EXPERIENȚA

VIDULUI
Conversații despre
realizarea infinitului

SRI NISARGADATTA MAHARAJ

Traducere:
Bogdan Brumă

EDITURA MIX
CRISTIAN 2017
 Cuprins

Prefață ........................................................................... xiii

.
1. Maharaj stabilește bazele învățăturilor ........................ 1


.
2. La cel mai înalt nivel, nimic nu este;


la nivelul lumesc, totul există ............................... 13

.
3. Un înțelept adevărat este acela care a transcens


personalitatea ....................................................... 37

.
4. Dacă dorești fericirea sinelui, scapă de simțul


minte-corp ............................................................ 51

.
5. Nu te identifica cu un corp și fii fericit! ..................... 59


.
6. Experiența vidului ..................................................... 69


.
7. Atunci când conștiința se manifestă, apare dualitatea.. 89


.
8. Cine cunoaște faptul că ”Eu sunt”? ........................ 107


.
9. Însăși conștiința este sursa iluziei .......................... 123


.
10. Încetarea suferinței prin stabilirea în starea


de dinaintea cuvintelor ....................................... 141

.
Glosar ............................................................................... 155
.
Bibliografie ....................................................................... 159
.
EXPERIENȚA VIDULUI

Conversa ii despre realizarea infinitului

ț
Cu Sri Nisargadatta Maharaj
 `

S ri Nisargadatta Maharaj s a născut n Bombay, n 1897. -

î
î
Părin ii săi, care i au dat numele de Maruti, aveau o mică
ț
-
fermă n satul Kandalgaon i aici i a petrecut primii săi ani de
î
ș
ș
-
via ă. În 1924 s a căsătorit, devenind mai târziu un comerciant
ț
-
de igări n Bombay, unde, mpreună cu so ia sa, a pus bazele
ț
î
î
ț
unei familii. Încă de mic a arătat un interes deosebit fa ă de

ț
domeniul spiritual, discu iile sale cu oamenii sfin i ascu indu i
ț
ț
ț
-
mintea iscoditoare i aprinzându i focul spiritual interior. La
ș
-
vârsta de 34 de ani i a ntâlnit gurul i, trei ani mai târziu, a
ș
-
î
ș
atins propria sa realizare, luându i numele de Nisargadatta. A
-ș
continuat să trăiască via a unui muncitor indian obi nuit, dar
ț
ș
nvă ăturile sale, care sunt expuse n capodopera sa „Eu sunt
î
ț
î
Acela”, i care i au rădăcinile n antica tradi ie upani adică, au
ș
îș
î
ț
ș
realizat o ruptură filozofică semnificativă fa ă de gândirea con‑
ț
temporană. Discipolii au călătorit din toată lumea pentru a auzi
mesajul unic al lui Nisargadatta, până la moartea sa, survenită
n 1981.
î
 `

R obert Powell s a născut n 1918. După ce i a ob inut doc‑

-
î
ș
-
ț
toratul n chimie la Universitatea din Londra, a urmat mai
î
ntâi o carieră n industria chimică i apoi a activat ca scriitor
î
î
ș
de lucrări tiin ifice i editor n Anglia i Statele Unite. În 1968
ș
ț
ș
î
ș
i 1969 a publicat nouă monografii de inginerie chimică, care
ș
sunt folosite de bibliotecile academice i industriale din toată
ș
lumea.
Explorarea personală a spiritualită ii a nceput n 1960, iar
ț
î
î
căutarea spre autocunoa tere l a condus spre studiul Zen‑ului
ș
-
i ntâlnirea unor mae tri spirituali, incluzând aici pe J.
ș
î
ș
Krishnamurti i Ramana Maharishi. Propria sa trezire spiritu‑
ș
ală a coincis cu descoperirea nvă ăturilor lui Sri Nisargadatta
î
ț
Maharaj. Este, de asemenea, autorul unui număr de căr i despre
ț
ceea ce el descrie ca „transformarea con tiin ei umane”. Powell
ș
ț
trăie te o via ă mplinită mpreună cu so ia sa, Gina, n La
ș
ț
î
î
ț
î
Joola, California.
Sri Ni a r g a d at ta Maharaj
s
1897-1981
 `

O rice există, este doar o expresie a con tiin ei.

