ANATOMIE

CHIRURGICALĂ
REGIUNEA MAMARĂ
• superior – coasta III;
• inferior – coasta VI-VII;
• intern – marginea laterală a sternului;
• extern – linia axilară anterioară
 ANATOMIE
CHIRURGICALĂ
Anomalii de număr
Amastia
Atelia
Polimastia
Politelia
Anomalii de volum
Micromastia
Macromastia
Anomalii de formă – Ptoza
- gradul I – mamelon la nivelul şanţului
submamar;
- gradul II – mamelonul sub şanţul
submamar dar orientat anterior;
- gradul III – mamelon sub şanţul
submamar, orientat inferior.
?
 ANATOMIE
CHIRURGICALĂ
 ANATOMIE
CHIRURGICALĂ
 ANATOMIE
CHIRURGICALĂ
 ANATOMIE
CHIRURGICALĂ nivelul I – ganglionii situaţi
sub marginea inferioară a
micului pectoral
(infrapectorali);
nivelul II – ganglionii
situaţi înapoia micului
pectoral (retropectorali);
nivelul III – ganglionii de
deasupra marginii
superioare a micului
pectoral (suprapectorali).
EXAMEN CLINIC INSPECŢIA
EXAMEN CLINIC
PALPAREA
 AUTOEXAMINAREA
EXAMEN CLINIC

http://breastselfexam.ca/
METODE
METODE INVAZIVE
NEINVAZIVE
 Ultrasonografia:  Galactografia
standard & Doppler  Puncţia-biopsie
 Mamografia:
convenţională,
xeromamografia, cu
magnificaţie, digitală
 Termografia:
angiotermografia,
teletermografia dinamică,
termografia
computerizată
 IRM

EXAMINAREA PARACLINICĂ
EXPLORAREA
PARACLINICĂ METODE NEINVAZIVE
Echografia standard
EXPLORAREA
PARACLINICĂ METODE NEINVAZIVE
Examinarea Doppler
EXPLORAREA
PARACLINICĂ METODE NEINVAZIVE
Mamografia convenţională
EXPLORAREA
PARACLINICĂ METODE NEINVAZIVE
Mamografia digitală
 SEMIOLOGIE MAMOGRAFICĂ
- opacităţi nodulare regulate, ovalare, policlice,
omogene, de intensitate variabilă;
- bine delimitate, uneori net şi liniar conturate;
- volumul radiologic al opacităţii este egal sau uşor
LEZIUNI BENIGNE superior volumului tactil;
- uneori pot fi observate câteva calcificări dense,
bine vizibile şi/sau microcalcificări în centrul sau la
periferia leziunii

- opacitatea tumorală are întotdeauna o densitate

crescută, conturare insuficientă, formă neregulată,
variind de la aspectul fin, neregulat, vizibil numai cu
lupa, până la aspectul dinţat, dantelat, stelat cu
prelungiri spiculiforme, orientate preferenţial în
direcţia canalelor galactofore, limfaticelor
tegumentului sau mamelonului;
SEMNE DIRECTE - imaginea stelată reprezintă caracteristica
radiologică a malignităţii;
- microcalcificările fine, dezordonate, anarhice, cu
aspectul foarte particular de „praf de sare”, „fire de
LEZIUNI nisip”, au valoare diagnostică mare, iar prin
orientarea lor în direcţia vaselor limfatice auxiliare,
MALIGNE au valoare prognostică
- prezenţa unui halou transparent peritumoral,
neregulat (este expresia afectării şi infiltrării
ţesutului adipos);
- retracţia cutanată;
SEMNE INDIRECTE - retracţia cutanată;
- hipervascularizaţia, îngroşarea mamelonului;
- invazia spaţiului retromamar;
- adenopatie axilară.
EXPLORAREA
PARACLINICĂ METODE NEINVAZIVE
Termografia
EXPLORAREA
PARACLINICĂ METODE NEINVAZIVE
IRM
EXPLORAREA
PARACLINICĂ METODE INVAZIVE
Galactografia
GINECOMASTIA
GINECOMASTIA
 ETIOPATOGENIE
GINECOMASTIA
Ginecomastia patologică

Hiperestrogenism endogen
GENETICE Hermafroditism
HIPERSECREŢIE

- Secreţie de gonadotrofină
corionică care stimulează
producţia de testosteron şi
Teratoame estrogeni la nivel testicular şi
(10%) facilitează transformarea
Testiculare aromatică a androgenilor adrenali
în estrogeni;
- Prognostic nefavorabil.
Tumoră benignă cu celule
- Secreţie excesivă de estrogeni
Leydig

Carcinom hepatocelular
TUMORI
Neoplasm pulmonar

Netesticulare

Neoplasm cortico-suprarenalian

CIROZA - Scăderea capacităţii ficatului de a îndepărta androgenii de origine suprarenaliană din

