1

Professional Care
Cluj-Napoca

2
SUPORT DE CURS

COSMETICA

NORME AMBIENTALE

3
 Cabinetul cosmetic indiferent de mărimea lui trebuie prin ambianţa pe
care o creează să asigure relaxarea clientei şi nu în ultimul rând să asigure
condiţii plăcute de lucru cosmenticienei.
Cabinetele pot fi individuale sau în combinate cu saloane de coafură şi
îngrijire corporală.
În primul rând ambianţa coloristică a cabinetului trebuie să placă
privirii ,să fie o culoare neutră care să nu influenţeze în nici un fel starea
psihică,pentru că persoanele care intră în cabinet aduc stări psihice diferite.
În concordanţă cu culorile pereţilor şi utilităţilor se armonizează lenjeria
protectoare a clientei ,a cosmeticienei şi a fotoliului cosmetic
Mobilierul trebuie să fie funcţional ,aranjat ergonomic în aşa fel încât să
se evite deplasările inutile care ar putea deranja clienta şi consumă timp.În
cabinet trebuie să existe cel puţin un fotoliu cosmetic cu părţile terminale
rabatabile,măsuţă pe rotile pentru ustensile şi materiale ,o măsuţă cu rotile
pentru aparate ,un pat de epilat,o masă pentru ustensilele de epilat,un fotoliu
pentru machiaj şi o măsuţă pentru produsele şi ustensilele de machiaj.De
asemenea în cabinet sunt necesare dulapuri pentru păstrarea lenjeriei şi a
îmbrăcămiţii clientei şi cosmeticienei.
Cabinetul trebuie să fie dotat cu instalaţii sanitare corespunzătoare
care să permită menţinerea condiţiilor de igienă.trebuie să se asigure o
încplzire corespunzătoare dar şi o ventilare bună ,prin ferestre sau aer
condiţionat.Iluminarea este importantă ,ea trebuie să fie şi naturală dar şi
artificială.În camera de epilat trebuie să existe şi o hotă.
Pentru creerea senzaţiei de spaţiu se folosesc oglinzi mari de perete.
Atmosfera în cabinetul cosmetic trebuie să fie caldă şi prietenoasă
,care să readucă clienta în acest spaţiu.

4
 RELAŢIA CU COLEGII ŞI CLIENŢII

Menţinerea unei relaţii bune cu clienţii este foarte importantă pentru

reuşita afacerilor .
Pentru a putea anticipa dorinţele clienţilor este necesar ca
cosmeticiana să aibă noţiuni minime de psihologie comportamentală,adică
trebuie să ştie câte ceva despre temperamente şi modul de manifestare a
acestora.
Temperamentele dictează modul de reacţie vizavi de anumite
situaţii,factori de stres,boală ,suferinţă etc.Ştiind care este reacţia ,anticipăm
temperamentul şi putem lua măsurile optime pentru relaxarea clientei
aplicând procedeele cele mai adecvate.
Temperamentele extrovertite : colericul şi sangvinicul se manifestă
zgomotos,vorbesc mult mai ales în condiţii de stres,doresc ca părerea lor să
fie adoptată şi de cei din jur ,vor să aibă totdeauna dreptate,se impun ,nu au
răbdare să aştepte, se enervează repede ,se descarcă furtunos şi se
calmează la fel de brusc .În condiţii de stres toate aceste caracteristici
negative se accentuează şi cosmeticiana trebuie să liniştească acest
temperamente vulcanice ,să folosească toate mijloacele de relaxare :
aromoterapie ,masaj de relaxare,în timpul tratamentului să nu prelungească
extragerea comedoanelor ,mai mult decât este necesar ,dar să insiste la
masaj lungindu-i durata,să aplice măşti calmante şi să creeze o atmosferă
calmă în cabinet.Din punct de vedere psihologic cosmeticiana trebuie să
asculte ,,plângerile ,, clientei fără a face comentarii ,eventual să aprobe altfel
nu face decât să sporească agitaţia clientei.Oricum clienta nu are nevoie de
aprobare sau dezaprobare ci numai de cineva care să asculte.Este indicat ca
în timpul lucrului cu astfel de persoane ,cosmeticiana să se poată detaşa
pentru ca neliniştea să nu se transmită.
În zile obişnuite aceste două temperamente sunt extrem de
agreabile ,amabile şi comunicative şi sunt de cele mai multe ori înzestrate cu
simţul umorului,astfel că transmit o energie pozitivă,din acest motiv cei din jur
uită repede clipele de agitaţie create.
Celelalte două temperamente : flegmaticul şi melancolicul sunt
introvertite,sunt nehotărâte,reacţionează prin tăcere în condiţii de stres
,oboseală,nu ştiu niciodată ce vor,cu ce le stă bine ,sunt neâncrezătoare în
sfaturile primite ,la lipseşte încrederea în sine,nu se enervează decât rar dar
au tot timpul un aer nemulţumit,de cele mai multe ori soluţiile propuse nu se
ridică la aşteptările lor pentru că nu ştiu la ce să se aştepte.Cosmeticiana
trebuie să stimuleze aceste persoane,să le dea sfaturi dar să le şi exemplifice
pentru a–i creşte încrederea de sine,să folosească procedee cosmetice
stimulatoare ,energizante,tonice.Din punct de vedere psihologic cosmeticiana
trebuie să uzeze de toată puterea ei de convingere pentru a determina clienta
să încerce un produs sau un procedeu nou ,pentru a o convinge că un
machiaj îi vine bine ,să schimbe culorile pe care le foloseşte de o viaţă şi care
eventual o fac să pară prea ştersă,să aleagă o nouă culoare de păr.Pentru

5
toate acestea cosmeticiana trebuie să depună un efort energetic suplimentar
care poate deveni obositor.
Totuşi astfel de persoane pot constitui o companie extrem de plăcută
pentru că sunt liniştite din fire şi de cele mai multe ori calme,dacă nu se
vorbeşte despre ele şi sunt buni ascultători.

De cele mai multe ori în cabinetul cosmetic ,din cauza stresului la care
sunt supuse clientele în viaţa de zi cu zi ,cosmeticienele pot avea de-a face
cu o anumită ,,agresivitate,, a clientelor.
Există două forme de agresivitate : pozitivă şi negativă.
Agresivitatea pozitivă ţine de dinamica zilelor noastre şi este o formă
de adaptare la mediu.Uneori aceste cliente pot să facă remarci la adresa
activităţii dv. sau a salonului dar tonul cu care sunt făcute sunt pline de
bunăvoinţă ,chiar glumeţ şi de cele mai multe ori puteţi lua aceste remarci ca
nişte sfaturi gratuite de care puteţi ţine seama pentru a vă îmbunătăţi
activitatea.
Agresivitatea negativă este mai drgrabă o răbufnire a unei energii
interne distructive şi este vorba de o violenţă psihică şi fizică gratuită.Există
mai multe indicii în privinţa unor astfel de cliente : statura ,tonicitatea ,ţinuta
corpului.Cele cu o fire agresivă sunt rigide,cu o rezistenţă corporală
crescută.Gesturile lor sunt rapide,violente,nervoase.Dar cel mai neplăcut în
relaţia de lucru este modul de adresare al aestor persoane : ,,Fiţi mai
atentă ,mă doare,, sau ,,Ceara este prea fierbinte ,, sau critici aduse
decoruluisalonului,aparaturii care întotdeauna în altă parte este mai
bună,preţurile sunt întotdeauna prea mari ( oricât de bine ar fi situată din
punct de vedere economic ),nu le acordaţi suficient timp şi cu cât sunteţi mai
aglomerată cu atât vă ţin mai mult pe lângă ele ,având o plăcere sadică să
enerveze alte cliente etc. Desigur toate aceste vorbe sunt însoţite de un ton
iritat şi nemulţumit.Este modul lor de-aşi arăta superioritatea faţă de dv. şi faţă
de cei din jur ( cu cât este mai multă lume în cabinet cu atât fenomenul de
nemulţumire este mai tare exprimat,ca să atragă şi mai multă atenţie)
În urma unor astfel de remarci ,de cele mai multe ori calitatea prestaţiei
dv. scade,ori câtă străduinţă s-ar depune,din cauza unei intimidări involuntare.
Cu toate acestea nu trebuie să vă lăsaţi dominate de astfel de
agresiuni.Gândiţi-vă că ele de fapt nu sunt nemulţumite de dv. ci ele sunt
nemulţumite în general,indiferent unde s-ar afla şi ce ar face,aşa că nu trebuie
să vă simţiţi vinovate.De fapt purtarea lor ascunde o mare angoasă ,frustrare
şi suferinţă pe care ele o traduc din punct de vedere al ,,justiţiarului,, care
trebuie să pună totul la punct.Se arată agresive în special atunci când
detectează calităţi şi le stârnesc invidia.
Faptul că aceste cliente revin mereu la dv. trebuie să vă dea de gândit
în legătură cu remarcile răutăcioase facute. Aşa vă daţi seama că de fapt nu
cred ce spun dar le place să iasă în evidenţă şi aceata este modul de
manifestare.
Astfel, dacă aveţi de-a face cu aceste cliente ,la intrarea în cabinet
trebuie să le oferiţi impresia de degajare,bunăvoinţă dar să daţi senzaţia de
şef unic ,de proprietar al acelui spaţiu,de stăpân în casa dv. Arătaţi-vă

6
puternică,dar blândă şi grijulie dar nu exagerat pentru că sunt foarte
suspicioase că vreţi să le câştigaţi astfel încrederea.Dacă vă spun ceva
neplăcut cel mai bine faceţi-vă că nu aţi auzit ,nu zimbiţi forţat şi
vinovat,continuaţi-vă liniştită treaba.Nu vă purtaţi cu prea mare familiaritate cu
aceste clientepentru că le-ar da şi mai multe drepturi.Nu lăsaţi emoţiile
negative să vă afeteze calitatea prestaţiilor.
Cel mai bine ar fi să le vorbiţi cât mai mult despre operaţiunile pe care
le faceţi,despre importanţa lor ,despre cât de mult le ajută să arate bine,aşa le
impiedicaţi pe ele să vorbească şi le abateţi atenţia de la nemulţumirile
iniţiale.De asemenea dându-le mai multe informaţii înlăturaţi spaima de
necunoscut cu care se confruntă de cele mai multe ori şi pe care încearcă să
o înlăture prin vorbe nu totdeauna potrivite.Adresaţi-le întrebări despre
domenii în care ea se simte stăpână pe sine,îi induceţi un confort psihic legat
de ceva cunoscut.
Atenţie cu sfaturile pe care le daţi în special la capitolul machiaj sau stil
în general.Aceste sfaturi trebuie să pară că vin de la ele,trebuie mai degrabă
induse,pentru că altfel continuă să persiste în greşeală şi numai din spirit de
contradicţie.
Comunicarea este un element esenţial şi decisiv al unei bune
înţelegeri.S-ar putea ca dacă daţi dovadă de mult tact să câştigaţi o clientă
fidelă şi să vă recomande la alte persoane şi de ce nu puteţi descoperi un om
agreabil după ce înlăturaţi carapacea.
Toate aceste caracteristici temperamentale se aplică şi colegilor dar desigur
atitudinea şi relaţia cu aceştia fiind diferite anumite neânţelegeri se pot
rezolva prin discuţii deschise .
Relativ la relaţia cu colegii nu sunt permise discuţiile în contradictoriu în
faţa clienţilor , discuţiile referitoare la alţi clienţi dar nici referitor la alţi
colegi.Nu sunt permise comentariile vizavi de operaţiunea executată,
eventualele observaţii se fac după plecarea clienţilor.
Deoarece este o meserie publică ,în care oamenii se perindă prin
cabinet, cosmeticiana trebuie să-şi formeze un psihic corespunzător,să nu se
implice emoţional şi energetic mai mult decât este necesar.De asemenea
problemele personale nu este permis să afecteze viaţa profesională.

Aspectul trebuie să fie în permanenţă îngrijit,cosmeticiana trebuie să fie un

exemplu pentru cliente atât fizic cât şi moral.

SFATURI PENTRU COSMETICIENE LA ANGAJARE

7
 Puneţi-vă în valoare printr-o vestimentaţie ingrijită ,un machiaj discret şi
o coafură adecvată.Evitaţi ţinuta sport alcătuită din addidaşi şi jeans.
Să fiţi conştiente că trebuie să faceţi faţă la o probă de lucru care de
obicei este hotărâtoare pentru angajator.
Proba de lucru este de obicei însoţită şi de un interviu în timpul căruia
este bine să adresaţi întrebări în legătură cu cerinţele postului , despre
persoanele care sunt deja angajate ,arătaţi interes pentru viitoarele atribuţii şi
nu neapărat de programul de lucru.
Evitaţi să puneţi întrebări legate de pauza de masă sau să declaraţi că
nu vă convine să lucraţi sâmbăta.Va exista un moment prielnic şi pentru
aceste probleme.Dacă sunteţi pe cale să fiţi angajată şi v-aţi fixat deja data de
plecare în vacanţă este bine să o spuneţi înainte de angajare şi să cereţi cu
amabilitate o scurtă amânare a începerii lucrului.
Dacă din motive obiective nu puteţi participa la interviu ,anunţaţi acest
lucru şi rugaţi modificarea datei interviului.

NORME GENERALE DE PROTECŢIA MUNCII ŞI IGIENĂ

Normele de protecţia muncii şi cele de igienă sunt importante pentru

asigură integritatea clientei şi cosmeticienei.
Înainte de orice manevră executată pe faţa clientei cosmeticiana
trebuie să spele şi să se dezinfecteze pe mâini.Lenjeria utilizată trebuie
spălată şi sterilizată.
Înainte de folosire aparatele se dezinfectează cu spirt.
În timpul muncii cu ceară se respectă normele specifice de protecţia
muncii şi cele igienice.
Nu se utilizează prizele cu mâna udă .
Nu se fumează în cabinetul cosmetic.Este indicat ca cosmeticiana să
nu fumeze pe parcursul programului pentru mâinile pot avea miros de tutun.
Fiecare capitol are măsuri specifice de igienă şi protecţia muncii care
trebuie respectate.

VOPSITUL GENELOR ŞI AL SPRÂNCENELOR

8
 1. GENERALITĂŢI

Acest procedeu face parte din cosmetica decorativă,având rol de

infrumuseţare.
Prin vopsit se realizează o coloraţie mai intensă a genelor şi a
sprâncenelor,ceea cea accentuează expresivitatea ochilor.Este un procedeu
mai comod de colorare deorece durează mai mult în timp şi se elimină
colorarea zilnică prin creionare şi rimelare.

Măsuri de precauţie
Este bine să ţinem seama că vopsitul de gene sau sprâncene nu se
recomandă în cazul anumitor afecţiuni ale pleoapelor,dermatite de
contact,conjunctivită,blefarită etc.
De asemenea este interzisă folosirea altei vopsele decât cea
recomandată pentru această regiune.
Pentru a evita apariţia alergiilor la persoanele sensibile se recomandă
testarea vopselei după ureche sau pe antrebraţ.Dacă nu se înregistrează nici
o reacţie se poate trece la vopsirea genelor.
Se foloseşte numai vopsea proaspătă care în tub are o culoare gri-
albicioasă.

Tehnica de lucru

Vopsirea genelor
Se prepară vopseaua într-un recipient de sticlă sau porţelan în felul
următor:
- pentru un vopsit se pune aprox. 1 cm de vopsea pastă neagră
- 3 –4 picături de perhidrol 3 %
- 1-2 picături de apă
se amestecă bine cu un beţişor de lemn sau plastic până se
omogenizează.
Se confecţionează din sugativă sau vată două tampoane dreptunghiulare
care se umezesc,se ung pe o parte cu vaselină şi apoi se aplică sub cilii
pleopei inferioare.Pleoapa superioară se unge cu cremă grasă sau vaselină.
Vopseaua se aplică pe gene de la rădăcină spre vârf,de la unghiul intern
către cel extern.Vopseaua trebuie să cuprindă toate firele de păr .La sfârşit cu
vârful beţişorului se trage o linie ,din unghiul intern către cel extern ,pentru a
desena conturul.
Timpul de acţiune a vopselei este de 15 min.
După expirarea timpului se iau două tampoane de vată ,se umezesc şi
se şterg genele de la rădăcină spre vârf şi de la unghiul intern către cel
extern.Operaţia se repetă ,schimbând tampoanele de vată dacă este
cazul,până genele şi pleopele rămân curate.Apoi cu două tampoane curate se
şterge şi pleoape inferioară după ce clienta este rugată să deschidă ochii.
Dacă ochii sunt uşor iritaţi se pot pune picături de Proculin sau Colir care
să calmeze zona.
Pentru a da intensitate vopselei se poate introduce ,în momentul
preparării, un vârf de pensetă de vopsea praf.

9
 O modalitate foarte modernă de trasare a conturului genelor este
tatuajul.Prin acest procedeu se introduc în piele pigmenţi vegetali prin tehnica
de punctare.
Se foloseşte un aparat electric de tatuaj care este prevăzut cu un ac prin care
se introduce pigmentul.
Tatuajul nu este definitiv,culoarea se etompează în 2-3 ani.Procedeul este
eficient dar este dureros deşi se lucrează sub anestezie locală.Introducerea
pigmentului se face în mai multe şedinţe.

Vopsirea sprâncenelor
Pentru vopsirea sprăncenelor se preferă vopseaua maro.Negrul
aspreşte trăsăturile şi îmbătrâneşte.Dacă se alege vopseaua maro ea se
prepară separat după metoda cunoscută.
Se aplică vaselină pe toată suprafaţa sprâncenelor într-un strat subţire
pentru ca vopseaua să nu se prindă de piele.Vopseaua se aplică începând de
la bază spre vârf având grijă ca toate firele să fie încărcate de vopsea,de la
rădăcină până la vârf.
Timpul de acţiune a vopselei la sprâncene este mai scurt de aprox. 5
min ,depinde de intensitatea dorită.
Cu un tampon de vată uscat se şterge sprânceana de la bază spre vârf
dintr-o singură mişcare .Apoi cu un tampon de vată umezită şi stoarsă se
şterge sprânceana pe toate direcţiile creşterii firelor de păr pentru a îndepărta
toată vopseaua.
Dacă sprâncenele nu au fost pensate încă înaintea aplicării vopselei se
stabileşte forma pe care o vor avea acestea după vopsit şi pensat.
Sprâncenele diferă de la persoană la persoană prin culoarea lor şi la
vopsit trebuie să ţinem seama de culoarea lor naturală.De asemenea este
importantă şi culoarea părului deoarece de exemplu multe persoane blonde
au la origine părul închis la culoare ,deci sprâncenele lor au şi ele o nuanţă
mai închisă.În acest caz nuanţa aleasă va fi maro închis pentru a reduce
contrastul.La persoanele cărunte de asemenea ,se vor folosi nuanţe de maro
sau gri.
Pentru a renunţa la colorarea sprâncenelor prin vopsit ,mai ales la
persoanele care au sprâncenele subţiri sau cu multe goluri,se poate recurge
la tatuarea firelor în sprânceană. Se introduc pigmenţi vegetali care se
estompează în 2-3 ani.Procedeul este realizat în mai multe şedinţe ,în funcţie
de numărul de fire tatuate.
De asemenea pentru a obţine o coloraţie uniformă a sprâncenelor se
poate apela la creionare.Este un procedeu uşor de realizat de către fiecare
persoană dar necesită timp şi puţină dexteritate.
Creionarea se realizează de preferinţă cu creioane maro- brun sau gri şi
se evită creioanele negre care aspresc trăsăturile.Nu se trage o linie continuă
ci linii scurte,oblice care să imite firele de păr.În final cu periuţa de sprâncene
se uniformizează desenul în firele de păr naturale.Aspectul final este însă mai
natural decât colorarea chimică sau tatuarea.

10
Noţiuni de comunicare
Explicaţi clientei ce operaţiune urmează să efectuaţi şi modul ei de
desfăşurare.
Stabiliţi de comun acord ce culoare vor avea genele şi sprâncenele.
Dacă consideraţi că sprâncenele nu ar trebui vopsite pentru că nu ar
avantaja figura comunicaţi acest lucru clientei.
Dacă clienta nu este decisă ce culoare să aleagă sfătuiţi-o în funcţie de
culoarea părului ,a tenului ,a vârstei.
Asiguraţi clienta pe tot parcursul desfăşurării vopsitului că sunteţi în
încăpere deoarece multe persoane nu pot să stea cu ochii închişi
forţat,eventual aplicaţi două comprese peste ochi pentru a-i forţa să stea
închişi.
Comunicaţi cu clienta pe tot parcursul procedurii de ştergere pentru a vă
asigura că va respecta cerinţele dumneavoastră.
După încheierea operaţiunii machiaţi ochii clientei.

PENSATUL

Pensatul este o modalitate de îndepărtare mecanică a firelor de păr din

regiunea sprâncenei dar în acelaşi timp este o modalitate de corectare a
sprâncenelor şi de aceea pensatul face parte din cosmetica decorativă ,şi
anume din machiajul corector.
Sprâncenele sunt cele care dau expresivitate figurii,conturează
personalitatea ,exprimă prin mobilitatea lor anumite stări afective.
Linia sprâncenelor s-a schimbat odată cu trecerea timpului ,fiind
dependentă de linia modei.
Pe timpul Cleopatrei erau la modă sprâncenele negre ,dese.În secolul
XVIII-lea aristocratele engleze accentuau sprâncenele lipindu-şi blăniţe de
şoareci,în anii 20 au intrat în modă sprâncenele ,,fir,, ,însă din anii 80
sprâncenele capătă dreptul de-a creşte cum vor.

În timpul pensării sprâncenelor încercăm ca prin forma pe care o vom

obţine să ne apropiem de sprânceana ideală. Aceasta se situează între linia
verticală trasată de la baza nasului la rădăcina nasului şi linia oblică trasată
de la baza nasului până la colţul extern al ochiului.De asemenea baza
sprâncenei trebuie să fie situată pe aceeaşi linie orizontală cu vârful
sprâncenei.
Orice sprânceană are trei părţi : baza sau partea ceam mai
groasă ,mijlocul adică partea cea mai arcuită şi vârful adică partea cea mai
subţire .

Tipuri de sprâncene
Există mai multe tipuri de sprâncene:
- ascendente la care sprânceana, începând de la partea mediană spre
vârf,urcă spre frunte

11
 - descendente la care sprânceana ,începând de la partea mediană spre
vârf, coboară spre colţul extern al ochiului
- orizontale la care baza,mijlocul şi vârful sprâncenei sunt pe aceeaşi
linie
- lungi a căror vârf depăşeşte linia oblică trasată de la baza nasului la
unghiul extern al ochiului
- scurte a căror vârf nu atinge linia oblică trasată de la baza nasului la
unghiul extern al ochiului
- apropiate a căror bază depăşeşte linia verticală trasată de la rădăcina
nasului la baza nasului
- depărtate a căror bază nu atinge linia verticală trasată de la rădăcina
nasului la baza nasului

TEHNICA DE LUCRU
Pensatul se execută ce penseta.
Există mai multe tipuri de pensete : cu vârf ascuţit pentru fire izolate sau
rupte,cu marginea teşită utilă în cazul firelor fine şi care cresc lipite de
piele,pensete cu vârful în cleşte pentru fire mai groase care sunt mai uşor de
prins sau sprâncene care nu au mai fost pensate.
Înainte de folosire penseta se dezinfectează cu spirt.Înainte de pensat nu
se unge pielea cu cremă pentru ca penseta să nu alunece şi să rupă
firele.Pentru că operaţiunea este dureroasă se tensionează uşor pielea unde
se lucrează între index şi mediu.
În timpul lucrului penseta se ţine uşor înclinată în sensul de creştere a
firelor de păr,pe care le prinde de la rădăcină şi printr-o mişcare rapidă firul
este smuls din rădăcină.Pentru a avea un control asupra formei pe care dorim
să o obţinem pensatul se începe de la bază spre vârf.De asemenea nu se
pensează toate firele dintr-o sprânceană deodată ,ci se pensează din fiecare
sprânceană ,progresiv, câteva fire ,se compară şi se reia lucrul până la
finalizarea operaţiunii.
Pentru a corecta forma sprâncenei se extrag firele de pe partea
inferioară a sprâncenei,din bază sau vârf în funcţie de necesităţi.Firele din
partea superioară se îndepărtează numai în cazuri deosebite deoarece prin
înlăturarea acestora se poate schimba forma sprâncenei spre descendent sau
orizontal schimbând astfel întreaga expresie a feţei.
În vederea executării pensatului clienta este întinsă pe fotoliul cosmetic
şi dacă este cazul, se demachiază sprâncenele.Apoi se stabileşte forma pe
care o vor avea sprâncenele după pensare.Această formă este stabilită în
funcţie de forma feţei şi a ochilor în aşa fel încât ea să se încadreze în
trăsăturile feţei şi să pună în valoare personalitatea clientei.
Regula generală după care se execută pensatul este următoarea :
- la sprâncenele ascendente se încearcă păstrarea formei şi chiar
accentuarea ei deoarece dau o expresie optimistă chipului
- sprâncenele descendente se pensează spre forma orizontală prin
pensarea lor de la mijlocul şi vârful sprâncenei.
- sprâncenele orizontale sunt ridicate uşor pensându-le din vârf
Forma care avantajează cel mai mult este sprânceana ascendentă în unghi
,adică care are ,, unghi ,, la partea mediană a sprâncenei.De o astfel de formă

12
pot însă beneficia numai persoanele care din construcţia sprâncenei
beneficiază de ,,unghi ,, natural la partea superioară a sprâncenei.În acest
caz se pensează mai puţin din baza şi din vârful sprâncenei şi mai mult din
mijlocul ei.
De cele mai multe ori forma sprâncenelor este asociată unui anumit tip de
faţă.
La tipurile de faţă pătrat,diamant şi triunghi cu vârful în sus care sunt
caracterizate de o dilatare a părţii superioare a feţei şi la care sprâncenele au
deseori o formă orizontală sau descendentă şi sunt mai groase,sprâncenele
trebuie pensate spre o formă ascendentă dacă este posibil sau orizontală
,uşor subţiate în aşa fel încât să îndulcească trăsăturile mai dure ale acestor
tipuri de faţă.
Tipul de faţă triunghi cu vârful în jos şi lung beneficiază de un relief osos
mai pronunţat şi de aceea sprâncenele prin forma lor trebuie să echilibreze
trăsăturile .Se caută o formă orizontală care să ofere senzaţia de calm.
Tipul de faţă rotund prezintă o problemă deosebită pentru că sprâncenele
trebuie să ridice trăsăturile acestui tip de faţă.Se recomandă o formă uşor
ascendentă.

Există situaţii când sprâncenele sunt prea apropiate, atunci ele trebuie
pensate din bază pentru a le îndepărta de nas.Dacă sprâncenele sunt prea
lungi ele se pensează din vârf pentru a le scurta puţin.

Corectarea sprâncenelor se poate face şi în raport cu forma ochilor .

Ochii prea mici –se ridică linia sprâncenelor spre exterior,pensând în partea
inferioară spre vârf
Ochii rotunzi – sunt mult avantajaţi de sprâncene aproape drepte care ,,
alungesc,, aceşti ochi
Ochi înfundaţi în orbite –sprâncenele arcuite aduc ,,lumină,, acestor ochi
Ochi apropiaţi –sprâncenele se depărtează uşor din bază pentru a da
senzaţia de spaţiu
Ochi depărtaţi –pot crea o senzaţie de farmec persoanei, sprâncenele se
completează prin creionare sau tatuaj ,câteva fire , în bază.
Pentru un aspect deosebit al sprâncenelor o operaţiune foarte importantă
este periajul acestora.
Perierea sprâncenelor se realizează cu un piaptăn-perie care ordonează
firele în modul în care au fost pensate .Dacă firele sunt rebele ele pot fi fixate
cu un rimel incolor.Perierea asigură de cele mai multe ori aspectul impecabil
al sprâncenelor în cadrul machiajului.

13
 CELULE UMANE

Celula este unitatea fundamentală ,morfofiziologică şi genetică care intră în alcătuirea

ţesuturilor,organelor şi sistemelor de organe dintr-un organism.Ea este cea mai mică
unitate vie capabilă de a se multiplica.
La un adult se ajunge la 60 miliarde de celule diferite ca formă şi mărime în
funcţie de rolul lor fiziologic.Iniţial celulele care iau naştere din celula ou au o formă
sferică ,după care ,în urma specializării şi diferenţierii ,iau diferite forme
.Dimensiunea este de ordinul micronilor,celulele tinere fiind mai mari decât cele
bătrâne.
Cele mai mici celule umane sunt limfocitele ,hemetiile şi unele celule nervoase ,iar
cele mai mari sunt ovulele ,fibrele musculare striate şi unele celule din măduva
spinării.

Compoziţie chimică.

1. Apa are cea mai mare proporţie din celulă dar diferă de la o celulă la alta şi de
la un ţesut la altul.
2. Substanţe minerale în majoritate sunt dizolvate sub formă de ioni liberi sau
intră în diferite combinaţii
3. substanţe organice
- glucide cu rol energetic şi structural : pentoze,glucoză,glicogen
- lipide rol energetic şi structural: trigliceride
colesterol,fosfatide,fosfolipide
- proteine rol energetic şi structural : albumine ,globuline
,keratine,enzime, hormoni,vitamine
- acizi nucleici rol în transmiterea caracterelor ereditare : ARN,ADN

Alcătuire morfofunţională

Membrana celulară asigură forma celulei şi schimbul de substanţe cu mediul

înconjurator.
Citoplasma reprezintă o suprafaţă foarte mare de reacţie pentru diferite substanţe :
miofibrile ,neurofibrile ,corpusculii Nissl,cili vibratili ,flageli
,glicogen,lipide,pigemenţi
Nucleul cu rol important în înmulţirea celulelor şi transmiterea caracterelor ereditare.

În celule are loc un schimb permanent de substanţe şi energie cu mediul

înconjurăto.

14
 ŢESUTURILE

Ţesutul este o grupare de celule cu aceeaşi origine ,strucutură şi

funcţie.Ţesuturile au luat naştere ca urmare a multiplicării şi diferenţiere celulelor din
foiţele embrionare.
Celulele unui ţesut sunt în legătură unele cu altele prin intermediul unor
prelungiri citoplasmatice şi al unei substanţe intercelulare –substanţa fundamentală.
Ţesuturile se clasifică astfel :

1. ţesutul epitelial care acoperă suprafaţa externă a corpului ,căptuşesc

cavităţile organelor interne ,a glandelor exocrine şi endocrine şi a
membranelor specializate în recepţionarea stimulilor externi.
Epitelii nu au vase de sânge,schimburile de substanţe făcându-se prin
difuzie de la celulele ţesutului conjunctiv.printre celulele epiteliale se
găsesc şi terminaţii nervoase.
După funcţiile pe care le îndeplinesc epitelii sunt : de acoperire ,
glandulare , de reabsorbţie şi senzoriale .
Epitelii de acoperire
EPITELII CELULE LOCALIZARE
Cubice -canale ale unor glande secretorii
-bronhiole

SIMPLE - mucoasa nazală

Cilindrice - intestic subţire
-tompe uterine

capilare sangvine
Pavimentoase -alveole pulmonare
-peritoneu
- pericard
-foiţe pleurale
Cubice -canale ale glandelor salivare

-mucoasa faringiană şi laringiană

Clindrice -uretere
SRTATIFICATE -vezică urinară

Pavimentoase -epidermă
-mucoansa bucală
- uretere

15
 Epiteliile glandulare produc subsatnţe de secreţie şi pot fi :
- exocrine care îşi varsă produsul de secreţie spre exterior
- endocrine a căror produs de secreţie, hormonii ,se elimină direct în
sânge
- mixte care au dublă secreţie ( ovarul,pancreas,testicul )
Epiteliile de reabsorbţie căpruţşesc cavităţile unor organe interne
Epiteliile senzoriale sunt specializate înrecepţionarea diferiţilor stimulidin
mediu ( tactile,gustative,auditive,olfactive )
2. ţesutul conjunctiv după cum îispune şi numele face legătura dintre
diferitele organe şi componentele acestora şi nu vine în legătură directă cu
mediul exterior.
Ţesuturi conjunctive moi
TIP DE ŢESUT CARACTERISTICI LOCALIZARE ROL
-celule ,fibre şi substanţă fundamentală în Cel mai răspândit umple Legătură între
ŢESUT LAX proporţie egală spaţiile dintre organe organe şi ţesutur
- celulele au aspect stelat ,leagă fibre musculare etc.
-conţine şi celule mobile
- numeroase celule cu prelungiri ramificate Ganglionii limfatici
Ţesut reticulat - fibre de reticulină în reţea Splină Apărare
- multă substanţă fundamentală în ochiurile Măduvă roşie
reţelei ficat
-predomină celulelel adipoase ( globuloase ,cu Hipoderm Trofic
Ţesut adipos nucleu periferic şi a picătură mare de grăsime În jurul organelor Izolator termic
în citoplasmă viscerale Antişoc

-celule şi substanţă fundamentală puţine Tendoane Protecţie în

Ţesut fibros -fibre de colagen şi elastice Fascii musculare locurile de
numeroase,dispuse paralel Capsulele unor organe frecare ,tracţiune
Duramater sau presiune
-celule conjunctive puţine Perţii arterelor şi venelor Rol fiziologic
Ţesut elastic -substanţă fundamentală puţină Corzi vocale specific
- fibre elastice numeroase Plămâni

Ţesuturi conjunctive semidure (cartilaginoase )

TIP DE ŢESUT CARACTERISTICI LOCALIZARE ROL
Se clasifică după -substanţa fundamentală este bogată în
raportul dintre condrină şi săruri minerale mai ales cele de Na În alcătuirea tutror Rezistenţă
cantitatea de -numeroase fibre de colagen şi elastice cartilajelor elastică la
substanţă împletite des presiune
fundamentală şi -celule cartilaginoase Rezistenţă
fibre -nu sunt vascularizate mecanică la
frecare

Scheletul embrionului
Inele cartilaginoase ale
Ţesut cartilaginos -predomină substanţa fundamentală traheei
hialin Legăturile cartilaginoase
dintre oase

-pavilionul urechii
Ţesut cartilaginos - Predomină fibrele elastice conductul audutiv extern
elastic epiglotă

16
 Discurile intervertebrale
Ţesut cartilaginos -predomină fibrele de colagen Legătura dintre tendoane
fibros şi oase
Simfiza pubiană

Ţesuturi conjunctive dure (oase )

TIP DE ŢESUT CARACTERISTICI LOCALIZARE ROL
-substanţa fundamentală este structurată în
lamele osoase formate dintr-o proteină numită
oseină şi impregnată cu săruri fosfocalcice
-au numai fibre de colagen Susţinere
-celulele osoase sunt puţine În alcătuirea oaselor Rezistenţă la
,osteoblaste,osteocite,osteoclaste, cu rol în tracţiune
refacerea fracturilor şi formarea canalului Protecţia unor
medular organe
-sunt ţesuturi vascularizate
- unitatea anatomofuncţională este osteonul În diafiză
Ţesut osos format dintr-un canal şi înconjurat de lamele Lama externă a oaselor
compact concentrice ce conţin osteoplaste cu osteocite plate
şi un vas de sânge În oasele scurte
-are cavităţi pline cu măduvă roşie ,cavităţile
Ţesut osos comunică între ele frăr a avea continuitate În epifizele oaselor lungi
spongios -lamele osoase sunt sub formă de arcuri care În oasele scurte şi late
măresc rezistenţa osului

3. ţesutul muscular constituie musculatura corpului

Ţesutul muscular este format din celule musculare numite şi fibre musculare şi este
bogat vascularizat şi inervat.
Fibrele musculare au proprietatea specifică de a se contracta la acţiune unor excitanţi. O
fibră musculară este alcătuită din : membrană (sarcolemă ),citoplasmă (sarcoplasmă
) în care se găsesc miofibrile şi unul sau mai mulţi nuclei.Mitocondriile din
sarcoplasmă conţin mioglobină ,similară hemoglobinei cu rol transportor şi rezervor
de oxigen în respiraţia musculară.
Clasificare
În funcţie de tipul miofibrilelor,ţesutul muscular se clasifică în :ţesut neted,striat şi
cardiac.
a. ţesutul muscular striat se găseşte în muşchii scheletici,limbă,laringe şi
diafragmă.Fibra musculară striată are o formă cilindrică ,cu capete
rotunjite,alcătuite din discuri clare şi întunecate care îi dau aspectul
striat.Miofibrilele sunt constituite din numeroase miofilamente de proteine
contractile :unele mai groase alcătuite din miozină şi altele mai subţiri
alcătuite din actină.Contracţiile fibrelor striate sunt voluntare ,rapide şi de
scurtă durată.Între fibrele musculare striate se găsesc numeroase vase de
sânge,limfatice şi fibre nervoase.
b. ţesutul muscular neted intră în alcătuirea tuturor organelor interne cu excepţia
inimii şi a esofagului Fibrele musculare netede sunt fusiforme ,cu un nucleu
central ,multă sarcoplasmă ,puţine miofibrile şi mitocondrii.Miofibrilele de
miozină şi actină sunt aşezate tot paralel astfel că amplitudinea contracţiei este
mică.Fibrele musculare netede sunt legate prin fibre de reticulină şi
elastină.Ele au de obicei numai o inervaţie vegetativă )simpatică şi
parasimpatică ) care se termină în formă de butoni la suprafaţa fibrei

17
 musculare.Contracţiile fibrelor musculare netede sunt involuntare,lente şi de
durată.
c. Ţesutul muscular cardiac intră în alcătuirea miocardului şi a ţesutului
nodal.Fibrele miocardice sunt cilindrice ,unite cap la cap şi se articulează prin
discuri intercalate în zig-zag,având aspectul unei scări .Au un nucleu central şi
miofibrile striate .Sarcoplasme este bogată în substanţe energetice ( ATP
,fosfocreatină,glicogen.) Contracţia este involulntară şi ritmică.
Rolul ţesutului muscular este de a asigura mişcările involuntare ale muşchilor
scheletici şi mişcările voluntare ale musculaturii organelor viscerale şi a inimii.
4. ţesutul nervos intră în alcătuirea tuturor organelor nervoase ,iar prin
prelungirile neuronilor pătrunde în majoritatea ţesuturilor corpului ,având
rol integrator al organismului .Ţesutul nervos este alcătuit din celule
nervoase :neuroni şi nevroglii la care se adaugă ţesut conjunctiv şi vase de
sânge.
Neuronul este unitatea funcţională a întregului sistem nervos ,având un înalt grad de
diferenţiere şi specializare.Forma şi dimensiunea neuronilor sunt variate.El este format
din corpul celular şi prelungiri. Corpul celular este format din membrana
citoplasmatică ( neurilemă ) şi citoplasma ( neuroplasma ) prezintă organite specifice.
În citoplasmă se găsesc numeroase mitocondrii ,însă lipseşte centrul celular şi de
aceea neuronul nu se divide . Nucleul celulei nervoase este mult mai mare decât al altor
celule.Prelungirile neuronilor sunt dendritele şi axonul.Axonul este acoperit de mai
multe teci : teaca de mielină ,teaca Schwann,şi teaca Henle.
În compoziţia chimică a neuronului intră 70-80 % apă ,săruri minerale , şi substanţe
organice ( predomină lipidele )
Majoritatea neuronilor trăiesc atât cât trăieşte şi individul. Ei sunt foarte sensibili şi la
lipsa oxigenului ,mor după 7-8 min ,dar lipsa 10-15 sec duce la inconştienţă.
Clasificarea neuronilor
După poziţia prelungirilor pot fi :
- unipolari : au numai un axon
- bipolari : un axon la un capăt şi la celălalt au o dendrită
- multipolari : au un axon ,iar la capătul celălalt numeroase dendrite
- pseudoplari
După funcţie neuronii sunt :
- senzitivi primesc excitaţii direct prin terminaţiile dendritice şi sunt în
legătură directă cu organele de simţ ,organele interne ,muşchi
,tendoane ,articulaţii
- motori trimit la sistemul nervos central impulsuri nervoase motorii
organelor efectoare
- vegetativi sunt săraci în prelungiri şi se găsesc în ganglionii vegetativi
- de asociaţie care fac legătura dintre neuronii motori şi senzitivi
Rolul neuronilor
- excitabilitatea neuronului este capacitatea acestuia de a răspunde la
acţiunea unui stimul în urma unui impuls nervos
- conductibilitatea neuronului este capacitatea acestuia de a transmite
influxul nervos de la un neuron la alt neuron sau celulă efectoar

18
 PIELEA

Este definită anatomic ca un înveliş membranos conjunctivo-epitelial ce

acoperă corpul în întregime şi se combină cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor
naturale
Este un ţesut elastic şi impermeabil pentru unele soluţii ,gaze
,microorganisme.Grosimea variază după regiune : la palme şi plante ajunge la 4mm
grosime ,iar la pleoape la 0,2-0,5 mm.Culoarea este în funcţie de bogăţia de ţesut
melanic şi vascularizaţie ,sex şi vârstă.
Suprafaţa este de 1,5-1,8 m2 ,este catifelată,onctuoasă ,uşor umedă.

Histologic se compune dintr-o porţiune superficială de natură epitelială

numită epiderm,o porţiune de natură conjunctivo –vasculară numită derm şi porţiunea
cea mai profundă care face legătura dintre tegument şi organele interne ,de natură
celuloadipoasă numită hipoderm.
Epidermul apare ca un mozaic de celule compus din mai multe straturi de
celule suprapuse .Fiecare strat fiind constituit din celule diferite ca formă şi copoziţie.
Aceste celule sunt denumite cheratocite deoarece ele reprezintă stadii diferite în
evoluţia procesului de cheratinizare de la stratul bazal la celulele cornoase.Aceste
transformări sunt legate de faptul că celulele în timpul deplasării lor, din straturile
profunde spre straturile cele superioare ,se îndepărtează de sursa de hrană( vasele de
sânge de la nivelul papilelor dermice.Apar modificări metabolice ce duc la
modificarea formei celulei şi transformarea în cheratină.
La partea inferioară a epidermului se află stratul bazal.Acesta este constituit
dintr-un singur strat de celule dispuse perpendicular pe membrana bazală .Celulele
stratului bazal au o itoplasmă densă cu nucleu plasat la polul apical (superior)
.Celulele au proprietatea de-a se divide după planuri paralele cu suprafaţa pielii ,astfel
se formează celule noi care înlocuiesc celulele ce se exfoliază la nivelul stratului
cornos.Din acest motiv stratul bazal este numit şi strat regenarator .În interiorul
celulelor bazale se găsesc granulaţii de pigment melanic care vine de la
melanocite.Printre celulele bazale se găseşte un alt grup de celule ,celule melanocite .
Al doilea strat este stratul lui Malphighi ( stratul celulelor poliedrice sau stratul
spinos) care este constituit din 6-20 straturi decelule poligonale ,voluminoase cu nucleu
rotund în centru .Celulele acestui strat sunt unite prin filamente sau punţi intercelulare .
Urcând spre suprafaţă celulele capătă un aspect puţin mai plat şi o dispoziţie orizontală.
Stratul granulos este format din 3-4 rânduri de cleule cu aspect rombocoidal
,fără filamente dar sunt pline de granulaţii de cheratohialină .Nucleul este unic,zbârcit
pe cale de degenerare .Celulele acestui strat prezintă fibrile şi tonofibrile (dispuse la
periferia celulei )
Straturile bazal,Malphighi şi granulos alcătuiesc pătura mucoasă a epidermei
sau corpul mucos a lui Malphighi.Aici se găsesc fibre nervoase
,intraepidermice,terminaţii în ,, buton,, ( punct ),terminaţii libere,nu se găsesc vase de
sânge ,de aceea dacă pătura mucoasă este lezată exilarea acestor terminaţii libere va
provoca senzaţia de durere .
Stratul lucidum este alcătuit din mai multe rânduri de celule faără nucleu
,încărcate cu grăsime şi fără limite precise ( spaţiu luminos.)

19
 Stratul cornos este cel mai superficial ,alcătuit din mai multe rânduri de celule
anucleate încărcate cu cheratină.Celulele sunt intercalate ca nişte lamele suprapuse care
în partea cea mai superficială se desfac şi cad.Aceste straturi reprezintă etapele
succesive de evoluţie a celulelor epidermice ,care iau naştere prin cariochineză
(diviziune ) din celulele stratului bazal şi în deplasarea lor către suprafaţă îşi modifică
forma antranând şi unele modificări metabolice ca: încărcarea cu granulaţii de
cheratohialină în stratul granulos,transformare grăsosă în stratul lucidum,formarea
cheratinei şi disperiţia nucleului în stratul cornos.
Întregul proces dinamic durează 26-28 zile şi începe cu carioceneza şi se
termină cu eliminarea stratului cornos.
Dermul este situat între epiderm şi hipoderm,este un schelet fibros al pielii
,este un ţesut conjunctiv u rol de susţinere şi protecţie .
Este despărţit de epiderm de membrana bazală.Această limită apare ca o linie
sinuoasă ,ondulatorie datorită unor prelungiri ale epidermului (papile ) care pătrund
între prelungiri care pătrund între epiderm şi derm.
Dermul este constituit din două porţiuni :
- una superioară ,corpul papilar şi cuprinde papilele dermice şi
reprezintă 1/5 din grosimea dermului
- porţiunea profundă ,carionul, sau dermul propriu-zis şi reprezintă 4/5
din grosimea dermului
Structural dermul cuprinde 3 componente histologice:fibre ,elemente celulare
şi substanţă fundamentală .
Scheletul fibrilar este reprezentat de o triplă reţea :
- fibre de colagen (principalul component) fiind cele care conferă
rezistenţă la tracţiunea mecanică
- fibre elastice în compoziţia cărora intră elastina cu rol în elasticitatea
cutanată ,elasticitate care cedează o dată cu vârsta
- fibre de reticulină cu o structură fină asemănătoare cu fibrele de
colagen cu rol în cicatrizare
Elementele celulare mai importante sunt :
- fibrovlaştii cu rol în formarea fibrelor conjunctive
- histocitele ,celule care au capacitatea de-a fagocita (integra,apăra )
- plasmocitele ,limfocitele cu rol în formarea anticorpilor

Substanţa fundamentală se află între fibre şi celule şi care este constituită din
mucopolizaharide ,apă ,substanţe minerale şi metaboliţi.
Elementele constitutive ale dermului diferă din punct de vedere al dispoziţiei
şi abundenţei lor dacă este corpul papilar
În corpul papilar fibrele sunt din abundenţă şi se întretaie formând o reţea în
ochirile căreia se găsesc elemente celulare foarte numeroase.
Carionul este diferit : fibrele sunt dispuse sub formă de fascicule
voluminoase ,strânse ca adevărate benzi,substanţă fundamentală mai puţin
abundentă ,iar elementele celulare mai reduse şi sunt reprezentate mai mult de
fibroblaşti
În afara componentelor menţionate dermul este străbătut de o bogată reţea
vasculară ,terminaţii nervoase senzitive ,glande sudoripare şi fire de păr la care sunt
anexate glande sebacee

20
 Reţeaua vasculară este reprezentată de vene, artere şi capilare care se întind
până la nivelul papilelor .La nivelul epidermului din lipsa vaselor sanguine
schimburile metabolice se fac prin osmoză.
Terminaţiile nervoase de la acest nivel pot fi :
- corpusculi Meissner cu rol în recepţionarea excitaţiilor tactile .Nu sunt
egal repartizaţi pe piele şi sunt mai deşi pa mână ,buze ,picior
- corpusculi Krauser recepţionează senzaţiile de răceală
- corpusculi Raffini recepţionează senzaţiile de căldură
- corpusculii Vater –Paccini care recepţionează senzaţia de presiune

Hipodermul este cel mai profund strat al pielii şi este alcătuit din ţesut
conjunctiv lax format din fascicule conjunctive între care se găsesc celule comjunctive
care acumulează grăsime (devin celule adipoase )
În hipoderm se găsesc
- glomerulii glandelor sudoripare
- bulbii firelor de păr
- vase sanguine şi limfatice
- terminaţii nervoase

Pielea este caracterizată şi prin existenţa unor formaţiuni speciale care se

diferenţiază din ea şi care se numesc producţii ale pielii .Unele se pot observa la
suprafaţa pielii ,sunt de natură cornoasă şi se numesc producţii cornoase sau fanere
cutanate iar altele sunt cuprinse în interiorul pielii şi sunt de natură glandulară şi se
numesc producţii glandulare.

