Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Erwynn Goffman AZILURI
Erwynn Goffman AZILURI
Pentru a cunoaste specificul institutiilor totale actuale este necesar sa realizam un tablou
bine conturat in ceea ce priveste elementele definitorii ale acestui sistem particularizat de viata ce
si-a creat in timp o lume proprie. in acest context vom face o trecere in revista a contributiilor
aduse de sociologul canadian Erving Goffman (1922-1982) la cunoasterea stiintifica a
institutiilor totale din ultimele decenii. Studiul de fata urmareste conturarea unei perspective de
ansamblu dar totodata aduce in prim plan institutia penitenciara, ca principala forma de
organizare a unei institutii totale din Romania.
Corelarea datelor calitative provenind din studiile lui Erving Goffman cu date obtinute de catre
autoare prin intermediul observatiei directe si a unor surse teoreticometodologice din domeniul
socio-juridic are ca scop identificarea principalelor asemanari intre institutiile totale din ultimele
decenii si cele de azi.
Prin aspectele examinate nu ne-am propus sa criticam neaparat caracterul totalitar al institutiei
penitenciare, convinsi fiind ca "perfectiunea--asa cum sustinea inca J. Renard--nu poate fi atinsa
niciodata, ramanand vesnic o treapta mai sus, pe care oricat te vei fi inaltat, vei avea inca sa
urci...." (1), ci sa evidentiem faptul ca desi, promovam reforma sistemului penal, principiile de
organizare a penitenciarului de azi se regasesc in mare masura in abordarile sociologice de acum
cinci decenii.
Fara a intra in detalii cunoscute atat in viata stiintifica cat si in cea de zi cu zi, vom nota
doar cu titlu de exemplu acele aspecte care pot argumenta necesitatea schimbarilor de fond a
unui sistem capabil sa diminueze mentalitatea dura a trecutului nostru.
Ipoteza studiului este aceea ca odata cunoscute si acceptate la nivel national aceste realitati pot fi
inlocuite prin organizarea unor institutii penitenciare care sa faca posibila o readaptare reala a
infractorului la viata sociala normala si totodata sa justifice eforturile financiare, materiale si
umane.
Fara a intra in detalii cunoscute atat in viata stiintifica cat si in cea de zi cu zi, vom nota
doar cu titlu de exemplu acele aspecte care pot argumenta necesitatea schimbarilor de fond a
unui sistem capabil sa diminueze mentalitatea dura a trecutului nostru.
Ipoteza studiului este aceea ca odata cunoscute si acceptate la nivel national aceste realitati pot fi
inlocuite prin organizarea unor institutii penitenciare care sa faca posibila o readaptare reala a
infractorului la viata sociala normala si totodata sa justifice eforturile financiare, materiale si
umane.
Caracteristici si trasaturi definitorii ale institutiilor totale
Institutiile totale reprezinta un tip aparte de organizatii intalnite in societatea actuala ce se pot
caracteriza in principal prin impactul psihosociologic deosebit de puternic pe care il au asupra
indivizilor ce isi duc existenta in interiorul acestor ziduri.
In lucrarea Aziluri. Eseuri despre situatia sociala a pacientilor psihiatrici si a altor persoane
institutionalizate autorul evidentiaza capacitatea institutiilor totale de a bloca orice tip de
contacte intre cei din interior si lumea exterioara. Se pune astfel accent pe caracterul delimitator
al acestor institutii, datorita faptului ca persoanele institutionalizate trebuie sa le dedice o parte
considerabila din timpul si interesele lor: "inregimentarea (membrii trebuie sa presteze acelasi tip
de activitati programate, la unison cu ceilalti, vegheati de un sistem de autoritate specific) si
deculturalizarea (cel internat este incapabil sa gestioneze pentru o perioada de timp numeroase
aspecte ale vietii exterioare)." (4)
Spre exemplu, anumite ceremonii din interiorul penitenciarului presupun participarea activa a
mai multor grupuri din institutie, tocmai pentru a se evidentia faptul ca diferenta dintre angajati
si institutionalizati nu este inevitabila si nici imuabila. Desi aceste manifestari dau nastere unor
emotii puternice la nivel social, ele se caracterizeaza mai degraba prin existenta unor forme de
impunere oficiala prin care reprezentantii penitenciarului sunt emitatorii iar indivizii
institutionalizati sunt receptorii.
