Vadim ªtefan Pirogan

Boris Movilã

DESTINE ROMÂNEªTI

Chiºinãu 2003

–1–
CZU 94(=135.1)

Aceastã carte e scrisã de doi colegi, foºti elevi ai Liceului „Ion

Creangã”, din Bãlþi din perioada interbelicã.
Ea apare cu sprijinul financiar al unui mare patriot, om cu onoare,
iubire de plaiurile româneºti. Lui îi zice Gavrilã Buju, din Borºa-
Maramureº, situat în Canada. Un patriot care nu uitã de România, nici
de Basarabia româneascã, un luptãtor pentru România Mare, visul
tuturor românilor.
Îi vom pãstra adâncã recunoºtinþã, mulþumindu-i din tot sufletul.

Redactor la partea I – Boris Movilã

Paginare computerizatã – Svetlana Cersac
Corectori – Angela Holban, Emilia Teghipco
Cules – Maria Vangheli, Elena ªova
Coperta – Nicolae Sîrbu

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii

Pirogan, Vadim ªtefan
Destine româneºti / Vadim ªtefan Pirogan, Boris Movilã.–
Ch.: S.n., 2003, (F.E.-P. “Tipogr. Centralã”).– 572 p.
ISBN 9975-78-236-1
700 ex.
94(=135.1)

Ó DESTINE ROMÂNEºTI, Vadim Pirogan, Boris Movilã, 2003

Ó F.E.P. “Tipografia Centralã”, 2003

ISBN 9975-78-236-1
–2–
 ªi Ardealul ºi Bucovina au avut mereu contact cu Regatul, cu tot
birocratismul austriac ºi împotrivirea oligarhiei ungureºti. Viaþa
intelectualã se dezvolta sub înrâurirea culturii generale, ºtiinþei ºi
literaturii naþionale, aºa cum ele s-au închegat în Regat. Basarabia însã
a fost izolatã printr-un zid impenetrabil. Pânã la Unire n-a existat acolo
o singurã ºcoalã naþionalã. Pânã la revoluþia din 1905 n-a putut pãtrunde
peste Prut nici o carte româneascã.
C. Stere

–3–
 „Basarabia e pãmântul cel mai urgisit de pe
planetã
ºi poporul cel mai torturat din istorie”
ª. Milcoveanu

Cititorule !
Dacã ai ceva sfânt în suflet pentru neamul tãu românesc, pentru
pãmântul strãmoºesc, stropit de sângele acelor care s-au jertvit pentru
el, ºi îþi iubeºti cu adevãrat Patria, citeºte aceastã carte...
Dacã nu, treci pe alãturi, mai departe...
Fiecare neam, fiecare þarã, are oamenii sãi, ºi buni ºi rãi. Unii, nãscuþi
aici, alþii veniþi pe pãmântul nostru ºi nu ºtiu de unde se trag, au uitat
cine sunt, ne distrug neamul, îl vând pentru câþiva arginþi. Ei sunt niºte
târtani pe care-i bate vântul în toate pãrþile. Din cauza unei politici de
stat criminale, neamul nostru s-a risipit ºi românii au ajuns prin multe
þãri ale lumii.
Unii trãiesc departe de baºtinã cu dorul de ea, sperând ºi visând sã
se întoarcã cândva acasã. Alþii uitã uºor de Patrie, ba mai mult, aruncã
cu noroi în ea. Unii trãiesc în þarã, furând-o ºi calomniind-o. Alþii, cu
durere în suflet, trãiesc ºi mai luptã, apãrând-o cum pot. Unii sunt
indiferenþi, aºteptând ceva nou, bun, sã cadã din ceruri, fãrã a face
nimic.
Constantin Stere, marele om politic al Basarabiei româneºti ºi a
românilor de pretutindeni a spus:„Nici o picãturã de forþã moralã nu se
pierde în zadar !
Fraþi români de pretutindeni !
Hai sã strângem toate acele picãturi ºi sã le dãruim neamului nostru
în lupta lui pentru dreptate, adevãr ºi Unirea tuturor românilor !
Fraþi români din toate þãrile, uniþi-vã !”
Vadim Pirogan
Boris Movilã

–4–
ETERNA ROMÂNIE MARE
ªi noaptea când visez sub lunã,
ªi ziua când m-avânt spre soare,
Izvor mi-e Patria Strãbunã
Iar crezul România Mare.

ªi când mã rog plângând spre zei,

ªi când speranþa-mi o simt floare,
Mi-e drag de toþi românii mei,
ªi cred în România Mare.

ªi când sunt toþi de omenie,

ªi când vreunu-i în turbare,
Rotundã e pe veºnicie
Strãbuna Românie Mare
Toma Istrati

SÃ ºTII SÃ SUFERI

Sã ºtii sã suferi cu tãrie sfântã

torturi, anchete, lanþuri ºi blesteme,
de vrei s-auzi cum cerurile cântã
în inima ce-þi sângerã ºi geme

Sã ºtii sã uiþi jignirile nedrepte

ºi condamnarea judecãþii crunte,
de vrei sã urci incandescente trepte
ºi aurori sã-þi fluture pe frunte.

Sã ºtii sã rabzi, când te loveºte bruta

ºi, în adânc, te macinã mânia,
de vrei sã-þi fie liberã þinuta
ºi fãrã de prihanã, bucuria.

Sã ºtii sã ierþi, cum iartã doar Iubirea

ce izvorãºte din Golgota vieþii,
de vrei sã cucereºti nemãrginirea,
purificându-þi lacrima tristeþii.

–5–
Sã ºtii sã te ridici de-asupra urii,
de vrei sã-nfrângi prãpãstii ºi jivine,
punând de-apururi stãvilã naturii
ºi steaguri de luminã având în tine.

Sã ºtii sã suferi, suferind sã dãrui

comorile, lãuntric adunate,
de vrei în curcubeie sã te nãrui
ºi sã te scalzi în slãvile curate...
Sergiu Grossu

–6–
 Partea I

Vadim ªtefan Pirogan

PORTRETE
DE
OAMENI

–7–
 CURRICULUM VITAE
Vadim Pirogan s-a nãscut în or.Bãlþi, România, în 28 iunie 1924.
Tatãl, ªtefan, bãºtinaº din s.Rãdoaia, jud.Bãlþi, a participat la primul
rãzboi mondial în armata þarului rus, la Odesa, unde a luat parte activã
la evenimentele Unirii din 1917-18. În 1924 a fost ales primar la Bãlþi,
post pe care l-a mai ocupat de douã ori pânã în 1934. A fost prieten
bun cu Anton Crihan, Moº Ion Codreanu, Constantin Stere, Gheorghe
Iunian, Costache Leancã, Pan Halippa, Ion Pelivan, Emanuil Catelli...
A fost în partidul Þãrãnist-Radical cu Constantin Stere ºi Gh. Iunian.
Deºi era simpatizant al socialiºtilor, a fost arestat la 13 iunie 1941 de
sovietici ºi a murit de foame în lagãrul Ivdel din Ural.
Vadim Pirogan avea 5 clase de liceu „Ion Creangã”, Bãlþi. Dupã
ocupaþia sovieticã s-a înscris în prima lunã la OVIRul sovietic sã plece
în România, dar a fost arestat la 25 iunie 1941 ca spion român. A stat 5
ani în lagãrul cu regim aspru Taiºet-Bratsk(Irkutsk), unde din 1200 de
români basarabeni au rãmas numai 150.
În 1946 se întoarce la Bãlþi, se înscrie în Institutul Pedagogic cu
voia NKVDului, dar dupã un an pleacã în Ucraina, de teamã de a fi din
nou arestat. La Lvov i se pierde urma ºi scapã de deportarea din 1949.
În 1947 se înscrie la Institutul de ingineri silvici la Lvov, dar peste
trei luni este dat afarã ca fost condamnat politic ºi alungat din oraº. Prin
intervenþia basarabeanului Alexandru Medveþchi, medic-ºef la spitalul
de tuberculozã osoasã din Lvov, obþine un paºaport nou ºi o vizã de
reºedinþã în Lvov ºi lucreazã ºofer 20 de ani.
În 1958, dupã moartea lui Stalin, este reabilitat ºi se înscrie la o
ºcoalã obþinând atestatul de absolvire a ºcolii medii. În 1961 studiazã
la Politehnica din Lvov, secþia seralã, pe care îl absolveºte în 1968 la
44 de ani. Lucreazã în parcul de autobuze din Lvov în diferite funcþii:
inginer-mecanic, ºef de coloanã, de producþie ºi inginer principal. În
1970 se transferã la uzina de autobuze „LAZ”, unde timp de 17 ani a
fost ºeful bazei auto. În 1974 are un atac de cord, dupã care îºi scrie
memoriile de teamã cã îmbolnãvindu-se sã nu uite cele prin ce trecuse
(în limba rusã).
Mai târziu, peste 20 de ani, aceste memorii la insistenþa unor prieteni
scriitori, se vor preface în memoriile ce alcãtuiesc trei volume. A fost
sponzorizat, ajutat de colegul de liceu Sergiu Grossu din Paris. În 1984
se pensioneazã ºi întreprinde o cãlãtorie cu automobilul Volga – 21,
împreunã cu soþia sa Veronica, de la Lvov la Vladivostok – 14000 de
km., revãzând locurile de surghiun ºi þara sãracã ºi fãrã alimente în

–8–
magazine – nici ouã, nici carne, nici lapte, nici unt (la piaþã erau de
toate de 3 ori mai scumpe). În 1989 revine la Chiºinãu ºi ia parte la
miºcarea de renaºtere naþionalã. În 1995 editeazã primul volum, apoi
alte douã. În momentul de faþã a reuºit sã înfiinþeze „Muzeul Memorial
al Neamului” la Chiºinãu cu ajutorul financiar al unor români cu suflet
mare din exil: Sergiu Grossu, Nicolae Dima – Washington, Gavrilã Buju
– Canada, Lidia Aºtefanei – Craiova, V. ªtefanin – Craiova, Irina Mendell-
Vrabie – Canada, Ovidiu Creangã – Toronto, Toma Istrati - România,
Grigore Vieru, Anatol Corj, Nicolae Iaºcinschi – Germania, Marcel
Bouros – Constanþa, Aurelian Serafinceanu – Deva ºi mulþi alþii...
Muzeul reprezintã istoria României, începând cu anul Unirei, crimele
comuniste din Basarabia ºi Bucovina, deportãri ºi arestãri, rãzboiul de
pe Nistru din 1992, Miºcarea de renaºtere naþionalã din 1989, revoluþia
din Decembrie 1989 în România.
Sunt expuse documente, fotografii, jurnale, ziare, albume...
Este vicepreºedinte al Asociaþiei „Pro Basarabiei ºi Bucovinei” la
Chiºinãu, preºedinte al „Asociaþiei victimelor regimului comunist ºi a
veteranilor de rãzboi ai Armatei Române” din R. Moldova.

De acelaºi autor:
1. Cu gândul la tine, Basarabia mea
2. Pe drumurile pribegiei
3. Timpuri ºi oameni

–9–
 BORªA, MICA ELVEÞIE
„ Borºenii trãiesc în pãduri, la un loc cu mistreþii
ºi cãprioarele sãlbatice. Dar sufletul lor e bun
ºi inima le este mare. Sunt dârji ca dacii ºi
rãbdãtori ca mucenicii din primele veacuri ale
creºtinismului.”
Ioan Berindei, 1940
I
Borºa este una din vechile aºezãri ale Maramureºului. Cândva,
demult, pe aceste plaiuri au trãit dacii. Borºa se întinde de-a lungul
râului Viºeu ºi Cisla la poalele Pietrosului (2003m). Terenul e muntos
ºi cu dealuri multe. ªoseaua naþionalã trece pe lângã satul Moisei. Borºa
are o lungime de 59 de kilometri ºi o lãþime de 35 km.
Cuvântul Borºa înseamnã furtunã, vifor. Pe aceste locuri în vechime
domnea voievodul maramureºan Bogdan I, iar dupã moartea lui urmaº
i-a fost voievodul Balc. Legenda spune cã tatãl lui Arpad, regele
Ungariei, venise cu ostaºii sãi dupã pradã încoace ºi trecând prin Moisei,
a ajuns la Cuhea, unde a fost ucis de borºeni ºi soldaþii alungaþi de pe
aceste plaiuri. Dupã bãtãlia lui ªtefan-cel-Mare cu Matei Corvin, stãpân
al Borºei devenise un nobil, Nicolae Pragfu. În aceste locuri în secolele
trecute veneau ºi tãtarii de la rãsãrit sã jefuiascã poporul. Dar în
septembrie 1717 borºenii, conduºi de Popa Sandru Lupu, i-au învins
pe duºmani, luând multã pradã ºi mulþi robi. ªi azi legendele povestesc
despre acel erou Sandru Lupu care a curmat pofta tãtarilor de a mai
cãlca pe pãmântul Maramureºului. Aºezat la poalele munþilor Rodnei,
Borºa se întinde departe cu vãile sale, înconjuratã din toate pãrþile de
munþi înalþi ºi falnici. Vârful Pietrosul stã hotar între Borºa ºi judeþul
Nãsãud. Pietrosul era mai înalt înainte de rãzboiul din 1941, avea 2005
metri, dar vârful lui a fost retezat pentru a aºeza acolo o cruce în amintirea
fascistului Horty, dupã dictatul de la Viena din 1940.
La rãsãrit se întinde judeþul Suceava, iar la nord are hotar cu Ucraina,
dacã treci peste vârful Toroiaga. Cândva Borºa era cel mai mare sat din
România. Râurile care curg prin vãile Borºei sunt multe: Viºeul, Þiºla,
Fântâna, Cercãnelul, Repedea, Pietroasa, Sâhorca, Izvorul, Valea
hotarului ºi Sârca. Cel mai mare este Viºeul care, trecând prin Moisei,
cade în Tisa. Cândva pe Viºeu pluteau cu lemne plutaºii îndrãzneþi ºi
curajoºi. Înainte de rãzboi în Borºa a nimerit ºi prinþul Mihai care,
vizitând-o împreunã cu profesorul Dimitrie Gusti, a rãmas impresionat