FIRUL DE PĂR

Părul este o formaţiune epitelială cornoasă .filiformă care ia naştere în

carionul profund ,dintr-o depresiune cubuliformă de natură conjunctivo-vasculară pe
care se mulează un epiteliu germinativ ,totul poartă numele de papilă şi reprezintă
organul vital al firului de păr .Porţiunea de păr alăturată care este mai umflată se
numeşte bulb.Firul traversează apoi grosimea pielii ieşind la suprafaţă.Porţiunea din
grosimea pielii se numeşte rădăcină iar partea aeriană se numeşte tijă.

Rădăcina firului de păr.

Histologic rădăcina este constituită din celule dispuse concentric în mai multe
straturi care din interior spre exterior sunt :
- măduva formată din celule neregulate ,mari ,cu aspect mai clar decât celelalte
celule Se întind în lungul axului firului subţiindu-se către vârf.
- Scoarta sau reginea corticala constituie cea mai mare parte din structura
părului .Este formată din mai multe straturi de celule fusiforme ,nucleate care conţin
în citoplasmă pigmenţi ce dau naştere culorii părului .De cantitatea şi starea acestor
pigemnţi depinde culoarea mai închisă sau mai deschisă.La bătrâneţe pigmenţii se
distrug şi între celulele scoarţei pătrund bule de aer care dau reflexe argintii părului.
- cuticula este formată dintr-un singur strat de celule ,plate ,anucleate şi fără
pigment .La nivelul tijei ,firul îşi modifică structura : măduva dispare ,celulele
scoarţei se cheratinizează deci părul este format din celule cheratinizate anucleate

21
 - rădăcina firului de păr se găseşte inclusă într-un sac numit folicul
pilos.Foliculul este constituit dintr-o teacă epitelială internă ,teacă epitelială externă şi o
teacă fibroasă .
La periferia rădăcinii se găseşte teaca epitelială internă care ia naştere din
celulele germinative de la perifeira papilei. Teaca aderă intim cu firul de păr şi se
opreşte la nivelul orificiului glandelor sebacee.
Teaca epitelială externă se află în afara tecii epiteliale interne şi provine din
invaginarea epidermului de la suprafaţă. Pe măsură ce coboară se subţiază şi se pierd
din straturi rămânând în cele din urmă cu stratul lui Malphighi şi bazal care se vor
pierde şi ele în celulele stratului germinativ al papilei.
Teaca fibroasă este o pătură conjuncitvă care înconjoară şi extremitatea
inferioară a firului de păr.
Teaca internă ,cea externă şi cea fibroasă alcătuiesc foliculul pilos.
Partea superioară a folicului este în formă de pâlnie şi se numeşte ostium sau
infundibul folicular.La nivelul ostiumului avem teaca epitelială externă care este la o
distanţă oarecare de firul de păr .În ostium se deschid glandele sebacee aşa că foliculul
pilos se numeşte folicul pilo-sebaceu.
În secţiune tranversală firul de păr poate fi :
- rotund şi avem păr drept
- ovală şi avem păr ondulat
- plată şi avem păr creţ
Creşterea firului este un proces continuu în care perioada de acţiune alternează
cu perioada de repaus .Înlociurea firelor de păr se face treptat începând cu oprirea
activităţii părului ,apoi rădăcina se desprinde şi înaintează în folicul până cade. În
înaitarea lui este împins de noul fir care ia naştere prin înmulţirea celulelor de sub
vechiul bulb .
Firele nu sunt uniform dezvoltate pe piele,iar anumite zone nu au deloc :
plante, buze,palme

UNGHIA

Unghia este lama cornoasă situată pe faţa dorsală a ultimelor falange de la

mâini şi picioare .La unghie o porţiune este în piele numită rădăcină şi o parte vizibilă
numită corpul unghiei
Corpul unghiei stă pe pe patul unghial,este o porţiune care se vede şi
reprezintă o parte din pătura cornoasă a epidermului .Corpul este format din celule
solzoase cheratinizate .Cheratina acestor celule este mai săracă în grăsime şi mai
bogată în sulf decât cheratina epidermului .Aşa se explică duritatea şi rezistenţa mare a
unghiei .
Corpul are o margine liberă ,vârful unghiei, şi două margini laterale care
pătrund sub piele şi sunt acoperite de câte un pliu cutanat.
Patul unghial se află sub corpul unghiei şi este format din celulele păturii
mucoase ale epidermului .La acest nivel se găsescterminaţii nervoase senzitive care
explică sensibilitatea mare a unghiei la presiune,şoc.Sub epiderm se află dermul
unghial care este alcătuit din ţesut conjunctiv ,fibre conjunctive şi fibre elastice
Rădăcina unghiei este partea care se găseşte în piele ,opusă marginii libere a
unghiei.Marginea terminală a rădăcinii este zimţată şi se numeşte margo-opultus.În
această regiune celulele păturii mucoase formează matricea unghiei prin care unghia

22
creşte continuu.Între corp şi rădăcină se află o porţiune albicioasă semilunară numită
lunulă.Lunula este acoperită de o membrană numită cuticulă care este constituită din
celulele stratului cornos ale epidermului .Cuticula cheratinizată împreună cu stratul
lucidum pot creşte şi pot acoperi unghia.

PRODUCŢIILE GLANDULARE ALE PIELII

Glandele sudoripare sunt tubulare deschise la suprafaţă printr-un orificiu

care se numeşte porul glandei. Sunt dispuse pe toată uprafaţa pielii şi sunt în număr
de apox. 2 mil de glande
În alcătuire sunt 3 regiuni:
- în partea profundă a dermului sau chiar în hipoderm se găseşte porţiunea
terminală ,internă a glandei cu o formă de ghem şi se numeşte glomerulul galndei .
Glomerulul este partea excretoare a glandei .Peretele lui este format din celule
excretoare, celule care produc sudoarea. În jurul lui se găsesc capilare sanguine .De la
ghem porneşte canalul sudoripar care străbate grosimea dermului .
În regiunea epidermică ia un traiect sinuos şi se deschide la suprafaţa pielii
printr-un por.
Se disting două tipuri de glande sudoripare :
- ecrine
- apocrine
Aceste două tipuri se deosebesc după tipul de sudoare.
1. Glandele ecrine se găsesc pe toată suprafaţa corpului cu excepţia axilelor ,zona
pubiană şi perimamelonară.Produsul lor este acid între 3,9-5,6 pH.Produsul
rezultă din activitatea metabolică a celulelor glandulare ,produs ce se varsă în
canalul sudoripar şi de aici la suprafaţa pielii.
2. Glandele apocrine se găsesc la axile,pubis şi zona mamelonară.Produsul este
alcalin şi este rezultatl activităţii metabolice a celulelor ,ce şi ele se distrug
parţial.Secreţia se varsă în conductul glandei şi apoi se deschid foarte aproape
de ostiul folicular.
Glandele sebacee sunt acinoase ,mici ,de origine epidermică ,au un canal excretor
mic ,cilindric, în el se deschid acinii glandulari ,după un traiect scurt într-un
folicul pilos
Glandele sebace pot fi :
- glande piloase care se deschid în foliculul pilos şi por 2 sau mai
multe .Dacă sunt două se deschid în acelaşi loc,dacă sunt mai multe se
deschid în mai multe canale.
- Glande ce se deschid direct la suprafaţa pielii ,sunt mai rare şi se
găsesc la nivelul mucoasei bucale ,pe suprafaţa roşie a buzelor ,la
nivelul pleaopelor şi pe mameloane
- Glande sebacee mari care se deschid la suprafaţa pielii şi care au
anexat un folicul pilos minuscul care pătrunde în canalul excretor al
glandei şi iese prin orificiul ei la suprafaţă. Secreţia glandelară se face
ca la cele apocrine.Prin canalul excretor se va elimina o substanţă
semipluidă sau vâscoasă care constituie sebumul Sebumul are rol
protector.

23
 BIOCHIMIA PIELII

Un fragment de piele este constituit din apă ,elemente minerale,substanţe

organice, enzime ,vitamine .
Apa este componentul chimic cel mai important. Organul cu cel mai mare
conţinut de apă este musculatura 50% şi apoi pielea cu 6-11% .Cantitatea poate să
crească în unele patologii.
Substanţale anorganice,minerale sunt Şmetale,metaloizi,Na,K,Ca,Mg,S,P, Fe,
Cl,elemente catalitice : Cu,Zn.Clorul se găseşte legat de Na.
Substanţele minerale .Potasiu exclusiv în epiderm iar Ca în derm.Excesul de
potasiu duce la mărirea alcalinităţii cu tenşinţă de edem.Excesul de Ca dă un pH
acid.
Substanţe organice : glucide ,proteine,lipide.Glucidele se găsesc sub formă de
glucoză în stratul mucos şi sub formă de glicogen în stratul lucidum.
Compuşii azotaţi (rpoteine ,aminoacizi ) la nivelul epidermului Semnalăm
cheratina la nivelul epidermului ,iar în derm colagenul,elastina ,proteine solubile.
Grăsimi : pielea conţine acizi graşi,lipoizi ( colesterol)
Enzimele sunt biocatalizatori proveniţi din :
- hidrolaze
- oxireductoze
Hidrazele prin hidroliză transformă moleculele voluminoase în unele mai mici.
Oxireductozele continuă degradarea începută de hidrolaze până la elemente
primare cu degajare de energie calorică şi mecanică
Vitaminele intervin în diferite reacţii de oxidare la nivelul celulelor din
piele.Dintre vitamine în epiderm sunt A şi D,iar în derm grupul de vitamine
B1,B2,B6,acidul pantotenic,vitmina H şi în peretele capilarelor C şi P

FUNCŢIILE PIELII

Prin poziţia ei pielea reprezintă o membrană de protecţie mecanică.Ca un

organ ea îndeplineşte funcţii specifice şi funcţii de ansamblu care se corelează cu
metabolismul general.
Ca funcţii specifice epidermice sunt :
- cheratinogeneza
- melanogeneza
Funcţii dermice sunt
- funcţii fizico-mecanice
- funcţii metabolice
Funcţii de ansamblu :
- funcţie secretorie
- funcţie de termoreglare
- funcţie exteroreceptoare ( de simţ)
- funcţie de depozit
- funcţie de absorbţie

24
 Funcţii epidermice specifice
1. Cheratogeneza .Cheratina este o moleculă macro-proteică în compoziţia căreia
intră aminoacizi : triptofan,tirozină,cisteină,lizină,alanină etc. dispuşi în lanţuri
polipeptidice.
Biosinteza cheratinei are loc la nivelul epidermului în cursul diferenţierii celulare
la baza căruia stau precese degenerative.Dacă urmărim evoluţia celulelor
epidermului îcepând cu stratul bazal,vedem că pe măsură ce celulele acestui
strat ,pirn multiplicare ,dau naştere la noi celule care trec în celule poliedrice .În
drumul lor spre straturile superficiale se instalează un proces de degenerare şi în
cele din urmă celulele de la suprafaţă sunt înlocuite.Procesul degenerativ se face
progrsiv,devenind mai accentuat în stratul granulos şi lucidum.Celulele stratului
granulos au ca o caracteristică în citoplasmă granulaţii de
cheratohialină.Degenerescenţa se accentuează şi mai mult în stratul lucidum unde
cheratohialina dispare din citoplasmă şi apar granulaţii de grăsime .
Mecanismul formării cheratinei din granulaţiile de cheratohialină constă din
scindarea moleculei pe cale enzimatică în componenţii săi biochimici ,ulterior din
fracţiunea proteică polizaharidă ia naştere glicogenul ,substanţă cu rol energetic .
2. Melanogeneza constă în capacitatea de-a forma şi a stoca la nivelul melanocitelor a
unui pigment brun închis numit melanină sau pigment melanic.Biosinteza
melaninei are loc în melanocite dintr-un pigment reprezentat de un aminoacid
numit tirozină.Într-o etapă ulterioară tirozina este supusă unei enzime numită
tirozină şi se transformă în dioxifenilamină (DOPA ) .Asupra DOPA acţionează
dopaoxidaza şi se merge până la indol 5-6 chinona + proteină = melanina.
Formarea melaninei este influenţată de factori stimulatori şi inhibitori
Stimularea melanogenezei este făcută de :
- hormoni hipofizari
- hormoni tiroidieni
- hormoni ai glandelor sexuale
- ficatul indirect
- razele calorice
Inhibarea melanogenezei este realizată de :
- hormoni suprarenali
- hidrochinonă
- vitamina C
- tianina

Funcţii dermice specifice

Funcţii fizico-chimice :
- tensiunea
- rezistenţa mecanică
- contractilitatea
Sunt funcţii care revin dermului ,substratul anatomic al acestor funcţii
constituindu-l fibrele colagene,conjunctive,elastice.Rol important îl are
distribuţia echilibrată a apei şi a electroliţilor.
Funcţiile metabolice.Legătura funcţională dintre metabolismul general şi cel cutanat
este asigurată de stratul dermic.Substratul morfologic este reprezentat de tripla
categorie de elemente structurale:
- fibre

25
 - celule
- substanţă fundamentală.
Imporatnţă deosebită o au celulele care genrează atât reţeaua de fibre cât şi substanţa
fundamentală .
Dintre celulele mai importante sunt:
- fibroblastul
- histocitul
- mastocitul
1. Fibroblaştii sunt elementele cele mai numeroase .Ca imporatanţă pentru
metabolism este că la nivelul lor are loc sinteza fibrelor elastice , de colagen şi
mucopolizaharide ,acestea fiind substanţele de bază din substanţa fundamentală.
2. Histocitul are rolul de-a fagocita numeroase celule macrofage ,rol in
inunologie.
3. Mastocitul este important în secreţia de heparină.
Reţeaua de fibre este constituită din 90 % colagen şi 10 % elastină.Pe lângă ele
sunt şi mici cantităţi de reticulină.Rolul lor este de-a asigura coeziunea şi
nrezistenţa cutanată.
Substanţa fundamentală .Funcţia ei este legată de permeabilitatea ei.Aici se fac
schimburile metabolice,aici se fixează şi se eliberează apa şi elecroliţii.Procesele
metabolice cele mai importante au loc la niovelul stratului papilar ,bogat
vascularizat unde elementele nutritive pătrund din capilarele dermuluiîn
substanţa fundamentală ,iar de aici prin osmoză ajung în spaţiile dintre celulele
bazale şi Malpfighiene şi apoi la alte celule .Corpul papilar
,stratul bazal şi stratul Malphighi reprezintă organul cutanat
funcţional.evoluţia normală a epidermului este condiţionată de modul cum se
realizează procesele metabolice la acest nivel

Funcţiile de ansamblu
1. Funcţia secretorie este îndeplinită de glandele sudoripare şi sebacee.
Glandele sudoripare constituie principala componentă secretorie datorită
numărului mare de glande cât şi a cantităţii mari de secreţie.
Secreţia sudorală în condiţii normale este evaluată la 600-1000 ml / 24 ore .
Sudoarea conţine 99 % apă şi 1 % reziduu uscat compus din 4% substanţe
organice şi 6% săruri minerale.Ca substanţe organice avem : ureea,uraţi,săruri
amoniacale ,creatinină(urme ) ,acizi graşi volatili.Săruri minerale :ClNa,clorură de
potasiu.
Rolul secreţiei sudorale este excretorie ,prin care pielea îndeplineşte rolul de
curăţire a organismului de produse de metabolism .Acestea sunt :uree,acid uric etc.
Din acest punct de vedere transpiraţia este o uncţie ajutăroare a funcţiei
renale.Ea reprezintă 25 % din excreţia urinară.
Producerea tranpiraţiei depinde de anumiţi factori:
- temperatura
- ingestia de lichide
- efort fizic
- activitatea rinichilor
- starea fiziologică a organismului
Glandele sebacee împreună cu foliculul pilos formează aparatul pilosebaceu.

26
 Secreţia ia naştere din degradarea celulelor glandulare şi se varsă sub forma
unei substanţe grăsoase semifluidă sau vâscoasă care constituie sebumul .
Din puct de vedere chimic sebumul este format din acizi graşi
nesaturaţi,colesterină,oxicolesterină şi săpunuri.
Distribuţia glandelor sebacee pe suprafaţa corpului nu este uniformă.Ele se
prezintă în număr mai mare în regiunea feţei,în regiunea pielii capului ,regiunea
mesiană a toracelui ,pe spate şi lipsesc în palme şi plante.
Activitatea secretorie nu este nici ea uniformă,ea prezintă variaţii individuale
şi diferenţe legate de vârstă ,sex.Cu înaintarea în vârtsă se observă o diminuare a
secreţiei sebacee datorită unui grad de involuţie a glandelor .
Rolul foziologic al glandelor sebacee este acela de-a furniza substanţe lipidice
ce intră în componenţa filmului hidrolipidic de la suprafaţa epidermului .
Ca un efect de excitare a secreţie sebacee îl au : hormonii androgeni,excesul de
hidrocarbonaţi,temăperetura crescută a mediului înconjurător.
Inhibitori ai secreţiei sebacee sunt: hormonii
estrogeni,ultravioletelor,radiaţiilor calorice şi ionizante.

Produsul de secreţie a celor două glande : sudoripare şi sebacee ,formează la

suprafaţa pielii un strat protector numit film hidrolipidic sau manta acidă.
Acest strat este compus din lipoizii sebumului la care se adaugă proteinele din
cheratina celulelor cornoase şi mediul acid rezultat din secreţia sudorală.
Mantaua acidă conferă pielii rolul protector chimic şi antimicrobian.
Rolul contra agenţilor chimici revine cheratinei din celulele cornoase şi
capacităţii de neutralizare a pielii faţă de substanţele alcaline şi faţă de acizi datorită
existenţei lipoizilor şi a ionilor din sudoare.
Ca protecţie biologică este descuamarea contunuă prin pelicula acidă care
împiedică multiplicarea la suprafaţa pielii a microorganismelor şi paraziţilor.
2. Funcţia de termoreglare
Temperatura normală a corpului este de 35-37 grade ,ea poate să crească în
timpul activităţii musculare sau la o temperatură mare a atmosferei.
Corpul menţine temperatura prin vasodilataţie şi vasoconstricţie .Când
temperatura este ridicată are loc vasodilataţie astfel prin iradiere se pierde
temperatură.Când temperatura este scăzută se produce o vasonstricţie afluxul de
sânge este oprit şi deci căldura din organism se păstrează.
Centrii termoreglatori se află în măduva spinării ,bulbul rahidian şi hipotalamus.În
hipoatalamus este un centru antitermic în lobul anterior şi unul în lobul
posterior.Arcul reflex constă din captarea excitaţiilor termice de la nivelul pielii de
către cei doi corpusculi nervoşi cutanaţi şi tranmite informaţia pe cale aferentă prin
măduvă spre hipotalamus de unde sunt transmise impulsurile corespunzătoare
.Menţinerea temperaturii constante a oeganismului se datorează existenţei unui
echilibru funcţional între cei doi centri hipotalamici.În menţinerea constantă a
temperaturii o are şi tranpiraţia.Prin eliminarea ei se răspândeşte la suprafaţa pielii ,iar
evaporarea ei consumă o parte din căldura corpului.
3. Funcţia imunologică
În procesele imunologice intervin celulele histocitare care se transformă în celule
fagocitare ,un rol important îl au limfocitele care formează anticorpii.
4. Funcţia exteroreceptoare (organ de simţ)

27
 Pielea reprezintă segmentul periferic al analizatorului cutanat şi îndeplineşte rolul
de organ de simţprin terminaţiile nervoase ce se găsesc în diferite părţi ale ei.
Terminaţiile nervoase sunt dendritele neuronilor din ganglionii spinali care se
termină liber în derm sau corpusculii tactili la nivelul dermului şi hipodermului
S-au identificat următoarele forme de sensibilitate cutanată:
- tactilă
- termică
- dureroasă
1. la sensibilitatea tactilă se ţine seama de intensitatea excitantului : când este slab
poartă denumirea de sensibilitate la atingere sau contact iar când este accentuată este
senzaţie de presiune
2. prin sensibilitate termică se înţelege recepţionarea de către piele a variaţiilor de
temperatură .
Se identifică două forme de sensibilitate termică:
- pentru cald când temperatura care lucrează ca excitant este superioară
temperaturii corpului
- pentru rece când temperatura recepţionată este mai mică decât
temperatura corpului.
Sensibilitatea termică nu este repartizată uniform:
- trunchiul este mai sensibil decât membrele
- cea mai mare sensibilitate o are pielea de pe faţă
4. sensibilitatea dureroasă.
Senzaţia de durere apare sub acţiunea unor excitanţi vătămători pentru organism
Nu se poate vorbi de excitanţi specifici pentru sensibilitatea dureroasă pentru că
orice excitant cutanat poate deveni dureros dacă depăşeşte o anumită
intensitate.Obişnuit un excitant termic sau tactil devine dureros atunci când
provoacă lezarea ţesutului cutanat .
Acţiunea excitanţilor dureroşi asupra pielii determină acţiuni reflexe de
apărare care au rolul să scoată organismul de sub influenţa lor.
Excitaţiile sunt recepţionate de terminaţiile nervoase din derm şi
hipoderm.
Receptorii excitaţiilor dureroase ocupă 170 cm2 din suprafaţa
cutanată.Repartizarea lor nu este uniformă .
Cele mai multe terminaţii libere sunt în
limbă,buze,dinţi,degete.Sensibilitate redusă este la palme .
5. funcţie de depozit
Hipodermul acumulează o importantă cantitate de grăsime constituind un ţesut
adipos care reprezintă o rezervă energetică a organismului în caz de nevoie.
Datorită faptului că pielea este vascularizată ,formând în stratul papilar şi în
hipoderm reţele capilare ,îndeplineşte şi funcţie de depozit în sânge.La nevoie acest
depozit poate fi mobilizat şi trimis în circulaţie ( în timpul digestiei)
6. funcţie de metabolică
Pielea intervine în metabolismul apei şi a sărurilor prin secreţie sudoripară.
Prin formarea pigementului melanic are rol în protejare împotriva razelor
ultraviolete.
La nivelul pielii are loc sinteza vitaminei D care are rol în osificare.
Pielea are rol în formarea histaminei cu rol în vasodilataţie.
7. funcţie de absorbţie

28
 Deşi pielea este impermeabilăpentru sunstanţe chimice totuşi în mică măsură
vascularizată ,ea permite trecerea unor substanţe.Are o importanţă deosebită când se
folosesc frecţii ,băi cu anumite substanţe,tratamente cosmetice.

Pielea joacă un rol important în buna funcţionare a organismului .Condiţia

principală este ca ea să fie nevătămată.
Dacă nu este intactă tot organismul suferă.Acest lucru se constată când o parte
din piele este distrusă organismul nu funcţionează normal.Dacă 1/ 3 din piele este
scoasă din funcţie ,viaţa este pusă în pericol

PIODERMITELE

STAFILOCOCIILE

Pios = puroi

Piodermitele reprezintă manifestări cutanate inflamatorii produse de

stafilococi şi streptococi.

Clasificare

Stafilocociile cutanate se clasifică în felul următor:

I . stafilococii pilosebacee
II. stafilocociile glandelor sudoripare
III. stafilocociile unghiilor
IV. stafilocociile pielii glabre

I . Stafilocociile pilosebacee
- foliculite
- perifoliculite
1. foliculitele pot fi : -
- superficiale :Impetigo
- profunde : acute : Orjeletul (ulciorul )
: foliculită narină
subacute : Sicozisul
2. perifoliculitele : Furunculul Antacoid
Furunculul buzei superioare ( stafilococie malignă )
II . Stafilocociile glandelor sudoripare
- Hidrosadenită
- Abcesele multiple ale sugarilor
III. Stafilocociile unghiilor
- Onixul
- Perionixul
- Piodermita vegetativă
IV. Stafilocociile pielii glabre

29
 - Acneea conglomerată
- Acneea pseudocheloidiană
- Acneea necrotică

I. Impetigo –se localizează în regiunea capului ,regiunea pubiană,după ras.Se

manifestă cu mici puncte roşii în jurul folicului , de multe ori dureroase.Din punctul
roşu apar pustule cu halou inflamator.Se tratează cu apă oxigenată,hidrocortizon şi
antibiotic (Tetraciclină , Neomicină )
II. Foliculită profundă
1. Orjeletul este o foliculită a genelor ,se tratează cu antibiotic pentru că
există posibilitatea de a reface
2. Foliculita narină este legată de firul de păr din nas,dă senzaţie de
mâncărime şi usturime
3. Sicozisul se întâlneşte la bărbaţi adulţi în zonele păroase la barbă,
mustaţă.Este o foliculită superficială ,apoi coboară până la stadiul de foliculită
profundă (abcese dermice ) care se manifestă ca nişte nodozităţi inflamatorii
,dureroase .Nodozităţile izolate se apropie şi arată ca o smochină.Evoluează pe
foliculul pilos fără a afecta firul de păr ,când ajunge în profunzime distruge papila
firului de păr şi părul cade ( Sicozis Lupoid).Evoluţia este subacută ( când apare ,când
dispare ) şi apoi apare în altă parte .
4. Furunculul este o stafilococie acută ,necrozantă ce interesează glandele
sebacee şi ţesuturile din jurul foliculului.Etapele evoluţiei : induraţie,după câteva zile
apare o pustulă care după ce se sparge rămâne un orificiu din care se elimină un puroi
alb gălbui şi apoi burbionul furunculului (ţesutul necrozat ).După eliminare rămâne o
cicatrice deformată ,depigmentată .Furunculele pot fi unice sau mai multe numite
furunculoze.
5. Furunculul Antracoid ,conglomerat de mai multe furuncule şi care
ajung la
dimensiuni enorme( 30 % la bărbaţi ,la ceafă ).Evoluţia poate fi gravă : febră mare
,frisoane,deprimare ,depresie imunologică a organismului .Apare mai des la diabetici
în perioada de regim, infecţii intraspitaliceşti .
6. Furunculul buzei superioare este o furunculoză malignă însoţită de un
edem ce poate să ajungă la întrgul obraz iar în complicaţie se propagă înspre sinusuri
şi provoacă tromboze pe vasele ce merg la creier,apar septicemiile .În tratament : nu se
stoarce ,se lucrază cu electrocauter,se calmează durerea şi se administrează antibiotic.

II.
7. Hidrosadenita afectează glandele sudoripare apocrine ,unilateral sau
bilateral adică o axilă sau amândouă.Apare ca o induraţie roşie dureroasă ,care se
măreşte pe mijloc,se înmoaie şi de aici iasă un puroi abundent.Se întinde şi la alte
glande şi poate să recidiveze .Tratamentul : drenarea şi administrarea de antibiotic.
8. Abcesele multiple ale sugarilor se localizează pe glandele ecrine şi este o
dermatozăla sugarii debili.Apar ca nişte noduli inflamatori pe tot corpul ce se
transformă în abcese.

III.

30
 9. Onixul se localizează pe patul unghiei .Unghia se îngroaşă ,se
detaşează,
se vede puroiul ,pot să apară orificii de degajare.Tratamentul este pri dezinfectare
repetată şi purtarea zonei acoperite.
10. Perionixul se localizează în jurul unghiei cu însîmânţare din
exterior.Apare ca un edem în jurul unghiei ,la început roşu,se indurează şi este foarte
dureros la agresarea unghiei.Apoi iasă puroi .Perionixul se transmite şi se pot face
furunculoze.Se pun pansamente pentru izolare şi dezinfectante.
11. Piodermita vegetativă apare ca o proliferare papilomatoasă ,placard cu
aspect vegetativ acoperit cu cruste şi prin presare se observă un puroi cenuşiu
.Piodermita se măreşte în margini .Poate fi unică sau multiplă şi este însoţită de
manifestări clinie: febră ,inapatit,enterocolite.Evoluţia poate dura ani de
zile.Eliminarea se face chirurgical cu electrocauter.

IV.
12. Acneea conglobată este acenee vulgară supurată care pe lângă
comedoane,
pustule , papulopustule ,apar nodului mari ,inflamatori ce sunt profunzi
,chisturi,abcese profunde ,toate legate de folicul.Nodulii nu rămân izolaţi se unesc ,au
un aspect clinic deosebit.
13. Acneea pseudocheloidiană (cheloid = cicatrice ) seamană cu o cicatrice
,este o stafilococie cronică scherogemă ,este o dermatoză exclusiv masculină şi constă
din inflamaţia cronică a foliculilor pilosebacei din regiunea cefei.Factorii
favorizanţi :gulerul de la cămăşi irită ,apare o foliculită ,ca o bandă de 1 cm .apoi în
jurul foliculilor afectaţi apare o reacţie fibroasă care face ca leziunea să fie mai
proeminentă şi se indurează.În toată evoluţia a luat un aspectul unui
cheloidm,marginea proliferează.Cauza nu este precizată,tratamentul este ineficient.
14. Acneea necrotică este mai frecventă la bărbaţi ,la început apar leziuni
mici
foliculare ,însoţite de prurit şi de senzaţie de arsură.Evoluează da la foliculită la
papulopustule foliculare.Apare pe frunte ,tâmple ,la implantarea părului.Are evoluţie
spre necroză ,cruste ,cicatrici tip varioliform.Cauza este seboreea şi apoi infecţia
stafilococică.Stafilococii pot să de a alergii.

CAUZELE SAU ETIOLOGIA BOLILOR

Etiologie = cauză
Pielea ca orice organ este supusă factorilor nocivi.Diferiţii factori nocivi care
acţionează din afară sau interiorul organismului determină la nivelul pielii modificări
histologice care stau la baza diferitelor leziuni cutanate observate în clinică.
După provenienţa factorilor nocivi bolile de piele se împart în:
- dermatoze de origine internă
- dermatoze de origine externă
În afara factorilor cauzatori interni sau externi în apariţia bolilor de piele un rol
deosebit revine stării generale a organismului şi condiţiilor de viaţă şi de muncă.
În starea genrală a organismului se ţine seama de :

31
 - vârstă (copii şi bătrânii sunt mai sensibili)
- existenţa bolilor debilitante care reduc rezistenţa organismului
(diabet ,tuberculoză,rahitism )
- stări fiziologice (graviditate )
- stări de alimentaţie (carenţă de vitamine )
- sistemul nervos central (stare psihică )
Legat de condiţiile de viaţă ne raportăm la :
- igiena zilnică
- suprasolicitarea organismului
- condiţiile de muncă
Agenţii cauzali pot acţiona : direct sau indirect prin modificări ale
metabolismului genral cu răsunet cutanat.
Cu toată multitudinea factorilor cauzali există multe boli de piele a căror
cauză este necunoscută (ex. Psoriasis )
Agenţii cauzali externi se clasifică după natura lor :
- factorii microbieni reprezintă una din cauzele cele mai frecvente
(stafilococii ,streptococii ,tuberculoza cutanată )
- virusuri (herpes,Zona Zoster,negi,boli venerice )
- cauze parazitare : vegetale care afectează atât pielea cu păr cât şi
fară dar în special afectează firul de păr (micoze cutanate produse
de ciuperci )
animale (scabie ,râie) pediculoza (păduche )
- factori mecanici :traumatisme produse prin frecare,presiune
,scărpinare.Modificările patologice ale factorilor mecanici se
limitează la locul de acţiune a lor şi sunt în raport direct cu
intensitatea lor.
- Agenţi fizici :
a. Căldura care acţionează asupra pielii determină diferite
modificări de la simpla dilatare a vaselor (eritem) până la diferite grade
de arsură.
b. frigul determină diferite grade de degerături
c. umezeala stabileşte rezistenţa cutanată prin macerarea stratului
d. radiaţiile solare .Pielea se apără cu cheratina şi melanina .În
condiţii obişnuite cei doi factori sunt suficienţi dar în condiţii deosebite
ei nu sunt suficienţi şi pot apărea fotodermatoze (arsuri )
e. radiaţiile Ronthgen
- agenţi chimici.Mijloacele de apărare împotriva factorilor chimici se
găsesc în stratul cornos.Există posibilitatea ca agenţii chimici să exercite acţiunea pe
piele şi având proprietăţi iritative să provoace leziuni cutanate ,numindu-se iritanţi
primari sau obligatorii. ( acizii ).Alte substanţe chimice reacţionează prin fenomene de
sensibilizare sau alergie .În aceste cazuri sunt necesare contacte prealabile
sensibilizante. Aceste substanţe se numesc alergene sau antigene.În această categorie
intră :coloranţi,parfumuri ,medicamente ,răşini, polen etc. Legat de substanţele
chimice leziunea cutanată tipică este dermatita de contact ortoergică sau alergică.
Cauze interne
1. modificări în metabolismul general
2. stări patologice lae diferitelor organe interne

32
 1. Modificările metabolice pot da dermatozele dismetabolice ( ex. În diabet )
2. – afecţiunile hepatice ,gastrice determină leziuni şi dermatoze şi chiar exeme
- tulburări endocrine se manifestă prin dermatoze ( ovarele
,suprarenale,acnee )
- avitaminozele legate de disfuncţia de absorbţie
- sistem nervos central sau periferic dă o serie de dermatoze
,piodermite ,exeme ,Zona Zoster etc.
- apar manifestări dermatologice în urma alimentelor alterate
(toxidermii )

Categorii speciale
- care nu au cauze cunoscute
- boli autoimune
- colanogenozele

SIMTOMATOLOGIA BOLILOR DE PIELE

Simtomatologia bolilor de piele poate fi :

- subiectivă
- obiectivă
În categoria simtologiei subiective ( ce se simte bolnavul ,simtomele bolii )
există:
- pruritul
- durerea
- senzaţie de presiune (herpes )
- febră
- parastezii (furnicături )
- artragii ( dureri articulare )
Simtomatologia subiectivă este destul de săracă.
Simtomatologia obiectivă este reprezentată de o serie de modificări cutanate
numite leziuni cutanate elementare care reprezintă practic răspunsul pielii la diferite
agresiuni din interiorul sau exteriorul organismului.
Leziunile cutanate sunt alfabetul dermatologic.
Leziunile cutanate pot fi :
- primare(prima manifestare patologică pe un tegument sănătos )
- secundare (apar în urma leziunilor primare )
Din punct de vedere morfopatologic există 6 categorii de leziuni :
1. prin modificări ale coloraţiei pielii
2. leziuni cu conţinut solid
3. leziuni cu conţinut lichid
4. leziuni prin soluţii de continuitate
5. deşeuri cutanate

33
 6. sechele cutanate

1.Leziunile prin modificări ale coloraţiei pielii sunt leziuni care nu modifică
în general relieful şi consistenţa pielii:Aici intră petele pigmentare şi vasculare.
Petele pigementare sunt petele propriu-zise.Sunt modificări de coloraţie a
pielii care rezultă din distribuţia inegală a pigementului melanic.Nu dispar la
presiune.Petele pigementare apar la naştere (congenitale ) sau apar în cursul vieţii (
dobândite ).În raport cu distribuţia pigemntului melanic ele pot hiperpigmentare
(pistruii) sau hipopigmentare ( Vitiligo )
Petele vasculare rezultă din dilatarea vaselor de sânge sau din spargerea
vaselor de sânge. În acest grup sunt incluse : eritemul ,cianoza ,purpura,petele
vasculare propriu-zise.
Eritemul este o roşeaţă a pielii de la roşu aprins la palid ,de scurtă durată şi care
dispare la presiune.Local temperatura este crescută .Leziunea anatomică prezintă o
congestie activă a arteriolelor ,în special al celor subpapilare.Are un caracter
inflamator.Poate fi localizat şi are un aspectul unui halou ( o zonă eritematoasă în jurul
unei leziuni ).Eritemul mai poate fi sub formă de :
- plăci ( de la o monedă până la un pod de palmă )
- placarde (zone întregi )
- diseminat (împrăştiate ) în scarlatină,rubeolă ,alte boli contagioase
Cianoza este o pată vasculară persistentă ,cu nuanţă roşu violaceu şi se
datorează unei staze a sângelui în capilare şi vene.Nu are caracter
inflamator,temperatura locală este scăzută,dispare lşa presiune şi de obicei se observă
în degerături şi în acrocianoză (acrou = extremităţi ) din cauza circulaţiei deficitare.
Purpura este o modificare de coloraţie circumscrisă datorată unei hemoragii
în pielea sănătoasă.Este sub forma unor pete ce dispar la presiune ,leziunile au culoare
roşie la început şi apoi din cauza modificărilor hemoglobinei îşi schimbă aspectul
.Trece prin mai multe culori :roşu,galben,albastru ,brun.
După formă şi dimensiuni purpura poate fi :
- peteşii: mici puncte hemoragice care sunt izolate ,rar confluează
- echimoze ceva mai întinse cu margini regulate sau nu şi mai
profunde
- purpura necrotică în care elemntele hemoragice suferă un proces de
necroză manifestată printr-o crustă neagră sub care este o ulceraţie
Petele vasculare sunt circumscrise şi sunt rezultatul neoformaţiei de vase
(vase noi ) şi unei dilataţii vasculare .Sunt de două feluri :
- congenitale : angioame
- dobândite : telangiectaziile
2. Leziuni cu conţinut solid sunt cu consistenţă fermă .Se pot produce
modificări de relief cutanat.
Dintre leziunile solide amintim :
- placa urticariană: zona pileii este puţin reliefată ( ca la urzicătură )
ro;ie,dimensiunile sunt de la 1 cm până la un pod de palmă, rotunde
,însoţite de prurit ,evoluţia este scurtă şi dispar în câteva ore.
- Papula : mici proeminenţe solide ale pielii circumscrise
,dimensiunea este de la o gămălie de ac până la un bob de
linte.Papulele pot fi : a. a. epidermice rezultate ale multiplicării
unui strat

34
 b. dermice (în sifilis )
c. mixte
- tuberculii sunt leziuni circumscrise mai mult sau mai puţin
proeminente şi au ca substrat anatomic o infiltzraţie dermică.Pot ulcera şi lasă
cicatrici.Forme extreme se găsesc în lepră,lupus tuberculos ,sifilis terţiar.
- goma : sun nodozităţi circumscrise cu o evoluţie din profunzime spre
suprafaţă pornind din hipoderm.Goma are 4 stadii de evoluţie :
1. forma de infiltrat ,este dură
2. faza de ramoliţie ,când se înmoaie
3. faza de ulceraţie când conţinutul se elimină
4. faza de reparaţie când se închide şi apare cicatricea
dezvoltarea tip ulcearţie apare în tuberculoză ,sifilis şi lepră.
- lichefierea este o leziune caracterizată prin îngroşarea pielii cu
adâncirea şanţurilor normale (neurodermite ,prurigouri )
- vegeteţia este o excrescenţă moale care poate avea diferite forme
(virotice ) Pot fi de tip:
1. primitiv (boli venerice )
2. secundare ( în urma unei alte dermatoze )
- tumoarea este o neoformaţie circumscrisă a pielii ,neinflamatorie
cu
tendinţă de creştere sau stagnare .Poate fi : benignă sau malignă.
3. leziuni cu conţinut lichid :
- vezicule apar ca nişte mici ridicături ,circumscrise ale epidermului
,dimensiunile sunt mici ( 3-7 mm ) conţinutul este lichid seros.Seîntâlnesc în unele
forme de exemă,herpes,pe traiectul unui nerv,varicelă ,variolă.În evoluţia lor se pto
resorbi ,fără cicatrice ,se pot rupe spontan sau la scărpinat şi serozitatea se usucă dând
naştere la cruste sub care este o eroziune , care după ce se usucă nu lasă cicatrice.
- flictenele sau bulele sunt risicături ale epidermului cu dimensiuni
mai
mari decât veziculele ( până la un ou).De obicei conţinutul este clar dar poate fi
tulbure sau hemoragic.Evoluţia este variabilă :unele sunt mai rezistente şi se rezorb
,altele sunt mai fragile şi serozitatea se va usca dând cruste mai groase sau mai subţiri
ce au conturul flictenelor .Apoi crustele cad şi lasă o eroziune sau o pată eritematoasă
care va deveni pată pigementară.Când conţinutul devine tulbure atunci flictena s-a
transformat în flictenopustulă adică s-a infectat.
- Pustulele sunt ridicături epidermice,cu conţinut
purulent,dimensiuni mici ,cu streptococ sau stafilococ.Pot fi :
1. primitive provocate de stafilococi şi au sediul la nivelul foliculilor
piloşi .Când ocupă ostiul folicular atunci pustulele apar ca formaţiuni mici purulente
cât un bob, centrate pe firul de păr.Pot avea şi un halou congestiv (în acnee) Când
pustulele sunt profunde afectează partea profundă ,sunt dureroşi pentru că apasă pe
terminaţiunea nervoasă ,au tendinţă de ridicare ( în ulcior ).
2. pustulele secundare apar ca urmare a unor infectări cu diferiţi
germeni
a unor vezicule sau bule. În cursul evoluţiei prin uscarea conţinutului purulent după
ruperea pustulelor se formează cruste galben- brune şi când se elimină lasă o
pigemntaţie mai mult sau mai puţin colorată.

35
 4. leziuni cu soluţii de continuitate - rezultă în urma distrugerii stratului
superficila al pielii datorită unor traumatisme sau a unor procese inflamatorii.
- excoriaţia este o pierdere de substanţă superficală sau profundă produsă de
un traumatism.Pierderea poate fi accidentală sau simtomatică produsă de scărpinat
( exeme,pediculoză ).După aspect pot fi :
1. punctiforme
2. liniare
Când excoriaţia interesează srtatul Malphighian se produce un exhudat seros care se
usucă dând o crustă gălbuie ,cândexhudatul este sangninolent este antrenat şi corpul
papilar ,crusta este brun- închis.
- eroziunea este o pierdere de subsatnţă superficială interesând
numai
epidermul şi nu lasă cicatrice.Are un caracter secundar dacă apare în evoluţia
pustulelor ,bulelor.Rar este primară în sifilisul primar.
- Ulceraţia este pierderea de subsatnţă mai profundă,este afectat şi
dermul şi lasă cicatrice.
- Fisura sau ragada reprezintă o pierdere de subsatnţă de formă
liniară
dureroasă,situată în zonele inflamate din jurul orificiilor naturale şi în plici.Termenul
de fisură se adresează pierderilor de substanţă de la nivelul plicilor şi însoţeşte
procesele inflamatorii.Ragada este termenul folosit pentru ulceraţii liniare situate în
jurul orificiilor. Ragada poate fi superficială când nu lasă cicatrici şi profundă când
lasă cicatrici.
5. Deşeuri cuatante – sunt leziuni care rezultă din acumularea la suprafaţa
pielii a celulelor cornoase hiperplaziate ,a secreţiilor patologice ca şi a ţesuturilor
necrozate .
- scuamele sunt depozite cornoase sau chiar mici fragmente care pot
acoperi teritoriile limitate sau întinse de pe suprafaţa pielii .După dimensiuni pot fi :
1. pitirializiforme :mici de câţiva mm ,subţiri semănând cu tărâţele ,de
exemplu din mătreaţă
2. lamelare : mai mari cât o unghie ,se găsesc în psoriazis ,exeme
3. în lambouri : sunt mari ,adevărate detaşări epidermice (scarlatină )
După culoare scuamele sunt:alb-sidefii (psoriazis ) şi cenuşii ( în lupus)
După grosime : subţiri ,puristratificate
După aderenţă :se desprind uşor (spontan ) sau se desprind greu (aderente )
- crusta este un depozit rezultat din uscarea la suprafaţa pielii a
depozitelor patologice ce provin din evoluţia eroziunii,excoriaţiilor,veziculelor
,pustulelor,bulelor.Forma şi dimensiunea custelor este dată de forma şi dimensiunea
leziunilor din care provin.Crustele trebuie îndepărate pentru a vedea ce leziune a fost.
- Escara sau sfacelul este rezultatul unui proces de necroză cutanată,
necroză care tinde să se elimine şi va lăsa cicatrice.Se utilizează termenul de escară
când ţesutul modificat este de culoare neagră.Termenul de sfacel este utilizat când
ţesutul este alb-cenuşiu. Escara este o necroză care apare prin oprirea circulaţiei
sângelui şi este întâlnit în cangrenele de tip arterită.Escara se poate adresa unui segment
de membru, deget,porţiuni.Apare pe artere când nu se mai hrăneşte zona.Cea mai mică
escară este acneea necrotică.
7. Sechele cutanate – sunt leziuni secundare evoluţiei unei dermatoze .Sunt
reprezentate de cicatrice şi atrofie.

36
 - cicatricea este o leziune circumscrisă sau mai întinsă datorită unei
neoformaţii de ţesut conjunctiv.Ea înlocuieşte pierderile de subsatnţă apărute în urma
unor procese patologice diastructive.
- Atrofia reprezintă o alterare a tegumentului care constaă în
diminuarea
în grosime a diferitelor componente structurale ale pielii.Tegumentul se subţiază,devine
flasc ,destul de neted şi cu desenul vascular uşor vizibil.Pielea atrofică are coloraţie
ceroasă sau albă .îşi pierde elasticitatea care se recunoaşte prin aceea că pielea îşi revine
lent la poziţia iniţială atunci când este prinsă între două degete .

TRATAMENTELE ÎN DERMATOLOGIE

La tratamentul extern se are în vedere medicaţia , diferiet metode fizico-

terapice,taratemtne chirurgicale
La tratamentul intern se aplică medicaţie specifică şi nespecifică.

Medicaţia externă interesează subsatnţele active.

Excipienţii sunt substanţe în care se încorporează substanţele active.Sunt de trei
feluri :
1. graşi : lanolina ,ceara,vaselina
2. pulverulenţi vegetali: unt de cacao,ulei de măsline,de migdale
3. lichizi
Excipienţii graşi moderni de tip carbox (produşi de sinteză ) pot fi lichizi sau
solizi.Carboxurile sunt bine tolerate de piele ,cu absorbţie bună ,se spală uşor cu apă
,sunt compatibile cu majoritatea substanţelor active ,nu se pot încorpora cu
penicilinele .
Excipienţii purvelurenţi :diferite pudre inertece pot fi
minerale(talc,zinc,carbonaţi,bismut sau vegetale (amidon )
Excipienţi lichizi :apă fiartă şi răcită,apă distilată ,infuzii,alcool 70-80
grade,cloroform,acetonă,glicerină

Formele sub care se prescriu diferitele substanţe chimice.

