Gregor Mendel

Gregor Mendel s-a nascut in Heinzendorf, Austria in 1822 pe 22 iulie si a murit in Brno, Austria in 1884 pe
6ianuarie. Prima prezentare a avut-o in al 8-lea an de experimente cu hibridarea artificiala a plantelor. In
perioadastudiilor sale el a devenit membru al Gradinii Zoo-Botanice Vernin din Viena. Primele lui studii au
fost publicatein 1853 si 1854. Amandoua articolele contineau informatii despre distrugerile insectelor
asupra plantelor.In anul 1865, Grgor Mendel, calugar la manastirea din Brno si profesor de stiinte naturale si
matematica la liceuldin acelasi oras, comunica rezultatele obtinute de el in urma experientelor de hibridare
a diferitelor soiuri demazare.Gregor Mendel formuleaza acelesi conluzii generale ca si Ch.Naudin, insa in
mod mult mai clar, datoritaunei metode noi de cercetare pe care o foloseste atat in organizarea si
conducerea experientelor, cat si in analiza,interpretarea si valorificarea rezutatelor obisnuite.In experientele
sale, utilizeaza la incrucisare diferite soiuri de mazare , deosebite intre ele printr-un nr. mic decaractere,
ceea ce i-a permis sa urmareasca cu mai multa exactitate comportamentul fiecarui caracter in pocesul
detransmitere ereditara.Metoda de cercetare folosita de Gregor Mendel i-a permis sa scoata in evidenta
unele aspecte statistice importante ale rezultatelor obtinute, sa intuiasca legitatiile transmiterii caracterelor
si chiar sa formuleze uneleipoteze cu privire la procesele celulare care explica mecanismul transmiterii, cu
toate ca in acea perioadacunostintele despre celula erau neinsemnate. Gregor Mendel utilizeaza in
experientele sale un material de cercetareverificat si studiat in mod temeinic, precum si un numar foarte
mare de indivizi pe care ii urmareste timp de 5-6generatii.Rezultatele obtinute in aceste experimente i-au
permis lui Gregor Mendel sa formuleze unele particularitati alemodului de transmitere a caracterelor,
cunoscute, in general, sub denumirea de

legile mendeliene ale ereditatii

LEGILE LUI MENDEL

Legile de bază ale eredităţii au fost descoperite de Gregor Mendel, care a efectuat experienţepe diferite
soiuri (22 de soiuri) de mazăre (Pisum sativum). Aceste soiuri se caracterizau printr-oserie de trăsături
distinctive după culoarea florii, forma bobului, culoarea bobului etc. G.Mendel a folosit metoda
hibridologică, care se bazează pe încrucişarea formelor parentale şi pe analizadescendenţei.Simbolica în
genetică:P – părinţi; x – încrucişarea;♀ - genotipul femel; F 1,2,3 …. – generaţia (1,2,3,…);♂ - genotipul
mascul; A(+) alela dominantă a genei;a – alela recesivă a genei;AA(aa) – genotip homozigot dominant
(recesiv);Aa – genotip heterozigot. Homozigot AA si aa (din gr. “ homoios ” – asemănător, “ zygotos ” –
împreunat) se numeşteindividul care are gene similare la aceiaşi loci din cromozomii omologi, rezultat al
unirii a doigameţi identici . Homozigoţii formează un tip de gameţi şi nu segregă în generaţiile următoare.
Heterozigot Aa (din gr. “ heteros ” – altul, “ zygotos ” - împreunat) se numeşte individul care arealele diferite
în locii omologi de pe cromozomii perechi, rezultat al unirii unor gameţi geneticdeosebiţi. Heterozigoţii
formează diverse tipuri de gameţi şi segregă în generaţiile următoare.Se deosebesc diferite tipuri de
moştenire a caracterelor

G.Mendel a folosit ca obiect de studiu mazărea de grădină (Pisum sativum) care are o serie deavantaje, şi
anume:

-este o plantă autogamă cu o structură a florii care exclude orice polenizare străinăîntâmplătoare;

-permite suprimarea staminelor înainte de maturarea polenului şi polenizarea stigmatului înmod dirijat;

-descendenţa obţinută în urma încrucişărilor este fertilă;

-este o plantă cu o perioadă de vegetaţie scurtă;