– 10 –
de frumuseþea locurilor. A fost întimpinat de un om cu suflet mare, de
primarul Gavrilã Mihali ªtrifundã.
În timpul rãzboiului ungurii s-au purtat rãu cu românii din
Maramureº, sãvârºind fapte de cruzime împotriva. Dupã armistiþiul de
la 23 august 1944 ungurii se retrãgeau în faþa armatei sovietice, jefuind
satele ºi omorând mulþi români. Luau vitele, oile, caii, porcii ºi alte
lucruri. Sovieticii au eliberat Borºa, trecând cu rãzboiul mai departe.
La putere au venit comuniºtii, care au dorit, mai ales acei din minoritãþi,
sã includã Maramureºul în Uniunea Sovieticã, în Ucraina Subcarpaticã.
Dar la Borºa s-au ridicat oamenii patrioþi ºi, conduºi de primarul Borºei
Gavrilã Mihali ªtrifundã, s-au împotrivit acestui act nelegitim. Trebuie
de spus cã armata românã a eliberat Borºa de ungurii lui Horty, dar a
venit ordin de la Kremlin-Moscova ca armata românã sã se retragã.
Atunci au venit comuniºtii din Sighet conduºi de prefectul Odoviciuc.
El trimisese un delegat din Sighet primarului Gavrilã ªtrifundã sã
iscãleascã hârtiile de alipire a Maramureºului la Ucraina Subcarpacticã,
dar primarul a refuzat. Primarul Gavrilã, patriot român, a spus: -Nu
cred cã românii din sate ºi oraºe vor semna aceastã nelegiuire, acele
documente ale „Comitetului poporului”. La adunarea de la Borºa
oamenii, conduºi de primar, au refuzat sã semneze actul, strigând : -
Noi vrem prefect român, noi suntem români ! Vom strãpunge Pietrosul,
dar ne vom uni cu mama noas-trã – România ! Delegaþia a plecat.
Borºenii au adunat arme, patru tunuri, mitraliere...grenade... Primarul a
organizat o coloanã de borºeni ºi au fãcut un marº spre Sighet, cu
tricolorul românesc ºi cu steagul roºu sovietic, cu tablourile lui Stalin,
Voroºilov, Molotov ºi a regelui Mihai. Pe sub haine aveau arme, gre-
nade, cartuºe. Coloana era însoþitã cu care încãrcate cu muniþii. A rãsunat
cântecul : Deºteaptã-te române !
Coloana se umfla de oameni din toate satele de pe drum. Întâmpinaþi
de armata sovieticã, primarul Gavrilã le-a explicat ce vor ei, sã rãmânã
în România. Chemaþi la Înaltul Comandament sovietic, ei au stat ferm
pe poziþiile lor. Dupã trei zile a venit rãspunsul de la Moscova cã în
Sighet sã fie numit prefect român. Aºa, datoritã acestui erou, primarului
Gavrilã ªtrifundã, Maramureºul nu a fost anexat la Ucraina sovieticã.
Erau meºteri sovieticii la nelegiuiri ºi provocãri. Borºenii au suferit apoi
din partea armatei sovietice, toþi bãrbaþii erau trimiºi la muncã forþatã, li
se luau vitele, caii, erau jefuiþi de ruºii sovietici. ªi mai târziu, acei
duºmani din Comitetul poporului, ocupând funcþii importante în
conducerea partidului comunist din România, i-au asuprit, pe borºeni
mai ales. Primarul erou Gavrilã ªtrifundã a fost nevoit sã ia calea codrului.

– 11 –
Acest erou este azi uitat, nici o stradã nu-i poartã numele în Borºa, nici
un monument nu i s-a ridicat la Borºa. Dimpotrivã, comuniºtii, venind
la putere, i-au înlãturat pe gospodari, au naþionalizat gospodãriile
oamenilor, pãmântul, distrugând totul ce era fãcut timp de secole. Anul
de cotiturã 1989 a eliberat Borºa de comuniºtii cei vechi, dar alþii, intrând
în piele de democraþi, au venit la putere, jefuind Maramureºul. Au fãcut
avere din sudoarea poporului ºi au distrus totul în Borºa. În anii 70-80
s-au gãsit multe zãcãminte de minereuri, mai ales de cupru. Azi multe
mine sunt pãrãsite, distruse. Pãdurile de pe falnicii munþi au fost tãiate,
vândute, îmbogãþindu-i pe cei fãrã cinste ºi dragoste de neam. Mulþi
bãrbaþi, tineri ºi mai în vârstã, au luat drumul spre alte þãri, pãrãsindu-ºi
familia, casa, pãmântul cu munþii iubiþi. Unii au reuºit ceva în alte þãri,
alþii nu. Cei aranjaþi vin în concedii în Borºa, aducând bani ºi îºi
construiesc case, mari ºi frumoase. Borºenii sunt oameni de treabã, cu
caracter, ºi o voinþã fãrã mãsurã, sunt curajoºi ºi luptã pentru viitorul
lor ºi al neamului românesc. În aceºti ani, casele construite au schimbat
mult înfãþiºarea Borºei, care a devenit un orãºel frumos, de munte.
Scriitorii Nicoarã Mihail ºi Nicoarã Timiº au povestit multe în cartea lor
despre Borºa „Cartea munþilor”... Fiecare borºean trebuie sã se
mândreascã cu frumuseþile acestui oraº de munte ºi cu locuitorii din
aceste plaiuri.

GABI DIN BORºA – MARA-MU

Cinci familii nobile, vechi din moºi
strãmoºi are Borºa: Mihali, ªteþcu, Danci,
Timiº ºi Sandru. Aceste familii au fost
scrise cu litere de aur în istoria Borºei.
„ Cartea munþilor”
Nicoarã Mihail, Nicoarã Timiº
I
Dacã te ridici din orãºelul Borºa tot mai sus în munþi, mergând spre
muntele Stânca, mergi pe un drum abrupt, acoperit pe alocuri cu pietriº,
ce duce prin Valea Luceafãrului. Drum cu cotituri ºi ºanþuri adânci,
fãcute de ploile, când mãrunte ºi dese, când torenþiale, care aduc
pietroaie mici ºi mari, tulpini de arbori, scânduri, de toate, ce sunt
mãturate de apa mare care se rostogoleºte la vale. Când te uiþi din vale
în sus, în faþa ta stau þeapãn munþii, care înconjoarã Borºa din toate
pãrþile, lãsând niºte vãi adânci ºi lungi numai pentru drumurile care
taie munþii de la un capãt la altul. Cu fiecare pas ce-l face cãlãtorul,
– 12 –
rãtãcit prin aceste locuri, ridicându-se spre vârfurile munþilor, el simte
unda de rãcoare care-l împrospãteazã ºi-i rãcoreºte corpul, de sudoarea
ce-i ºiruie pe frunte, pe obraz, pe spinare. De jur împrejur e o tãcere
adâncã, pe care o tulburã uneori ºuierul unei locomotive, acolo jos, în
fundul vãii, sau claxonul unor maºini ce se pierd pe drumul orãºelului.
Deasupra tuturor crestelor muntoase domneºte falnicul Pietrosul, învãluit
mai mult într-o ceaþã deasã, care-i ascunde vârful ºi care îl înconjoarã
din toate pãrþile. Vârful lui nu e golaº, ci acoperit de brazi frumoºi,
înalþi, drepþi ca lumânarea, care parcã îl apãrã de duºmani. Pânã la el ºi
dupã el, munþii se þin ca un lanþ fãrã sfârºit, sprijinindu-se unul pe altul.
În stânga Pietrosului stã Bobeica, o prelungire a vârfului ªtirbului, care
se vede în depãrtare, la marginea lanþului. Mai jos e muntele Ciungi, ce
se prelungeºte cu un podiº cu pajiºti, unde turmele de oi ºi vite rup cu
nesaþ iarba fragedã, veºnic verde, hrana lor de toate zilele.
Spre dreapta Pietrosului se întinde vârful Dosului ºi vârful Mãguri,
cu copaci puþini, cu pajiºti mai dese. Pânã aici, sus de tot, urcã turmele
de oi, cãutându-ºi hrana în toate timpurile, începând cu primãvara, când
apar prin zãpadã primele fire de iarbã ºi pânã în toamna târzie, când
covorul de verdeaþã se lasã acoperit de fulgii de zãpadã, care cad tot
mai des. Dupã vârful Mãguri se întinde muntele La Hagã ºi vârful
Catanului Anei de sub piatrã. ªi, când îþi arunci privirea mai departe,
dai din nou de vârful ªtirbului, care închide ºi rotunjeºte lanþul munþilor
ce înconjoarã Borºa, un orãºel mic, pierdut în fundul vãilor la poalele
Carpaþilor. Când te uiþi spre Iacobeni, nu poþi trece de muntele Stânca,
care îþi stã parcã în cale ºi pãzeºte valea Borºei, cu minele sale de cupru,
plumb, aur ºi alte bogãþii, despre care nu toþi românii ºtiu. Mai jos de
Pietrosul stã acoperit cu verdeaþã ºi pajiºti vârful Arºiþei cu valea Fãtului,
plinã de brazi, pini, molizi ºi verdeaþã mai mãruntã. Vârful Arºiþei e
prelungit cu vârful Lazului ºi vârful Ujdei, care formeazã al doilea lanþ
muntos paralel cu primul. Sus de tot, când te ridici în deal spre vârful
Arºiþei, treci prin valea Hãºculiei, azi numitã strada Luceafãrului. Aºa
au numit-o muntenii, cãci ea se ridicã în sus, spre vârful munþilor,
ajungând pânã la luceferi, aproape de Dumnezeu. Pe strada
Luceafãrului, în stânga ºi în dreapta, se vãd risipite pe costiºe casele
oamenilor, ridicate pe diferite vârfuri, Dumnezeu ºtie cum, cu ce voinþã
ºi putere, împrãºtiate în toate pãrþile. ªi când te uiþi din jos, din valea
Borºei, te uimeºte dorinþa oamenilor, puterea lor de muncã de a se
ridica cu traiul cât mai sus, mai aproape de Domnul, mai departe de
acei cârmuitori ce conduc acest pãmânt din moºi-strãmoºi.
Sus de tot, pe o prelungire mai în jos a vârfului Arºiþei, stã o cãsuþã,

– 13 –
care din depãrtare, pare micã, ca o jucãrie. E o casã nici nouã, nici prea
veche, construitã prin anii 60, fãcutã cu mâinile unui gospodar priceput,
dornic de liniºte ºi pace, cã nu degeaba e ultima cãsuþã sus la poalele
vârfului Arºiþei. Aici nu se aude zgomotul din vale, nu tulburã nimeni
tãcerea acestor locuri, numai dimineaþa se aud cântecele cucoºilor, care
îºi scoalã stãpânii la lucru în zori de zi. De dupã vârful ªtirbului apare
rotund ºi vesel soarele, îmblânzind ziua cu lumina ºi cãldura sa. Vârful
Pietrosului ºi al altora e învãluit în ceaþa care se risipeºte spre amiazã,
dar uneori rãmâne pe întreaga zi, ascunzând veºnic misterioºii ºi falnicii
munþi. Oamenii de aici muncesc din greu, þin vite, oi, cai, purcei, pãsãri,
cãci trebuie sã ai de toate, dacã vrei sã fii un gospodar adevãrat, ºi sã
nu te ducã nevoia în orãºel, cãci e o cale lungã, mai uºoarã în jos ºi mai
grea îndãrãt în sus, când, încãrcat cu cele cumpãrate, te ridici spre cãsuþa
ta, încet, încet. În aceastã cãsuþã trãia Gavrilã Buju cu familia sa, fiul lui
Ion Buju, din cãtunul de peste vârful Arºiþei.
Gavrilã Buju din cãtunul de peste munte venea deseori la hora din
Borºa, în zilele de duminicã ºi de sãrbãtori. Aici a întâlnit-o pe Ileana
Timiº, o fatã cu un pãr negru ca pana corbului, micuþã, frumuºicã. ªi
au hotãrât sã trãiascã împreunã, sã-ºi uneascã soarta, sã lupte împreunã
împotriva nevoilor vieþii ºi sã se bucure împreunã de frumuseþile ºi
bucuriile dãruite de Dumnezeu. Pe aceste locuri viaþa nu era uºoarã. Se
ocupau oamenii cu tãiatul pãdurii, cu scoaterea arborilor la drum, cu
de toate unde puteau sã câºtige ceva. Mai lucrau ºi în minele din Borºa.
Lucrau ºi vara ºi iarna. Vara mai era cum era, dar iarna era greu, cãci
zãpada era multã ºi mare, ºi era greu de lucrat în pãdure, era periculos
la tãiat copacii, lunecos, frig, ploi abundente. Era greu ºi pentru oameni
ºi pentru cai, ºi pentru tractoare, cãci îngheþau ºi ele...
Dar omul trebuia sã lucreze, avea nevoie de bani, trebuia sã trãiascã,
sã-ºi hrãneascã copiii... Alþii se duceau la lucru în mine, lucru ºi mai
greu, ºi mai periculos. Nu rareori omul rãmânea fãrã viaþã, otrãvit de
gazele din minã sau nimerit sub roca prãbuºitã deasupra lui. Unii
pãrãseau mina, devenind invalizi, iar alþii le luau locul, coborând în ea.
Ion Buju, bãtrânul din cãtunul de peste vârful Arºiþei, avea patru
feciori ºi o fatã. Ion se ocupa cu tãiatul pãdurii, tãiatul lemnelor, cu
stivele. Acasã avea gospodãrie mare, oi vaci, cai... Trecuse prin rãzboi,
suferise mult, dar rãmãsese teafãr. Feciorii au crescut ºi toþi s-au însurat,
aveau ºi copii. Petru era miner la Borºa. S-a însurat cu Vasilia ºi avea
nouã copii cu ea. Sora Vasiliei, Ileana era nevasta lui Gavrilã. Cu atâþia
copii era nevoie de bani, pe care pãdurea nu-i putea da. A fost nevoit
sã se bage în minã, unde se plãtea mai bine ºi cu alimentele nu erau