- pudrele cele mai folosite sunt cele minerale ,au rol calmant ,se
prescriu în procese inflamatorii care au rol activ
- pomezile sunt preparate de o consistenţă moale ,au la bază un
excipient gras.În pomezi când este vorba de un excipient simplu se utilizează
vaselina.La cei compuşi se utilizează Vaselina+ lanolină Pomezile simple pot avea
calitatea de-a înmuia stratul pielii.Pomezile ca şi pudrele nu se aplică pe rană
deschisă.
- emulsiile sunt preparate moi sau solide formate din componente
nemiscibile la care se adaugă o substanţă numită emulgator.Emulgatorul împiedică
dispersarea particulelor
- cremele sunt amestecuri de grăsimi şi lichide în proporţii diferite.

37
Grăsimi :vaselină ,lanolină ,ceară.Lichide : apă distilată,apă de plumb.Acţiunea este
mai superficială şi au un efect calmant,răcoritor deoarece sunt indicate în dermatitele
pruriginoase.
- Pastele au consistenţă mai mare decât cremele.Când conţin 40%
grăsimi şi 50 % pudră sunt paste moi.Pastele acţionează superficial ,nu împiedică
eliminarea secreţiilor ,nu produc reacţii congestive,nu sunt indicate în dermatite,nu se
palică pe zone păroase.
- Mixturile sunt amestecuri tulburi de lichide cu pulberi în proporţie
de
30%. În mixturi se adaugă substanţe active microbiene ,antipruriginoase
,antiinflamatorii
- Loţiunile sunt amestecuri de lichide cu diferite substanţe active.
- Glicerolaţi sunt amestecuri de amidon cu glicerină şi diferite
subsatnţe active

STREPTOCOCIILE

Streptococii erozive

Intertrigo streptococic se asociază frecvent cu stafilococul şi se localizează în

plici .Apare sub forma unui eritem pruriginos ,cu margini difuze în ţesut sănătos.Pe el
apar zone de eroziune ,uneori şi vezicule ,cruste ,unde este inflamat puternic chiar zone
ulceroase.Se localizează în plica inghinală,submamară,retroauriculară.
Ectima apare pe gambă ,este ulceroasă,cu bule apoi profunde ,acoperite de
cruste brune.Este favorizată de diabet ,varice,boli de circulaţie.De la gambă se poate
întinde pe coapsă.

Streptococii scoamoase se localizează pe pielea capului sau pe faţă .Clinic se

prezintă cu depozite scoamoase mai abundente care se găsesc pe un eritem destul de
discret.
Pitiriazisul alb al feţei apare la copii pe faţă sub formă de descuamaţii fine
,difuze.
Straptococia scoamoasă a pielii capului(mătreaţa) se prezintă sub forma unor
descuamări albe –cenuşii ,abundente ,continue,de formă lamelară .

MICOZE

Clasificare
1. superficiale sau epidermicoze
- foliculare
- neofoliculare

2. profunde

38
 1. micoze superficiale foliculare
a.Tricofiţia uscată este întâlnită pe pielea capului la copii şcolari şi preşcolari
,rar la adult şi dispare spontan la pubertate .Clinic se prezintă sub forma unor plăci
,mici,numeroase ,izolate sau confluente.La nivelul plăcilor părul este rărit pentru că
o parte din fire se rup la 1,3 mm de la emergescenţă la cea mai mică atingere. Perii
paraziţi se găsesc în grosimea scoamelor şi prezintă o manta cenuşie.La microscop
se vede că este plină de spori în interiorul părului. În cursul unei tricofiţii escate se
pot întâlni pe trunchi şi membre leziuni rotunde cu periferia activă,veziculoasă sau
scoamoasă numită Herpes circinat.
În alte cazuri apar atingeri unghiale ,Onicomicoza Tricofitică,caracterizată prin
îngroşări a marginii libere a unghiei.Infecţia se întinde de la lama unghiei ,devine
fragilă,se fisurează.La unghii este o autoînsămânţare.
Tricofiţia inflamatorie produsă de parazit (ciupercă) de origine animală.Se
întâlneşte frecvent pe pielea capului .Mai uşor sunt afectaţi copii.La adulţi pare pe
membre.Se transmite prin sporii care sunt dispuşi în exteriorul firului de păr .Are
caracter inflamator în jurul firului de păr ,unde apare o supuraţie care se întinde în
jurul folicului pilosebaceu realizând o foliculită profundă .Începe printr-un placard
rotund ,oval,eritematos,pe el apr foliculitele ce merg în profunzime.Cu timpul
placardul devine mai proeminent datorită supuraţiilor de puroi ce ies din pustulele
foliculare..Majoritatea firelor de păr sunt eliminate odată cu puroiul,placarda devine
Alopecie.
b. Microsporia este o polimicoză contagioasă la copii pe pielea capului
Placardul este scoamos ,perfect rotund,mai mare în cm dar mai puţin numeroase ca la
tricofiţie.Perii sunt parazitaţi în exterior şi au caracteristica că firele de păr se rup cam
la aceeaşi nivel.
c. Favusul este o pilomicoză mai puţin contagioasă ,se întâlneşte la
copii
din mediul rural.Frecventă este forma cu godeuri .Sporii ajung pe suprafaţa pielii
capului,ocupă stratul cornos la început din foliculul pilos ,acolo se dezvoltă,dă naştere
unei pustule mici cât o gămălie de ac ,cu o coloraţie gălbuie ,centrate pe fir de
păr.Leziunea se extinde de la 1 cm diametru până ajunge să ocupe toată pielea capului
,dar poate exista o zonă de-a lungul frunţii neatacată ca imunitate locală.
2. micoze neofolicualre
Epidermofiţiile sunt epidermomicoze localizate în spaţiile interdigitale sau în
regiunea inghinalo-genitală
Epidermofiţia interdigitală apare ca o leziune
circumscris,eritematoasă,pruriginoasă
interesând feţele laterale a degetelor.La periferie prezintă mici vezicule sau guleraş
epidermic.Se poate întinde şi la mână ,talpă dând leziuni identice.
Epidermofiţia inghino-genitală are forma unui placard,eritematos,pruriginos.
Evoluţia este exocentrică periferică cu vezicule,descuamate.
Eritasma este o micoză a părţii superioare a feţei şi faţa internă a coapsei, rar în
axilă. Prezintă placarde foarte bine delimitate ,neprurigonoase ,nu prezintă
veziculaţie.Culoarea caracteristică este cea a cafelei cu lapte şi suprafaţă uşor
descuamată.
Pitiriazisul verzicolor are localizare pe toracele superior ,membre,gât ,pielea
capului.Clinic apar ca nişte pete de culoare roşie,gălbuie sau brună (cel mai des).

39
 3. micoze profunde
Actinomicoza este profundă ,dată de ciuperca Actinomices şi are două localizări :
- cervico-facială caracterizată prin nodozităţi
- la picioare dată de ciuperca Miceton care se mai numeşte şi picior de
Madură.La acest nivel ciuperca este introdusă prin înţepare de la sol.
Oricare din localizări apare sub formă de nodozităţi care ajung să ulcereze ,se înmoaie
,fisurează,se întind şi sunt însoţite de edeme.
Blastomicoze – apar atunci când ciuperci unicelulare se înmulţesc prin
înmugurire.Din această categorie fac parte :
- blastomicoze profunde ce nu se localizează la om
- blastomiocoze superficiale produse de Candida Albicans.Această
ciupercă poate da forme clinice : Glosit a candidozică şi Intertrigo candidozic.Fiecare
dintre ele sunt forme prurpigonoase ,acoperite de un depozit alb

VIROZE CUTANATE
Au ca şi caracterisitică multiplicarea numai în interiorul celulei folosind
aparatul enzimatic al celulei
Virozele cutanate sunt :
1. epidermoviroze (localiazate pe epiderm)
2. epidermoneouroviroze (localizate pe sistem nervos )
1. Epidermoviroze
- veruci vulgare
- veruci plantare
- veruci juvenile
- vegetaţii veneriene
Veruci vulgare se localizează pe faţa dorsală a degetelor mâinii,mai rar
altundeva .Se prezintă sub forma unor ridicaturi rotunde ,indurate ,de dimensiuni
variabile .Exrescenţa cutanată este nedureroasă ,de culoare cenuşie sau maronie,se
vindecă rar spontan şi sunt contagioşi.
Veruci plantare şi juvenile se localizează pe baza degetelor mari,călcâi.La
persoanele cu platfus se localizează în centrul boltei .Se dezvoltă pe terminaţii
nervoase ,produc dureri vii ,au culoarea pielii normale.
Vegetaşii veneriene se dezvoltă în jurul organelor genitale şi a anusului
,indiferent de sex.Se transmit prin contact sexual şi coexistă perfect cu secreţiile
blenoragice.Tratamentul este prin cauterizare.
2. epidermoneuroviroze :
- Herpes
- Zona -Zoster
Herpesul este o erupţie acută ,cu vezicule situate pe o bază eritematoasă,cu
sediul obişnuit peribucal,perianal,vaginal(se ia prin contact sexual)
Virusul herpetic persistă în organism cu sediul în ganglionii spinal de unde în anumite
condiţii se propagă pe calea nervilor la piele.
Herpesul poate apărea fără o cauză în cursul unei infecţii pe tubul digestiv sau în
periada menstruaţiei.

40
Când apare se manifestă prin căldură locală,durere nedefinită,placard eritematos pe
care se instlează vezicule ,cu conţinut clar,apoi tulbuire.Apoi se usucă ,apare crustă
,brună,nu lasă cicatrice.
Zona-Zoster este caracterizată prin erupţie constând în leziuni veziculoase
situate pe traiectul unui nerv senzitiv unilateral.Se găsesc viruşii în ganglionii
spinali ,devin patogeni sub acţiunea unei cauze favorizante .Se întâlneşte mai ales
după vârsta a doua,frecvent primăvara.
Boala este produsă de un virusînrudit cu cel al varicelei.
Boala este precedată de o stare generală afectată de febră ,dureri
nevralgice,stare de astenie ,pete eritematoase sau confluente pe traiectul nervului .Pe
pete încep să apară veziculşe cu un lichid clar,care devine purulent.Apoi se usucă
spontan sau prin scărpinare se dă jos crusta.Sub cruste rămâne cicatrice.
Localizare : pe traiectul nervilor intercostali,pe spate,forma cea mai gravă este
cea este cea oftalmică care este şi cea mai dureroasă pentru că cuprinde jumătate din
pielea capului ,dă conjunctivită şi poate ajunge la orbire.
Boala este transmisibila

CURĂŢIREA SUPERFICIALĂ – DEMACHIEREA

Demachierea este procedeul de curăţire cel mai important atât în cadrul

îngrijirilor pentru acasă cât şi a celor de acasă.
Prin demachiere se îndepărtează de al suprafaţa pielii fardurile,impurităţile
,transpiraţia,praful ce se depun pe faţă pe parcursul unei zile.
Demachierea este recomandată atât persoanelor care se machiază dar şi celor care
nu se machiază deoarece pe faţă ,gât şi decolteu se depun o serie de imurităţi înafara
fardurilor.Chiar şi după o zi petrecută în casă este necesară o demachiere deoarece şi
praful casnic poate împiedica buna respiraţie a pielii.
Pentru realizarea demachierii se pot folosi mai multe produse :
1. Loţiunile demachiante care se folosesc rar deoarece au un conţinut alcoolic
ridicat.Se folosesc mai ales la tenurile grase cu secreţie sebacee accentuată sau
la aceleeaşi tenuri ca o completare a demachierii realizată cu un demachiant
specific tenurilor grase.
2. Emulsia sau laptele demachiant este cel mai recomandat datorită compoziţiei
echilibrate.Este suficiant de gras pentru a ingloba impurităţile,fardurile
,transpiraţia de la suprafaţa pielii dar în acelaşi timp nu lasă peliculă grasă
după ce a fost îndepărtat
3. Şerveţelele demachiante care sunt îmbibate şi cu loţiune pe lângă
demachiant,deci realizează şi completarea demachierii.Aceste şerveţele
demachiante sunt uşor sicative din cauza compoziţiei şi de aceea necesită
aplicarea unei creme după folosire.
4. Cremele de spălat ( Wash cream ) pot înlocui demachiantele la tenurile grase
cu secreţie de sebum accentuată sau la tenurile acneice la care suplimentul de
grăsime nu se recomandă.Se folosesc seara prin spălarea feţei cu această
cremă după care se clăteşte cu apă călduţă.
5. Geluri demachiante care nu conţin grăsime deloc şi sunt recomandate tenurilor
grase.Modul de demachiere este la fel ca şi în cazul emulsiei demachiante.
În afara demachiantelor enumerate există produse specializate şi anume:

41
 - Demachiante pentru rimel rezistent la apă
- Demachiante diferenţiate pe diferite regiuni ale feţei şi în acest caz este
bine să se respecte indicaţiile produsului.Produsul destinat feţei nu este
indicat a fi folosit şi la ochi pentru că poate provoca usturimi.De
asemenea demachiantul recomandat pentru ochi nu se recomandă a fi
flosit pe faţă pentru că datorită compoziţiei nu realizează suficient de
bine îndepărtarea impurităţilor de la suprafaţa pielii.

În alegerea demachiantului se ţine seama de tipul de ten .Specificaţia tenului

este prevăzută pe produs atât prin precizarea tipului de ten cât şi a substanţelor
componente care trebuie să fie specifice tenului respectiv.Există demachiante pentru
toate tipurile de ten care datorită compoziţiei sunt neutre.
Este indicat ca demachiantele să conţină o cantitate cât mai mică de parfum
pentru că acesta poate fi un factor alergen.

Tehnica demachierii
Pentru realizarea demachierii clienta este întinsă pe fotoliul cosmetic,se izolează
părul cu o bonetă şi gâtul şi decolteul sunt degajate de îmbrăcămite ,clienta poate
îmbrăca un halat de cabinet.
În cabinet se creează o atmosferă de relaxare şi se creează condiţiile unei bune
oxigenări.
La realizarea demachierii trebuie respectată o anumită ordine:
-întâi se demachiază ochii
- apoi se demachiază buzele
- şi apoi faţa ,gâtul şi decolteul
Este indicat să se respecte această ordine pentru că aceste puncte ale feţei sunt de
obicei cele mai machiate şi nu se doreşte întinderea fardurilor pe restul feţei.
Se pune demachiantul în palma stângă sau într-un recipient mic de plastic sau
porţelan şi cu un tampon de vată sau disc de demachiat îmbibat în demachiant se
şterge ochiul începând cu genele de la rădăcina lor spre vârf.Apoi se şterge pleoapa
din unghiul intern către cel extern ,urcând până la arcadă.Operaţia se repetă până când
vata sau discul rămâne curat.Apoi se trece la ochiul celălalt şi se repetă operaţia .
La buze în timpul operaţiunii se susţine muşchiul orbicular al buzelor la una din
comisuri.Se îmbibă vata sau discul în demachiant şi se şterg buzele începând de la
comisura susţinută.Operaţia se repetă până când vata sau discul rămâne curat.
La demachierea feţei,gâtului şi decolteului se procedează în felul următor :
din palmă sau din recipient se întinde demachiantul pe faţă cu degetele mâinii drepte
întâi pe o jumătate de faţă şi apoi pe cealaltă, pe linii paralele cu linia maxilarului
inferior,apoi se omogenizează demachiantul pe ambele mâini şi prin mişcări circulare
se întinde demachiantul pe gât şi decolteu,urcând cu aceleaşi mişcări şi pe faţă pentru
ca impurităţile să fie bine înglobate în demachiant.Nu se recomandă multe mişcări
pentru că nu doreşte realizarea unui masaj suplimentar pielii şi rolul demachiantului
este de a rămâne la suprafaţa pielii nu de a pătrunde în profunzime.
Se trece la ştergerea demachiantului folosind două tampoane de vată sau două
discuri de demachierea .Mâinile lucrează simultan pe ambele părţi ale feţei.Liniile de
ştergere sunt la fel ca şi la întindere ,paralele cu linia maxilarului inferior.Pe gât şi
decolteu de fac mişcări de dute-vino ,începând de la maxilar spre
decolteu.Operaţiunea se repetă până vata sau discurile rămân curate.

42
 La finalul demachierii se recomandă o ştergere a feţei cu loţiune tonică,loţiune
hidratantă sau infuzie calmantă.Acest lucru are ca scop ştergerea ultimilor urme de
impurităţi sau de demachiant care pot denatura examenul cosmetic.

Acest mod de demachiere se recomandă şi ca îngrijiri pentru acasă.Clienta este

sfătuită să nu se demachieze cu vata sau discul îmbibat cu demachiant pe faţa uscată
pentru că operaţiunea riscă să fie incompletă.

EXAMENUL COSMETIC

Examenul cosmetic este o etapă premergătoare tratamentului cosmetic.Prin

realizarea lui căutăm să obţinem o serie de informaţii care să ne ajute să punem corect
diagnosticul de ten.Este foarte important cât de corect este acest examen deoarece de
aceasta depinde alegerea procedeelor şi produselor ce vor fi folosite în timpul
tratamentului.Dacă alegerea este greşită efectele tratamentului pot să fie negative.

Examinarea începe încă de la intrarea clientei în cabinet ,pe faţa nedemachiată,la

lumină natuarlă,Observaţiile făcute ne ajută să facem anumite recomandări la sfârşitul
tratamentului legate de machiaj ,corecturi ale liniei sprâncenelor,respectarea liniei
modei în îmbrăcăminte sau coafură ,alimentaţie,regim de viaţă.

Examenul cosmetic se desfăşoară în mai multe etape.

Examinarea vizuală după demachiere şi completarea ei. La eacest examen vom
observa tipul morfologic al feţei : oval,rotund,pătrat,triunghi,diamant.
Studiul ridurilor:de expresie la tenul normal,liniare -superficiale sau în reţea la tenul
uscat deshidratat,cute ,piluri datorate vârstei.
Examinarea culorii pielii :alb-rozată caracteristică tenului normal,sau o culoare
modificată din cauza unor imperfecţiuni ale pielii.Imperfecţiunile pot fi de natură
pigmetară,vasculară sau altă natură .
Dintre imperfecţiunile de natură pigmentară putem recunoaşte : efelidele
(pistruii),nevii celulari de culoarea pielii ,roz sau galbeni şi uneori sunt acoperiţi de
fire de păr,cloasma gravidică,melanoza Riehl ce se regăseşte în special la tenurile
senile ,vitiligo este o afecţiune ce se manifestă prin lipsa de pigmenţi pe regiuni bine
determinate.
Imperfecţiuni de natură vasculară putem observa diferite forme de angioame.
Imperfecţiuni de altă natură putem observa :puncte de millium sau puncte de
colesterol ,hipertricoza,cicatricile inclusiv cele rămase în urma extragerilor de
comedoane , xantelasma este localizată în regiunea pleoapelor sub forma unor pete
galbene.
Prin examinare vizuală putem observa şi aspectul pielii şi al porilor: piele lucioasă cu
pori dilataţi asemănători cojii de portocală la tenul gras uleios,piele mată cu pori
mici ,asemănători firului de păr la tenul uscat ,pori închistaţi cu comedoane şi pile
cenuşie la tenul gras asfixic şi pori mari ,chisturi ,pustule acneice şi o piele roşietică la
tenul acneic.

43
Legat de aceste observaţii vizuale la palpare vom face următoarele constatări: La
trecerea degetelor pe suprafaţa pielii vom putea constata gradul de fineţe al
acesteia.La tenurile normale pielea este fină iar la celelalte tipuri de tenuri aspectul
pielii este modificat fie din cauza uscăciunii fie din cauza comedoanelor sau a
pustulelor şi chisturilor.
La palpare vom simţi elesticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular ,aspecte care sunt
determinate de calitatea fibrelor elestice şi musculare din derm.La tenurile normale
acestea vor fi normale pe când la tenul uscat vor fi diminuate în funcţie de vârstă ,iar la
tenurile grase vor fi apropiate de normal. Tenurile uscate pierd mai repede tonicitatea
şi elesticitatea din cauza suporului plastic al pielii care este extrem de subţire la aceste
tenuri.În schimb la tenurile grase elasticitatea şi tonicitatea muşchilor
se menţine într-o condiţie bună un timp mai îndelungat datorită suportului plastic bine
reprezentat.Aceste aspecte ne sunt deja anticipate de la examenul vizual adică: la
tenurile uscate unde apar riduri vom fi siguri că elasticitatea şi aderenţa sunt
diminuate tocmai pentru că ridurile sunt generate de o diminuare a acestora.La tenurile
grase unde suportul plastic este prezent ,muşchii îşi păstrează elesticitatea un timp mai
îndelungat.
Prinzând pielea la nivelul pleoapei inferioare vom constata că se formează o cută care
persistă la tenurile uscate şi atunci vom şti că avem o cantitate de apă insuficientă în
piele sau cuta îşi revine rapid la normal şi în acest caz ştim că avem o cantitate de apă
suficientă în ţesuturi.
Pentru a şti dacă pielea va reacţiona negativ la extragerea comedoanelor putem trasa o
linie pe frunte cu capătul pensetei ,dacă linia se colorează repede şi intens înseamnă că
pielea este sensibilă şi manevrele făcute în timpul tratamentului nu trebuie să aibă
intensitate prea mare.

Există mai multe aparate cu care se poate face examinarea pielii .dintre acestea cele
mai folosite sunt lupele,lampa Wood şi Ph –metru.
Examinarea cu lupa urmăreşte o apreciere mai exactă a aspectelor tenului.
Examinarea cu lampa Wood care este o lampă cu oxid de nichel care emite radiaţii
ultraviolete ,pune în evidenţă mai multe tipuri de fluorescenţe:
- albicioasă la tenul gras
- violacee la tenul normal
- intunecată la tenul uscat
- slabă la tenul deshidratat

Examenul cu Ph-metrustabileşte valoarea Ph-ului care se situează între 0-14.Între

0şi 7 pH-ul este acid ,iar între 7 şi 14 pH-ul este alcalin .Se consideră valoarea
normală a pH-ului situată între 4,5 şi 6,5.Ţinând seama de aceste valori la un ten uscat
se va pune în evidenţă un pH acid ,sub 7 ,iar la un ten gras vom găsi un pH alcalin
,peste 7.
Valoarea pH-ului este extrem de importantă pentru că ea ne dă relaţii despre
sensibilitatea tenului la factorii microbieni.Cu cât pH-ul este mai alcalin cu atât
predispoziţia tenului spre infecţii este mai mare .De aceea în timpul tratamentului
trebuie să aplicăm produse şi procedee care să reducă valoarea pH-ului aducând-o
spre zona de aciditate.

44
 În timp ce aceste date sunt culese ele sunt trecute într-o fişă cosmetică .La final
este stabilit diagnosticul de ten şi sunt trecute primele observaţii despre schema de
tratament propusă ,precum şi sfaturile pentru îngrijirile pentru acasă.

Fişa cosmetică ( exemplu )

NUMELE :
VÂRSTA :
PROFESIA:
ALERGII :

RETUŞURI DE PROPUS:

Ten normal usca t gras uleios asfixic

acneic

Riduri

Aspectul
morfologic

Aspectul
pielii

Coloraţia

Imperfecţiuni
inestetice

Granulaţia

Elasticitatea

Aderenţa

Turgor

Tonus
Sensibilitate
Ph

Diagnostic

Interval de
tratament

Îngrijiri pentru
acasă
Schema de
tratament

45
 CLASIFICAREA TENURILOR

Pe baza detaliilor observate în urma examenului cosmetic se stabileşte diagnosticul de

ten. Pentru a pune un diagnostic de ten corect trebuie să cunoaştem caracteristicile tenurilor de
bază.
Există mai multe categorii de tenuri diferenţiate între ele în funcţie de tulburările care
există în organismul persoanei respective.
Ca punct de referinţă este luat tenul normal.

TENUL NORMAL
Tenul normal se caracterizează printr-un echilibru la nivelul întregului
organism,funcţiile pielii nefiind nici ele afectate .Acest tip de ten este în întâlnit înjurul vârstei
de 20-25 ani ,apoi el de cele mai multe ori pierde aceste calităţi din cauza influenţelor
hormonale pe care le suferă organismul femeii în perioada următoare ,transformări legate de
sarcină,activiate sexuală.Caracterul normal al tenului poate reveni în apropierea menopauzei
când toate aceste tulburări dispar şi funcţiile pielii se liniştesc.
La tenul normal pielea este netedă ,catifelată,uşor rozată,ridurile sunt de expresie,porii
sunt practic inexistenţi.
Elasticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular sunt bine menţinute deoarece fibrele elastice
şi musculare sunt de calitate excelentă.cantitatea de apă din ţesuturi este suficientă,secreţia
sebacee este echilibrată.
În general nu este o piele sensibilă la acţiunea factorilor mecanici dar reacţionează
destul de uşor la acţiunea prelungită a factorilor atmosferici sau la acţiunea unor produse
cosmetice necorespunzătoare.
La examenul cu lampa Wood se pune în evidenţă o fluorescenţă violacee ,iar Ph-ul este
situat între 4,5 şi 6,5 adică uşor acid.
Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte să păstreze caracteristicile normale ale
tenului.Durata acestui ten este destul de scurtă, el evoluează spre ten uscat dar cu îngrijiri
corespunzătoare îşi poate recăpăta aspectul frumos.

În funcţie de tulburările metabolice se diferenţiază două mari categorii de ten :

1. Categoria tenurilor uscate
2. Categoria tenurilor grase
Aceste tenuri sunt determinate de tulburări în metabolismul lipidelor dar în sens diferit .
Tenul uscat se caracterizează printr-o hiposecreţie de sebum ,iar tenul gras printr-o
hipersecreţie de sebum.

TENUL USCAT

În categoria tenurilor uscate întâlnim :

-tenul uscat prin alipicitate
- tenul uscat prin deshidratare
- tenul caşectic

Tenul uscat prin alipicitate se caracterizează printr-o secreţie insuficientă de

sebum.Insuficienţa secreţiei poet avea mai multe cauze: fie numărul glandelor sebacee este
insuficient şi atunci şi secreţia este diminuată ,fie numărul glandelor este normal dar secreţia
este diminuată din cauza folosirii unor produse cosmetice nepotrivite tenului sau ca urmare a
acţiunii îndelungate a factorilor atmosferici.
 Ca aspect tenul prezintă o piele mată ,cu pori mici ,cu comedoane subţiri ,prezintă riduri
fine ,liniare ,pielea este subţire.
La palpare pielea este uşor aspră din cauza uscăciunii,elasticitatea ca şi tonusul şi
aderenţa pielii depind de vârsta clientei însă la acest tip de ten ele se degradează repede
tocmai datorită faptului că pielea este subţire şi neprotejată,suportul plastic al pielii fiind
practic inexistent.Tot din aceste cauze pielea este sensibilă la acţiunea factorilor mecanici şi
atmosferici,precum şi la acţiunea unor produse cosmetice alcoolice ,astringente etc.
La examenul cu lampa Wood se pune în avidenţă o fluorescenţă întunecată ,iar pH-metru
va determina un Ph acid.
Tratamentul acestui ten are ca scop să corecteze deficienţa de grăsime prin aplicarea
procedeelor de hrănire a pielii.

Tenul uscat prin deshidratare are ca aceeaşi origine ca a tenului uscat prin alipicitate la care
se adaugă şi o tulburare în metabolismul apei care se manifestă prin incapacitatea
organismului de-a reţine apa provenită atât din exterior cât şi cea din straturile profunde ale
pielii.De aceea putem determina o deshidratare superficială care afectează numai epidermul
şi este mai uşor de corectat sau una profundă care afectează dermul şi hipodermul şi pentru
a cărei corectare sunt necesare eforturi mai mari.
Apariţia acestei complicaţii este rezultatul acţiunii mai multor factori de natură externă
sau internă.Cauzele externa pot fi :factorii atmosferici care sporesc uscăciunea pielii sau
folosirea unor produse cosmetice astringente,absorbante.Dintre cauzele interne putem
enumera : stare febrilă ca urmare a unei boli,stare de stres ,tulburări hepatice ,pulmonare şi
renale care măresc eliminarea apei .
La început deshidratarea este superficială dar dacă nu este înlăturată cauza ea avansează
cuprinzând straturile profunde şi în acest caz practic dehidratarea devine ireversibilă .
Aspectul tenului este identic cu cel al tenului alipic şi se completează prin apariţia unor
celule ce se descuamează.Acestea se observă în special la colţul extern al ochilor şi la
comisurile buzelor.De asemenea pot apărea ,în cazul unei deshidratări mai avansate
,usturimi şi mâncărimi ale pielii.La tenurile deshidratate ridurile se accentuează rapid,pielea
capătă un aspect albicios din cauza stratului de celule descuamate.elasticitatea şi tonusul
muscular se deteriorează rapid,pielea devine şi mai sensibilă din cauza terminaţiilor
nervoase ce sunt tot mai aproape de suprafaţă.
Examenul cu lampa Wood va pune în evidenţă o fluorescenţă slabă.
Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte în primul rând să corecteze deficienţa mare de apă
pe care o are pielea.Acest lucru se poate realiza prin aplicarea mai multor procedee de
rehidratare dar şi prin creşterea asimilaţiei de apă în detrimentul dezasimilaţiei.

Tenul caşectic este un ten la care pe lângă deficienţa de lipide în organism se adaugă şi o
tulburare în metabolismul glucidelor şi proteinelor.Practic în cazul acestui tip de ten funcţiile
pielii se diminuează până la minimum,instalându-se starea de boală. Este un tip de ten care se
întâlneşte numai la persoanele cu grave tulburări în organism
:cardiace,hepatice,diabet,tulburări nervoase.
Apariţia acestui tip de ten poate fi trecătoare ,caracteristicile lui menţinându-se atât cât se
manifestă şi tulburările din organism.
Aspectul tenului este asemănător cu a celui uscat prin deshidratare, dar mult accentuate.
Este un tip de ten care apare mai rar în cabinetele cosmetice din cauza stării de boală a
persoanei.Putem să-l întâlnim însă în faza de recuperare.În acest caz tratamentul tenului
presupune aplicarea tuturor procedeelor de hrănire şi hidratare asociate tratamentului medical.
TENUL Din categoria tenurilor grase fac parte :
- tenul gras uleios
- tenul gras asfixic
- tenul gras acneic
- tenul pletoric

Tenul gras uleios se caracterizează printr-o tulburare la nivelul metabolismului

lipidelor,aceasta manifestându-se printr-o hipersecreţie de sebum.
La tenul gras uleios nu există comedoane ,porii sunt deschişi ,asemănători unei coji de
portocală ,sebumul la acest tip de ten este sub formă păstoasă, se scurge liber pe faţă şi din
această cauză pielea capătă un aspect lucios,unsuros,culoarea ei este gălbuie tot din cauza
sebumului.Pentru că la acest tip de ten suportul plastic al pielii este bine reprezentat nu apar
riduri decât târziu ,la o vârstă destul de înaintată spre deosebire de tenul uscat care se ridează
extrem de repede.
Elasticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular sunt de asemenea bine păstrate un timp
îndelungat.La acest tip de ten cantitatea de apă din ţesuturi este suficientă. Nu este o piele
sensibilă la acţiunea factorilor mecanici dar din cauza pH-ului alcalin este deosebit de
receptivă la infecţiile microbiene.
Lampa Wood pune în evidenţă o fluorescenţă albicioasă.
Tratamentul acestui tip de urmăreşte să reducă secreţia sebacee ,care implicit duce la
modificarea pH-ului spre acid şi astfel se micşorează posibilitatea infectării pielii .

Tenul gras asfixic apare ca urmare a unui tratament necorespunzător al tenului gras uleios.
Asfixia este determinată de incapacitatea pielii de-a mai respira .Ca urmare a unui tratament
necorespunzător al tenului gras uleios ,sebumul se usucă la suprafaţa pielii şi în pori
împiedicând pielea să respire.În acelaşi timp pielea nu poate să mai preia oxigenul nici din
profunzime ca urmare a astupării mecanice a canalului excretor al orificiului pilosebaceu.
Ca urmare a creşterii cantităţii de sebum în pori ,aceştia se dilată şi apar comedoanele
.Fiindcă conţinutul porilor nu se mai evacuează canalul se umple tot mai mult şi apar astfel
chisturile sebacee .De cele mai multe ori aceste chisturi sunt acoperite de piele normal colorată
dar la palpare se prezintă sub forma unei induraţii.Culoarea pielii devine cenuşie din cauza
comedoanelor.De multe ori apar puncte albe mici,perlate numite milium sau puncte de
colesterol.Tenul nu prezintă riduri dar pielea are un aspect veştejit.
La palpare pielea are o textură întreruptă, este granuloasă,elasticitatea ,aderenţa şi tonusul
muscular se menţin în condiţie bună un timp mai îndelungat.
Este o piele sensibilă la acţiunea factorilor mecanici şi din cauza pH-ului alcalin este
extrem de sensibilă la acţiunea factorilor microbieni.
Lampa Wood pune în evidenţă un pH alcalin.
Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte să înlăture asfixia cutanată.Acest lucru se
poate realiza prin îndepărtarea stratului de celule de la suprafaţa pielii prin gomaj sau
dezincrustare,curăţirea temeinică prin demachiere atât în cabinetul cosmetic dar mai ales în
cadrul îngrijirilor pentru acasă, evacuarea conţinutului porilor prin extragerea comedoanlor şi a
chisturilor ,activarea circulaţiei sanguine pentru a aduce spre suprafaţă sânge oxigenat şi nu în
ultimul rând folosirea şi recomandarea produselor cosmetice adecvate tenului.
Tenul gras asfixic , din cauza sebumului ce se usucă la suprafaţa pielii şi a multitudinii
de produse astringente şi absorbante folosite,se poate confrunta cu deshidratare. La acest tip
de ten deshidratarea este superficială ,ea putând fi ameliorată prin curăţirea adecvată a
tenului.De asemenea în schema de tratament a acestui ten se poate introduce o etapă de
hidratare .
Tenul gras acneic reprezintă o forma agravată a unui ten gras asfixic. Acesta din urmă
netratat sau tratat necorespunzător provoacă suprainfectarea pielii.
Tenul acneic se caracterizează prin prezenţa pustulelor alături de comedoane şi chisturi
sebacee.Pustula este de fapt rezultatul unui proces inflamator ce ia naştere la baza unui comedon
,ulterior căpătând un aspect purulent.
Acneea se poate întâlni sub mai multe forme : acnee comedoniană.pustuloasă şi
indurată.
Din cauza proceselor inflamatorii pielea capătă un aspect roşiatic,inflamat,porii sunt
deschişi ,închistaţi cu comedoane ,chisturi şi pustule .
Pielea este îngroşată,granuloasă şi este extrem de sensibilă la acţiunea factorilor
mecanici şi microbieni.
Ph-ul pielii este extrem de alcalin şi pe lângă procesele inflamatorii obişnuite pentru
acest tip de ten ,el se poate infecta cu stafilococ specific acneei.
Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte în primul rând rezolvarea procesului
infecţios,reducerea valorii pH-ului şi apoi refacerea integrităţii tegumentului.
Înainte de începerea tratamentului cosmetic se recomandă un consult dermatologic
pentru a elimina posibilitatea infecţiei cu stafilococ.

Tenul pletoric face parte din categoria tenurilor grase din cauza tulburărilor de la
nivelul metabolismului lipidelor dar în cazul acestui ten se mai adaugă şi tulburări în
metabolismul glucidelor şi proteinelor.Spre deosebire de tenul caşectic care avea aceleaşi
tulburări de metabolism şi era caracterizat de o diminuare a funcţiilor pielii , tenul pletoric în
schimb este reprezentat de un surplus de substanţe înclusiv de o hiperhidratare.
Tenul pletoric se manifestă în cazul tulburărilor grave :cardiace,hepatice,pulmonare şi
renale .Aspectul tenului poate fi trecător ,fiind legat de fazele acute ale bolii.
Ca aspect tenul pletoric se aseamănă cu aspectul tenului gras uleios la care se adaugă
un aspect edemaţiat din cauza surplusului de apă.Este un ten sensibil la acţiunea factorilor
mecanici şi microbieni.Prezintă de asemenea o fragilitate capilară accentuată.
În cabinetele cosmetice acest tip de ten îl întâlnim în faza recuperatorie a persoanei,iar
schema de tratament are ca scop principal curăţirea şi reducerea secreţiei sebacee.

În afara celor două mari categorii de tenuri , în practica cosmetică putem întâlni alte
două tipuri de ten care sunt rezultatul vârstei şi respectiv apariţiei unor imperfecţiuni de natură
vasculară.
Aceste două tenuri sunt :
- tenul senil
- tenul cuperozic

Tenul senil apare în jurul vârstei de 45-50 ani ,odată cu apariţia primelor
semne de menopauză şi instalarea acesteia.
Până nu demult menopauza era o perioadă din viaţa unei femei care era trecută sub
tăcere ,nu se mai putea problema ca aceasta să se mai gândească la îngrijiri cosmetice.Din
fericire lucrurile s-au schimbat pe măsură ce cariera ocupă un loc tot mai important în viaţa
femeilor şi viaţa lor socială se prelungeşte.
Caracteristicile tenului apar indiferent de tenul care a fost la bază :uscat sau gras.
Semnele care indică instalarea senilităţii sunt :apariţia petelor pigmentare pe mâini ,gât
şi decolteu ,ridurile devin mai pronunţate ,se adânceşte şanţul nazogenin,buzele îşi pierd
conturul natural,pielea capătă o nuanţă gălbuie cu aer de vechime,apare o fragilitate vasculară
crescută,se manifestă o hipertricoză accentuată.
 Elasticitatea ,aderenţa şi tonusul muscular se deteriorează vizibil ,apar ,,căderi,, ale
muşchilor în special în zona maxilarului inferior şi al pleoapelor şi asfel faţa îşi pierde
conturul iniţial.Pielea se deshidratează rapid.
Toate aceste caracteristici sunt mai pregnante la tenul de provenienţă uscată deoarece
capacităţile tenului uscat s-au pierdut mai timpuriu decât cele ale tenului gras.
Procesul de îmbătrânire este ireversibil şi de aceea tratamentul acestui tip de ten are
mai mult un rol de relaxare şi menţinere un timp cât mai îndelungat a funcţiilor pielii.
Pentru a întârzia apariţia semnelor de senescenţă este necesar ca îngrijirile cosmetice să
fie temeinice,corecte şi începute la o vârstă la care aceste semne să poată fi prevenite .

Tenul cuperozic apare ca urmare a unor tulburări vasculare ce se manifestă şi la

nivelul pielii.
Cuperoza este un stadiu premergător al acneei rozacee.Înainte de instalarea definitivă a
cuperozei tenul trece prin faza de eritroză care se recunoaşte prin apariţia unei înroşiri ale
obrazului ,a nasului şi în cazuri rare ale frunţii.Cauzele pot fi multiple : emotivitate , activitate
prelungită în bătaia factorilor atmosferici ,unele tulburări digestive.
Cu timpul sângele care invadează capilarele din aceste regiuni va rămâne în aceste
capilare deoarece pereţii lor se dilată ,elasticitatea se diminuează şi nu mai au putere să
evacueze complet capilarele .Astfel apar telangiectaziile pe fondul eritematos care se
permanentizează.În acest moment pielea capătă un aspect caracteristic : aripile nasului
,pomeţii şi mai rar fruntea sunt brăzdate de firicele subţiri roşietice,pielea devine roşie sau
înroşeşte la cea mai mică activare a circulaţiei sanguine,temperatura locală devine ridicată.
Instalarea cuperozei este favorizată de pielea subţire şi neprotejată a tenului uscat,mai
rar la tenurile grase.
În stadiul de cuperoză cosmeticiana poate interveni prin aplicarea unor procedee
adecvate care să stimuleze circulaţia sanguină,însă manevrele executate trebuie să fie de mică
intensitate.
Acneea rozacee este următorul stadiu care apare de obicei odată cu instalarea
menopauzei când rezistenţa organismului scade şi este predispus la infecţii. De asemenea
predispuse pentru acnee sunt persoanele care în tinereţe au avut un ten gras şi la care se
menţine o secreţie sebacee crescută.
Rozaceea se manifestă prin apariţia unor elemente de foliculită pe zonele pe care este
instalată cuperoza.Elementele de foliculită sunt nişte vezicule pline cu lichid clar ,ceea ce le
deosebeşte de pustulele acneice ce au un conţinut purulent.
În această etapă cosmeticiana nu poate interveni,se recomandă un tratament
dermatologic prin administrarea de antibiotice şi unguente pe bază de antibiotice aplicate
local.Tratamentele moderne sunt pe bază de raze laser unde raza scanează vasul cu probleme
cauterizându-l.Astfel tratamentul este definitiv şi cu rezultate bune.
 APARATE FOLOSITE ÎN COSMETICĂ

În cadrul tratamentelor cosmetice se folosesc o serie de aparate care uşurează sau

completează unele procedee de tratament.
Folosirea aparatelor se bazează pe efectele pe care ele le realizează.Efectele aparatelor
pot fi sintetizate asfel :
- efecte de curăţire
- efecte de hidratare
- efect de hrănire
- efecte estetice
Fiecare dintre aceste efecte se realizează prin modalităţi diferite în funcţie de
fiecare aparat.

VAPORIZATORUL

Vaporizatorul se găseşte sub două forme : vapofor şi vapozon.

Principiul de funcţionare este acelaşi :emiterea de vapori calzi.
Vapoforul este dotat cu o rezistenţă ce încălzeşte apa dintr-un bazin ,aceasta este
condusă spre o carcasă de plastic ,unde trece peste un recipient unde sunt plante medicinale
,vaporii sunt proiectaţi apoi pe faţa clientei.
Vaporii obţinuţi produc asupra pielii următoarele efecte :
1. efect de curăţire – efect principal
efecte secundare:
2. efect de hrănire
3. efect de hidratare
Bazat pe efectul principal ,Vapoforul se foloseşte în prima etapă de tratament ,
înaintea extragerii de comedoane şi după demachiere.
Vapozonul este prevăzut cu o rezistenţă care încălzeşte apa dintr-un vas de sticlă
rezistent la căldură,aburii rezultaţi sunt conduşi printr-un tub la capătul căruia este o lampă de
quartz ,după care sunt proiectaţi pe faţa clientei.Folosirea becului de quartz este opţională în
funcţie de efectul care se urmăreşte.Pentru vaporizare simplă nu se foloseşte quarţul.
Efectele vapozonului sunt aceleaşi ca şi ale vapoforului : curăţire,hrănire şi hidratare la
care se adaugă efectele obţinute datorită existenţei în dotare a becului de quartz.
În timpul folosirii becului de quartz ,în aer, se degajă ozon care are asupra tenului şi a
aerului înconjurător un efect bactericid,dezinfectant şi tonifiant .
Vapozonul datorită construcţiei sale poate fi folosit în mai multe etape ale
tratamentului :
- la începutul tratamentului pentru efectul său de curăţire,înaite de extragerea
comedoanelor
- după extragerea comedoanelor pentru dezinfecţie
- în timpul masajului pentru accentuarea efectului subsatnţelor hrănitoare din
cremă
- peste măşti pentru accentuarea efectului acestora

Măsuri de precauţie
- se foloseşte numai apă distilată pentru a se evita depunerile de săruri pe
rezistenţa metalică
- nivelul apei trebuie permanent controlat să nu scadă sub 1/3 din capacitate
pentru ca rezistenţa să nu de ardă
- înainte de expunerea clientei la aburi se controlează intensitatea aburilor
SEBASPIRUL ( Vacuum )

Este folosit pentru completarea curăţirii şi a masajului facial.

Aparatul este prevăzut cu o pompă de aspiraţie şi ventuze de mărimi diferite şi
cu deschideri de diferite forme şi mărimi.
Efectele aparatului sunt :
- completarea extragerii comedoanelor
- activarea circulaţiei sanguine în timpul masajului
- stimularea elasticităţii fibrelor elastice şi musculare
Pentru completarea curăţirii tenului se foloseşte tirecomedonul ,în special în regiuni greu
accesibile,cum ar fi aripile nasului.Ventuza se plasează pe comedon,moment în care se
eliberează orificiul lateral.În ventuză se creează vid şi se aspiră comedonul.
Deplasarea ventuzei se face numai când orificiul lateral este închis pentru a nu leza ţesuturile.
Tirecomedonul există şi în formă manuală.Se prezintă sub forma unei baghete confecţionată
dintr-un aliaj special care nu se oxidează şi nu reţine microbii.Acest lucru nu exclude
dezinfectarea lui înainte de folosire.La unul dintre capete prezintă un cap cu un orificiu concav-
convex.Orificiul ,cu partea convexă aplicată peste comedon şi presat uşor acţionează asupra
părţilor laterale ale comedonului ,forţându-l să iasă la suprafaţă.Formaţiunea grăsoasă se adună
în partea concavă.Acţiunea este asemănătoare cu cea a extragerii manuale de comedoane dar de
mai mică intensitate,iar presiunea fiind uniformă nu lezează ţesuturile.
În completarea masajului se foloseşte ventuza redaspir ,cu deschidere alungită.Se execută o
aspiraţie ritmică pe traiectul ridului.Vidul creat acţionează prin umflarea ţesutului netezind
pielea.
Este contraindicată folosirea ventuzei la tenurile congestionate pentru că accentuează
fenomenul de spargere a vaselor.

VAPORELUL

Este un aparat cu ajutorul căruia se execută pulverizări cu diferite infuzii,sucuri de

fructe şi legume,loţiuni tonice sau astringente,apă minerală,uleiuri vegetale.
Produsul folosit depinde de efectul dorit şi momentul când se face pulverizarea.
Pulverizările se pot face :
- după demachiere pentru îndepărtarea urmelor de demachiant cu loţiuni tonice ,
hidratante ,astringente sau infuzie calmantă
- după extragerea comedoanelor cu loţiune dezinfectantă
- în timpul sau după masaj cu uleiuri vegetale
- peste mască astringentă pentru înmuierea ei
- la sfârşitul tratamentului pentru reâmprospătare cu loţiune tonică
Aparatul este prevăzut cu un flacon de plastic ce are un pulverizor.
Pulverizatoarele trebuie spălate după fiecare întrebuinţare pentru ca soluţiile să
nu interacţioneze între ele şi pentru ca orificiul pulverizatorului să nu se înfunde

PERIA ROTATIVĂ

Peria rotativă se foloseşte datorită efectele multiple care se obţin în urma folosirii ei.
Pentru obţinerea efectului de curăţire peria rotativă se foloseşte la îndepărtarea
gomajului la tenurile grase.La tenurile uscate nu se recomandă decât în cazuri speciale, când
tenul se confruntă cu deshidratare accentuată şi îndepărtarea stratului de celule descuamate
necesită o acţiune mai energică.La tenurile uscate pielea este subţire şi prin folosirea periei se
contribuie la subţierea epidermei.
Pentru obţinerea unei hrăniri sau hidratări , peria se înmoaie în diferite substanţe
hidratante sau hrănitoare.Se lucrează după extragerea comedoanelor,în completarea masajului
facial sau la sfârşitul tratamentului pe piele curată.
Datorită mişcării mecanice periei ,ea are şi un efect de tonifiere ,acţionând asupra
fibrelor elastice şi musculare.
Dimensiunile periilor sunt diferite şi sunt alese în funcţie de regiunea pe care se
lucrează.
După fiecare folosire periile se spală cu detergent ,se clătesc şi se păstrează uscate.

