REGIUNEA MAMARĂ

•superior – coasta III;

•inferior – coasta VI-VII;
•intern – marginea laterală a sternului;
•extern – linia axilară anterioară
Anomalii de număr
Amastia
Atelia
Polimastia
Politelia
Anomalii de volum
Micromastia
Macromastia
Anomalii de formă – Ptoza
- gradul I – mamelon la nivelul şanţului
submamar;
- gradul II – mamelonul sub şanţul
submamar dar orientat anterior;
- gradul III – mamelon sub şanţul
submamar, orientat inferior.
nivelul I – ganglionii situaţi
sub marginea inferioară a
micului pectoral
(infrapectorali);
nivelul II – ganglionii
situaţi înapoia micului
pectoral (retropectorali);
nivelul III – ganglionii de
deasupra marginii
superioare a micului
pectoral (suprapectorali).
http://breastselfexam.ca/
METODE NEINVAZIVE METODE INVAZIVE

 Ultrasonografia: standard  Galactografia

& Doppler  Puncţia-biopsie
 Mamografia:
convenţională,
xeromamografia, cu
magnificaţie, digitală
 Termografia:
angiotermografia,
teletermografia dinamică,
termografia computerizată
 IRM

EXAMINAREA PARACLINICĂ

LEZIUNI BENIGNE
- opacităţi nodulare regulate, ovalare, policlice,
omogene, de intensitate variabilă;
- bine delimitate, uneori net şi liniar conturate;
- volumul radiologic al opacităţii este egal sau uşor
superior volumului tactil;
- uneori pot fi observate câteva calcificări dense,
bine vizibile şi/sau microcalcificări în centrul sau la
periferia leziunii

- opacitatea tumorală are întotdeauna o densitate

crescută, conturare insuficientă, formă neregulată,
variind de la aspectul fin, neregulat, vizibil numai cu
lupa, până la aspectul dinţat, dantelat, stelat cu
prelungiri spiculiforme, orientate preferenţial în
direcţia canalelor galactofore, limfaticelor
tegumentului sau mamelonului;
SEMNE DIRECTE - imaginea stelată reprezintă caracteristica
radiologică a malignităţii;
- microcalcificările fine, dezordonate, anarhice, cu
aspectul foarte particular de „praf de sare”, „fire de
LEZIUNI nisip”, au valoare diagnostică mare, iar prin
orientarea lor în direcţia vaselor limfatice auxiliare,
MALIGNE au valoare prognostică
- prezenţa unui halou transparent peritumoral,
neregulat (este expresia afectării şi infiltrării
ţesutului adipos);
- retracţia cutanată;
SEMNE INDIRECTE - retracţia cutanată;
- hipervascularizaţia, îngroşarea mamelonului;
- invazia spaţiului retromamar;
- adenopatie axilară.
 CLASIFICAREA SIMON

GRAD DESCRIERE
I Mărire minoră a sânului fără exces de piele
IIA Mărire moderată a sânului fără exces cutanat
IIB Mărire moderată a sânului cu exces cutanat minor
Mărire importantă a sânului cu exces cutanat, similar unui
III
sân feminin
• Echografie: standard & Doppler
• Mamografie
• Teste de laborator: teste hepatice, teste
tiroidiene, nivelul seric al gonadotrofinei
corionice umane, dozarea LH, estrogenilor
şi testosteronului.
• Biopsia, prin puncţie cu ac fin sau
excizională - în leziunile suspecte ce se
prezintă ca tumori asimetrice, neregulate
asociate cu retracţie mamelonară şi/sau
adenopatii axilare.
- Chistul sebaceu necomplicat
- Lipomul
- Dezvoltarea exagerată a ţesutului
adipos perimamar la obezi.
- Cancerul mamar
1. Leziuni papilare intraductale
2. Cancerul mamar
3. Mastopatia fibrochistică
4. Ectazia canalelor galactofore

