GREGOR MENDEL

FONDATORUL GENETICII CA ȘTIINȚĂ

Primele experiente de hibridare la diferite specii de plante au fost

incepute de G. Mendel in anul 1857 in gradina manastirii din Brunn
( astazi, Brno din Slovacia ). El a efectuat incrucisari la numeroase
specii de plante ca: Pisum, Phaseolus, Zea, Anthirhinum, Melandrium,
Verbascum, Hieracium etc., preferand in mod deosebit mazarea care
ofera o serie de avantaje.
In anul 1865 prezinta rezultatele experimentale si concluziile la
care a ajuns la doua conferinte ale Societatii de Istorie Naturala din
Brunn. In anul urmator, comunicarile au fost publicate intr - o lucrare
de 48 pagini in analele societatii, sub titlul - Cercetari privind
hibridarea plantelor. Desi rezultatele cercetarilor lui G. Mendel au fost
publicate intr - o revista de prestigiu si de mare circulatie, nu au produs
senzatie in lumea biologilor de atunci care, pe de o parte, nu au putut
sesiza esenta si importanta descoperirilor, iar pe de alta parte, G.
Mendel era considerat un cercetator amator. Astfel, concluziile sale au
ramas necunoscute pana in anul 1900 can 929h72j d au fost
redescoperite si ridicate la rangul de legi ale ereditatii, moment care
dateaza aparitia geneticii ca stiinta.
In conceptia geneticii clasice caracterele mendeliene ( calitative )
sunt acelea care prezinta fenotipuri distincte ( contrastante ) si sunt
controlate de gene majore ( mendeliene ) dupa regula o gena - caracter.
( conditionare monogenica ). Unele gene au efecte pleiotropice adica, o
gena controleaza simultanmai multe caractere calitative, ceea ce
reprezinta, evident, o abatere de la regula generala.
In prima generatie toate plantele hibride sunt uniforme avand
acelasi fenotip. In a doua generatie hibrida, caracterele calitative
segrega in clase discontinui, cu fenotipuri distincte si usor detectabile,
datorate ambelor alele. Marea majoritate a caracterelor calitative au
heritabilitatea mare, fiind putin influentate de mediu. Aceasta confera
selectiei posibilitati mari in detectarea indivizilor cu caracterele
nedorite.

ROBAN DIANA-MARIA BIOLOGIE CLASA A IX-A D

 21
In cercetarile sale G. Mendel a folosit cu precadere mazarea,
planta anuala, care ofera numeroase avantaje pentru studiul
ereditatii si variabilitatii caracterelor calitative:
- avand flori hermafrodite cu polenizare strict autogama , mazarea
s-a dovedit o planta potrivita pentru analizele genetice folosind la
incrucisare forme pure din punct de vedere genetic;
- fiind o planta anuala se pot urmari relativ repede descendentele
in generatii succesive;
- structura morfo - anatomica a florii permite realizarea cu
usurinta a hibridarii sexuate;
- mazarea are numeroase soiuri care se deosebesc prin unul sau mai
multe caractere contrastante
G.Mendel a folosit pentru incrucisare 22 soiuri pure ( din cele 34
luate in studiu ), la care s -au luat in considerare 7 caractere
alelomorfe: forma bobului, forma pastaii uscate, culoarea pastaii
necoapte, culoarea cotiledoanelor, pozitia florilor pe planta, si
lungimea tulpinii.
S-a constat ca majoritatea caracterelor studiate la mazare au
doua forme distincte de manifestare. Aceste forme de manifestare
alternativa ale aceluiasi caracter au fost denumite ulterior alele. Unele
caractere prezinta mai mult de doua forme alternative de manifestare,
reprezentand fenomenul de alelism multiplu.
La organismele diploide exista pentru fiecare caracter ( factor
ereditar ) doua alele care pot fi de acelasi fel si indivizii sunt puri -
( homozigoti ) sau pot fi diferite si indivizii sunt impuri. In acest caz, la
indivizii impuri ( heterozigoti ) intre cele doua alele pot aparea diferite
relatii.

ROBAN DIANA-MARIA BIOLOGIE CLASA A IX-A D

 22

ROBAN DIANA-MARIA BIOLOGIE CLASA A IX-A D