LAMPA DE ULTRAVIOLETE

De milenii cunoaştem şi folosim efectele binefăcătoare a razelor solare.Descoperirile din

ultimele decenii a surselor artificiale de radiaţii ultraviolete ,fac posibilă aplicare lor tot mai
mult în tratamentele cosmetice şi speciale.
După lungimea de undă a radiaţiilor solare,lumina naturală ,care ajunge pe pământ poate fi
împărţită în :lumină vizibilă,radiaţii infraroşii şi raze ultraviolete.Radiaţiile ultraviolete şi cele
infraroşii sunt invizibile.Radiaţiile infraroşii au efect termic,iar cele ultraviolete au efecte
biologice.
Radiaţiile infraroşii şi cele ultraviolete au duoă proprietăţi: produc încălzirea corpurilor
pe care cad şi sunt absorbite de substanţele pe care le întâlnesc.
Asupra organismului aceste raze acţionează în sens stimulator când sunt în cantitate
mică,însă în cantitate mare produc tulburări funcţionale.
Sensibilitatea pielii la acţiunea agenţilor actinici este variabilă.Pielea se apără prin
intermediul keratinei din stratul cornos şi a melaninei din melanocitele epidermului.Stratul
cornos are proprietăţi de reflexie a radiaţiilor solare prin formarea unor substanţe protectoare
cum este acidul paraaminobenzoic dând pielii o rezistenţă de 4 ori mai mare la radiaţiilor
ulterioare.

Fototerapia

Constă în utilizarea în scop terapeutic a razelor spectrului solar ,vizibile şi invizibile.

Cura fototerapeutică se poate realiza prin expunerea la soare sau prin expunerea la aparate
care generează raze ultraviolete şi infraroşii.
Expunerea la radiaţiile solare se recomandă a fi făcută ,treptat,la orele matinale sau cele de
după-amiază.Intervalul de expunere la soare diferă în funcţie de intensitatea radiaţiilor şi de
rezistenţa individuală.Dacă se stă la soare mai multă vreme ( pentru că trupul se încălzeşte şi
transpiră ) se recomandă mai multe duşuri.Trabuie ţinut seama însă de faptul că pe o piele
răcită în urma duşului ,razele ultraviolete au un efect pigmentar mai mare şi riscul de arsuri este
mult mai mare.
Pe durata expunerii la soare se recomandă folosirea preparatelor de protecţie:Eficienţa
acestora este legată de gradul de protecţie pe care îl asigură.Cu cât numărul înscris pe produs
este mai mare cu atât şi protecţia produsului este mai mare.Pentru a stabili timpul de protecţie
se înmulţeşte numărul înscris cu 10.De exemplu pentru un facor de protecţie 2 ,timpul de
protecţie este 2x 10 =20 ,ceea ce înseamnă 20 min de protecţie sau la un factor 30 timpul este
30x10= 300 adică 300 min de protecţie.Este bine să se aleagă produse cu protecţie şi pentru
apă altfel trebuie refăcut stratul de protecţie la fiecare baie chiar dacă timpul indicat nu
trecuse.
Sensibilitatea la radiaţiile ultraviolete este dependentă şi de culoarea părului,mai sensibile
fiind persoanele cu păr roşcat (natural ) sau blond (natural ) ,iar cele mai puţin sensibile sunt
brunetele.De asemenea persoanele cu piele albă sunt de 10 ori mai sensibile decât cele cu
piele creolă.Există diferenţe şi între părţile corpului,cele mai sensibile fiind
decolteul,abdomenul şi părţile articulare ale membrelor
Radiaţiile solare în exces usucă pielea ,intensifică eliminarea lichidelor,iar sarea care
rămâne pe piele de la transpiraţie degradează şi mai mult tegumentele.De aceea sunt necesare
îngrijiri deosebite în timpul şi după expunerea la soare.
Inflamaţiile pielii mai uşoare se vindecă singure în câteva zile şi sunt urmate de
descuamare.În cazul arsurilor cu flictene este necesară stoparea expunerii la soare şi îngrijiri
mai atente,de obicei în aceste cazuri intervine şi necrozarea tegumentelor.

Solariile
Sunt pe primul loc între procedeele de tratament care asigură bronzarea . De cele mai
multe ori solariile se prezintă sub forma unori tuburi aşezate în paturi sau cabine
verticale:Solariile emit o cantitate mai mare de ultraviolete de tip A decât B spre deosebire de
soare.De aceea solariile nu produc inflamări şi nici cancer (cazuri rare ) dar au rol în
îmbătrânirea prematură a pielii şi în formarea cataractei.
Lămpile cu quarţ
Aceste lămpi asociază de cele mai multe ori radiaţiile ultraviolete cu cele
infraroşii.Lămpile de acest gen sunt dotate cu becuri ce generează radiaţii de ambele
tipuri.Mărimea aparatului depinde de mărimea becurilor.Prezenţa becurilor de infraroşu nu
este obligatorie.
Tratamentele cu lămpile de quarţ se bazează pe radiaţiile de tip B care sunt active din
punct de vedere biologic.
Spre deosebire de solarii,lămpile cu quarţ sunt mult mai nocive în cazul folosirii
neadecvate.Solariile beneficiază preponderent de radiaţii de tip A ,acer sunt cele mai puţin
nocive pentru organism,pe când lămpile cu quarţ se bazează pe radiaţiile de tip care au ca
principalefect regenerarea celulară.În cazul unei predispoziţii canceroase această regenerare
celulară acţionează defavorabil.
Există lămpi cu quarţ care generează radiaţii de tip într-o cantitate mare.Radiaţiile de
tip C au cea mai mică lungime de undă şi sunt folosite la dezinfectarea aerului în sălile de
operaţie,cabinete medicale ,saloane de spital.Ele provoacă inflamaţii ale pielii,ale membranei
conjunctive şi au rol în formarea tumorilor maligne.În timpul acţiunii acestei lămpi este
interzisă prezenţa în încăpere.

Efectele radiaţiilor ultraviolete

Radiaţiile ultraviolete au efecte biologice multiple care pot fi sintetizate astfel:
1. efecte asupra pielii
2. efecte asupra sângelui
3. efecte generale

1. Efecte derecte asupra pielii

- Efect bactericid. Radiaţiile UV inhibă înmulţirea bacteriilor şi a ciupercilor şi
uneori chiar le distruge.Acest efect se datorază ozonului obţinut la trecerea
radiaţiilor prin aer,de aceea se folosesc şi la sterilizarea aerului din laboratoare
şi săli de operaţie.
- Regenerarea celulară. În urma expunerii repetate şi de durată se produce
descuamarea mai intensă a stratului cornos,iar celeulele stratului germinativ se
divid mai intens,pentru a le înlocui.Se realizează astfel o regenerare a
epidermului,constituind un mijloc de îndepărtare a unor imperfecţiuni
superficiale ale pielii survenite de exemplu în urma acneei.
 - Bronzarea pielii sau melanogeneza este un proces de producere a melaninei în
celulele specializate,situate în stratul bazal.Aceste celule numite melanocite au
în citoplasma lor granulaţii incolore ce se transformă sub acţiunea radiaţiilor UV
în pigment de culoare brună:Acest pigment numit melanină dă culoarea
brună,bronzată a pielii.Melanogeneza este influenţată şi de acţiunea unor
medicamente fotosensibilizante,de acţiunea unor glande cu secreţie internă,de
sistemul nervo şi de unele vitamine din grupul B.
- Stimularea sintezei vitaminei D.Radiaţiile UV sunt folosite în tratamentele de
combatere a rahitismului.Sub acţiunea radiaţiilor UV ergosterolul din piele se
transformă în vitamina D ,factor de creştere şi de fixare a calciului în oase.
- Efect sedativ prin acţiunea asupra terminaţiilor nervoase din piele.Se folosesc la
combaterea pruritului în unele efecţiuni dermatologice.
- Normalizarea funcţiei glandelor sebacee şi prevenirea infecţiei la tenurile
grase.

2. Efecte supra sângelui

Activarea circulaţiei sanguine şi creşterea numărului de globule roţii se realizează
datorită vasodilataţiei ce se produce din cauza căldurii locale provocate.Activarea circulaţiei
sanguine aduce după sine intensificarea schimburilor nutritive.

3. Efecte generale
- stimularea tuturor funcţiilor vitale
- Efect fluorescent care stă la baza observării detaliilor de structură cu lampa
Wood
- Reacţiile oculare sunt efecte negative ale radiaţiilor UV ce se amnifestă prin
inflamarea conjunctivei.De aceea se recomandă purtarea ochelarilor de
protecţie în momentul expunerii la lampă.

Radiaţiile infraroşii

Ţesuturile vii absorb radiaţiile infraroşii cu lungime de undă mai mare decât lum ina
vizibilă.Energia absorbită se transformă în totalitate în energie termică,iar aceasta poate fi
folosită în tratamentele termice pentru calmarea durerilor.Sub influenţa radiaţiilor infraroşii
pielea se înroşeşte,se încălzeşte şi transpiră mai abundent.

ELECTRODERMUL

Electrodermul este folosit pentru producerea scânteilor între electrozi şi piele cu efecte
multiple stimulatoare .
Aparatul este prevăzut cu o bobină şi electrozi de sticlă de diferite forme şi mărimi.Sub
influenţa curentului electric în electrozi se produc descărcări de gaz rar.În urma descărcării
apare o culoare violacee,portocalie etc în funcţie de gazul care este în interior.
Efectele obţinute se obţin în funcţie de electrodul folosit.
Electrodul plat se foloseşte pentru completarea dezinfecţiei după extragerea
comedoanelor.Folosit peste o compresă umezită la sfârşitul tratamentului se obţine o
hidratare.
Electrodul ac este folosit la dezinfecţia craterelor pustulelor în urma extragerii comedoanelor
la tenurile acneice.
Electrodul cu spirală metalică este folosit la masajul ,,sub saturaţie ,,sau la dezinfecţie la
persoanele sensibile care nu suportă electrodul direct pe piele.
Electrodul pieptene este folosit la îngrijirea pielii capului ,pentru stimularea creşterii firului de
păr.
Electrodul în formă de U se foloseşte în completarea masajului corector al bărbiei duble .
Pe lângă aceste efecte Electrodermul mai are un efect datorat ozonului ce se degajă în
timpul lucrului cu electrozii.Ozonul contribuie la o mai bună oxigenare a muşchilor ,adică la o
tonifiere a acestora şi în acelaşi timp are un efect bactericid,ozonul împiedicând formarea
microorganismelor.
Electrozii se dezinfectează înainte de folosire.
Nu se lucrează cu electrozi fisuraţi pentru că pot exploda sau produc arsuri.
Timp e lucru 2-3 min.

GALAVANODERMUL

Galvanodermul este folosit pentru ionizări şi dezincrustări.

Aparatul este dotat cu două fire conductoare la capătul cărora sunt doi electrozi.Ca
anexă este ruloul metalic ce se ataşează în timpul dezincrustării.
Realizarea celor două efecte se bazează pe proprietatea curentului continuu de a
disocia soluţiile în ioni cu mare putere de pătrundere în straturile profunde ale pielii.Această
proprietate se numeşte electroliză.
Curentul galvanic poate determina şi efecte polare adică o reacţie acidă sub polul
pozitiv şi o reacţie alcalină sub polul negativ.O altă proprietate a curentului ,electroosmoza
,influenţează pătrunderea substanţelor prin membrana celulară.
În timpul lucrului clienta simte slabe înţepături ,furnicături la locul de aplicare a
electrozilor.Dacă intensitatea curentului este prea mare senzaţiile pot deveni dureroase. Pe
măsura trecerii timpului apare o senzaţie de căldură ce determină o hrănire a ţesuturilor .
Dezincrustarea este un procedeu de curăţire profundă ce se realizează cu ajutorul soluţiei de
carbonat de sodiu 10 %o.În urma dezincrustării se obţine o saponificare a sebumului şi o
transformare a acestuia în produşi solubili în apă ce pot fi îndepărtaţi uşor de piele.În timpul
lucrului la electrodul pozitiv se ataşează ruloul metalic ,în timp ce electrodul negativ este învelit
în vată sau protejat cu un burete ,se îmbibă în soluţie şi astfel se lucrează pe faţă.Dezincrustarea
este recomandată tenurilor grase uleioase sau asfixice .Durata de lucru este de maximum 10 min.
Ionizarea este un procedeu prin care se introduc în piele ,sub formă de ioni diferite substanţe
cu efecte diferite în funcţie de soluţia folosită : hidratare ,hrănire şi tonifiere.
Ionizarea este recomandată tuturor tipurilor de ten.
Durata ionizării este de 10 min .După primele 5 min se inversează polaritatea.

LECTURI SUPLIMENTARE

LASERELE

Folosirea laserelor a adus noutăţi atât în viaţa tehnicii cât şi a celei medicale,ele făcând
posibile multe metode noi de investigaţii şi tratament.
Spre deosebire de radiaţiile surselor obişnuite ,razele laser constituie un fascicul în mare
măsură coerent ( cu capacitate mare de interferenţă ) ,monocromatic,polarizat constând din raze
paralele care pot fi dirijate şi focalizate pe o suprafaţă foarte mică ,cu obţinerea unei
concentrări mari de energie,motiv pentru care pot fi folosite la tăierea diferitelor
materiale,printre care şi ţesuturile vii,dar şi la distrugerea lor.

Efectele razelor laser asupra organismelor vii este în srânsă legătură cu proprietăţile optice
ale diferitelor ţesuturi. Ţesuturile difuzează ,respectiv absorb în mod diferit razele laser.
În funcţie de capacitatea de concentrare a laserului ,energia luminoasă are efecte termice
de diferite grade :
- încălzire locală
- deshidratare
- coagulare
- termoliză (carbonizarea ţesuturilor )
- vaporizarea (evaporarea apei din ţesuturi )

Laserele pot provoca în organismul viu şi alte modificări care nu au la bază efecte
termice ( formarea unei celule libere,modificări ale activităţii enzimatice etc.) motiv pentru
care în scopul evitării efectelor secundare ,ele trebuie folosite doar în mod justificat.

Utilizarea laserelor în tratarea diferitelor modificări ale pielii

În ultimii ani ,în tratamentele cosmetice au început să fie folosite laserele de 3-20 mW ,de
mic randament cu emisie continuă de heliu şi neon.Se foloseşte la tratarea ridurilor prin
stimularea metabolismului zonei,eliminarea induraţiilor şi chisturilor acneice ,tratarea acneei
rozacee,activarea bulbului firului de păr,varice etc.
În tratamentul cuperozei,varicelor,rozaceei laserele merg pe acelaşi principiu:emisia unei
energii pe o lungime de undă la care hemoglobine se absoarbe.
Unda laser pătrunde în vasul de sănge,unde coagulează sângele.De obicei este nevoie de
două ,trei sau chiar mai multe treceri din cauza faptului că unele vase sunt mai profunde .
Marea majoritate a laserelor merg până la 1 mm adâncime.Dacă vasul se află la adâncime mai
mare efectul dispare.
Vasele de pe picioare se rezolvă în două ,trei şedinţe.Dacă vasul are diametrul mai mare
de 0,2 mm nu se mai lucrează cu laserul ci se foloseşte o altă metodă care se numeşte
,,scleroterapie,, Se procedează în felul următor: se introduce la nivelul vasului de sânge un ac
foarte fin,prin care se introduce o substanţă care slerozează vasul.Vasul devine mai negru,apoi
dispere în timp ca şi cum ar fi fost o vânătaie.De cele mai multe ori cele două terapii se
asociază.
În cazul acneei rozacee este nevoie de cel puţin 12 şedinţe,după care se face o pauză de o
lună de zile.Dacă este nevoie se reia terapia. Este obligatoriu să se asocieze şi un tratament
medicamentos.
În cazul celulitei raza laser scanează zona mergând dintr-o parte în alta.Este una din
metodele radicale de tratare a celulitei alături de operaţiile estetice.
Una din aplicaţiile cele mai frecvente ale laserului este în epilarea definitivă a părului în
exces din anumite părţi ale corpului.Începerea tratamentului se face după un prealabil examen
ecografic care pune ,sau nu ,în evidenţă existenţa unei deficienţe ovariene.De regulă acestea
sunt responsabile de exesul de piulozitate .Atunci când se constată vreo deficienţă trebuie
tratată întâi aceasta şi apoi se începe epilarea cu laser.
Raza laser merge de-a lungul firului de păr,în pori,până la nivelul rădăcinii,la
bulb.Impulsul de joasă frecvenţădistruge rădăcina firului de păr care se extrage apoi uşor cu
penseta.
Avantajul laserului faţă de elctrocauter este că ,cu laserul se pot extrage aproximativ 100
fire într-o şedinţă din care 80 nu se mai refac.Durata tratamentului este în funcţie de numărul
de fire.
 Aplicaţiile razelor laser sunt multiple dar înainte de începerea tratamentului se recomandă
un control medicalamănunţit,deoarece una dintre efectele secundare principale ale laserului este
activarea tumorilor maligne.Din cauza creşterii vascularizaţie zonei tratate şi a zonelor
învecinate tumorile metastazează mult mai rapid.

LA BELLE ( APARAT DE MASAJ CU INFRAROŞU )

Este un aparat destinat masajului feşei gâtului şi decolteului.

Aparatul are un aspect elegant şi este uşor de manevrat.Este prevăzut cu un acumulator cu o
aotonomie de 20-25 min.Reâncărcarea acumulatorului se face timp de 8 ore cu ajutorul unui
încărcător prevăzut cu un led ce semnalizează când aparatul este încărcat.Aparatul funcţionează
în urma acţionării unui întrerupător ce are două poziţii:
- 1- emisie de raze infraroşii
- 2-emisie de raze infraroşii şi masaj
Cu ajutorul aparatului se masaeză porţiunea prin mişcări circulare ascendente.

Efectele aparatului
Aparatul are două efecte importante:
- Hrănire –datorită emisiei de raze infraroşii ce sunt radiaţii calorice,se realizează
o hiperemie locală,deci implicit o îmbunătăţire a circulaţiei locale,o oxigenare
mai bună a epidermei şi stimularea proceselor metabolice.De asemenea datorită
emisiei de raze infraroşii creşte capacitatea de absorbţie a produselor aplicate
pe piele cu 30 %
- Tonifiere- datorită masajului realizat de către aparat.Prin masaj se asigură
relaxarea şi stimularea fibrelor elastice şi musculare din derm şi are ca urmare
un puternic efect antirid.În acelaşi timp se realizează şi o calmare a
terminaţiilor nervoase.Aparatul se poate folosi în completarea masajului
manual pentru a ajuta pătrunderea substanţelor active din cremă sau peste măşti
emoliente sau hrănitoare.În ambele cazuri se poate folosi şi poziţia de infraroşii a
aparatului.Aparatul fiind uşor de manevrat se poate folosi şi la domiciliu pentru
completarea îngrijirilor de acasă.

BIOPTRON

Bioptronul este un aparat revoluţionar pentru îngrijirea pielii bazat pe terapia cu lumină
polarizată liniară.
În mare parte ,celulele răspund de sănătatea noastră.Corpul uman este format din
aproximativ 70 mil. de celule:În această reţea vastă de celule au loc nesfârşite şi complexe
procese chimice şi fizice.Pentru ca acest sistem să fie funcţional este nevoie de lumină,oxigen
şi apă,cele mai importante elemente din natură.Cu ajutorul luminii polarizate putem introduce
în organism aceste trei elemente vitale în organism.
Lumina polarizată are o acţiune benefică asupra celulelor organismului,fortificând
sistemul imunitar şi intensificând procesul de regenerare celulară.Lumina polarizată asigurată
de o lumină proiectată pe un cristal,are o putere de penetrare în organism până la 2-2,5 cm.
 Celulele expuse luminii polarizate sunt repolarizate la nivelul membranei,asigurândui-se
acesteia creşterea capacităţii de fagocitare de 10 ori mai mult.În acelaşi timp se realizează
stimularea fiziologiei la nivelul celular şi creşterea capacităţii imunologice.
Aparatul este prevăzut cu un adaptor şi funcţionează conectat direct de la reţea.Pe cablul
de alimentare este plasat un întrerupător şi este prevăzut cu un ,,timer,, care indică scurgerea
timpului din două în două minute printr-un semnal sonor.
Timpul de utilizare este de 4-6-8 min în funcţie de afecţiunea şi gravitatea ei.
Distanţa faţă de suprafaţa tratată este de 5-15 cm.

Efectele aparatului
La nivelul pielii:
- puternice efecte antirid
- regenerare celulară
- preîntâmpină şi tratează acneea având puternic efect cicatrizant şi de refacere a
integrităţii tegumentului
- tratează edeme,exeme,pitiriazis,psoriazis,răni ,arsuri

În domeniu medical cu efecte de profunzime:

- înlătură dureri de cap,de dinţi, sinuzită,laringită
- elimină rapid dureri postoperatorii şi postraumatice (entorse,după scoaterea
gipsului)
- calmează dureri lombare,cervicale

Nu se cunosc efecte secundare ale luminii polarizate.

Alte particularităţi
- aparatul este compatibil cu folosirea filtrlor color oferind posibilitatea unei noi
terapii:color-terapia
- este uşor de folosit şi la domiciliu

Timp de lucru în domeniul cosmetic:

Pentru tenurile acneice :6-8 min pe fiecare zonă/zi
Pentru prevenirea ridurilor:
- se aplică tampoane pe ochi pentru ai proteja
- ten normal:2-3 min pe zonă/zi
- ten uscat :5-10 min pe zonă /zi
- ten gras: 5-10 min pe zonă /zi

Trataemntul cu Bioptronul se poate aplica ca tratament de sine stătător sau asociat cu alte
aparate.

ELECTROPUNCTOR

Este un aparat de înaltă tehn ologie cu ajutorul căruia se alină durerile simptomatice,se
revitalizează şi tonifică corpul fără a folosi ace.Aparatul îmbină tehnologia modernă cu
experienţa de 4000 ani a medicinei chinezeşti în domeniul acupuncturii şi presopuncturii.
 Acest aparat foloseşte o metodă total nedureroasă ,înlocuind acul acupuncturii prin
stimuli electrici ,care se realizează prin 36 agrafe placate cu aur,ce conduc impulsurile dar în
acelaşi timp nu perforează pielea.
Avantajul major al aparatului este capacitatea acestuia de a depista singur punctele cu
energie electrică acăzută ,ameliorând durerea.
Aparatul se poziţionează pe zona dureroasă,iar prin agrafe se transmit impulsuri electrice.
Electropunctorul calmează dureri de reumatism,artrită,degenerescenţă articulară.Alimentat
cu pile electrice,prin stimulare directă,acest aparat permite revitalizarea ţesuturilor,tonifierea şi
sporirea nivelului de energie a întregului corp.
Nu există riscuri sau efecte negative:Nu trebuie dezinfectat,nu transmite microbi,viruşi sau
alte boli transmisibile.
Deoarece este un aparat uşor de manevrat şi nu necesită cunoştiţe de medicină poate fi
folosit în cabinetele de îngrijire corporală sau de acupunctură asociat cu alte procedee sau
aparate.Poate fi utilizat şi la domiciliu.
Iată câteva puncte unde aplicat dă rezultate bune;
- În tratamentul celulitei sau chiar a obezităţii ,pentru combaterea senzaţiei de
foame se activează punctul,,anti-foame,,Aparatul se plasează deasupra intrării
în pavilionul urechii,puţin mai sus de lob.În prima fază se poate resimţi o
senzaţie dureoasă ,dar se insistă până la apariţia unor uşoare înţepături.
- Al doilea punct este pentru stimularea digestiei.Punctul se află pe mijlocul
braţului superior,între încheietura umărului şi a cotului
- Impulsionarea metabolizării grăsimilor se realizează prin cele două puncte
plasate la stânga şi la dreapta ombilicului la o distanţă de trei degete.Durata
unei şedinţe trebuie să fie de 7 sec.În cazul unei durate prea mari poate apărea
ca efect secundar diareea.
- Punctul pentru eliminarea toxinelor se găseşte la patru degete deasupra gen
uinchiului,lateral,exterior.
- Deasupra buzei superioare,sub nas se găseşte un punt a cărui stimulare stopează
pofta de mâncare şi linişteşte stomacul
- Pentru stimularea organismului în condiţii de stress se poate activa punctul
plasat în prelungirea degetului mare de la picior ,puţin spre interior

În cazul în care se încearcă o presopunctură cu scop de reducere a greutăţii,pentru

eliminarea celulitei,se repetă procedeul de cel mult 5 ori pe zi:fie înaintea meselor cu 45 min
sau când apare senzaţia de foame.
Durata de acţiune este de 7-10 sec.Prin stimulare exagerată se pot obţine efecte opuse.
Pentru completarea tratamentului cu aparatul se activează şi zonele reflexogene
corespunzătoare organului ce dorim să-l stimulăm.Durata masajului este de 3-5 min pe fiecare
zonă la ambele tălpi ale picioarelor.Excepţie fac zonele;ficatului,inimii,şi a coloanei vertebrale
la care masajul nu trebuie să depăşească 1 min.Masajul se începe de la piciorul drept
În tratamentele cosmetice se poate folosi cu succes presopunctura asociată cu
masajul,având ca rezultate stimularea glandelor sebosudorale,eliminarea deşeurilor şi
toxinelor.
Localizarea punctelor:
Pe faţă –pe partea mediană a frunţii
- sub arcada sprâncenoasă
- colţul extern al ochilor
- gură-deasupra şi sub buze pe partea mediană şi la comisuri
- gât- de o parte şi de alta a tiroidei

Pe cap : partea mediană a calotei craniene

Pe spate : - regiunea cervicală de o parte si de alta a părţii mediene
- în regiunea omoplaţilor
- în regiunea sacrală
 PROCESELE CARE STAU LA BAZA TRATAMENTULUI

Metabolismul şi circulaţia sunt implicate în aportul de oxigen şi substanţe

nutritive care asigură buna funcţionare a procesului de regenerare celulară,de hidratare ,de
menţinere a fibrelor elastice şi musculare în bune condiţii.Tulburările metabolice ce pot apărea
la diferite niveluri în organism determină schimbări şi la nivelul tegumentului,depozite de
grăsimi şi produşi toxici care duc la apariţia diferitelor imperfecţiuni.
Fiziologic pielea îmbătrâneşte.Îmbâtrânirea poate fi accelerată din cauza mai multor
factori:excesul de cafea,tutun,alcool,razele solare în exces sau tulburări hormonale.În
consecinţă trebuie luate anumite măsuri care să preântâmpine sau să trateze efectele acestor
factori.
De aceea cosmeticiana trebuie să stabilească corect diagnosticul de ten pentru ca apoi să
poate să aleagă cele mai eficiente mijloace şi procedee de tratare şi combatere a efectelor
factorilor nocivi.
La baza tratamentului stau patru procese:
- procesul de curăţire
- procesul de hrănire
- procesul de rehidratare
- procesul de tonifiere

Procesul de curăţire cuprinde toate mijloacele de îndepărtare de la suprafaţa epidermului a

celulelor descuamate ,impurităţilor,a sebumului şi a fardurilor.Este un proces foarte important
în cadrul îngrijirilor din cabinetul cosmetic şi în cadrul îngrijirilor pentru acasă.Aplicarea
incorectă sau neaplicarea procesului de curăţire duce la modificări importante în aspectul pielii.

Procesul de curăţire cuprinde mai multe procedee:

- demachierea
- vaporizarea caldă
- gomajul
- dezincrustarea
- extragerea comedoanelor

Procesul de hrănire este reprezentat de toate mijloacele prin care se introduc în piele
substanţe nutritive şi oxigen.Este un proces important prin faptul că datorită folosirii lui se
realizează activarea circulaţiei sanguine şi se încetineşte procesul de îmbătrânire a
pielii.Procesul de hrănire este destinat în special straturilor profunde ale pielii.

Procesul de hidratare .Apa şi grăsimile constituie suportul plastic al pielii care o menţine
întinsă şi catifelată.Diminuarea cantităţii de apă din ţesuturi modifică şi aspectul pielii.Procesul
de hidratare este indicat în special tenurilor uscate, deshidratate şi senile dar şi tenurilor grase
în anumite etape de tratament.

Procesul de tonifiere este constituit din totalitatea mijloacelor care asigură o cantitate
suficientă de oxigen necesară desfăşurării proceselor din muşchi.Aceştia menţin aspectul
întins a tegumentului.
 STRUCTURA ŞI FUNCŢIILE PIELII

Pielea este un organ viu cu activitate importantă în desfăşurarea proceselor vitale ,la fel de
importantă ca inima,rinichii etc.Ea participă la metabolizarea substanţelor aplicate pe piele în
timpul tratamentului eliminându-le pe cele nefolositoare în mod selectiv.
Pielea este alcătuită din trei straturi:epiderm,derm şi hipoderm.
Epidermul la rândul lui este alcătuit din stratul bazal(germiativ) ,ale cărui celule se divid
intens,stratul celulelor poliedrice( filametos),stratul spinos (granulos),stratul lucid şi stratul
cornos .Fiecare are o structură specifică şi un rol bine determinat.Este un strat nevascularizat:
Dermul constituie scheletul de rezistenţă a pielii şi este alcătuit din substanţă
fundamentală,fibre conjunctive(colagen,elastină) şi celule de tipul fibroblaştilor.Acest strat este
vascularizat şi are în componenţă corpusculi senzitivi,glande sebacee şi este străbătut de
canalele glandelor sudoripare.
Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax,panicul adipos,vase de sânge,nervi şi
substanţă fundamentală.

Caracteristici ale pielii

- Grosimea pielii variază în funcţie de regiune ,sex şi vârstă.Pielea copiilor este mai
subţire ,la maturitate este mai groasă şi apoi se subţiază din nou la persoanele în
vârstă.În structura pieliil epidermul este mai subţire ,dermul mai gros ,air hipodermul
variabil în funcţie de regiune.
- Elasticitatea se datorează în primul rând sistemului fibrilar şi hipodermic.Ea poate fi
influenţată şi de paniculul adipos ai căror lobuli adipoşi sunt înveliţi în ţesut conjunctiv
elastic.Elasticitatea scade odată cu vârsta sau este influenţată de anumite afecţiuni.
- Mobilitatea pielii este variabilă ,la faţă este mai accentuată,la n ivelul nasului,palmelor
este mai scăzută etc.
- Tranpiraţia cutanată este fenomenul de evaporare a apei de la suprafaţa pielii şi este
condiţionată de factorii atmosferici,tulburări interne sau de produsele coametice.

FUNCŢIILE PIELII

Fiziologia pielii este influenţată de organizarea sa chimică şi implicit de prezenţa unei

cantităţi suficientă de substanţe necesare desfăşurării vieţii celulare.
Substanţele componente sunt de natură :organică,anorganică.
Substanţe anorganice
- apa-pielea conţine 70 % din cantitatea existentă în organism
- Săruri minerale- sodiul se găseşte în ţesutul conjunctiv,potasiu în epiderm şi
anexe,calciu în ţesutul conjunctiv,în cantităţi mai mici sunt:
Fe,Cu,Mg,Zn,Cb,P,Ni şi Cl.Pielea are un rol important în metabolismul
sulfului.Substanţele minerale se găsesc sub formă de electroliţi încărcaţi cu
sarcini electrice prin care se fixează la suprafaţa membranelor protoplasmatice.

Substanţe organice
- proteinele sunt constituite din acizi aminaţi .Cea mai cunoscută scleroproteină
este keratina,bogată în sulf.De asemenea şi colagenul ,elastina şi reticulina au o
constituţie proteică.
- Hidraţii de carbon sunt reprezentaţi de glucoză şi polizaharide.
- Lipidele-grăsimea subcutanată este formată din trigliceride în compoziţia căruia
intră acidul palmic,stearic şi oleic.Lipidele epiteliale sunt reprezentate de
colesterol.Sebumul este o substanţă uleioasă ,semifluidă ce conţine acizi graşi
nesaturaţi,saturaţi şi colesterol.
 - Enzimele pielii acţionează în procesele de metabolizare a grăsimilor,proteinelor
şi polizaharidelor.De asemenea intervin în procesele de oxireducere ce au loc
în prezenţa oxigenului molecular.
- Vitaminele care se găsesc în epidrem sunt A şi D ,în derm vitaminele b ,acidul
pantotenic,acidul ascorbic şi în peretele capilarelor vitamina PP.

Funcţiile pielii sunt :

1. de protecţie prin keratogeneză,melanogeneză şi formarea filmului hidrolipidic
2. secretorie prin secreţia sudoripară şi sebacee
3. fizico-mecanică dând pielii rezistenţă ,elasticitate şi plasticitate
4. metabolică
5. termoreglare
6. funcţie reactivă,neurovasculară,receptoare
Funcţiile pielii se pot modifica din cauza acţiunii unor factori interni sau externi
.Revenirea la condiţiile anterioare se poate face prin aplicarea unor tratamente adecvate.

PROCESUL DE CURĂŢIRE

Procesul de curăţire este un proces de bază în cadrul îngrijirilor cosmetice din cabinetul
cosmetic sau de acasă.
El cuprinde cinci procedee:
- demachierea
- vaporizarea
- gomajul
- dezincrustarea
- extragerea comedoanelor

1. DEMACHIEREA

Demachierea este primul pas înaintea începerii oricăror îngrijiri cosmetice.

Prin demachiere :
- se îndepărtează de la suprafaţa pielii fardurile,impurităţile,celulele descuamate
- se prgăteşte pielea pentru a fi examinată în vederea punerii diagnosticului de
ten şi stabilirea schemei de tratament adecvată.

Pentru a executa această operaţiune vom pregăti clienta în felul următor :

- se izolează părul
- se izolează îmbrăcămintea cu un halat
- clienta va fi instalată comod pe patul cosmetic

2. VAPORIZAREA CALDĂ

Vaporizarea caldă se realizează cu ajutorul unui aparat de tip Vapofor sau Vpozon care
emit vapori de apă calzi.
 Vaporizarea se bazează pe efectele acestor aparate,cel mai important fiind în acest caz
efectul de curăţire.
Efectul de curăţire se realizează prin :
- înmuierea stratului cornos
- dilatarea porilor uşurând astfel apoi extragerea comedoanelor
- eliminarea toxinelor prin transpiraţie
- activarea glandelor sebosudorale
- eliminarea de pe faţă a ultimilor urme de demachiant şi impurităţi
Celelalte două efecte sunt efecte secundare:
1. efectul de hrănire ce se realizează datorită căldurii aburilor ce antrenează un aflux
mărit de sânge şi oxigen din interior şi îl aduce spre exterior în folosul epidermei.
2. efectul de hidratare care se realizează print-o expunere prelungită la aburi deoarece
particulele fine de apă au o putere mai mare de pătrundere în interior.

Vaporizarea se realizează cu plante medicinale datorită principiilor lor active ce au efecte

calmante,tonice ,astringente ,antibacteriene,descongestive.
Plante cu acţiune calmantă:muşeţel,tei ,nalbă,verbină ,soc,coada şoricelului
Plante cu acţiune tonică :mentă ,flori de trandafir ,busuioc,levănţică ,lămâiţă.
Plante cu acţiune astringentă : sunătoare,patlagină ,cimbru,hamei,salvie,seminţe de
mărar,muguri de brad.
Plante cu acţiune descongestivă: muguri de brad,pin ,levănţică.
Înainte de expunerea clientei la vapofor
- se stabileşte intensitatea aburilor în funcţie de sensibilitatea clientei şi scopul
urmărit
- se stabileşte distanţa în timpul vaporilor faţă de clientă
- înainte de expunerea la aburi se aplică cremă grasă în jurul ochilor
- timpul de expunere este variabil în funcţie de tipul de ten:5-10 min pentru ten
normal,15 –20 min pentru un ten uscat şi 20-30 min pentru un ten gras.Timpul
de expunere depinde şi de scopul urmărit.

Reguli de protecţie şi igienă

1. Verificarea integrităţii prizei, a firului şi ştecherului
2. controlarea nivelului apei din recipient (dacă este prea mic se arde rezistenţa ,dacă este
prea multă apă în timpul fierberii iese afară şi poate provoca arsuri)
3. se foloseşte numai apă distilată,completarea nivelului apei făcându-se când aparatul nu
funcţionează
4. pentru dezinfecţia carcasei se folosesc substanţe dezinfectante înainte de fiecare
expunere
5. lenjeria folosită trebuie să fie în perfectă stare de curăţenie,schimbată după fiecare
clientă
6. planta medicinală se schimbă după fiecare clientă ,atât din motive igienice ,cât şi pentru
a-şi păstra proprietăţile şi se adaptează în funcţie de scopul urmărit

Precauţie la expunerea la aburi

Persoanele cu afecţiuni cardiace,respiratorii,glandulare.În aceste cazuri vaporizarea caldă
se poate înlocui cu alte metode de înmuiere a stratului cornos.Cea mai utilă şi mai simplă este
aplicarea unor comprese calde pe faţă ,care trebuie schimbate de câte ori se constată răcirea
lor,până la obţinerea efectului de dilatare a porilor şi înmuiere a stratului cornos.
 3. GOMAJUL

Este un procedeu de curăţire superficială prin care se îndepărtează de la

suprafaţa pielii celulele descuamate şi surplusul de sebum.Prezenţa deşeurilor organice şi a
sebumului oxidat împiedică pătrunderea substanţelor încorporate în produsele cosmetice
destinate :ionizării,masajului,măştilor etc.
Acest procedeu se aplică tenurilor alipice,grase uleioase şi asfixice şi este interzis
tenurilor acneice în etapa de asanare a infecţiei.
Gomajul este un procedeu de îndepărtare mecanică ,care prin acţiunea produselor
îmbibă deşeurile cutanate şi antrenează surplusul de sebum.

Produse de gomaj
Produsele de gomaj se folosesc sub formă de paste .

Produse pentru gomaj

- extracte vegetale de papaia,smochin,frunze de ananas,combinate cu acid acetic
sau suc gastric de porc
- albuş de ou bătut spumă amestecat cu mălai (produs specific tenului gras)
- mucilagiu din flori de tei amestecat cu tărâţe de grâu (produs specific tenului
uscat ).Mucilagiul se prepară astfel: se aleg flori de tei fără codiţe,se acoperă cu
apă,se fierb până scade apa la jumătate ,se filtrează călduţ.
- Bioxid de siliciu amestecat în părţi egale cu o cremă pe bază de stearină
- Carbonat de calciu amestecat în părţi egale cu cremă saponantă
- Germeni de grâu cu mucilagiu din flori de tei
- Făină de migdale cu mucilagiu din flori de tei sau cu demachiant în părţi egale
- Făină cosmetică care are următoarea compoziţie:tărâţe de grâu,lapte praf,fulgi
de săpun în părţi egale cu mucilagiu din flori de tei

Tehnica gomajului
Produsele de gomaj se prepară sub formă de paste şi se aplică pe direcţiile demachierii cu o
pensulă ,spatulă sau cu vârful degetelor.
Se evită orificiile naturale ale feţei (ochii,nasul şi gura)
După aplicare se protejează ochii cu comprese îmbibate în infuzie calmantă.
În funcţie de produsele folosite şi tipul de ten,se lasă un timp de acţionare între 5-15 min
pentru a lăsa timp deşeurilor cutanate să se încorporeze.
Produsul se îndepărtează prin mai multe metode :
1. se execută o mişcare de frecare uşoară circulară cu pulpa degetelor simultan pe
ambele părţi ale feţei ,în sensul circulaţie sanguine.
2. în foarfeca formată de indexul şi mediul mâinii stângi se execută mişcări de dute-
vino cu indexul şi mediul mâinii drepte pe direcţiile. Moţul bărbiei – ureche,comisura
gurii-ureche,aripile nasului pe sub ochi până la tâmplă,pe frunte pe direcţii
orizontale.Se lucrează întâi pe o parte a feţei şi apoi pe cealaltă.

În completarea ştergerii se pot folosi infuzii de plante calmante,tonice ,astringente sau cu

comprese umezite în apă la temperatura camerei.

Încadrarea gomajului în tratament

1. La tenul normal gomajul se execută numai în cazuri deosebite ,când intervin anumite
cauze ce schimbă aspectul tenului:
 - după o stare gripală
- după o expunere neprotejată la acţiunea agenţilor atmosferici
Preparate indicate : mucilagiu din flori de tei,germeni de grâu cu demachiant,făină de
migdale cu demachiant.Se observa că produsele folosite la aceste tenuri sunt extrem de blânde
ca acţiune.
Încadrarea în tratament:
- demachiere
- gomaj
- vaporizare caldă
- extragerea comedoanelor
2. La tenul uscat gomajul se aplică o dată pe lună deoarece aplicarea acestui procedeu duce la
diminuarea mantalei acide protectoare.Manevrele de gomaj vor fi blânde la acest tip de ten
pentru pielea este subţire şi se lezează uşor

Încadrarea în tratament
- demachiere
- gomaj
- vaporizare caldă
- extragerea comedoanelor
În cazul în care comedoanele sunt subţiri ca firul de păr ,acestea se evidenţiază de multe ori
după extragerea comedoanelor sau pot apărea descuamări după extragerea comedoanelor se
propune următoarea încadrare în tratament:
- demachiere
- vaporizare caldă
- extragerea comedoanelor
- gomajul
3.La tenul gras preparatele indicate sunt
- bioxid de siliciu cu cremă saponantă
- carbonat de calciu cu cremă saponantă
- albuş de ou spumă cu mălai
Produsele de gomaj ale tenurilor grase au avantajul că antrenează de la suprafaţa feţei sebumul
oxidat şi suplusul de sebum.
Manevrele de îndepărtare a produsului pot fi mai energice şi minuţioase pentru a
îndepărta reziduurile .Gomajul se aplică de două ori pe lună sau o dată şi atunci este în
alternanţă cu dezincrustarea.În cadrul tratamentului în care s-a executat gomaj măştile
aplicate trebuie să fie hidratante ,cu sucuri de fructe şi nu foarte astringente.
La tenul acneic nu se execută gomajul.

Încadrarea în tratament
- demachiere
- vaporizare 2-4 min
- gomaj
- vaporizare în completare până la timpul stabilit
- extragerea comedoanelor

Produse chimice de gomaj

Spre deosebire de produsele vegetale care acţionează prin înmuierea,îmbibarea şi
îndepărtarea deşeurilor cutanate ,gomajul chimic acţionează cu ajutorul substanţelor active
conţinute în produsele gata preparate ,prin macerarea la suprafaţa epidermei a deşeurilor
cutanate şi a sebumului oxidat.
Produsele chimice de gomaj se aplică pe faţă cu pulpa degetelor pe direcţiile demachierii
ocolind orificiile naturale.Se lasă un timp de acţiune în funcţie de indicaţiile prospectului şi apoi
se îndepărtează prin manevre uşoare după tehnicile cunoscute,umezind uşor
degetele.Completarea gomajului se face minuţios pentru a îndepărta toate urmele de produs ca
acesta să nu mai acţioneze.
Produsele preparate industrial se pot folosi atât în cabinetele cosmetice şi de asemenea se
pot recomanda şi la domiciliu pentru completarea îngrijirilor de acasă.
Sunt totuşi de preferat produsele naturale ,preparate proaspăt,ce nu conţin conservanţi şi
principiile active nu au fost distruse de prepararea la căldură mare.
Preparatele industriale se diferenţiază şi ele în funcţie de tipul de ten.Pentru tenurile
uscate se recomandă produse sub formă de geluri care nu se usucă pe faţă.
Completarea efectului gomajului se poate realiza prin folosirea periei rotative.Folosirea
acesteia este mai indicată tenurilor grase şi mai puţin tenurilor uscate.
Una dintre cele mai moderne tehnici de îndepărtare a stratului de celule moarte de la
suprafaţa pielii şi de stimulare a regenerării celulare este Peelingul chimic.Este o metodă de
curăţire mai profundă aflată la limita dintre gomaj şi dezincrustare.Se realizează cu produse
acide şi este recomandat mai mult tenurilor grase decât celor uscate.La tenurile grase are rol de
reacidifiere de refacere a integrităţii tegumentului mai ales la acele tenuri care au rămas cu
cicatrice în urma extragerii comedoanelor.Este de asemenea un procedeu care se foloseşte la
tenurile cu pete pigmentare pentru că descuamarea succesivă a straturilor de piele realizează o
albire a tenului. Fiind o metodă prin care pielea este agresată nu se practică decât toamna şi
iarna când pielea nu este agresată şi de razele solare.

4. DEZINCRUSTAREA

Dezincrustarea este un procedeu de curăţire profundă care are ca scop saponificarea

sebumului din profunzime şi transformarea lui în produşi solubili în apă.În acest scop se pune
în contact pielea cu un curent galvanic care producând sodiu prin electroliză,emulsionează
grăsimile.
Pentru a realiza dezincrustarea se foloseşte aparatul Galvanoderm.
Produsul folosit pentru saponificarea sebumului este carbonatul de sodiu 10 %o.
Acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi din compoziţia sebumului vor reacţiona cu hidroxidul de
sodiu (NaOH) format în procesul de electroliză,obţinându-se în final săruri solubile.
Principalele efecte fizice ale electrolizei sunt :reacţie acidă la polul pozitiv şi reacţie
alcalină la polul negativ.Aceste efecte acide şi alcaline ,pot fi descrise ca efecte polare ,pentru
că se manifestă numai sub electrozi.Alături de aceste efecte ,datorită transferului de ioni
,există o migraţie,sub influenţa curentului continuu,a soluţiilor coloidale,a celulelor sângelui,a
bacteriilor.
Acest fenomen se numeşte ,,cataforeză,,.De asemenea ,sub influenţa sarcinii electrice
achiziţionate de structurile membranoase,se produce o modificare a apei conţinute în ţesuturi
fenomen numit ,,electroosmoză ,,

Efectul principal
Sodiul eliberat se combină cu acizii graşi şi sebumul din derm,din foliculii pilosebacei şi
dă naştere unui corp solubil în apă,ceea ce permite saponificarea sebumului şi aducerea lui la
suprafaţă.
În plus curentul galvanic stimulează fibrele musculare microscopice ale glandei sebacee
ale cărei pereţi sunt întinşi din pricina excesului de sebum.
 Efectele secundare realizate datorită dezincrustării sunt înmuierea stratului cornos şi
îndepărtarea deşeurilor cutanate.
În concluzie dezincrustarea se foloseşte pentru efectele de alcalinizare în cazul tenurilor
grase ,o dată la două săptămâni sau la o lună dacă este alternat cu gomajul.Degresările prea
dese şi agresive excită glandele sebacee şi apare fenomenul creştere a fluxului seboreic.

