Curs 12 şi 13. Anatomia clinică şi aplicată a feţei şi a gâtului.

Corelaţii Clinice

Partea superioară a feţei cuprinde următoarele regiuni principale:

- regiunea nasului;
- cavitatea nazală;
- regiunile orbitare.

Partea inferioară a feţei cuprinde regiunile: orală, mentonieră, geniană, maseterină,

palatină, retro-faringiană, laterală sau maxilo-vertebro-faringiană (ce include glanda
parotidă) şi planşeul bucal (ce include regiunea linguală, sublinguală şi suprahioidiană).

Din cauza importanţei sale vom detalia regiunea orală.

Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv. Este împărţită de
arcadele gingivo-dentare în vestibulul bucal şi cavitatea bucală propriu-zisă.
În cavitatea bucală se găsesc: limba, arcadele gingivo-dentare şi glandele salivare mari.
Arcadele gingivo-dentare au formă de potcoavă, cu convexitatea anterior, cu o
faţă antero-externă, vestibulară şi o faţă postero-internă, orală.
Dentiţia temporară conţine pe o jumătate de arcadă: doi incisivi, un canin, doi
molari.
Dentiţia definitivă conţine pe o jumătate de arcadă: doi incisivi, un canin, doi
premolari şi trei molari. Un dinte este forat din: rădăcină, coloană şi gât.
Vascularizaţia arterială arcadei superioare este asigurată de arterele suborbitare şi
alveolo-antrale (ramuri din artera maxilară internă), iar cea a a arcadei inferioare de
arterele dentare inferioare, de asemenea, ramură a arterei maxilare interne. Venele merg
la plexul pterigoidian, iar limfaticele merg spre ganglionii cervicali profunzi.
Inervaţia este senzitivă, dată de nervul alveolar inferior (ram din mandibular) pentru
arcada inferioară, iar pentru arcada superioară de nervii alveolar anterior şi posterior (ram
din nervul maxilar).

Regiunea parotidiană
Glanda parotidiană este cea mai voluminoasă glandă salivară. Este aşezată în loja
parotidiană situată înapoia ramurii montante a mandibulei, înaintea apofizei mastoide şi
stiloide şi dedesubtul conductului auditiv extern.
Loja parotidiană are formă de prismă triunghiulară cu trei pereţi:
- extern format de aponevroza cervicală superficială.
- posterior format de prelungirea parotidiană a aponevrozei cervicale superficiale, care se
îndreaptă înăuntru, trece înaintea apofizei mastoide şi stiloide până la peretele lateral al
faringelui.
- anterior format de prelungirea de aceeaşi prelungire parotidiană a aponevrozei cervicale
superficiale, care la nivelul peretelui lateral al faringelui se îndreaptă dinăuntru înafară
trecând îndărătul muşchiului pterigoidian intern, ramurii ascendente a mandibulei şi apoi
a maseterului.
 Extremitatea superioară a lojei corespunde bazei craniului (articulaţia temporo-
mandibulară). Extremitatea inferioară este formată de un sept fibros care separă glanda
parotidă de glanda submaxilară şi se numeşte septul intermaxilo-parotidian.
Glanda parotidă are două prelungiri mai importante: una anterioară, prelungirea
maseterină de la nivelul căreia se desprinde canalul lui Stenon şi una internă, faringiană .
În loja parotidiană se găsesc o serie de organe cu care vine în raport glanda: artera
carotidă externă, vena jugulară externă şi nervul facial.
Canalul lui Stenon este canalul excretor al glandei parotide. Se desprinde de pe
marginea anterioară a glandei, după care traversează faţa externă a maseterului. Apoi
traversează buccinatorul şi se deschide în vestibulul bucal la nivelul gâtului celui de al
doilea molar superior. Direcţia canalului Stenon pe tegument este linia care uneşte
tragusul cu marginea inferioară a aripei nasului.
Inervaţia secretorie a glandei parotide provine din nucleul salivar superior din
bulb. Filetele merg mai întâi pe nervul glosofaringian, apoi pe nervul lui Jacobson, micul
nerv pietros profund, până la ganglionul otic unde fac sinapsă. Filetele postganglionare
merg pe nervul auriculo-temporal până la glandă.

REGIUNEA SUBMANDIBULARĂ
Este situată în loja submandibulară, care are formă de prismă triunghiulară cu trei
pereţi:
- un perete supero-extern format de foseta submaxilară a mandibulei.
- un perete infero-extern format de aponevroza cervicală superficială.
- un perete intern format de prelungirea submaxilară a aponevrozei cervicale superficiale.
Canalul excretor al glandei se numeşte canalul lui Wharton, care ajungând la
extremitatea inferioară a frâului limbii se deschide în cavitatea bucală, printr-un orificiu
numit ostium ombilicale.
Inervaţia secretorie este asigurată de nucleul salivar superior din punte. Filetele
merg pe calea nervului facial, coarda timpanului care le transmite nervului lingual cu care
se anastomozează. De pe traiectul nervului lingual aceste filete fac sinapsă cu neuronii
din ganglionul submaxilar, de la care pornesc filete pentru glanda submaxilară.

REGIUNEA SUBLINGUALĂ
Loja sublinguală prezintă:
- un perete antero-extern format de foseta sublinguală a mandibulei.
- un perete postero-intern format de muşchii genio-glos şi lingualul inferior.
- un perete superior format de mucoasa linguală.
- un perete inferior format de muşchiul genio-hioidian.
Glanga sublinguală este constituită dintr-o aglomerare de glande mici, ea având
15 - 30 de canale excretorii. Un canal este mai mare şi se numeşte canalul lui Rivinus şi
se deschide în cavitatea bucală în afara canalului lui Wharton.
Inervaţia este asigurată de aceleaşi filete ca pentru glanda submaxilară cu excepţia
faptului că filetele fac sinapsă în ganglionii sublinguali.

Bibliografie
1. Fătu C., Frîncu D., 1998 - Anatomia extremităţii cefalice, Editura Apolonia Iaşi.
2. Ranga V.- Tratat de Anatomia Omului, vol. I, Editura Medicală Bucureşti, 1990.
3. Standring S., Ellis H., Healy J.C., Johnson D., Williams A - Gray's Anatomy, The
Anatomical Basis of Clinical Practice, 39-th edition, Elsevier Churchill
Livingstone, Edinburgh, 2005.