METAB
DEFIC

HEPATICĂ sânge, favorizând transformarea lor periferică în estrogeni

- Modificarea cirotică a ficatului;
GINECOMASTIA
EXAMEN CLINIC

CLASIFICAREA SIMON

GRAD DESCRIERE
I Mărire minoră a sânului fără exces de piele
IIA Mărire moderată a sânului fără exces cutanat
IIB Mărire moderată a sânului cu exces cutanat minor
Mărire importantă a sânului cu exces cutanat, similar unui
III
sân feminin
GINECOMASTIA
EXPLORARE PARACLINICĂ
• Echografie: standard & Doppler
• Mamografie
• Teste de laborator: teste hepatice, teste
tiroidiene, nivelul seric al gonadotrofinei
corionice umane, dozarea LH, estrogenilor
şi testosteronului.
• Biopsia, prin puncţie cu ac fin sau
excizională - în leziunile suspecte ce se
prezintă ca tumori asimetrice, neregulate
asociate cu retracţie mamelonară şi/sau
adenopatii axilare.
GINECOMASTIA
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

- Chistul sebaceu necomplicat

- Lipomul
- Dezvoltarea exagerată a ţesutului
adipos perimamar la obezi.
- Cancerul mamar
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL
GINECOMASTIA
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL
GINECOMASTIA
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL
GINECOMASTIA
MAMELA SECRETANTĂ ETIOPATOGENIE
Principalele boli care se prezintă cu mamelă secretantă

Afecţiuni mamare
1. Leziuni papilare intraductale
2. Cancerul mamar
3. Mastopatia fibrochistică
4. Ectazia canalelor galactofore
Afecţiuni extramamare
1. nevropatii;
2. leziuni medulare: tabes, siringomielie;
3. tumori hipofizare, hipotalamice, de bază
de craniu;
4. medicamente: rezerpina, tranchilizante
neuroleptice;
5. hormoni: prolactina;
6. cauze psihogene.
MAMELA SECRETANTĂ
DIAGNOSTIC CLINIC
Anamneza - vârsta pacientei, caracteristicile ciclului menstrual,
numărul de sarcini, lactaţie, debutul scurgerilor mamelonare şi evoluţia
în timp până la prezentarea la consult, tratamente anterioare, alte
afecţiuni asociate.
Examenul sânului
 cercetarea zonei mamelonare pentru a preciza dacă scurgerile sunt
uniorificiale (risc mai mare de a se depista un cancer) sau
multiorificiale.
 Palparea trebuie efectuată cu multă atenţie pentru a evidenţia o
eventuală formaţiune tumorală care ar putea fi situată retro- sau
periareolar.
 examenul clinic general se va controla cu atenţie sistemul endocrin.
MAMELA SECRETANTĂ PARACLINIC
• examen citologic al secreţiei mamelonare, procentul rezultatelor fals
negative fiind relativ ridicat;
• mamografia este utilă pentru evidenţierea leziunilor de mastoză,
diverselor mase nepalpabile la examenul clinic sau a
microcalcificărilor; uneori poate avea aspect normal;
• galactografia este obligatorie pentru scurgerile uniorificiale;
• examenul histopatologic al pieselor excizate chirurgical este
recomandat în prezenţa maselor tumorale palpabile, cu scurgeri
unilaterale, uniorificiale sau când galactografia ori examenul citologic
ridică suspiciunea unei neoplazii;
• examene utile pentru precizarea etiopatogeniei (dozarea
prolactinei, explorarea funcţiei luteale, radiografie de şea turcească,
tomografie etc.).
MAMELA SECRETANTĂ TRATAMENT

Tratamentul este conservator pentru:

• sindroamele funcţionale (supraveghere)
• scurgerile iatrogene (întreruperea medicaţiei, tratamentul afecţiunilor primare),
mastoza fibrochistică (medicamente, supraveghere)

Pentru tumorile hipofizare se indică:

• tratamentul medicamentos (2-bromo-alfa-ergocriptină pentru adenoame de
mici dimensiuni)
• neurochirurgie
• radioterapie (macroadenoame)

Pentru scurgerile uniorificiale tactica terapeutică se alege în funcţie de

rezultatul examenului anatomopatologic:
• simpla exereză şi supraveghere (leziuni benigne);
• supraveghere periodică sau mastectomie subcutanată (leziuni „border-line”),
• intervenţie chirurgicală cu viză oncologică (leziuni maligne).
 TRAUMATISMELE
SÂNULUI

CONTUZII
PLĂGI
ARSURI
BOLILE INFLAMATORII ALE
SÂNULUI ŞI REGIUNII MAMARE
BOLILE INFLAMATORII ALE SÂNULUI
ŞI REGIUNII MAMARE

1. Inflamaţiile acute
1. Mastita acută - infecţii ale glandei mamare propriu-zise
1. de alăptare
2. din afara perioadei de alăptare
2. Paramastitele - infecţii ale ţesutului paramamar
1. superficiale (premamare, supramastite)
2. profunde (retromamare, inframastite).

2. Inflamaţii cronice nespecifice

Mastita acută de alăptare
Este provocată cel mai frecvent de stafilococ,
streptococ, care au ca poartă de intrare leziunile
de la nivelul mamelonului (fisuri, ragade,
exulceraţii etc.), în condiţiile unei igiene
necorespunzătoare. Incidenţa este mai mare în
lunile I-a şi a X-a de alăptare.

