Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manifestul educației
Andy Szekely
AS Publishing 2013
www.andyszekely.ro
3
Andy Szekely
Cuprins
Prefață ............................................................................................ 11
Introducere: Dacă azi aș fi elev, uite-așa m-aș revolta .................. 17
Partea întâi
Partea a doua
Cum îi pot ajuta părinții pe profesori.............................................. 51
5
Manifestul Educaţiei
Partea a treia
Cum îi pot ajuta părinții pe copii... și pe ceilalți părinți.................. 87
Partea a patra
6
Andy Szekely
„DA, este greu să fii părinte în zilele noastre, DA, este cea mai grea
meserie din lume dar fir-ar să fie dacă este o meserie înseamnă că se
poate învăța, nu? Așa că, ce mai așteptăm? Dragi părinți haideți să
ne punem pe treabă! Să începem cu un pas mic, cât de mic, cu o idee,
cu o propunere, cu un VIS. Eu asta găsesc în „Manifestul
Educației”: o chemare la acțiune, motivația de a porni la drum și de
a te ține de el indiferent de circumstanțe! Recunoștință maximă Andy
pentru că ai pus pe hârtie gânduri și frământări ale părinților din
lumea întreagă!”
Simona Străuț
Bogdan Grasu
7
Andy Szekely
Prefață
Test de conștientizare
Persoana 1 Persoana 2
Conștient Obedient
Grijuliu Stresat
Strategic Fățarnic
Creativ Fricos
Performant Dezinteresat
Autentic Nepoliticos
Influent Disprețuitor
Te rog acum să răspunzi la următoarele întrebări... relativ retorice:
Pe care dintre cele două persoane descrise mai sus o preferi?
Cu care dintre cei doi ai vrea să lucrezi?
Pe care dintre ei l-ai angaja?
Dacă ar fi medic, pe care l-ai lăsa să te trateze?
Dacă ți-ar fi pereche în viață, pe cine ai prefera?
Dacă ar fi copilul tău proaspăt ieșit de pe băncile școlii, care dintre ei
ai vrea să fie?
Te invit să privești cele două persoane descrise mai sus ca pe niște
exemple ale polilor opuși ai unei scale de măsurare...
Dacă ne gândim ce tip de om produce sistemul educațional în acest
moment, probabil că se vede cu ochiul liber...
11
Manifestul Educaţiei
Produce mai mulți oameni din coloana a doua... și asta nu din vina
dascălilor... de fapt, acest lucru nu se întâmplă „din vina” cuiva...
Situația de față este un dat istoric: la fel cum un corp uman de 120 de
ani nu mai este suficient de flexibil ca să îi permită posesorului să
alerge ca la 20 de ani, sistemul educațional actual este prea bătrân ca
să mai pregătească eficient pentru viață copiii secolului 21.
Am convingerea că în urmă cu 100 de ani acest sistem producea
oameni foarte capabili să răspundă nevoilor din era industrială, dar
acum era informației este la putere, iar în acești ani, sistemul de
educație primitiv pe care îl avem riscă să „nască monștri” mai repede
decât e capabilă orice guvernare să „îmblânzească monștri”...
În sfârșit... destul cu filosofia și politica...
Dincolo de cauze și vinovați, școala este acum așa cum este, mai ales
din cauza faptului că a fost lăsată în urmă de ani buni de către
progresul tehnologic...
Ceea ce ar fi însă înțelept să facem, este să luăm atitudine față de
sistemul educațional și să îl transformăm, astfel încât el să devină un
instrument util pentru societatea modernă în care trăim.
Ceea ce urmează să citești este menit să facă exact două lucruri:
Să te pună pe gânduri... și... să îți dea idei... despre:
Ce ai putea tu să gândești și să faci, împreună cu ceilalți oameni
interesați de subiect, astfel încât să nu ne pregătim copiii pentru o
lume care nu mai există...!?
