GREGOR MENDEL

Johann Gregor Mendel (n. 20 iulie 1822,[1] Hynčice(d), region soudržnosti

Moravskoslezsko(d), Cehia – d. 6 ianuarie 1884,[2][4][5][6] Brünn, Austro-Ungaria) a fost
călugăr augustinian și cercetător științific, cunoscut ca fondator al geneticii.

Gregor Mendel s-a născut la Heizendorf (astăzi cartier din Vražné) Odrau (astăzi Odry, în Cehia),
într-o familie vorbitoare de limbă germană și a fost botezat la două zile după naștere. A fost fiul lui
Anton și Rosine Mendel și a avut o soră mai mare și una mai mică. Trăiau și lucrau la o fermă aflată
de circa 130 ani în posesia familiei Mendel. De mic, Gregor își ajuta părinții la grădinărit și
apicultură. Înclinațiile pentru cercetare au fost remarcate de preotul satului, care l-a încurajat să
urmeze studiile superioare.

Astfel, după absolvirea, în 1840, a gimnaziului din Troppau, Mendel este înmatriculat la Institutul de
Filozofie din Olmütz (Olomouc). La recomandarea profesorului de fizică Friedrich Franz, în 1843,
Mendel intră în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn (Brno) și își schimbă
prenumele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici
studiază fizica, botanica, entomologia și paleontologia. După doi ani se reîntoarce la abație ca
profesor de fizică. La mănăstire, beneficiind de un mediu favorabil aspirațiilor sale științifice, își
continuă cercetările începute la Viena privind hibridizarea plantelor.
 - ACTIVITATEA
Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi profesori de la
universitate și de colegii de la mănăstire să studieze variația plantelor, executându-și cercetările în
grădina mănăstirii. Între 1856-1863 a cultivat și a studiat plante de mazăre, experiențele sale ducând
la generalizările ce ulterior au devenit cunoscute ca „Legile eredității ale lui Mendel”:

 prima lege: legea uniformității hibrizilor în prima generație (F1);

 a doua lege: legea segregării caracterelor în generația a doua (F2) sau legea purității
gameților;
 a treia lege: legea asortării independente a caracterelor în generația a doua (F2).
Mendel și-a citit lucrarea „Versuche über Pflanzen-Hybriden” („Experiențe asupra hibridizării
plantelor”), în 1865, la două întruniri ale Societății de Istorie Naturală din Moravia. Publicarea
lucrării sale în 1866 în jurnalul societății a avut un impact slab, fiind citată doar de trei ori în
următorii 35 ani.
După ce și-a completat lucrarea despre mazăre a revenit la experiențele cu albine în scopul
dezvoltării cercetărilor sale privind genetica animalelor. El a produs o rasă hibridă de albine, dar nu
a reușit să redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor ereditare la albine, din cauza
controlului complicat al comportării reginei albinelor. A mai descris noi specii de plante,
supranumite prescurtat „Mendel”.
Promovat la rangul de abate în 1866, Mendel și-a întrerupt activitatea științifică din cauza
numeroaselor și grelelor responsabilități administrative, îndeosebi în disputa dintre guvernul laic și
instituțiile religioase cu privire la o impozitare specială.
La 21 martie 1872, împăratul Franz Joseph al Austriei l-a decorat în semn de recunoaștere pentru
activitatea sa meritorie și patriotică cu Crucea de comandor al Ordinului Franz Joseph.

Metoda fecundarii artificiale folosită de Gregor Mendel

Pentru a împiedica autopolenizarea florii, el îi tăia staminele lăsându-i doar pistilul. Apoi, lua dintr-o
altă floare polenul cu o periuță și îl transfera pe pistilul florii ale cărei stamine au fost tăiate. În felul
acesta, Mendel combina caracterele a doua flori diferite pentru a scoate în evidență legitățile de
moștenire ale acestora.