ș
ț
Dacă nu există con tiin a, nici expresia con‑
ș
ț
tiin ei nu există. Prin urmare, nu există nimic.
ș
ț
Con tiin a nu este un concept ce răspunde unei
ș
ț
cauze exterioare, ci a apărut n mod spontan.
î
SRI NISARGADATTA MAHARAJ
 Prefață

S ri Nisargadatta Maharaj cu greu mai are nevoie de vreo

introducere pentru iubitorii celei mai nalte n elepciuni.
î
î
ț
Cunoscut ca un n elept hindus nonconformist, Nisargadatta
î
ț
este acum creditat ca fiind la acela i nivel cu marii mae ‑
ș
ș
tri ai nvă ăturilor advaita, cum ar fi Ramana Maharishi din
î
ț
Tiruvannamalai, Sri Atmananda din Trivandrum, i discipolul
ș
cunoscut mai recent al lui Maharishi, Poonjaji din Lucknow.
În această ultimă operă, adâncimea i subtilitatea moda‑
ș
lită ii de tratare a subiectului, combinată cu abordarea ra io‑
ț
ț
nală intimă (a a cum este minunat exemplificat n capitolul
ș
î
„Experien a vidului”), fac aceste dialoguri de nedepă it n lite‑
ț
ș
î
ratura spirituală. La un nivel mai lumesc, Maharaj abordează
două subiecte considerate ntotdeauna ca fiind incitante. Sunt
î
oameni care s au ntrebat, i unii chiar s au plâns, despre mani‑
-
î
ș
-
era sa aparent brutală de a interacţiona cu anumi i vizitatori,
ț
cărora nu le permitea să stea mpreună cu el pentru o perioadă
î
mai lungă de timp. În acest volum, Maharaj revelează pentru
prima dată ra iunea care stă la baza ac iunilor sale. Mi s a părut
ț
ț
-
că aceasta ar putea foarte bine să fie interpretată n func ie de
î
ț
modul n care cineva cite te aceste discursuri. Ideal ar fi ca textul
î
ș
să fie citit pe fragmente scurte, lăsând timp suficient pentru ca
acestea să fie digerate şi semnifica ia lor să pătrundă n adânc.
ț
î
xiii
EXPERIENȚA VIDULUI

Astfel, Maharaj ar putea fi folosit ca un catalizator pentru tre‑

zirea n elegerii i dezvoltarea n consecinţă a convingerilor
î
ț
ș
î
noastre. În acest fel, cuvintele ob in o vitalitate extraordinară i

ț
ș
există o responsivitate corespunzătoare n ascultător sau cititor.

î
Un alt aspect este acela că, aparent, n timpul discu iilor

î
ț
Maharaj este rareori de acord cu cineva, chiar dacă acea per‑
soană pare să fi făcut o declara ie validă sau a dat un răspuns

ț
corect la ntrebările sale. Maharaj recunoa te aceasta i explică
î
ș
ș
maniera i motivul pentru care folose te această abordare parti‑
ș
ș
culară, ca o modalitate pedagogică subtilă. Există ntotdeauna

î
posibilitatea de a veni cu un răspuns mai mult sau mai pu in

ț
corect la nivel intelectual, nsă se poate ca acesta să fie lipsit
î
de experien a reală sau de convingerea profundă. În astfel de
ț
cazuri, să fii de acord cu vorbitorul doar l ar ncuraja să creadă
-
î
că a atins o transformare autentică, când de fapt abia repetă
mecanic o formulă verbală. Este a a cum a spus odată Maharaj:
ș
„Omul realizat tie ceea ce al ii doar aud, dar nu experimen‑
ș
ț
tează. Intelectual, ar putea părea convin i, dar n ac iune, i
ș
î
ț
îș
trădează sclavia.” Cu altă ocazie a spus: „Abandonul de sine este
abandonul tuturor preocupărilor tale. El nu poate fi făcut, se
ntâmplă atunci când i realizezi adevărata natură. Abandonul
î
îț
declarat verbal, chiar nso it de sentimente autentice, este de
î
ț
valoare redusă i se destramă sub presiunea stresului.”
ș
ROBERT POWELL

xiv
EXPERIENȚA
VIDULUI
 Nota editorului

Adevărul fundamental asupra a ceea ce ne nva ă marii mae ‑

î
ț
ș
tri advaita este n mod esen ial acela i, ceea ce este de a teptat, de
î
ț
ș
ș
vreme ce există doar o singură Realitate. Cu toate acestea, nvă‑