similare si urmeaza acelasi ciclu. Cei institutionalizati isi duc existenta intr-o lume a diferentelor
ce poseda un sistem propriu de valori, o cultura particulara, un univers claustrat care isi lasa
adanc amprenta asupra comportamentului uman. Exercitand control total sau monopolizand
vietile indivizilor, interiorul acestor ziduri ofera doar conditionat portite de libertate ca indiciu de
baza care sugereaza totalitatea.
Ken Kesey
Revenind la problematica parcurgerii procesului de afiliere la noul cadru de viata, primul impact
pe care institutionalizarea totala o are supra individului este pierderea identitatii civile si sociale;
acesta este privat de sprijinul oferit de mediul civil de existenta iar eul sau trece printr-o serie de
degradari sistematice ce conduc la schimbari radicale in "cariera morala" (7). Bariera pe care
institutiile totale o aseaza intre institutionalizati si restul lumii marcheaza primul pas catre
restrangerea identitatii. Acest proces este reprezentat de separarile si rupturile care "smulg
persoana din legaturile sociale curente si (...) amputeaza brutal noul sosit de diferitele sale
particularitati sociologice, iar principiile de diferentiere sociala ale lumii exterioare sunt abolite"
(8). Asadar, apartenenta la o institutie totala aduce cu sine perturbarea automata a programarii
rolurilor deoarece indivizii trebuie sa isi gaseasca un loc in sanul institutiei, o noua identitate
sociala.
In cele din urma, are loc o alta etapa de institutionalizare totala denumita "colonizarea":
"individul ia mostra de elemente caracteristice lumii exterioare furnizata de institutia ce
reprezinta totalitatea si, pe baza satisfactiilor minimale oferite de aceasta, isi construieste o
existenta stabila si relativ multumitoare." (11) Experientele anterioare sunt folosite ca termen de
comparatie pentru a demonstra dezirabilitatea de a trai in continuare in institutie chiar daca acest
trai presupune indepartarea tot mai profunda de lumea din afara acestor ziduri.
Modalitatea finala de adaptare in institutiile totale este cea a convertirii, prin care cei mai multi
dintre indivizi par sa adopte conceptia institutiei despre el insusi si incearca din rasputeri sa joace
rolul institutionalizatului ideal. Convertitul abordeaza un stil disciplinat, moralist si se prezinta
pe sine drept un individ care sta la dispozitia personalului institutiei in orice moment.
Spre exemplu, de multe ori in penitenciare indivizii recurg la tactica numita "minimalizarea
riscurilor", adica la combinarea oportunista a metodelor adaptarii secundare, a convertirii,
colonizarii si loialitatii, astfel incat sa aiba sanse de a iesi din institutie in asa fel incat sa mai
poata fi recunoscut de catre cei din afara.
Aceasta confuzie ori problematica a nerespectarii drepturilor fundamentale survine din caracterul
totalitar al unor institutii create tot de umanitate, ca modalitate de organizare a vietii sociale si de
diminuare a anumitor probleme: delincventa, probleme psihice, incapacitate de supravietuire in
lipsa asistentei sociale, medicale, economice.
