Alexandrescu Daniela C.

Tehnologii ecologice în creșterea animalelor

IM III/ Seminar

S 4. PRODUCŢIILE ANIMALELOR DOMESTICE

Producţiile animalelor depind, atât de capacitatea de producţie proprie

animalului, cât şi de cantitatea de hrană pe care o primeşte, de condiţiile de
îngrijire şi exploatare. Tot ceea ce omul valorifică de la animale poartă
denumirea de produs. Produsele sunt laptele, carnea, ouăle, lâna, pielea, etc.
Cantitatea totală de produse obţinute de la un animal pe lună, trimestru
sau pe an se numeşte producţie.
Prin producţie se înţelege caracterul măsurat care este o expresie a
capacităţii productive a animalelor. Productivitatea unui animal este o
caracteristică economică ce include producţia absolută obţinută în raport cu
cheltuielile efectuate.

1.Producţia de lapte

Laptele - produsul de secreţie al glandei mamare, este unul din cele mai
importante produse de origine animală, un aliment complet, uşor asimilabil şi cu
o mare valoare nutritivă; el oferă toate elementele necesare creşterii noilor
născuţi şi este indispensabil în alimentaţia copiilor, bătrânilor şi celor ce
lucrează în medii toxice.
Laptele poate fi consumat ca atare, sau sub formă de preparate: unt,
brânzeturi, frişca etc, ceea ce ridică şi mai mult valoarea sa. Din prelucrarea
industrială a laptelui rezultă o serie de reziduuri deosebit de valoroase pentru
hrana tineretului animal. Importanţa producţiei de lapte este dată de valoarea
biologică a proteinelor, mai precis de aminoacizii esenţiali conţinuţi în proporţii
optime.
Laptele conţine aceleaşi elemente la toate speciile de mamifere; acestea se
găsesc, însă, in proporţii diferite de la o specie la alta. Ceea ce diferă în mod
deosebit este raportul dintre apă şi substanţa uscată, deci concentraţia
elementelor nutritive din lapte.
La iapă, spre exemplu, substanţa uscată reprezintă 10%, la vacă 12-13%,
la bivoliţă 17-18%, la rozătoare peste 30%, iar la mamiferele acvatice peste

1
Alexandrescu Daniela C. Tehnologii ecologice în creșterea animalelor
IM III/ Seminar
50%. Substanţa uscată din lapte conţine, pe lângă proteine, şi grăsimi, lactoză,
săruri minerale, vitamine, enzime. între compoziţia laptelui şi intensitatea
creşterii noilor născuţi există o corelaţie strânsă, după cum rezultă din tabelul 6.

Tabel 6. Compoziţia laptelui şi intensitatea creşterii nou-născuţilor în

diferite specii de mamifere

Specia Componenţii în procente din lapte total

Substan Grăsim Lacto Protein Cenuş Intensitatea
ţă e ză e total a de creştere*
Vacă uscată
12,9 3,8 4,8 3,6 0,7 70
Bivoliţă 17,8 7,5 5,2 4,3 0,7 -
Iapă 16,3 6,2 4,3 5,4 0,9 15
Scroafă 10,7 1,6 6,1 2,9 0,6 60
Iepuroaic 17,4 7,0 4,0 5,5 0,9 14
ă 32,2 16,0 2,0 12,0 2,2 6
* Intensitatea creşterii este redată în numărul de zile necesare pentru ca produşii
să-și dubleze greutate vie de la naştere.

Tabel 7. Proprietăţile organoleptice

Caracteristici Lapte de Lapte de Lapte de Lapte de

vacă capră bivoliţă oaie
Aspect Lichid omogen, opalescent, fără sediment, fără corpuri străine
Culoare Albă cu Albă cu Albă Albă
nuanţă nuanţă
gălbuie gălbuie abia
perceptibilă
Consistenţă Fluidă, nu se admite consistenţă vâscoasă, filantă sau
mucilaginoasă
Miros Plăcut specific fără mirosuri străine
Gust Plăcut, dulceag, caracteristic laptelui proaspăt

2
 Alexandrescu Daniela C. Tehnologii ecologice în creșterea animalelor
IM III/ Seminar
Controlul calitativ al laptelui vizează însuşirile fizice, organoleptice şi
chimice.