î
ători diferi i pun accente diferite pe diverse aspecte ale acestei
ț
ț
nvă ături i, n acest scop, folosesc terminologii u or diferite sau
î
ț
ș
î
ș
termeni n forme flexibile, care se potrivesc scopurilor lor.
î
Astfel, starea de „Eu sunt” i starea de „Fiin ă” n aceste con‑
ș
ț
î
versa ii sunt folosite n general de către Maharaj pentru a arăta
ț
î
stări limitate de n elegere, care sunt bazate n mod fundamen‑
î
ț
î
tal pe un sim de identitate separată, rezultate din tratarea cuiva
ț
ca fiind corpul său. Ele sunt n ntregime conceptuale. Adeseori,
î
î
Maharaj folose te ambii termeni pe rând. Alteori, depinzând de
ș
sublinierile pe care dore te să le facă, folose te „starea de fiin ă”
ș
ș
ț
ca fiind o stare cumva superioară, care apare după transcenderea
stării de „Eu sunt” i egalizează con tiin a manifestă. Maharaj
ș
ș
ț
se referă, de asemenea, la starea de fiin ă ca fiind con tiin ă sau
ț
ș
ț
cunoa tere de sine i, conform acestuia, ea este ncă produsul
ș
ș
î
celor cinci elemente (cu rădăcini n materialitate). Astfel, el sta‑
î
tuează: „Această cunoa tere, «Eu sunt» sau «fiin area» este un
ș
ț
văl de iluzie peste Absolut. Prin urmare, atunci când Brahman
este transcens, doar Parabrahman este, fără ca n el să se mani‑
î
feste nici măcar o urmă de cunoa tere a faptului că „Eu sunt”.
ș
Starea1 de „fiin are” este n mod clar una de n elegere incom‑
ț
î
î
ț
pletă, provizorie, a a cum se eviden iază, de asemenea, n urmă‑
ș
ț
î
toarele sale cuvinte: „În elep ii i profe ii au recunoscut ini ial
ț
ț
ș
ț
ț
1
Termenul „stare” implică o „condi ie”, o modificare a unei realită i fundamen‑
ț
ț
tale, care prive te un substrat nealterabil i inefabil. Prin urmare, ar fi mult mai
ș
ș
exactă exprimarea acestei modificări ca o suprapunere a iluziei asupra „non stării”
-
lui Parabrahman, cumva similar analogiei vederii unui arpe n locul unei frânghii.
ș
î
sensul «fiin ei». Apoi au meditat i l au depă it i, n final, l au

ț
ș
-
ș
ș
î
-
transcens, ajungând la realizarea supremă.”
În timp ce starea de „Eu sunt”, „fiin area” i „cunoa te‑

ț
ș
ș
rea” au o bază somatică, ce se manifestă treptat din elementele
fizice, Absolutul este dincolo de toată „fizicalitatea” i nu poate

ș
fi descris. În Absolut nu există instrumente care să permită afir‑
marea prin cuvinte. Ceea ce „Eu sunt” n sens absolut nu este

î
posibil să fie transmis prin intermediul cuvintelor. În starea
ultimă, nimeni nu are vreo con tiin ă de a fi prezent. Însă i pre‑ ș
ț
ș
zen a nu există n Absolut.
ț
î
Maharaj ne nva ă că prin transcenderea con tiin ei indi‑
î
ț
ș
ț
viduale n con tiin a universală manifestă, cea din urmă se
î
ș
ț
sprijină i există n interiorul Nemanifestatului, Parabrahman,
ș
î
experimentat ca „principiu neafectat de disolu ia universuri‑
ț
lor”, fiind o non stare. El afirmă: „Te rog să n elegi n mod
-
î
ț
î
clar că Tu, Absolutul – lipsit de orice identitate corporală, e ti

ș
complet, perfect i Nenăscut.” În această nvă ătură, tu – ca i
ș
î
ț
ș
Absolutul – nu ai i nu ai avut vreodată o na tere. Toate formele
ș
ș
sunt rezultatul jocului celor cinci elemente.
Parabrahman există dincolo şi de dualitate, i de non duali‑
ș
-
tate, din moment ce este anterior timpului i spa iului (putem
ș
ț
vorbi n mod adecvat de dualitate sau non dualitate n inte‑
î
-
î
riorul sferei fizico mentale, adică n interiorul con tiin ei).
-
î
ș
ț
Absolutul sau Subiectul Ultim este acela care este, deoarece
nu mai există nimeni sau nimic, nici măcar con tiin a, pentru
ș
ț
a l experimenta.
-
În cele din urmă, trebuie menţionat că i al i n elep i i, de
ș
ț
î
ț
ț
ș
asemenea, scripturile clasice Vedanta folosesc termenii „sta‑
rea de fiin ă” i Fiin area (scrisă cu majusculă) alternativ cu
-
-
ț
ș
ț
Parabrahman sau Absolutul, referindu se la Absolut ca fiind
-
Con tiin ă (scrisă cu majusculă), şi pe care o numesc adesea „Sine”
ș
ț
(Sri Ramana Maharishi) i „Principiul Eu” (Sri Atmananda).
ș
-
 „Chiar i această con tiin ă nu este totul i nu va exista

ș
ș
ț
ș
pentru totdeauna. Descoperă cum a apărut această con tiin ă,

ș
ț
sursa con tiin ei… Ce este corpul? Corpul este doar o acumu‑
ș
ț
lare de hrană i apă. Prin urmare, tu e ti ceva separat i de corp
ș
ș
ș
i de con tiin ă.”
ș
ș
ț
Sri Nisargadatta Mabaraj

„Jivatman este acela care se identifică cu individualitatea

corp minte, separată de lume. Atman este doar fiin are sau con‑
-
ț
tiin ă, adică lumea. Principiul Suprem care cunoa te această
ș
ț
ș
fiin are nu poate fi numit. Nu poate fi exprimat sau condi ionat
ț
ț
de niciun cuvânt. Aceasta este starea Supremă.”

