Baia Mare (în maghiară Nagybánya, germană Frauenbach) este municipiul de reședință al județului

Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Baia Mare (reședința), Blidari,
Firiza și Valea Neagră. Orașul este situat în depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al râului Săsar, la
poalele Munților Gutâi.

Cele mai importante centre miniere ale județului Maramureș sunt localizate în teritoriile ce înconjoară
orașul Baia Mare. Regiunea este cunoscută nu doar pentru bogățiile subterane, ci și pentru împrejurimile
ce-i conferă o frumusețe aparte locului.[4]

Plasat în mijlocul cursului râului Săsar, într-o arie a unei depresiuni la înălțimea medie de 194 metri
deasupra nivelului mării, orașul Baia Mare permite accesul către niște rute montane precum Ignișul (1307
m), Mogoșa (1246 m), Gutâi (1443 m), Creasta Cocoșului (1428 m), etc. Pe lângă importanța lor minieră,
unele locuri precum, Izvoare și Mogoșa sunt cunoscute pentru potențialul lor turistic, atât vara cât și
iarna.[5]

Numele vechi al orașului este în latină Rivulus Dominarum, în germană Frauenbach, în maghiară
Asszonypataka. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 și s-a dezvoltat ca un centru aurifer în
secolele XIV - XV. În 1446, orașul devine proprietatea familiei lui Iancu de Hunedoara. În 1469, în timpul
domniei regelui maghiar Matia Corvinul, orașul a fost fortificat.

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Municipiul Baia Mare este situat în partea vestică a județului Maramureș, în depresiunea cu același
nume, pe cursul mijlociu al râului Săsar, la o altitudine medie de 228 m față de nivelul mării, fiind cuprins
de coordonatele geografice 47°39' - 47°48' latitudine nordică și 23°10' - 23°30' longitudine estică.

Structura acestui municipiu este alcătuită și din localitățile Blidari, Firiza, Valea Neagră, Valea Borcutului,
însumând astfel o suprafata de 23.471 ha. La nord se învecinează cu Munții Igniș și Gutâi, la sud cu
localitățile Recea și Groși, la est cu orașul Baia Sprie și la vest cu orașul Tăuții Măgherăuș.

Baia Mare, văzută de pe Vârful Igniș

Suprafața teritoriului administrativ însumeaza 23.573 ha din care 3.170 ha sunt terenuri agricole, 18.599
ha - terenuri silvice, cu preponderență păduri, și 1.804 ha - construcții și alte destinații.

Relief[modificare | modificare sursă]

Relieful depresiunii, format din câteva terase ale Someșului, Lapusului si Sasarului, are aspectul unui
amfiteatru cu largă deschidere spre vest, iar la nord si est se ridică Munții Igniș și Gutâi, cu spinări
rotunjite, acoperiti cu păduri și platouri bogate în pășuni. Dintre munceii care saltă brusc deasupra
depresiunii se remarcă Dealul Murgau (633m), Dealul Florilor (367m), Dealul Crucii (501m), Piatra
Bulzului, Rotunda, Pleasca Mare, Igniș (1307m), Iezurele, etc. Lanțul munților Gutâi formează o unitate
geomorfologică mai aparte, cu roci eruptive, care pun în evidența piscurile Mogosa (1.246m), Gutâi
(1.443m) și Creasta Cocosului (1.428m). Aceasta din urma este o rămășiță dintr-un vechi crater vulcanic,
cu stânci golase, dispuse sub forma de falii verticale ca o fortăreață ciudată, cu pereți prăpăstioși, fapt ce
constituie un obiectiv de mare interes pentru turiști. Scoarța terestră din zona municipiului cuprinde o
structură pedogenetică variată, căci alături de solurile podzolice predominante se găsesc soluri
pseudogleice și aluviale specifice zonei depresionare, precum și soluri brune de pădure, soluri montane
acide, etc.

Climă[modificare | modificare sursă]

Din zona municipiului Baia Mare are unele caracteristici specifice, mai aparte, datorită existenței lanțului
carpatic ce îndeplineste rolul benefic de paravan, împiedicând intemperiile reci dinspre nord-est. Aflată la
adapost, depresiunea are un climat de nuanță mediteraneană, cu ierni blânde, fără mari viscole, cu veri
răcoroase, prelungite și un echilibru atmosferic favorabil. Temperatura aerului atinge cota medie,
multianuală de 9,6 °C. Media lunii ianuarie se ridică la -2.4 °C, iar a lunii iunie la 19,9 °C. Precipitațiile
atmosferice sunt în general constante, totalizând o medie anuală de 976 mm. Vânturile nu prezintă
caracteristici deosebite. Datorită imobilizării maselor de aer în depresiune, se înregistrează perioade lungi
de calm atmosferic, fapt ce influețează negativ starea de poluare a orașului.

1. Turnul Ștefan, simbolul orașului Baia Mare

În secolul al XV-lea, Baia Mare a intrat în proprietatea lui Iancu de Hunedoara ca

recompensă pentru victoria împotriva turcilor. În 1496, acesta a decis să ridice un
turn-clopotniță ca anexă a bisericii cu hramul Sf. Rege Ștefan pentru a sărbători
victoria de la Ialomița împotriva otomanilor. Construcția a fost însă terminată abia
în 1468 de către fiul acestuia, Matia Corvin, devenit rege al Ungariei.
Turnul are 45m înălțime, iar din vârful lui vizitatorii pot admira întreg orașul. Dar
nu doar împrejurimile turnului sunt fotografiate, ci și el însuși. Frumoasele sale
trăsături gotice și vechimea l-au transformat într-un adevărat simbol al orașului.
Accesul în turn este gratuit, iar cea care are cheile este doamna de la centrul de
informare de la subsol.