Punctul de fierbere Temperatura

100,15-100,17 ºC laptelui
muls 33-36 ºC

Însuşirile fizice
Punctul de îngheţ Densitatea
ale laptelui de
-0,54 -0,57 ºC 1,028-1,030
vacă

Tensiunea pH-ul 6,4-6,6

superficială
53-54 dyne/cm

Fig. 37 Însușirile fizice ale laptelui de vacă

Laptele secretat în primele zile după fătare are o compoziţie diferită,

constituind aşa-numitul lapte colostral sau colostrul. Colostrul conţine, în
proporţii diferite, componentele laptelui normal.
Spre exemplu, la vacă, în primele porţiuni de colostru muls imediat după
fătare, substanţa uscată reprezintă 34-35%, faţă de laptele normal (12-13%).
In special proteinele din colostru reprezintă 20-25%, faţă de 3-4% în
laptele normal; dintre proteine, lactoglobulinele şi lactalbuminele reprezintă 16-
17%, faţă de 1% în laptele normal.
Colostrul conţine cantităţi însemnate de anticorpi şi vitamine; are şi o
acţiune stimulatoare a peristaltismului intestinal, provocând o uşoară purgaţie
care determină eliminarea meconiului (conţinutul intestinal din perioada
prenatală). Compoziţia colostrului se modifică treptat în următoarele zile după
fătare.

3
Alexandrescu Daniela C. Tehnologii ecologice în creșterea animalelor
IM III/ Seminar
1.1.Factorii care influenţează producţia de lapte

Cantitatea de lapte pe care o dă o femelă este dependentă, pe de o parte,

de potenţialul ei genetic, care determină aşa-numita „capacitate productivă", iar
pe de altă parte, de condiţiile de hrănire şi întreţinere şi de tehnica de exploatare
aplicată. De aici şi concluzia că factorii care influenţează producţia de lapte pot
fi clasificaţi în:
a) factori de natură ereditară, (sau factori genetici) şi
b) factori de mediu şi de exploatare (externi) - factori care determină
producţia reală.

Factorii de natură ereditară / genetici.

Denumiţi şi factori interni, ce influenţează atât cantitatea, cât şi calitatea
laptelui, sunt: tipul fiziologic, rasa, individualitatea, vârsta, dezvoltarea
corporală, conformaţia şi constituţia şi starea de sănătate.

Tipul fiziologic sau morfofiziologic se caracterizează printr-o anumită

structură şi intensitate funcţională a organelor şi aparatelor. Se deosebesc trei
tipuri fiziologice: respirator, digestiv şi mixt; respiratoro-digestiv şi digestivo-
respirator.
Animalele care aparţin tipului respirator prezintă o dezvoltare moderată a
musculaturii şi osaturii, aparatele respirator, digestiv şi circulator bine
dezvoltate, metabolism catabolie, deci arderi intense. Animalele „bune de lapte"
din toate speciile aparţin acestui tip fiziologic.
Tipul digestiv, opus celui respirator, cu un metabolism anabolic, este
caracteristic raselor de carne. Animalele care aparţin acestui tip produc lapte
puţin, doar pentru creşterea progeniturii.
Tipul respiratoro-digestiv şi digestivo-respirator este caracteristic raselor
mixte - animale cu o dezvoltare armonioasă, rezistente, cu producţii mari de
lapte.

Rasa. Fiecare rasă are un anumit potenţial genetic. Există rase: foarte
bune producătoare de lapte ca, de exemplu, Friză, Roşie daneză; rase cu
producţii bune: Schwyz, Simmental; rase cu producţii mici: Sura de stepă şi
rasele de carne. Compoziţia laptelui variază şi ea de la o rasă la alta. Rasa Jersey
are lapte mai gras decât celelalte rase, cu 5,5-6 % grăsime, faţă de celelalte rase
care dau lapte cu 3,5-4,5 % grăsime.