– 14 –
probleme. Totul se dãdea de cãtre stat în primul rând minerilor, pentru
munca lor grea, istovitoare ºi grea de sub pãmânt. Copii lui Petru ºi a
Vasiliei erau Niþã, Petru, ªandor, Vasile, Ionel, Maria, Ileana, Lucreþia
ºi Rozica.
Toþi erau mãricei ºi toþi buni lucrãtori din viþã de gospodari. Gavrilã
era alt fecior a lui Ion. Sa însurat cu Ileana, sora Vasiliei. Avea ºi el trei
copii: Petru, Gavrilã ºi Ileana. Trãiau cu casele alãturi, în faþã era muntele
vârful Lazului.
Alt fecior era Gheorghe, care lucra în minã ºi avea ºi el cinci copii.
Ultimul frate, Vasile, nu avusese noroc în viaþã, a fost plutaº ºi de tânãr
a cãzut sub plutã ºi s-a înecat. Fraþii mai aveau o sorã, Ileana, care s-a
mãritat ºi ea, era casnicã. Aveau toþi familii numeroase, copii mulþi,
þineau gospodãrii, aveau pãmânt ºi trebuia cineva sã-l lucreze. Copii
erau folosiþi la lucru de mititei, cãci trebuia de pãscut vitele, oile, caii.
ªcoala era în satul Rotundu, jos în Borºa. Copiii învãþau în douã
schimburi, cei din schimbul doi pãºteau vitele ºi oile pânã la amiazã,
pânã îi schimbau cei veniþi de la ºcoalã.
Copii se întorceau seara cu oile ºi vitele din munþi ºi, trecând prin
orãºel, mergeau spre casã cu zarvã mare. Le plãcea sã pocneascã din
bicele lungi, care rãsunau ca niºte împuºcãturi, speriind copiii ºi oamenii.
Câinii, treziþi din amorþeala cãldurii, lãtrau, totul se prefãcea într-o larmã
zgomotoasã, care-i trezea pe toþi, pe unde treceau pãstorii. ªi cu cât
oamenii se uitau mai mult la ei, copiii, tot mai des împuºcau din bice,
stãruindu-se sã facã ºi mai mult zgomot, parcã sfidându-i pe toþi ºi pe
toate.
Gavrilã Buju era un bãrbat vânjos, nu prea mare de staturã, cu o
frunte latã, mare. Lucrase puþin în minã, apoi trecuse la tãiatul pãdurii,
nu-i plãcea lucrul sub pãmânt. Tãia copacii, lemnele, îi aranja în stive,
fãcea tot ce trebuia, ca sã-ºi hrãneascã copiii.
ªi Petru ºi Gavrilã trãiau pe valea Luceafãrului înspre vârful munþilor.
Copiii lor creºteau împreunã, lucrau, se veseleau, se certau, se bãteau
între ei, apoi se împãcau ºi se jucau din nou. Se duceau cu vitele ºi oile
la pãscut împreunã pe vârful Arºiþei, pe vârful Lazului, pe vârful Ujdei,
peste tot unde era iarba mai bunã, ºi pe unde îi trimiteau pãrinþii, care
ºtiau mai bine locurile, cãci ºi ei copilãriserã pe aici. κi luau cu ei
merindele, cãrþile de la ºcoalã ºi mânau animalele la pãscut. Uneori
înoptau acolo cu vitele ºi oile dormind lângã rug, pe fâneþe. Ei se
deprindeau cu greutãþile de mititei, fãceau totul în gospodãrie. Uneori
mai primeau ºi bãtaie de la pãrinþi, cã aºa sunt copiii, o mai luau razna.
De mititei ºtiau locurile ºi care sunt munþii Pietrosul, vârful Dosului,

– 15 –
vârful Mãguri, vârful La Hãga, Cãtãnul Anei de sub piatrã, vârful Lazului,
care era înaintea caselor lor. Vârful Ujdei numit aºa de un moº de a lor,
Gheorghe Hojda. Uneori ajungeau cu pãscutul ºi pe vârful ªtirbului,
departe de casele lor. Distanþã mare, nu glumã. Vara mai era cum era,
dar primãvara ºi toamna târziu era frig, ploi, gheþuºuri. Veneau acasã
îngheþaþi, uzi leoarcã, dar la cãldura sobei îºi reveneau, oboseala trecea
ºi fugeau la joacã. Erau copii trecuþi prin toate, nu slabi ºi fricoºi ca unii
de la oraº.
Viaþa asprã îi fãcea îndrãzneþi, curajoºi, îi învãþa cum sã
gospodãreascã, sã ºtie de toate ºi, când vor fi mari ºi vor avea
gospodãriile ºi familiile lor, sã nu se piardã. În pãduri erau ºi lupi ºi
urºi. Uneori rãtãcea câte un urs trezit din amorþealã ºi alungat din bârlog,
dãdea târcoale caselor de pe munþi, speriind oamenii ºi copii. Dar se
gãseau vânãtori, care se aruncau dupã el ºi îi fãceau de hac; carnea de
urs era bunã ºi gustoasã, era ceva nou în viaþa lor asprã. Ba uneori
venea ursul ºi se bãga în grãdinã la prune, cãci îi plãceau prunele. Dar
nu era flãmând, nici periculos ºi pleca repede când auzea câinii, care-l
simþeau de departe. Atunci oamenii nu-l vânau, îl jeleau, cãci nu le
fãcea nici un rãu.
Gavrilã trãia cu Ileana, îºi fãcuse casa la o marginã în munþi. De aici
duceau oile ºi vitele la pãscut pe vârful Arºiþei, unde aveau construit ºi
un ºopron, ridicat pe patru stâlpi. Sus, în ºopron, pe fân dormeau uneori
Gavrilã cu Ileana sau copii. Vitele ºi oile stãteau sub ºopron în þarc.
Copii deveniserã mãriºori ºi pãscând aici vitele, dormeau ºi ei sus,
respirând aerul curat de munte, plin de miresmele florilor, copacilor ºi
tufelor de verdeaþã.
Treceau zilele, luni, ani, viaþa oamenilor, dar aici în munþi nu se
schimba nimic. Rãmâneau aceleaºi deprinderi, aceleaºi tradiþii, aceleaºi
lucruri de fãcut. Viaþa era aºa, cã fiecare din munteni ºtia ce va face azi,
ce va face mâine, poimâine, peste o lunã, peste varã, peste ani... Pe
costiºã, pe pajiºte se fãcea orzul, secara, lucerna, trifoiul, dar principalul
era acea iarbã mustoasã, veºnic verde, atât de trebuincioasã, pentru
fânul preþios animalelor. Oamenii o coseau pentru ei, pentru a o vinde
altora, era lucru greu, dar trebuia sã o coseascã la timp, cãci venea
iarna, aducând ploile, frigul, gheþuºurile, nevoile.
În acele vremuri era Ceauºescu la putere. Þãranii erau obijduiþi, la
început li se dãduse pãmânt, pãdure, dar apoi le luaserã pãmântul ºi
pãdurea. Acum erau siliþi sã dea la stat multe bunuri din gospodãriile
lor: lânã, carne, ouã, lapte, grâu... Vremurile se schimbaserã, ei nu mai
erau stãpâni ca înainte. La putere au venit alþii, care au rãsturnat lumea

– 16 –
cu fundul în sus. Oamenii deprinºi cu alte legi, acum erau nemulþumiþi,
îngrijoraþi de viitorul lor ºi al copiilor lor. Acum trebuia sã hrãneºti
viþelul sau porcul pânã se fãcea mare ºi apoi sã-l dai la stat, laptele trebuia
sã-l duci la vale pentru niºte bani mãrunþi. Statul jupuia bine pe oameni.
Dar mai rãu era cã trebuia sã stai ore întregi în rânduri, la magazine
pânã îþi luai o pâine sau niºte fãinã pentru copii ºi bãtrâni. Douã surori,
Ileana ºi Vasilia trãiau alãturi, se luaserã cu cei doi fraþi, Gavrilã ºi
Petru, ºi îºi vedeau acum de rostul vieþii robotind fãrã sfârºit, cã viaþa
era mai grea ca la oraº. Aici era viaþa de la munte, unde trebuia sã lupþi
aprig ca sã-þi creºti copiii ºi sã-i faci oameni. Trebuia sã munceºti din
zori ºi pânã în noapte. ªi toþi aºteptau viitorul luminos, fãgãduit mereu,
dar care nu mai venea. Venise vremuri grele dupã rãzboi, de când
comuniºtii au luat puterea. Mulþi oameni fãrã minte, valoare, beþivani
ºi hoþomani au ajuns la putere ºi acum îºi bãteau joc de gospodari ºi de
cei de treabã. La conducere nimereau ºi oameni strãini neamului nostru,
care îºi bãteau joc de români, îºi fãceau mendrele, îmbogãþindu-se pe
ei ºi neamurile, cumãtrii, finii, pe toþi cei mai rãi, care nu vroiau sã
munceascã ºi se stãruiau sã fure cât mai mult din averea poporului.
Ceauºescu construia oraºe, alungându-i pe þãrani din sate, fãcea
muncitori din ei, muncitori care veºnic umblau dupã o bucatã de pâine
prin oraºe, certându-se cu vecinii, înjurându-i pe alþii ºi blestemându-ºi
viaþa. Cei care crâcneau, mai spuneau o vorbã împotrivã, erau denunþaþi
de prietenii lor, cu care stãteau la un pahar de pãlincã, ºi se alegeau cu
pedepse grele, chiar cu ani grei de puºcãrie. Era ceva nou în þara
româneascã, ce nu se mai vãzuse înainte, mai ales pentru cei din munþi,
care toatã viaþa luptau din greu ca sã aibã o viaþã mai bunã, mai uºoarã.
Mezinul lui Gavrilã, botezat ºi el Gavrilã, creºtea ºi vedea cu ochii sãi
tot ce se petrecea împrejur. Vedea cum tatãl sãu venea furios acasã
dupã ziua grea de lucru, înjurându-i pe conducãtori, aducând acasã
bani puþini ce nu ajungeau pentru nevoile care rãsãreau la tot pasul.
Mama Ileana, soþia lui, o femeie micuþã, blândã, sprintenã, cu o fire
veselã ºi bunã la suflet îl mai liniºtea, alintându-i nemulþumirea ºi
durerea.
- Lasã, mãi Gavrile, cã îi totul bine, cumva vom trãi ºi noi. Ne mai
cresc copiii, ei sunt buni ºi trudesc cu spor, ne vor ajuta ºi vom face
faþã la toate.
Gavrilã se mai liniºtea ºi viaþa parcã se mai îndrepta. Dar venise ºi
alte nevoi. Tatãl Gavrilã se cam lua cu prietenii ºi lua mai multã palincã
decât trebuia. Se ºtie cã prietenii întâmplãtori nu te duc la bine. El venea
deseori acasã afumat ºi se mai rãstea la Ileana ºi la copii, care ºi aºa

– 17 –
fãceau totul ºi nu aveau nici o vinã. Ileana îl mai liniºtea, cã de, se
luaserã din dragoste, nu din târguialã, cum fãceau uneori, când pãrinþii
îºi dãdeau fetele pe pãmânt, bani sau alte bogãþii. El se liniºtea, se culca,
se scula a doua zi, dar totul începea de la început, cãci palinca era mai
tare ºi prietenii mai aproape de el ºi-l biruiau. Aºa s-a fãcut cã la o
vârstã tânãrã de 45 de ani cãpãtase o cirozã... Intrat la spital, îl lecuia
un doctor cunoscut al Ilenei.
- Dragã Ileanã, i-a spus într-o zi doctorul, leacurile mele nu-i mai
pot ajuta. Trebuie sã-l iei acasã pe Gavrilã ºi sã te stãrui sã-l mai þii în
viaþã poate cu ierburi. Eu nu mai pot face nimic pentru el.
L-a luat Ileana pe Gavrilã acasã. El nu mai era ca cel de altãdatã.
Slãbise, nu mai avea, dârzenia, curajul, încrederea de mai înainte. κi
închipuia sfârºitul. Dar Ileana veselã, vioaie, credea în Dumnezeu ºi se
ruga pentru el. Îl lecuia cu ierburi – din cele pe care le ºtiau bãtrânii...
ªi parcã i se fãcuse mai bine. Devenise mai vesel, uneori mai lua
câte o palincã. Dorea sã trãiascã, sã se bucure de copiii sãi, de nepoþeii
care trebuia sã vinã pe lumea asta cândva. Ierburile pe care i le dãdea
Ileana erau amare, dar el le înghiþea, cãci ele îi prelungeau viaþa.
Petru era primul lor copil, bãiat preþuit aici în munþi, cãci bãrbatul
face muncile cele mai grele. ªi Gavrilã ºi Ileana îºi puse în el toate
nãdejdele, îl învãþau de mic în toate ale gospodãriei. Petrea creºtea un
bãiat zdravãn, înalt spre bucuria pãrinþilor sãi. Era o fire tãcutã, închisã,
mai altfel decât ceilalþi copii. Îi plãcea sã gospodãreascã, se deprinsese
cu munca grea, îl asculta pe tatãl sãu care-l îndruma ºi-l povãþuia cum
sã trãiascã, cum sã se poarte cu oamenii, cu conducãtorii, sã nu intre în
ceartã cu ei, mai bine sã rabde. El îºi îndeplinea îndatorirele, fãrã ca sã
fie îndemnat de pãrinþi. Tatãl îl mai dãduse ºi la cursurile de tractorist ºi
acuma spunea la ceilalþi:
-Îmi ajunge unul, învãþat, ceilalþi nu au nevoie de multã învãþãturã.
Ileana era al doilea copil, o numeau Lenuþa. Era o fire veselã, vioaie,
îi plãcea sã stea de vorbã cu alþii, sã povesteascã multe, ºtiute ºi neºtiute...
Ajuta ºi ea în gospodãrie, cãci era lucru mult ºi toþi erau nevoiþi sã facã
câte ceva. Se duceau cu toþii la ºcoala din Rotundu, era departe în jos,
vreme le rãmânea puþinã pentru a-ºi face lecþiile acasã. Când învãþa în
clasa a patra, tatãl i-a zis:
- Ascultã, Lenuþo, n-ai sã mai mergi la ºcoalã, trebuie sã mergi cu
vacile, sã le duci la pãscut. Îþi ajunge patru clase...
- Tatã, eu vreau sã învãþ, de ce sã las ºcoala? Doar fac tot ce trebuie
în casã ºi în gospodãrie...
- N-ai nevoie de mai multã carte. Du-te la pãscut vacile, i-a spus