Procesul patologic evoluează în două stadii:

stadiul de galactoforită (procesul patologic este
limitat la canalul galactofor);
stadiul de abces (colecţii purulente, cloazonate, în
care laptele este amestecat cu puroi, cu diverse
localizări la nivelul glandei).
Mastita acută de alăptare
 Clinic, în primul stadiu pacienta prezintă febră, durere
spontană la nivelul sânului.
 Examenul fizic descoperă sânul uşor mărit de volum,
de consistenţă crescută, dureros la palpare, cu
tegumente hiperemice, eventual prezenţa leziunilor
mamelonare; la exprimarea mamelonului apare o
secreţie care, pusă pe o compresă de tifon, lasă o pată
gălbuie, nefiind absorbită ca laptele (semnul Budin).
 În stadiul de abces, extensia procesului inflamator la
ţesutul glandular duce la apariţia febrei, modificarea
stării generale; examenul local evidenţiază sânul mărit
de volum, dureros, cu tegumente hiperemice; în
evoluţie apar edem subcutanat, fluctuenţă, limfangită.
Mastita acută de alăptare
Tratament
 Profilactic:
◦ igienă riguroasă a mamelei în timpul alăptării,
◦ tratamentul local al fisurilor sau ragadelor mamelonare,
◦ întreruperea alăptării la sânul bolnav
◦ aspiraţia laptelui cu ajutorul unor pompe speciale.
 În faza de galactoforită acută:
◦ suprimarea alăptării,
◦ golirea periodică a sânilor,
◦ antibiotice,
◦ antiinflamatoare nesteroidiene.
Mastita acută de alăptare
În abcesul constituit, când apare fluctuenţa, se
practică incizie şi drenaj.
◦ abcesele superficiale incizia se face radial,
pentru a nu intercepta canalele galactofore, pe
zona de maximă fluctuenţă sau circumferenţial.
◦ abcesele profunde incizia se face în şanţul
submamar sau lateral extern cu decolarea
glandei şi drenaj larg.
În flegmonul difuz se recurge la incizii largi,
multiple, cu explorare pentru depistarea şi
evacuarea colecţiilor şi sfacelurilor.
Paramastitele
 Sunt infecţii ale ţesutului perimamar care se pot localiza în
straturile superficiale sau premamare (supramastite) sau în straturile
profunde retromamare (retromastitele).
 Supramastitele:
◦ abcesul tuberos,
◦ abcesul premamar.
 Abcesul tuberos (hidrosadenita areolei) este un proces inflamator al
glandelor sudoripare ale areolei mamare, care se traduce printr-o
tumoretă perimamelonară, congestivă, de 1-2 cm diametru,
sensibilă la palpare. Se drenează prin incizie periareolară şi dacă
este recidivant se recurge la rezecţia glandei supurate.
 Abcesul premamar este o colecţie situată în ţesutul premamar, în
fosetele adipoase Duret.
Paramastitele
Inframastitele sunt reprezentate de abcesele
profunde retromamare, secundare de obicei unui
proces inflamator glandular.
Semnele clinice sunt mai evidente şi constau în
febră, durere spontană şi, mai ales, provocată la
mobilizarea sânului, iar paraclinic se evidenţiază
leucocitoză. Uneori pot coexista un abces
retromamar cu unul superficial formând un abces
în „buton de cămaşă”.
Tratamentul este chirurgical şi constă în incizie în
şanţul submamar, drenaj larg şi antibiotice cu
spectru larg conform antibiogramei.
Inflamaţii cronice nespecifice
 Inflamaţiicronice nespecifice
◦ Mastita cronică

 Inflamaţii cronice specifice

◦ Tuberculoza mamară
◦ Sifilisul mamar
◦ Actinomicoza

 Inflamaţiicronice parazitare
◦ Chistul hidatic al sânului

 Tromboflebita venelor mamare (boala Mondor)

