LICEUL: Teoretic Pavel Dan

PROFLUL: Filologie

Gregor Mendel

CLASA: IX D
NUME: Kiraly Antonia Bianca

Cuprins
1.Introducere

2.Biografie
2.1.Primii ani
2.2.Studenția
2.3.Decesul

3.Activitate științifică
3.1.Genetica

4.Experimente
4.1.Legile lui Gregor Mendel

5.Legătura cu evoluția

6.Citate de Gregor Mendel

7.Opinie personală

8.Surse utilizate

1.Introducere
Gregor Mendel este adeseori numit „părintele geneticii”. A fost călugăr augustinian, profesor
și om de știință. Mendel a perseverat în circumstanțe vitrege și, în parte datorită cunoștințelor
de matematică, a făcut una dintre cele mai importante descoperiri din lumea științei.

2.Biografie

2.1.Primii ani
Gregor Mendel s-a născut la Heizendorf Odrau , într-o familie vorbitoare de limbă germană
și a fost botezat la două zile după naștere. A fost fiul lui Anton și Rosine Mendel și a avut o
soră mai mare și una mai mică. Trăiau și lucrau la o fermă aflată de circa 130 ani în posesia
familiei Mendel. De mic, Gregor își ajuta părinții la grădinărit și apicultură. Înclinațiile pentru
cercetare au fost remarcate de preotul satului, care l-a încurajat să urmeze studiile superioare.

2.2.Studenția
Astfel, după absolvirea, în 1840, a gimnaziului din Troppau, Mendel este înmatriculat la
Institutul de Filozofie din Olmütz . La recomandarea profesorului de fizică Friedrich Franz,
în 1843, Mendel intră în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn și își
schimbă prenumele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici
studiază fizica, botanica, entomologia și paleontologia. După doi ani se reîntoarce la abație ca
profesor de fizică. La mănăstire, beneficiind de un mediu favorabil aspirațiilor sale științifice,
își continuă cercetările începute la Viena privind hibridizarea plantelor.

2.3.Decesul
În timpul vieții, rezultatele sale au fost respinse, Mendel murind ignorat de comunitatea
științifică la vârsta de 61 de ani de nefrită cronică. La numai câteva zile după moartea sa,
abatele care i-a succedat i-a ars lucrările din bibliotecă.
Recunoașterea importanței descoperirilor sale a fost realizată abia la începutul secolului al
XX-lea când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod
independent la aceleași concluzii, redescoperind astfel legile eredității.

3.Activitate științifică

În jurul anului 1854, Mendel și-a început investigațiile cu privire la transmiterea trăsăturilor
ereditare la hibrizii vegetali. În acele zile, era un fapt general acceptat că trăsăturile ereditare
ale oricărei specii erau obținute pur și simplu din amestecul diluat de trăsături prezente la
ambii părinți

3.1.Genetica
Gregor Mendel este cel mai bine cunoscut pentru munca sa cu plantele sale de mazare în
grădinile Abbey. El a petrecut aproximativ șapte ani să planteze, să reproducă și să cultive
plante de mazare în partea experimentală a grădinii Abbey, care a fost inițiată de fostul stareț.
Prin păstrarea meticuloasă a înregistrărilor, experimentele sale cu plante de mazăre au devenit
baza geneticii moderne.
Mendel a ales plantele de mazare ca planta sa experimentală din mai multe motive. Mai întâi
de toate, plantele de mazare iau foarte puțină îngrijire în exterior și cresc repede. Ele au, de
asemenea, părți de reproducere masculine și feminine, astfel încât să poată fie să se polenă,
fie să se polenă sau să se autopileze.
Poate cel mai important, plantele de mazare par să prezinte una dintre cele două variații ale
multor caracteristici. Acest lucru a făcut ca datele să fie mult mai clare și mai ușor de utilizat.
Primele experimente ale lui Mendel s-au axat pe o trăsătură în același timp și pe colectarea
datelor despre variațiile prezente pentru mai multe generații. Acestea erau numite
experimente monohybrid . În total au fost șapte caracteristici pe care le-a studiat.
Descoperirile sale au aratat ca au existat unele variatii care au fost mai susceptibile de a se
prezenta peste cealalta variatie. De fapt, când a crescut mazăre de rasă pură de diferite
variații, a constatat că în următoarea generație de plante de mazare, una dintre variante a
dispărut. Atunci când acea generație a fost lăsată la auto-polenizare, următoarea generație a
prezentat un raport de 3 la 1 dintre variații. El a numit cel care părea că lipsește din prima
generație filială "recesiv", iar celălalt "dominant", deoarece părea să ascundă cealaltă
caracteristică.
Aceste observații au condus-o pe Mendel la legea segregării. El a propus ca fiecare
caracteristică să fie controlată de două alele, una de la "mamă" și una de la "tată".
Descendenții ar arăta variația care este codificată de dominanța alelelor. Dacă nu există o
alelă dominantă, atunci descendența arată caracteristica alelei recesive.
Aceste alele sunt transmise în mod aleatoriu în timpul fertilizării.