1. nevropatii;
2. leziuni medulare: tabes, siringomielie;
3. tumori hipofizare, hipotalamice, de bază
de craniu;
4. medicamente: rezerpina, tranchilizante
neuroleptice;
5. hormoni: prolactina;
6. cauze psihogene.
Anamneza - vârsta pacientei, caracteristicile ciclului menstrual,
numărul de sarcini, lactaţie, debutul scurgerilor mamelonare şi evoluţia
în timp până la prezentarea la consult, tratamente anterioare, alte
afecţiuni asociate.
Examenul sânului
cercetarea zonei mamelonare pentru a preciza dacă scurgerile sunt
uniorificiale (risc mai mare de a se depista un cancer) sau
multiorificiale.
Palparea trebuie efectuată cu multă atenţie pentru a evidenţia o
eventuală formaţiune tumorală care ar putea fi situată retro- sau
periareolar.
examenul clinic general se va controla cu atenţie sistemul endocrin.
• examen citologic al secreţiei mamelonare, procentul rezultatelor fals
negative fiind relativ ridicat;
• mamografia este utilă pentru evidenţierea leziunilor de mastoză,
diverselor mase nepalpabile la examenul clinic sau a
microcalcificărilor; uneori poate avea aspect normal;
• galactografia este obligatorie pentru scurgerile uniorificiale;
• examenul histopatologic al pieselor excizate chirurgical este
recomandat în prezenţa maselor tumorale palpabile, cu scurgeri
unilaterale, uniorificiale sau când galactografia ori examenul citologic
ridică suspiciunea unei neoplazii;
• examene utile pentru precizarea etiopatogeniei (dozarea
prolactinei, explorarea funcţiei luteale, radiografie de şea turcească,
tomografie etc.).
Tratamentul este conservator pentru:
•sindroamele funcţionale (supraveghere)
•scurgerile iatrogene (întreruperea medicaţiei, tratamentul afecţiunilor primare),
mastoza fibrochistică (medicamente, supraveghere)

Pentru tumorile hipofizare se indică:

•tratamentul medicamentos (2-bromo-alfa-ergocriptină pentru adenoame de mici
dimensiuni)
•neurochirurgie
•radioterapie (macroadenoame)

Pentru scurgerile uniorificiale tactica terapeutică se alege în funcţie de

rezultatul examenului anatomopatologic:
•simpla exereză şi supraveghere (leziuni benigne);
•supraveghere periodică sau mastectomie subcutanată (leziuni „border-line”),
•intervenţie chirurgicală cu viză oncologică (leziuni maligne).
BOLILE INFLAMATORII ALE
SÂNULUI ŞI REGIUNII
MAMARE
BOLILE INFLAMATORII ALE SÂNULUI
ŞI REGIUNII MAMARE
Mastita acută de alăptare
Este provocată cel mai frecvent de stafilococ,
streptococ, care au ca poartă de intrare leziunile
de la nivelul mamelonului (fisuri, ragade,
exulceraţii etc.), în condiţiile unei igiene
necorespunzătoare. Incidenţa este mai mare în
lunile I-a şi a X-a de alăptare.

Procesul patologic evoluează în două stadii:

stadiul de galactoforită (procesul patologic este
limitat la canalul galactofor);
stadiul de abces (colecţii purulente, cloazonate, în
care laptele este amestecat cu puroi, cu diverse
localizări la nivelul glandei).
Mastita acută de alăptare
 Clinic, în primul stadiu pacienta prezintă febră, durere
spontană la nivelul sânului.
 Examenul fizic descoperă sânul uşor mărit de volum,
de consistenţă crescută, dureros la palpare, cu
tegumente hiperemice, eventual prezenţa leziunilor
mamelonare; la exprimarea mamelonului apare o
secreţie care, pusă pe o compresă de tifon, lasă o pată
gălbuie, nefiind absorbită ca laptele (semnul Budin).
 În stadiul de abces, extensia procesului inflamator la
ţesutul glandular duce la apariţia febrei, modificarea
stării generale; examenul local evidenţiază sânul mărit
de volum, dureros, cu tegumente hiperemice; în
evoluţie apar edem subcutanat, fluctuenţă, limfangită.
Mastita acută de alăptare
Tratament
 Profilactic:
◦ igienă riguroasă a mamelei în timpul alăptării,
◦ tratamentul local al fisurilor sau ragadelor mamelonare,
◦ întreruperea alăptării la sânul bolnav
◦ aspiraţia laptelui cu ajutorul unor pompe speciale.
 În faza de galactoforită acută:
◦ suprimarea alăptării,
◦ golirea periodică a sânilor,
◦ antibiotice,
◦ antiinflamatoare nesteroidiene.
 Mastita acută de alăptare
În abcesul constituit, când apare fluctuenţa, se
practică incizie şi drenaj.
◦ abcesele superficiale incizia se face radial, pentru
a nu intercepta canalele galactofore, pe zona de
maximă fluctuenţă sau circumferenţial.
◦ abcesele profunde incizia se face în şanţul
submamar sau lateral extern cu decolarea glandei
şi drenaj larg.
În flegmonul difuz se recurge la incizii largi,
multiple, cu explorare pentru depistarea şi evacuarea
colecţiilor şi sfacelurilor.
Paramastitele
 Sunt infecţii ale ţesutului perimamar care se pot localiza în
straturile superficiale sau premamare (supramastite) sau în straturile
profunde retromamare (retromastitele).
 Supramastitele:
◦ abcesul tuberos,
◦ abcesul premamar.
 Abcesul tuberos (hidrosadenita areolei) este un proces inflamator al
glandelor sudoripare ale areolei mamare, care se traduce printr-o
tumoretă perimamelonară, congestivă, de 1-2 cm diametru,
sensibilă la palpare. Se drenează prin incizie periareolară şi dacă
este recidivant se recurge la rezecţia glandei supurate.
 Abcesul premamar este o colecţie situată în ţesutul premamar, în
fosetele adipoase Duret.
Paramastitele
Inframastitele sunt reprezentate de abcesele
profunde retromamare, secundare de obicei unui
proces inflamator glandular.
Semnele clinice sunt mai evidente şi constau în
febră, durere spontană şi, mai ales, provocată la
mobilizarea sânului, iar paraclinic se evidenţiază
leucocitoză. Uneori pot coexista un abces
retromamar cu unul superficial formând un abces
în „buton de cămaşă”.
Tratamentul este chirurgical şi constă în incizie în
şanţul submamar, drenaj larg şi antibiotice cu
spectru larg conform antibiogramei.
Inflamaţii cronice nespecifice
 Inflamaţiicronice nespecifice
◦ Mastita cronică