– 18 –
supãrat Gavrilã. Lenuþa plângea, dar n-avea ce face. Tatãl era sever,
nu-i plãcea când nu era ascultat. Le mai dãdea la copii ºi la fund, când
fãceau nebunii ºi nu-l ascultau. Lenuþa a scos vacile din ogradã ºi le-a
dus pe vârful Arºiþei. A trecut o sãptãmânã. Ducând vitele la pãscut,
Lenuþa a întâlnit-o pe Maria, o colegã de ºcoalã.
- De ce nu vii, fa, la ºcoalã? a întrebat-o Maria.
- Pãi, nu mã lasã tata, zice cã-mi ajunge atâta carte, zice cã tot o sã
mã mãrit cândva ºi învãþãtura nu are rost. Nu pot sã nu-l ascult.
- Mãi Lenuþo, îþi dau eu un sfat. ªi pe mine tata m-a silit sã las ºcoala,
dar învãþãtoarea mi-a zis cã dacã nu o sã vin, o sã-l amendeze pe tata,
cãci nu are dreptul sã mã împiedice sã învãþ, aºa-i legea. Acum învãþãtura
este totul, dacã nu o ai, ai sã lucrezi la colectivã... Aºa sã îi spui tatãlui
tãu.
Seara Lenuþa le-a zis pãrinþilor:
- Tatã, m-a vãzut învãþãtoarea ºi mi-a zis sã vin la ºcoala, altfel te
amendeazã ºi cu mulþi bani...
Gavrilã s-a gândit, s-a mai scãrpinat la ceafã, ºi-a hotãrât cã n-are
nevoie de amendã ºi apoi cã tot nu-l vor lãsa în pace ºi s-a resemnat.
A trimis-o din nou la ºcoalã. Aºa a scãpat Lenuþa de belea ºi a
continuat sã înveþe încã patru ani. Dar era nevoitã sã lucreze ºi în
gospodãrie. Venea de la ºcoalã ºi se ducea sã-l schimbe pe mezin, care
trebuia sã meargã ºi el la ºcoalã. Când s-a nãscut mezinul, numit tot
Gavrilã, Lenuþei i-a fost ºi mai greu, cãci acum trebuia sã aibã grijã ºi
de el. Ea îl dãdãcea, cãci mama era veºnic la plitã, sau cu treburile
gospodãriei ºi nu mai dovedea sã le facã pe toate. Lenuþa era mai
aproape de mezin, el o asculta, se juca cu ea, cãci Petrea era mai mare,
devenise flãcãu ºi se uita de acum la fetele de pe costiºe. Lenuþa o mai
ajuta pe mama Ileana, deprinzând ºi secretele bucãtãriei, cãci ºi mama
avea multe de fãcut. Vremea trecea, copiii creºteau.
Mama Ileana se scula în zori ºi gospodãrea în casã, în curte, cã de
lucru era. Trebuia sã se mai ducã ºi pe vârful Arºiþei, unde vara erau
duse turmele de oi ºi de vaci. Ele trebuiau mulse aici, sã nu facã drum
fãrã rost spre casã. Ileanei îi plãceau locurile acestea, unde se ivise pe
lume ºi îºi petrecuse anii copilãriei. Nu le-ar fi pãrãsit niciodatã pentru
nimic în lume. Lucra ca o albinã pânã seara târziu, când se culca obositã,
dar dimineaþa reînvia ºi ieºind din casã, stãtea pe prag ºi uitându-se în
jur, se bucura de frumuseþea acestor locuri atât de apropiate sufletului
ei. ªtia fiecare colþiºor ºi nu-i putea înþelege pe acei munteni, care
pãrãseau munþii ºi se duceau la vale cu lucrul ºi traiul în orãºelul veºnic
prãfuit, murdar ºi zgomotos. Nu, nu s-ar fi dus de aici niciodatã, cã era

– 19 –
lipitã de munþii sãi, nu ºi-ar fi schimbat viaþa hãrãzitã de Dumnezeu.
Petru era cel mai mare ºi se ocupa mai mult cu gospodãria, acum
când tatãl bolea. Gavrilã, mezinul, lucra ºi el la gospodãrie, dar nu
avea tragere de inimã pentru ea. ªi nici la ºcoalã nu se prea trãgea. Dar
era primul din cei ce bãtea mingea pe toloacã, la jocurile cu ceilalþi
copii. L-au poreclit Gabi ºi aºa a rãmas pe toatã viaþa. Era o fire dârzã,
curajoasã, încãpãþânatã ºi fãcea totul cum vroia el. Uneori se certa ºi cu
tatãl sãu, care venea des cu sufletul otrãvit de palincã bãutã cu prietenii
dupã lucrul greu. Lui Gabi îi plãcea sã facã bani. Mai lucra pe la vecini,
se ducea cioban la ei pe varã, mai cosea, fãcea de toate ca sã câºtige
banii sãi. Acolo sus, pe vârful Arºiþei, unde pãºtea oile ºi vacile era
locul unde visurile îl copleºeau. Gândurile la o altã viaþã nu-i dãdeau
pace. Când lucra pentru câºtig nu se jeluia, lucra dârz, socotind în minte
câºtigul ce-l va primi. ªi trãgea mai puternic cu coasa ca sã aibã bani
mai mulþi. Dis de dimineaþã, dupã ce mai fãcea câte ceva prin curte, îºi
lua ghiozdanul cu cãrþi ºi caiete, coborând la vale spre Rotundu unde
era ºcoala. Aici, la joacã, la bãtut mingea, la întreceri, era primul. Nu
ceda la nimeni mingea, luptând pânã la ultima suflare, ca sã batã mingea
în poartã adversã.
Nimic nu era de prisos în aceastã lume... Gabi avea ºi ajutoare, ducea
oile ºi vitele la pãscut în tovãrãºia unor câini mari ciobãneºti care þineau
piept oricãrui, cãci erau uniþi, nãpustindu-se cu toþii împreunã sã apere
animalele. Gabi nu pierdea nici o oaie din cele date în sarcina lui, era
atent ºi sigur de sine. Acest copil parcã era fãcut sã fie un cioban bun,
sãritor la nevoie. Tatãl lui Gabi, Gavrilã, se mândrea cu el, îi creºtea
inima, când vedea ce ajutor îi creºte ºi-l învãþa de toate ce le învãþase ºi
el de la bãtrânul Ion Buju. Oamenii veneau la el ºi-l rugau ca Gabi sã le
ia oile la pãscut, ba îi mai aduceau ºi palincã, ca sã-l împace, palincã de
aia care se aprindea de la chibrit... Pe varã Gabi se alegea cu vreo 6-
7000 de lei ºi multã brânzã, cota pe care trebuia s-o dea fiecare stãpân.
Mama lui Gabi fãcea mãligã aºa cum îi plãcea lui, spunând la toþi:
- Asta e mâncarea din câºtigul lui Gabi. Îi plãcea lui Gabi mai ales,
când mama tãia mãmãliga felii ºi punea straturi de brânzã între ele,
brânzã ce se topea în gurã. Sãturându-se, el o pornea la lucru zburând
pe terenurile numite pe Pod ºi pe vârful Arºiþei, cam la vreo 3 km
depãrtare. Creºtea un bãiat voinic ºi rezistent. La fugã nu-l întrecea
nimeni, nu era din acei care, fugind, se oprea, gâfâind, de parcã inima
nu-i era la locul ei. De la trei ani tata îl lua cu el împreunã cu ceilalþi la
muncã la fundul Izei, unde lucra ca paznic ºi se mai ocupa la o cabanã
cu o magazie, unde se gãseau ferestrãiele sovietice „Drujba”. Acolo

– 20 –
era locul de unde izvora râuleþul Iza. De jur împrejur numai pãdure,
brazi înalþi ºi frumoºi. Ei plecau încolo cu toþii, când copii terminau
ºcoala, ducând ºi oile ºi vitele la pãscut tot încolo. Ei coborau întâi
spre Borºa, de la Borºa o luau la Moisei, de aici cãtre Iza, ºi din Iza
ajungeau la fundul Izei, fãcând aproape 120 de kilometri. Petrea ºi
Ileana erau mai mari, Gabi, având numai trei ani, mergea mai greu,
dar n-avea încotro, cu chiu ºi vai ajungeau cu toþii la locul cuvenit.
Patru veri a petrecut Gabi cu familia sa acolo la fundul Izei. În acei
ani s-a întâmplat ceva straºnic, o amintire rãmasã pe veci în capul lor.
Intrând cu oile într-o pãdure mai rarã unde pãºteau ºi vitele lor ºi a
unor muncitori care lucrau ºi ei pe aici, au dat de un buºtean mare
retezat mai sus de rãdãcinã, pe care Petrea se suise ºi bãtea cu bâta pe
partea retezatã. Sub buºtean era o gaurã mãriºoarã, întunecatã. La
zgomotul bâtei a ieºit de acolo speriat un ursuleþ zbierând. Bãieþii se
uitau la el, bucurându-se la vederea lui, când din pãdure s-a auzit un
urlet straºnic ºi Petrea, sus pe buºtean, a înlemnit de groazã. Era
ursoaica. Copacii tineri ºi tufiºurile se clãtinau ºi ei au vãzut cum
ursoaica venea în fugã spre puiul ei, clãtinând brazii. Gabi avea o
bâtã în mânã cu vârful ascuþit. O fãcuse tatãl lui. Nu s-a speriat. Dar
oricât de curajos ar fi fost, avea un singur gând: sã-l scape pe Petrea,
care, cocoþat pe buºtean, îºi aºtepta soarta sa amarã. Gabi îi vedea
botul strâmbat de furie, ochii mici ºi rãi, ieºiþi din orbite, totul s-a
petrecut în câteva clipe. κi vedea sfârºitul, ºtia ce-l aºteaptã. Nici n-a
înþeles nici atunci, nici pe urmã, când era deja în vale, de ce ºi cum i-
a pus bâta în gât ºi a proptit-o în pãmânt, rostogolindu-se în lãturi ºi
apoi fugind ºi strigând:
- Mai repede, Petrea, mai repede ! Ursoaica a zbierat de durere,
cãci bâta îi întrase în gât ºi acum se oprise, stãruindu-se s-o scoatã,
apucând-o cu labele. Au avut noroc bãieþii cã ursoaica era tânãrã, la
primul ursuleþ.
- Fugi, Petrea, striga Gabi. ªi pânã ursoaica s-a descurcat cu bâta,
copii erau departe, în vale, împreunã cu oile care fugiserã ºi ele, de
frica ursoaicei, de urletele ei. Ei scãpaserã cu viaþa, altfel ar fi fost acum
zdrobiþi, fãcuþi bucãþi de mama puiului de urs. Acum se uitau din vale
cum ea reuºise sã rupã bâta ºi îºi alina durerea lingându-ºi puiul.
Bãieþii uzi leoarcã de sudoare, cu cãmãºile lipite de corp, se uitau
unul la altul, parcã abia acum înþelegând ce s-a întâmplat acolo sus,
lângã buºteanul cel retezat, de sub care ieºise puiul de urs. Se gândeau
de ce primejdie scãpaserã, cãci ursoaica i-ar fi rupt în bucãþi pentru
puiul sãu.