„În vremuri de schimbare, cei care continuă să învețe moștenesc
lumea, iar cei care se opresc din învățat se găsesc excepțional
echipați pentru o lume care nu mai există.”
Eric Hoffer
... deci atenție... ne aflăm în vremuri de schimbare!!!
Inspirație!
Andy Szekely
12
Andy Szekely
Partea 1
Educația „a murit”!
Trăiască dezvoltarea personală!
Ce găseşti aici:
24
Andy Szekely
Capitolul 1
Carnetul de note
***
30
Andy Szekely
Cele 4 capacităţi umane, armonizate, reprezintă potenţialul de
lider al copilului și ele ar trebui dezvoltate împreună.
La oricare dintre ele, nota 10 reprezintă doar o măsură a succesului și
nu o evaluare completă a potenţialului de dezvoltare al copilului.
Pe scurt:
Carnetul de note NU reprezintă potenţialul uman!
Carnetul de note este doar o poză – o măsură a performanţei obţinute
la un moment dat.
El te poate ajuta să progresezi în ceea ce privește capacitatea de
memorare și înţelegere (foarte importante), ceea ce nu este suficient
pentru succes.
Din păcate, copiii și părinţii ajung să CREADĂ că nota 10 în carnet
este garanţia unui copil capabil (cam asta sugerează sistemul
educaţional).
Nu este!
Sau dacă este, ea reprezintă doar o mică parte din ceea ce tinerii au
nevoie ca educaţie atunci când vor să reușească!
Restul e necesar să fie „procurat” din altă parte, iar această „altă
parte” cred că poate fi identificată în cel puţin 3 locuri:
1. Cărţi bune
2. Mentori buni
3. Colectivităţi cu culturi sănătoase
31
Manifestul Educaţiei
În acest loc, oamenii învaţă leadership de la oameni care au dovedit
că au succes (mentori) și primesc resurse de studiu care chiar
funcţionează (cărţi bune și resurse esenţiale audio-video). Toate astea
într-un mediu în care valorile comunităţii sunt trăite, nu doar
declarate.
Cele 3 capacităţi menţionate mai sus, dar pe care NU le surprinde
carnetul de note, pot fi dobândite separat, dar pentru asta e necesar ca
părinţii și copiii să iasă de sub imperiul ideii că școala este suficientă.
Aș spune mai curând, că școala e un fel de curs pregătitor pentru
școala vieţii, unde ai nevoie să înveţi pe rupte doar ca să rămâi la zi
cu informaţia!
În lumea de azi, progresul tehnologic face ca volumul de informaţie
să se dubleze pe glob la fiecare doi-trei ani. 90% din informaţia
planetară a fost generată în ultimii 2 ani.
32
Andy Szekely
Capitolul 2
Ce ne „învață” sistemul educaţional?
33
Manifestul Educaţiei
Sau mai rău... ne face să credem că respectul se câştigă prin vârsta şi
nu prin fapte.
Dacă stăm să privim această teorie la rece... ne putem da seama cât
de departe de adevăr este.
Cum adică... prin faptul că o persoană a reuşit să nu moară până la
vârsta de 50 de ani asta o face mai vrednică decât mine?
Mai inteligentă decât mine? Mai înţeleaptă decât mine? De unde şi
până unde?
Dacă ai reuşit să nu mori până la vârsta de 50 de ani... singura
concluzie pe care pot să o trag este că ai avut ceva grijă de corpul şi
de mintea ta şi că nu ai încercat până acum să vezi dacă poţi să sari
de la etajul 7 doar cu o umbrelă.
În rest... doar vârsta nu spune nimic. Însă odată ce acea persoană de
50 de ani... stă de vorbă cu tine şi îşi demonstrează aptitudinile şi
înţelepciunea, ar trebui să îi acorzi respectul cuvenit.
Iar asta... ar fi bine să îl facem şi cu persoana cu 10 ani mai tânără ca
noi. Pentru că singurul mod de a a-ţi câștiga respectul este prin ceea
ce faci, nu prin ce vârstă ai.