 Inflamaţii cronice specifice

◦ Tuberculoza mamară
◦ Sifilisul mamar
◦ Actinomicoza

 Inflamaţiicronice parazitare
◦ Chistul hidatic al sânului

 Tromboflebita venelor mamare (boala Mondor)

Tumorile
TUMORI CUTANATE ALE REGIUNII
MAMARE ŞI PERIMAMARE
◦ BENIGNE
◦ MALIGNE
STĂRI PRECANCEROASE ALE GLANDEI
MAMARE
TUMORI GLANDEI MAMARE
◦ BENIGNE
◦ MIXTE
◦ MALIGNE
TUMORI CUTANATE BENIGNE ALE
REGIUNII MAMARE ŞI PERIMAMARE
 Tumorile benigne ale pielii regiunii mamare sunt:
◦ papiloame, localizate mai ales mamelonar sau în
regiunea areolară;
◦ chisturi sebacee, localizate frecvent în regiunea
areolară;
◦ moluscum fibros, în general pediculat şi moluscum
contagiosum (tumori mici, ombilicate, sesile);
◦ angioame,
◦ leiomioame provenite din musculatura netedă a
mamelonului.
 Tratamentul lor este chirurgical constând în extirparea
formaţiunii. 
TUMORI CUTANATE MALIGNE ALE
REGIUNII MAMARE ŞI PERIMAMARE
Sunt reprezentate de:
◦ epiteliomul pielii regiunii mamare şi
epiteliomul primitiv al mamelonului;
◦ nevocarcinomul;
◦ boala Paget.
Tratamentul lor este chirurgical
STĂRI PRECANCEROASE ALE
GLANDEI MAMARE
  Există o serie de afecţiuni, iniţial benigne, care, pe baza observaţiei clinice
şi a interpretării statistice, prezintă posibilitatea transformării în timp într-o
leziune malignă.
 W. D. Dupont şi D. L. Page propun următoarea clasificare în 3 grupe a
leziunilor benigne în funcţie de riscul malignizării:
◦ leziuni benigne neproliferative :
 fibroadenomul, ectazia ductală, mastoza fibrochistică, hiperplazia
simplă, mastitele, necroză grăsoasă;
◦ leziuni benigne proliferative fără atipie:
 papilomul, hiperplazia ductală şi lobulară moderată sau severă;
◦ leziuni hiperlazice atipice:
 hiperplazia ductală şi lobulară atipică.
 Prezenţa proliferărilor fără atipii creşte riscul de 1,5-2 ori, iar a
proliferărilor cu atipii de 5 ori.
Mastoza fibrochistică
Reprezintă o asociere de leziuni distrofice,
neinflamatoare şi netumorale, cu aspecte de tip
hiperplazic sau regresiv la nivelul diferitelor
componente ale parenchimului mamar.
Reclus -„maladia chistică a mamelei este frecvent
bilaterală, poate interesa glanda în totalitate,
multe formaţiuni nefiind palpabile”
S-a înregistrat o rată de incidenţă mai crescută la
nulipare, la femeile la care menarha s-a instalat
precoce sau la care menopauza a fost tardivă, la
cele cu cicluri menstruale anovulatorii sau
neregulate; pe de altă parte, frecvenţa este mai
mare pentru femeile cu sâni mai voluminoşi.
Mastoza fibrochistică
Etiopatogenie
instalarea unor dezechilibre hormonale,
respectiv o creştere a nivelului estrogenilor
plasmatici determinată de modificarea
raportului estrogeni/progesteron, dar şi o
creştere a sensibilităţii ţesutului glandular
mamar la estrogeni.
s-a constatat că administrarea de preparate
estrogenice după menopauză se asociază cu
creşterea frecvenţei bolii.
Mastoza fibrochistică
Tablou clinic
 Din punct de vedere clinic, pacienta, de obicei cu vârsta între 30-45 de
ani, cu distonie neurovegetativă, acuză dureri discrete sau senzaţia de
greutate la nivelul sânilor, deseori bilateral, apărute cu câteva zile
înaintea menstruaţiei (după apariţia căreia disconfortul scade în
intensitate). Durerea apare prin iritaţia nervoasă produsă de edem,
fibroza stromală şi reacţia inflamatorie.
 La palpare se constată o uşoară creştere de volum a sânilor, uneori
chiar chisturile aflate sub tensiune, de consistenţă crescută, mai mult
sau mai puţin sensibile.
 Chisturile superficiale pot adera la tegumente, iar formaţiunile
profunde pot avea un contur mai puţin bine delimitat.
