In casa bunicilor-Rezumat

De Ionel Teodoreanu

Casa bunicilor in tabloul unei ierni: afara ninge, iar

fumul iese pe cos. Este un loc curat, ordonat,
fantastic, iar copiii sunt serios instruiti despre cum si
ce sa faca, inainte de a merge in vizita. Spre casa
bunicilor se merge cu trasura, trasa de cai. Cu totii
sunt nelinistiti, iar copiii se simt “prizonieri intre
ochelarii bunicilor si ochii parintilor.”. In cadrul unei
vizite la bunici, vizita in care cei trei baieti ai familiei
nu au voie sa faca ceva, este prezentata situatia-
intotdeauna este la fel: sunt serviti cu bomboanele
primite la vizita anterioara a acestora, iar concluzia
fiind: “casa bunicilor e teribila.” Pe langa intreaga
famile, doar bunicii sunt neschimbati, in timp ce
parintii au imbatrinit, iar copiii au crescut- toti cei
trei sunt nazbatiosi. Intr-o buna zi cel mic si cel
mare s-au imbolnavit si mijlociul trebuie ferit, in
aceste conditii si trimi in toiul iernii, pe vuiscol, la
casa bunicilor, parintii tatalui. Baiatul ajunge la
poarta, este primit de bunic, ce pare mai primitor
decat bunica. Nici aceasta nu intarzie sa apara, il
dojeneste pe baiat in timp ce il conduce in camera
pe care urma sa o ocupe in timpul sederii sale acolo,
chiar camera tatalui sau cand era copil. Nu poate sa
adoarma, isi aprinde o tigara, este descoperit de
bunici. In casa bunicilor totul se petrece ca un ritual,
zi de zi: se trezesc devreme, masa este servita la ore
fixe, se culca devreme. Pe timpul sederii nepotului,
acesta afla si intamplarea trista care i-a schimbat pe
bunici- moartea ficei lor. Tot aici o descopera pe
Marita, fata care il ajuta la treburile casei dar si
motanul care doarme la picioarele bunicului.
Nepotul realizeaza ca este dojenit doar pentru ca
bunicii il iubesc si vor sa ii fie bine. Vine momentul
parasirii casei bunicilor cand, in poarta, nepotul
vorbeste cu bunica luandu-si ramas bun si ii spune
ca poate intr-o zi va scrie despre casa bunicilo,
despre bunicul si bunica in timp ce bunica ofteaza.