Tehnica de lucru
Clienta va ţine în mână electrodul pozitiv la care se ataşează ruloul metalic.Mâna care
ţine electrodul nu trebuie să aibă inele.
Electrodul negativ ,învelit în vată sau buretele ataşat,se îmbibă în soluţie de carbonat de
sodiu şi cu acesta se va lucra pe faţă ,prin mişcări circulare ,începând din zona preauriculară
care este mai puţin sensibilă.Nu se staţionează prea mult în acelaşi loc pentru a nu se produce
arsuri.Clienta va simţi uşoare înţepături pe piele şi un gust metalic în gură.
Vata sau buretele trebuie să fie tot timpul bine îmbibat în soluţie pentru ca partea
metalică să nu ajungă pe faţă.
În timpul lucrului nu se va atinge pielea cu partea metalică a electrodului pentru a nu se
produce arsuri.
În timpul lucrului se va controla intensitatea curentului.
Deoarece în timpul dezincrustării se modifică foarte tare pH-ul pielii,devenind extrem de
alcalin,în următoarele etape ale tratamentului se vor aplica metode de reacidifiere pentru a
readuce pH-ul la limitele normale.
Metode de reacidifiere
- folosirea măştilor acide la sfârşitul tratamentului
- pulverizări cu soluţii slab acide de acid acetic sau acid citric diluat
- ionizări cu fructe acide sau cu sucuri de fructe
- cu galvanodermul folosind aceeaşi soluţie de carbonat se sodiu dar inversând
polii
- cu galvanodermul folosind soluţii slab acide lucrând întocmai ca şi la
dezincrustare

Încadrarea dezincrustării în tratament

Eficienţa dezincrustării se manifestă la tenurile grase uleioase şi asfixice.Tenurile acneice
pot beneficia de această operaţiune numai după etapa de asanare a infecţiei.
- demachiere
- vaporizare 2-3 min
- dezincrustare
- vaporizare în completare
- extragerea comedoanelor
Timpul de lucru este de 5-10 min în funcţie de sensibilitatea pielii şi stadiul în care se găseşte
tenul.

5 . EXTRAGEREA COMEDOANELOR

Extragerea comedoanelor este un procedeu de curăţire profundă prin care se realizează

evacuarea conţinutului porilor ,adică a comedoanelor.
La suprafaţa pielii unde firul de păr ajunge la tegument se produce o înfundare ca o
pâlnie numită ostiul folicular.La nivelul ostiului se deschide glanda sebacee care însoţeşte firul
de păr şi din acest motiv foliculul pilos se mai numeşte şi foliculul pilo-sebaceu.Glandele
sebacee sunt glande acinoase,situate mai superfical decât cele sudoripare.Fiecărui fir de păr îi
este anexată o glandă sebacee,produsul de secreţie,sebumul se elimină prin spaţiul dintre păr şi
teaca lui,având rolul de a menţine supleţea firului de păr şi a tegumentului.
Comedonul este o mică formaţiune de sebum alb sau uşor gălbui,de consistenţă moale şi
onctuoasă.Se formează în pâlnia foliculară ,unde sebumul aglomerează celulele cornoase care
se descuamează şi capătă o consistenţă dură şi în contact cu oxigenul din aer se oxidează
căpătând aspectul unui punct negru.
Excesul de sebum dă pilelii un aspect lucios şi poate provoca o dilatare a porilor .Această
dilatare se produce astfel: orificiul extern al foliculilor şi pâlnia situată imediat dedesubt sunt
receptorii firelor de praf,al microbilor şi al diverşilor corpi străini microscopici.Pielea nu
reuşeşte să elimine toate acestea pentru că sunt reţinute de sebum,de aceea ele se acumulează în
por şi împiedică scurgerea secreţiei grase care exercită o presiune asupra pereţilor porului,asfel
el se dilată.
Comedonul este format din : sebum,praf,impurităţi,celule descuamate,microbacilii lui
Sabouraud şi parazitul Demodex foliculorum.
Până la forma finală comedonul trece prin mai multe faze:
- sebum lichid ce se scurge libere pe faţă
- sebum de consistenţa unei paste numit filament seboreic
- sebum de consistenţa unui chist oxidat la suprafaţă adică comedonul

Comedoanele sunt localizate în pori :comedoane subţiri asemănătoare unui fir de păr
localizate în pori mici sau comedoane mai mari ,vizibile ,închistate localizate în pori
mari,dilataţi.La tenurile grase uleioase porii sunt deschişi ,practic nu există comedoane şi
sebumul se scurge liber pe faţă.
Sebumul prezent pe suprafaţa pielii şi în foliculii pilo-sebacei ,reprezintă unul din
principalele obstacole în calea pătrunderii substanţelor prin epiderm.
Extragerea comedoanelor executată corect şi în condiţii de igienă perfectă este o etapă
importantă în realizarea tratamentului cosmetic.

Tehnica extragerii comedoanelor

Materiale necesare
- feşe de tifon
- comprese sterile
- vată
- ace sterile
- loţiune dezinfectantă
- aparatul Electroderm
- creme medicamentoase
- pudre sulfamidate
După vaporizare se tamponează faţa cu şerveţele de hârtie
- se aprinde lampa proiector
- se protejează degetele index ale ambelor mâini pe latura lor externă cu o faşă
de tifon în lungime de 50-60 cm ,cu lăţime suficientă pentru a putea fi
împăturită în două sau trei părţi
- cu degetele index se prinde ţesutul şi se ridică uşor,apoi se presează cu latura
externă a pulpei degetelor,de o parte şi alta a comedonului
- presiunea nu trebuie să fie exagerată pentru a nu leza ţesutul
- dacă conţinutul comedonului nu se eliberează complet se repoziţionează degetele
pe altă latură a comedonului şi se repetă operaţiunea până la evacuarea completă
a conţinutului.
 - Mâna cosmeticienei trebuie să fie într-o perfectă stare de curăţenie(să fie
spălată cu săpun şi periuţă dacă este cazul şi dezinfectată chiar la începutul
lucrului)
- Ordinea extragerii comedoanelor este în funcţie de sensibilitatea regiunii şi
apoi cu cele proeminente:regiunea ochilor,nasului,bărbie,frunte,regiunea
geniană.
- La tenurile grase pot apărea chisturi sebacee şi pustule acneice.La acestea
tehnica necesită atenţie mai mare şi uneori este necesară intervenţia cu un ac
steril.Întâi se extrag pustulele pentru a reduce infecţia şi apoi se trece la
extragerea chisturilor şi comedoanelor.
După extragerea comedoanelor se face dezinfecţia minuţioasă cu loţiune dezinfectantă.În
completarea dezinfecţiei la tenurile se foloseşte Electrodermul cu electrodul corespunzător
regiunii.

Completarea extragerii comedoanelor cu Sebaspirul

Sebaspirul este un aparat folosit la curăţirea tenului ,prin aspirarea sebumului din
profunzime.Aparatul se foloseşte numai la tenurile grase cu un conţinut mare de comedoane.
Pentru aspirarea sebumului se folosesc ,în funcţie de regiune:
- tirecomedonul la comedoanele mari vizibile la tenul gras asfixic
- ventuza de nettoyage la aspirarea sebumului de pe aripile nasului la tenul gras
uleios
- ventuza de petrissage la aspirarea sebumului din regiunea geniană

Se lucrează prin aspiraţie ritmică,alunecând uşor pe trasee scurte,pentru a nu traumatiza

pielea.Ventuzele trebuie dezinfectate ,degresate ,uscate.
Încadrarea în tratament:
- demachiere
- vaporizare
- extragere manuală
- extragere cu Sebaspirul

Tehnica extragerii în funcţie de tipul de ten

Tenul uscat
La tenul uscat comedoanele sunt subţiri ca firul de păr şi sunt destul de închistaţi în
pori.Extragerea va fi uşoară,fără presiune prea mare pentru a nu leza ţesutul.Grija trebuie să
fie mare deoarece pielea este subţire şi se lezează uşor.Dezinfecţia se face cu loţiune
dezinfectantă(maximum 20 % alcool).
Tenul gras uleios
Porii fiind deschişi,cu sebum lichid pe toată faţa,extragerea se face amănunţit,din
aproape în aproape pe toată suprafaţa feţei.Extragerea este mai uşoară şi mai puţin dureroasă.
Pentru că tenul are un pH alcalin ,dezinfecţia se face amănunţit cu loţiune dezinfectantă ( cu
conţinut de alcool de 70 %,camfor 1 %,mentol 1 % şi 2 % acid salicilic) şi în completare cu
Electrodermul.
Tenul gras asfixic
Comedoanele sunt mari ,vizibile ,închistate în porii dilataţi aproximativ pe întreaga
suprafaţă a feţei.Extragerea de comedoane este dificilă ,dureroasă şi de aceea este bine ca ele
să fie extrase în mai multe şedinţe de tratament.La acest tip de ten pot apărea şi chisturile
sebacee care se extrag după ce au fost înţepate cu un ac steril pentru a li se forma canal de
evacuare.
Dezinfecţia se face la fel ca şi la tenul gras uleios.
Tenul gras acneic
 La tenul acneic sunt prezente toate formaţiunile:comedoane,chisturi sebacee şi pustule
acneice.Extragerea se face în etape :întâi pustulele ,apoi chisturile şi în final
comedoanele.Pentru extragerea chisturilor şi a pustulelor se folosesc comprese sterile care se
schimbă pentru fiecare în parte.Din cauza inflamaţiilor extragerea este dureroasă şi etapa de
asanare a infecţiei este îndelungată.Condiţiile de igienă trebuie strict respectate.Dacă este
necesar se foloseşte ac steril pentru extragere.

Încadrarea extragerii comedoanelor în tratament

La tenul uscat:
- demachiere
- vaporizare
- extragere

sau - demachiere
- gomaj
- vaporizare
- extragerea comedoanelor

La tenul gras :
- demachiere
- vaporizare
- gomaj
- vaporizare
- extragerea comedoanelor

sau - demachiere
- vaporizare
- dezincrustare
- vaporizare
- extragerea comedoanelor

Alegerea schemei se face în funcţie de tipul de ten sau de etapa executată.

PROCESUL DE HRĂNIRE

Procesul de hrănire este unul dintre cele mai importante folosite în timpul
tratamentului.Prin folosirea lui se asigură pielii substanţele nutritive necesare regenerării pielii
.Este un proces specific tenului uscat.
Principalele mijloace de realizare a procesului de hrănire sunt :
- activarea circulaţiei sanguine
- absorbţia cutanată

ACTIVAREA CIRCULAŢIEI SANGUINE

Ţinând seama că epidermul este un epiteliu nevascularizat şi nu beneficiază de o

hrănire proprie ,este necesar să acţionăm asupra straturilor profunde,derm şi hipoderm,pentru
a stimula vascularizaţia acestei zone.Astfel se aduc din interior substanţe nutritive şi oxigen
care contribuie la hrănirea straturilor superficiale ale pielii.
Activarea circulaţiei sanguine se poate realiza prin mai multe metode :
1. masaje manuale care prin mişcările energice executate intensifică circulaţia
sanguină
2. folosirea Vapozonului în timpul masajului,peria rotativă,ionizările sau folosirea
lămpii de ultraviolete peste o mască hrănitoare pot activa circulaţia sanguină
3. folosirea măştilor grase,hrănitoare sau a cremelor hrănitoare atât în cabinetele
cosmetice cât şi în îngrijirile pentru acasă .Dintre substanţele hrănitoare putem
aminti: produsele apicole,gălbenuşul de ou,uleiuri vegetale,enzime
,fitohormoni,vitaminele liposolubile A,F,E,lipozomi,extrecte placentare .Unele
subsatnţe acţionează asupra radicalilor liberi.Aceştia sunt fragmente de molecule
care circulă liber prin organism şi devin toxice prin transformarea potenţialului
energetic.Radicalii liberi atacă membrana celulară transformând fosfolipidele în
lipoperoxizi.Membrana atacată lasă radicalii liberi să pătrundă în interiorul
celulei şi să acţioneze asupra enzimelor şi a ribozomilor.Rezultatul este
transformarea celulelor,degradarea ţesuturilor de susţinere,a fibrelor elastice şi
de colagen,apariţia fenomenelor inflamatorii.

ABSORBŢIA CUTANATĂ

Prin absorbţie se înţelege pătrundere substanţelor aplicate pe piele în straturile profunde

ale pielii şi de aici în circuitul sanguin şi limfatic.Pătrunderea substanţelor se poate
realiza,pasiv, prin osmoză şi difuziune,iar în celule se face activ şi este condiţionată de structura
,de permeabilitatea şi de proprietăţile electrice ale membranei.Membrana celulară este
constituită din lanţuri fosfolipidice ,bistratificate ,la interior,iar la exterior este dispus un strat
de hidraţi de carbon.La extreriorul celulei se găseşte un înveliş de acid hialuronic,de colagen şi
elastină care acţionează ca un filtru.Funcţia principală a membranei este de a menţine mediul
celular intact.Pătrunderea substanţelor se face selectiv,în funcţie de necesităţile celulei.Partea
lipidică a membranei permite pătrunderea unor substanţe liposolubile ,gaze şi ioni.Potenţialul
de membrană este rezultatul repartiţiei ionilor pe pereţii interni şi extrni ai membranei.Faţa
internă este ,în repaus,negativă şi devine pozitivă în prezenţa unor stimuli:curent electric şi
căldură.Aceştia pot depolariza membrana modificând permeabilitatea ei.Tratamentele
cosmetice cu aparatele urmăresc tocmai acest lucru.În ceea ce priveşte pătrunderea substanţelor
în diferite straturi ale pielii ,aceasta se realizează în funcţie de : - solubilitatea substanţelor
- natura vehiculului
- gradul de concentrare a substanţei respective
- temperatura mediului

Mecanismul absorbţiei
Pielea intactă din cauza structurii ei se comportă ca o barieră pentru substanţele care vin
din exterior.Absorbţia prezintă o mare importanţă din punct de vedere terapeutic şi
estetic.Substanţele aplicate pe piele sunt capabile să pătrundă în interior prin:
1. absorbţie transfoliculară
2. absorbţie transepidermică
3. absorbţia prin porii sudoripari
4. absorbţia prin ioni pereche

1. Absorbţia transfoliculară se realizează prin foliculii pilosebacei. La nivelul

bulbului,epidermul se reduce la un singur strat de celule,necheratinizate ,care este separat de
mediu doar de sebumul secretat de glandele sebacee.Substanţele liposolubile ce pot să se dizolve
străbat pereţii foliculului ajung în vasele de sânge din derm.Pentru ca produşii activi să ajungă în
derm trebuie să străbată membrana bazală situată la nivelul joncţiunii dermo- epidermică.
Membrana are o permeabilitate selectivă şi străbaterea ei se face în funcţie de talia
moleculelor şi de încărcătura lor negativă sau pozitivă.Stratul cornos fiind alcătuit din 50 %
proteine ,20 % lipide şi 20 % substanţe hidrosolubile ,produsele aplicate trebuie să fie
liposolubile şi hidrosolubile.
2.Absorbţia transepidermică presupune traversarea filmului hidrolipidic de la
suprafaţa pielii şi a substanţei liante.Se realizează de către substanţe lipofile ( aşa se
explică acţiunea unor emulsii şi creme )
3. Absorbţia prin porii sudoripari este posibilă pentru unele soluţii bogate în săruri
minerale ( acţiunea băilor termale ).
4. Absorbţia prin ioni pereche se referă la compuşii puternic ionizaţi care leagă în ioni
pereche şi astfel pătrund prin bariera hidrilipidică.Traversarea se face în prezenţa unui
solvent organic.Transportul activ al substanţelor se face cu consum de energie ,cu o
viteză invers proporţională cu grosimea stratului cornos şi direct proporţională cu
diferenţele de concentraţie ( A. Popovici ).După atigerea unei concentraţii locale
,substanţele absorbite sunt metabolizate sau preluate de sânge şi trasportate la alte
organe.

BARIERELE CE SE OPUN ABSORBŢIEI

Îngrijirile cosmetice se bazează pe aplicare inor produse pe piele care să menţină pielea
netedă,catifeletă.Pătrund în piele numai substanţele care îşi găsesc corespondentul în
elementele constructive ale acesteia .
Barierele ce se opun absorbţiei sunt :
1. Filmul hidrolipidic
2. Bariera electrofiziologică a lui Rein
3. Keratinizarea
4. Mantaua gazoasă

1. Filmul hidrolipidic este o peliculă grasă de la suprafaţa pielii formată din electroliţi şi
grăsimi cutanate. Grăsimile cutanate rezultă din secreţia glandelor sebacee şi din
degradarea stratului cornos.Filmul hidrolipidic împiedică deshidratarea straturilor
superficiale ale pielii cât şi difuzarea crescută a apei din exterior spre straturile profunde
.El asigură şi o protecţie împotriva factorilor microbieni,fizici şi chimici.
2. Bariera electrofiziologică a lui Rein .Cercetările lui Rein au demonstrat că faţa externă
a stratului lucid şi cornos este acidă ,iar partea profundă ,dinspre derm,este mai puţin
acidă sau chiar alcalină.Aceasta s-ar datora încărcăturii electrice deosebite a acestei
zone,cea superioară fiind electropozitivă ,iar cea internă este electronegativă.Ca urmare
ionii nu pot pătrunde dar stimulii mecanici,termici şi chimici pot micşora rezistenţa
pielii,curentul de polarizaţie scade şi pemeabilitatea creşte.
3. Keratinizarea este încărcarea celulelor cu o scleroproteină numită keratină.Această
substanţă face imposibilă pătrunderea substanţelor prin stratul cornos intact.Celulele
descuamate care se găsesc în foliculii pilosebacei pot opri substanţele să pătrundă în
profunzime.
4. Mantaua gazoasă reprezentată de bulele de aer ce se află în pori se opun pătruderii
unor substanţe în straturile profunde.
 FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ ABSORBŢIA
- degresarea suprafeţei epidermului
- îndepărtarea celulelor descuamate prin gomaj sau dezincrustare
- înmuierea straturilor superficiale prin vaporizări şi comprese calde
- temperatura ridicată intensifică circulaţia sângelui,fapt care se realizează prin
diferite metode: vaporizări,comprese calde măşti calde,iradieri cu lampa de
ultraviolete

PROCESUL DE HIDRATARE

Pielea deshidratată îmbătrâneşte şi se ridează mai repede.Suportul plastic al

pielii este format din apă şi grăsimi.Pierderea apei şi dminuarea stratului de grăsimi duce la
modificări în aspectul tenului
Apa este cel mai important şi mai răspândit compus din organism :în celule,în
ţesuturi, în plasma sanguină şi interstiţială.Metabolismul apei este strâns legat de sistemul
nervos şi endocrin.
Din piele apa se elimină prin transpiraţie şi în acest caz se instalează o deshidratare
superficială sau se poate pierde din straturile profunde ,din cauza unei dereglării de
metabolism şi în acest caz deshidratarea este produndă.
Apa este importantă în organism datorită rolurilor pe care ea le îndeplineşte :
- transportor al substanţelor nutritive spre organe şi a celor nefolositoare spre
exterior
- asigură termoreglarea
- participă la formarea suportului plastic al pielii
- contribuie la formarea unor reacţii chimice în organism
Pierderea apei din straturile superficiale este determinată de expunerea
prelungită la factorii atmosferici sau folosirea produselor cosmetice prea astringente şi
absorbante ,iar stratul cornos având în compoziţie cea mai mică cantitate de apă se
deshidratează cel mai repede.
Straturile profunde pot suferi o pierdere accentuată de apă din cauza unor stări febrile
,tratamentele cu diuretice,efecţiuni nervoase,renale şi endocrine .În aceste cazuri apare un
dezechilibru metabolic care de cele mai multe ori nu se mai reface.
Dehidratarea se poate instala atât pe tenurile uscate cât şi pe cele grase dar din motive
diferite : tenul uscat este deja sensibilizat prin lipsa peliculei de grăsimi protectoare la care se
adaugă şi pierderea apei ,pe când la tenurile grase deshidratarea se instalează din cauza
folosirii îndelungate a produselor astringente şi absorbante.

Rehidratarea se poate realiza prin mai multe metode :

- masajul manual executat cu creme pe bază de lanolină,substanţă ce are
proprietatea de-a îngloba o cantitate mare de apă pe care o cedează ţesuturilor
în timpul masajului
- utilizarea în timpul tratamentului a aparatelor: vapofor,vapozon vaporelul prin
pulverizări,elecrodermul peste o compresă umezită ,ionizări
- aplicarea măştilor hidratante pe bază de sucuri de fructe şi legume,alge marine
- aplicarea cremelor de zi hidratante
PROCESUL DE TONIFIERE

Tonusul muscular este starea fiziologică a muşchilor.Din diferite motive calitatea fibrelor
elastice şi musculare din derm se diminuează .În cazuri deosebite apare atonia musculară dar
aceasta reprezintă o stare de boală.
În timpul tratamentelor cosmetice se utilizează o serie de metode de stimulare a fibrelor
elastice şi musculare pentru a menţine pielea într-o condiţie cât mai bună.Rezultatul diminuării
tonusului muscular îl reprezintă ridarea accentuată a pielii şi pierderea aspectului ei întins.
Metodele de tratament
Masajul facial reprezintă o modalitate eficientă de stimulare a fibrelor musculare ,folosind în
special mişcările energice cu intensitate mai mare.
Dintre aparate le vom alege pe acelea care pe lângă stimularea fibrelor aduc un aport
suplimentar de oxigen.Se ştie că muşchii pentru aşi menţine starea de contracţie au nevoie de
mult oxigen pentru reacţiile chimice ce se produc la nivelul lor.Vom alege
:vapozonul,sebaspirul,electrodermul,pulverizările,ionizările .
De asemenea se aplică măşti tonice pe bază de produse apicole sau cu elastină ,acid
hialuronic,colagen,alge.

IONIZAREA

Ionizarea este procedeul folosit în cosmetică prin care se introduc în piele şi straturile
profunde ,substanţe sub formă de ioni.Acest procedeu are la bază proprietatea curentului
continuu de a disocia soluţiile în ioni cu mare putere de pătrundere în profunzime.
Ionizările sunt recomandate pentru toate tipurile de ten în diferite etape de tratament.
Procedeul este realizat cu Galvanodermul ,folosind sistemul bipolar ,adică ambii poli ai
aparatului.Dacă ionizarea se realizează cu o soluţie apoasă ,fiecare electrod se înveleşte în vată
sau i se ataşează un electrod –burete care se îmbibă în soluţie şi se lucrează pe ambele părţi ale
feţei simultan.Durata ionizării este de aprox. 10 min .După primele 5 min se inversează polii
pentru ca efectele realizate sub fiecare pol să fie resimţite pe fiecare parte a feţei.
Dacă se lucrează cu fructe sau legume se taie două bucăţi din fruct sau legumă şi se
ataşează la fiecare pol.Se lucrează pe ambele părţi ale feţei simultan prin mişcări circulare.Este
necesar ca fructul sau leguma să fie suculent şi proaspăt.
Produsele de ionizat se diferenţiază în funcţie de tipul de ten:
Pentru tenurile uscate,deshidratate se pot folosi fructe sau sucuri de fructe cu aciditate
medie sau alte soluţii cu concentraţii bine stabilite:portocale,banane,piersici, caise,suc de
struguri albi,miere dizolvată în infuzie,colagen dizolvat în infuzie.Plantele pentru infuzie pot fi
:muşeţelul,cătina ,urzica,gălbenele,afin,măghiran ,mentă,rozmarin.
Pentru tenurile senile se pot folosi la ionizare extracte placentare ,fitohormoni,
vitamine colagen.Aceste produse au însă de cele mai multe ori compoziţii destul de instabile şi
de aceea se prepară industrial ,în laboratoare şi se comercializează închise în fiole .O fiolă se
utilizează la o ionizare.
Pentru tenurile grase se folosesc fructe şi legume cu aciditate mare a căror scop este de
refacere a ph-ului : portocale ,grapefruit, vişine,roşii castravete.Pentru infuzii se recomandă
gălbenelele,ciuboţica cucului,coada şoricelului,lăptuca.
Dacă produsul de ionizat este emolient,hidratant sau hrănitor mişcările de ionizare
coboară şi pe gât şi decolteu.
Ionizările se execută pe o piele curată .În cadrul tratamentului se execută după
extragerea comedoanelor şi înainte de masaj.
Efectele ionizării
1. hidratare când se folosesc soluţii apoase
2. hrănire când se folosesc produse grase ,emoliente ,vitamine
3. catifelarea pielii şi stimularea procesului de regenerare celulară

MASAJUL COSMETIC

Masajul reprezintă o combinaţie de mişcări şi presiuni ,executate manual sau cu ajutorul

aparatelor ,asupra unei persoane sănătoase,în scop igienic şi estetic,pentru a păstra un timp cât
mai îndelungat strălucirea pielii ,elasticitatea şi vitalitatea dermului şi a muşchilor pieloşi.
Masajul are originea în timpurile vechi când era folosit atât în scopuri medicale cât şi
ca modalitate de înfrumuseţare.
Se atribuie masajului o origine magică pentru că în antichitate manevrele de masaj erau
însoţite de cuvinte sau gesturi rituale şi erau practicate de reprezentanţi ai religiei.
În terapia chineză rolul masajului şi a presopuncturii este de necontestat.
Astăzi masajul este studiat temeinic,mişcările fiind adaptate tipului de ten ,se folosesc
produse diferenţiate de tipul de piele ,se ţine seama de vârsta şi starea psihică a persoanei.
Masajul trebuie executat respectând cu stricteţe anumite cerinţe.Eficacitatea masajului
depinde de dimensiunea şi iluminarea cabinetului ,precum şi de uscăciunea aerului.Patul
trebuie amplasat astfel încât lumina să cadă lateral ,să nu incomodeze clienta şi să nu
stânjenească vederea cosmeticienei.
Aspectul cabinetului joacă şi el un rol important pentru realizarea destinderii.Aceata
trebuie să fie curat şi aranjat cu armonios.Se cunoaşte importanţa culorii şi a stării pe care o
transmite.Nuanţele de roz,bleu,lămâi,verde pal adică clorile pastelate,sunt mai odihnitoare.
Pentru a mări gradul de oxigenare a cabinetului se poate folosi un vapozon pentru
ozonizarea şi umezirea aerului,un tub de oxigen ,lampă de ultraviolete.
Lumina discretă completată de un fond muzical discret dau un efect sigur de relaxare.
Cosmeticiana trebuie să aibă mâinile şi unghiile curate.S-a dovedit că fricţiunea pielii
cu mâinile murdare înlesneşte pătrunderea bacteriilor în căile limfatice.Pielea de pa degete şi
palme să fie intactă ,să nu fie crăpată,unghiile să fie tăiate corespunzător şi rotunjite.Purtarea
bijuteriilor nu este indicată.
Pielea ,nasul şi gura cosmeticienei nu trebuie să aibă miros urât.Este posibil ca pielea
palmelor să transpire şi în acest caz se recomandă fricţionarea cu formol 1 % sau pudrarea cu
salicilat.
Nu este indicat să se vorbească în timpul masajului.
Masajul trebuie să fie executat la fel de bine cu ambele mâini,degetele să fie
mobile,moi.Pentru dezvoltarea acestor însuşiri este bine să se facă exerciţii şi gimnastică
specială pentru mobilitate.
Este important ca în timpul masajului să se aleagă o poziţie care să preântâmpine
oboseala provocată de încordarea statică.
Cunoaşterea tipului de piele ce trebuie masată este importantă pentru alegerea
produsului ,pentru stabilirea duratei masajului şi a mişcărilor de bază.
Legea de bază a masajului prevede că mâna cosmeticienei nu trebuie să părăsească
niciodată ,în timpul masajului ,suprafaţa pielii,iar mişcările de masaj să fie legate între ele prin
mişcări de legătură care să facă trecerea de la o regiune la alta sau de la o categorie de mişcări la
alta.
Starea sufletească a cosmeticienei este de asemenea importantă pentru reuşita masajului.Ea
trebuie să fie calmă,relaxată,stare pe care în mod sigur o va transmite clientei. Clienta este
întinsă pe fotoliul cosmetic şi este deja pregătită de la începutul tratamentului.Pentru masaj
clienta trebuie să fie învelită cu o pătură sau un cearşaf în funcţie
de anotimp,pentru că în timpul masajului se produce o vasodilataţie care poate induce o stare
de răcoare ,deci un discomfort pentru clientă.

Acţiunea masajului asupra diferitelor organe

1.Influenţe asupra pielii
Pielea împreună cu glandele sudoripare şi sebacee ,cu vasele sanguine şi cu terminaţiile
nervoase ,are un rol important ca organ de apărare,termoreglator şi acărui funcţionare
influenţează procese vitale ale organismului.
Masajul exercitat asupra pielii are asupra pielii o serie de influenţe directe.Prin
manevrele mecanice se îmbunătăţeşte calitatea fibrelor elastice şi musculare precum şi
calitatea şi catifelarea pielii prin îndepărtarea deşeurilor cutanate şi a impurităţilor.
Sub acţiunea manevrelor de masaj sângele este antrenat din profunzime ,este atras prin
dilatarea capilarelor şi epidemul este mai bine hrănit şi vascularizat
Masajul pielii acţionează şi asupra terminaţiilor somatice şi vegetative ale nervilor
stimulând reactivitatea pielii la factorii externi.
Tipul şi calitatea pielii sunt importante deoarece fiecăruia îi sunt specifice anumite
mişcări şi o anumită intensitate de execuţie.
Pentru tenul normal se vor folosi mişcări de netezire ,fără intensitate ,durata masajului
fiind de 10 min.La cest tip de ten rolul masajului este de întreţinere,nu are un scop curativ.
Tenul uscat şi deshidratat are nevoie de mişcări de netezire rapide pentru activarea
circulaţiei sanguine şi limfatice.Mişcările energice vor avea o intensitate moderată.În cazul
acestui tip de ten durata masajului se va stabili în funcţie de vârstă.
Tenurile gras uleios şi gras asfixic ,din cuaz îngroşării pielii şi ţesutului subcutanat ,au
nevoie de mişcări energice de profunzime.Cu ajutorul acestor mişcări se realizează eliminarea
sebumului din foliculii pilosebacei şi împrăştierea depozitelor de grăsime.În alternanţă se vor
folosi mişcări de netezire pentru relaxarea ţesuturilor.Durata masajului se va stabili şi de această
dată în funcţie de vârstă.
În cazul tenului acneic este interzisă efectuarea masajului cu cremă.Acestui tip de ten i
se execută un masaj special ,masajul a sec a lui Jaquet,folosind ca produs pudră
sulfamidată,saprosan sau chiar sulf gol dacă tenul este într-o formă gravă.
Tenul congestiv beneficiază de un masaj cu rol descongestiv.Acesta este compus din
mişcări de netezire executate pe direcţia circulaţiei venoase,combinate cu mişcări
vibratorii.Masajul începe de la frunte spre decolteu.
2.Influenţe asupra circulaţiei sanguine şi limfatice.
Prin intermediul masajului se accelerează scurgerea sângelui şi a limfei de la diferite
organe spre inimă.Intensificarea circulaţiei elimină statele circulatorii care sunt răspunzătoare
de apariţia cuperozei ,a celulitei şi altor imperfecţiuni.
Activarea circulaţiei locale ,la nivelul pielii are efecte binefăcătoare şi asupra organelor
interne şi în special al inimii.În urma cercetărilor s-a stabilit că sub influenţa masajului
numărul de globule roşii din sânge şi a trombocitelor se măreşte.
3.Influenţe asupra sistemului muscular.
Masajul are un rol preventiv şi curativ asupra muşchilor a căror calitate este diminuată.
În urma stresului şi a oboselii în ţesuturile organismului apar produse metabolice .Unul
dintre aceste produse este acidul lactic care este uşor de eliminat prin masaj.Un alt produs este
azotul a cărui eliminare prin urină este uşurată prin masaj.
Una din calităţile cele mai importante ale masajului şi care are o influenţă mare asupra
funcţionării proceselor chimice din muşchi este producerea oxigenului în cantitate mare.Acesta
stimulează starea de contracţie a muşchilor.
4.Influenţa masajului asupra sistemului nervos
Manevrele de masaj acţionează diferenţiat asupra terminaţiilor nervoase periferice
.Mişcările executate într-un ritm vioi şi cu energie au efecte stimulatoare ,iar executate lent
,uşor produc efecte liniţtitoare.
 Masajul stimulator dă o senzaţie de bună dispoziţie ,de energie ,iar cel liniştitor o
senzaţie de relaxare ,destindere şi deconectare .
Masajul stimulator este indicat persoanelor astenice,obosite ,inhibate iar cel liniştitor
persoanelor neliniştite ,încordate ,agitate.
Ţinând seama de aceste lucruri constatăm că este important să ştim care este starea
psihică a clientei pentru a hotărâ ce tip de masaj îi aplicăm.Când avem de-a face cu o clientă
nervoasă,agitată ,crispată ne vom axa pe mişcări care au ce rezultat diminuarea acestor
stări,relaxarea.Mişcările de netezire sunt cele mai potrivite,combinate cu vibraţii şi presiuni
aplicate în principalele puncte de presopunctură de pe faţă şi pe regiunea cervicală ,presiuni
care au ca rezultat eliminarea factorilor de stres.În final se poate aplica şi un masaj general de
relaxare.
Dacă clienta este obosită ,plictisită,tratamentul cosmetic poate începe printr-un masaj
corporal de relaxare,iar mişcările din masajul facial vor fi stimulatoare ,bazate pe mişcări de
netezire rapide şi mişcări energice executate cu inensitate.
5.Influenţa vârstei asupra mişcărilor de masaj
Vârsta este un criteriu foarte important de care trebuie să ţină la efectuarea masajul
facial.
Pentru tenul tânăr durata masajului nu va depăşi 10 min,deoarece este un masaj de
întreţinere şi nu se doreşte o stimulare exagerată a tonusului muscular .Se execută toate
mişcările de masaj cu intensitate moderată.
La persoanele adulte durata masajului este între 15 şi 20 min.Mişcările de masaj vor fi
stabilite în funcţie de starea calitatea tenului şi starea psihică a clientei.
La tenul senil durata masajului se va prelungi până la 25-30 min deoarece calitatea
muşchilor este mult diminuată şi au nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se
contracta.Mişcările nu vor avea o intensitate mare pentru că pielea este mult subţiată şi pot
exista diferite imperfecţiuni care nu trebuie agravate.

Contraindicaţiile masajului
Masajul nu poate fi executat decât pe o piele sănătoasă.Este interzis masajul la
persoanele care suferă boli de natură parazitară,inflamatorii,eczeme,erupţii,plăgi ,arsuri acer
prin masaj s-ar putea întinde,agrava sau contamina.
Masajul este interzis în stările patologice cu caracter general însoţite de febră stare de
agitaţie ,de oboseală acută,în bolile contagioase,inflamaţii ale centrilor nervoşi,hemoragii
cerebrale recente.Masajul este interzis în cazul bolilor grave de cord şi circulatorii,varice
voluminoase sau ulceroase,în cazul tuberculozei,tumori de orice fel,abcese.În cazul
hematoamelor se masaeză zona înconjurătoare şi niciodată hematomul.
Din punct de vedere al cosmeticienei este interzis ca ea să facă masaj dacă suferă de
boli contagioase,dermatite de contact localizate în special în regiunea mâinilor,infecţii ale
pielii din regiunea mâinilor sau dacă suferă de tulburări nervoase sau psihice.

Produse de masaj
Alegerea produsului de masaj nu este întâmplătoare.Se ţine seama de felul masajului
executat,de efectul dorit şi de tipul de piele pe care se realizează masajul.
Pentru masajul facial la tenurile uscate se alege o cremă grasă ,vitaminizată pe bază de
lanolină.La tenurile grase uleioase sau asfixice se alege o cremă pe bază de stearină ,cu un
conţinut de grăsime mai mic.Această cremă alunecă mai greu pe piele şi de aceea se poate
folosi înmuind mâinile în timpul masajului în infuzie sau apă minerală.La tenurile acneice unde
nu se execută masaj cu cremă se foloseşte o pudră sulfamidată,sulf gol sau saprosan.
Ca produse de masaj se pot folosi şi uleiuri aromatice care se aleg în funcţie de efectul
pe care dorim să-l obţinem.Trebuie însă ca acestea să fie procurate din locuri autorizate. Acnee
:muşeţel,ienupăr,lavandă,comfor,lemn de cedru,bergamotă
Anxietate : rozmarin,iasomie
Celulită :anson,ienupăr,lavandă
Calmant : levănţică
Circulaţie deficitară : lămâie ,ienupăr,chiparos,trandafir,benzoe
Depresie :busuioc,salvie,cimbru,muşcată,camfor
Atonie musculară :lămâie,piper negru,lavandă,rozmarin
Stres :ienupăr,lemn de cedru ,trandafir

MASAJUL FEŢEI ,GÂTULUI ŞI DECOLTEULUI

La executarea masajului se folosesc trei categorii de mişcări:
mişcări de netezire ,de effleurage
mişcări energice
mişcări vibratorii

1.Mişcările de netezire,de effleurage au ca scop :de a lua contact cu pielea ,de întindere a
cremei ,de a relaxa.
Mişcările de întindere a cremei
Pentru întinderea cremei se va folosi faţa palmară a ambelor mâini ,aderând bine pe piele prin
mişcări uşoare.
Mişcările de întindere încep de pe pielosul gâtului , pe care îl va cuprinde într-o
mişcare de mângâiere cu ambele mâini simultan.
După aceasta mâinile coboară spre decolteu ,spre a umeri pe care îi înconjoară şi apoi
prin regiunea cervicală revin la regiunea mentonieră.
Pe faţă mişcările de întindere se execută cu ambele mâini simultan ,pe următoarele
direcţii : moţul bărbiei – ureche,comisura buzelor –ureche,aripile nasului –ureche.revenirea la
poziţia iniţială se face cu dosul falangelor.Pe frunte mişcarea se face de la mijlocul frunţii spre
tâmple.Mişcările se repetă de câteva ori pentru a gresa bine suprafaţa pielii.
De pe frunte se fac câteva mişcări de legătură pe sub ochi :cu mediul ambelor se face o
mişcare de rotaţie în jurul ochilor ,începând din unghiul intern,arcada sprâncenoasă,unghiul
extern al ochiului şi se revine în unghiul intern.
De la frunte ,pe laturile feţei se coboară la moţul bărbiei de unde se încep mişcările de
effleurage ,de netezire.
Mişcările de effleurage
Din regiunea mentonieră ,se coboară pe gât şi se execută mişcările în felul următor:cu
ambele mâini simultan ,cu faţa palmară se execută o mişcare de netewzire circulară ,mâinile
aderând bine pe piele .
Pe decolteu se procedează astfel:
- mâinile coboară pe decolteu ,ocolind regiunea tiroidei ,până în regiunea
sânilor.Revenirea la poziţia iniţială se face pe acelaşi traseu.
- Mâinile coboară din nou spre decolteu,aici degetele se desfac în evantai
cuprinzând toată suprafaţa până la umeri.Revenirea la poziţia iniţială se face pe
acelaşi traseu.
- Mâinile coboară spre decolteu,aici se desfac în evantai şi apoi ocolesc umerii
prin regiunea cervicală revenind la bărbie.
- Mîinile coboară de o parte şi alta a gâtului cu policele ajungând în regiunea
cervicală ,unde acesta execută presiuni circulare .
Revenind la bărbie se încep mişcările de netezire pe faţă:
-în regiunea submandibulară o mână susţine muşchiul în apropierea urechii pe când cealaltă
mână execută o netezire de la urechea susţinută la cealaltă. Aici ea rămâne fixată şi mişcarea
se continuă cu cealaltă mână.Dacă se constată o tendinţă de bărbie dublă,mişcarea se repetă de
mai mult de trei ori.
Mâinile rămân pe bărbie ,unde sunt fixate cu articulaţia pumnului şi cu degetele în
unghi deasupra bărbiei.De aici execută o netezire pe maxilarul inferior până la ureche.
 Mâinile sunt fixate cu degetele în unghi deasupra buzelor ,de aici execută foarfeca
buzelor,la comisura buzelor degetele se unesc şi continuă mişcarea până la ureche.
Mâinile se găsesc cu degetele fixate în unghi deasupra nasului, de aici execută o
netezire pe aripile nasului până la tâmplă.
La toate mişcările mâinile revin una după cealaltă : adică o mână rămâne fixată la locul
de terminare a mişcării iar cealaltă se deplasează la locul de început a mişcării,după care şi
prima mână se deplasează la locul iniţial.
Pentru netezirea în regiunea ochilor mâinile sunt fixate în regiunea tâmplelor cu
degetele împreunate deasupra ochilor.De aici se execută o netezire în regiunea ochilor
,degetele se curbează uşor în timpul mişcării pentru a nu presa globul ocular.
În zona frunţii netezirea se execută de la o tâmplă la cealaltă.În timpul mişcării o mână
susţine muşchiul la una dintre tâmple ,pe când cealaltă mână execută mişcarea.La terminarea
mişcării mâna rămâne fixată la tâmplă şi mişcarea este continuată de cealaltă mână.
Se execută o mişcare de legătură pe sub ochi şi apoi se execută de al frunte spre
decolteu arpegii pe aceleaşi direcţii pe care s-au executat mişcările de netezire la urcare.
Pentru a ajunge de la maxilarul inferior ,unde s-a terminat mişcarea ,la frunte pentru a
începe mişcările de masaj în regiunea frunţii se execută o mişcare de legătură mai amplă : cu
mediul ambelor mâini simultan se trece prin netezire –de-a lungul şanţului nazo-genian,de o
parte şi alta a nasului ,până în unghiul intern al ochilor de unde se face o mişcare de legătură în
jurul ochilor,cu care se ajunge cu ambele mâini la tâmpla dreaptă.
Mişcările de masaj din regiunea frunţii
Mişcarea de netezire este executată cu faţa palmară a degetelor,de la o tâmplă la
cealaltă,din regiunea intersprâncenoasă la locul de implantare a părului .Mişcarea se începe de
al tâmpla dreaptă la cea stângă,revenirea la poziţia iniţială se face cu aceleaşi mişcări.Mâinile
lucrează alternativ.
Mişcarea în zigzag mediul ambelor mâini execută o netezire în zigzag de la tâmpla
dreaptă la cea stângă şi invers.Degetele lucrează alternativ.
Netezirea în cerculeţe mediul ambelor mâini execută o netezire în cerculeţe de la o
tâmplă la cealaltă pe toată suprafaţa frunţii.Mâinile lucrează alternativ.
Foarfeca sprâncenei indexul şi mediul ambelor mâini cuprind sprânceana în foarfece şi
execută o netezire din partea mediană spre tâmple .Revenirea la baza sprâncenelor se poate face
o mână după cealaltă sau cu legătură pe sub ochi.Mâinile lucrează simultan.Se poate face o
presiune în fosa temporală pentru relaxare.
Netezire în foarfece pe frunte –după foarfecele sprâncenei se face o mişcare de legătură
pe sub ochi şi din mijlocul frunţii ,indexul şi mediul ambelor mâini execută o netezire în forfece
(degetele se întrepătrund ),de la o tâmplă la cealaltă,mâinile lucrează simultan.
Netezire zigzag în foarfece – indexul şi mediul mâinii stângi sunt deschise în foarfece
în timp ce mediul inii drepte execută o netezire în zig –zag în foarfecele mâinii stângi.
Revenirea la tâmpla dreaptă se face prin netezire.
Vibraţia punctată – poziţia degetelor mâinii stângi este în foarfece ,iar mediul mâinii
drepte execută o vibraţie punctată în foarfecle mâinii stângi.Revenirea la tâmpla dreaptă se
face prin netezire.
Vibraţia plană – mâna dreaptă susţine tâmpla dreaptă ,în timp ce mâna stâmgă execută o
vibraţie plană de la tâmpla dreaptă la cea stângă.Aici mâna rămâne fixată şi mişcarea se
continuă cu mâna dreaptă
Mişcările de masaj din regiunea ochilor
Cerculeţe la ambii ochi – mediul ambelor mâini execută o netezire circulară de la
unghiul extern al ochilor până la jumătatea arcadei zigomatice ,de unde mişcarea se
continuă cu netezire prin unghiul intern al ochilor,arcada sprâncenoasă şi se ajunge la
unghiul extern de unde se reia mişcarea.Mâinile lucrează simultan.
Cerculeţe la fiecare ochi – mediul mâinii stângi susţine muşchiul la unghiul intern al
ochiului drept,iar mediul mâinii drepte execută cerculeţe la unghuil extern al ochiului
până la jumătatea arcadei zigomatice,de unde continuă mişcarea prin netezire .La
trecerea prin unghiul intern al ochiului degetul mâinii stângi se ridică ,lasă degetul să
treacă şi apoi continuă susţinerea.mediul mâinii drepte continuă mişcarea de-a lungul
arcadei sprâncenoase până la unghiul extern.
Aceeaşi mişcare se repetă şi la celălalt ochi inversând mâinile.
Netezirea pleoapei urmată de pianotat-indexul,mediul şi inelarul ambelor mâini
execută un pianotat la unghiul extern al ochilor până la jumătatea arcadei zigomatice
,după care execută o netezire pe muşchiul orbicular al ochilor de la unghiul intern către
cel extern.
Foarfeca sprâncenei – mişcarea se execută la fel ca şi cea de la mişcările de masaj din
regiunea frunţii ,dar cu legătură pe sub ochi.
Frământatul sprâncenei – cele trei degete execută un frământat către police a ţesutului
din regiunea sprâncenei ,de la baza sprâncenei spre vârful acesteia.Pentru a ajunge la
baza sprâncenei se execută o netezire pe sub ochi.
Pianotat în jurul ochilor – toate degetele ambelor mâini execută un pianotat circular în
regiunea ochilor ,din unghiul extern către cel intern.
Netezirea în spirală mediul ambelor mâini execută o netezire în sprirală la unghiul
extern al ochilor .Mâinile lucrează simultan.
Netezirea urmată de vibraţie – ambele mâini cu faţa palmară execută o netezire plană
urmată de o vibraţie plană pe muşchiul orbicular al ochilor,din unghiul intern că
către cel extern,până la tâmplă.
Mişcări de masaj din regiunea nasului
Cerculeţe pe aripile nasului cu mediul –din regiunea ochilor se coboară în regiunea
nasului după câteva mişcări de legătură şi se execută cu mediul ambelor mâini
,simultan,cerculeţe pe aripile nasului ,din exterior către interior.după câteva cerculeţe se urcă
cu mediul către unghiul intern al ochilor,prin netezire de-a lungul aripilor nasului,apoi arcada
sprâncenoasă ,colţul extern al ochilor şi apoi din nou la aripile nasului de unde se reia
mişcarea.
Cerculeţe cu policele pe aripile nasului-mişcarea se execută la fel ca şi cea anterioară
dar se va lucra cu policele.
Netezirea în zigzag pe muchia nasului cu policele – se execută cerculeţe cu policele pe
aripile nasului,apoi continuă mişcarea prin netezire în zigzag pe muchia nasului până la locul
de implantare a părului.Policele revune la aripile nasului prin netezire de-a lungul arcadei
sprâncenoase ,unghiul extern al ochiului.Alternativ cu netezirea în zigzag policele poate
executa ,după cerculeţe ,o netezire alternativă pe muchia nasului după care continuă mişcarea
prin netezire ,revenind la aripile nasului .
Netezirea în jurul ochilor cu policele- policele ambelor mâini simultan execută o
netezire în jurul ochilor,începând din unghiul intern ,arcade sprâncenoasă,unghiul extern.
Foarfecele simplu – indexul şi mediul ambelor mâini cuprind nasul în foarfece şi
execută o mişcare de netezire de la aripile nasului până în regiunea intersprâncenoasă,aici
degetele se unesc şi contiunuă mişcarea până la locul de implantare a părului.Mâinile lucrează
alternativ.
Foarfeca combinată – se execută aceeaşi mişcare ca şi cea anterioară dar din regiunea
intersprâncenoasă degetele se unesc şi alunecă de o parte şi alta a frunţii până în regiunea
temporală.Mâinile lucrează alternativ.
Mişcări de masaj în regiunea gurii şi bărbiei
Foarfeca buzelor - din foarfeca combinată a nasului se trece direct în foarfeca
buzelor.Indexul şi mediul ambelor mâini cuprind buzele în foarfece şi execută o mişcare
de netezire din zona mediană către comisuri.Aici degetele se unesc şi continuă mişcarea
până la ureche.Mâinile lucrează alternativ.
Foarfeca bărbiei –indexul şi mediul ambelor mâini cuprind bărbia în foarfece şi
execută o netezire până la gonion unde degetele se unesc şi continuă netezirea până la
ureche.Mâinile lucrează alternativ.
Arpegiul –ambele mâini execută un arpegiu sub bărbie lucrând alternativ.
Cerculeţe cu policele pe vârful bărbiei - policele ambelor mâini ,simultan ,execută
cerculeţe pe vârful bărbiei .Apoi policele urcă de-a lungul şanţului nazogenian,pe la aripile
nasului ,până în unghiul intern al ochilor.De aici policele se ridică şi mişcarea este continuată
de mediu pe acelaşi traseu ,iar din unghiul intern continuă netezirea pe laturile feţei până la
bărbie de unde se reia mişcarea cu policele.
Netezirea cu policele pe bărbie – policele ambelor mâini execută o neteziore
alternativă pe vârful bărbiei ,pe sub buza inferioară.
Netezirea pe muşchiul orbicular al buzelor – ploicele ambelor mâini execută o netezire
deasupra buzei superioare şi pe sub buza inferioară,din partea mediană spre comisuri .Mâinile
lucrează simultan.
Pianotatul pe şanţul nazogenian –indexul ,mediul şi inelarul execută un pianotat de-a
lungul şanţului nazogenian de la maxilarul inferior până la aripile nasului .Mişcarea se
reia numai de la maxilarul inferior ,mâinile lucrează simultan.
Netezirea în spirală pe şanţul nazogenian –mediul ambelor mâini,simultan ,execută o
netezire în spirală pe şanţul nazogenian.
Mişcările de masaj din regiunea geniană.Mişcările executate în regiunea geniană sunt mişcări
energice.
Fricţionatul –după încheierea mişcărilor din regiunea bărbiei se execută câteva mişcări
de legătură după care se ajunge în zona maxilarului inferior.De aici mâinile execută o mişcare
de semirotaţie din articulaţia pumnului astfel că degetele se strâng în pumn.Ambela mâini
simultan execută ,cu dosul falangelor ce se mişcă între ele , mişcări circulare în regiunea
geniană.Mişcarea se execută şi pe direcţii orizontale paralele cu linia maxilarului ,pe frunte
mişcarea se execută alternativ,apoi se coboară pe gât şi decolteu cu mişcări circulare.Mâinile
lucrează pe o parte şi alta a feţei.
Ciupitul – mediul şi policele ambelor mâini ciupesc pielea pe următoarele direcţii :
moţul bărbiei –ureche , comisura buzelor- ureche, şanţul nazogenian de la maxilarul inferior
până la aripile nasului,aripile nasului –tâmplă.Mâinile lucrează alternativ întâi pe o parte a
feţei şi apoi pe cealaltă.
Pălmuitul – mediul ,inelarul şi degetul mic al ambelor mâini execută loviri uşoare ,de
jos în sus, de la o ureche la cealaltă şi apoi pe regiunea geniană pe aceleaşi direcţii ca la
ciupit.Mâinile lucrează alternativ întâi pe o parte a feţei şi apoi pe cealaltă.
Netezirea – cu faţa palmară a ambelor mâini se execută o netezire pe aceleaşi direcţii
ca la ciupit.Mâinile lucrează alternativ întâi pe o parte a feţei şi apoi pe cealaltă.
Frământatul – indexul ,mediul şi inelarul ambelor mâini rulează pielea şi ţesutul
subcutanat către police.Mişcarea se poate executa pe direcţie orizontală ca la ciupit , pe
direcţie verticală de la maxilarul inferior către cel superior pe trasee paralele cu şanţul
nazogenian,mişcare care se execută cu legătură de netezire de pe gât şi decolteu sau pe direcţie
circulară.În primele două cazuri mişcările se execută cu mâinile lucrând întâi pe o parte a feţei şi
apoi pe cealaltă ,iar la cea din urmă mâinile lucrează simultan pe ambele părţi ale feţei.
Arpegiul –ambele mâini execută un arpegiu ,cu degetele deschise în evantai,pe regiunea
submandibulară de la o ureche la cealaltă,mâinile lucrând alternativ şi apoi pe faţă pe direcţie
orizontală pe trasee paralele cu maxilarul inferior ,mâinile lucrând simultan.Pe frunte arpegiul
se execută alternativ.
 Pianotatul – se excută cu toate degetele ambelor mâini loviri uşoare în regiunea
geniană şi în regoiunea ochilor ,pe direcţie circulară.
Tapotatul – cu faţa palmară a ambelor mâini se execută loviri uşoare în regiunea
geniană pe direcţie circulară.
Mişcările de încheiere a masajului.
După executarea mişcărilor energice se fac mişcări de legătură care să pregătească faţa
pentru mişcările de încheiere a masajului .Aceste mişcări au rolul de-a relaxare şi calmare.Cu
mişcările de legătură se ajunge la regiunea gâtului.
Din regiunea gâtului încep mişcările de netezire care sunt aceleaşi ca şi la începutul
masajului :netezirea pe pielosul gâtului ,netezirea pe decolteu până la umeti,netezirea
decolteului cu trecere pe după umeri,netezirea în regiunea cervicală cu policele ,după care se
ajunge la bărbie.
Mişcările de netezire pe cele trei ovale .Mişcările pe cele trei ovale au aceeaşi tehnică
de execuţie ca la începutul masajului dar au urmăroarea succesiune : o mişcare de netezire
plană ,o netezire ondulată şi o vibraţie plană ,executate pe fiecare direcţie în parte.Pe frunte
mişcările se execută de la o tâmplă la cealaltă pentru o cuprindere mai bună a suprafeţei.
La finalul masajului se execută mişcări de legătură ,presiuni cu mediul în unghiul
intern al ochilor şi fosa temporală ,precum şi presiuni plane executate cu faţa palmară a
ambelor mâini în regiunea geniană ,pe frunte şi bărbie.Aceste presiuni au rol de relaxare a
sistemul nervos periferic.