 La 30% dintre paciente pot apare scurgeri mamelonare spontane sau
provocate de compresiune (lichidul este lactescent, cu tentă verde
închis).
Mastoza fibrochistică
Explorările paraclinice
 Examenele citologic şi biochimic - puncţie-aspiraţie cu ac fin, sub
ghidaj ecografic, rezultând un lichid a cărui culoare variază de la
galben deschis până la maroniu. Probele cu lichid sanguinolent sunt
trimise pentru examen citologic, metoda fiind utilă pentru
depistarea unui carcinom intrachistic. Puncţia-aspiraţie se va repeta
după 3 săptămâni. Pentru chisturile care recidivează rapid se
recomandă excizia.
 Ecografia mamară - zone lacunare transsonice, anecogene, bine
delimitate.
 Mamografie, formaţiunile radiotransparente apar ca opacităţi
rotunde, regulate, cu aspect omogen, mai puţin ecodense decât
formaţiunile solide, uneori cu depuneri calcare în pereţii chisturilor
mici. Explorarea este mai dificilă pentru glandele hiperdense,
precum şi în prezenţa de chisturi multiple, când se poate trece pe
lângă o modificare carcinomatoasă.
Mastoza fibrochistică
Tratament medical
 Nehormonal:
◦ dieta (evitarea alimentelor şi băuturilor care conţin cafeină),
◦ administrarea de vitamine (vitamina A pentru scăderea riscului de
transformare malignă, vitamina E).
 Preparate hormonale:
◦ contraceptivele orale (estroprogestative cu microdoze de estrogeni, pe durate
de minim 3-6 luni),
◦ progesteron natural sau progestative de sinteză norsteroidiene (Lynestrenol),
◦ antiestrogenii trifeniletilenici (Tamoxifen, 10 mg/zi, continuu sau 20
zile/lună, 4 luni, cu remisiune completă a simptomatologiei la aproape ¾
dintre paciente, mai recent administrat şi pe cale percutanată, cu mai puţine
efecte secundare),
◦ antiprolactinicele (Bromocriptina) în prezenţa unei hiperprolactinemii,
◦ antigonadotrope (Danazol) timp de 3 luni.
Mastoza fibrochistică
Tratamentul chirurgical
 Dacă formaţiunea a putut fi identificată la palpare sau radiologic se recomandă
biopsie-exereză, urmată de examenul anatomopatologic al fragmentului excizat, în
funcţie de care se decide atitudinea terapeutică. Rezultatul examenului extemporaneu
poate indica lărgirea exciziei.
 Mastectomia parţială devine necesară în situaţia unei incertitudini diagnostice
(clinic-radiologic-citologic) sau dacă după puncţia evacuatorie formaţiunea nu se
modifică.
 Indicaţia pentru mastectomia totală o reprezintă exerezele repetate, uni- sau
bilaterale, la care examenul histopatologic evidenţiază hiperplazii atipice, în prezenţa
unor antecedente heredocolaterale de cancer mamar. Indicaţiile relative includ
imposibilitatea urmăririi cazului sau solicitarea intervenţiei de către pacientă.
 Pentru formaţiunile aparent izolate, la care s-a putut efectua exereza în ţesut sănătos,
la care nu s-au identificat antecedente familiale semnificative sau prezenţa factorilor
de risc se indică temporizarea şi supravegherea periodică a pacientei (autopalparea
sânilor, examen clinic la 3-6 luni, ecografie mamară, mamografie la 12-24 de luni,
examen citologic în prezenţa oricărei suspiciuni).
Chistul solitar al sânului
 Este o formă localizată de mastoză fibrochistică.
 Chistul este unic, are un perete propriu la exterior,
format din ţesut conjunctiv dens, tapetat la interior de un
epiteliu cilindrocubic şi conţine un lichid galben-verzui.
 Clinic, se identifică o tumoră rotundă, bine delimitată,
uşor sensibilă la palpare, mobilă, de consistenţă chistică,
fără adenopatii axilare.
 Diagnosticul este precizat mamografic, ecografic, prin
puncţie-biopsie.
 Tratamentul este chirurgical şi constă în extirparea
chistului.
Leziuni papilare benigne