Sri Nisargadatta Maharaj

 CĂTRE CITITOR

Ne dăm seama că mul i cititori occidentali nu sunt familia‑

ț
riza i cu unele dintre cuvintele indiene ce apar n această carte.
ț
î
Deşi cunoa terea acestor cuvinte sau a altui jargon de specia‑
ș
litate nu este n niciun fel esen ială pentru n elegerea acestor
î
ț
î
ț
nvă ături, totuşi cititorii sunt sfătui i să consulte glosarul de la
î
ț
ț
sfâr itul căr ii n cazul n care astfel de termeni nu sunt defini i
ș
ț
î
î
ț
ntr o notă de subsol sau n text.
î
-
î
Aceste conversa ii cu vizitatori de toate felurile, care au avut
ț
loc n ultimul an al vie ii sale, erau conduse exclusiv n scopul
î
ț
î
trezirii sau al realizării sinelui. Nisargadatta Maharaj a vorbit cu
-
oaspe ii săi chiar până n ultima zi a vie ii sale, atunci când a
ț
î
ț
murit de cancer, n data de 8 septembrie 1981, la vârsta de 84
î
de ani.
 1

Maharaj stabilește
bazele învățăturii

Maharaj: Natura con tiin ei trebuie să fie n eleasă.

ș
ț
î
ț
Această con tiin ă poate apărea doar n corpul fizic, iar corpul
ș
ț
î
este esen a celor cinci elemente.2 Suferinţa există din cauza
ț
identificării cu corpul fizic. Majoritatea oamenilor care vin aici
nu vor fi capabili să accepte acest tip de cunoa tere, deoarece ea
ș
se referă la un nivel fundamental. Sunt totuşi unii care se con‑
centrează i pot accepta un astfel de punct de vedere, ajungând
ș
să n eleagă cu adevărat. Ei se vor elibera complet de impac‑
î
ț
tul durerii i nefericirii dacă n eleg că acestea pot rezulta doar
ș
î
ț
din identificarea con tiin ei cu corpul fizic, făcându i să sufere
ș
ț
-
ca indivizi. În acest caz, suferinţa apare inevitabil. Dar ce este
individul? Este un corp creat din cele cinci elemente, n care
î
sălă luiesc respira ia vitală (prana) i con tiin a; este o compo‑
ș
ț
ș
ș
ț
zi ie unitară. Toate formele de via ă con in respira ia vitală i
ț
ț
ț
ț
ș
con tiin a. Cu toate că formele sunt diferite, ele con in acelea i
ș
ț
ț
ș
2
Conform cosmologiei hinduse, cele „cinci elemente” – pământul, apa, focul,
aerul i eterul – sunt văzute ca particulele fundamentale care construiesc ntregul
ș
î
univers fizic.

1
EXPERIENȚA VIDULUI

elemente. Astfel, ntreb din nou: unde se pune problema exis‑

î
ten ei unui individ? În mod fundamental, nu există a a ceva.
ț
ș
Aceasta este esenţa nvă ăturii mele, care trebuie surprinsă, nsă

î
ț
î
doar foarte pu ini o vor n elege.
ț
î
ț
Vizitator: A i putea vă rog să repeta i? A fost atât de mult
ț
ț
zgomot ncât nu am putut urmări ideea.
î
M: Sigur, dar nu cu acelea i cuvinte. A adar, care este lucrul ș
ș
de care ne preocupăm? Avem de a face cu forma fizică, alcătu‑ -
ită i hrănită de către cele cinci elemente. În acea formă func‑
ș
ionează for a vie ii (respira ia vitală) i con tiin a, respectiv
ț
ț
ț
ț
ș
ș
ț
cunoa terea faptului că „Eu sunt” sau sim ul fiin ei, sim ul exis‑
ș
ț
ț
ț
ten ei. Aceasta este „trezirea”, darul con tiin ei. Toate formele
ț
ș
ț
sunt alcătuite din acelea i componente. Atunci n ce constă
ș
î
esen a unui individ? Din toate acestea, individul ca atare nu a
ț
apărut niciodată. Și pentru acest motiv nu există nicio nevoie
pentru a vă identifica cu ceva. Și totu i o faceţi: con tiin a se
ș
ș
ț
auto identifică cu corpul i n acest fel se na te „individul”. Atâta
-
ș
î
ș
vreme cât individul este perceput ca fiind real, el este sortit să
sufere. Or, ceea ce sunt eu… Nu sunt nici corpul, care nu este
nimic mai mult decât cele cinci elemente, nici for a vitală (res‑
ț
pira ia), nici con tiin a care apare n corp. Câtă vreme corpul
ț
ș
ț
î
există, trebuie să mă identific cu con tiin a, deoarece ele for‑
ș
ț
mează un tot unitar. Dar n realitate, nu sunt nimic din aceste
î
trei lucruri. În timp ce corpul există, eu sunt con tiin a, care
ș
ț
doar este martoră la orice se petrece. Când corpul moare, for a
ț
vitală părăseşte corpul fizic i se amestecă cu aerul, iar con tiin a
ș
ș
ț
se amestecă cu con tiin a universală. Nu sunt, n mod esen ial,
ș
ț
î
ț
nimic (identificabil) n această con tiin ă, fiind doar martorul
î
ș
ț
acesteia. Iar ceea ce sunt n mod absolut nu se poate transmite
î
prin cuvinte. În Con tiin a supremă, nimeni nu are niciun fel
ș
ț
2
 Maharaj stabilește bazele învățăturii