-posedă o serie de caractere bine conturate care se transmit urmaşilor;

-existau numeroase soiuri de mazăre bine valorificate.G.Mendel a analizat o gamă variată de caractere, în
special calitative:

-forma netedă sau zbârcită a bobului;

-culoarea galbenă sau verde a bobului;

-floarea şi coaja bobului colorate sau floarea şi coaja bobului incolore;

-culoarea verde sau galbenă a păstăilor nemature;

-flori dispersate pe tulpină sau aglomerate către vârf;

-talia înaltă sau pitică a plantei etc.La încrucişarea a două forme de mazăre care diferă printr-o pereche de
gene (forma bobului,culoarea bobului, înălţimea plantei etc.), G.Mendel a obţinut în prima generaţie o
descendenţăuniformă după manifestarea dominanta (forma netedă a bobului, înălţimea înaltă a
plantei).Manifestarea ce predomină în prima generaţie este denumita manifestare dominanta,
spredeosebire de manifestarea reprimata (ascunsa), numita recesiva .La autopolenizarea plantelor hibride
ale primei generaţii (Aa), în generaţia a doua s-au obţinutplante cu boabe galbene şi plante cu boabe verzi,
dar într-un raport de 3:1 (fig.2).La analiza altor caractere G.Mendel a obţinut acelaşi raport de aproximativ
3:1 după fenotipG.Mendel explică acest mod de segregare prin prezenţa în nucleul celulelor a unor
factoriereditari sub formă de pereche. Plantele homozigote cu boabele galbene şi cele cu boabele
verziconţin exclusiv factori ereditari pereche, ce determină manifestarea respectivă. La formarea gameţilor
(din gr. “gamete” – soţie, “gametes” - soţ), în timpul meiozei, are loc separarea factorilor ereditari, astfel
încât fiecare gamet primeşte câte un singur factor ereditar. Din aceste considerente,gameţii sunt totdeauna
puri din punct de vedere genetic. Anume la această legitate a ajuns prinexperienţele sale G. Mendel.

Pentru explicarea şi interpretarea rezultatelor experienţelor sale am menţionat că G.Mendel apresupus

existenţa unor factori interni materiali delimitabili. Însă G.Mendel nu a făcut nici o referirela natura acestor
factori ereditari şi localizarea lor în anumiţi constituenţi celulari.În acelaşi timp se acumulau date despre
comportarea cromozomilor în mitoză şi meioză,precum şi despre rolul lor în transmiterea ereditară de la o
generaţie la alta. La un moment dat, atâtcromozomilor, cât şi factorilor ereditari alelomorfi li se acorda un
rol important în ereditate. În modnormal, s-a pus întrebarea dacă nu există vreo legătură între aceste două
entităţi.Răspunsul la această întrebare a venit după anul 1900, când au fost redescoperite
principiilemendeliene de moştenire a caracterelor.

W.S.Sutton

în SUA (1903) şi T.Boveri în Germania (1904), confruntând datele genetice cucele citologice, au ajuns la
concluzia că genele se găsesc în cromozomi. Fiecare genă are un locprecis într-un anumit cromozom, unde
diferite gene sunt dispuse liniar. Astfel a apărut teoriacromozomială a eredităţii, care cu timpul a suferit şi ea
unele completări.Se ştie că în gameţi numărul de cromozomi este înjumătăţit. În timpul meiozei are loc
migrarealiberă şi întâmplătoare a cromozomilor spre cei doi poli ai celulei. Spre poli migrează câte
uncromozom din fiecare pereche de cromozomi omologi.Numărul de gameţi care pot fi formaţi de un
anumit genotip se determină după formula 2 n,unde n reprezintă numărul de perechi heterozigote din acest
genotip.Din cele menţionate se desprind următoarele concluzii (legi):

1.La încrucişarea indivizilor homozigotaţi, care se deosebesc după unul sau mai multecaractere, în prima
generaţie(F 1) se obţine uniformitate după caracterul dominant (Legeauniformităţii primei generaţii).

2.La încrucişarea hibrizilor primei generaţii, care se deosebesc după un caracter (Aa),segregarea după
fenotip în generaţia a doua (F 2) are loc în raport de 3:1(Legea segregării).

Folosind simbolurile genetice şi grila lui Punnet (1905), putem reconstrui experienţele luiG.Mendel.