papilomul intraductal solitar,

papiloamele periferice multiple,
papilomatoza,
papilomatoza mamelonului,
papilomatoza juvenilă.
TUMORI BENIGNE ALE
GLANDEI MAMARE

Tumorile mamare benigne sunt rar diagnosticate

la bărbaţi.
Ele sunt mult mai frecvente la femei.
Cele mai importante sunt:
◦ fibroadenomul,
◦ tumorile phyllodes.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Fibroadenomul
 Cea mai frecventă dintre tumorile benigne ale
sânului, se observă în primele trei decade de vârstă.
 Apare sub forma unor formaţiuni unice, mai rar
(15-20%) multiple cu diametru de 2-4 cm, bine
delimitate, cu suprafaţa netedă, mobile pe planurile
supra- şi subjacente, rareori aderente la piele,
nedureroase, care nu se modifică în timpul ciclului
menstrual şi care involuează la menopauză.
 Etiopatogenic, este incriminată creşterea nivelului
estrogenilor plasmatici, cu modificarea raportului
estrogeni/progesteron.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Fibroadenomul
 Explorările paraclinice includ:
◦ ecografia mamară, diferenţiază formaţiunile solide de
cele chistice, poate ghida puncţia-aspiraţie;
◦ puncţie-aspiraţie cu ac fin urmată de examenul
citologic al aspiratului, recomandată pentru urmărirea
pacientelor la care leziunea nu prezintă risc de
malignizare sau care refuză intervenţia chirurgicală;
◦ mamografia depistează o opacitate rotundă sau
policiclică, omogenă, bine delimitată, calcificări
polimorfe, neregulate, cu tendinţă la grupare.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Fibroadenomul
 Tratamentul
◦ medical (Tamoxifen, Danazol)
◦ chirurgical.
 Tratamentul de elecţie este excizia formaţiunii până în
ţesut sănătos (pentru a îndepărta şi eventualele
microfocare fibroadenomatoide din jur), printr-o incizie
estetică.
 Lăsată pe loc leziunea se măreşte treptat de volum sau
rareori, poate degenera malign. La femeile tinere, cu un
fibroadenom de mici dimensiuni, este indicată şi
supravegherea formaţiunii.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Tumorile phyllodes
 Sunt tumori fibroepiteliale, caracterizate printr-o celularitate
mai densă a componentei conjunctive cu evoluţie în general
benignă.
 Sunt leziuni rar întâlnite în patologia mamară (0,5-5%), care
se pot maligniza (7-15%) şi frecvent recidivează.
 Predominenţa la sexul feminin este netă iar incidenţa maximă
se situează în jurul vârstei de 45 ani (mai mare decât vârsta
medie pentru adenofibrom).
 Aceste tumori sunt hormonodependente şi au origine
multicentrică.
 Tumora poate să apară într-un sân indemn sau pe o tumoră
deja existentă.
 Tulburările hormonale survenite la menopauză pot determina
formarea tumorii, pot declanşa un puseu evolutiv pe o tumoră
latentă sau induc transformarea sarcomatoasă.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Tumorile phyllodes
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Tumorile phyllodes
După Magendie, Leger şi Biraben există
trei tipuri histopatologice de tumoră care
apar succesiv în cursul evoluţiei:
stadiul I - adenofibrom phyllodes cu
aspect de adenofibrom papilar cu zone
fertile de tip phyllodes;
stadiul II - tumori phyllodes cu aspect
tipic;
stadiul III - tumoră phyllodes
transformată malign (sarcom).
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Tumorile phyllodes
Tratamentul chirurgical este ales în funcţie de
stadiul, aspectul clinic (mărime) şi vârsta
pacientei.
Se poate practica
◦ sectorectomie (tumori sub 6-8 cm),
◦ mastectomie totală urmată de reconstrucţie.
În caz de recidive este indicată mastectomia
simplă care previne transformarea
sarcomatoasă.
EPIDEMIOLOGIE
în SUA este cea mai frecventă neoplazie la femei;
reprezintă 27% din totalul cancerelor survenite la femei;
una din 14 femei va dezvolta cancer mamar;
incidenţa este de 6 ori mai mare în ţările occidentale,
comparativ cu regiunile Asiei şi Africii;
incidenţa este aproximativ egală între America de Nord,
Europa şi Noua Zeelandă;
incidenţă moderată în Europa de Sud-Est, America de Sud
şi Caraibe;
incidenţă nesemnificativă în Japonia.
 FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC
MAJOR INTERMEDIAR MINOR
1. Sex 1. Vârsta primei 1. Alcool
2. Vârsta menstruaţii şi a 2. Dieta
3. Antecedente personale menopauzei 3. Medicaţia
de cancer mamar 2. Radiaţiile contraceptivă
4. Antecedente heredo- 3. Masa corporală 4. Terapii de substituţie
colaterale de cancer 4. Leziuni benigne: hormonală
mamar hiperplazia cu atipie 5. Leziuni benigne:
5. Nuliparitatea severă hiperplazie cu atipie
6. Leziuni benigne: uşoară/moderată,
papilomatoza multiplă chisturi apocrine
recurente,
fibroadenom, mastoză
fibrochistică
 CARCINOMUL DUCTAL CARCINOMUL LOBULAR
1. Solid
2. Comedocarcinom
3. Cribriform CARCINOM LOBULAR IN
CARCINOM DUCTAL IN SITU 4. Papilar/micropapilar SITU
5. Adeziv (“clinging
type”)