– 21 –
 - Am scãpat, a spus Petrea, fuga e ruºinoasã, dar e sãnãtoasã. Seara,
veniþi acasã povesteau întâmplarea care mai de care, adãugând câte
ceva.
Mama, speriatã, îi strângea la pieptul sãu, când pe Gabi, când pe
Petrea, ºi lacrimile îi curgeau ºiroaie pe obrazul tânãr ºi frumos. Dragul
meu, îi spunea lui Gabi ce-ai fãcut, tot repeta ea! Doamne, de ce s-a
întâmplat aºa. Cu ce am greºit eu, Doamne, de ai vrut sã mã
nenoroceºti? Doamne, iartã-mã, þinemi-i Doamne!
Vestea s-a rãspândit peste tot. Oamenii din partea locului nu credeau,
se mirau de norocul copiilor, de curajul lui Gabi, cum de nu ºi-a pierdut
capul, nu la lãsat pe Petrea singur, luând-o la fugã... Tatãl se lãuda cu
feciorii sãi, oamenii ºi prietenii nu prea vroiau sã-l creadã, cã aºa ceva
nu se mai întâmplase în acele locuri. ªi pãlinca curgea în pahare ºi toþi
îl lãudau cu aºa feciori...
În altã varã, Gabi era sã-ºi piardã din nou fratele, acolo unde izvora
Iza, dintr-un mic lac, în care apa mereu se bulbuca, fierbând ºi fãcând
clãbuci. Aici veneau turiºti din diferite colþuri ale þãrii, din Cluj, din
Satu-Mare, Timiºoara... Aici se fãcuse un podeþ peste acest lãcuºor în
vremurile lui Ceauºescu, de pe care turiºtii priveau cum se învârte apa,
curgând la vale. Tinerii stãteau pe punte ºi se uitau ºi ei cum curge apa
la vale, învârtind-se în lac. La spatele lor a trecut un bãiat mai în vârstã,
despre care spuneau toþi, cã era bolnav la cap, îi lipsea o doagã, cum
ziceau cei mai bãtrâni, care-i ºtiau nãravul. Trecând pe alãturi bãiatul
l-a împins pe Petrea care a cãzut în apã. Gabi a vãzut cum apa îl învârtea
pe Petrea ca pe o minge ºi a sãrit sã-l ajute aºa îmbrãcat cum era. L-a
apucat de o mânã pe Petrea, þinându-l strâns. Apa îi ducea la vale spre
o cascadã destul de mare. Dar au avut noroc, Gabi a reuºit sã se apuce
de o creangã mai joasã a unui copac de pe mal ºi, împingându-se unul
pe altul, au reuºit sã iasã la mal. Petrea scuipa apa din plãmâni, speriat
de cele întâmplate. Nebunul fugise...
Gabi avea un cuþit ciobãnesc, pe care îl þinea agãþat la brâu, un brâu
lat, aºa cum poartã bãrbaþii. Dacã l-ar fi prins pe nebun ar fi bãgat
cuþitul în el, aºa era de supãrat. L-au prins peste câteva zile ºi l-au
dezbrãcat în pielea goalã; îl tãiau uºurel ºi îi puneau sare pe rãni.
Nebunul þipa, dar ei l-au mai bãtut bine ºi se piºau pe el. Apoi i-au
dat câte un picior, dezlegându-l. Nebunul era fiul unui maistru, care
aflând cele întâmplate, a fãcut gãlãgie mare. Acum nebunul îl urmãrea
pe Gabi tot timpul ºi într-o zi la gãsit la pescuit. Era singur cu Ileana,
fãrã Petrea care era la pãscut oile. Nebunul l-a apucat de cap ºi la bãgat
în apã, vroind sã-l înece. Dar l-a scãpat Ileana, care a luat un pietroi ºi i-

– 22 –
a dat în cap nebunului. Dupã aceasta întâmplare pãrinþii au luat nebunul
ºi l-au dus undeva, cãci bãieþii nu l-au mai vãzut niciodatã, poate era la
o casã de nebuni. Aºa se întâmpla cu Gabi mezinul. El nici nu trebuia
sã se nascã. Pãrinþii lui nu mai doreau sã aibã copii dupã Petrea ºi Ileana.
Erau sãraci, trãiau din greu, dar ºi vremurile rele venise de când erau
zbirii comuniºti la putere.
Mama Ileana îi povestea lui Gabi cã, fiind gravidã cu el, tatãl Gavrilã
o punea sã sarã de pe ºopron de la 5-6 metri înãlþime ori de pe clãile de
fân ca sã piardã sarcina.
- Iatã, dragul meu, povestea mama cu lacrimi în ochi cum am vrut
sa scãpãm de tine, batã-ne Dumnezeu, cã fãceam un mare pãcat, dar n-
a fost aºa cum doream noi ºi te-ai nãscut spre fericirea noastrã. Dar au
trecut toate ºi mezinul era acum un bãiat voinic, curajos bun la inimã ºi
la suflet, aducând bani în casã pentru toþi.
Aici în vale prin Borºa trecea râuleþul Cisla care, când venea
primãvara, se umfla de apã ºi mai fãcea stricãciuni prin gospodãriile
oamenilor ºi în întreprinderile de pe malul lui. Pe malul lui drept se
fãcuse un dig mare, unde erau aduse din mine prin þevi apa amestecatã
cu nisip, pãmânt, pietre ce cãdeau sub presiunea pompelor. Acest
pãmânt venea din minele de aur, cupru ºi alte metale, dupã ce era spãlat
în forjerii ºi trimis peste dig încoace. Aici se strânsese tone de pãmânt
galben, nisip, ce în timp de câteva zeci de ani ocupase mult teren roditor,
cu livezi frumoase ale oamenilor. Trei diguri s-au fãcut de conducãtorii
minelor: unul la intrarea în Baia, altul – în satul Rotundu, al treilea cãtre
munþi. S-a luat pãmânt de la oameni, au dãrâmat casele lor, au distrus
livezile, s-au montat þevi lungi ºi groase prin care venea pãmântul din
mine amestecat cu apã ºi cu timpul s-au format dealuri mari din
resturile de rocã de aur, deja spãlate odatã. Aceste resturi, numite
„cenzurã”, deºeuri erau otrãvitoare ºi mulþi oameni erau acum bolnavi
de silicozã, cancer, care nu cruþau pe nimeni. Multe din neamurile lui
Gabi, uncheºi ºi mãtuºe, s-au dus pe lumea cealaltã nu de bãtrâneþe ci
de boli ºi suferinþe.
Copiii îºi aduceau aminte de acele locuri pe unde îºi duceau oile
spre vârful ªtirbului, azi acoperite de pãmântul acesta galben. Ei au
vãzut cu ochii lor cum se vãitau bãtrânii, cum plângeau cei lipsiþi de
gospodãriile lor. Vedeau cum din acel pãmânt ieºeau oasele morþilor
care se rãtãceau prin vãile din împrejurimi. Muntenii nu doreau sã piardã
acele locuri ºi opuneau rezistenþã: distrugeau uneori þevile, legãturile,
aruncau cu pietre în muncitorii ce lucrau, care nu aveau altã vinã decât
cã împlineau ordinele date de oameni fãrã minte, care distrugeau natura.

– 23 –
În acele vremuri se mai gãseau oameni care luptau împotriva teroarei
comuniste, împotriva nedreptãþii. Dar timpul a trecut, a venit altã
generaþie care nu mai era unitã ca cea precedentã. Rãbdarea, frica,
scârba, indiferenþa a intrat în sufletele oamenilor ºi rezistenþa s-a stins.
Iar dezastrul creºtea. Oasele celor decedaþi din cimitirul distrus s-au
risipit prin toate vãile, aducând jale, dezamãgire ºi urã între oameni,
urã care a fost semãnatã de cãtre comuniºti sub conducerea moscovitã,
de unde au venit toate relele în multe þãri împilând popoare întregi.
Aceastã zonã în Maramureº era cândva Comoara dacilor, era de o
frumuseþe cã îþi venea sã plângi de bucurie, când te uitai de jur împrejur.
Buneii îi povesteau lui Gabi cã mare prãpãd au fãcut comuniºtii, multe
au distrus, minþind oamenii cã le fãuresc un viitor bun ºi luminos. Gabi
ºtia toate aceste locuri trecute cu picioarele lui. Aproape era graniþa
nouã, fãcutã de ruºi, de haholi, care puseserã mâna pe pãmânt strãin ºi
pe munþii neamului românesc. Gabi trecea uneori peste graniþã cu oile,
unde era pãmântul strãbun furat de ruºii sovietici. Toþi se mirau cum de
îndrãzneºte el sã treacã cu oile graniþa ºi nu se temea.
- Mãi, oameni buni, rãspunde el, dar ºi acolo îi pãmânt românesc, ni
l-au furat ruºii dupã rãzboi, îi al meu ºi mã duc cã sunt stãpân ºi acolo.
- Mã Gabi, mã, nu fã prostii, te vor împuºca ruºii sau haholii, îþi vor
lua oile oamenilor ºi va fi rãu de tine, îi ziceau prietenii ºi colegii de
ºcoalã.
- Nu bãieþi, le spunea el colegilor sãi, cei ce au fricã, vor muri înaintea
mea.
Cu timpul, locurile pe unde umbla Gabi ºi oamenii se mai schimbase.
Mâna omului, care dorea sã schimbe ceva în natura înconjurãtoare, nu
întotdeauna reuºea sã facã ceva bun, mai des strica ceea ce crease
Domnul în miile de ani. Noii oameni din conducere se apucase sã mute
satele, casele, bisericile, râurile, tot ce se fãcuse din strãmoºi cu ani în
urmã, ºi de la aceasta multe rele pornise. Oamenii mai bãtrâni, dar ºi
cei mai tineri, vedeau cum se distrugeau locurile, pe unde copilãriserã
cândva, vedeau râurile murdãrite, poluate cu diferite murdãrii, acele
râuri din care altãdatã beau apa curatã, cristalinã. Nu se mai prindeau
în acele ape pãstravii vioi, pe care copii îi scoteau cu mâna de sub
pietre... Acele râuleþe cu apa curatã ca lacrima acum erau înnãmolite,
murdare, pline de deºeuri ºi gunoaie. Þara devenise o þarã poluatã,
plinã de murdãrii, de case distruse pe la sate, parcã ar fi trecut prin
aceste locuri un uragan puternic ºi fãrã milã. Puterea comunistã nu se
ocupa cu aceste probleme, ea se grãbea sã împlineascã planurile sale
fãrã a se îngriji de comorile ºi bunurile þãrii, care se risipeau ºi se pierdeau

– 24 –
tot mai mult.
Gabi, de mic copil se ducea cu oile ºi vitele la pãscut prin munþi,
cãutând pajiºtele mai bogate, cu iarbã mai înaltã ºi mai gustoasã. El ºtia
de mic copil toate locurile, vãile, costiºele ºi munþii ce înconjurau Borºa.
De la 10 ani se ducea singur în munþi fãrã fricã. Ba mai mult, cu cât i se
pãrea cã e ceva periculos, cu atât mai mult îl atrãgeau acele locuri.
Vara pãºtea uneori câte 300-400 de oi care trebuiau pãzite, apãrate
cãci se mai gãseau ºi lupi ºi urºi, chiar ºi oameni rãi, care doreau sã se
cãpãtuiascã cu vreo oaie, venind pe furiº din orãºel sau din alte sate.
Oile se strângeau la stânã, trebuiau mulse, sã nu-ºi piardã puterea ºi
laptele întorcându-se în fiecare searã acasã, prin vãile abrupte ºi munþii
înalþi. El nu se temea de fiarele sãlbatice ce se mai aflau prin aceste
locuri, cãci vânãtorii încã nu-i distruse totul, dar ºi fiarele trebuiau lãsate
în viaþã, cãci curãþau pãdurea de tot ce era bolnav ºi neputincios.
Iarna, Gabi îºi cumpãrase o pereche de schiuri ºi în câteva zile
învãþase sã umble cu ele. Acum se ducea ca un fulger la vale, cãpãtase
o experienþã bunã, fãcea diferite figuri ºi sãrituri, uimindu-i pe cei de
pe valea Luceafãrului. Dupã el ºi alþii îºi cumpãrase schiuri ºi acum se
întâlneau pe costiºe, fulgerând pe povârniºurile abrupte. Deseori, când
timpul era mai frumos ºi mai prielnic, Gabi se ducea la ºcoala din
Rotundu, fulgerând cu schiurile ºi ajungând în câteva minute jos în
vale. Îi plãcea viteza, care-i provoca momente de îngrijorare, teamã ºi
bucurie chiar, când toate acrobaþiile lui treceau fãrã incidente, fãrã cãderi
grave cu urmãri serioase. Cãdea ºi el de multe ori, dar se ridica din
zãpadã ºi se pornea ºi mai aprig sã se plimbe. Uneori se strângeau mai
mulþi copii, luându-se la întreceri la vitezã, acrobaþii, sãrituri,
îngrijorându-i pe cei vârstnici de cele ce se petreceau pe costiºe. Nu era
plãcut sã te ridici din vale spre vârful munþilor, târâind schiurile în spate,
dar plãcerea de a schia era mai mare, mai puternicã ºi urcându-se în
vârf, roºii ca racu, se repezeau din nou la vale, chiuind ºi cãutând
costiºele cele mai abrupte, mai periculoase, strecurându-se abil printre
brazii verzi ºi semeþi. Venind uneori de la ºcoalã, încãrcaþi cu ghiozdane
ºi schiuri, era greu sã te ridici la deal, dar plãcerea de a coborî la vale cu
schiurile era mai mare ºi copii rãbdau totul.
Mama Ileana îl iubea pe mezin ca pe toþi copii sãi, dar el parcã era
mai aproape de inima ei. Amândoi simþeau unul pentru altul o legãturã
mai duioasã, mai apropiatã. Poate cã trecuserã acei ani din tinereþe,
când sufletul ºi inima erau necãjite de nevoile vieþii, ºi acum devenise
o gospodinã mai în vârstã, mai serioasã, mai cu griji faþã de familia sa.
Poate o mai întrista ºi Gavrilã cu palinca lui, ºi acum vroia sã ascundã