de con tiin ă individuală de a fi prezent. Existen a individuală

ș
ț
ț
nsă i nu este acolo, n Absolut.
î
ș
î
Nicio persoană care nu este interesată de acest subiect nu va
dori să vină aici. Prin urmare, se poate presupune că doar aceia
care sunt interesa i n mod vital de acest subiect i i au făcut
ț
î
ș
ș
-
temele… doar astfel de oameni vin aici şi sunt cu to ii jnani.

ț
Dar câ i dintre noi cunosc natura i bazele con tiin ei, câţi nţe‑
ț
ș
ș
ț
î
leg corect faptul că „Eu sunt”, ce se manifestă atâta vreme cât
corpul există? Fiecare dintre noi trebuie să spună „Eu sunt” i

ș
să realizeze acest lucru. Nu există niciun „tu” i niciun „eu” ca

ș
entită i individuale.
ț
Atunci când se produce un dezechilibru n substan a corpo‑
î
ț
rală, apare boala. Dar când acel material este n echilibru per‑
î
fect, nu există nicio boală. Cum vine aceasta?
Întrebarea era: depinde con tiin a universală de cele cinci
ș
ț
elemente pentru a exista? Răspunsul este următorul: con‑
tiin a universală i manifestarea completă apar simultan.
ș
ț
ș
Manifestarea apare deoarece con tiin a există. Până să apară
ș
ț
gândul că „Eu sunt”, nu exista nicio manifestare; ambele au
apărut simultan. Din cauză că ne identificăm cu corpul n
î
care con tiin a individuală se manifestă pe sine – i pentru a se
ș
ț
ș
manifesta, conştiinţa trebuie să aibă o formă – se naşte „indivi‑
dul” i acel individ suferă.
ș
Mai devreme am explicat problema con tiin ei universale.
ș
ț
Con tiin a universală este ca un nume dat unui ora . Acum este
ș
ț
ș
Bombay, spre exemplu. Ce n elegeţi prin „Bombay”? Po i să
î
ț
ț
creezi cuvântul Bombay? Nu! Un lucru particular se regăseşte n
î
totalitate n denumirea sa… prin urmare, con tiin a universală
î
ș
ț
este doar un nume dat acelui lucru fără formă.
Folosesc cuvântul „ora ” n general, nu Bombay n particu‑
ș
î
î
lar. Adică orice ora sau loc. Dacă spun Bombay, nseamnă că
ș
î
mă refer la o zonă limitată.

3
EXPERIENȚA VIDULUI

V: Un aspect foarte important aici. Pentru mintea mea, un

ora sau o na iune cuprinde doar indivizii care o compun.
ș
ț
M: Numele poate că a fost dat de către indivizi; dar ceea
ce a fost creat, a fost creat de către om? Omul este născut din
cele cinci elemente. Dar a creat omul cele cinci elemente? Cele
cinci elemente au fost create n afara acelei con tiin e, care este

î
ș
ț
corpul individual.

V: Con tiin a universală i con tiin a din interiorul meu

ș
ț
ș
ș
ț
sunt acela i lucru?
ș
Lumina care este percepută de ochii tăi i lumina care

ș
este văzută n general, ca reflectată n diverse manifestări, sunt
î
î
diferite?
Repet: ntreaga problemă constă n indentificarea cu
î
î
corpul individual i, n consecin ă, cu individul. Prin urmare,
ș
î
ț
individului i este ntotdeauna frică de moarte – moartea
î
î
individului.
Mai există vreo ntrebare referitoare la acest subiect?
î
Tu e ti această con tiin ă. Și din această con tiin ă s a
ș
ș
ț
ș
ț
-
născut un ntreg univers. Ne considerăm pe noi n ine ca
î
î
ș
fiind indivizi i limităm ceea ce este nelimitat la un lucru fără
ș
nsemnătate. Infinitul este redus la un lucru nesemnificativ.
î
Infinitul este redus la un singur corp. Aceasta este ntreaga
î
voastră problemă.
Se pune, de asemenea, i altă ntrebare: dacă aceea i con‑
ș
î
ș
tiin ă universală se manifestă n milioane de fiin e umane,
ș
ț
î
ț
de ce ac ionează acestea n maniere contrare, creând tot soiul
ț
î
de haosuri? Dacă o femeie are zece copii, ei sunt cu to ii năs‑
ț
cu i din aceea i părin i, dar nu ac ionează ei oare n modalită i
ț
ș
ț
ț
î
ț
complet diferite? De ce este a a? Deoarece, de i constituită din
ș
ș
acelea i cinci elemente de bază, compozi ia fiecărui individ,
ș
ț
4
 Maharaj stabilește bazele învățăturii

rezultată din diferite propor ii, permutări i combina ii ale

ț
ș
ț
acestor elemente, este destul de diferită. Astfel, fiecare per‑
soană ac ionează ntr o formă distinctă. Sau, pentru a folosi o
ț
î
-
analogie diferită, metalul poate fi acela i, dar scopurile pentru