Carcinom ductal infiltrativ (NOS)

Carcinoame 1. medular
ductale 2. tubular
invazive cu 3. mucinos (mucoid)
4. papilar 1. Clasic
CARCINOM specificitate CARCINOM 2. Solid
5. cribriform invaziv
DUCTAL histologică LOBULAR 3. Alveolar
INVAZIV 1. cu celule în „inel cu INVAZIV 4. Mixt
pecete” 5. Pleomorfic
2. cu celule clare
Forme rare 3. secretor
4. cu expresie de carcinoid
5. adenochistic
6. cu celule scuamoase
1. DISEMINAREA LOCALĂ
• ţesuturile din jur;
• infiltraţia de-a lungul canalelor galactofore;
• diseminarea locală pe cale limfatică/vasculară .
2. DISEMINAREA GANGLIONARĂ
• ggl. axilari;
• ggl. mamari interni;
• ggl. supraclaviculari.
3. METASTAZE LA DISTANŢĂ
• plămân;
• os;
• ficat;
• cutanat;
• creier;
• cavitate peritoneală.
 - tumora nu poate fi evaluată
Tx
T0 - fără semne de tumoră primară
- carcinom ductal in situ (CDIS)
Tis - carcinom lobular in situ (CLIS)
- boala Paget a mamelonului fără evidenţa tumorii primare
T1 T1a - tumoră de maximum 0.5 cm în diametru
T (tumoră de maximum 2 cm în T1b - tumoră între 0.5-1 cm în diametrul maxim
(tumora primară) diametrul maxim) T1c - tumoră > 1 cm în diametrul maxim
T2 - tumoră între 2-5 cm în diametrul maxim
T3 - tumoră > 3 cm
T4a - extensie la peretele toracic
T4
T4b - edem, inclusiv pielea cu aspect de „coajă de portocală”,
(tumoră de orice dimensiune cu
noduli de permeaţie
extensie directă la peretele toracic
T4c - prezenţa concomitentă a T4a şi T4b
sau la piele)
- ganglionii regionali nu pot fi evaluaţi (de exemplu dacă au fost
Nx
excizaţi în altă procedură)
N1 - adenopatii axilare homolaterale mobile
N2a - metastaze în ganglionii axilari homolaterali fixaţi unii de
alţii (bloc) sau de alte structuri
N N2 N2b - metastaze aparente clinic* în ganglionii mamari interni
(ganglionii regionali) homolaterali, în absenţa adenopatiilor axilare evidente clinic