MĂŞTILE COSMETICE

Măştile cosmetice sunt amestecuri de substanţe de diferite origini care se combină în

diferite proporţii ,obţinându-se efecte multiple în funcţie de substanţele componente.
Măştile au origini îndepărtate în istorie ,mărturie stau descoperirile din diferite
epoci .Diferite recipiente şi ustensile s-au descoperit şi în mormintele faraonilor.Măştile aveau
la început un scop medical şi apoi scopul lor s-a diversificat,având şi scop de înfrumuseţare.
Compoziţia măştilor a fost iniţial naturală dar pe măsură ce industria chimică s-a
dezvoltat măştile au început să fie preparate industrial din substanţe sintetizate în
laborator.Din păcate astfel s-au pierdut o parte din calităţile naturale ale substanţelor.
Odată cu aproprierea de anii contemporani ,se încearcă o întoarcere la compoziţiile
naturale ale măştilor.

Prepararea şi aplicarea măştilor cosmetice.

Pentru ca o mască să aibă efectul dorit ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii :
- să conţină substanţe potrivite tenului şi efectului dorit
- să aibă consistenţa unei paste ,fără cocoloaşe sau particule care ar putea să
zgârie faţa
- să nu aibă miros urât şi să nu conţină substanţe alergene
- ustensilele folosite trebuie bine dezinfectate pentru a nu transmite infecţii
- înainte de aplicarea măştii zona ochilor se protejează cu cremă grasă
- în timpul acţiunii măştii ,dacă nu se face vopsit de gene ,comprese care să
asigure relaxarea clientei
- ştergerea măştii se face fără a freca pielea,dacă s-a aplicat o mască
astringentă ,aceasta se înmoaie cu o compresă umezită şi apoi se şterge
- în cazul în care se aplică măşti preparate industrial ,acestea se lasă să acţioneze
atât cât prevede prospectul pentru a nu provoca reacţii alergice

Aplicarea măştilor în funcţie de efectele şi modul lor de preparare

1. Măştile astringente,absorbante sunt specifice tenurilor grase cu pori dilataţi,rolul lor fiind
de-a absorbi surplusul de sebum şi de a închide porii.Sunt preparate de obicei pe bază apoasă
şi au în compoziţie carbonaţi,caolin,argilă.
2.Măşti emoliente specifice tenurilor normale,uscate şi deshidratate au în compoziţie făinuri şi
uleiuri vegetale,lapte praf,pulpa unor fructe:caise,piersică ,banana cu efect emolient.
3.Măşti nutritive ,hrănitoare specifice tenurilor uscate,deshidratate ,senile şi au rol de
revitalizare a ţesuturilor .Au în compoziţie substanţe grase :smântâna,gălbenuşul de ou
,produse apicole etc.
4. Măşti tonice pentru tenurile senile sau tenuri care din anumite suferă de o diminuare
temporară a tonusului muscular.Au în compoziţie mentol, camfor,sucuri de fructe tonice
(struguri albi,portocale,fragi ) ,miere etc.
5.Măşti specifice activării circulaţiei sanguine .Aceste măşti se aplică calde sub forma
măştilor calde,mască de parafină,împachetări faciale calde .
Măştile calde se prepară din mere fierte în lapte şi aplicate sub formă de pastă caldă pe
faţă ,cartof fiert în lapte aplicat cald pe faţă.Există de asemenea o serie de măşti gata preparate
care în contact cu pielea au o serie de reacţii chimice ce determină încălzirea lor.
Împachetările faciale calde sunt realizate astfel :se confecţionează din tifon sau diftin
subţire o mască ce acoperă faţa dar lasă descoperite orificiile ochilor ,nasului şi a gurii.Această
compresă se îmbibă în uleiuri vegetale calde sau vitamina A călduţă ,după care se aplică pe
faţă .Peste compresa caldă se aplică o folie care să menţină căldura un timp mai îndelungat.
Masca de parafină are următoarea compoziţie : 70 g parafină solidă,,10 g ceară de
albine,10 g glicerină,20 g ulei de parafină.Masca de parafină are avantajul că aplicată pe faţă
la o temperatură mai ridicată,peste 50 grade C nu produce arsuri.Ea este aplicată peste un strat
de cremă grasă pentru ca efectul de hrănire şi înmuiere a stratului cornos să fie mult
amplificat.Condiţia ca aceste efecte să se producă este ca stratul de mască să fie compact,să nu
aibă nici o fisură pentru ca aerul să nu pătrundă.Masca se aplică cu o pensulă mai lată şi
moale.În timpul acţiunii măştii clienta trebuie să nu aibă grimase ale feţei pentru ca masca să nu
se fisureze.După 20 min masca se îndepărtează ,desprinzându-se în bucăţi de pe faţă cu ajutorul
unei spatule.Sub mască pielea trebuie să fie umedă şi catifelată şi uşor congestionată,astfel vom
constata că efectul dorit s-a realizat.
Deoarece toate aceste măşti prin efectul termic pe care îl realizează ,acţionează asupra
tonusului muscular,slăbindu-l,nu se aplică decât rar,de 3-4 ori pe an.
6.Măşti hidratante care se aplică tenurilor deshidratate.Se prepară pe bază apoasă din
infuzii,sucuri de fructe şi legume la care se adaugă alte substanţe :alge marine ,caolin,argilă
depinde de tipul de ten pe care se instalează deshidratarea.
7.Măştile descuamante sunt specifice tenurilor cu tulburări pigmentare ,asfixice sau acneice la
care este necesară refacerea tegumentului.Au în compoziţie substanţe keratolitice:acid
salicilic,rezorcină .
8.Măşti medicamentoase aplicate tenurilor acneice şi au în compoziţie:sulf,ihtiol,acid
salicilic,infuzii din plante cu acţiune antibactericibă sau în unele cazuri extreme se introduc
cantităţi mici de antibiotice unguent sau pulbere.
9.Măşti biologic active se aplică tenurilor senile cu tonus muscular diminuat.Au în
compoziţie substanţe regeneratoare : produse apicole,vitamine,extracte
placentare,fitohormoni,enzime ,colagen etc.

Substanţe componente ale măştilor

Substanţele introduse în măşti pot avea mai multe origini:
1. origine animală
2. origine minerală
3. origine vegetală

1. Substanţe de origine animală

 Oul se poate folosi la ambele tipuri de ten dar diferenţiat:la tenul gras ,albuşul,iar la tenul
uscat ,gălbenuşul.
Albuşul bătut spumă amestecat cu mălai se poate folosi ca mască de gomaj la tenul
gras.Amestecat cu câteva picături de lămâie devine o mască astringentă pentru tenul gras
cu porii dilataţi.
Gălbenuşul are un efect hrănitor amestecat cu uleiuri vegetale,miere,smântână,polen şi
alte substanţe hrănitoare sau emoliente.
Laptele are un efect hrănito şi este specific tenurilor uscate.Dă un efect de luminozitate
pentru tenurile normale sau cele care prezintă imperfecţiuni de ordin pigmentar.Laptele
împreună cu măr formează o pastă care se aplică sub formă de mască caldă,se amestecă cu
cartof sau caolin etc.
Brânza de vaci are un amestec uşor emolient şi hrănitor şi se foloseşte la tenurile uscate şi
deshidratate.
Iaurtul se combină cu caolinul,puţin zahăr şi se obţine un efect astringent pentru tenurile
grase.
Caimacul este un produs gras şi se amestecă cu suc sau pulpă de morcov,miere,polen în
măşti pentru tenurile uscate ,senile.
Laptele praf este o pulbere gălbuie care se amestecă cu uleiuri
vegetale,miere,infuzie,sucuri de fructe şi legume cu un bun efect hrănitor şi emolient.
Mierea are o compoziţie complexă:apă ,substanţe zaharoase şi nezaharoase
,fermenţi,vitamine de aceea este una din cele mai importante substanţe care se introduce în
măşti.Pentru tenul uscat se poate combina cu caolin,gălbenuş,smântână,lapte praf.Pentru
tenul gras se poate combina cu lămâie,drojdie şi albuş de ou.Acţiunea este
tonică,cicatrizantă,hemostatică,dezinfectantă,bacteriostatică şi regeneratoare.
Lăptişorul de matcă este o substanţă depusă de albine cu consistenţă moale,cremoasă,alb-
gălbuie.Compoziţia este formată din apă,proteine,lipide ,glucide ,vitaminele b,c
,microelemente,fermenţi hormoni ,antibiotice.Lăptişorul de matcă este un bun regenerator
şi tonifiant şi echilibrează funcţiile pielii.Sunt indicate special tenurilor
devitalizate,senile,tenuri ridate timpuriu.
Polenul conţine lipide,substanţe minerale,vitamine,pigmenţi,fermenţi,hormoni,esenţe
aromate.Este folosit pentru prepararea măştilor revitalizante,antirid şi nutritive.Utilizarea
se face cu atenţie deoarece poate provoca alergii.
2. Substanţe de origine minerală
Caolinul este o pulbere albă ,gălbuie,cenuşie sau uşor maronie în funcţie de locul de unde
este extrasă şi de puritate.Este o substanţă neutră şi de aceea este indicată tuturor tipurilor de
ten.Amestecat cu infuzie formează o mască neutră care poate fi aplicată şi tenurilor uscate la
care într-o anumită etapă au fost mai multe comedoane sau se poate aplica numai pe axul
facial.De asemenea caolinul poate constitui o bază pentru alte tipuri de măşti destinate
oricărui tip de ten.
Talcul este o pulbere fină ,albă ,foarte aderentă,fără gust şi miros.poate constitui bază
pentru diferite tipuri de măşti.
Alaunul se prezintă sub forma unor cristale incolore ,fără miros cu gust
astringent.Acţiunea este astringentă şi uşor dezinfectantă.
Acidul acetic este un lichid limpede ,incolor,cu miros înţepător ce se foloseşte diluat
pentru vaporizări după dezincrustare ca metodă de reacidifiere.Este un bun tonic. Acidul
boric se prezintă sub forma unor lamele cristaline lucioase cu aspect sidefiu ,cu gust
acrişor.Acţiunea lui este antiseptică,dezinfectantă ,antiinflamatoare.
Acidul citric are un gust acrişor ,fără miros,acţiunea este astringentă,antiseptică
,antipruriginoasă şi de albit.Se foloseşte sub formă de pulverizări după dezincrustare sau în
unele măşti pentru tenurile grase.
 Acidul salicilic se prezintă sub forma unor cristale incolore ,fără miros ,cu gust
acru.Prezintă o acţiune antiseptică,în concentraţie mică ajută la refacerea pielii ,în schimb
în concentraţii mari provoacă descuamaţii masive ale pielii.
Camforul are o formă cristalină cu miros puternic,gust iute,puţin amar.Împreună cu
mentolul se foloseşte în măşti la tenurile grase asfixice şi acneice,datorită proprietăţii lor
calmante,răcoritoare,revitalizante şi tonice.
Carbonatul de calciu este o pulbere albă ,fără miros ,fără gust,acţiunea este astringentă
,absorbantă şi se utilizează în măşti la tenurile grase.
Carbonatul de magneziu este o pulbere albă fără gust şi miros,acţiunea este absorbantă şi
astringentă.Împreună cu caolinul şi carbonatul de calciu formează o mască pentru tenul
gras.
Parafina se foloseşte topită în măşti calde ce se aplică în special tenurilor uscate şi
deshidratate.
Sulful este o pulbere gălbuie ,foarte fină,are o acţiune antiseptică la tenurile acneice. Oxidul
de zinc este o pulbere albă ,opacă ,foarte aderentă şi foarte astringentă.În cantitate mare
usucă şi aspreşte pielea.Se utilizează în cantitate mică pentru că se îndepărtează greu de pe
piele.
3. Substanţe de origine vegetală .Pentru prepararea măştilor din plante se folosesc
anumite părţi din care se extrag substanţele al căror efect se urmăreşte.
Substanţele active din plante se pot extrage prin mai multe metode:
1. Infuzarea este operaţia de extracţie în care produsul vegetal este menţinut în
contact cu apa fierbinte un anumit timp după care se lasă să se răcească şi se
strecoară soluţia obţinută.Aceasta se numeşte infuzie.La infuzie se folosesc
:teiul,muşeţelul ,sunătoarea,coada şoricelului etc.
2. Decocţia este operaţia de extracţie în care produsul vegetal se pune în apa
rece,care se pune la fiert un anumit timp,se lasă să se răcească şi se
strecoară.Soluţia obţinută se numeşte decocţie.Prin această metode se extrag
substanţele active mai ales din tulpini şi rădăcini la care este nevoie de un timp
mai îndelungat pentru ca substanţele active să difuzeze în apă.
3. Maceraţia este operaţia de extracţie în care produsul vegetal se menţine cu
lichidul extractiv la temperatura obişnuită un anumit timp,agitând din când în
când soluţia ,după care soluţia extractivă se strecoară.Acest produs se numeşte
macerat.
Maceraţia poate fi :
- apoasă dacă agentul extractiv este apa
- alcoolică dacă agentul extractiv este alcoolul,în acest caz produsul final este o
tinctură.

Plante folosite în măşti

Muşeţelul are un efect calmant,antiseptic şi decongestiv.Se foloseşte sub formă de infuzie
la tenurile iritate şi congestionate sub mai multe forme :la băi de aburi,comprese,pentru ştergerea
feţei după demachiere sau pulverizări.
Nalba are o acţiune emolientă,antiinflamatoare ,tonică datorită prezenţei vitaminelor
A,B,C şi F.La tenul uscat ,deshidratat şi ridat se aplică comprese.Pentru a-i mări efectul
antiinflmator se poate folosi în combinaţie cu muşeţel ,sunătoare şi salvie.
Sunătoarea de la care se folosesc florile conţin glicozide ,flavonoide ,hipericin şi
tanin,are o acţiune antiinflamatoare,cicatrizantă şi calmantă . Pentru tenul gras se foloseşte
oţetul de sunătoare preparat prin maceraţie alcoolică.
Menta ale cărei frunze conţin ulei volatil cu componente pe bază de mentol şi substanţe
antibiotice, are o acţiune tonică şi se foloseşte la tenurile ofilite,ridate,senile.
 Teiul de la care sunt folosite florile are o acţiune calmantă,liniştitoare şi este
recomandată sub formă de infuzie la toate tipurile de ten.
Lăptuca ale cărei frunze opărite se folosesc sub formă de cataplasme pentru tenurile
congestionate.Se recomandă pentru albirea şi luminozitatea tenului.Conţin vitaminele B,C,E şi
caroten.
Coada şoricelului de la care se folosesc florile şi frunzele conţin un ulei volatil bogat în
azulenă cu acţiune antiseptică şi antiinflamatoare.Se poate folosi sub formă de comprese la toate
tipurile de ten.
Salvia are o acţiune antiseptică şi astringentă datorită compoziţiei sale chimiceSub
formă de comprese se poate folosi la tenul uscat ,iar la tenurile grase se recomandă oţetul de
salvie ce se prepară în amestec cu sunătoare şi rozmarin ,sub formă de maceraţie alcoolică.
Rozmarinul conţine ulei volatil,tanin şi vitamina C.Datorită acţiunii sale cicatrizante
este folosit la tenurile cuperozice şi acneice sub formă de infuzie.
Albăstrelele sub formă de infuzie se pot folosi pentru cearcăne,ochi congestionaţi sau
comprese la tenurile ridate datorită proprietăţilor tonice.
Legume şi fructe folosite în măşti
Lămâia este bogată în vitamina C care se păstrează în formă activă datorită acidului
citric.Este folosită pentru tratarea tenului gras.Se mai poate folosi pentru decolorarea petelor
de pe faţă ,pentru a da luminozitate şi la tenurile uscate alături de substanţe potrivite
Exemplu:1/2 linguriţă de suc de lămâie,1 gălbenuş şi o linguriţă de ulei vegetal.
Portocalele este folosită în cosmetică datorită efectului său tonic asupra tenului
prevenind formarea ridurilor.Este folosită la ionizare ,măşti la toate tipurile de ten ,inclusiv la
tenurile uscate datorită acidităţii medii pe care o are.
Merele au un conţinut bogat în vitamine,enzime,proteine,săruri minerale şi tanin din
cuza căruia mărul expus la aer se oxidează şi capătă o culoare brună.Sucul de măr ajută la
tonifierea ţesuturilor.Din măr fiert în lapte se prepară o pastă care se aplică caldă la tenurile
uscate pentru luminozitate.Contra cearcănelor se aplică catplasme din pulpa de măr copt la
coptor.
Piersicile sunt folosite ca remediu pentru tratarea tenurilor seboreice,se poate folosi şi
la tenurile uscate la ionizări.
Strugurii se pot folosi în măşti la tenurile grase cu pori dilataţi.Pulpa strugurilor se
poate folosi şi la ionizare.Pentru că strudurii se oxidează repede este bine să se adauge puţină
vitamina C.Nu se folosesc struguri roşii pentru că conţin tanin şi pot provoca alergii.
Bananele au un efect tonic asupra tenului,se pot folosi la ionizare sau în măşti tonice
,emoliente.
Caisele sunt tonifiante atât pentru tenul uscat cât şi pentru tenul gras,se pot folosi la
ionizare sau măşti.
Gutuile au un puternic efect astringent fiind recomandate pentru tenurile grase cu
secreţie sebacee abundentă.
Căpşunile şi fragii sunt tonifiante ale tenului.Pentru tenurile uscate se recomandă sucul
de căpşuni amestecat cu caimac de lapte sau smântână.Pentru tenurile grase se poate amesteca
sucul cu o linguriţă de caolin şi câteva picături de lămâie.Atenţie mărită se acordă acestor fructe
pentru că multe persoane sunt alergice.
Cartoful este recomandat tenurilor uscate şi ofilite la care le redă moliciunea şi
catifelarea .Se poate prepara o mască caldă din cartof fiert,piure şi lapte călduţ.
Roşia este recomandă tenurilor grase pentru ionizare sau în măşti.Se pot aplica felii de
roşii pe faţă cu efect astringent.
Morcovul este folosit pentru a reda prospeţimea tenului ,pentru a atenua petele,are un bun
efect vitaminizant şi de catifelare.Sucul sau pulpa se pot folosi la ionizare sau în măşti.
Castravetele are un efect hidratant şi uşor astringent.Pot fi folosiţi sub formă de suc în
creme ,loţiuni ,măşti,emulsii.La tenul uscat,deshidratat are un efect uşor descuamant şi
hidratant folosit la ionizare sau aplicat ,rondele pe faţă.La tenurile grase se poate folosi la
ionizare,măşti sau sub formă de lapte de castraveţi pentru ştergerea feţei.
Laptele de castraveţi se prepară astfel: se macerează timp de 24 h ,în 200 ml lapte câteva
rondele de castraveţi.Apoi se filtrează şi foloseşte dimineaţa sau seara ,lăsându-l să se usuce
pe faţă.După aceea se clăteşte şi se aplică crema.
Loţiunea de castraveţi: 50 ml suc de castraveţi ,10 ml alcool,0,25 g acid citric,10 g
miere.Are un efect uşor astringent şi tonic folosit în special la tenurile grase.

TRATAMENTE COSMETICE

După stabilirea diagnosticului de ten ,cel mai important pas este acela de a alege cele
mai importante procedee de tratament care să restabilească echilibrul la nivelul
metabolismului pielii.
Fiecare tip de ten beneficiază de procedee specifice ,care sunt rânduite într-o ordine
bine stabilită.Această înşiruire reprezintă schema de tratament a tenului respectiv.Pe lângă
procedurile standard executate în timpul tratamentului tenului ,deoarece acesta poate suferi
anumite modificări care să accentueze aspectele negative ale tenului ,se pot aplica etape de
tratament intermediare ,la un interval de timp mai scurt,care să redea aspectul caracteristic al
tenului respectiv.

Tratamentul tenului normal

Tenul normal se caracterizează printr-un echilibru perfect între asimilaţie şi

dezasimilaţie la nivelul întregului corp.Aspectul tenului este fin şi catifelat ,cu piele întinsă şi
fermă.
Aceste caracteristici perfecte ale tenului trebuie însă îngrijite pentru ca ele să se
păstreze un timp cât mai îndelungat.
În timpul tratamentului nu se aplică un anumit proces în mod preponderent deoarece
pielea nu are o suferinţă anume care ar trebui corectată.
Demachierea se realizează cu demachiant pe bază de lanolină ,deci cu un produs
specific tenului uscat.Pentru îndepărtarea ultimelor urme de demachiant şi impurităţi se şterge
faţa cu loţiune tonică sau hidratantă.
Expunerea la aburi a feţei se face numai dacă se constantă existenţa câtorva comedoane
pe axul facial.În mod normal la acest tip de ten nu există comedoane.Durata expunerii la aburi
este de 10 min.Extragerea comedoanelor se face fără intensitate.
Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă cu maximum 20 % alcool.
Masajul facial are o durată de 10 min pentru că tenul normal apare la persoanele tinere
.Mişcările de masaj se axează pe mişcări de netezire cu intensitate moderată şi mişcări
energice cu intensitate slabă.Masajul se execută cu cremă grasă ,vitaminizată.
Surplusul de cremă se absoarbe şi apoi se aplică o mască emolientă : caolin cu
banană,suc de căpşună,suc de morcovi sau lapte călduţ,lapte praf,măr fiert în lapte etc.
Masca se păstrează pe faţă până prinde consistenţă după care se îndepărtează cu
comprese umezite în infuzie sau apă călduţă.
Se fac pulverizări cu loţiuni tonice sau hidratante,apă minerală după care se aplică o
cremă de zi hidratantă sau semigrasă în funcţie de anotimp.
Intervalul de tratament recomandat este de o lună.

Existenţa tenului normal este foarte scurtă .Aspectul tenului se poate modifica din
cauza expunerii prelungite la factori atmosferici care pot să provoace o uşoară deshidratare sau
pot apărea stări febrile ,un stres prelungit,o cură de slăbire sau administrarea de diuretice ,care
de asemenea pot duce la o uşoară deshidratare a tenului.
În acest caz se pot aplica procedee suplimentare care să readucă tenul la aspectul
normal.
Corecturile aplicare tenului se fac într-un interval de timp mai scurt de o lună ,cât este
intervalul de tratament la acest tip de ten.Acest lucru este necesar pentru ca aspectul negativ să
nu se prelungească.
În prima săptămână se introduce în schema de tratament un gomaj aplicat pe axul
facial pentru a îndepărta stratul de celule moarte care au apărut din cauza deshidratării
superficiale.Pentru gomaj se alege un produs specific tenului normal uscat de preferinţă sub
formă de gel şi care să nu conţină particule prea abrazive.
Tot în această etapă se poate renunţa la extragerea comedoanelor deoarece ele nefiind
numeroase şi extrase cu o săptămână înainte de regulă nu reapar.
Se aplică o mască emolientă ,hrănitoare.
În a doua etapă suplimentară de tratament se pune accentul pe procedee de hidratare şi
în afara demachierii se renunţă la orice alt procedeu de curăţire.
Cel mai potrivit procedeu de hidratare pentru tenul normal îl reprezintă
ionizarea.Aceasta se realizează cu fructe sau sucuri de fructe emoliente sau cu aciditate
medie .Se preferă sucurile deoarece pe lângă efectul produsului se adaugă şi efectul hidratant
al soluţiei apoase.
Hidratarea se poate realiza şi în timpul masajul prin folosirea Vapozonului.
Masca aplicată este de această dată hidratantă.
Când se constată că tenul şi-a redobândit caracteristicile normale se revine la schema
generală de tratament şi la intervalul de o lună.

Sfaturi pentru întreţinerea tenului

Pentru menţinerea tenului în condiţii bune clienta trebuie să se îngrijească şi la acasă.
Obligatorie este demachierea ,chiar dacă persoana este tânără şi nu se machiază.Nu
numai fardurile sunt acelea care agresează faţa ci şi praful,impurităţile ,poluarea.După
demachiere se şterge faţa cu loţiune tonică sau hidratantă
Seara se poate aplica o cremă antirid în jurul ochilor dacă s-a depăşit 25 ani şi dacă este
necesar o dată ,de două ori pe săptămână se aplică o cremă de noapte cu o compoziţie mai
simplă.
Dimineaţă se poate face o nouă demachiere sau se clăteşte faţa cu infuzie de muşeţel,apă
minerală ,de evitat fiind apa deoarece este clorată şi de cele mai multe ori plină de impurităţi .
Se aplică o cremă de zi hidratantă peste care se poate realiza machiajul.
O dată pe săptămână se poate aplica o mască naturală,emolientă.
La acest tip de ten produsele aplicate nu trebuie să aibă o compoziţie mai simplă
deoarece este un ten tânăr.

TRATAMENTUL TENULUI ALIPIC

Indiferent de provenienţa tenului ,congenitală sau dobândită,pielea are nişte caracteristici

specifice :pielea îşi pierde prospeţimea ,tenul este mat ,lipsit de strălucire,ridurile îşi fac apariţia
cu repeziciune şi dacă asupra tenului nu se iau măsuri corespunzătoare ,acestea se vor
transforma în riduri definitive,profunde chiar la o vârstă tânără.
Caracteristicile tenului alipic se accentuează după 25 ani când corpul femeii suferă a
serie de modificări hormonale ,în special în cazul sarcinilor.
 Îngrijirile cosmetice la acest tip de ten sunt extrem de importante şi nu pot fi decât
completate şi nu înlocuite de îngrijirile de acasă.
Scopul tratamentului tenului alipic este hrănire a pielii pentru a reface în permanenţă
deficitul de grăsime care să asigure consistenţă suportului plastic al pielii.De aceea procedeele
aplicate sunt specifice procesului de hrănire.
În cadrul tratamentului cosmetic se face demachierea cu demachiant pe bază de
lanolină şi în completarea demachierii se alege o loţiune tonică sau hidratantă.
Se aplică o cremă de gomaj de preferinţă sub formă de gel (care nu se usucă pe
faţă ) .Cremele de gomaj pentru tenurile uscate au în componenţă particule care nu sunt atât de
abrazive.La tenul alipic gomaju se aplică numai pe axul facial ,acolounde sunt cele câteva
comedoane.
Expunerea la vapori se face timp de 15-20 min la o intensitate moderată a aburilor
pentru a nu irita faţa şi numai după ce s-a aplicat cremă grasă în jurul ochilor.
Extragerea comedoanelor se face cu multă atenţie pentru deoarece comedoanele sunt
destul de închistate, pielea este subţire şi ţesutul se lezează uşor.Extragerea comedoanelor este
mult uşurată de folosirea tirecomedonului.
Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă cu max. 20% alcool .
Ionizarea este o etapă importantă în cadrul tratamentului .Pe lângă efectul de hrănire a
produsului folosit ,se realizează şi o hidratare a tenului.Pentru ionizare se recomandă :suc sau
pulpă de morcovi ,caise,piersici ,suc de struguri albi,banane ,miere cu infuzie,polen cu infuzie
etc.
Masajul se realizează cu cremă grasă ,vitaminizată.Mişcările de masaj se execută cu
intensitate moderată dar mai rapid având ca scop stimularea circulaţiei sanguine şi limfatice cu
scop de hrănire.De asemenea este necesară şi o stimulare a fibrei musculare deoarece la acest tip
de ten cedează mai repede.Un efect sporit îl are masajul dacă este executat sub vapozon.
Masca aplicată este emolientă ,hidratantă ,hrănitoare în funcţie de necesităţile de
moment ale tenului : făinuri vegetale ,uleiuri vegetale ,pulpă de fructe emoliente ,gălbenuş
,produse apicole etc.Pentru că masca este emolientă sau grasă ea se aplică şi pe gât şi decolteu.
La sfârşitul tratamentului sunt indicate pulverizări cu loţini tonice ,hidratantre sau apă
minerală pentru revitalizarea ţesuturilor.
Aplicarea cremei de zi hidrantantă sau semigrasă este obligatorie peste care se poate
realiza machiajul.
La tenul alipic respectarea intervalului de tratament de o lună de zile este foarte
important pentru păstrarea continuităţii ingrijirilor.

În alegerea procedurilor de tratament din schema generală cosmeticiana are un rol

important.În funcţie de condiţia în care se găseşte tenul în momentul prezentării la tratament
,se pot alege numai procedee de hidratare sau hrănire fără aplicarea procedeelor de curăţie
( înafara demachierii ).În cazul în care se alege un anumit proces el trebuie să se regăsească în
toate etapele de tratament : ionizare ,masaj ,mască.Accentuarea efectelor se poate obţine
folosind anumite aparate care prin căldura degajată să facă pielea mai receptivă.

O atenţie deosebită se acordă tratamentului tenului alipic între 30 şi 40 ani ,deoarece în

această perioadă se petrec cele mai multe schimbări de ordin intern care se reflectă şi în aspectul
tenului.În acelaşi timp asupra organismul apar primele presiuni legate de apropierea
menopauzei,care se manifestă prin reducerea şi mai mare a secreţiei sebacee ,adâncirea
ridurilor,pierderea elesticităţii musculaturii.
Îngrijirile vor urmări :
- ameliorarea circulaţiei locale
- întărirea ţesuturilor prin folosirea preparatelor şi procedeelor chimice care să
introducă la nivelul pielii substanţe bogate în elastină şi colagen care să
suplinească pierderile
 Accentul se pune pe masaj .Durata acestuia creşte la 15 min pentru a obţine
efecte mai profunde .Crema obişnuită de masaj se poate înlocui cu vitamina A uleioasă care
stimulează procesul de regenerare a pielii. Este vârsta la care se pot face impregnări cu
colagen de 2-3 ori pe an care se realizează tot cu ajutorul masajului facial şi stimulat cu
ajutorul aparatelor care produc o încălzire locală a pielii.
În cadrul masajului se introduc mişcări ale masajelor corectoare în regiunile unde se
simte nevoia.
Măştile care se aplică după masaj sunt importante pentru că ele trebuie să completeze
efectul de hrănire a pielii.Se pot aplica măşti calde ,împachetări pe lângă măştile preparate din
substanţe grase la fiecare tratament.
Dacă numărul comedoanelor extrase a fost mai mare într-o şedinţă de tratament se poate
aplica masca diferenţiat :pe axul facial se poate aplica o mască neutră din caolin şi infuzie care
să tensioneze uşor această zonă contribuind la inchiderea porilor.Pe restul feţei,gât şi decolteu se
aplică o mască emolientă,hrănitoare etc.

Sfaturi pentru întreţinerea tenului acasă

Perseverenţa în îngrijiri este cea mai importantă la această vârstă pentru obţinerea
rezultatelor dorite.
Demachierea este obligatorie cu produs specific tenului.
Dimineaţa se aplică o cremă semigrasă sau hidratantă ca bază de machiaj.
Seara se aplică o cremă de noapte,creme antirid în jurul ochilor de cel puţin două ori pe
săptămână.
O dată pe săptămână se poate aplica o mască grasă din produse naturale :gălbenuş
,miere,ulei de măsline (împachetări )
Se recomandă multă mişcare în aer liber deoarece oxigenul contribuie la stimularea
proceselor chimice din muşchi şi de asemenea aduce un aport de oxigen pielii.Un regim
alimentar echilibrat pe bază fructe şi legume,evitarea curelor de slăbire care se manifestă la
nivelul ţesuturilor prin,, lăsarea,, lor şi la nivelul pielii prin deshidratare.
Este importantă adaptarea îngrijirilor în funcţie de anotimp,protejarea feţei de frig şi
soare ,factori care duc la o îmbătrânire prematură.
În timpul îngrijirilor nu trebuie uitate gâtul,decolteul şi mâinile care îmbătrânesc mai
repede decât faţa.
TRATAMENTUL TENULUI USCAT DESHIDATAT

Insuficienţa sebumului la tenurile uscate facilitează procesul deshidratării,stratul lipidic

nefiind prea gros nu se poate opune evaporării apei.
Insuficienţei de sebum i se adaugă şi o tulburare în metabolismul apei care poate
interveni pe parcursul vieţii şi care se accentuează cu vârsta.
Deshidratarea este influenţată şi de acţiunea prelungită a factorilor atmosferici sau a
produselor de îngrijire prea astringente ,neadecvate tenului.
Toţi aceşti factori duc la formarea de celule care vor căuta să se detaşeze de pe
suprafaţa pielii şi care dau un aspect caracteristic ,făinos feţei,Pielea devine aspră,elasticitatea
se diminuează şi ridurile se accentuează.Celulele descuamate se evidenţiază în special la
colturile externe ale ochilor şi la comisurile buzelor.

Tratamentul tenului are ca scop:

- folosirea procedeelor care să introducă în piele o cantitate de apă cât mai
mare :folosirea vapozonului peste măşti sau în timpul masajului sau pe piele
curată la sfârşitul tratamentului.
- Pulverizări
 - Folosirea cremelor care să conţină uleiuri vegetale ,ceară (colcreme) siliconi
,acizi graşi care vor forma pe piele o peliculă protectoare care va împiedica
evaporarea apei.
- Masaje cu creme hidratante pe bază de lanolină
- Ionizări cu sucuri de fructe şi legume
- Aplicarea măştilor hidratante pe bază apoasă :infuzii ,sucuri de fructe şi legume
- Se recomandă procedee de curăţire superficială ( gomaj ) pentru înlăturarea
celulelor descuamate pentru ca pielea să devină receptivă la procedeele de
hidratare
- Aplicarea cremei de zi hidratantă este un factor de protecţie
- Machiajul reprezintă de asemenea un factor de protecţie pentru piele împotriva
acţiunii factorilor atmosferici

Dacă deshidratarea este depistată şi tratată din timp ,cât este superficială ,este
reversibilă ,dar dacă nu este tratată corespunzător sau metabolismul este afectat deshidratarea
devine profundă şi definitivă.

TRATAMENTUL TENULUI CAŞECTIC

Tenul caşectic păstrează caracteristicile generale ale tenului alipic la care se adaugă
tulburările în metabolismul glucidelor şi proteinelor manifestate prin incapacitatea
organismului de-a reţine aceste elemente.Astfel că şi la nivelul pielii se accentuează aspectele
negative :pielea devine mai flască,lipsită de elasticitate, deshidratată ,ridurile se accentuează.
Schema de tratament urmează schema de tratament a unui ten uscat-deshidratat ,în care
se alternează procedeele de hidratare cu cele de hrănire.
Pentru refacerea aspectului tenului se recomandă un tratament medical care să rezolve
tulburările de metabolism.
În rest îngrijirile pentru acasă sunt identice cu cele ale unui ten uscat-deshidratat.

TRATAMENTUL TENULU GRAS ULEIOS

Tenul gras uleios se caracterizează printr-un exces de sebum care se găseşte în pori
deschişi asemănători cojii de portocală.La acest ten sebumul nu are consistenţă,el se scurge liber
pe faţă.Culoarea pielii este gălbuie din cauza keratinei ,predominantă în stratul cornos.Nu se
ridează decât la târziu ,odată cu înaintarea în vârstă.
Tratamentul are ca scop diminuarea secreţiei sebacee,închiderea porilor şi reducerea
alcalinităţii pielii.
Schema de tratament are doi timpi ,amândoi de curăţire,diferenţa dintre ei fiind
procedeul de curăţire aplicat.
Primul pas este cel de curăţire profundă .
Demachierea se face cu lapte demachiant pe bază de stearină sau cu loţiune demachiantă
pe bază de castraveţi,busuioc sau ciulin ,după care se şterge faţa în completare cu loţiune
astringentă,loţiune spumoasă sau când secreţia este uşor diminuată ,cu loţiune hidratantă ,pentru
a preântâmpina deshidratarea.
Expunere la aburi 4-5 min după care se face dezincrustarea cu soluţie de carbonat de
sodiu 10 %o pentru o curăţire profundă a pielii.
Expunere la aburi încă 15 min după care se trece la extragerea comedoanelor.Aceasta se
face din aproape în aproape pe toată suprafaţa feţei ,pentru a elimina conţinutul porilor.Din
cauza excesului de sebum ph-ul este alcalin şi posibilitatea apariţiei unei infecţii este foarte
mare.
Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă :30 % alcool ,2 % comfor,1 % mentol şi
2% acid salicilic.Dezinfecţia se completează 2-3 min cu Electrodermul.
La primele şedinţe de tratament ,până la diminuarea secreţiei sebacee se recomandă
masajul a sec a lui Jaquet ,executat cu pudră.Pudra absoarbe o cantitate de sebum contribuind
la reducerea secreţiei.
Măştile aplicate trebuie să fie astringente,absorbante pe bază acidă pentru a reechilibra
ph-ul după dezindrustare.
Exemple : - albuş de ou la care se adaugă câteva picături de lămâie
- măşti de argilă cu sucuri de fructe acide
- carbonat de calciu,magneziu ,caolin şi suc de fructe acide
Deoarece masca se usucă pe faţă îndepărtarea se face după ce a fost umezită
uşor pentru a nu irita faţa.
După îndepărtarea măştii, utile sunt pulverizările cu infuzie de
busuioc,sunătoare,gălbenele ( cu proprietăţi antibacteriene ) sau cu soluţii uşor acide ( acid
acetic sau citric diluat ).
Se aplică o cremă de zi sub formă de gel sau o cremă de zi hidratantă specifică tenului
gras .

În al doilea pas al tratamentului ,care se realizează după 2-3 săptămâni se aplică un

procedeu de curăţire superficială.
Acest procedeu este gomajul .Se foloseşte un produs specific tenului pe bază de albuş
bătut spumă şi mălai , bioxid de siliciu umezit,fulgi de porumb umeziţi.Dintre produsele
preparate industrial se aleg cele cu coajă de castană,de sâmbure de piersică sau de
papaya.Produsul nu se lasă să se usuce pe faţă în totalitate deoarece nu există un strat de celule
descuamate care să trebuiască a fi înlăturate.
Pentru că secreţia sebacee este mai redusă masajul se poate executa cu cremă pe bază de
sterină ,iar în timpul masajului mâna se umezeşte în infuzie .Masajul se poate execută şi cu ulei
de măsline sau ulei de masaj ( cele pentru copii sunt preferate datorită compoziţiei lor uşoare).
Măştile recomandate sunt cele astringente ,absorbante pe bază de carbonaţi
,caolin,argilă cu infuzii astringente.
Din cauza sebumului care este hidrofob şi a produselor astringente şi absorbante
folosite din abundenţă,tenul se poate deshidrata ,de aceea în cadrul tratamentului se poate
introduce ionizarea ca procedeu de hidratare.Se folosesc fructe cu aciditate medie (portocală
,grepfruit ) ,suc de lămâie diluat,castravete.

Sfaturi pentru îngrijire de acasă

Tenul gras este deosebit de sensibil la infecţii microbiene mai ales în perioada
tânără .De aceea este important ca tratamentele cosmetice să fie completate de îngrijirile de
acasă.
Demachierea este obligatorie cu demachiant specific tenului în alternanţă cu spălarea
feţei cu creme de spălat ,spumă de ras sau săpunuri pe bază de sulf şi ihtiol.
Completarea demachierii se face cu loţiune astringentă pe bază de busuioc sau infuzii
de sunătoare ,cimbru.
Deşi este ten gras nu este exclusă aplicarea cremei de zi sub formă de gel sau a uneia
specifice tenului gras.Seara se poate aplica o cremă antirid în jurul ochilor după 25 ani
.Cremele de noapte sunt recomandate după 30 –35 ani de două ori pe săptămână ,specifică
tenului gras.
O dată pe săptămână se poate aplica un gomaj şi o mască pe bază naturală ( roşii
,castravete ,vişine ).
 Machiajul este o formă de protecţie a feţei dar se recomandă folosirea pudrei şi nu a
fondului de ten.

TRATAMENTUL TENULUI GRAS ASFIXIC

Caracteristica de bază a tenului sunt comedoanele în număr mare,închistate în

porii dilataţi .Dilatarea porilor este rezultatul acumulării celulelor cornoase, ce se amestecă cu
sebumul, în pâlnia foliculară . Porii se dilată din cauza curăţirii insuficiente a porilor şi ca o
consecinţă a apare şi lipsa de oxigenare a pielii.
Pe măsura acumulării sebumului în pori apar şi chisturile sebacee.
Tratamentul acestui ten are ca scop înlăturarea asfixiei cutanate prin evacuarea
foliculilor pilosebacei de surplusul de sebum şi a celulelor descuamate de la suprafaţa pielii.
Pentru realizarea scopului propus se folosesc procedee de curăţire superficială şi
profundă.
După demachierea amănunţită se face o evaluare a aspectului tenului pentru a alege
procedeele cele mai eficiente.
La prima şedinţă de tratament se aplică un procedeu de curăţire profundă
:dezincrustarea pentru a înlătura cât mai bine stratul de celule care se opune evacuării
conţinutului porilor .De asemenea prin dezincrustare se încearcă înmuierea conţinutului
comedoanelor pentru a fi mai uşor extrase .Solubilizarea conţinutului porilor favorizează
îndepărtarea acestuia şi în etapele următoare ale tratamentului.
Expunerea la aburi va fi prelungită la 25 min pentru ca porii să se dilate cât mai bine şi
stratul de celule descuamate să se înmoaie.