In acest sens, analizand strict sistemul penitenciar putem spune ca modernizarea organizatorica
se refera la "reformarea structurilor interne, informatizarea activitatilor, transformarea sa intr-o
institutie civila. Reforma implica existenta unei culturi organizationale adecvate si a unei
psihologii mature a schimbarii la personalul din sistemul penitenciar." (12)
Schimbari organizationale de acest tip se constata spre exemplu, cand intr-un penitenciar iau
nastere o serie de practici prin care personalul si indivizii institutionalizati se apropie suficient de
mult incat isi construiesc o imagine favorabila reciproc si se identifica empatic cu situatia
celorlalti. De regula, aceste evenimente sunt dezvoltate de renuntarea la formalisme si sarcini
rigide, putand fi remarcata o "eliberare de rol, o schimbare in directia exprimarii solidaritatii."
(13) Aceasta deoarece dezvoltarea unor relatii constructive are ca efect scaderea tensiunilor
posibile, intensifica securitatea si reduce sanctiunile, creeaza un climat favorabil calitatii
serviciilor de reabilitare psihosociala a indivizilor institutionalizati.
Procesele de evolutie socioeducationala cum este cel anterior prezentat nu caracterizeaza insa
reforma sistemului penitenciar la nivel national, ci dimpotriva sunt izolate situatiile in care
schimbarea este una de profunzime, bine fundamentata si sustinuta prin masuri optime si politici
organizationale interne. in general reformarea sistemului penitenciar este una anevoioasa, lipsita
de o viziune clar structurata care sa raspunda necesitatilor de resocializare si reintegrare sociala a
indivizilor institutionalizati. Mai degraba reforma se constata la nivelul respectarii drepturilor
fundamentale ale omului si a sanatatii organizationale, in sensul ca se acorda mai multa
importanta unor necesitati primare, insa in continuare aceste structuri organizatorice trateaza intr-
un mod subsidiar calitatea vietii personale si sociale a indivizilor institutionalizati.
Concluzii
Persistenta unor probleme majore in interiorul institutiilor totale nu este specifica in mod
deosebit societatii romanesti ci este o realitate spinoasa cu care se confrunta cele mai multe
dintre natiuni, indiferent de nivelul socioeconomic, cultural si democratic atins.
Punctul de pornire a acestor situatii deloc favorabile conditiei umane pare sa fie superficialitatea
reformelor sistemului penal. in acest context sugestiva este actualitatea descurajatoare a studiilor
psihosociologice realizate de catre Erving Goffman in urma cu cateva decenii. Spre exemplu,
comunicarea din cadrul unui penitenciar este in continuare ingreunata de formalitati si reguli
uneori nefondate, individul institutionalizat parcurgand un drum la sfarsitul caruia este predispus
recidivei, ca urmare a unei resocializari corelata superficial cu realitatea sociala.
Scopul primar al unei reforme a institutiilor totale in general si a institutiei penitenciare in cazul
de fata, trebuie sa fie strict acela de a respecta toate drepturilor persoanelor aflate in interiorul
acestor ziduri si de a le crea un cadru optim prin care sa fie pregatiti pentru o posibila reinsertie
sociala.
Gheorghe Florian identifica patru tipuri de reforme care ar putea fi adoptate de catre sistemul
penitenciar: "reforma corectoare, reforma modernizatoare (pleaca de la ideea sincronizarii cu
occidentul in materie de invatamant), reforma structurala (depaseste elementele de suprafata,
adresandu-se celor de esenta: structura de organizare, mecanismele de luare a deciziilor, cadrul
legal), reforma sistemica (are in vedere remodelarea finalitatilor si relatiilor educatiei cu sistemul
social)." (17)
Asadar, se impune o analiza mai atenta a factorilor implicati intr-o noua reforma a sistemului
penitenciar, reforma care sa diminueze caracterul totalitar al institutiilor de acest tip. Aceasta
deoarece pe fondul modernizarii societatilor, mostenirea unor institutii cu o structura interna
totalitara apare ca un nonsens, o lezare a conditiei umane.
http://www.thefreelibrary.com/O+abordare+sociologica+a+institutiilor+totale+contributii
le+aduse+de...-a0279614541