Tumorile
TUMORI CUTANATE ALE REGIUNII
MAMARE ŞI PERIMAMARE
◦ BENIGNE
◦ MALIGNE
STĂRI PRECANCEROASE ALE GLANDEI
MAMARE
TUMORI GLANDEI MAMARE
◦ BENIGNE
◦ MIXTE
◦ MALIGNE
TUMORI CUTANATE BENIGNE ALE
REGIUNII MAMARE ŞI PERIMAMARE
 Tumorile benigne ale pielii regiunii mamare sunt:
◦ papiloame, localizate mai ales mamelonar sau în
regiunea areolară;
◦ chisturi sebacee, localizate frecvent în regiunea
areolară;
◦ moluscum fibros, în general pediculat şi moluscum
contagiosum (tumori mici, ombilicate, sesile);
◦ angioame,
◦ leiomioame provenite din musculatura netedă a
mamelonului.
 Tratamentul lor este chirurgical constând în extirparea
formaţiunii. 
TUMORI CUTANATE MALIGNE ALE
REGIUNII MAMARE ŞI PERIMAMARE
Sunt reprezentate de:
◦ epiteliomul pielii regiunii mamare şi
epiteliomul primitiv al mamelonului;
◦ nevocarcinomul;
◦ boala Paget.
Tratamentul lor este chirurgical
STĂRI PRECANCEROASE ALE
GLANDEI MAMARE
  Există o serie de afecţiuni, iniţial benigne, care, pe baza observaţiei clinice
şi a interpretării statistice, prezintă posibilitatea transformării în timp într-o
leziune malignă.
 W. D. Dupont şi D. L. Page propun următoarea clasificare în 3 grupe a
leziunilor benigne în funcţie de riscul malignizării:
◦ leziuni benigne neproliferative :
 fibroadenomul, ectazia ductală, mastoza fibrochistică, hiperplazia
simplă, mastitele, necroză grăsoasă;
◦ leziuni benigne proliferative fără atipie:
 papilomul, hiperplazia ductală şi lobulară moderată sau severă;
◦ leziuni hiperlazice atipice:
 hiperplazia ductală şi lobulară atipică.
 Prezenţa proliferărilor fără atipii creşte riscul de 1,5-2 ori, iar a
proliferărilor cu atipii de 5 ori.
Mastoza fibrochistică
Reprezintă o asociere de leziuni distrofice,
neinflamatoare şi netumorale, cu aspecte de tip
hiperplazic sau regresiv la nivelul diferitelor
componente ale parenchimului mamar.
Reclus -„maladia chistică a mamelei este frecvent
bilaterală, poate interesa glanda în totalitate,
multe formaţiuni nefiind palpabile”
S-a înregistrat o rată de incidenţă mai crescută la
nulipare, la femeile la care menarha s-a instalat
precoce sau la care menopauza a fost tardivă, la
cele cu cicluri menstruale anovulatorii sau
neregulate; pe de altă parte, frecvenţa este mai
mare pentru femeile cu sâni mai voluminoşi.
Mastoza fibrochistică
Etiopatogenie
instalarea unor dezechilibre hormonale,
respectiv o creştere a nivelului estrogenilor
plasmatici determinată de modificarea
raportului estrogeni/progesteron, dar şi o
creştere a sensibilităţii ţesutului glandular
mamar la estrogeni.
s-a constatat că administrarea de preparate
estrogenice după menopauză se asociază cu
creşterea frecvenţei bolii.
Mastoza fibrochistică
Tablou clinic
 Din punct de vedere clinic, pacienta, de obicei cu vârsta între 30-45
de ani, cu distonie neurovegetativă, acuză dureri discrete sau
senzaţia de greutate la nivelul sânilor, deseori bilateral, apărute cu
câteva zile înaintea menstruaţiei (după apariţia căreia disconfortul
scade în intensitate). Durerea apare prin iritaţia nervoasă produsă de
edem, fibroza stromală şi reacţia inflamatorie.
 La palpare se constată o uşoară creştere de volum a sânilor, uneori
chiar chisturile aflate sub tensiune, de consistenţă crescută, mai
mult sau mai puţin sensibile.
 Chisturile superficiale pot adera la tegumente, iar formaţiunile
profunde pot avea un contur mai puţin bine delimitat.
 La 30% dintre paciente pot apare scurgeri mamelonare spontane
sau provocate de compresiune (lichidul este lactescent, cu tentă
verde închis).
Mastoza fibrochistică
Explorările paraclinice
 Examenele citologic şi biochimic - puncţie-aspiraţie cu ac fin, sub
ghidaj ecografic, rezultând un lichid a cărui culoare variază de la
galben deschis până la maroniu. Probele cu lichid sanguinolent sunt
trimise pentru examen citologic, metoda fiind utilă pentru
depistarea unui carcinom intrachistic. Puncţia-aspiraţie se va repeta
după 3 săptămâni. Pentru chisturile care recidivează rapid se
recomandă excizia.
 Ecografia mamară - zone lacunare transsonice, anecogene, bine
delimitate.
 Mamografie, formaţiunile radiotransparente apar ca opacităţi
rotunde, regulate, cu aspect omogen, mai puţin ecodense decât
formaţiunile solide, uneori cu depuneri calcare în pereţii chisturilor
mici. Explorarea este mai dificilă pentru glandele hiperdense,
precum şi în prezenţa de chisturi multiple, când se poate trece pe
lângă o modificare carcinomatoasă.
Mastoza fibrochistică
Tratament medical
 Nehormonal:
◦ dieta (evitarea alimentelor şi băuturilor care conţin cafeină),
◦ administrarea de vitamine (vitamina A pentru scăderea riscului de
transformare malignă, vitamina E).
 Preparate hormonale:
◦ contraceptivele orale (estroprogestative cu microdoze de estrogeni, pe
durate de minim 3-6 luni),
◦ progesteron natural sau progestative de sinteză norsteroidiene
(Lynestrenol),
◦ antiestrogenii trifeniletilenici (Tamoxifen, 10 mg/zi, continuu sau 20
zile/lună, 4 luni, cu remisiune completă a simptomatologiei la aproape
¾ dintre paciente, mai recent administrat şi pe cale percutanată, cu mai
puţine efecte secundare),
◦ antiprolactinicele (Bromocriptina) în prezenţa unei hiperprolactinemii,
◦ antigonadotrope (Danazol) timp de 3 luni.
Mastoza fibrochistică
Tratamentul chirurgical
 Dacă formaţiunea a putut fi identificată la palpare sau radiologic se recomandă
biopsie-exereză, urmată de examenul anatomopatologic al fragmentului excizat, în
funcţie de care se decide atitudinea terapeutică. Rezultatul examenului extemporaneu
poate indica lărgirea exciziei.
 Mastectomia parţială devine necesară în situaţia unei incertitudini diagnostice
(clinic-radiologic-citologic) sau dacă după puncţia evacuatorie formaţiunea nu se
modifică.
 Indicaţia pentru mastectomia totală o reprezintă exerezele repetate, uni- sau
bilaterale, la care examenul histopatologic evidenţiază hiperplazii atipice, în prezenţa
unor antecedente heredocolaterale de cancer mamar. Indicaţiile relative includ
imposibilitatea urmăririi cazului sau solicitarea intervenţiei de către pacientă.
 Pentru formaţiunile aparent izolate, la care s-a putut efectua exereza în ţesut sănătos,
la care nu s-au identificat antecedente familiale semnificative sau prezenţa factorilor
de risc se indică temporizarea şi supravegherea periodică a pacientei (autopalparea
sânilor, examen clinic la 3-6 luni, ecografie mamară, mamografie la 12-24 de luni,
examen citologic în prezenţa oricărei suspiciuni).
Chistul solitar al sânului
 Este o formă localizată de mastoză fibrochistică.
 Chistul este unic, are un perete propriu la exterior,
format din ţesut conjunctiv dens, tapetat la interior de un
epiteliu cilindrocubic şi conţine un lichid galben-verzui.
 Clinic, se identifică o tumoră rotundă, bine delimitată,
uşor sensibilă la palpare, mobilă, de consistenţă chistică,
fără adenopatii axilare.
 Diagnosticul este precizat mamografic, ecografic, prin
puncţie-biopsie.
 Tratamentul este chirurgical şi constă în extirparea
chistului.
Leziuni papilare benigne