ș
care acel metal a fost convertit n diferite instrumente sunt

î
complet diferite – fiecare instrument poate fi utilizat pentru
un scop particular. A adar, ingredientele sunt cele cinci ele‑
ș
mente, dar obiectul finit creat din diferitele combina ii ale

ț
acelor ingrediente este sortit să ac ioneze doar conform com‑
ț
pozi iei sale.
ț
V: Ce scop are aceasta, Maharaj?

M: Scopul este colectarea tuturor acestor milioane de com‑

bina ii. Până când, nu tiu... De aceea am ntrebat mai devreme
ț
ș
î
când tim pentru prima dată natura i bazele acestei compozi ii,
ș
ș
ț
pe care o identificăm cu noi n ine... Dacă nu cunosc mai ntâi
î
ș
î
natura sa, cum pot ti scopul i bazele ntregului Univers?
ș
ș
î
raducătorul : Maharaj te ntreabă, ai realizat natura
T
î
con tiin ei? Î i dă un exemplu, a a cum este obi nuit, din via a
ș
ț
ț
ș
ș
ț
domestică. Să presupunem că facem clătite. Aprindem focul,
punem pe el o tigaie, apoi turnăm aluatul n aceasta. Când clă‑
î
tita este gata, se trage tigaia de pe foc. Se toarnă apoi următoarea
clătită n tigaie, atunci când este formată. În mare, ea va părea la
î
fel ca cea de dinainte, dar numărul de cute i găuri din cele două
ș
clătite nu vor fi exact la fel. Po i face zeci de clătite, dar fiecare
ț
va fi diferită. Aceasta este chiar natura crea iei – varietatea. A a
ț
ș
că, spune el, dacă n elegi natura i bazele a ceea ce este creat
î
ț
ș
ca manifestare, aceea este con tiin a. Dacă nu n elegi această
ș
ț
î
ț
con tiin ă, nu există nicio altă cale de a realiza Paramatman. Nu
ș
ț
poate fi atinsă altfel decât prin n elegere.
î
ț
5
EXPERIENȚA VIDULUI

M: Misterul puterii hipnotice a acestei maya (iluzia cos-

mică, sanscrită în original – n.tr.) constă n faptul că există iden‑

î
tificarea cu corpul. Mecanismul acestei forme de identificare
nu diferă n niciun fel de identificarea unei bucă i de piatră,
î
ț
sau a ceva creat din piatră, cu Dumnezeu i venerarea profundă

ș
a acesteia. Atâta vreme cât func ionează, este n regulă, va avea

ț
î
i această formă de adorare efectele sale normale n con tiin ă.
ș
î
ș
ț
Dar dacă natura con tiin ei nu este n eleasă, nimeni nu va reu i
ș
ț
î
ț
ș
să i n eleagă adevărata identitate. După ce n elegi natura
îș
î
ț
î
ț
con tiin ei, vei n elege, de asemenea, că tu nu e ti această con‑
ș
ț
î
ț
ș
tiin ă. Orice ai văzut sau n eles, nu po i fi tu; tu, ca subiect,
ș
ț
î
ț
ț
po i n elege doar ceva ce este un obiect, i e ti determinat să l
ț
î
ț
ș
ș
î
accep i astfel.
ț
Dacă vrei să discu i cu mine subiecte din literatura i
ț
ș
cunoa terea tradi ională... sunt atât de mul i erudi i, tobă de
ș
ț
ț
ț
carte, ncât mă mănâncă de viu. Și totu i, acolo unde contează
î
ș
cunoa terea de bază, cu care operez, de ce ace ti oameni rămân
ș
ș
fără grai? Deoarece este ceva complet diferit de orice poate fi
n eles. Orice este n eles, orice este văzut, nu este adevărul.
î
ț
î
ț
Alte ntrebări?
î
V: Există un Imn al Crea iei; este binecunoscut oameni‑
ț
lor care au citit traducerile. La sfâr it, poemul sună cam a a
ș
ș
(pot reproduce doar destul de vag): El, Cunoscătorul Suprem,
jnani... Întrebarea mea este cine a spus toate aceste lucruri,
cine se află la originea lui? Este vorba despre originea lui jnani,
despre cum a apărut? Și n ultimul vers, poemul zice: El, jnani,
î
tie. Sau poate că nu tie. Cu alte cuvinte, e ti lăsat n ndoială
ș
ș
ș
î
î
la sfâr it, n legătură cu faptul dacă acesta cunoa te cu adevărat
ș
î
ș
Realitatea Ultimă. Este adevărat?