3. Ne învaţă că există o singură cale în viaţa către succes.
Școala sugerează că singura cale către succes... este să învăţ bine, să
intru la o facultate bună, iar apoi să-mi găsesc o slujbă stabilă.
Singura mea întrebare în acele momente... era... de ce toţi oamenii
care au urmat această cale bătătorită de mii de elefanţi... nu au
succes.
Sau cel puţin... eu nu percepeam că ai succes atunci când banii
câştigaţi la începutul lunii se terminau în mai puţin de 30 de zile... iar
certurile în familie erau mai dese decât firimiturile de pe masă.
Să înveţi că există o singură şansă de succes în viaţă este distructiv...
şi te face să nu mai cauţi opţiuni...
34
Andy Szekely
Umbli prin viaţă cu o pereche frumoasă de ochelari de cal... şi nu
vezi nicio scurtătură sau drum lăturalnic care să te ajute să nu sari în
prăpastie fără paraşută sau abilităţi de levitare.
35
Manifestul Educaţiei
36
Andy Szekely
Capitolul 3
Ce ar trebui să se „predea” la școală?
37
Manifestul Educaţiei
Din nefericire, și Mitică este spălat pe creier, pentru că deși a luat 10
pe linie, când vrea să se descurce în viață, el constată că abilitatea de
a învăța de 10 nu e plătită la fel de bine că abilitatea de a accepta
refuzurile atunci când faci o vânzare!
Mitică ajunge atunci din performer în clasă un performer al
dezamăgirii și începe să își „distribuie” negativitatea în jur,
acuzându-i pe cei fără școală care ajung bogați!
De fapt, cei fără școală sau care au fost slabi la învățătură, dar care
și-au creat propriul lor mecanism de dezvoltare a stimei de sine,
înțeleg că o GREȘEALĂ e un semnal necesar pentru corecția de
parcurs, nu o cădere în dizgrație.
Concluzie: avem nevoie de o școală care încurajează greșelile ca
parte importantă din PROGRES, nu perfecțiunea, ca parte impotentă
pentru succes…
Cum?
Prin schimbarea felului în care profesorii și elevii dau feedback!
38
Andy Szekely
Nu spun că nu e nevoie de competiție… dar e important ca lupta
aceasta să fie percepută ca un joc, nu ca un război, iar copiii trebuie
îndrumați să o perceapă ca joc, altfel vor avea înclinația naturală să o
ducă la extrem…
Cu cât înaintează în vârstă, cu atât ar trebui să se pună accent mai
mare în școli pe cooperare…
Din păcate, în multe școli încă se întâmplă invers…
Concluzie: avem nevoie de o școală care să învețe copiii cum să
lucreze în echipă, să socializeze și să influențeze cu integritate.
Cum?
Mărind foarte mult procentul de timp petrecut în clasă (sau afară) cu
jocuri experiențiale din care să rezulte importanța cooperării.
39
Manifestul Educaţiei
Cum?
Prin jocuri de rol, studii de caz și exerciții adaptate vârstei lor.
Dar pentru asta ar trebui ca profesorii înșiși să fie specializați în acest
sens, iar asta nu se întâmplă, în primul rând pentru că educația
profesorilor este de altă natură… (Ce putem face? Citeşte o
provocare la sfârşitul cărţii).