– 25 –
durerea din suflet, stãruindu-se sã-ºi reverse cãldura inimii sale asupra
mezinului, care era alãturi de ea mereu. Se uita cu dragoste la el,
gândindu-se cã poate anume el îi va fi sprijinul la bãtrâneþe, va trãi
alãturi de ea, o va ajuta când îi va fi greu, o va înveseli, când va fi tristã,
o va bucura cu nepoþei în anii grei la bãtrâneþe. Îi mai ierta nãzbâtiile, îi
lua apãrarea, când Gavrilã vroia sã-i mai dea la fund, îi punea o bucãþicã
mai bunã pe masã, luând-o de la gura sa. Nu, nu fãcea pãcat, îi iubea
pe toþi la fel, dar cu Gabi era mai bunã, îl dezmierda mai mult. Poate cã
ceilalþi erau mai mãricei, gospodãreau ºi singuri în casã, cã aºa erau
învãþaþi de mititei. Când Gabi crescuse mai mare ºi se certa cu tatãl sãu,
îi lua apãrarea ºi îl liniºtea pe bãtrân.
- Lasã, mãi, Gavrile, vom trãi ºi vom vedea, oare e rãu cã bãiatul
vrea ceva mai bun în viaþa asta decât noi? Poate o sã fie mai fericit în
viaþa sa, nu o sã munceascã atât de greu ca noi. ªi vorbele ei, liniºtite,
domole, cumpãtate îl fãceau pe soþ sã tacã, sã se mai gândeascã, zicându-
ºi:
- Cine ºtie, poate are dreptate Ileana mea, ce trebuie sã mã sfãdesc
acum cu el? Viaþa îl va potoli ºi-l va aºeza la locul lui. Dar ºi pe Gabi ea
îl domolea ºi-l sfãtuia sã se gândeascã ºi la ei, bãtrânii, cãci anii se duc
ºi nu se ºtie cum va fi mai departe.
Creºtea un bãrbat, care nu rãbda când era înjosit, se simþea obijduit.
Uneori dãdea bãtaie cuiva, dar ºi când o primea de la cei mai puternici
þinea dinþii strânºi ºi nu bocea ca alþii, cã de... era bãiat crescut la munte
în nevoi, nu ca cei din Borºa, pe care mamele îi rãsfãþau, lãsându-i sã
doarmã pânã ce soarele se ridica sus de tot.
Din zori mezinul Gavrilã, zis Gabi, lua oile, vacile, viþeii, îi scotea
din curte ºi se ridica sus pe vârful Arºiþei, împreunã cu alþi copii, sau
singur:
- Mã duc la Colibi, spunea el. Îi plãcea sã fie singur acolo, sus, unde
îºi închipuia viaþa lui în viitor. Aici gândurile nu îi dãdeau pace, îl
frãmântau mereu. Aici, sus între copacii pletoºi, la umbrã sau lângã
rugul focului aprins împotriva frigului sau a þânþarilor, visurile îl
învãluiau aºa, ca Pietrosul care nu se vedea din ceaþa ce-l înconjura. Se
visa în alte þãri, peste oceane ºi mãri, în alte locuri, unde viaþa ar fi fost
mai bunã, mai curatã, unde nu erau aºa ºefi care îºi bãteau joc de acei
sfinþi pe care Gavrilã îi ºtia de mititel, din biserica unde îl ducea mama
Ileana. Cu ochii lui de copil vedea tot ce se fãcea în jur, ceea ce îl
tulbura, în sufletul lui se ridica un protest, o urã faþã de cei rãi. Îi asculta
ºi pe cei mai mari care îºi înºirau nemulþumirile, povestind nedreptãþile
ce li se fãceau. Unii mai dârji se mai împotriveau, luptau mãcar cu

– 26 –
vorba împotriva rãilor, care se stãruiau sã le împuþineze avutul, le
complicau viaþa. Dar mai ales nu le plãcea lor cum erau siliþi sã
munceascã de niºte neisprãviþi, pe care îi ºtiau de blegi ºi puturoºi din
copilãrie ºi care acum îºi fãceau de cap, silind-i sã trãiascã aºa cum
doreau ei. Oamenii de la munte, crescuþi în libertate, erau mândri ºi se
împãcau greu cu aceste gânduri. Dar ei nu mai aveau putere, nu mai
erau uniþi ca un zid, se iviserã ºi între ei lichele ºi lingãi.
Conducãtorii îi depistau pe toþi cei nemulþumiþi ºi-i duceau la
ostroguri, cã erau multe acum, peste tot. Acolo le mai dãdeau la coaste,
la fund ºi la cap, cã aºa erau unii români crescuþi în reaua credinþã în
Dumnezeu, ºi îºi fãceau de cap, uitând cã viaþa e schimbãtoare ºi la toþi
le vine rândul sã rãspundã pentru pãcatele lor. Acum oamenii nu mai
erau liberi.
Gabi vedea toate aceste, vedea munca zadarnicã a pãrinþilor sãi,
muncã ce nu le aducea nimic bun.
- O sã plec în lume, spunea el la toþi, supãrând pe tatãl sãu care se
împãcase cu viaþa sa, mai ales cã era ºi bolnav.
- Toþi aici ne-am nãscut, aºa am trãit cu munca grea, am fost ºi
fericiþi ºi am trãit ºi rãu. Aºa e soarta fiecãrui om, ºi trebuie sã te împaci
cu ea. O sã te deprinzi ºi tu cu viaþa asta, ai sã te însori, ai sã ai copii, ai
sã îmbãtrâneºti ca ºi noi... Aºa-i viaþa !
- Eu nu doresc aºa viaþã, striga Gabi. Eu vreau sã trãiesc altfel, sã
lucrez ºi sã am ceva, sã fie familia bogatã ºi fericitã.
- Nu fii prost ! Ce vrei sã mergi în lume, aºa singur ? Cine are nevoie
de tine în altã þarã, au ei îndeajuns sãrãcimea lor, ce le mai trebuie încã
unul în plus? rãspundea Gavrilã. ªi tatãl se enerva, striga la Gabi, pânã
începeau din nou durerile rinichilor. Atunci tãcea, se lãsa pe pat, galben
la obraz.
Lui Gabi îi pãrea rãu cã îl enervase pe tatãl sãu ºi ieºea din casã supãrat
ºi el.
În clasa a cincea s-a hotãrât pentru prima oarã sã plece de acasã în
lume, oriunde ar nimeri, numai sã scape de Borºa unde lucrezi degeaba,
unde nu ai viitor, unde îþi rãmânea sã alegi sau mina sau tãiatul pãdurii....
Împreunã cu alþi doi prieteni, Ionel ºi Chirilã, au plecat într-o zi...
Au ajuns la garã la Viºeu ºi aºteptau trenul. Aveau ºi ceva bani la ei.
Dar pãrinþii au prins de veste ºi au început sã-i caute. I-au gãsit acolo,
la garã, i-au adus pe toþi acasã ºi le-au mai dat la fiecare câte o bãtaie.
Aºa s-a terminat cãlãtoria lor.
Dar degeaba. Nimic nu-i mai putea scoate din capul lui Gabi visul
lui de a pleca în altã þarã. Împlinise 14 ani, terminase ºcoala ºi se mai

– 27 –
gândea ce sã facã mai departe.
Între timp Gabi devenise un tânãr puternic, vânjos, muncea în
gospodãrie, cositul, tãiatul lemnelor, totul nu trecuse degeaba. Se fãcuse
un bãiat voinic cu o frunte latã, ca ºi la tatãl sãu, cu un pãr des, negru,
faþã rotundã, un nas cãrnos, niºte buze groase, cu o privire mândrã,
semeaþã, bãrbat în toatã firea, încãpãþânat, curajos, cãpãtase un nume
între bãieþii din Borºa, devenise un fel de ºef al lor. Tatãl lui dorea ca el
sã înveþe mai departe.
- Du-te la liceul minerilor, mãi Gabi, trebuie sã te faci om, îi spunea
el. Vei lucra în minã, vei avea bani buni, toþi câºtigã acolo...
- Nu vreau sã lucrez miner, rãspunse supãrat Gabi. Vreau sã plec de
aici, vreau altã viaþã.
- Dragã fiule, tu eºti mezinul nostru. Trebui sã rãmâi cu noi, aºa e
legea aici la noi. Tatãl e bolnav, nu mai poate lucra ca înainte. O duce
greu, cine o sã lucreze în casa noastrã, îi spunea mama.
- Nu ºi nu, dragã mamã. Vreau sã plec în lume, sã vãd cum trãiesc ºi
alþi oameni. Sã lucrez la minã nu vreau. Uite câþi au terminat liceul de
mineri, dar lucreazã ca muncitori necalificaþi ºi câºtigã mai mult. Atunci
ce rost are sã învãþ? Uite mamã, am câºtigat 7000 de lei. Vã las 5000 de
lei, îmi iau mie douã mii ºi mã duc în alte oraºe, vreau sã vãd cum
trãiesc oamenii. Dacã e rãu, mã întorc ºi rãmân aici...
- Lasã-l sã se mai zbânþuie, o sã-i vie mintea la cap, a spus tatãl
Gavrilã.
- Aºa-i, dar el n-a fost nicãieri mai departe de Borºa. Dacã i se
întâmplã ceva, a rãspuns Ileana. Cine ºtie între ce oameni va nimeri.
- N-ai grijã, vine el îndãrãt, cã mai bine decât acasã nu-i nicãieri.
O sã-i fie ruºine cã nu ne-a ascultat !
- Dacã zici tu aºa, fie aºa, rãspunse Ileana îngânduratã.
Mama Ileana îºi iubea copilul. El de mic îi era mai drag, o asculta,
fãcea ce îi spunea ea. O durea acum inima, nu vroia sã-l lase pe aºa drum
necunoscut, singur, fãrã vreun prieten. Cine ºtie ce poate sã se întâmple?
Oare puþine nenorociri se întâmplã, oare puþini oameni rãi, trecuþi prin
puºcãrii se întâlnesc care îºi cautã tovarãºi de meserie? Cine ºtie ce-l
aºteaptã pe Gabi? Doamne ajutã-i fiului meu, ºi lacrimi i-au brãzdat
obrazul. Gavrilã s-a încruntat ºi s-a întors cu faþa la perete. Amândoi au
tãcut. Afarã bãtea un vânt puternic, nori grei pluteau, pe cer soarele nu se
mai vedea... Amândoi tãceau. Fiecare se gândea la Gabi, la fiul lor, dar
nimeni nu dorea sã spunã ceva.
A doua zi Gabi a plecat, cãutând sã scape mai repede din îmbrãþiºãrile
mamei Ileana, care plângea þinându-l la pieptul ei.

– 28 –
 - Gabi, fii atent, nu te purta rãu cu oamenii, nu te înhãita cu nimeni,
nu fã rãu nimãnui, te rog, adã-þi aminte de noi, de mine... ºi lacrimile
cãdeau pe cãmaºa lui Gabi. Mama i-a pus în desagã pâine coaptã ieri, o
bucatã de slãninã afumatã, niºte cepe, usturoi ºi niºte turte cu brânzã de
oaie.
- Fii binecuvântat, Gabi! Drum bun! ªi nu ne uita, dragul meu! Noi
te aºteptãm oricând! ªi eu ºi tata!
Gabi s-a desprins de mama, a întins mâna tatãlui, ca un bãrbat
adevãrat, a pus desaga pe umãr ºi a luat-o la vale, condus de Petru ºi de
sora Ileana. La mijlocul muntelui, pe valea Luceafãrului, Petre ºi Ileana
au rãmas, el a luat-o mai departe la vale. A întors capul din vale,
uitându-se în sus, ºi i-a vãzut cum îl urmãreau cu privirile de sus ºi le-
a fãcut din mânã ºi a mers mai departe, fãrã sã mai întoarcã capul. Dar
simþea cã ei stau acolo sus, în mijlocul strãzii, ºi se uitã cum se
îndepãrteazã tot mai mult de ei, pânã a dispãrut dupã colþul unei case
din Borºa. Trenul l-a dus spre alte meleaguri. Totul era nou pentru el.
Prima oarã cãlãtorea în viaþa sa. Tot ce-i întâlneau ochii era frumos,
interesant, nou pentru el, crescut în munþi, nevãzând nimic altceva.
Aºa a plecat Gabi de acasã. A cutreierat multe oraºe. A vãzut ºi Clujul,
ºi Braºovul, ºi Ploieºtii.
Se oprea în unele oraºe, dormea prin gãri, în câmp, uneori pe niºte
cãpiþe de fân, unde se nimerea. Pentru Gabi totul era nou, oraºele mari,
trenurile frumoase, maºinile „Dacia” care spintecau oraºele în toate
direcþiile, oameni frumos îmbrãcaþi, fete frumoase, elegante, cu buzele
vopsite, tinerii îmbrãcaþi în ginsuri. Dar viaþa era peste tot la fel în acele
oraºe. Peste tot rânduri, cozi la magazine, în unele nu era mai nimic de
mâncare. Peste tot oamenii nu erau mulþumiþi, se plângeau de viaþa
asta, ba leafa micã, ba cozi mari, ba lapte puþin, ba frigidere scumpe, ºi
numai la piaþã neagrã. Aºa a ajuns la Constanþa. Când a vãzut pentru
primã oarã marea a înlemnit. Apã fãrã sfârºit, vapoare care mai de care,
ºi strãine sub alte flaguri, din alte þãri, acostate în portul Constanþa.
Toate acestea îl atrãgeau. El, un biet ciobãnaº din Borºa, din celãlalt
capãt al României, a ajuns aici, la Marea Neagrã, se plimba pe malul ei,
se scãlda în apele ei rãcoroase, mãnâncã îngheþatã pe aºa zãpuºealã...
totul de necrezut.
Au trecut câteva zile. A dormit când pe malul mãrii, când la garã,
când pe iarbã în câmp...
Într-o zi l-a oprit un miliþian.
- Cine eºti? L-a întrebat.
- Eu sunt din Borºa, din Maramureº