papilomul intraductal solitar,

papiloamele periferice multiple,
papilomatoza,
papilomatoza mamelonului,
papilomatoza juvenilă.
TUMORI BENIGNE ALE
GLANDEI MAMARE

Tumorile mamare benigne sunt rar diagnosticate

la bărbaţi.
Ele sunt mult mai frecvente la femei.
Cele mai importante sunt:
◦ fibroadenomul,
◦ tumorile phyllodes.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Fibroadenomul
Cea mai frecventă dintre tumorile benigne ale
sânului, se observă în primele trei decade de
vârstă.
Apare sub forma unor formaţiuni unice, mai rar
(15-20%) multiple cu diametru de 2-4 cm, bine
delimitate, cu suprafaţa netedă, mobile pe
planurile supra- şi subjacente, rareori aderente la
piele, nedureroase, care nu se modifică în timpul
ciclului menstrual şi care involuează la
menopauză.
Etiopatogenic, este incriminată creşterea nivelului
estrogenilor plasmatici, cu modificarea raportului
estrogeni/progesteron.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Fibroadenomul
 Explorările paraclinice includ:
◦ ecografia mamară, diferenţiază formaţiunile solide de
cele chistice, poate ghida puncţia-aspiraţie;
◦ puncţie-aspiraţie cu ac fin urmată de examenul
citologic al aspiratului, recomandată pentru urmărirea
pacientelor la care leziunea nu prezintă risc de
malignizare sau care refuză intervenţia chirurgicală;
◦ mamografia depistează o opacitate rotundă sau
policiclică, omogenă, bine delimitată, calcificări
polimorfe, neregulate, cu tendinţă la grupare.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Fibroadenomul
 Tratamentul
◦ medical (Tamoxifen, Danazol)
◦ chirurgical.
 Tratamentul de elecţie este excizia formaţiunii până în
ţesut sănătos (pentru a îndepărta şi eventualele
microfocare fibroadenomatoide din jur), printr-o incizie
estetică.
 Lăsată pe loc leziunea se măreşte treptat de volum sau
rareori, poate degenera malign. La femeile tinere, cu un
fibroadenom de mici dimensiuni, este indicată şi
supravegherea formaţiunii.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Tumorile phyllodes
 Sunt tumori fibroepiteliale, caracterizate printr-o celularitate
mai densă a componentei conjunctive cu evoluţie în general
benignă.
 Sunt leziuni rar întâlnite în patologia mamară (0,5-5%), care
se pot maligniza (7-15%) şi frecvent recidivează.
 Predominenţa la sexul feminin este netă iar incidenţa maximă
se situează în jurul vârstei de 45 ani (mai mare decât vârsta
medie pentru adenofibrom).
 Aceste tumori sunt hormonodependente şi au origine
multicentrică.
 Tumora poate să apară într-un sân indemn sau pe o tumoră
deja existentă.
 Tulburările hormonale survenite la menopauză pot determina
formarea tumorii, pot declanşa un puseu evolutiv pe o tumoră
latentă sau induc transformarea sarcomatoasă.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Tumorile phyllodes
 Examenul obiectiv al sânului va evidenţia o tumoră
voluminoasă, neregulată, boselată, cu limite precise,
de consistenţă variabilă, neaderentă la planurile
profunde şi care nu modifică mamelonul şi
tegumentele suprajacente; nu se constată adenopatie
axilară.
 Mamografia evidenţiază o imagine policiclică cu lizereu de
securitate; ecografia precizează natura solidă a formaţiunii. Date
suplimentare pentru diagnostic le oferă examenul histologic
extemporaneu, iar în cazurile neclare se recurge la examenul
anatomopatologic pe cupe seriate al piesei de exereză după
includerea la parafină.
 Macroscopic tumora are suprafaţa neregulată, boselată, lobulată, cu
chisturi gelatinoase cu aspect mixoid.
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Tumorile phyllodes
După Magendie, Leger şi Biraben există
trei tipuri histopatologice de tumoră care
apar succesiv în cursul evoluţiei:
stadiul I - adenofibrom phyllodes cu
aspect de adenofibrom papilar cu zone
fertile de tip phyllodes;
stadiul II - tumori phyllodes cu aspect
tipic;
stadiul III - tumoră phyllodes
transformată malign (sarcom).
TUMORI BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE
- Tumorile phyllodes
Tratamentul chirurgical este ales în funcţie de
stadiul, aspectul clinic (mărime) şi vârsta
pacientei.
Se poate practica
◦ sectorectomie (tumori sub 6-8 cm),
◦ mastectomie totală urmată de reconstrucţie.
În caz de recidive este indicată mastectomia
simplă care previne transformarea
sarcomatoasă.
 NC
ER
UL
M AM
AR
EPIDEMIOLOGIE
în SUA este cea mai frecventă neoplazie la femei;
reprezintă 27% din totalul cancerelor survenite la femei;
una din 14 femei va dezvolta cancer mamar;
incidenţa este de 6 ori mai mare în ţările occidentale,
comparativ cu regiunile Asiei şi Africii;
incidenţa este aproximativ egală între America de Nord,
Europa şi Noua Zeelandă;
incidenţă moderată în Europa de Sud-Est, America de Sud
şi Caraibe;
incidenţă nesemnificativă în Japonia.
CANCERUL MAMAR
FACTORI DE RISC

FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC

MAJOR INTERMEDIAR MINOR
1. Sex 1. Vârsta primei 1. Alcool
2. Vârsta menstruaţii şi a 2. Dieta
3. Antecedente personale menopauzei 3. Medicaţia
de cancer mamar 2. Radiaţiile contraceptivă
4. Antecedente heredo- 3. Masa corporală 4. Terapii de substituţie
colaterale de cancer 4. Leziuni benigne: hormonală
mamar hiperplazia cu atipie 5. Leziuni benigne:
5. Nuliparitatea severă hiperplazie cu atipie
6. Leziuni benigne: uşoară/moderată,
papilomatoza multiplă chisturi apocrine
recurente,
fibroadenom, mastoză
fibrochistică
CANCERUL MAMAR
ANATOMIE PATOLOGICĂ
CARCINOMUL DUCTAL CARCINOMUL LOBULAR
1. Solid
2. Comedocarcinom
3. Cribriform
CARCINOM DUCTAL IN SITU 4. Papilar/micropapilar CARCINOM LOBULAR IN
5. Adeziv (“clinging SITU
type”)

Carcinom ductal infiltrativ (NOS)

Carcinoame
ductale 1. medular
invazive cu 2. tubular
3. mucinos (mucoid)
specificitate 4. papilar 1. Clasic
CARCINOM histologică 5. cribriform invaziv CARCINOM 2. Solid
DUCTAL LOBULAR 3. Alveolar
INVAZIV 1. cu celule în „inel cu INVAZIV 4. Mixt
pecete” 5. Pleomorfic
2. cu celule clare
3. secretor
Forme rare 4. cu expresie de carcinoid
5. adenochistic
6. cu celule scuamoase
CANCERUL MAMAR
EVOLUŢIA NATURALĂ A CANCERULUI MAMAR
CANCERUL MAMAR
EVOLUŢIA NATURALĂ A CANCERULUI MAMAR

1. DISEMINAREA LOCALĂ
• ţesuturile din jur;
• infiltraţia de-a lungul canalelor galactofore;
• diseminarea locală pe cale limfatică/vasculară .
2. DISEMINAREA GANGLIONARĂ
• ggl. axilari;
• ggl. mamari interni;
• ggl. supraclaviculari.
3. METASTAZE LA DISTANŢĂ
• plămân;
• os;
• ficat;
• cutanat;
• creier;
• cavitate peritoneală.
CANCERUL MAMAR
DIAGNOSTICUL CANCERULUI MAMAR
CANCERUL MAMAR
CLASIFICARE
- tumora nu poate fi evaluată
Tx
T0 - fără semne de tumoră primară
- carcinom ductal in situ (CDIS)
Tis - carcinom lobular in situ (CLIS)
- boala Paget a mamelonului fără evidenţa tumorii primare
T1a - tumoră de maximum 0.5 cm în diametru
T1
T (tumoră de maximum 2 cm în T1b - tumoră între 0.5-1 cm în diametrul maxim
(tumora primară) diametrul maxim) T1c - tumoră > 1 cm în diametrul maxim
T2 - tumoră între 2-5 cm în diametrul maxim
T3 - tumoră > 3 cm
T4a - extensie la peretele toracic
T4
T4b - edem, inclusiv pielea cu aspect de „coajă de portocală”,
(tumoră de orice dimensiune cu noduli de permeaţie
extensie directă la peretele toracic
sau la piele) T4c - prezenţa concomitentă a T4a şi T4b