Așadar, până când acest gigant muribund care este sistemul
educațional își va lepăda pielea scorojită odată cu năravurile vechi,
orice om matur, mai ales dacă este părinte, ar trebui să suplinească
lipsurile din sistem… De asta cred eu că firmele de training și orice
organism educațional care înțelege nevoile zilei de azi sunt atât de
importante:
• pentru că avem nevoie de lideri care înțeleg că progresul e
mai important ca perfecțiunea;
• pentru că avem nevoie de lideri care se pricep să coopereze
mai bine decât să se sape reciproc;
• și pentru că adevăratele abilități care produc prosperitate sunt
cele care merită exersate de timpuriu dacă ne dorim o țară
prosperă…
• …și nu în ultimul rând, pentru că fiecare dintre noi își
dorește să își crească copiii într-un context mai frumos
decât cel în care am crescut noi…
40
Andy Szekely
Capitolul 4
Soluțiile pentru un sistem educațional
puternic și bun
41
Manifestul Educaţiei
Începutul oricărei realizări omeneşti constă în idei. Antrenaţi-i pe
elevi să recunoască ideile cu aplicabilitate practică, ce le pot aduce
beneficii în obţinerea a ceea ce îşi doresc de la viaţă.
Învăţaţi-i pe elevi să-şi organizeze şi să-şi folosească timpul şi, mai
presus de toate, împărtăşiţi-le adevărul timpului ca fiind cel mai de
preţ şi cel mai ieftin bun aflat la îndemâna fiinţelor umane.
Învăţaţi-i pe elevi care sunt motivele fundamentale din cauza cărora
se lasă influenţaţi oamenii, şi arătaţi-le cum să folosească aceste
motive pentru a-și satisface necesităţile şi a obţine tot ce-şi doresc de
la viaţă.
Învăţaţi-i pe copii ce şi cât să mănânce, menţionând, desigur, şi
relaţia dintre alimentaţia adecvată şi sănătate durabilă.
Învăţaţi-i pe copii care este adevărata natură şi funcţie a emoţiei
sexuale şi, mai mult decât atât, învăţaţi-i că aceasta poate fi
transmutată într-o forţă puternică, susceptibilă de a-i ridica pe cele
mai înalte culmi ale realizării.
Învăţaţi-i pe copii să fie determinaţi în tot ce fac, începând cu
alegerea unui ţel major în viaţă, unul bine definit!
Învăţaţi-i pe copii care sunt natura şi posibilităţile binelui şi răului
în principiul obişnuinţei, utilizând drept exemplu care să ilustreze
acest subiect experienţele cotidiene ale copiilor şi ale adulţilor.
Învăţaţi-i pe copii felul în care se fixează obiceiurile datorită legii
ritmului hipnotic şi faceţi-i să cultive, încă din clasele primare,
obiceiuri ce îi vor conduce către o gândire independentă!
Învăţaţi-i pe copii care e diferenţa dintre o înfrângere temporară şi
eşec, şi arătaţi-le cum să caute germenele avantajului corespunzător
ce vine cu orice eşec.
Învăţaţi-i pe copii să-şi exprime propriile gânduri fără frică şi să
accepte sau să respingă, după cum vor, ideile celorlalţi, păstrând
întotdeauna pentru ei înşişi privilegiul de a se baza pe propria
judecată.
42
Andy Szekely
Învăţaţi-i pe copii să ia decizii prompte şi, dacă e neapărată nevoie,
să le schimbe greu şi cu mare prudenţă, şi niciodată fără un motiv
determinat.
Învăţaţi-i pe copii că propriul creier este un instrument prin
intermediul căruia primesc, din marele depozit al naturii, energie
specializată în gânduri determinate; creierul nu gândeşte prin sine,
ci este un instrument pentru interpretarea stimulilor ce cauzează
gândirea.
Învăţaţi-i pe copii care e valoarea armoniei din propriile minţi,
precum şi faptul că aceasta poate fi obţinută numai prin autocontrol.
Învăţaţi-i pe copii în ce constau natura şi valoarea autocontrolului.
Învăţaţi-i pe copii despre existenţa unei legi a recompensei înzecite
ce poate şi trebuie pusă în funcţiune, cu titlu de obişnuinţă, aducând
mereu servicii mai numeroase şi superioare calitativ faţă de ceea ce
se aşteaptă.
Învăţaţi-i pe copii că tot ceea ce fac pentru semenii lor o fac, de
asemenea, şi pentru ei înşişi.
