EMBRIOLOGIE

LEGILE LUI MENDEL

STOICA LUCIAN IONUT

SCOALA POSTLICEALA SANITARA “CAROL DAVILA”
PROFIL: ASISTENTI GENERALISTI
AN I

Gregor Mendel, călugar la manastirea din Brno si profesor de stiinte naturale si

matematica la liceul din acelasi oras a studiat transmiterea caracterelor ereditare de la
organismele parentale la progenituri si a stabilit o serie de legi, denumite Legile lui
Mendel.
Observatiile sale au fost publicate in 1865 si 1866 ("Experimente legate de
hibridizarea plantei”), initial fiind foarte controversate ,dar au fost redescoperite si
valorificate in 1900, devenind o parte esentiala a geneticii clasice.
Prima lege a lui Mendel (-1-)
Aceasta lege a fost stabilita prin urmarirea rezultatelor incrucisarii intre indivizi
care difera printr-un singur caracter.Contine patru observatii majore:
Diferite variante ale unei gene sunt responsabile de variatii ale caracterelor mostenite.
Apare astfel conceptul de gene alele. Alelele sunt versiuni diferite ale unei gene, care
codifica acelasi caracter fenotipic.De exemplu, fiecare om are o gena care controleaza
culoarea ochilor, dar exista variante ale acestei gene ce determina culori diferite ale
ochiului, eg. albastru,verde, caprui, etc. Pentru fiecare caracteristica, un
organism
mosteneste doua gene, cate una de la fiecare parinte.Fiecare gamet contine o alela astfel
incat, in momentul fecundarii, zigotul va avea pentru fiecare caracter o alela de la
mama si una de la tata.
Prima lege a lui Mendel (-2-)
Daca cele doua alele sunt diferite, doar una dintre acestea (alela dominanta) se va
exprima si va determina aparitia unui carcter fenotipic.Astazi se stie ca fenomenul este
de fapt mai complex si exista abateri de la aceasta regula, cum ar fi fenomenele de
codominanta (in cazul grupelor sangvine) sau dominanta incompleta (in cazul
plantei Mirabilis jalapa).Cele doua alele din genomul unei celule somatic segrega in
timpul producerii gametilor, fiecare gamet primind o singura alela a unei gene.
A doua lege a lui Mendel
Legea segregarii independente a perechilor de caractere. Aceasta lege a fost
elaborata in urma studiului incrucisarii intre organisme diferite intre ele prin doua
cupluri de caractere (dihibridare).Se sustine faptul ca mostenirea unui caracter nu
influenteaza mostenirea altui caracter, acestea transmitandu-se independent. Mendel
a observat ca prin incrucisarea organismelor diferite printr-un singur caracter
(monohibridare) rezulta intotdeauna un raport de 3:1 intre fenotipurile dominant si
recesiv, in generatia doi, iar in cazul incrucisarii organismelor cu doua caractere
diferite se obtine o segregare 9:3:3:1.
In anul 1865, comunica rezultatele obtinute de el in urma experientelor de
hibridare a diferitelor soiuri de mazare. Gregor Mendel formuleaza acelesi
conluzii generale ca si Ch.Naudin, insa in mod mult mai clar, datorita unei metode noi
de cercetare pe care o foloseste atat in organizarea si conducerea experientelor, cat si in
analiza, interpretarea si valorificarea rezutatelor obisnuite.
In experientele sale, utilizeaza la incrucisare diferite soiuri de mazare, deosebite
intre ele printr-un nr. mic de caractere, ceea ce i-a permis sa urmareasca cu mai multa
exactitate comportamntul fiecarui caracter in procesul de transmitere ereditara.Metoda
de cercetare folosita de Gregor Mendel i-a permis sa scoata in evidenta unele aspecte
statistice importante ale rezultatelor obtinute, sa intuiasca legitatiile transmiterii
caracterelor si chiar sa formuleze unele ipoteze cu privire la procesele celulare care
explica mecanismul transmiterii, cu toate ca in acea perioada cunostintele despre celula
erau neinsemnate.

Mendel a tras concluzia ca fiecare organism poarta doua seturi de informatie

care determina fenotipul, iar daca cele doua seturi sunt diferite, atunci unul il domina
pe celalalt si se exprima. In acest mod, informatia poate fi transmisa generatiilor
urmatoare chiar daca fenotipul nu se exprima la parinti. Exista o serie de abateri de la
legile genetice ale lui Mendel, bine cunoscute in ziua de astazi. Printre acestea
enumeram: ereditatea genelor mitocondriale sau din cloroplaste (se transmit doar pe
linie maternala), penetranta genica, codominanta, poliploidia, pleiotropia, etc.