- ganglionii regionali nu pot fi evaluaţi (de exemplu dacă au fost

Nx
excizaţi în altă procedură)
N1 - adenopatii axilare homolaterale mobile
N2a - metastaze în ganglionii axilari homolaterali fixaţi unii de
alţii (bloc) sau de alte structuri
N N2 N2b - metastaze aparente clinic* în ganglionii mamari interni
(ganglionii regionali) homolaterali, în absenţa adenopatiilor axilare evidente clinic

N3a - metastaze în ganglionii subclaviculari

N3 N3b - metastaze în ganglionii mamari interni şi axilari
N3c - metastaze în ganglionii supraclaviculari
Mx - prezenţa metastazelor la distanţă nu poate fi determinată
M M0 - fără metastaze la distanţă
(metastaze la distanţă)
CANCERUL MAMAR
STADIALIZARE
STADIUL O TisN0M0
STADIUL I T1N0M0
STADIUL IIA T0N1M0
T1N1M0
T2N0M0

STADIUL IIB T2N1M0

T3N0M0
STADIUL IIIA T0N2M0
T1N2M0
T2N2M0
T3N1M0
T3N2M0

STADIUL IIIB T4N0M0

T4N1M0
T4N2M0

STADIUL IIIC OriceTN3M0

STADIUL IV Orice TOriceNM1
CANCERUL MAMAR
FACTORI PROGNOSTICI

1.Numărul ganglionilor axilari

pozitivi
2.Mărimea tumorii
3.Gradul nuclear
4.Status-ul receptorilor estrogenici
şi progesteronici
5.Tipul histologic
CANCERUL MAMAR
TERAPIA MULTIMODALĂ

1.TRATAMENTUL CHIRURGICAL
2.CHIMIOTERAPIA
3.RADIOTERAPIA
4.HORMONOTERAPIA
CANCERUL MAMAR
TRATAMENTUL CHIRURGICAL

OBIECTIVE
1. EXTIRPAREA TUMORII
2. EVALUAREA EXTENSIEI GANGLIONARE
3. TRATAREA EVENTUALELOR METASTAZE
VISCERALE
CANCERUL MAMAR
TRATAMENTUL CHIRURGICAL - excizia
CANCERUL MAMAR
TRATAMENTUL CHIRURGICAL - sectorectomia
CANCERUL MAMAR
TRATAMENTUL CHIRURGICAL – DISECŢIA AXILARĂ
CANCERUL MAMAR
TRATAMENTUL CHIRURGICAL – DISECŢIA AXILARĂ
CANCERUL MAMAR
TRATAMENTUL CHIRURGICAL – Operaţia Madden
CANCERUL MAMAR
TRATAMENTUL CHIRURGICAL – Operaţia Halstead
CANCERUL MAMAR
TRATAMENTUL RECONSTRUCTIV
Papirusul Edwin Smith – descoperit la Teba 1862 – conservat la
New York și tradus de James Henry Breasted – publicat 1930 –
cel mai vechi document din lume privind chirurgia – relevă
practica și nivelul medicinei practicate în vechiul Egipt
4.68 m 377 linii in 17 coloane verso - 92 lines in 5 coloane

 papirus care menționează

cu
2500-3000 IC existența
cancerului de sân - cele mai
Breasted vechi referiri la cancerul
mamar : ”.. nu există
tratament; dacă tu vei găsi
umflături nodulare în
orice parte a omului tu îl
vei trata conform acestor
indicații”.
Hippocrates of Cos or Hippokrates of Kos (Ancient Greek: Ἱπποκράτης; Hippokrátēs; c.
460 BC – c. 370 BC)

”KARKINOS”
Cornelius Celsus utilizează prima oara termenul de
"cancer", echivalentul termenului introdus de
Hipocrate din limba greaca "carcinos" (crab) pentru
tumorile maligne.
In 1478, la Florenta, cartea lui Cornelius Celsus,
care a circulat in Evul mediu doar ca manuscris,
devine primul tratat medical tiparit
Leonidas din Alexandria (c.180) descrie retractia mamelonului in cancerul
mamar. Efectueaza mastectomia pentru cancerul avansat.
Galen of Pergam(131-203)
Deces 7 IX 1922, 16 zile după a 70-a aniversare, de
bronhopneumonie, ca o complicație a unei coledocolitiaze
cu colangită
Garbo, Greta :
(18.09.1905 – 15.04.1990) star
de cinema, născută Greta
Lovisa Gustafsson, la
Stockholm, cu cetățenie
americană acordată în 1951, cu
o carieră cinematografică
strălucită, niciodată căsătorită,
decedează la vârsta de 84 de
ani, supraviețuind unui cancer
de sân pentru care a suferit
o dublă mastectomie în 1984.
Bergman moare
in 1982 la a 67-a
aniversare in
Londra
de cancer de
sân.
Davis, Bette : (5.04.1908 – 6.10.1989)
la 81 de ani după un cancer de sân.
Maria Tănase: (25.09.1913 - 22.06.1963) Liviu Rebreanu, Ion Minulescu,
Cezar Petrescu și Ion Pillat, președintele american Hoover, Andre Gide, Yehudi
Menuhin, Constantin Brâncuși, George Enescu, Jascha Heifetz, Armand Călinescu
Maria Tănase moare la
Spitalul Fundeni, pe 22
iunie 1963, la ora 14:10,
fiind înmormântată cu
onoruri naționale deși în
testamentul ei cerea să
nu se facă public data
morții sale și ”corpul să
fie pus la dispoziția
medicilor”.
Ana Pauker : (născută Hanna Rabinsohn, 13.02.1893 – 3.06.1960) . În 1947 a
fost numită ministru de externe și vice-prim ministru, fiind prima femeie din
lume care a deținut această funcție guvernamentală. În această calitate, a
semnat, între altele, actul prin care România ceda Uniunii Sovietice Insula
Șerpilor.