M: Ai putea să repe i, te rog?

ț
6
 Maharaj stabilește bazele învățăturii

V: Ei bine, este dificil să fac acest lucru fără să repet textul

dinainte. Cu alte cuvinte, este o ntrebare finală despre, să zic

î
a a, originea lui jnani. Se spune n ultimul vers...
ș
î
M: Dar cum ncepe acest Imn al Crea iei?
î
ț
V: Este un Imn foarte cunoscut. Dar ce părere ai despre ori‑
ginea lui jnani nsu i? Ți l po i imagina pe jnani ntrebându se
î
ș
-
ț
î
-
pe sine: cum am ajuns să fiu aici? Răspunsul pe care l dă este:

î
el tie. Sau poate nici el nu tie.
ș
ș
M: Nu poate fi numit un jnani de vreme ce nu răspunde
tocmai la această ntrebare. Misterul rămâne. Bolnavul este tot
î
bolnav. Orice spune este un ecou al bolii. Și cel ce l a scris este

-
ncă bolnav.
î
V: (Pune o întrebare în Marathi, care nu este tradusă.)

M: Însă i con tiin a este ecranul. Acesta este tărâmul con‑

ș
ș
ț
tiin ei i toate crea iile sunt n con tiin ă.
ș
ț
ș
ț
î
ș
ț
T: Întrebarea era: putem concepe con tiin a ca un ecran
ș
ț
pe care ntreaga crea ie se proiectează ca un film n mi care?
î
ț
î
ș
Maharaj a spus la nceput că nu există niciun ecran, nu există
î
nimic. Orice există, se manifestă nelimitat. Apoi, domnul P. a
explicat că doamna a vrut probabil să spună că tot ceea ce se
ntâmplă – toate gândurile, toate ac iunile – sunt doar apari ii
î
ț
ț
n acea con tiin ă. A a că Maharaj a spus: „Fără ndoială.”
î
ș
ț
ș
î
Ședin a aproape s a ncheiat. Mai sunt alte ntrebări?
ț
-
î
î
Maharaj dore te ntrebări; el nflore te odată cu acestea.
ș
î
î
ș
V: Ne este greu să n elegem că nsă i con tiin a este obiec‑
î
ț
î
ș
ș
ț
tul Cunoscătorului, corect? Această con tiin ă poate n cele din
ș
ț
î
7
EXPERIENȚA VIDULUI

urmă să fie n eleasă de către jnani. Din nefericire, opusul con‑

î
ț
tiin ei este incon tien a. A a că n limbaj, altfel spus, există
ș
ț
ș
ț
ș
î
o tendin ă intrinsecă de a face această distinc ie – con tient i
ț
ț
ș
ș
incon tient. Con tiin a este n eleasă, iar ceea ce rămâne, con‑
ș
ș
ț
î
ț
form limbajului, este incon tientul.

ș
T: Maharaj a explicat lucrul acesta ieri diminea ă...

ț
Atunci când con tiin a nu este prezentă, n mod evident e ti
ș
ț
î
ș
incon tient. A a că unde vrei să ajungi?
ș
ș
V: Con tiin a nu este adevărată. Dacă i spui lucrul acesta
ș
ț
î
unui om obi nuit, i se va părea o stare inferioară.
ș
l doilea izitator : Mie nu mi se pare inferioară.
A
v
M: Din incon tient se na te con tiin a; incon tien‑
ș
ș
ș
ț
ș
tul este sursa. Aceasta este, de asemenea, experien a noastră.
ț
Cunoa terea că „Eu sunt”, con tiin a, a rezultat din starea ante‑
ș
ș
ț
rioară ei, când nu exista niciun fel de con tiin ă. Con tiin a este
ș
ț
ș
ț
o stare care se manifestă acum n noi i din cauza căreia suferim.
î
ș
Înainte de a se manifesta con tiin a, a prevalat o stare de feri‑
ș
ț
cire, când noi nu eram con tien i.
ș
ț
Ședin a s a ncheiat, dar dacă mai există ntrebări..? Vă rog
ț
-
î
î
să le adresa i!!
ț
(Nu există alte ntrebări.)
î
(Ca răspuns la o întrebare despre efortul de a înțelege:)

M: Nu trebuie să facă nimeni niciun efort. Ceea ce tre‑

buie n eles se autosus ine. Nu are nevoie de ajutorul nimănui
î
ț
ț
pentru a exista, doar trebuie n eles. Iar atunci când este n eles,
î
ț
î
ț
8
 Maharaj stabilește bazele învățăturii

devine clar, de asemenea, că eu sunt răsăritul, eu sunt amiaza,

eu sunt seara, eu sunt noaptea. Eu sunt binele, eu sunt răul. Tot
ce trebuie n eles este faptul că dacă con tiin a nu este prezentă,
î
ț
ș
ț
nici lumea nu este prezentă. Eu nu sunt con tiin a; sunt separat

ș
ț
de ea. De i con tiin a este atât de importantă – deoarece dacă
ș
ș
ț
nu ar fi fost con tiin a, lumea nu ar fi existat, nimic nu ar fi
ș
ț
existat – totu i eu nu sunt aceea.
ș
V: Dar chiar i să ajungi la această viziune cere efort. De ce
ș
spune Maharaj că nu este necesar niciun efort?