Cuprins arată

Baia Mare este reședința județului Maramureș și un centru aurifer a cărui perioadă
de glorie a fost în secolele XIV-XV. Mulți cunoaștem deja potențialul turistic al
județului, dat de bisericile din lemn înscrise în patrimoniul mondial UNESCO,
porțile din lemn tradiționale, cea mai înaltă cascadă din România și, nu în ultimul
rând, oamenii pașnici și vorbăreți. Cu toate acestea, puțini turiști aleg să viziteze și
reședința județului, deși Baia Mare nu duce lipsă de obiective și atracții turistice de
top.
Despre Baia Mare
Baia Mare se află la poalele Munților Gutâi, pe râul Săsar. A fost atestat
documentar la începutul secolului al XIV-lea, dar arheologii au găsit urme ale
locuirii datând din paleoliticul superior. La dezvoltarea lui au contribuit în special
resursele subterane din jur, pe care oamenii au ținut să le exploateze.

În secolul al XV-lea, orașul a intrat în posesia familiei lui Iancu de Hunedoara, ca

recompensă pentru protecția oferită împotriva turcilor. Conducătorul transilvănean
și urmașii săi i-au văzut potențialul strategic și l-au înconjurat cu ziduri de apărare
și bastioane.

În următoarele secole, Baia Mare s-a dezvoltat ca centru cultural, social și

economic al Maramureșului. În prezent, pe lângă faptul că este cel mai mare oraș
din zonă, a devenit și un centru turistic important, ca reședință a unuia dintre cele
mai pitorești județe din țară. O dată cu extinderea teritorială, fosta cetate medievală
a devenit Centrul istoric al orașului.

Temperaturile moderate și localizarea în depresiunea Baia Mare, au permis

creșterea pădurilor de foioase, în special de gorun și carpen. Specifici regiunii sunt
castanii comestibili. De altfel, aici se află cea mai mare suprafață împădurită cu
astfel de arbori din România. Arboretele de castani comestibili se întinde pe 500 ha
în sudul munților Gutâi. Rezervația poate fi vizitată oricând, fără nici o taxă.
Orașul are și o sărbătoare dedicată acestui arbore, „Sărbătoarea Castanelor”,
organizată la finalul lunii septembrie.

CITEȘTE ȘI: ȚARA OAȘULUI – UN WEEKEND DEDICAT TRADIȚIILOR

Top 17 Atracții și Obiective Turistice din Baia Mare
1. Turnul Ștefan, simbolul orașului Baia Mare

În secolul al XV-lea, Baia Mare a intrat în proprietatea lui Iancu de Hunedoara ca

recompensă pentru victoria împotriva turcilor. În 1496, acesta a decis să ridice un
turn-clopotniță ca anexă a bisericii cu hramul Sf. Rege Ștefan pentru a sărbători
victoria de la Ialomița împotriva otomanilor. Construcția a fost însă terminată abia
în 1468 de către fiul acestuia, Matia Corvin, devenit rege al Ungariei.

Turnul are 45m înălțime, iar din vârful lui vizitatorii pot admira întreg orașul. Dar
nu doar împrejurimile turnului sunt fotografiate, ci și el însuși. Frumoasele sale
trăsături gotice și vechimea l-au transformat într-un adevărat simbol al orașului.
Accesul în turn este gratuit, iar cea care are cheile este doamna de la centrul de
informare de la subsol.

Descarcă Bucketlist de România

O listă cu 50 de experiențe autentice care te vor ajuta să îți descoperi țara.

Trimite pe mail

2. Piața Cetății
Piața Cetății este mica piațetă dreptunghiulară dominată de turnul Ștefan și
mărginită de Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae și Biserica Romano-Catolică Sfânta
Treime. Tot aici se află ruinele bisericilor Sf. Martin, Sf. Ecaterina și Sf. Ștefan,
cea căreia i-a aparținut și simbolul orașului, Turnul Ștefan. În dreptul turnului, la
subsol se află centrul de informare turistică.

Catedrala Sf. Ștefan a fost construită în a doua jumătatea a secolului al XIV-lea.

Mai multe incendii cauzate de fulgere s-au abătut asupra ei. În urma celui din anul
1763, nu a mai fost renovată biserica, ci doar turnul. Pietrele sale au fost folosite
pentru a construi alte clădiri din oraș. În urma săpăturilor efecturate în Piața
Cetății, au fost descoperite ruinele acesteia, care acum pot fi văzute de turiști.

Casa Lendvay
Edificiul din Piața Libertății poartă numele actorului maghiar Lendvay Marton,
considerat fondator al teatrului modern în Ungaria. Deși cunoscut mai mult în
Ungaria, acesta s-a născut în această casă din Baia Mare în anul 1807. Viața sa
intimă a fost și ea faimoasă la momentul respectiv. Căsătoria cu actrița Roza
Laborfalvi, care avea o fiică nelegitimă, ajungând subiect de scandal. Lendvay a
murit în anul 1858 la Budapesta, oraș în care a activat mare parte din carieră. Casa
se remarcă mai ales prin plafoanele boltite, fiind singura clădire atât de veche care
și-a păstrat această caracteristică. La parterul clădirii au fost amenajate în timpul
comunismului spații comerciale.