"Stalin cu fustă". Ana Pauker

a participat activ la procesul
de impunere în România a
unui sistem autoritar și mai
mult decât agresiv.
A murit, în urma unui
cancer de sân, la București
la 3 iunie 1960, fiind
incinerată.
Operată de profesorul Fălcoianu de cancer mamar, internată pe ascuns la Clinica
Universitară din Cluj-Napoca, sub supravegherea profesorului Iuliu Haţeganu şi a
conferenţiarului Macovei.
Se presupune că s-ar găsi în Cimitirul Central din Cluj
Smaranda Brăescu :
(21.05. 1897,– 2.02.1948, Cluj) - prima
femeie paraşutist din România şi printre
primele din lume. În vara anului 1928, la
invitaţia inginerului german Heinecke, a
plecat la Berlin pentru a urma cursuri de
paraşutism. Aici a executat primul său
salt; din acel moment, România a
devenit cel de-al patrulea stat european,
după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, cu
o femeie paraşutist brevetată.
În 1931 a efectuat un salt de la 6.000 m
cu care a doborât recordul feminin
mondial, iar în 1932, cu saltul de la 7.233
m, a bătut recordul mondial deţinut de
un american.
 Norma Stitz

Maxi Mounds

Lolo Ferrari Sheyla Hershey

2011 – 8.000.000 decese prin cancer
SUA – 15% decese – prin cancer

Una din trei femei dezvoltă un cancer

Unul din doi bărbați dezvoltă un
cancer

2010 - costul global al trat.cancerului

a ajuns la 895 miliarde dolari, din
care pt.
cancerul de sân (88 miliarde dolari)
România
– incidența de la 25/100000femei,1988 -
50,56/100000 în 2006
Azi-22,61%, pe primul loc în patologia
oncologică la femei
Mortalitate - 23,88/100000 femei în 2006.

singurele cu creșterea mortalității, 1989 - 2006

- Grecia, Letonia și România.
Extremele România, cu o creștere a mortalității
de 17%. Islanda, cu o scădere a mortalității de
45%
Varmus, Harold Elliot : (n. 18.12.1939) – profesor la Departamentul de
Microbiologie și Imunologie , Universitatea din San Francisco, profesor de Virusologie
moleculară la ”American Cancer Society”, al 14 –lea Director INC SUA

laureat al premiului Nobel

în 1989 pentru medicină,
pentru descoperirea
originii celulare a
oncogenelor retrovirale
Cloquet, Jules-Germain : 1790 – 1883;
chirurg francez, profesor
de Patologie externă din
1831, ultimul medic
francez numit baron;
a operat un cancer de
sân sub anestezie prin
hipnoză;
 mastectomie, 1721, G . Tabor

Jean-Louis
Petit
1674-1750
ggl
Sir Asthley Patson Cooper :
(1768 – 1841) - chirurg englez la ”Guy’s Hospital” din Londra, din 1800,
profesor de Anatomie la ”Royal College of Surgeons”, din 1813, medicul regelui
George al IV-lea şi al reginei Victoria, discipol al lui Hunter,
chirurgul cel mai popular al primei jumătăţi a secolului trecut în Londra
In 1825, Astley Cooper a
scris un tratat cu privire
la principiile
tratamentului
chirurgical al cancerului
de san,
Monro Alexander (1733-1817) a avut opinii pesimiste despre
cancer. Respingea mastectomia, fiind responsabil pentru
tratamentul conservator adoptat de mulți chirurgi din secolul XVIII

Sir Charles Bell (1774-1842) sprijină eliminarea tesutului mamar in cancerul

de san, indiferent de dimensiunea tumorii.

Boyer Alexis (1757-1833) a fost primul care

a descris '' coaja de portocala „

Guillaume Dupuytren (1778-1834) , în 1802

arată că maladia cancerului de san nu este
contagioasa.

operatia lui Heister

În 1867, Charles Moore, Hewitt, stabileşte principiile generale ale tratamentului

Tehnica .
de mastectomie
chirurgical al cancerului de san
Pancoast -1844
În 1844 Richard van Volkman elimina
fascia de pectoral. Întotdeauna scoateţi
întregul sân, indiferent cat de mic a fost
de volum.
Bergmann 1882 – 1887 114 cazuri, 51-60% recidivă
Billroth 1867 – 1876 170 82%
Czerny 1877 – 1886 102 62%
Fischer 1871 – 1878 147 75%
Gussenbauer 1878 – 1886 151 64%
Kőnig 1875 – 1885 182 58-62%
Kȕstner 1871 – 1885 228 59,6%
Lȕcke 1881 – 1878 110 60%
Volkman 1874 – 1878 131 68%
Halsted 1889 – 1894 50 6%