4.Experimente
4.1.Legile lui Gregor Mendel
1. Aceasta lege a fost stabilita prin urmarirea rezultatelor incrucisarii intre indivizi care difera
printr-un singur caracter. Contine patru observatii majore:
Diferite variante ale unei gene sunt responsabile de variatii ale caracterelor mostenite. Apare
astfel conceptul de gene alele. Alelele sunt versiuni diferite ale unei gene, care codifica
acelasi caracter fenotipic. De exemplu, fiecare om are o gena care controleaza culoarea
ochilor, dar exista variante ale acestei gene ce determina culori diferite ale ochiului, eg.
albastru, verde, caprui, etc.
Pentru fiecare caracteristica, un organism mosteneste doua gene, cate una de la fiecare
parinte. Fiecare gamet contine o alela astfel incat, in momentul fecundarii, zigotul va avea
pentru fiecare caracter o alela de la mama si una de la tata.
1.2 Daca cele doua alele sunt diferite, doar una dintre acestea (alela dominanta) se va
exprima si va determina aparitia unui carcter fenotipic. Astazi se stie ca fenomenul este de
fapt mai complex si exista abateri de la aceasta regula, cum ar fi fenomenele de codominanta
(in cazul grupelor sangvine) sau dominanta incompleta (in cazul plantei Mirabilis jalapa).
Cele doua alele din genomul unei celule somatice segrega in timpul producerii gametilor,
fiecare gamet primind o singura alela a unei gene.
2. Legea segregarii independente a perechilor de caractere Aceasta lege a fost elaborata in
urma studiului incrucisarii intre organisme diferite intre ele prin doua cupluri de caractere
(dihibridare).
Se sustine faptul ca mostenirea unui caracter nu influenteaza mostenirea altui caracter,
acestea transmitandu-se independent.
Mendel a observat ca prin incrucisarea organismelor diferite printr-un singur caracter
(monohibridare) rezulta intotdeauna un raport de 3:1 intre fenotipurile dominant si recesiv, in
generatia doi, iar in cazul incrucisarii organismelor cu doua caractere diferite se obtine o
segregare 9:3:3:1.
A treia lege: este principiul combinării independente. În studiul său, Mendel a ținut cont, pe
lângă culoare, și de rugozitatea semințelor. Totuși, și-a dat seama că ambele caracteristici
erau independente în transmiterea moștenirii genetice.

5.Legătura cu evoluția

Lucrarea lui Mendel nu a fost apreciată cu adevărat până în anii 1900, după moartea sa.
Mendel a oferit în necunoștință de cauză teoria evoluției cu un mecanism de trecere a
trăsăturilor în timpul selecției naturale . Mendel nu a crezut în evoluție în timpul vieții sale ca
un om cu o convingere religioasă puternică. Cu toate acestea, opera lui a fost adăugată
împreună cu cea a lui Charles Darwin pentru a face Sinteza Modernă a Teoriei Evoluției. O
mare parte din munca sa timpurie în genetică a deschis drumul pentru oamenii de știință
moderni care lucrează în domeniul microevoluției.

6.Citate de Gregor Mendel

”A trăi fără a te confrunta cu sentimentul de admiraţie sau ruşine ar fi cu siguranţă o viaţă

mizerabilă.„ -citat din Gregor Mendel

”Aceasta este adevărata genetică: un tip timid, pe cale de a cheli, se îndrăgosteşte de o

blondă, ea îi rupe inima şi el devine un călugăr care studiază mazărea.„ -citat din Gregor
Mendel

7.Opinie personală
Gregor Mendel a fost, este și o să fie un simbol al minților strălucite. Un adevărat model de
urmat în viață și o personalitate ce va rămâne mereu emblematică. Sunt sigură că oricine ar
citi doar câteva rânduri despre cercetările sale ar fi fascinat. Eu consider că nu ar trebui să
lăsăm așa personalitate uitată. Acesta a pus cu alte cuvinte bazele geneticii fără a face rău
animalelor, e un lucru de apreciat din moment ce multe alte cercetări au fost făcute pe om sau
animale astfel ajungându-se la moartea lor într-un final; lucru ce la experimentele lui Mendel
nu o găsim vreodată.
 8.Surse utilizate

În realizarea proiectului am utilizat sursele următoare:

1. ro.wikipedia.org
2. ro.eferrit.com
3. incredibilia.ro
4. www.national.ro