M: Acum, tiind că e ti, stai aici, tii că exi ti, tii că e ti

ș
ș
ș
ș
ș
ș
con tient. Cunoa terea faptului că e ti viu, că exi ti, se reali‑
ș
ș
ș
ș
zează printr un efort?
-
V: Nu.

M: Întrebarea ta este pe deplin corectă din punctul de

vedere al acestei lumi; adică dacă nu munce ti, nu culegi niciun
ș
fruct, nu ai ce mânca. Din punct de vedere lumesc, ntreba‑
î
rea ta este corectă. Dar eu nu apar in acestei lumi! Și n lume,
ț
î
această stare de „eu sunt” este prezentă, fără niciun fel de efort
din partea nimănui.

V: Maharaj, eu sunt profesor de meserie. În teorie, accept

pe deplin i chiar văd logica răspunsului tău. Problema este că
ș
una e să tiu teoretic, i alta este să fiu i să simt aceste lucruri.
ș
ș
ș
Aici este problema, de unde i nevoia de efort.
ș
M: Da, un efort imens: să fii foarte, foarte lini tit i să nu
ș
ș
faci nimic! Acesta este efortul cerut – efortul pe care l faci când
î
e ti n burta mamei timp de nouă luni, n starea n care nici
ș
î
î
î
9
EXPERIENȚA VIDULUI

părin ii tăi, nici tu, nu face i absolut nimic. Nu a făcut nimeni

ț
ț
niciun efort. Orice a crescut, a crescut de la sine.

V: Mi am aflat răspunsul!
-
M: De la picătura de spermă din momentul concep iei până

ț
la bebelu i dezvoltarea sa ulterioară, ce a făcut posibilă această
ș
ș
cre tere? Chiar acela i principiu care de la absen a cunoa terii a
ș
ș
ț
ș
condus la prezen a cunoa terii, această stare de „eu sunt” – este
ț
ș
ceea ce există i trebuie n eles.
ș
î
ț
V: Un eveniment spontan fără efort.

M: Acea ntâmplare spontană, acea con tiin ă care a ie it

î
ș
ț
ș
din incon tient.
ș
V: Dar cum se poate ti că evenimentul s a ntâmplat?
ș
-
î
l doilea izitator : Cum altfel ai putea ti că un copil
A
v
ș
s a născut?
-
V: Dacă nu există concep ie, acesta nu va cre te. În per‑
ț
ș
soana unde nu există nicio concep ie, nu va exista nicio cre ‑
ț
ș
tere. Prin urmare, este necesar totu i un efort pentru ca acolo să
ș
existe concep ie; doar atunci cre terea va avea loc.
ț
ș
T: Maharaj se referă doar la partea legată de cre tere. Acolo
ș
nu există eforturi. Cre terea are loc spontan.
ș
M: Chiar i n acest caz, pentru concep ie, ce efort ar putea
ș
î
ț
face părin ii? Și chiar dacă părin ii fac acel efort, ar putea ei să
ț
ț
garanteze că va avea loc concep ia? Concep ia are loc de la sine,
ț
ț
10
 Maharaj stabilește bazele învățăturii

n baza ra iunilor ei proprii, nu prin vreun efort. În orice caz,

î
ț
eforturile pe care părin ii le au făcut nu au fost eforturi adevă‑

ț
-
rate; ei se sim eau bine. Acesta nu este cu adevărat un efort.
ț
(Către un vizitator particular:) Vii diseară?

V: Acestea sunt surorile mele. Se ntorc mpreună cu mine

î
î
n această după amiază.
î
M: Cunoa terea faptului că „tu e ti” – dacă vrei să i amin‑
ș
ș
îț
te ti această vizită – aminte te i, de asemenea, că e ti sub
ș
ș
-ț
ș
umbra (adică umbrela protectoare) gurului sau a lui Dumnezeu.
Venerarea lui Dumnezeu i a gurului nseamnă doar venerarea
ș
î
cunoa terii că „tu e ti”. A a că ine te de acel principiu, cunoa ‑
ș
ș
ș
ț
-
ș
terea lui „Eu sunt”, cunoa terea că tu exi ti, i venereaz o n
ș
ș
ș
-
î
numele gurului tău sau a lui Dumnezeu.

11