Învăţaţi-i pe copii să nu-şi formeze opinii, dacă nu le pot sprijini pe
fapte reale ori pe credinţe ce au aceeaşi relevanţă ca şi faptele.
Învăţaţi-i pe copii faptul că ţigările, alcoolul, narcoticele şi abuzul
de sex le distruge puterea voinţei şi le formează obiceiul de a rătăci.
Nu le interziceţi aceste rele – doar explicaţi-le ce e cu ele.
Învăţaţi-i pe copii cât de periculos este să creadă un anumit lucru
din simplul motiv că părinţii lor, profesorul de religie sau oricare
altă persoană le spune acel lucru.
Învăţaţi-i pe copii să înfrunte faptele, indiferent dacă sunt plăcute
sau neplăcute, fără să recurgă la subterfugii sau să caute alibiuri.
Învăţaţi-i pe copii şi încurajaţi-i să-şi folosească al şaselea simţ, prin
care în minţile lor apar idei provenite din surse necunoscute, şi să
examineze cu atenţie orice astfel de idee.
43
Manifestul Educaţiei
Învăţaţi-i pe copii că urmărirea obiectivelor bazate, la rândul lor, pe
planuri bine determinate şi aplicate cu perseverenţă este cea mai
eficace formă de rugăciune aflată la îndemâna fiinţelor umane.
Învăţaţi-i pe copii că spaţiul pe care îl ocupă în această lume se
măsoară foarte exact prin raportare la calitatea şi la numărul
serviciilor utile pe care le aduc lumii.
Învăţaţi-i pe copii că nu există nicio problemă care să nu aibă o
soluţie adecvată, şi că soluţia respectivă este adesea de găsit în
circumstanţele care au creat problema.
Învăţaţi-i pe copii că singurele lor limitări reale sunt cele pe care şi
le impun ei înşişi, sau alţii, cu permisiunea lor.
Învăţaţi-i pe copii că toate şcolile şi toate manualele sunt mijloace
elementare ce pot fi de folos în dezvoltarea minţii lor, însă unica
şcoală de reală valoare este marea şcoală a vieţii, în care oricine
are privilegiul de a învăţa din experienţă.
Învăţaţi-i pe copii să fie tot timpul oneşti cu ei înşişi şi, de vreme ce
nu pot mulţumi pe toată lumea, să facă tot ce pot pentru a se mulţumi
pe ei înşişi.
Învăţaţi-i că oamenii pot să realizeze orice lucru în care cred.
44
Andy Szekely
Capitolul 5
Pașii următori: de la educație
la dezvoltarea personală
45
Manifestul Educaţiei
Practic, toate sugestiile legate de un sistem educațional eficient
propuse de Hill, sunt rețete extrem de puternice pentru formarea
omului matur, proces bine cunoscut astăzi sub numele de dezvoltare
personală.
... Și ce se întâmplă atunci când un părinte urmează aceste sugestii?
El devine un model de urmat pentru copilul său, iar aici venim la
esență:
După părerea mea, transformarea din temelii a sistemului
educațional, forțarea acestei transformări astfel încât să ne
putem folosi de ea chiar de acum (în această viață),
presupune să punem accentul pe rolul părinților!
Părinții sunt cei care îi educă pe copii mult mai mult timp decât orice
profesor, dacă se implică.
Din păcate, există două cauze care duc la abordări greșite în creșterea
copiilor – abordări pe care părinții le au la nivel de masă:
1. Părinții au o stimă de sine scăzută.
2. Copiii „trebuie” să facă ce le spun părinții.
Chiar dacă sună dur (adevărul doare uneori), te invit să te raportezi la
părinții tăi și la părinții prietenilor tăi și vei constata că la nivel
statistic cele două concepții sunt mult mai pregnante decât opusele
lor...
Opusele lor sunt însă semnele oamenilor maturi!!!