Extragerea comedoanelor se face cu greutate pentru că comedoanele sunt închistate şi

este dureroasă pentru că intensitatea extragerii este destul de mare.Pentru a nu irita prea mult
pielea extragerea nu se face în totalitate din prima şedinţă de tratament.
Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă şi în completare cu Electrodermul,
Masajul se execută cu cremă pe bază de stearină sau cu ulei de masaj.Mişcările cele
mai indicate sunt cele energice pentru stimularea şi drenarea secreţiei glandelor sebosudorale.
Măştile recomandate sunt cele astringente ,absorbante pe bază de
argilă,caolin,carbonaţi,drojdie de bere,iaurt,sucuri de fructe astringente.
Pentru că s-a făcut dezincrustare este indicat să se aplice o mască acidă sau pulverizări
cu soluţii acide,adică să se aplice o metodă de reacidifiere pentru a restabili ph-ul.
Pentru dezinfecţie şi refacerea integrităţii ţesuturilor se face o şedinţă de o jumătate de
min la lampa de ultraviolete.
În a doua şedinţă de tratament ca procedeu de curăţire se aplică gomajul cu produs
specific tenului gras.
Extragerea comedoanelor în această etapă este de regulă mult mai uşoară şi numărul
comedoanelor extrase este mai mare.
După masaj se aplică o mască astringentă ,absorbantă.
Pulverizările se realizează cu soluţii uşor acide pentru coborârea ph-ului cât mai mult
spre valorile normal-acide.
Crema de zi aplicată se recomandă a fi hidratantă.

Intervalul de tratament propus este de 2-3 săptămâni în funcţie de încărcătura

tenului.Pe măsură ce tenul se curăţă se poate alege o frecvenţă de 3 săptămâni.Trebuie lăsat
tenului un timp de refacere.
 Aplicarea nenumăratelor produse astringente ,absorbante face ca stratul de celule
descuamate de la suprafaţa pielii să împiedice realizarea unei hidratări corespunzătoare şi
astfel că tenul se complică şi cu deshidratare superficială.
De aceea este necesar ca între etapele de curăţire aplicate tenului să introducem şi etape
în care să aplicăm şi procedee de hidratare.Astfel că se excută o ionizare cu fructe sau legume
acide (portocale,grepfruit,suc de lămâie ,roşie ,suc de vişine )sau cu miere dizolvată în infuzie
pentru a asigura şi o hrănire a pieleii ,mai ales pe timp de iarnă.
În etapa de hidratare nu se aplică procedee de curăţire înafara demachierii şi extragerii
comedoanelor pentru că faţa este mult sensibilizată şi se încearcă calmarea şi refacerea
ţesuturilor.
Măştile sunt hidratante pe bază de sucuri de fructe şi legume.
Pulverizările sunt importante ca metodă de hidratare.
Crema de zi hidratantă ,sub formă de gel.

Sfaturi pentru acasă

Îngrijirile de acasă trebuie să le completeze pe cele din cabinet.
Curăţirea feţei se realizează prin demachiere sau prin spălarea feţei cu cremă de
spălat.La varianta spălării feţei se recurge o dată ,de două ori pe săptămână pentru a nu
accentua şi mai mult deshidratarea tenului.
Zilnic sunt recomandate pulverizările ca metodă de hidratatre.
O dată pe săptămână se poate face un gomaj cu mălai umezit şi se poate aplica o mască
cu produse naturale.
Deoarece frecvenţa tratamentului cosmetic este destul de mare nu sunt obligatorii decât
îngrijirile zilnice .Tenul are nevoie de un timp de refacere şi nu trebuie agresat.
Nu sunt indicate folosirea produselor prea astringente sau alcoolice pentru a nu stimula
şi mai mult secreţia sebacee.
O dată pe săptămână se poate aplica şi o cremă semigrasă care să prevină devitalizarea
ţesuturilor.După 25 ani se poate aplica şi o cremă antirid în jurul ochilor.

TRATAMENTUL TENULUI ACNEIC

Tenul acneic prezintă cele mai multe probleme şi de aceea trebuie să îi acordăm cea
mai mare atenţie şi seriozitate.
Acneea este caracterizată printr-un proces eruptiv ce acoperă cel puţin jumătate din
suprafaţa feţei.Prezintă toate elementele: comedoane,chisturi ,pustule de diferite forme
,induraţii şi imperfecţiuni :cicatrici şi cruste.
Pentru a se evita suspiciunea infectării cu stafilococ se recomandă un consult
dermatologic.
Tratamentul acneei este de cele mai multe ori neplăcut şi de lungă durată.De aceea se
recomandă tratarea cu multă seriozitate a formelor mai uşoare a tenului gras pentru a se evita
încărcarea şi suprainfectarea tenului.
Tratamentul tenului are mai multe etape ,fiecare dintre ele fiind deosebit de importantă
şi cu un rol bine definit.
Înainte de începerea tratamentului se face un examen amănunţit al tenului pentru a se
determina exact elementele existente şi modul de abordare a tratamentului.
Prima etapă de tratament este cea de asanare a infecţiei.
Demachierea se face amănunţit pe toată suprafaţa feţei şi cu grijă pentru a nu sparge
pustulele.De cele mai multe ori este necesar să se intre şi după ureche,pe gât ,decolteu şi ceafă.
Completarea deamchierii se face cu loţiune antiacneică.
 Vaporizarea se face timp de 15-20 min la o intensitate moderată a aburilor pentru a nu
irita şi mai mult faţa .Tamponarea feţei se face cu grijă pentru a nu sparge pustulele.
Extragerea comedoanelor este o manevră delicată şi se execută în condiţii de igienă
maximă.În primul rând se extrag pustulele pentru se elimina focarele de infecţie .Dacă nu sunt
multe pustule se poate trece şi la extragerea chisturilor şi eventual câteva comedoane.
Dacă pustulele sunt numeroase se repetă extragerea după o săptămână şi apoi se poate
trece la un interval de tratament de 2 săptămâni ,până la rezolvarea infecţiei.Compresele sterile
se schimbă după fiecare pustulă pentru a evita întinderea infecţiei.
Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă şi în completare cu Electrodermul cu
electrodul plat şi ac în craterele pustulelor.
Masajul se face cu pudră de saprosan,pudră sulfamidată folosind ciupituri profunde şi
superficiale pentru golirea foliculilor sebacei şi activarea circulaţiei sanguine şi limfatice
.Presiunea nu trebuie să fie prea mare pentru că pielea este mult sensibilizată după extragerea
comedoanelor.
Masca trebuie să fie medicamentoasă :ihtiol,sulf,metosept ,pudră de antibiotic dacă este
cazul amestecate cu caolin,argilă infuzii astringente.Masca se aplică cu un tampon de tifon care
se aruncă.Ştergerea măştii se face după ce a fost înmuiată pentru a se evita frecarea.
Pulverizările sunt importante pentru calmarea pielii (cimbrişor ,muşeţel )sau cu soluţii
antiseptice (busuioc ,sunătoare ,gălbenele )deoarece pielea curată este extrem de receptivă.
În finalul tratamentului se aplică un unguent medicamentos (cutaden ,cicatrizant cu
cătină )pe locurile unde ţesuturile au fost traumatizate ,apoi se aplică o cremă antiacneică cu
rol de protecţie împotriva prafului şi impurităţilor.
Pentru dezinfecţie se face o şedinţă la lampa de ultraviolete.
Această etapă de tratament se repetă până la rezolvarea completă a infecţei.Uneori
această etapă poate dura şi 2-3 luni în funcţie de gravitatea şi întindrea infecţiei.
Dacă pe parcursul celorlalte etape de tratament infecţia revine se reia schema de
tratament pentru asanarea infecţiei.
A doua etapă de tratament este de curăţire şi se aseamănă ca schemă cu cea a unui ten
gras asfixic.În schema de tratament gomajul şi dezincrustarea se succed la un interval de 2-3
săptămâni în funcţie de starea tenului .
Atenţie mărită se acordă în continuare extragerii comedoanelor ,când se respectă strict
normele de igienă.
Tenul fiind acneic se folosesc în continuare produse specifice acestui ten.
Măştile sunt acide dacă s-a făcut dezincrustare :iaurt cu argilă,drojdie de bere cu iaurt
sau astringente ,absorbante dacă s-a făcut gomaj.
La sfârşitul tratamentului se face o şedinţă la lampa de ultraviolete de 1min.

A treia etapă de tratament este destinată refacerii tegumentului şi rehidratării.

În această etapă pe lângă procedurile de curăţire se face o ionizare cu fructe sau sucuri
de fructe cu aciditate medie ,cu efect astringent,tonic şi hidratant.
Se poate realiza masajul cu cremă saponantă sau ulei de masaj sau chiar cu vitamina A
uleioasă care are proprietăţi de regenerare a ţesuturilor.Dacă tenul este în condiţie bună sa poate
face masajul şi sub Vapozon pentru dezinfecţie suplimentară.
Măştile vor fi astringente ( caolin ,carbonat de calciu ,infuzie ) ,hidratante (caolin sau
argilă cu sucuri de fructe sau legume,mască cu iaurt şi miere) ,regeneratoare (germeni de grâu
cu amidon ,drojdie de bere,miere şi infuzie )Se mai pot folosi şi alte procedee de rehidratare.
Crema de zi poate fi hidratantă specifică tenului gras sau sub formă de gel.
La sfârşit se face o şedinţă la lampa de ultraviolete.

Sfaturi pentru acasă

 Curăţirea amănunţită acasă prin spălarea feţei cu creme speciale ,cremă de ras,săpunuri
pe bază de sulf şi ihtiol în faza de erupţie cutanată.Apoi se poate trece la curăţirea feţei cu un
demachiant specific tenului gras acneic.
Folosirea cremelor de zi nu este interzisă ,dimpotrivă dar să fie adecvate tenului
acneic.De asemenea nu este interzisă folosirea machiajului dar se vor folosi produse adecvate (
se preferă pudra pulbere) care vor fi demachiate temeinic,nu se recomandă crema de
noapte ,nu se recomandă soluţiile prea alcoolice care sporesc secreţia sebacee,este interzisă
atingerea feţei cu mână pentru extragerea comedoanelor acasă,se interzice fumatul.Tratamentele
cosmetice sunt obligatorii pentru a reduce infecţia ,aplicarea oricăror produse de acoperire
,astringente este inutilă fără să nu se evacueze conţinutul porilor.Soluţiile alcoolice nu fac decât
să usuce stratul superficial,să-l deshidrateze pe când porii se dilată şi cumulează în continuare
materie grăsoasă.

TRATAMENTUL TENULUI PLETORIC

Tenul pletoric are în mare măsură caracteristicile tenului gras asfixic la care se adaugă o
depunere anormală de substanţe minerale ,glucide şi proteine.
Schema de tratament a acestui tip de ten urmăreşte schema de tratament a tenului gras
asfixic ,cu accent pe procedeele de curăţire profundă.
Pe lângă tratamentul cosmetic se recomandă obligatoriu un tratament medical care să
rezolve cauzele apariţiei tulburărilor de metabolism.

TRATAMENTUL TENULUI CUPEROZIC

Cuperoza reprezintă al doilea stadiu al rozaceei,o afecţiune dermatologică care poate

evolua spre formarea de pustule de origine foliculară.
Prima fază este cea de eritroză dar durata acesteia este extrem de scurtă şi pentru
manifestările sunt de scurtă durată rămân aproape neluate în seamă.Din păcate afecţiunea
evoluează şi roşeaţa se permanentizează ,capilarele prin pierderea elasticităţii pereţilor se
sparg şi apare desenul caracteristic al telangiectaziilor pe pomeţi şi aripile nasului.De cele mai
multe ori cuperoza se manifestă şi printr-o încălzire locală.Pe măsura trecerii timpului ele se
accentuează desenul vascular apare pe un fond roşiatic permanent.Cuperoza poate apărea la
orice vârstă când întâlneşte condiţii favorabile.
Cuperoza se poate instala pe orice tip de ten dar teren favorabil se găseşte pe tenul
uscat care are o piele subţire şi neprotejată natural.
CAUZELE apariţiei cuperozei sunt multiple :de ordin intern şi extern.
Cauzele interne sunt de ordin digestiv (afecţiuni hepatice şi biliare) şi nervos (timiditate
,,eritem pudic,,stres) ,pe când cele externe sunt condiţiile atmosferice ,tenul neprotejat împotiva
acestor factori precum şi factori fizici şi chimici :detergenţi ,vapori toxici (mediul de lucru ).
Din punct de vedere cosmetic se poate interveni în această fază pentru ameliorarea
circulaţiei şi prevenirea instalării acneei rozacee.

Tratamentul acestui tip de ten pune mari probleme cosmeticienei.

Se stabileşte întâi tipul de ten şi cauzele apariţiei cuperozei după care se poate alege o
strategie de tratamnent.
Tratamentul trebuie să urmărească schema de tratament a tenului de provenienţă cu
unele precauţii.
 Demachierea se face cu lapte demachiant specific tenului.
Atenţie se acordă vaporizării care se face la o intensitate slabă a vaporilor sau se
recurge la comprese calde pentru dilatarea porilor.
Extragerea comedoanelor se face cu multă blândeţe pentru a nu accentua spargerea
capilarelor.
Masajul se axează pe mişcări ne netezire uşoare ,fără intensitate şi cu presiune pe
direcţia circulaţiei venoase.Se folosesc şi mişcări vibratorii executate pe direcţia circulaţiei
venoase.În completarea masajului se poate folosi Electrodermul a cărui scânteieri contribuie la
întărirea pereţilor vasculari.
Măştile trebuie să fie calmante ,descongestionante.Îndepărtarea măştii se face foarte
uşor ,fără frecare.

Trecerea cuperozei la faza de acnee rozacee poate să nu producă niciodată dacă

îngrijirile acordate tenului sunt corespunzătoare şi temeinice.
Acneea se instalează de obicei la vârsta menopauzei ,deci pe un ten senil,când funcţiile
pielii se diminuează considerabil.Tratarea acneei rozacee nu este de competenţa cosmeticienei
ci a medicului dermatolog.

Sfaturi pentru acasă

Îngrijirile personale au un rol foarte important în menţinerea sub control a cuperozei . Pe
lângă îngrijirile obişnuite ,de curăţire zilnică specifice tenului există măsuri speciale
care trebuie luate :
- consum limitat de alimente excitante,condimente ,alcool ,tutun
- protejarea faţă de condiţiile atmosferice :evitarea expunerilor la soare şi la frig
- protejarea feţei cu ajutorul cremelor cu factor de protecţie UV
- evitarea băilor calde ,preferabil duşuri
- evitarea manevrelor bruşte pe faţă
- evitarea schimbărilor bruşte de temperatură
- utilizarea produselor la temperatură ambiantă,sunt interzise măştile calde
Este important ca persoana să fie pregătită ,să cunoască modul de prezentare a
acneei rozacee pentru ca în cazul apariţiei elementelor de foliculită ,care vor degenera în
pustule,să nu acţioneze asupra lor în nici un fel şi să apeleze la medicul dermatolog.
Tratamentul se bazează pe antibiotice intern şi unguente externe.

TRATAMENTUL TENULUI SENIL

Tenul senil apare după vârsta de 45-50 ani odată cu instalarea menopauzei.În această
perioadă funcţiile pielii se diminuează şi în consecinţă apar anumite manifestări specifice.
Pielea devine subţire,se deshidratează,tonusul muscular se diminuează ,la fel ca şi
aderenţa şi elasticitatea ,apar pete pigmentare pe mâini şi decolteu,accentuarea ridurilor,se
evidenţiază o hipertricoză accentuată.
Tenul senil se instalează la toate persoanele indiferent de tenul care l-au avut în
tinereţe:uscat sau gras.
Scopul tratamentului este de relaxare ,de ameliorarea circulaţiei locale,întărirea
musculaturii.
Schema de tratament se bazează pe folosirea procedeelor specifice hrănirii.
Produsele folosite în cadrul tratamentului sunt cele specifice tenului de bază.
 Atenţie se acordă vaporizării deoarece la această vârstă pot exista afecţiuni
cardiace,circulatorii sau respiratorii şi de aceea se va folosi o intensitate mică a vaporilor sau
comprese pentru dilatarea porilor.
Ca şi procedeu de curăţire se preferă gomajul pentru că este mai puţin agresiv decât
dezincrustarea şi până la această vârstă se presupune că s-au rezolvat problemele de secreţie
sebacee.
Extragerea comedoanelor este făcută cu blândeţe pentru că pielea se lezează uşor.
Rehidratarea se realizează cu ajutorul ionizărilor şi prin folosirea vapozonului în timpul
masajului sau peste mască.În cadrul tratamentului se foloseşte o gamă largă de aparate la toate
procedeele la care se poate ,pentru că datorită stimulării electrice musculatura flască se pune în
stare de contracţie.
Accentul se pune pe masajul facial care are rolul de relaxare ,de aceea durata lui este
cea mai mare ,de 20 –30 min.Se execută toată gama de mişcări cu intensitate moderată şi se
apelează la mişcări de masaj corector.Masajul se execută cu creme grase ,hrănitoare ,cu adaos
de vitamine,creme antirid pe faţă ,gât şi decolteu.
Pentru ca să fie mai receptivă la procedeele de tratament clienta poate beneficia şi de un masaj
de relaxare corporal.
Masca este hrănitoare,biologic active pe bază de produse apicole ,hormoni,enzime
,extracte placentare,colagen.
Pentru că la această vârstă porii se restrâng ca dimensiune şi arie, în cadrul
tratamentului se poate renunţa la extragerea comedoanelor şi gomaj şi să se folosească mai
multe procedee de hidratare şi hrănire.
Tenul senil se pretează foarte bine la impregnările cu colagen care ajută pielea să-şi
menţină funcţiile normale.
Îngrijirile din cabinet trebuie continuate şi acasă.Demachierea nu trebuie
neglijată,cremele aplicate vor fi semigrase ziua şi creme cu
retinol,flavonoizi,vitamine,enzime ,hormoni,acizi din fructe care să stimuleze sintetizarea
colagenului natural,produse apicole etc.
Se recomandă un machiaj discret în culori naturale.
Intervalul de tratament este de o lună.
Procesul de îmbătrânire nu poate fi stopat dar poate fi încetinit prin îngrijiri atente şi
timpurii.
Singurul procedeu care poate schimba aspectul tenului senil este chirurgia estetică şi
liftingurile nechirurgicale.
 LECTURI SUPLIMENTARE

BOLILE FIZICE ŞI TRĂSĂTURILE PSIHICE

SE GĂSESC ÎN FIZIONOMIE

Figura este partea corporală cea mai expresivă şi cea mai edificatoare asupra
trsăturilor intelectuale,affective şi morale ale unei personae.

TRĂSĂTURI PSIHICE

Forma feţei

1. Tipul cu faţă pătrată ,cea a instinctivului – impulsivului : energie,dynamism,curaj

,dorinţa de a conduce şi de a realize ,perseverenţă,feminitate.Defecte posibile :
impulsivitate,orgoliu,zgârcenie,egoism,încăpăţânare.
2. Tipul cu faţă diamante - mari înclinaţii intelectuale,dar prea puţin pragmatice.Defecte
posibile : inactivitate,slăbiciune.
3. Tipul cu faţă triunghilară, cea a intelectualului prin excelenţă,a omului spiritual:
imaginaţie,temeritate,timiditate,ambiţie,oriinalitate,înclinaţii artistice şi filozofice
.Defecte posibile: interiorizare excesivă,complicare inutilă a lucrurilor.
4. Tipul cu faţa rotundă,cea a realist- pragmaticului: bunătate,ingenuitate,optimism,voie
bună,reflexe rapide,entuziasm,sociabilitate,realism,generozitate.Defecte posibile:
agresivitate.
5. Tipul cu faţă ovală,cea afectiv-sentimentalului :
farmec,generozitate,devotament,tact,înclinaţii artistice.Defecte posibile : rezistenţă
scăzută la solicitări,nestatornicie,nerealism,capriciozitate.

Frunte
- bine propoţionată : echilibru în viaţa spirituală
- foarte înaltă şi lată : inteligenţă deosebită,mare putere de abstractizare şi de
concentrare,simţ moral
- înaltă :aptitudini pentru studiu şi instruire,conştiinciiozitate
- joasă şi largă :inteligenţă ,intuiţie,perseverenţă,imaginaţie şi spontaneitate.
- Joasă şi strâmtă: spirit de imitaţie,tendinţă de a fi dominat,lipsă de
imaginaţie,superficialitate,nehotărâre,devotament,încăpăţânare
- Foarte înaltă şi strâmtă : inteligenţă,egoism,multe calcule în interes personal

Ochi

1. Mărimea
- mari : fermec,generozitate,sensibiltate,spirit meditativ,spirit de independenţă
- mici : pragmatism ,raţionalitate,curaj,hotărâre,energie,perseverenţă
2. Forma rotunzi:pragmetism,consecvenţă,spiritsistematic,inteligenţă,tandreţe,imaginaţie,
senzualitate
- migdalaţi : originaliate,ingeniozitate,uneori egoism
3. Distanţa dintre ochi
- apropiaţi : concentrare,voinţă,gelozie,intuiţie,claritate în gândire,maliţiozitate
- îndepărtaţi : inconsecvenţă,tendinţă spre infidelitate,generozitate,simţ al frumosului
- înfundaţi : închidere în sine ,nesociabilitate,convingeri ferme,intuiţie
 - ieşiţi din orbite : dinamism, ambiţie,noroc în dragoste
4. Colţul ochilor
- ridicat : gravitate,idealuri înalte,organizare bună a eforturilor,simţ al umorului
- lăsat : imaginaţie,fire dulce,nerealistă şi adesea haotică,ilogică
5. Culoare
- albaştri : natură cinstită,fidelă,fermă
- albastru deschis : blândeţe şi farmec,lipsă a unui simţ practic elementar
- albaştri tulburi şi spălăciţi : insensibilitate,răceală sufletească,slăbiciune
- căprui: amabilitate,energie,generozitate,căldură sufletească
- căprui deschis : inconstanţă ,cochetărie
- căprui –verzi : spirit combativ,curaj,talent
- negri: fire pasională,vicleană,iscusită,agresivă,răzbunătoare
- verzi : lent ,îndemânare ,viclenie,nepăsare

Sprâncene
- arcuite în semicerc : sentimentalism,imaginaţie,amabilitate,tact
- arcuite mai ales în centru : noroc în toate domeniile,pragmatism,spirit defensiv,voinţă
puternică
- arcuite mai ales spre nas : altruism ,conservatorism,conştiinciozitate,pesimism
- depărtate de ochi spre frunte : inteligenţă,ezitare,slăbiciune,nesofisticare
- apropiate de ochi foarte mult : hotărâre ,voinţă de neclintit,posibil sadism
- drepte şi orizontale : glacialitate aparentă ce ascunde o fire ardentă ,mândră,independenţă
,originalitate,ambiţie,spirit ofensiv,stăpânire de sine
- ridicate spre tâmple : invidie ,autoritate,intoleranţă,egoism,înclinaţie pentru calcule
matematice
- lăsate în jos la capete: spirit de economie
- îmbinate : fire suspicioasă,uneori nesinceră,necenstită
- apropiate : gelozie,fire arentă şi rlaistă în acelaşi timp
- depărate una de alta : sociabilitate,bunăvoinţă,optimism,dinamism,inconstanţă
- bine conturate : energie psihică,fermitate
- dese ,inegale : inteligenţă,autoritate
- mai deschise la culoare decât părul ,rare sau lipsind cu desăvârşire : slăbiciune,foarte
talente

Nas
Cel ideal este considerat că lungimea lui este egală cu a frunţii,iar lăţimea sa de la capăt
este egală cu lungimea ochiului
- acvilin : vanitate ,spirit de decizie,dorinţă de a conduce ( când e şi îngust e despotism)
- drept : farmec,amabilitate,graţie,sensibilitate,dorinţă de lux,iubie de
frumos,inconstanţă,superficialitate ,indiferenţă
- cârn : fire afectuoasă,sociabilă.ambiţioasă , senzualitate,bun gust
- vârf aplecat în jos : originalitate,creativitate,înclinaţii filozofice,idealuri înalte,concepţii
morale stricte
- mare : bunătate
- mic : delicateţe
- gros : răutate
- cu nări înguste : suspiciune,şiretenie,fire ascunsă
- cu nări largi : pragmatism,capacitate, senzualitate deosebită

Urechi
- mari : dinamism,impulsivitate,spirit adesea ilogic
- mici : eleganţă,imaginaţie,politeţe ,fire afectuoasă
 - foarte mici : timiditate,izolare
- rotunjite : fire afectuoasă,nehotărâtă,duioasă
- ascuţite : încăpăţânare,lipsă de flexibilitate,viociune,simţ al umorului
- depărtate de cap : pragmatism,sinceritate,fidelitate,fire afectuoasă,uneori cruzime
- cu lobul lipit de cap : cerebralitate,simţ al ordinii şi disciplinei,luciditate,reflexe pormte
- cu lobul nelipit de cap : inima domină capul,fire instabilă,cu toane,generoasă,optimistă

Obraji
- rotunzi : spirit agreabil,plin de voie bună ,sociabil ,mistic,senzual
- cărnoşi,ieşiţi în afară : nesofisticare ,impulsivitate,entuziasm,inocenţă
- drepţi,slabi : originalitate,simţ artistic,luciditate,capacitate de
abstractizare,hotărâre,gravitate,asprime
- supţi : fire meditativă,închisă în sine,devotată ,puternică,cu mult spirit de iniţiativă
- cu riduri verticale şi adânci : perseverenţă,simţ al datoriei ,ambiţie,norme morale stricte
- cu gropiţe : amabilitate,altruism,sociabilitate

Gură
- mare : ambiţie ,dinamism,impulsivitate,nehotărâre
- mică: simţ etetic.superficialitate,fineţe,uşor egoism
- întredeschisă : inconsecvenţă,superficialitate
- dreaptă : luciditate,dinamism,pragmatism,fără imaginaţie

Buze
- cărnoase : senzualitate evidentă ( mai ales dacă sunt întredeschise),imaginaţie,energie
- fin conturate : pragmarism încredere în forţele proprii,ambiţie
- buza superioară mai groasă decât ce inferioară: toleranţă,tact,sensibilitate ,fire foarte
afectoasă,devine repede dependentă
- buza inferioară mai groasă decât cea superioară : luciditate,originalitate,fire
dificilă,independentă,criticistă
- buza suprioară mai proeminentă : bunătate ,medioctritate
- buza inferioară mai proeminentă : violenţă,agresivitate,blazare,despotism,sarcasm
- bine închisă : fermitate,disciplină,orgoliu

Bărbie
- pătrată : fermitate ,pragmatism,curaj,spirit ofensiv şi direct ,recptivitate
- dreaptă . răceală sufletească
- ascuţită : egoism,lipsă de luciditate,impulsivitate,neânţelegere faţă de alţii
- rotundă : blândeţe,generozitate,fire intuitivă,duioasă,tandră,devotată,cinstită,uşor
inconsecventă
- foarte ieşită în exterior : tenacitate,orgoliu,încăpăţânare,tandreţe sub o mască glacială
- lipsă de proeminenţă : inconstanţă,melancolie,lipsă de rezistenţă la
eforturi,slăbiciune,sfială,docilitate
- cu gropiţă : senzualitate,înţelepciune,creativitate,comunicativitate,prudenţă, amabilitate

BOLILE FIZICE - DIAGNOSTIC

Gura
- largă până la nivelul nărilor – stare psihică şi fizică bună
- mult mai mare decât lărgimea nărilor : se presupune că există tulburări la nivelul
funcţiilor organelor şi glandelor
- prea închisă,rigidă : tulburări ale ficatului,vezicii biliare şi rinichilor
 - gura rotundă ( la fel de lată cât şi de înaltă ) : în asemenea cazuri zonele periferice ale
corpului ,cum ar fi,pielea şi muşchii,par mai puternice decât de obicei,pe când organele
interne ,cum ar fi inima ,ficatul,splina şi intestinul subţire ,tind să fie mai slabe,chiar
fragile
- gura lată dar potrivit de înaltă . indică o constituţie fizică şi psihică
neechilibrată,rezistenţă scăzută la dureri ,pierderea calităţilor de auto-disciplină şi
perseverenţă
- gura mai înaltă dar potrivit de lată : indică o tendinţă generală spre slăbiciune cronică a
organelor digestive şi a funcţiilor lor.
- Gura cu margini bine conturate : indică faptul că aparatul digestiv este în stare foarte
bună
- Gura cu marginile neconturate : indică o slăbiciune a apapratului digestiv şi tulburări ale
funcţiilor excretorii

Buze
- buzele umflate indică tulbuări digestive
- buza superioară umflată : indică tulburări ale stomacului,inclusiv indgestie din cauza
consumului unor alimente necorespunzătoare calitativ
- buza inferioară umflată : indică tulburări intestinale,constipaţie,diaree
- cutele verticale : apar când se indică o diminuare a funcţiilor hormonale,în special a
hormonilor produşi de gonade,ceea ce demonstrează că funcţiile sexuale sunt în
declin.Totuşi aceste cute pot apărea şi din cauza unei deshidratări
Sprâncene
- o distanţă mică între ele : indică tendinţă spre tulburări ale
ficatului,pancreasului,rinichii,inimă
- o distanţă mare între ele indică tulburări ce pot apărea la plămâni,intestine,vezica biliară
şi urinară
- sprâncene ascendente : indică posibile tulburări ale ficatului şi inimii
- sprâncene descedente : posibile tulburări ale rinichilor şi intestinelor
- sprâncene curbate la mijloc : denotă un bun echilibru fizic şi psihic
- sprâncene în unghi : în acest caz splina,rinichii şi ficatul pot fi afectate

Grosimea sprâncenelor indică gradul de vitalitate.Cu cât sunt mai dese cu atât persoana este
mai energică ,cu cât sunt mai subţiri cu atât persoana este mai puţin enrgică
- sprâncenele late, pline : indică vitaliate.Dacă sprâncenele se subţiază acest fapt este un
indiciu al degenerarii stării fizice şi intelectuale.
- Sprâncenele lungi denotă o viaţă mai lungă iar cele scurte o viaţă mai scurtă.Dacă
sprâncenele se scurtează denotă o degenerare a fuincţiilor vitale
- Când sprâncenele îşi schimbă culoarea : înseamnă o schimbare a funcţiilor vitale

EPILAŢII
Firele de păr care acoperă corpul sunt fine şi de culoare deschisă şi pot trece
neobservate.
Din păcate de cele mai multe ori însă firele de păr cresc dezordonat,lungi şi intens
colorate şi atuinci putem vorbi despre hipertricoză. Hipertricoza este o imperfecţiune datorată
unui dezechilibru hormonal minor care se rezolvă prin epilare .
Epilarea se poate realiza în mai multe moduri.
Epilarea chimică se execută cu creme epilatoare.Acestea sunt extrem de comode
pentru epilatul se poate realiza şi acasă ,nu necesită cunoştinţe tehnice deosebite şi nu
doare.Are totuşi un mare dezavantaj : părul creşte repede şi de cele mai multe ori mai des şi
mai viguros decât înainte pentru că părul nu este smuls din straturile profuinde ale pielii ci este
măcinat de substanţa chimică la suprafaţa pielii.
Epilatoarele chimice se găsesc sub formă de cremă .Ele se aplică pe piele cu degetele
protejate de o mănuşă sau cu un aplicator special.Se lasă să acţioneze exact cât sunt indicaţiile
din prospect după care se îndepărtează cu o spatulă de plastic prin răzuire .Apoi se spală
suprafaţa cu apă călduţă şi se neutrlizează cu acid acetic sau citric diluat.Nu se spală cu săpun.
Este bine să se respecte indicaţiile din prospect pentru ca să nu apară r4eacţii alergice
la contactul prelungit al cremei cu pielea.În timpul lucrului poate apărea un miros specific de
al hidrogenul sulfurat care nu trebuie să sperie.
Epilarea electrică se poate face folosind diferite tipuri de aparate.
Aparatele de epilat din generaţia nouă sun fie cu discuri fie cu spire.Ele realizează însă
acelaşi efect.Metoda are avantajul că se poate utiliza acasă ,este comodă şi extrem de
rapidă,nu necesită deplasarea şi programarea la un cabinet cosmetic.Dar prezintă şi un mare
dezavantaj : firul de păr nu este smuls ci retezat de la suprafaţa pielii şi de aceea metoda este
comparabilă cu rasul (părul creşte repede,mai mult şi mai des) şi nu în ultimul rând este o
metodă extrem de dureroasă ( inghinal ,axial )
Epilaţia electrică cu electrocauter este executată de obicei în cabinetele dermato-
cosmetice.Este o metodă radicală în sensul că firele îndepărtate nu se mai refac.
Aparatul este prevăzut cu un ac electric,lung şi subţire cu care se intră pe lângă firul de
păr până la bulb.Aici impulsul electric distruge bulbul şi rădăcina iar firul de păr nu se mai
reface.Operaţiunea se face sub anestezie locală.
Este o operaţiune cu rezultate bune ,dezavantajul fiin durata mare în timp deoarece la o
şedinţă nu se pot extrage mai mult de 10 fire după care trebuie lăsat un timp de cicatrizare pentru
piele de aprox. 3 săptămâni.De asemenea reuşita este dependentă de dexteritatea celui care o
practică ,ca acesta să intre perfect în bulbul firului de păr alfel se realizează o stimulare şi firele
se îndesesc.
Epilaţia cu laser
Una din aplicaţiile cele mai frecvente ale laserului este în epilarea definitivă a părului în
exces din anumite părţi ale corpului.Începerea tratamentului se face după un prealabil examen
ecografic care pune ,sau nu ,în evidenţă existenţa unei deficienţe ovariene.De regulă acestea
sunt responsabile de excesul de pilozitate .Atunci când se constată vreo deficienţă trebuie
tratată întâi aceasta şi apoi se începe epilarea cu laser.
Raza laser merge de-a lungul firului de păr,în pori,până la nivelul rădăcinii,la
bulb.Impulsul de joasă frecvenţă distruge rădăcina firului de păr care se extrage apoi uşor cu
penseta.

Avantajul laserului faţă de electrocauter este că ,cu laserul se pot extrage aproximativ 100
fire într-o şedinţă din care 80 nu se mai refac.Durata tratamentului este în funcţie de numărul
de fire.
Dezavantajul metodei este preţul deocamdată prea ridicat al şedinţelor de tratament.
Epilaţia mecanică
Epilaţia mecanică se realizează cu amestec ceară-colofoniu.Amestecul se poate prepara
în cabinetul cosmetic din 1 kg colofoniu şi 250 g ceară de albine ,amestec care se poate
refolosi după fierbere.De asemenea epialţia mecanică se poate realiza cu amestec ceară-
colofoniu de unică folosinţă ,gata preparată.
Este cea mai indicată metodă de epilat deoarece firul de păr este smuls din rădăcină şi
timpul lui de refacere este mai lung,de asemenea prin epilări sistematice cantitatea de fire se
reduce.

Măsuri de precauţie la prepararea amestecului ceară-colofoniu

Pentru a se evita accidentele în cabinetul cosmetic în momentul preparării amestecului
trebuie să se respecte anumite cerinţe:
 - în timpul preparării amestecul se supraveghează pentru că colofoniul este
inflamabil
- vasele cu care se lucrează trebuie să aibă dispozitive de prindere solide pentru a
evita accidentele
- nu se lucrează cu amestecul plin de păr
- amestecul se fierbe ,se strecoară şi apoi se refoloseşte
- temperatura amestecului se testează înainte de aplicare
- după epilare se dezinfectează cu loţiune dezinfectantă sau spirt în funcţie de
regiunea epilată
- amestecul nu se răceşte rapid sau prin amestecare pentru că intră aer care îl poate
zaharisi
- înainte de epilare se studiază zona pentru ca să nu existe dermatite de
contact,foliculite sau alte afecţiuni ale pielii care să interzică epilarea
Pentru încălzirea şi strecurarea amestecului se foloseşte un decantor cu două
compartimente.În primul compartiment se pun componentele sau fâşiile după ce s-a epilat
,acestea se încălzesc la punct de fierbere upă car curge printr-o sită în al doilea compartiment
unde este curată şi bună de epilat.Aparatul este dotat cu un termostat care menţine amestecul
la o temperatură optimă de epilat.
Pentru epilarea cu ceară de unică folosinţă amestecul ceară-colofoniu este
cumpărat gata preparat şi astfel se elimină riscurile de la preparare.În rest măsurile de
precauţie sunt identice cu cele ale epilatului cu amestec preparat în cabinet.
Amestecul de unică folosinţă se găseşte în flacoane de diferite mărimi în funcţie de
zona care este epilată.Pentru a încălzi amestecul se introduc flacoanele într-un aparat care este
dotat cu un termostat şi care le menţine la o temperatură bună de epilat.

Epilaţia pe regiuni
Epilarea picioarelor
Înainte de începerea epilatului se studiază sensul de creştere a firelor de păr şi se
observă dacă nu există vreo afecţiune dermatologică care ar putea împiedica epilaţia .
Cu o paletă de lemn se aplică fâşia de ceară ,de 4-5 cm lăţime ,în sensul de creştere a
firelor de păr.Este important ca fâşia să aibă margini laterale şi terminală pentru a fi
îndepărtată mai uşor.Dacă se epilează numai gambele fâşia se aplică numai de la genunchi în
jos,iar dacă se epilează şi coapsele fâşia se aplică de la încheietura de sus a piciorului până la
gleznă.Fâşia se scoate în sens invers aplicării ,o mână susţine muşchiul la partea terminală a
fâşiei şi cu cealaltă mână se scoate fâşia.De obicei părul nu se îndepărtează complet după
prima aplicare aşa încât se aplică o a doua fâşie.Pe genunchi se aplică o fâşie separată de
formă circulară care se scoate tot în sens circular .
Pe partea dorsală a piciorului ,pe coapsă de regulă sunt 2-3 sensuri de creştere.Pentru a
îndepărta firele din această zonă este important să se aplice fâşii pe fiecare sens în parte .
Regiunea inghinală este epilată la sfârşit când temperatura amestecului a mai scăzut
pentru că regiunea este sensibilă.Fâşia se aplică respectând strict sensul de creştere şi se scoate
în sens invers.Deoarece este o zonă sensibilă la infecţii se respectă cu stricteţe normele de
igienă.
La final piciorul se dezinfectează cu spirt,se aplică un gel calmant iar în regiunea
inghinală se poate aplica o pudră sulfamidată sau saprosan.
Atenţie se acordă persoanelor care au varice ,la acestea se aplică amestecul mai rece
,presiune la aplicarea şi la îndepărtarea fâşiei trebuie să fie mai mică.
Clienta este sfătuită să nu stea la soare după epilat pentru că pielea este sensibilă şi
riscul arsurilor este mare.
 Epilaţia braţelor
Pentru epilaţia braţelor se studiază sensul de creştere a firelor de păr şi se observa
pielea să nu existe dermatite care să împiedice epilarea .
Fâşiile de ceară se aplică în sensul de creştere a firelor de păr şi extrag în sens
invers.Pe cot şi pe umăr se aplică fâşii circulare .Deoarece pe mâini există mai multe sensuri
de creştere este important să se respecte aceste sensuri la aplicarea fâşiilor pentru a se obţine
un epilat de bună calitate.Uneori părul poate coborâ şi pe faţa dorsală a mâinii şi de aceea se
aplică o fâşie şi aici.
Dezinfecţia se face cu spit după care se aplică un gel calmant.
Epilaţia axilelor
Zona axilelor este extrem de sensibilă la infecţiile microbiene şi de asemenea reprezointă
o zonă de activitate ganglionară, de aceea este necesară respectarea normelor de igienă .De
asemenea este interzisă epilarea dacă se constată inflamarea ganglionilor ,dacă este perioadă de
sarcină sau alăptare când activitatea hormonală este mai intensă.
Se studiază sensul de creştere a firelor de păr şi dacă zona nu prezintă şi alte dermatite
care ar putea împiedică epilarea .Fâşia se aplică în sensul de creştere şi se scoate în sens
invers.În timpul lucrului atenţie se acordă intensităţii de lucru care nu trebuie să fie prea
mare ,ceara trebuie să aibă o temperatură mai scăzută decât la epilarea pe regiunile mai mari.
Dezinfecţia se face cu spirt ,se completeză dezinfecţia cu Electrodermul ,se aplică un
gel calmant sau soprosan.
După epilat nu se aplică deodorante de nici un fel şi nu spală axila cu săpun.
Epilaţia feţei
În regiunea feţei cele mai solicitate părţi sunt : buza superioară ,bărbia ,zona
preauriculară şi mai rar pomeţii sau fruntea.
Pentru epilarea acestor regiuni se aplică tehnica generală de epilat.Fiind zone sensibile la
acţiunea factorilor microbieni este necesar să se respecte regulile de igienă.Înainte de epilat faţa
se demachiază ,se loţionează pentru a îndepărta surplusul de grăsime şi se tamponează pentru a
fi uscată.Se testează temperatura amestecului după carte se aplică fâşiile cu o paletă mică,în
sensul de creştere a firelor de păr.La îndepărtarea fâşiei se susţine muşchiul în apropierea zonei
terminale a fâşiei şi cu cealaltă mână se scoate fâşia .
Pentru faţă se foloseşte un amestec preparat într-un vas mai mic care se utilizează
numai în această regiune.
Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă ,în completare cu Electrodermul după care se
aplică un unguent medicamentos.
Machiajul se poate realiza după ce faţa s-a calmat.

Epilaţia cu amestec de unică folosinţă are aceeaşi tehnică.Modul de întindere a fâşiilor

este însă diferit din cauza formei de prezentare a amestecului.
După încălzire batonul cu ceară se aplică la locul de începere a fâşiei,se presează uşor cu
degetele şi în acelaşi timp se deplasează batonul pe sensul de creştere a firelor de păr
,întinzând astfel fâşia .Când încă fâşia este caldă ,se aplică peste ea o hârtie specială ,se presează
pe întreaga suprafaţă a fâşiei şi apoi cu ajutorul ei se îndepărtează şi fâşia aplicată.Aplicarea se
repetă de câte ori este nevoie până la îndepărtarea completă a părului.Mărimea hârtiei este
diferită,în funcţie de zona epilată la fel ca şi mărimea batonului de ceară.Dezavantajul la
aplicarea fâşiilor este că batoanele nu pot forma marginea laterală uşor îngroşată şi în urma
fâşiei rămân urme care de multe ori se curăţă greu.
MACHIAJUL

STILISTICĂ

Teoria şi stilul ne promit o înfăţişare mai avantajoasă şi o viaţă mai plăcută cu ajutorul
culorilor.Constituţia genetică determină culoarea pielii ,părului şi a ochilor,iar acestor culori
naturale li se potrivesc anumite nuanţe.
Această descoperire a pornit în drumul ei cuceritor din lumea filmului:la Hollywood
imaginea stelelor de cinema a fost îndelung studiată şi a fost creată conştient pentru a obţine
succesul atât de necesar.
Teoria împarte femeile şi bărbaţii în tipuri corespunzătoare celor patru anotimpuri,fiecare
reprezentat de o paletă potrivită de culori.Îndată ce ne-am descoperit anotimpul şi purtăm
culorile lui în îmbrăcăminte şi machiaj înfăţişarea va fi mai plăcută şi vom economisi
bani,având posibilitatea ca din piese puţine să facem un tot armonios.
Tipul ,,primăvara ,,poate fi cald,curat sau deschis ,tipul ,,vara,,poate fi luminos ,blând.
Tipul ,,toamna ,, poate fi blândă,caldă ,întunecată ,iar ,,iarna,, rece sau curată.
Culoarea nepotrivită poate atrage atenţia de la faţa şi personalitatea persanei.Pielea
pare mai palidă,obosită,cercănele şi ridurile sunt scoase în evidenţă.
Chiar şi mulţi bărbaţi ştiu instinctiv ce culori li se potrivesc dar sunt influenţaţi negativ
de mamă sau soţie.
Paleta fiecărui anotimp cuprinde culorile cele mai avantajoase unui anumit tip de
personalitate.
Tehnica machiajului a evoluat foarte mult,produsele sunt de bună calitate,studiate
ştiinţific,adecvate tipul de piele şi au ca scop îngrijirea ,protejarea şi înfrumuseţarea pielii.
Machiajul va urmări întotdeauna linia modei,dar punctele de atracţie rămân mereu
ochii şi buzele.
O femeie este frumoasă atunci când aspectul exterior se armonizează cu trăirile interioare
permiţând exprimarea personalităţii.
O femeie este frumoasă atunci când este mulţumită de sine şi de impresia pe care o
produce asupra celorlalţi.
Linia machiajului se va schimba mereu odată cu trecerea anilor,dar în general o femeie
trebuie să-şi găsească propriul stil dictat de bunul simţ şi decenţă ,experimentele fiind permise în
anumite cazuri.

Ustensile pentru machiaj

1. Pensule de diferite mărimi
- pentru fard de obraz
- pentru fard de pleoape
- una mică şi aspră pentru ruj
- subţire pentru tuş
- una sau două pentru retuşuri
- o pensulă mare pentru pudră

2. creioane de diferite culori pentru conturul ochilor

3. o pensetă
4. periuţă piaptăn pentru gene şi sprâncene
5. oglindă de mână
6. recipiente de porţelan pentru eventuale amestecuri
7. bureţi pentru întinderea fondului de ten
8. tampoane de vată pentru retuşuri
9. şerveţele de hârtie
 10. un fotoliu pentru machiaj cu tetieră
11. o măsuţă pentru ustensile şi produse

Pentru pregătirea feţei pentru machiaj şi pentru machiajul propriu-zis se folosesc:

- lapte demachiant adecvat tenului
- loţiune tonică
- cremă de zi adecvată tenului
- fond de ten de diferite nuanţe
- pudră pulbere şi compactă de diferite nuanţe
- fard de obraz de diferite nuanţe
- creioane de contur pentru ochi
- creioane de contur pentru buze
- rimel
- gene false
- farduri de pleoape de diferite nuanţe
- rujuri de diferite culori
- lac de buze

Pregătirea clientei şi a cabinetului

Pentru realizarea unui machiaj în bune condiţii este necesar un fotoliu de machiaj cu
spătar înalt care să permită sprijinirea capului uşor pe spate.
Lângă fotoliul de machiaj trebuie să se afle măsuţa pentru produse şi ustensile.
O atenţie deosebită se acordă luminii .Lumina în care se realizează machiajul trebuie să
fie identică cu lumina în care va fi purtat machiajul.De aceea fotoliul trebuie să beneficieze de
lumină naturală de la fereastră ,pentru machiajul de zi ,cât şi de lumină artificilă ,pentru
machiajul de seară.Se evită lumina fluorescentă pentru că denaturează puternic culorile dar
dacă machiajul se va purta într-o astfel de lumină el se va realiza sub lumină fluorescentă.
Clientei i se va proteja îmbrăcămintea ,va fi demachiată ,faţa va ştearsă cu loţiune şi se
va aplica crema de zi .
După aceste pregătiri se face fişa de machiaj în care se studiază forma feţei pe regiuni
şi în funcţie de defectele constatate se stabilesc corecturile necesare.
În final se trece la efectuarea machiajului.