4
Alexandrescu Daniela C. Tehnologii ecologice în creșterea animalelor
IM III/ Seminar

Individualitatea, în cadrul fiecărei rase, caracterizată printr-o anumită

medie a producţiei, se constată o variabilitate mare, existând plus-variante care
depăşesc de 3-4 ori producţia medie a rasei.
Dezvoltarea corporală. între producţie şi greutatea corporală există o
corelaţie pozitivă. în general, animalele mai robuste dau producţii mai mari
decât cele mici.

Conformaţia corporală reflectă aptitudinea principală de producţie:

fiecărui tip morfo-fiziologic îi corespunde un tip productiv: deci, între
înfăţişarea exterioară şi tipul de producţie există o strânsă legătură.

Starea de sănătate. Toate bolile influenţează negativ producţia de lapte, în

mod deosebit cele ale aparatului reproducător şi ale ugerului, compromiţând,
uneori ireversibil, producţia.

Vârsta. Producţia de lapte variază în funcţie de vârstă. La vaci, de

exemplu, este mai mică la lactaţia I, organismul fiind incomplet dezvoltat;
aceasta creşte până la lactaţia a IV-a, a V-a, în funcţie de precocitatea rasei. La
rasele precoce producţia maximă se poate obţine la lactaţia a III-a; la cele tardive
la lactaţia a VI-a, a VII-a.

Repausul mamar, adică intervalul de 50-60 de zile în care animalele

gestante nu se mulg înainte de fătare şi sunt pregătite pentru o nouă fătare,
prezintă o importanţă deosebită: organismul are nevoie să-şi refacă. rezervele
epuizate în cursul lactaţiei, iar noul produs, în ultimele luni de gestaţie, are un
ritm mare de creştere.

Vârsta la prima fătare influenţează producţia pe care o dă femela nu

numai la lactaţia I, ci în întreaga viaţă. Dacă femela se montează prea devreme,
înainte de a realiza 65-70% din greutatea medie la vârsta adultă, va avea o masă
vie mai" mică şi, deci, va da şi producţii mai mici de lapte.

Repausul sexual - intervalul de timp între fătare şi următoare a montă

fecundă - influenţează producţia de lapte prin acţiunea pe care o are asupra
lactaţiei, nivelului producţiei şi fertilităţii vacilor. Durata optimă a acestui
interval, la vaci, este de 45 - 90 de zile; când intervalul este prea scurt şi vacile

5
Alexandrescu Daniela C. Tehnologii ecologice în creșterea animalelor
IM III/ Seminar
se montează la primul ciclu după fătare, lactaţia este mai scurtă de 305) de zile,
curba de lactaţie va prezenta un declin timpuriu, deci producţia va fi mai mică.

Durata lactaţiei are o influenţă clară asupra producţiei de lapte obţinute:

exemplarele care au lactaţia scurtă, care înţărca mâi. curând, dau o cantitate mai
mică, şi invers.

Factorii de mediu şi de exploatare (externi)

Factorii care influenţează producţia de lapte sunt: factori naturali (de

mediu) şi, în mod deosebit, factorii artificiali sau de exploatare): hrana,
adăparea, adăpostul, igiena corporală, mişcarea, mulgerea, comportamentul
mulgătorilor, repausul mamar, vârsta la prima fătare, repausul sexual şi durata
lactaţiei.

Factorii naturali (de mediu) sunt reprezentaţi de condiţiile pedoclimatice

şi ei acţionează atât direct, cât şi indirect, prin intermediul vegetaţiei ce
constituie baza furajeră a animalelor. Dintre aceştia, mai importanţi sunt:
temperatura, regimul precipitaţiilor, lumina, curenţii de aer etc.