Un om care se respectă pe sine suficient va putea să ofere un model
de încredere în propria persoană copilului său.
Un om care nu impune standarde copilului, ci mai degreabă îl
încurajează să își găsească propriile modalități de exprimare a
talentelor, este un om matur pentru că înțelege că cei din jurul său
(inclusiv copiii) nu sunt proprietatea lui ci sunt un dar divin pe care l-
a primit ca să se bucure de el, nu ca să îl exploateze...
46
Andy Szekely
Cele două concepții descrise mai sus sunt atât de profunde și au
implicații emoționale atât de mari, încât ar trebui scrisă câte o carte
pentru fiecare dintre ele și tot nu ar fi de ajuns.
Din fericire, dezvoltarea personală duce la două beneficii care
transformă concepțiile greșite despre relația cu copiii. Cele două
concepții benefice noi sunt:
1. Sunt demn de respect și iubire indiferent de situația în care
mă găsesc.
2. Sunt responsabil pentru toate acțiunile mele.
După părerea mea, asta înseamnă dezvoltarea personală! Să
conștientizezi la nivel profund cele două concepții despre viață!
Un părinte care și-a însușit aceste idei, va deveni un model foarte bun
pentru copiii săi, pentru că îi va fi ușor să îi învețe să se iubească și
să își asume responsabilități la rândul lor, pornind de la puterea
exemplului.
Cu aceste concepții copilul va merge la școală și va înțelege că
indiferent ce spun profesorii sau colegii, el rămâne demn de iubire.
Cu aceste concepții copilul va merge la școală și va înțelege că dacă
nu a învățat, este responsabil pentru consecințe, iar asumarea
acestora va deveni un obicei bun pentru tot restul vieții sale.
... desigur... mai sunt multe de spus...
Un subiect atât de important nu poate fi „expediat” în câteva zeci de
pagini.
Scopul meu aici a fost însă acela de a te pune pe gânduri și a-ți da
idei, ca să îți dorești să te implici.
Dacă ești părinte sau vei deveni părinte, amintește-ți că cel mai bine
îți poți asuma acest rol când ești un exemplu viu pentru copilul tău!
47
Manifestul Educaţiei
Concluzii
TU
Dascălii Copiii
Triunghiul de mai sus este echilateral. În realitate există cel puţin trei
situaţii în acest triunghi dramatic:
1. Unii copii au o relaţie mai strânsă cu dascălii decât cu proprii
părinţi
2. Dascălii sunt izolaţi faţă de relaţiile familiale strânse dintre
părinţi şi copii
3. Părinţii şi educatorii „se aliază” ca să „disciplineze” tânăra
generaţie
48
Andy Szekely
Niciuna dintre aceste situaţii nu ajută la dezvoltarea optimă a copiilor
şi de aceea odată înţeless triunghiul de mai sus devine prioritar să îl
facem echilateral. Mai exact să existe o comunicare transparentă între
cele trei părţi implicate.
Chiar dacă în realitate nu vom avea poate niciodată un triunghi
echilateral „perfect”, merită să îţi pui cât mai des întrebarea: „Există
o comunicare transparentă între mine şi copii mei, între mine şi
dascăli şi respectiv între copii şi dascăli?” Dacă răspunsul este nu:
„Ce pot să fac în continuare?”
În continuare ceea ce poţi să faci este să îţi asumi rolul, în special
rolul de model pentru copii.
Investește în educația proprie, în dezvoltarea ta personală și prin
puterea exemplului vei deveni un părinte bun!
Acest model nou ești chiar tu... mai precis modul în care tu îți asumi
dezvoltarea personală, până când devii un om matur, capabil să îi fii
model copilului tău.
Acest parteneriat părinți – copii, va forța în cele din urmă școala să
se transforme în folosul tuturor!
Dacă adăugăm la aceasta parteneriatul părinți – profesori, constatăm
că transformarea poate începe chiar din interiorul sistemului.
49