N3a - metastaze în ganglionii subclaviculari

N3 N3b - metastaze în ganglionii mamari interni şi axilari
N3c - metastaze în ganglionii supraclaviculari
Mx - prezenţa metastazelor la distanţă nu poate fi determinată
M M0 - fără metastaze la distanţă
(metastaze la distanţă)
STADIUL O TisN0M0
STADIUL I T1N0M0
STADIUL IIA T0N1M0
T1N1M0
T2N0M0
STADIUL IIB T2N1M0
T3N0M0
STADIUL IIIA T0N2M0
T1N2M0
T2N2M0
T3N1M0
T3N2M0
STADIUL IIIB T4N0M0
T4N1M0
T4N2M0
STADIUL IIIC OriceTN3M0
STADIUL IV Orice TOriceNM1
1.Numărul ganglionilor axilari
pozitivi
2.Mărimea tumorii
3.Gradul nuclear
4.Status-ul receptorilor estrogenici
şi progesteronici
5.Tipul histologic
1.TRATAMENTUL CHIRURGICAL
2.CHIMIOTERAPIA
3.RADIOTERAPIA
4.HORMONOTERAPIA
OBIECTIVE
1.EXTIRPAREA TUMORII
2.EVALUAREA EXTENSIEI GANGLIONARE
3.TRATAREA EVENTUALELOR METASTAZE
VISCERALE
Papirusul Edwin Smith – descoperit la Teba 1862 – conservat la
New York și tradus de James Henry Breasted – publicat 1930 –
cel mai vechi document din lume privind chirurgia – relevă
practica și nivelul medicinei practicate în vechiul Egipt
4.68 m 377 linii in 17 coloane verso - 92 lines in 5 coloane

 papirus care menționează

cu
2500-3000 IC existența
cancerului de sân - cele
Breasted mai vechi referiri la
cancerul mamar : ”.. nu
există tratament; dacă
tu vei găsi umflături
nodulare în orice parte
a omului tu îl vei trata
conform acestor
indicații”.
Hippocrates of Cos or Hippokrates of Kos (Ancient Greek:
Ἱπποκράτης; Hippokrátēs; c. 460 BC – c. 370 BC)

”KARKINOS”
Cornelius Celsus utilizează prima oara termenul de
"cancer", echivalentul termenului introdus de
Hipocrate din limba greaca "carcinos" (crab) pentru
tumorile maligne.
In 1478, la Florenta, cartea lui Cornelius Celsus,
care a circulat in Evul mediu doar ca manuscris,
devine primul tratat medical tiparit
Deces 7 IX 1922, 16 zile după a 70-a aniversare, de
bronhopneumonie, ca o complicație a unei coledocolitiaze
cu colangită
Garbo, Greta :
(18.09.1905 – 15.04.1990)
star de cinema, născută
Greta Lovisa Gustafsson, la
Stockholm, cu cetățenie
americană acordată în 1951,
cu o carieră cinematografică
strălucită, niciodată
căsătorită, decedează la
vârsta de 84 de ani,
supraviețuind unui cancer de
sân pentru care a suferit
o dublă mastectomie în
1984.
Bergman moare
in 1982 la a 67-a
aniversare in
Londra
de cancer de
sân.
Davis, Bette : (5.04.1908 – 6.10.1989)
la 81 de ani după un cancer de sân.
Maria Tănase: (25.09.1913 - 22.06.1963) Liviu Rebreanu, Ion Minulescu,
Cezar Petrescu și Ion Pillat, președintele american Hoover, Andre Gide, Yehudi
Menuhin, Constantin Brâncuși, George Enescu, Jascha Heifetz, Armand
Călinescu

Maria Tănase moare la

Spitalul Fundeni, pe 22
iunie 1963, la ora 14:10,
fiind înmormântată cu
onoruri naționale deși în
testamentul ei cerea să nu
se facă public data morții
sale și ”corpul să fie pus la
dispoziția medicilor”.
Ana Pauker : (născută Hanna Rabinsohn, 13.02.1893 – 3.06.1960) .
În 1947 a fost numită ministru de externe și vice-prim ministru, fiind
prima femeie din lume care a deținut această funcție guvernamentală. În
această calitate, a semnat, între altele, actul prin care România ceda
Uniunii Sovietice Insula Șerpilor.