– 29 –
 - ªi ce faci aici?
- Am venit la mare, a rãspuns Gabi.
- ªi unde te-ai oprit? L-a întrebat din nou miliþianul.
- Nicãieri. Dorm la garã, în sala de aºteptare, în câmp, când pe plajã...
- Vagabond? Hai cu mine, a strigat miliþianul ºi l-a dus la postul de
miliþie.
Au intrat în camera de serviciu, unde miliþianul a raportat unui ofiþer,
- Actele! I-a cerut locotenentul. Din Borºa? ªi ce faci aici?
- Îmi caut de lucru, a rãspuns prompt Gabi.
- ªi ai venit din Borºa sã-þi cauþi de lucru aici, la Constanþa? a râs
locotenentul. S-o spui mutului!
- Pãi aºa e !
- ªi mai minþi, bã! a strigat locotenentul. Eºti hoþ !
- Nu sunt hoþ ! a rãspuns Gabi.
- De unde ai luat banii? a þipat din nou ofiþerul.
- Am câºtigat la coasã, mi-au mai dat pãrinþii, a zis Gabi.
- De ce minþi, bã, striga ofiþerul, un bãrbat înalt, îmbrãcat în uniformã
cu niºte cizme negre. Care pãrinþi dau drumul la aºa mucos, bã, de ce
minþi?
- Nu mint, eu niciodatã nu mint, i-a rãspuns Gabi.
- Ia treci în camera de alãturi, o sã vedem ce facem noi cu tine, a
rãcnit locotenentul, dupã ce i-a cercetat buzunarele. A pus tot ce a gãsit
pe masã, banii, batista, traista pustie, cã nu avea nimic în ea. Gabi a
intrat în camerã de alãturi, ºi locotenentul a închis uºa. A stat acolo ziua
întreagã, i-au dat pâine sã mãnânce ºi o sticlã de apã dulce cumpãratã
din banii lui. A venit ºi noaptea. Gabi a ieºit de douã ori în curte, însoþit
de un gardian, la WC, care era în colþul ogrãzii înconjuratã de un zid de
piatrã înalt de vreo doi metri. S-au întors în camera lui. Se gândea.
Gândirile i se îndreptau spre casã. Ce o sã fie mai departe? I s-a spus cã-
l vor trimite la Borºa, însoþit de un miliþian. Asta îi mai trebuie. Ce o sã
zicã Borºa, când îl vor vedea cu miliþia din urmã? Dar mama ºi tatãl?
Trebuie sã fug de aici, gândea el... Noaptea, pe la ora trei, s-a cerut din
nou la WC. De serviciu era alt ofiþer, un cãpitan gras, cu obraz de
buldog, cu mâini puternice. Purta mustaþã groasã a la Clark Gable.
Ofiþerul aþipise cu capul pe masã. Se vede cã fusese ziua la muncã
în grãdina sa ºi acum vroia sã doarmã.
La rugãmintea lui Gabi s-a trezit ºi, aflând despre ce-i vorba, i-a
spus:
- ªtii unde, du-te singur... Atât îi trebuia lui Gabi.
A ieºit în curte, s-a îndreptat spre WC. Acolo i-a trebuit câteva

– 30 –
secunde sã sarã gardul înalt, cã era învãþat sã se caþere pe copaci fãrã
crengi. Era noapte, dar luna lumina ºi se vedea bine drumul, casele,
totul. A ieºit peste câteva timp din Constanþa, luând-o de-a dreptul peste
câmpuri ºi livezi. Îi era fricã sã se arate prin sate, oraºe, chiar ºi la
staþiile de tren, cãci se temea cã va fi urmãrit peste tot. Bani nu mai
avea, îi luaserã la percheziþie pe toþi, rãmãseserã pe masa ofiþerului de
serviciu, dar paºaportul îl întoarse.
Era liber, dar mergea cu frica în sân. Flãmând, intrase într-un sat,
ceruse o bucatã de pâine de la o femeie.
- N-avem nici noi pâine, dragã bãiete, ne aduc spre searã ºi e rând
mare. Ieri nu am putut lua, nu ne-a ajuns la mulþi. Ce era de fãcut?
Trebuia sã meargã mai departe. A ieºit la calea feratã ºi s-a urcat într-un
tren de marfã. Dar ºi acolo era periculos sã stai, cã dacã te vedea acarul,
te reclama la poliþie ca suspect.
Dormea prin gãri, mai cerea o bucatã de pâine de la cineva, dar
oamenii singuri nu prea aveau. Trebuia sã ajungã la Arad unde avea un
vãr. Dormea ºi în câmp, cãci pe la staþii poliþia controla ºi-i alunga din
sala de aºteptare pe cei ce dormeau pe bãnci sau scaune. Dupã câteva
zile de chinuri, flãmând ºi însetat, a ajuns la Arad, oraºul unde trãia un
vãr de-al lui, care era tot Gavrilã Buju. Nu ºtia adresa lui. Aradul era un
oraº mare, cu clãdiri ºi strãzi mari ºi frumoase. ªtia de la vãrul sãu cã el
lucreazã la o piaþã din Arad, unde îºi câºtiga o bucatã de pâine. Se
numea piaþa aceea Ocica. A umblat toatã ziua prin piaþa Ocica, întreba
ba pe unul, ba pe altul dacã îl cunoaºte pe Gabi Buju, vãrul lui.
- Nu-l ºtiþi pe Gabi Buju din Borºa, maramureºan, care trebuie sã fie
pe aici, lucreazã la piaþa asta. Toþi rãspundeau cã nu-l ºtiu ºi nici n-au
auzit de el. Spre searã a ajuns pe mâna miliþiei ca suspect. L-au dus la
post unde i-au luat interogatoriul. S-au mirat de numele lui, Gavrilã
Buju, scris în paºaportul lui Gabi. Dupã ce l-au descusut de unde a
venit, ce cautã el în Arad, de ce a plecat de acasã, i-au spus:
- Vãrul tãu e la puºcãrie!
- Dar ce-a fãcut, a întrebat Gabi.
- E trãdãtor de þarã, a vrut sã fugã din România, i-a rãspuns ofiþerul
de serviciu, înjurându-l. Acum i-au dat doi ani de puºcãrie, sã înveþe
minte.
- Vreau sã-l vãd, a cerut Gabi.
- Cum sã-l vezi, el e în puºcãrie, ºi nu e voie. Trebuie sã ai aprobarea
comandantului ca sã-l vezi, i-a rãspuns ofiþerul.
- Eu am venit aici din nordul Maramureºului, n-am pe nimeni,
vreau sã-l vãd, se ruga Gabi.

– 31 –
 - Nu se poate, mãi bãiete, nu avem voie, rãspundea ofiþerul.
- Eu nu mã duc de aici, striga Gabi, n-am pe nimeni, n-am nici un
ban, trebuie sã-l vãd numaidecât. Doar suntem oameni...
Dupã multe rugãminþi, s-au înduplecat bãnãþenii sã-l ajute, cã doar
era totuºi un copil încã. L-au dus la el, în sala de primire. Când l-a
vãzut pe vãrul sãu, Gabi s-a speriat. Era mai mare decât el cu un an
jumate. Arãta slab de tot, de parcã nu mâncase zeci de zile. Semãna cu
un mort. Când l-a vãzut pe Gabi, i-au dat lacrimile.
- Gabi, sã nu scrii nimic acasã, te rog dragã. Nu vreau sã ºtie mama
de nenorocirea mea.
- Nu te du înapoi la Borºa, rãmâi aici, la Arad, o sã stai în garsoniera
mea. Du-te ºi te înscrie la o ºcoalã, la Arad poþi sã te aranjezi cumva
pânã ies eu de la dubã, cã mi-a rãmas un an. Du-te, Gabi, ºi fã ce-þi
spun, i-a spus vãrul lui, ºi el tot Gavrilã Buju. A cerut cheile de la poliþie,
le-a explicat cã vãrul lui a venit din Borºa, va trãi în garsoniera lui ºi va
face ºcoala în Arad.
Poliþia comunistã din Arad a fost mai de treabã, i-au dat cheile de la
garsonierã cu condiþia sã facã act de prezenþã în fiecare sãptãmânã la
poliþie. Gabi a luat cheile, a umblat prin oraº pânã a gãsit garsoniera.
Era într-un bloc ce aproape se ruina, locuit de mulþi þigani ºi tot felul de
sãraci. Garsoniera era o cãmãruþã micã, avea un weceu ºi un duº, ºi
numai apã rece. Dar pentru Gabi a fost ca un dar ceresc, fiindcã nu mai
trebuia sã doarmã prin gãri sau pe câmp. Lângã Arad era un orãºel pe
râul Criºul Alb, care se numea Chiºinãu-Criº. Aici era o ºcoalã
profesionalã de mecanisme ºi utilaje grele ºi Gabi s-a înscris la cursuri.
Când putea, venea la vãrul sãu la puºcãrie ºi-l vizita. Acesta îi spunea
cã îl duc la cules porumb, sã nu stea degeaba ºi sã mãnânce pâinea
statului. Îi duceau pe deþinuþi la munci patriotice. Vãrul lui Gabi, mânca
porumb ºi arãta ceva mai bine.
A trecut ºi primul an de învãþãturã a lui Gabi cu mari greutãþi, nu
era el bãiat sã nu facã ºotii ºi unii profesori aveau ciudã pe el. Fãcea
ºi el lucruri interzise, erau gata sã-l dea afarã, dar era bun sportiv ºi
era apãrat de profesorul de educaþie fizicã, care avea nevoie de el ca
sã câºtige competiþiile între ºcolile din Arad. Gabi juca bine fotbal ºi
era iubit de elevi ºi spectatori. El îi apãra pe cei slabi ºi mici de cei
rãutãcioºi ce-i bãteau. Gabi nu era puternic, dar era foarte iute în lupte
ºi-l ºtiau mulþi în oraº, chiar ºi din cei vagabonzi care se agãþau de
oriºicine. Lua ºi Gabi bãtaie, dar ºi mulþi cãpãtau de la el. A venit ºi
vacanþa de varã ºi la ºcoalã li s-a propus cine nu vrea sã plece acasã
sã fie trimis la practicã pe ºantier. Gabi a rãmas sã lucreze în vacanþã,

– 32 –
i s-au întocmit toate documentele ºi a fost trimis în satul Dudeºtii-
Vechi, unde trãiau români sârbi, majoritatea din ei erau aproape de
graniþa cu Iugoslavia lui Tito. A ajuns sã lucreze pe un buldozer,
acolo se fãceau canalizãri pentru irigaþii, cât ºi pentru protecþia zonei
române, ca tancurile iugoslave sã nu poatã trece graniþa.
Pe buldozer trebuia sã lucreze titularul, dar el îl lãsa sã lucreze singur
cu sãptãmânile. Gabi lucra numai pentru mâncare, salopete ºi cizme.
De multe ori lui Gabi îi venea gândul sã fugã, cãci lucra la circa 200 de
metri de graniþã, vedea grãnicerii militari, ºtia când se schimbau ei,
cum patrulau...
Dar nu ºtia cum ºi ce era în Iugoslavia, nu-ºi închipuia cum va ajunge
în alte þãri din vest, numai prin filme vãzuse cum se trece graniþa.
Începuse sã înveþe sârbeºte de la românii de lângã graniþã.
A venit toamna ºi Gabi s-a întors din nou la ºcoalã cu gândul cã
trebuie sã termine anul doi, sã fie calificat, sã aibã toate documentele
necesare ºi apoi sã fugã din lagãrul comunist, sã scape de mizeria
socialistã, de foametea ºi matraplazlâcurile ei. Cu chiu ºi vai a terminat
ºi al doilea an.
Povestea el:
- Profesorii mei mã ocãrau pentru toate prostiile ce le fãceam. Uneori
ne duceam cu tractorul la discotecã, la fetele cunoscute. Directorul vroia
sã ne dea afarã din ºcoalã, dar în fiecare dimineaþã tractorul era la locul
lui ºi el ne mai rãbda. Am obþinut diploma ºi un carnet de tractorist.
Vãrul meu Gabi Buju mai stãtea la puºcãrie, se apropia sorocul lui de
eliberare.
Gabi, terminând ºcoala, a plecat acasã, la Borºa. Aici a povestit tot
ce a fãcut, se lãuda cã singur a terminat ºcoala ºi acum vroia sã-ºi
aranjeze viaþa. Era acum mecanic de utilaje grele ºi mai era ºi tractorist.
Mama Ileana se bucura foarte mult ºi îl lãuda la toate neamurile ºi la
vecini.
- Acum mã ruga ºi ea cu lacrimi în ochi sã rãmân acasã, erau lacrimi
ºi de bucurie ºi de jale, cã îi va pãrãsi, spunea Gabi.
- Dragul meu, sunt foarte bucuroasã de tine, angajeazã-te aici în
Borºa, vei fi acasã ºi noi vom fi fericiþi, trãind cu tine împreunã. Ai
diplomã, eºti tractorist, ce-þi mai trebuie? De ce vrei sã cutreieri lumea
în lung ºi lat, când o sã ai de toate aici, acasã? Eºti cel mai mic în
familie ºi ºtii obiceiul nostru, cã trebuie sã faci ce facem ºi noi, sã
trãieºti aceiaºi viaþã ca tata, ca bunelul tãu. ªi nouã ne va fi mai uºor.
Vezi cã ºi tata e bolnav, n-are putere...
- Mamã dragã, nu vreau sã rãmân aici, nici nu vreau sã mã gândesc

– 33 –
la asta. Mã voi angaja la întreprinderea care mi-a plãtit ºcolarizarea.
Am deja contract cu ei, rãspundea Gabi.
- Mãi bãiete, te-ai fãcut un vagabond! De ce sã nu te angajezi la
minã, cã ºi acolo e de lucru... ºi mult. Dacã vrei sã te considerãm ca fiul
nostru, angajeazã-te aici la noi... spunea tatãl lui Gabi.
Gabi era supãrat ºi el, dar a dorit sã se împace cu pãrinþii lui. S-a dus
a doua zi la minã ºi a cerut audienþã la directorul general. A intrat în
biroul lui. O camerã mare, frumos amenajatã cu covoare, cu o masã
neagrã lângã care, într-un fotoliu moale, stãtea un bãrbat scund, cu o
burtã mare ce nu-i mergea la anii lui. Un obraz gras cu niºte ochi înecaþi
în grãsime se uitau întrebãtor la el. I-a spus ce vroia sã afle de la el.
Directorul se uita la el, mãsurându-l cu ochii.
- Bine, mãi Bujule, sunt ceva escavatoare la minã, dar au deja stãpâni.
Ia spune-mi, de unde eºti de loc? a întrebat directorul.
- Sunt borºan get-beget, i-a rãspuns Gabi.
- Bine, ia spune-mi repede unde locuieºti ºi ce fac pãrinþii tãi? a
întrebat din nou ºeful.
- Apãi, ce sã facã? κi duc traiul cum pot, aºa cum e obiceiul la noi. Ei
m-au trimis la Dstrã, cã eu nu prea vroiam... Mai bine m-aº fi ocupat de
animale, a rãspuns Gabi. Directorul s-a uitat pãtrunzãtor la Gabi
întrebându-l;
- ªi zici cã ai tãi te-au trimis la mine? Bine, bã, o sã-þi gãsesc ceva
de lucru, dar am ºi eu o condiþie: spune-i lui taicã-tãu cã te costã un
viþel.
Gabi s-a ridicat ºi a plecat dezamãgit ºi supãrat. Nu prea vroia sã
munceascã la minã, dar aici mai trebuia sã dea mitã pentru asta. Tata ºi
mama îl aºteptau cu nerãbdare.
- Ce þi-a spus, l-au întrebat ei.
- Nimic, grãsanul acela de director cere un viþel...
- Îi dãm ºi doi, numai sã te angajeze, au exclamat pãrinþii lui Gabi.
- Eu nu vreau sã-i dau nimic, a ripostat Gabi. Azi vrea un viþel,
poimâne un bou pentru munca mea... O sã ne jupoaie! Eu nu mã duc,
a continuat Gabi.
- A fost un scandal mare în familie, tata striga cã nu sunt recunoscãtor
pãrinþilor, cã m-am învãþat sã mã plimb prin þarã, ºi câte ºi mai câte...
povestea Gabi verilor ºi veriºoarelor lui. Dar nu m-au convins. Eu sunt
din munþi, om mândru, gãsesc de lucru, cã nu sunt leneº, dar am ambiþia
mea, mã aranjez eu ºi fãrã ciubuc...
Certurile de acasã îl plictiseau pe Gabi. Ca sã-ºi liniºteascã pãrinþii,
s-a hotãrât sã plece la Cernavodã, într-o colectivã unde lucrau niºte

