EREDITATEA SI VARIABILITATEA LUMII VII

Genetica = ramură a biologiei care se ocupă cu studiul eredităţii şi variabilităţii organismelor.

Ereditatea = capacitatea organismelor vii de a transmite caracterele ereditare de la părinţi (genitori)

la copii (urmaşi)

Variabilitatea = proprietatea organismelor vii de a se deosebi unele de altele, chiar şi în cadrul

aceleiaşi specii.

LEGILE MENDELIENE ALE EREDITĂŢII

Gregor Mendel,” părintele geneticii”, a formulat primele legi ale eredităţii în lucrarea sa “Experienţe
asupra hibrizilor vegetali” -1865.

El a folosit pentru hibridări 22 de soiuri de mazăre (Pisum sativum),observând transmiterea ereditară

a şapte caractere distincte. Mazărea prezintă mai multe avantaje pentru studiul genetic :

- este planta anuală,

- este plantă autogamă, (se polenizează cu polen propriu)

- produce un număr mare de seminţe,

- prezintă caractere distincte observabile ce pot fi studiate la fiecare generaţie.

Un caracter este determinat de o genă/ factor ereditar.

Genele

–dominante - se manifestă, notate cu literă mare ex. A, B....

- recesive - ascunse, notate cu litera mică ex. a, b….

• Organismele

– homozigote, genele ce influentează același caracter sunt identice ex. AA, BB, aa, bb….

- heterozigote, genele ce influentează acelasi caracter sunt diferite ex. Aa, Bb…

Ereditatea și variabilitatea

Totalitatea genelor unui organism formează genotipul.

Modul de manifestare al genelor reprezintă fenotipul. Fenotipul este influenţat de genotip şi de

mediu.

Mendel a elaborat două legi:

1. monohibridismul sau legea purităţii gameţilor

2. dihibridismul sau legea segregării independente a perechilor de caractere.

3. Hibridare– încrucișare între doi indivizi ce se deosebesc între ei.