"Stalin cu fustă". Ana Pauker

a participat activ la procesul
de impunere în România a
unui sistem autoritar și mai
mult decât agresiv.
A murit, în urma unui cancer
de sân, la București la 3
iunie 1960, fiind incinerată.
Operată de profesorul Fălcoianu de cancer mamar, internată pe ascuns la Clinica
Universitară din Cluj-Napoca, sub supravegherea profesorului Iuliu Haţeganu şi a
conferenţiarului Macovei.
Se presupune că s-ar găsi în Cimitirul Central din Cluj
Smaranda Brăescu :
 (21.05. 1897,– 2.02.1948, Cluj) -
prima femeie paraşutist din România
şi printre primele din lume. În vara
anului 1928, la invitaţia inginerului
german Heinecke, a plecat la Berlin
pentru a urma cursuri de paraşutism.
Aici a executat primul său salt; din
acel moment, România a devenit cel
de-al patrulea stat european, după
Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, cu o
femeie paraşutist brevetată.
 În 1931 a efectuat un salt de la 6.000
m cu care a doborât recordul feminin
mondial, iar în 1932, cu saltul de la
7.233 m, a bătut recordul mondial
deţinut de un american.
 Norma Stitz

Maxi Mounds

Lolo Ferrari Sheyla Hershey

2011 – 8.000.000 decese prin cancer
SUA – 15% decese – prin cancer

Una din trei femei dezvoltă un cancer

Unul din doi bărbați dezvoltă un
cancer

2010 - costul global al trat.cancerului

a ajuns la 895 miliarde dolari, din
care pt.
cancerul de sân (88 miliarde dolari)
– incidența de la 25/100000femei,1988 -
50,56/100000 în 2006
Azi-22,61%, pe primul loc în patologia
oncologică la femei
Mortalitate - 23,88/100000 femei în 2006.

singurele cu creșterea mortalității, 1989 - 2006

- Grecia, Letonia și România.
Extremele România, cu o creștere a mortalității
de 17%. Islanda, cu o scădere a mortalității de
45%
Varmus, Harold Elliot : (n. 18.12.1939) – profesor la Departamentul de
Microbiologie și Imunologie , Universitatea din San Francisco, profesor de
Virusologie moleculară la ”American Cancer Society”, al 14 –lea Director INC SUA

laureat al premiului Nobel

în 1989 pentru medicină,
pentru descoperirea originii
celulare a oncogenelor
retrovirale
Cloquet, Jules-Germain : 1790 – 1883;
chirurg francez, profesor
de Patologie externă din
1831, ultimul medic
francez numit baron;
a operat un cancer de sân
sub anestezie prin
hipnoză;
 mastectomie, 1721, G . Tabor

Jean-Louis
Petit
1674-1750
ggl
Sir Asthley Patson Cooper :
(1768 – 1841) - chirurg englez la ”Guy’s Hospital” din Londra, din 1800,
profesor de Anatomie la ”Royal College of Surgeons”, din 1813, medicul
regelui George al IV-lea şi al reginei Victoria, discipol al lui Hunter,
chirurgul cel mai popular al primei jumătăţi a secolului trecut în Londra
In 1825, Astley Cooper a
scris un tratat cu privire la
principiile tratamentului
chirurgical al cancerului
de san,
Sir Charles Bell (1774-1842) sprijină eliminarea tesutului mamar in cancerul
de san, indiferent de dimensiunea tumorii.

Boyer Alexis (1757-1833) a fost primul care

a descris '' coaja de portocala „

Guillaume Dupuytren (1778-1834) , în 1802

arată că maladia cancerului de san nu este
contagioasa.

operatia lui
Heister
În 1867, Charles Moore, Hewitt, stabileşte principiile generale ale tratamentului

Tehnica de mastectomie
.
chirurgical al cancerului de san
Pancoast -1844
În 1844 Richard van Volkman elimina
fascia de pectoral. Întotdeauna
scoateţi întregul sân, indiferent cat
de mic a fost de volum.
Bergmann 1882 – 1887 114 cazuri, 51-60% recidivă
Billroth 1867 – 1876 170 82%
Czerny 1877 – 1886 102 62%
Fischer 1871 – 1878 147 75%
Gussenbauer 1878 – 1886 151 64%
Kőnig 1875 – 1885 182 58-62%
Kȕstner 1871 – 1885 228 59,6%
Lȕcke 1881 – 1878 110 60%
Volkman 1874 – 1878 131 68%
Halsted 1889 – 1894 50 6%