Factorii artificiali. Dintre aceştia hrănirea este factorul cel mai important
care influenţează producţia de lapte obţinută, atât prin nivelul alimentaţiei, cât şi
prin raportul în care se găsesc diferiţii principii nutritivi din raţie. O importanţă
deosebită au cantitatea de proteină digestibilă din raţie, sărurile minerale şi
vitaminele.
Adăparea are o influenţă deosebită asupra producţiei de lapte; apa trebuie
să fie la discreţie, dată în adăpători automate şi la temperatura optimă de 10-
12°C.
Igiena corporală influenţează producţia de lapte în măsura în care ea
determină o bună desfăşurare a proceselor fiziologice.
Mişcarea influenţează favorabil producţia de lapte, prin stimularea poftei
de mâncare şi menţinerea stării de sănătate.
Mulgerea este un factor deosebit de care depinde cantitatea şi calitatea
laptelui. Prin muls energic şi rapid se obţine o producţie mai mare de la acelaşi
animal decât în cazul când acesta se face încet.
O influenţă mare asupra cantităţii de lapte mulsă o are pregătirea
mulsului, masajul, respectarea programului de muls, a intervalului între mulsori.

6
Alexandrescu Daniela C. Tehnologii ecologice în creșterea animalelor
IM III/ Seminar
Comportamentul mulgătorilor poate influenţa, de asemenea, producţia.
Maltratarea animalelor în timpul mulsului este un factor stresant care duce la
scăderea producţiei de lapte.

1.2.Controlul producţiei de lapte

Urmăreşte stabilirea valorii economice a unui animal, prin determinarea

producţiei potenţiale, asigurând condiţii optime pentru exteriorizarea capacităţii
productive.
Controlul cantitativ urmăreşte stabilirea cantităţii de lapte produse de un
animal pe o perioadă de lactaţie. La taurine, lactaţia normală este de 305 zile.
Pentru stabilirea exactă a producţiei fiecărei vaci este necesar să se măsoare
laptele recoltat în fiecare zi şi să se facă suma cantităţilor produse în primele 305
zile. Practic, este greu de realizat un astfel de control. In ţara noastră este
instituţionalizat controlul periodic al producţiei la vacile din fermele de elită, din
28 în 28 de zile. în ziua stabilită pentru control se măsoară laptele la fiecare
vacă, la toate mulsorile. Producţia din ziua de control se înmulţeşte cu 28 şi,
astfel, se stabileşte producţia pe perioada de control. într-un an, în fermele de
selecţie se fac 13 astfel de controale.

Controlul calitativ urmăreşte determinarea procentului de grăsime, şi

proteină din lapte şi se face tot periodic, din laptele recoltat de la fiecare vacă în
ziua de control al cantităţii (din 28 în 28 de zile).
Problema controlului cantitativ şi calitativ al producţiei de lapte şi
exprimarea producţiei este destul de complexă. Ea face obiectul unor lucrări
practice.
Exprimarea producţiei se face prin măsurare, periodic, luându-se în calcul
următoarele elemente:
 Stabilirea zilei de control este fixată la jumătatea intervalului de 28
zile
 Cantitatea de lapte obţinută în ziua de control se determină prin
însumarea cantităţilor mulse dimineaţa, la prânz şi seara
 Cantitatea de lapte pe perioada de control este egală cu produsul
dintre producţia obţinută în ziua controlului şi numărul de zile din
perioadă
 Producţia de lapte pe lactaţie normală este egală cu producţia
obţinută în primele 305 zile de lactaţie.

7
Alexandrescu Daniela C. Tehnologii ecologice în creșterea animalelor
IM III/ Seminar
Bibliografie

 Daniela Cristiana Alexandrescu, Zootehnie generală și alimentația animalelor, Ed.

Valahia University Press, Târgoviște, 2016, ISBN 978-606-603-151-6
 Daniela Cristiana Alexandrescu, Ion Toncea, Tehnnologii ecologice de creşterea
animalelor, Ed. Valahia University Press, Targoviste, 2011, ISBN 978-606-603-030-4