Factorii de care se ţine seama la realizarea machiajului

Pentru a realiza un machiaj care să scoată în evidenţă trăsăturile frumoase şi să pună în
evidenţă personalitatea este necesar să ţinem seama de anumiţi factori.
Factorii determinanţi ai machiajului interacţionează şi se condiţionează reciproc.Este
greu să ţinem seama de unul singur şi să îi ignorăm pe ceilalţi.
Cel mai important factor de care trebuie să ţinem seama este culoarea
ochilor.Deoarece este un punct determinant în trăsăturile feţei ,ei trebuie scoşi în
evidenţă.Forma lor poate fi corectată dar culoarea nu.De exemplu: dacă ţinuta este pe nuanţe
de albastru şi ochii sunt albaştri nu este indicat să creăm o monocromie prin aplicarea unui
fard albastru ,pentru că ochii îşi pierd valoarea .Putem alege o nuanţă complementară,verde,
sau nuanţe neutre de gri .
Importantă este şi culoarea părului care ne dau anumite îndrumări dar cu condiţia ca
nuanţa ochilor să fie una limitativă :albastru sau verde .Culoarea ne dă indicaţii şi asupra
,,anotimpului ,,căruia ne potrivim şi în funcţie de care este bine să ne potrivim şi
îmbrăcămintea.
Tipul de ten ne îndreaptă spre produsele potrivite ca textură.Tenurilor uscate le sunt
potrivite fondul de ten ,fardurile de obraz şi de pleoape cremă care nu usucă
suplimentar.Tenurilor grase le sunt recomandate pudra şi fardurile sub formă de praf care
ajută la stoparea secreţiei sebacee.
 Ocazia pentru care este făcut machiajul determină la rândul lui mai mulţi factori :
îmbrăcămintea,coafura şi lumina.Îmbrăcămintea trebuie să fie adecvată machiajului pentru că
altfel apare o notă de stridenţă.De asemenea culorile hainelor determină paleta coloristică a
machiajului.Coafura trebuie realizată în concordanţă cu machiajul:la un machiaj de zi i se
potriveşte o coafură simplă pe când unui machiaj de seară i se potriveşte părul prin
elegant.Coafura este importantă şi pentru că ne lasă libere anumite părţi ale feţei pe care
trebuie să le estompăm sau să le scoatem în evidenţă .Lumina ne determină să alegem anumite
nuanţe şi o anumită intensitate a fardurilor.La lumină caldă de incandescentă (de bec sau
lumânări ) se potrivesc nuanţe sidefate ,metalizate.În schimb la lumină fluorescentă se
potrivesc nuanţe calde de galben,portocaliu,roşu,cărămiziu şi se evită nuanţele de violet,mov
care dau o nuanţă cadaverică.La lumina de zi care este cea mai neândurătoare nu sunt permise
corecturile ,se aleg nuanţe pastelate ,mate ,nuanţele sidefate îşi pierd valoarea.
Oricare ar fi factorul care ne determină machiajul ,este necesar să ţinem seama de
câteva reguli ale armoniei culorilor.
Există trei culori fundamentale ,primare :roşu,galben şi albastru şi trei culori secundare
:verde,violet şi portocaliu.Culorile secundare rezultă din combinarea a două culori primare:
albastru +roşu = violet
Galben +roşu =portocaliu
Galben+albastru =verde
Fardurile sunt amestecuri de substanţe care folosesc aceste culori primare şi
secundare.Aceste culori primare şi secundare trec din una în alta prin nuanţe.Există două feluri
de nuanţe :calde şi reci în funcţie de culorile din care provin.
Cele trei elemente ale armoniei sunt:
1. culoarea ce poate fi influenţată de culorile alăturate (contraste prin culori contrarii şi
degradeuri prin culori asemănătoare )
2. tonul :închis (trist ),deschis (vesel ) ,mijlociu (calm )
3. liniile sau direcţia raportată la orizontală :ascendente ,descendente ,orizontale

Există mai multe reguli care coordonează armonia culorilor .

1. Culorile se disting mai bine dacă sunt în contrast.Contrastul poate fi de mai multe
feluri: -contrast clar –obscur adică alăturarea unei culori deschise uneia închise
- contrast cald-rece care pune alături două culori :una rece şi alta caldă
- contrastul simultan adică dacă se aplică la o nuanţă de ochi fard de aceeaşi
nuanţă (la ochi albaştri ,fard albastru )
- contrastul de calitate când se aplică nuanţe ale aceleiaşi culori şi se formează
degradeuri
- contrastul de cantitate când se aplică o culoare total diferită în cantitate mică
(de exemplu în unghiul intern al ochiului )într-o suprafaţă mare a unei alte culori.

2. alăturarea unor culori complementare dă un efect de contrast izbitor

exemplu : galben +roşu =portocaliu ce este complementară pentru albastru
- roşu +albastru = violet complementară pentru galben
- galben +albastru = verde complementară pentru roşu
contrastul maxim se obţine alăturând culorii de bază ,complementara sa :
roşu+verde
albastru +portocaliu
galben +violet
3. Dacă se amestecă o culoare primară cu complementara sa se obţine o nuanţă stinsă.
Exemplu : roşu +verde = gri
 Pe această regulă se bazează corectarea prin machiaj a cuperozei.Se aplică un fond de ten
corector verde peste suprafaţa de piele roşietică,se obţine o nuanţă gri, culoare neutră,
după care se poate continua machiajul cu produse obişnuite.
4. Tonalitatea este cea care dă nota machiajului :
- tonurile reci îndeamnă la visare exprimând transparenţă
- tonurile calde dau o notă de calm şi apropiere
Alăturarea tonalităţilor dau armonie machiajului:
- o nuanţă rece şi una caldă se pun reciproc în valoare
- două nuanţe reci se încălzesc
- două nuanţe calde se răcesc
- o nuanţă aşezată pe un fond alb îşi slăbeşte tonalitatea dar strălucirea i se
accentuează
- nuanţele aplicate pe un fond negru îşi întăresc tonalitatea dar le scade
strălucirea

LECTURI SUPLIMENTARE

Anotim purile şi aspectul

Tipul primăvăratic beneficiază de o piele fină,deschisă la culoare,rozalie,piersică,părul
de culoare deschisă,galben-auriu,de cele mai multe ori predispus pistruilor.
În primul rând trebuie renunţat la orice stridenţă în machiaj.Pentru fondul ten şi pudră
se vor lege nuanţe gălbui –trasparent,pentru fard de obraz şi ruj se preferă nuanţe de
roz,portocaliu,cărămiziu.Pentru pleoape se aleg nuanţe de gri şi maro-bej,linia de contur cu maro
sau alte culori dar nu negru şi în nici un caz tuş.Rimelul maro sau colorat. Se bronzează greu.
Tipul văratic are în mod obişnuit culoarea feţei deschisă sau uneori cu tentă măslinie
dar cu reflex cutanat albăstrui,culoarea părului este între castaniu deschis şi cenuşiu spre
deosebire de auriul primăvăraticelor.
Fondul de ten va fi bej neutru sau cu tendinţă roz,fardul de obraz şi rujurile vor avea şi
ele nuanţe albăstrui neonate .Pentru ochi ,de obicei deschişi la culoare,se recomandă culori
reci ,fumurii şi nuanţe de mov,albastru cobalt ,sidefat.Linia de contur şi rimelul preferabil gri-
antracit.Se bronzează greu şi nici nu le vine bine nuanţa de bronz-arămiu decât la cele cu tenul
măsliniu.
Tipul autumnal au o piele deschisă la culoare ,luminoasă ,aurie,fie cu pistrui sau o
tonalitate intensă se culoarea piersicii,părul este şaten ,castaniu sau roşcat,ochii închişi sau verzi.
În machiaj trebuie să predomine nuanţele de brun-roşcat,auriu ,bronz,bej sidefat ,verde
kaki,gri petrol. La gene şi sprâncene se alege maroul,fardul de obraz şi rujul în nuanţe de
roşu,maroniu,bronz,piersică.
Tipul hibernal este asociat de multe ori cu Albă ca Zăpada.Părul este inchis ,de la
castaniu până la negru cu reflexe.Ochii sunt de culoare închisă cu albul ochilor
strălucitor,pielea este deschisă la culoare ,chiar rozalie cu reflexe albăstrui.
Acest tip beneficiază de o paletă coloristică destul de restrânsă.Fondul de ten şi pudra
deschise la culoare cu reflexe roz,pentru pleoape gri-fumuriu,verde sau violet,albastru
rece,rimel şi linie de contur negru.Rujurile în nuanţe de roşu,vişiniu,nuanţe de mov dar nu roz.
Studiul feţei
După formă se deosebesc 7 tipuri de feţe :
- ovalul pur
- rotund
- pătrat
- triunghi cu vârful în sus
- triunghi cu vârful în jos
- diamant
- lung
Tipul de faţă oval este considerat tipul ideal pentru că există o proporţie
perfectă între lăţime şi înălţime.
Pentru a stabili forma feţei se face o măsurătoare în felul următor:
Se trasează o linie verticală care ar trebui să reprezinte mijlocul feţei.
Cu o riglă sau un cm se măsoară distanţa dinte tâmple la nivelul frunţii,deasurpa arcadei
sprâncenoase şi se notează valoarea obţinută.Apoi se măsoară distanţa la nivelul
pomeţilor,măsurată la punctul cel mai înalt şi mai depărtat,în apropierea locului de implantare a
părului şi se notează această distanţă.În final se măsoară distanţa la nivelul maxilarului
inferior,în dreptul gonionului,de o parte şi alta a maxilarului.Se notează şi această
valoare.Punctele însemnate trebuie să fie la egală distanţă faţă de linia verticală trasată.
Unind punctele de pe ambele părţi ale liniei verticale se obţine o figură geometrică care
ne va da indicaţii asupra tipul de faţă pe care îl studiem.
Între cele două părţi ale feţei nu este o simetrie perfectă.Asimetria este legată de
structura osoasă ( deviaţia de sept nazal ) sau este datorată unor ticuri .În cele mai multe cazuri
asimetriile nu se pot corecta .
Pe plan orizontal ,în zona superioară a feţei ,vom observa :
- fruntea care poate fi : bombată,teşită,îngustă,uşor adâncită la mijloc
- sprâncenele care pot fi ascendente,descendente sau orizontale
Pe partea mediană a feţei vom observa forma ochilor,a nasului şi a pomeţilor.
Ochii pot fi avea diferite forme şi mărimi ,precum şi culori deferite : migdalaţi,mici şi
înfundaţi în orbite, globuloşi,rotunzi sau negri,albaştri ,verzi,căprui.
Pomeţii sunt mai mult sau mai puţin proeminenţi.
Nasul poate fi :cârn,acvilin,drept,burbonian.
Pe partea inferioară a feţei vom observa forma buzelor şi a bărbiei.
Buzele pot fi subţiri,groase,cu diferenţă de grosime,cu comisurile asimetrice
Bărbia poate fi : lungă ,bărbie dublă,teşită,ascuţită.
Aceste observaţii nu sunt inutile ,ele ne ajută să facem corecturile necesare în timpul
machiajului.Desigur că nu vom putea corecta toate defectele observate dar putem alege una
sau două părţi cu defectele cele mai evidente şi ne vom concentra atenţia asupra lor .Este
important şi ocazia pentru care executăm machiajul adică dacă pe machiajul de zi, unde
lumina nu ne permite,nu putem face corecturi ale formei feţei a nasului sau bărbiei ci numai
corecturi ale formei ochilor sau a buzelor.În schimb pe un machiaj de fotografie putem face
corecturi ale formei feţei ,a nasului ,bărbiei alături de cele făcute ochilor,buzelor.Pe machiajul de
seară putem face unele corecturi dar depinde de lumina în care va fi purtat machiajul,pentru
corecturi este nevoie de lumină obscură (lumânări ).
FiŞA DE MACHIAJ *

Nr. REGIUNEA CARACTERISTICI CORECTURI

1 Forma feţei
2 Regiunea care predomină
3 Tipul de faţă
4 Asimetria
5 Tonicitatea
6 Calitatea pielii
7 Culoarea pielii
8 Culoarea părului
9 Forma frunţii
10 Forma sprâncenelor
11 Ochii :formă şi culoare
12 Nasul
13 Gura şi buzele
14 Bărbia
15 Gâtul
16 Ocazia pentru care se face
machiajul

Fişa de machiaj se ataşează fişei clientei în care sunt referirile la examenul

tenului şi schema de tratament.

Regula generală a machiajului care se aplică indiferent care este pertea care urmează a fi
corectată spune că:
- pentru a estompa o parte dilatată sau pentru a ascunde un defect se foloseşte o
culoare închisă
- pentru a da volum sau pentru a scoate în evidenţă o anumită parte se foloseşte o
culoare deschisă şi chiar sidefată (fard de pleoape ,ruj )

Tehnica aplicării produselor de machiaj

Pentru reuşita machiajului este important ca produsele să fie aplicate corect .De
asemenea produsele trebuie alese în funcţie de tipul machiajului ,fardurile aplicate machiajului
de seară nu se potrivesc de exemplu machiajului de zi.
 Fondul de ten reprezintă baza unui machiaj reuşit.
Culoarea fondului de ten se alege în funcţie de culoarea pielii,adică trebuie să fie cât mai
aproape de culoarea naturală a pielii.Pentru a cumpăra un fond de ten acesta se încearcă
la nivelul maxilarului inferior sau dacă faţa este machiată la nivelul pielii antebraţului a
cărui culoare se apropie cel mai mult de culoarea pielii de pe faţă.Nuanţa fondului de ten
trebuie să se confunde cu nuanţa pielii.Doar pentru realizarea corecturilor se aplică pe faţă
două nuanţe de fond de ten.
În urma aplicării fondului de ten se acoperă imperfecţiunile feţei şi în acelaşi timp se
protejează pielea împotriva acţiunii factorilor externi.
Fondul de ten se diferenţiază în funcţie de tipul de ten,diferenţa fiind constând în
compoziţia acestuia.Cu cât pielea este mai uscată cu atât fondul de ten trebuie să fie mai
gras sau cu proprietăţi hidratante.La tenurile grase compoziţia fondului de ten trebuie să
fie una absorbantă,să nu provoace efect de luciu sau chiar să aibă unele proprietăţi
medicamentoase dacă este destinat tenului acneic.
Pentru acoperirea cearcănelor se folosesc produse speciale care au aspect de fond de ten
dar au o putere mai mare de acoperire datorită compoziţiei.Anticearcănul trebuie să aibă o
culoare mai deschisă decât a fondului de ten aplicat pe restul feţei.El se aplică înaintea
aplicării fondului de ten ,cu pulpa degetelor sau cu o pensulă specială.
Există mai multe tipuri de fonduri de ten în funcţie de consistenţă:
fond de ten fluid este uşor de aplicat ,dă un aspect natural şi se foloseşte mai mult în
machiajele de zi şi sport
fondul de ten cremă se prezintă sub forma unei creme care conţine mai mulţi corpi graşi,este util
pentru o piele uscată datorită puterii lui de protecţie şi înmuiere
fond de ten sub formă de gel sau hidratant cu formulă pe bază apoasă,fără corpi graşi.Este
mult folosit la tenurile grase sau la tenurile tinere dând efect de culoare dar fără strat de
acoperire.Se foloseşte în machiajele de ti şi sport.
Fondul de ten compact care este la limita dintre fond de ten şi pudră,este un produs mixt pe
suport anhidru .Este recomandat tenurilor gras pentru efectul lor de uscare
Tehnica de aplicare
Fondul de ten se aplică cu pulpa degetelor sau cu bureţi speciali din latex.La aplicarea
cu bureţi este important să se menţină condiţiile de igienă : bureţii se spală după fiecare
folosire.
Pe faţă fondul de ten se aplică sub formă de puncte repartizate uniform pe fiecare parte a
feţei :câte două pe bărbie ,pe fiecare parte a nasului câte una ,pe pomeţi câte două ,trei
puncte şi pe frunte două ,trei puncte .Apoi se întinde uniform pe faţă cu ambele mâini
simultan pentru ca întinderea să se facă uniform pe ambele părţi ale feţei.Atenţie se acordă
locului de implantare a părului şi se uniformizează pe urechi şi spre gât.Dacă se foloseşte
buretele este bine să se aplice puţin fond de ten pe el înainte de a-l folosi pentru ca
să nu absoarbă din fondul de ten destinat feţei.Buratele se poate umezi puţin pentru o
întindere şi mai uniformă şi în acelaşi timp o hidratare a pielii.
La persoanele ridate nu se recomandă aplicarea fondului de ten pentru că se formează
depozite în şanţurile ridurilor.

Tehnica de aplicare a pudrei

Pudra este la fel de importantă la aspectul final al machiajului la fel ca şi fondul de
ten.Pudra conferă durabilitate în timp machiajului.De aceea ea nu se îndepărteză complet de
pe sprâncene ,gene ,buze pentru că contribuie la fixarea fardurilor.
Ca bază de machiaj se foloseşte pudra pulbere iar pudra compactă se foloseşte numai
pentru retuşuri.
 Culoarea pudrei trebuie să fie foarte apropiată de cea a fondului de ten.Două nuanţe de
pudră se folosesc numai la realizarea corecturilor.
Pudra pulbere se aplică cu ajutorul unei pensule cu păr mai lung şi des.Pensula se
poziţionează perpendicular în cutia de pudră ,se scutură surplusul în cutie lovind uşor pensula de
margine,după care se aplică în puncte pe faţă aproximativ pe locurile unde s-a aplicat
fondul de ten.Apoi prin ,,măturare ,, se uniformizează pudra pe faţă cu ajutorul pensulei
.Pentru a da matitate axului facial se mai trece o dată cu pensula pe această zonă.
Pudra pulbere se mai poate aplica cu pămătuf din puf de lebădă sau chiar cu un tampon
mai mare de vată.
Pudra compactă se aplică cu un burete special asemănător cu cel de fond de
ten.Această pudră are avantajul că are o putere mare de acoperire dar usucă foarte tare pielea
şi necesită o demachiere amănunţită.
Pudra se poate aplica şi peste crema de zi .
Dacă fondul de ten este un produs recomandat cu căldură tenurilor uscate ,în schimb
pudra este recomandată tenurilor grase pentru că are şi un rol în absorbţia sebumului şi elimină
efectul de luciu.În machiajele de seară se pot folosi şi pudre strălucitoare dar cu atenţie pentru că
dau efect de luciu.
Pensulele se curăţă prin spălare cu apă caldă şi şampon pentru a-şi păstra moliciunea,se
usucă şi se păstrează la loc uscat.Tampoanele de vată se înlocuiesc după fiecare folosire.

Tehnica de aplicare a fardului de obraz

Fardul de obraz echilibrează machiajul.Aplicarea fardului de obraz nu este obligatorie, în
machiajele de zi de exemplu se poate renunţa la aplicarea lui pentru obţinerea unui aspect
natural.
Alegerea culorii fardului de obraz se face în funcţie de culoarea pielii şi a restului
machiajului,precum şi de lumina în care va fi purtat acesta.Pe o piele cu nuanţe rozalii se
aplică un fard cu tonalităţi reci,cu nuanţe roz,pe când la o piele mai închisă ,cu tonalităţi de
galben sau pe o piele bronzată se aplică un fard în tonuri calde:piersică,maroniu,arămiu.
Aplicarea fardului se face pe linie ascendentă pornind de sub linia pomeţilor ,urcând spre
tâmplă.Pentru a da strălucire ochilor se aplică puţin fard şi pe frunte deasupra tâmplelor
,iar pentru un aspect proaspăt o tuşă uşoară pe bărbie.
Fardul de obraz poate fi cremă sau pudră.Fardul de obraz cremă se aplică direct peste
crema de zi sau peste fondul de ten,înaintea pudrei,şi este recomandat mai ales tenurilor uscate
sau pentru machiajele de zi şi sport.Se aplică cu pulpa degetelor sau cu un burete asemănător
celui de fond de ten.
Fardul de obraz pudră se găseşte sub formă compactă şi se aplică cu pensula peste
pudră .

Tehnica de aplicare a fardului de pleoape

Fardul de pleoape se găseşte sub mai multe forme :
- pudră
- cremă
- sub formă de creioane groase
- farduri multifuncţionale ( obraz,pleoape,buze)şi sunt la limita dintre pudră şi
cremă
Modul lor de prezentare este diferit : în cutiuţe mono sau multicolore,în tuburi,borcănaşe etc.
Culorile lor sunt extrem de variate ,pot fi mate ,sidefate,neonate,metalizate,lucioase.
Fardul de pleoape se aplică cu pensule plate şi cu vârful rotunjit,aplicatori cu burete
sau chiar cu pulpa degetelor .Alegerea aplicatorului este în funcţie de efectul dorit.Dacă se
doreşte trasarea pliului pleoapei se alege o pensulă plată,la fel şi pentru pleoapa
inferioară,dacă se doreşte o intensitate mai mare a culorii aplicatorul cu burete se umezeşte
uşor,dacă se doreşte un efect natural fardul se aplică cu pulpa degetelor.Umezirea buretelui are
un efect deosebit la fardurile sidefate sau metalizate care sunt foarte bine scoase în evidenţă.
Persoanele care poartă lentile de contact este bine să fie atente la fardurile
pudră,deoarece poate pătrunde în ochi ,este recomandat să se umezească aplicatorul sau să
folosească farduri cremă.
Fardurile deschise se aplică în general în unghiul intern al ochilului ,iar fardurile
închise se aplică la unghiul extern al ochiului spre tâmplă .În acest fel se crează efecte de
umbre şi lumini.Poziţia fardurilor pe pleoapă se poate modifica dacă forma ochiului o cere
pentru a fi corectată.
Pentru fixarea fardului nu se îndepărtează complet pudra şi fondul de ten de pe
pleoape.
Nu se aplică o cantitate prea mare de fard de la început deoarece excesul se
îndepărtează greu.
Forma ochilor este extrem de diferită,uneori se încardrează în trăsăturile feţei şi nu sunt
necesare corecturi prea mari dar alteori sunt necesare corecturi la care se folosesc două ,trei
nuanţe de fard.

Tehnica de aplicare a liniei de contur

Aplicarea liniei de contur la ochi a fost întotdeauna dependentă de linia modei,Uneori a
fost o simplă codiţă ca pe timpul lui Marylin Monroe,alteori o linie groasă pe ambele pleoape
sau numai pe cea superioară sau chiar a dispărut pentru un timp.Uneori este neagră alteori este
colorată.Linia clasică este cea neagră.
Pentru obţinerea unui efect discret este bine ca linia de contur să aibă aceeaşi culoare
ca şi cea a genelor şi sprâncenelor.
Pentru trasarea liniei de contur se poate folosi creionul dermatograf sau tuşul.Cea mai
nouă metodă de conturare este tatuajul.
Creionul ne dă o linie mai naturală.
Pentru ca linia să dureze mai mult nu se îndepărtează pudra de pe pleoape şi se trasează
după aplicarea fardului de pleoape .
Linia trasată va avea o traiectorie mai dreaptă dacă pleoapa este uşor tensionată la
unghiul extern.
Linia se trasează cât mai aproape de limita genelor
Creioanele au mai multe forme de prezentare : forma clasică de creion,telescopice care
nu trebuie ascuţite etc.
Creioanele trebuie încercat pe dosul mâinii ,să nu zgârie.Pentru pleoape se aleg
creioane mai moi ,iar pentru sprâncene se aleg creioane mai tari.
Pentru ca ochiul să pară mai mare se foloseşte creionul alb ,conturând pleoapa
inferioară pe interior.
Creionul se foloseşte mai ales în machiajele de zi pentru obţinerea unui aspect natural.
Conturarea cu tuş se recomandă machiajelor de seară,pe cele de zi dau un aspect
artificial.În trasarea liniei cu tuş nu sunt permise greşeli,pentru corectarea ei trebuie ştearsă toată
pleoapa.
Tatuarea conturului pleoapei nu este definitivă culoarea se şterge în 2-3 ani.Procedeul
este eficient dar dureros şi poate produce iritaţii,frumuseţea liniei depinde de dexteritatea celui
care o face.
Tehnica de aplicare a rimelului
Nici un machiaj oricât de atent ar fi făcut şi orice culori ar fi folosite ochii nu sunt puşi în
valoare dacă genele nu sunt rimelate.
Pelicula care înveleşte cilii nu numai că dau culoare dar şi grosime şi lungime pentru
că de cele mai multe ori vârfurile genelor sunt decolorate.
Înaintea rimelării genele trebuie să fie degresate sau pentru o fixare mai bună nu se
îndepărtează pudra de pe gene.
Forma periuţei rimelului depinde de efectul pe care dorim să-l obţinem :dacă dorim gene
mai lungi se foloseşte periuţa rotundă,pentru gene întoarse se foloseşte periuţa curbată la
mijloc,pentru ca genele să pară mai dese se alege periuţa scurtă de formă conică.
Periuţa nu trebuie supraâncărcată,la scoaterea din tub periuţa se şterge uşor de
margine ,pentru că genele se pot lipi între ele.Pentru a şti cum va arăta rimelul pe gene trebuie să
privim periuţa când o scoatem din tub,dacă periuţa este încărcată aşa vor arăta şi genele.
Rimelul trebuie să fie proaspăt,timpul lui de expirare este de 3 luni.
Pentru a fi încărcate corect genele se rimelează succesiv de două –trei ori în funcţie de
desimea genelor.Între două rimelări se lasă rimelul să se usuce şi se piaptănă pentru a
desprinde genele.
Rimelurile au diferite compoziţii.Cele nerezistente la apă se prezintă sub formă de cremă
:substanţe grase şi apă la care se adaugă şi balsam,răşini pentru mărirea durabilităţii,coloranţi
şi conservanţi.Unele au în conpoziţie şi lanolină pentru protecţia genelor.
Este un rimel bine tolerat dar are şi neajunsuri :în contact cu apă se solubilizează.Se
demachiază uşor cu produse obişnuite.
Rimelul rezistent la apă conţine răşini hiodrorezistente.Sun excelente la înot sau pentru
persoane care transpiră mult.dezavantajul lui este că se dizolvă în grăsimi şi de aceea se
întinde pe sub ochi dacă zona nu este pudrată.
Rimelul se aplică pe toată suprafaţa genelor insistând la unghiul extern al ochiului.Se
rimelează de la bază spre vârf şi apoi numai pe vârf pentru a la de curbură.

Corectarea diferitelor forme ale ochilor

Pentru corectarea formei ochilor se folosesc :fardul de pleoape ,linia de contur şi rimelul.
Corectarea ochilor rotunzi,globulari are ca scop atenuarea curbei prea accentuate a
pleoapei şi alungirea lor.Pentru acest lucru se aplică un fard închis la culoare,mat de la
mijlocul pleoapei spre unghiul extern ,urcând pierdut spre tâmplă .Pe pleoapă nu se lasă spaţiu
necolorat şi nu aplică fard deschis şi sidefat.Linia de contur se aplică chiar din unghiul intern
spre cel extern.Se poate folosi şi tuşul pentru că spaţiul de pleoapă permite.Linia poate coborâ şi
pe pleoapa inferioară.La rimelare se insistă pe genele din unghiul extern.
La ochii mici ,înfundaţi în orbite se încearcă mărire spaţiului de pleoapă .Se folosesc
farduri deschise şi sidefate care să creeze senzaţia de spaţiu,aplicate pe ambele pleoape,pe
toată suprafaţa lor.În unghiul extern se poate aplica şi un fard mai închis ,dar tot sidefat,din pliul
pleoapei ridicat uşor spre tâmplă.De obicei se renunţă la linia de contur sau eventual numai pe
pleoapa inferioară ,de la mijloc spre unghiul extern,trasată sub cili.Conturarea este preferabil să
fie realizată din rimel.
Ochii depărtaţi se corectază aplicând fardul închis la culoare în unghiul intern la
ochiului estompând spre sprânceană ,nuanţa deschisă se aplică spre exterior şi sub arcadă.De
asemenea linia contur porneşte din unghiul intern şi se opreşte la jumătate ,la fel şi rimelul ,se
insistă pe genele din unghiul intern.Se pot trasa şi câteva fire la baza sprâncenei .
În schimb la ochii apropiaţi se aplică mult fard deschis şi sidefat în unghiul intern al
ochiului ,urcând spre arcada sprâncenoasă.Fardul închis se aplică numai în unghiul extern.Nu
este indicată trasarea liniei de contur ,conturarea se face din rimel.O altă modalitate de
corectare a acestor ochi este şi pensarea din baza sprâncenelor.
 Nu trebuie neglijat machiajul femeilor care poartă ochelari.Modul de realizare a
machiajului depinde în primul rând de forma ochilor dar şi de semnul lentilei.
Femeile prezbite poartă lentile care măresc ochii ,în mod normal ar putea fi un
avantaj ,dar cu cât este mai mare dioptria ochiul pare mai mare.De aceea se aplică un fard mai
închis la culoare,se evită fardurile mai deschise şi sidefate care pot avea un aspect prea ţipător în
dosul lentilelor.Nu se recomandă linii de contur cu negru ,ci cu maro şi se recomandă rimelarea
care dă un contur natural ochiului.Aceste lentila atrag atenţia asupra sprâncenelor de aceea ele
trebuie bine pensate şi pieptănate.
Femeile mioape au parte de lentile care micşorează ochiul şi de aceea machiajul trebuie
să dea volum ochiului.Se recomandă farduri deschise la culoare.Genele se rimelează dar nu se
recomandă folosirea liniei de contur pentru că micşorează ochiul.La legerea ramelor este bine să
se aleagă rame care să nu acopere sprâncenele pentru că pot contribui la mărirea optică a
spaţiului pleoapei.

Tehnica de aplicare a genelor false

Genele false se aplică pe machiajele deosebite :teatru,film,machiaje fantezie eventual
pe machiaje de seară festivă.Conturează foarte bine ochiul dar dau un aspect artificial şi
teatral.
Genele false se prezintă sub formă de bandă sau gene fir-cu-fir.
Genele sub formă de bandă se aplică mai uşor .Este nevoie de un adeziv special care se
aplică pe marginea benzii pe partea internă ,cu ajutorul unui beţişor. Apoi se lipeşte banda pe
pleoapă cât mai aproape de rădăcina genelor,din unghiul intern către cel extern.Cu un beţişor
curat se fixează bine banda pe pleoapă după care clienta este rugată să deschidă ochiul şi se
retuşează uşor poziţia benzii.Se procedează la fel şi la celălalt ochi.În final genele false se
rimelează împreună cu cele naturale pentru un aspect mai natural.
Genele se desprind de la unghiul extern prinzând cu penseta şi trăgând uşor.Se curăţă
cu lapte demachiant ,se degresează cu alcool şi se păstrează în cutia specială.
Dacă genele artificiale sunt prea lungi se taie până la o lungime acceptabilă care să se
apropie de lungimea celor naturale.
Genele fir se susţin cu penseta de vârf,iar la partea lor inferioară se aplică lipiciul şi se
fixează între genele naturale .Aplicarea lor cere multă îndemânare şi răbdare,efectul este însă
mai natural decât la cele în bandă.
Pentru îndepărtare genele se prind cu penseta de vârf şi se extrag dintre firele naturale .
Curăţarea se face la fel ca şi la celelalte.

Tehnica aplicării rujului

Rujul se prezintă sub mai multe forme de prezentare şi într-o gamă largă de culori şi
nuanţe.Rujurile sunt diferite şi datorită compoziţiei lor :grase,hidratante,rezistente la transfer
cu o compoziţie uscată etc.
Pentru a-i da rezistenţă în timp nu se îndepărtează pudra şi fondul de ten de pe
ele.Orice ruj am aplica aspectul lui este inestetic dacă buzele sunt crăpate ,de aceea ele trebuie
îngrijite la fel ca şi pielea de pe faţă.Sunt creme abrazive speciale pentru buze şi balsamuri de
buze care realizează o îngrijire şi o hidratare perfectă.
Rujul se aplică cu o pensulă scurtă şi mai aspră, pe buza superioară de la mijloc spre
comisuri ,iar pe buza inferioară se la o comisură la cealaltă.
Înainte de aplicarea rujului buzele se conturează cu un creion de contur apropiat la
culoare cu nuanţa rujului.Conturarea buzelor are rolul de a împiedica rujul să se întindă dar şi
de-a corecta forma buzelor.Conturul buzelor se poate tatua .Avantajul este că se elimină
conturarea zilnică dar dezavantajul este că pigmentul introdus este roşu carmin şi este greu de
aplicat o altă culoare de ruj înafara celui roşu.
 Buzele subţiri şi scurte se conturează puţin înafara conturului natural şi depăşind uşor
comisurile,apoi se aplică un ruj deschis la culoare şi sidefat care să creeze senzaţia de mărime.
Buzele groase şi mai lungi se conturează puţin în interiorul conturului natural şi nu se
ajunge până comisuri ,apoi se aplică un ruj mai închis la culoare şi mat pentru a estompa şi a
crea o micşorare optică.
Dacă buzele au diferenţă de grosime întotdeauna se machiază după partea cea mai groasă
şi culoarea se aplică diferenţiat ,pe buza mai subţire o nuanţă mai deschisă şi uşor sidefată iar pe
cea groasă o nuanţă mai închisă şi mată a aceleiaşi culori.
Dacă buzele nu au proeminenţă superioară naturală ea se poate crea cu ajutorul
creionului de contur şi la final se poate aplica puţin fard alb, mat pentru efectul de adâncime.
Culoarea rujului se alege şi în funcţie de lumina în care va fi purtat machiajul :la
lumină de neon nu se aleg rujuri pe nuanţe de mov ci nuanţe calde de portocaliu li roşu.Atenţie
şi la culoarea dinţilor ,dacă aceştia au o tentă gălbuie sunt de evitat nunaţele maronii şi de ales
nuanţele de roşu.

Corectarea diferitelor tipuri de faţă

La corectarea optică a feţei se ţine seama de regula de bază a machiajului ,astfel că :
- la feţele rotund,pătrat şi triunghi cu vârful în sus care se caracterizează printr-o
dilatare a părţilor inferioare ale feţei se aplică un fond de ten mai închis la
culoare pe maxilarul inferior care să reducă dilataţia.Pe restul feţei se aplică un
fond de ten de culoarea pielii.Pudra se aplică în acelaşi mod în care s-a aplicat
fondul de ten.
- La feţele lungi şi triunghiular cu vârful în jos care se caracterizează printr-o
retracţie a maxilarului inferior se corectează prin aplicarea unui fond de ten mai
deschis atât pe maxilarul inferior cât şi pe cel superior până sub pomeţi ,pentru a
da volum zonei
- Tipul diamant este cel care prezintă cele mai multe imperfecţiuni: retracţia
părţilor laterale şi dilatarea zonei de mijloc al feţei ,adică a
pomeţilor.Corectarea presupune aplicarea fondului de ten mai închis părţile
laterale ale feţei pentru a-i reduce lăţimea şi a-i da lungime.
Corectarea tipului de faţă se poate realiza şi printr-o coafură potrivită:Coafura este importantă
pentru că ea reprezină o modalitate de corectare permanentă pe câd corectarea prin machiaj se
poate realiza numai pe machiaje speciale: fotografie,machiaj de seară sau fantezie.

Machiajul de zi
Este un machiaj simplu,discret ,fară corecturi,poate fi purtat pe toată perioada zilei.
În primul rând se ţine seama de faptul că trebuie purtat la lumina zilei şi nu sunt
permise decât corecturi ale formei ochilor şi buzelor care pot fi realizate cu farduri.
Apoi se iau în considerare şi alţi factori:culoarea ochilor,a îmbrăcăminţii etc. Peste
crema de zi se poate aplica un fond de ten sau pudră ca bază de machiaj ,nu sunt
obligatorii amândouă dar se poate reliza machiajul şi fără ele dacă textura pielii este
frumoasă.Trebuie luat în considerare totuşi că aceste produse se aplică atât pentru acoperirea
unor imperfecţiuni cât şi ca factor de protecţie pentru impurităţile de peste zi.
Fardurile aplicate sunt de obicei pastelate ,cu umbre mai închise mate,nu se recomandă
linii de contur cu creioane negre sau tuş ,ci linii colorate sau conturare cu rimel care nu ar
trebui să lipsească din machiaj.Fardul de obraz nu este obligatoriu.
Buzele sunt conturate cu creion asemănător cu nuanţa rujului ,iar rujurile se aplică în
funcţie de forma buzelor şi eventualele corecturi care sunt necesare.
 Machiajul de seară
Machiajul de seară trebuie să pună în valoare punctele centrale ale feţei :ochii şi
buzele. Şi în cazul acestui machiaj este importantă lumina în care va fi purtat :rece sau caldă
,în funcţie de care se vor alege culorile.
În cazul machiajului de seară se aleg farduri sidefate,neonate,metalizate care sunt
foarte bine puse în valoare de lumina artificială.
Dacă pentru machiajul de zi nu era obligatoriu fondul de ten sau pudra ,pentru
machiajul de seară sunt obligatorii amândouă,pentru a da durabilitate machiajului şi pentru
acoperire.Se aplică fard de obraz,ochii se conturează obligatoriu cu creion sau tuş negru,în
cazuri speciale se pot aplica gene false.
Buzele se conturează,se aplică ruj şi lac de buze.
În machiajele de seară se pot folosi pudre sidefate care se recomandă a fi folosite pe
corp şi mai puţin pe faţă pentru că aici dau efect de luciu.
Dacă lumina este obscură se pot face corecturi ale feţei cu fond de ten şi pudră sau ale
altor părţi ale feţei ,dar în acest caz se apelează la un specialist.

Machiajul fantezie
Este un machiaj de compoziţie pe o temă dată.Acest machiaj presupune executarea
unor desene ce pot cuprinde faţa ,corpul în întregime sau numai anumite părţi ale lui.Se
realizează la baluri mascate sau petreceri tematice.
Se pot folosi toată gama de farduri,sunt permise orice artificii,se folosesc geluri
sclipitoare,gene false.
Machiajul trebuie completat de o îmbrăcăminte adecvată care să susţină teme
machiajului.Pentru realizarea lui este indicat să se apeleze la un specialist.

Machiajul de fotografie
De multe ori fotografiile noastre nu seamănă cu realitatea şi de vină de cele mai multe
ori este machiajul care nu a reuşit să pună în valoare trăsăturile feţei.
La realizarea acestui machiaj trebuie să se ţină seama că lumina reflectoarelor ,,şterge,,
trăsăturile.
În consecinţă ochii trebuie marcaţi cu linie de contor sau chiar cu tuş şi obligatoriu se
rimelează.Corecturile feţei sunt permise numai dacă fotografiile sunt retuşate.Se recomandă
fardurile pe nuanţe de maro ,mate.Chiar şi nuanţele deschise este bine să fie mate pentru că
efectul de luciu dat de sidef are aspect de pată incoloră pe fotografie.Buzele se conturează şi se
aplică un ruj roşu mediu sau natural ,mat pentru că strălucirea reflectă lumina.Nu se aplică
fard de obraz .

Machiajul de mireasă
Machiajul de mireasă este extrem de important pentru că şi evenimentul este
unic.Acest machiaj trebuie să arate bine în mai multe lumini :naturală şi artificială pentru
acelaşi eveniment.De asemenea machiajul trebuie să arate bine şi în fotografie şi film.
La realizarea machiajului este bine să se ceară sfatul specialistului care va şti să îmbine
astfel produsele de machiaj încât să ţină seama de toţi factorii.
Ca realizare machiajul se aseamănă cu un machiaj de seară dar fără să se exagereze cu
fardurile sidefate care îşi pierd valoarea la lumina zilei.În alegerea culorilor fardurilor se evită
albasru,verde,gri şi nuanţele prea închise de mov care dau un efect obosit şi îşi modifică
nuanţa odată cu trecerea timpului.Obligatoriu se aplică fond de ten şi pudră,ochii se
conturează bine şi se rimelează.
 Machiajul se retuşează în cursul zilei de câte ori este nevoie ţinând seama de sfaturile
primite de la specialist.

LECTURI SUPLIMENTARE

Machiajul de teatru
În teatru din cauza distanţei şi a luminilor puternice trăsăturile feţei devin mai şterse şi
pierd din expresivitate ,de aceea machiajul trebuie să fie mai accentuat .
În general pentru realizarea machiajului de teatru sau operă se folosesc farduri cu o
putere mai mare de acoperire şi o consistenţă mai vâscoasă.
Fondurile de ten cuprind o gamă largă de la alb până la maro închis ,fardul de obraz
obişnuit este înlocuit de farduri cremă.Ochiul se conturează bine cu ,pe jumătatea inferioră cu
maro pentru a sublinia albul ochilor.Nasul se poate colora cu maro pentru a-l scoate în evidenţă
şi se estompează pe aripile lui.Buzele se conturează şi se aplică ruj culoare obişnuită la femei
iar la bărbaţi un cărămiziu,natural.Sprâncenele se conturează şi ele atât la femei cât şi la bărbaţi.
În teatru se pot crea personaje prin schimbarea trăsăturilor ,crearea
ridurilor,arsuri,cicatrici etc.Desigur realizarea machiajului de teatru necesită cunoştinţe
speciale de machiaj şi stăpânirea unei tehnici deosebite.

Machiajul de televiziune
Machiajul de televiziune se aseamănă ca realizare cu machiajul pentru fotografie .Un
factor important în realizarea lui este intensitatea luminii reflectoarelo şi poziţia lor .
Atenţie mare se acordă finisării pentru că este un machiaj destinat să fie privit de
aproape şi televiziunea în culori este extrem de neândurătoare cu detaliile.Se machiază şi
mâinile dacă se văd,cu acelaşi fond de ten ca şi faţa.

Machiajul pentru cinematografie

În machiajul de cinematografie se realizează toate tipurile de machiaj :de zi ,de seară
,fantezie .
Timpul de realizare a filmului fiind mai lung, o scenă repetându-se de mai multe ori ,se
execută mai multe machiaje ,se fotografiază ,se alege cel corespunzător şi apoi în fiecare zi se
realizează machiajul respectiv după modelul din fotografie.

Noţiuni de comunicare
- este recomandabil să dezinfectaţi ustensilele şi să schimbaţi lenjeria de faţă cu
clienta pentru a-i crea un sentiment de siguranţă că a-ţi efectuat aceste operaţii
- în timpul studiului pe care îl faceţi asupra trăsăturilor explicaţi se observaţi
pentru ca şi clienta să se cunoască pe sine
- discutaţi alegerea produselor de machiaj cu clienta
- argumentaţi alegerea dv. dacă ea nu corespunde cu cea a clientei
- da-ţi sfaturi despre linia de machiaj pe care poate să o realizeze şi ea acasă
- da-ţi sfaturi în legătură cu conţinutul obligatoriu pe care trebuie să-l aibă trusa
ei de machiaj
- faceţi asociaţii cu îmbrăcămintea pe care o poartă
- da-ţi sugestii în legătură cu coafura care sa-r potrivi formei de faţă
MASAJE CORECTOARE

Masajele corectoare devin necesare atunci când se observă accentuarea ridurilor din
regiunea ochilor ,a gurii,a gâtului şi apariţia bărbiei duble
Introducerea acestor mişcări suplimentare în masajul facial ,la aceste regiuni ,are ca scop
estomparea acestor imperfecţiuni.
Suplimentar la executarea mişcărilor de masaj se poate adăuga pe lângă crema de
masaj ,creme speciale antirid sau în cazul bărbiei duble o cremă pe bază de acid salicilic care
să stimuleze metabolismul şi tonusul muscular al acestei regiuni şi nu în ultimul rând să
reducă ţesutul adipos.
Mişcări de masaj în regiunea ochilor
1. netezirea circulară se execută cu indexul ,mediul şi inelarul pornind de la unghiul
extern ,unghiul intern,arcada sprâncenoasă şi se revine la unghiul extern de unde se
reia mişcarea
2. ciupiturile se execută cu indexul şi mediul,Se execută ciuputuri de la unghiul extern
până la mijlocul pleoapei inferioare de unde mişcarea se continuă cu netezire prin
unghiul intern,arcada sprâncenoasă şi se rteia mişcrea din unghiul intern
3. mişcarea ondulată se execută cu indexul din unghiul extern către mijlocul pleoapei
inferioare ,de unde mişcarea se continuă prin netezire prin unghiul intern ,arcada
sprâncenoasă ,până la unghiul extern de unde se reia mişcarea.
4. vibraţia punctată se execută cu indexul,mediul şi inelarul sub pleoapa inferioară şi pe
arcada sprâncenoasă

Mişcările de masaj din regiunea gurii

1. ciupiturile se execută cu indexul şi mediul pe şanţul nazogenian ,de la maxilarul
inferior până la aripile nasului .Revenirea la poziţia anterioară se face prin netezire.
2. netezirea ondulată se execută cu indexul pornind da la maxilarul inferior până la
aripile nasului ,revenirea la poziţia anterioară se face prin netezire.
3. vibraţia punctată se execută cu indexul,mediul şi inelarul sub buza inferioară şi
deasupra buzei superioare,o mână execută mişcarea şi cealaltă susţine muşchiul orbicular
al buzelor la una din comisuri.
4. netezirea circulară se execută ce cele patru degete pornind de la una din
comisuri.Comisura de pornire este susţinută cu degetele celeilalte mâini.După câteva
cercuri concentrice mişcarea se reia şi de la cealaltă comisură

Mişcările de masaj din regiunea bărbiei duble şi a gâtului

1. netezirea submentonierăse face cu presiune,ţinând mâinile cu faţa palmară sprijinite
sub bărbie
2. netezirea submandibulară –submentonieră se execută de la o ureche la cealaltă cu faţa
palmară,mâinile lucrează alternativ
3. fricţionatul se execută la fel ca şi cel de la masajul facial dar degetele nu se mişcă între
ele şi mişcarea urmează o traiectorie verticală.În apropierea claviculei mâna execută o
semirotaţie din articulaţia pumnului şi se întoarce la maxilarul inferior cu degetul mic
îndreptat în sus.Această manevră este necesară pentru ca încheieturile degetelor să nu
atingă clavicula.
4. frământatul este asemănător cu cel din masajul facial şi se execută de la maxilarul
inferior ,la claviculă şi invers pe toată suprafaţa gâtului
 5. pălmuitul se execută în regiunea submentonieră-submandibulară ,de la o ureche la
cealaltă
6. tapotatul se execută cu faţa palmară în regiunea submentonieră
7. arpegiul în regiunea submentonieră-submandibulară
8. vibraţia plană se execută de la o ureche la cealaltă cu faţa palmară
Pentru că mişcările de masaj din această regiune sunt mişcări energice ele pot fi executate
odată cu mişcările din cadrul masajului facial în acest fel se realizează o bună legătură cu
regiunea gâtului şi decolteului.

Noţiuni de comunicare
- decideţi dacă este nevoie de aceste mişcări suplimentare de masaj deoarece
puţine clientele ştiu de existenţa acestora şi nu le vor solicita
- stabiliţi ce produs de masaj veţi folosi dar dacă alegeţi unul cu o compoziţie
elaborată întrebaţi clienta dacă nu este alergică la vreuna din componente.
- Recomandaţi clientei câteva din mişcările acestea de masaj care pot fi executate
şi acasă