– 34 –
tineri ºi tinere din Borºa, ºi avea adresa lor. Ei se dusese la cules porumb.
Aºa le-a spus ºi la pãrinþi:
- Eu plec sã culeg porumb, o sã vã aduc în loc de bani porumb
pentru animale. La minã nu vreau sã lucrez. O sã mã întorc ºi atunci
voi hotãrî ce voi face mai departe. În Borºa, care era la nordul þãrii,
porumbul nu se fãcea, oamenii erau nevoiþi sã-l cumpere ºi nu era ieftin.
Ajuns la Cernavodã a gãsit colectiva ºi s-a angajat la o fermã nu departe
de oraº. Aici erau mulþi tineri ºi tinere din Borºa ºi din satele din jurul
lui, care l-au întâmpinat cu bucurie, cãci mulþi îl ºtiau de acasã, doar
copilãrise ºi jucase fotbal împreunã nu o datã. S-a angajat ca tractorist,
doar avea acum dupã ºcoalã carnetul de specialitate. Preºedintele
colectivei l-a primit la lucru dupã ce i-a controlat documentele, de
tractorist. Gabi avea deja practicã bunã, lucrase în timpul concediului
de varã pe graniþã cu escavatorul. A primit un tractor vechi, trecut prin
multe, cum zic tractoriºtii – o rablã. Trebuia sã ducã oamenii la lucru,
sã-i aducã îndãrãt, sã le ducã la amiazã mâncare ºi apã, cãci pe aici, la
sud, era cãldurã mare în timpul verii. Tractorul avea remorcã, unde se
urcau oamenii. Lucrurile ar fi mers, dar tractorul era rãu de tot, nici
frâne nu avea aºa cum scrie la carte. Ce era de fãcut? Sã caute alt lucru?
Sã se întoarcã cu mâinile goale în Borºa? Îi era ruºine sã se întoarcã gol
puºcã, fãrã porumb, ce-ar fi zis pãrinþii, neamurile, cunoscuþii. L-ar fi
luat la râs, ar fi spus:
- Uite, s-a întors vagabondul ãsta iar fãrã nimic, nu-i el om cum
trebuie nu vrea sã lucreze aici, cum muncesc toþi, îl cautã pe dracul...
Nu, va lucra aici, va merge încet cu tractorul, îl va mai drege cât va
putea. ªi lucra, mergea mai încet unde erau locurile mai periculoase,
era atent la toate ºi aºa în fiecare zi. Dimineaþa încãrca oamenii în
remorcã, îi ducea pe câmp sã strângã porumbul, seara îi aducea înapoi,
la amiazã le ducea masa de la cantina fermei ºi apa pe care o beau
lucrãtorii cu nesaþ, cãci cãldura era înãbuºitoare. Încerca sã mai regleze
frânele , dar saboþii nu mai aveau nimic pe ei, era fier pe fier. S-a dus la
ºef ºi i-a spus:
- Tovarãºe director, aºa nu merge, e periculos, tractorul duce oameni,
eu rãspund de ei, trebuie reparate frânele.
Alt tractor eu nu am, rãspundea ºeful, uitându-se chior⺠la el. Vrei
sã lucrezi, lucreazã, nu, poþi pleca. Eu nu am nici bani, nici piese de
schimb în gospodãrie.
- Mãcar trebuie fãcute frânele, sunt dealuri pe aici...
- Nu sunt bani. Lucreazã încet, nu te grãbi ºi totul va fi bine, rãspundea
ºeful. Pânã la tine au mai lucrat ºi alþii, a fost totul în regulã, ei nu se

– 35 –
plângeau.
- Tovarãºe ºef, e riscant aºa lucru. Nu se poate lucra aºa. E interzis,
spunea Gabi.
- La noi se poate, aici e câmpie, nu e munte, ca la voi. Fii atent ºi
totul va fi bine. Dacã nu poþi, nu lucra. Gãsesc alt tractorist.
Aºa a lucrat Gabi vreo douã sãptãmâni, pânã s-a întâmplat
nenorocirea. El se împrietenise aici cu un borºan, un tânãr mai mare cu
doi ani decât el, Petrea. Acesta îl ruga mereu sã-l înveþe sã conducã
tractorul. Într-o duminicã, când oamenii nu lucrau, Gabi a venit la fermã,
a luat tractorul ºi împreunã cu Petrea au ieºit în câmp. Tractorul era fãrã
remorcã. Gabi l-a aºezat pe Petrea la volan, el stãtea alãturi ºi a început
învãþãtura. La început totul mergea bine, Petrea se deprinse cu volanul,
tractorul mergea drept pe drum, dar într-un loc a dat într-o groapã mare.
Gabi s-a lovit cu capul de acoperiºul tractorului, ºi a ameþit. S-au trezit
în râpã, tractorul rãsturnat, distrus, fãrã radiator ºi cu cabina presatã
rãu. Gabi era teafãr, dar Petrea era zgâriat, rãnit la un picior, totul în
sânge. Amândoi, speriaþi, umblau în jurul tractorului, care era acum o
grãmadã de fier vechi.
A venit ºeful. Înfuriat striga:
- Mã Bujule, cine þi-a dat voie sã ei tractorul, ce-ai fãcut din el? Te
aºteaptã puºcãria! Ai distrus utilajul statului. Vei fi judecat pentru asta.
- Pãi eu v-am spus cã nu frâneazã, cã saboþii sunt rãi... Ce mi-aþi
spus?
- Cã nu sunt piese... bani.
- Dacã avea frâne nu se întâmpla nimic, striga Gabi.
- Ce frâne, mã? De ce ai dat tractorul pe mâna altuia? Ce mã prosteºti
pe mine, mã? Paºtele mãtii... Oare nu ºtii cã nu e voie sã dai volanul
altcuiva? Puºcãria e pentru tine, striga el înfuriat, înjurând de toþi sfinþii...
Gabi s-a hotãrât sã fugã. Borºenii i-au strâns niºte bani mânã de la
mânã, ºi s-au adunat vreo 500 de lei. Gabi a fugit din gospodãrirea
colectivã. A fost dat în urmãrire în acel stat. Acum era nevoit sã se
ascundã sã nu-l prindã miliþia. A ajuns într-un sat lângã Cernavodã.
Aici îl aºtepta miliþianul, dar el îl vãzuse pe peronul gãrii ºi a luat-o prin
câmp mai departe. Miliþianul dupã el, dar Gabi fugea bine ºi nu l-a
putut ajunge. Prin porumbiºte a ajuns la canalul acela renumit, fãcut de
deþinuþii politici, care mureau acolo cândva cu sutele. Aici, la acest
canal, au fost trimiºi oamenii de vazã, ai þãrii sã moarã mai repede, cãci

– 36 –
acum n-avea nevoie nimeni de ei de aºa înþelepþi. A stat într-o grãdinã
cu viþã de vie pânã a înnoptat. Atunci s-a ridicat ºi a luat-o spre pod.
Dar pe pod stãtea santinela ºi un miliþian.
- Pãi, mãgarul ãla mã aºteaptã pe mine, ºi-a zis Gabi. Aºteaptã
mult ºi bine, cã eu nu sunt prost sã-þi cad în labe, ºi a luat-o mai jos,
pe malul canalului, pânã podul a dispãrut din vedere. S-a dezbrãcat,
ºi-a legat hainele ºi, þinându-le pe cap, a trecut înot canalul. Apa era
cãlduþã, rãcoritoare, dar îl mâncau straºnic þânþarii pânã a ieºit ºi s-a
îmbrãcat pe celãlalt mal. A ajuns în satul urmãtor ºi lângã garã a aºteptat
trenul. În garã nu era nimeni, în afarã de ceferistul de serviciu. A
venit un mãrfar cu cisterne ºi el s-a agãþat de o scarã ºi... a plecat cu
el. Spre dimineaþã a ajuns la Bucureºti. A sãrit din mersul trenului, îi
era fricã sã se dea jos la garã, ºi a mai mers pânã la troleibus. Ajuns la
gara de Nord, s-a amestecat în mulþimea cãlãtorilor, intrând într-o
bodegã din garã. Era flãmând, de douã zile nu pusese nimic în gurã.
Scãpase de miliþia dobrogeanã, acum trebuia sã ajungã la Timiºoara.
Când s-a pornit trenul spre Timiºoara, a sãrit în tren. Când a venit
conductorul, i-a dat niºte bani ca sã-l lase în tren pânã la Timiºoara.
Porumb nu a mai adus acasã, era mulþumit cã scãpase cu bine.
Borºenii i-au povestit mai târziu cã preºedintele colectivei îl cãutase,
îi întreba pe toþi unde trãieºte Gabi, dar toþi au spus cã el e strãin, nu-i
din Borºa, ci dintr-un sat de lângã Alba-Iulia.
Pânã sã plece din Bucureºti hoinãrise prin capitalã. În magazine
erau de toate, nu ca la Borºa, unde trebuia de cu noapte sã stai la rând
pentru un picior de gãinã. La Bucureºti erau de toate ca strãinii ce treceau
prin România sã vadã ce viaþã bunã era în România. Dar Gabi ºtia
adevãrul, pe el nu-l mai mira nimic. Avea un singur gând acum, cum
sã scape de aºa viaþã ºi sã ajungã în America. Acolo e o viaþã mai bunã,
unde omul era liber ºi stãpân.
Ileana devenise o fetiºcanã frumuºicã, veselã, optimistã. În jurul ei
se strângeau fetele ºi bãieþii, veselindu-se, ascultând-o cum povestea
ea diferite veºti ºi întâmplãri din sat sau de la ºcoalã, cãci era ºi ea
îndrãzneaþã ºi îºi fãcea de cap. Avea deja 16 ani când i-a trãsnit pe toþi
cu vestea cã ea se mãritã. Îi plãcea un bãiat un pic mai mare, Ion, care
se þinea de ea. Pãrinþii ei nici nu doreau sã audã de aºa ceva. Lenuþa a
luat paºaportul ºi i l-a dat lui Ion fãrã ºtirea pãrinþilor. S-au înscris la
primãrie ºi apoi au venit la mama Ileana ºi i-au spus. Mama s-a supãrat:
- Ce faci tu mãi fetiþo, oare nu ºtii tu ce-i aia mãritiº? Cum de aºa
devreme, la aºa ani ai intrat în jug? Ai sã înþelegi mai târziu ºi ai sã-þi

– 37 –
mãnânci mâinile cã nu m-ai ascultat, oare tu nu vezi cum muncesc eu
din zori pânã în noapte? Peste un an Lenuþa a nãscut-o pe Veronica. S-
au început grijile, nevoile, de toate... Nu a fost totul aºa cum ºi-a
închipuit. Au dorit sã-ºi facã ºi casã acolo sus, pe costiºã. Au ridicat-o
cu greu, cãci trebuia materialele de dus încolo sus ºi nu era lucru uºor.
Dar n-au avut noroc. A venit ziua când casa a fost gata, dar peste câtva
timp pãmântul a luat-o la vale ºi sub casã a apãrut o crãpãturã mare. Când
Ion a aruncat o rangã în crãpãturã nici nu s-a auzit când a cãzut la fundul
gropii. Gaura era adâncã ºi nu se mai putea îndrepta nimic. ªi iarãºi muncã.
Au trebuit sã desfacã, sã risipeascã casa toatã, sã strângã materialele ºi sã le
târâe la vale în Rotundu. Soacra le-a dat aici un teren, cu condiþia sã þinã în
casa lor o rudã depãrtatã, o femeie bãtrânã, mutã ºi surdã, pe care nimeni
nu dorea s-o þinã. Tinerii au luat-o, erau bucuroºi de terenul cãpãtat ºi cã
vor avea casa lor. ªi-au fãcut o cãsuþã, aveau cinci ari de pãmânt, parcã
totul era bine. Dar dupã un an-doi rudele au vrut sã le i-a ºi acest pãmânt de
lângã casã. Dar Ion s-a certat ºi prin judecatã a câºtigat, cã nu degeaba
þinuserã ei acea femeie bolnavã.
Acum mama Ileana o mai bãtea la cap:
- Viaþa nu e aºa cum ai crezut tu, fetiþo. Fãrã nevoi omul nu trãieºte.
Ele apar de unde nici nu te aºtepþi. Þi-am spus eu cã ai sã jeluieºti cã te-
ai mãritat atât de tânãrã. Dar Lenuþa s-a dus dupã Ion din dragoste ºi
acum rãbda. Ion începuse sã mai zburde cu prietenii, sã mai ia cu ei
câte o pãlincã, cãci la asta se gãsesc iute prieteni, mai ales când omul
face cinste. ªi când mai ei încã un pahar, te arde pãlinca la suflet, te faci
mare ºi tare ºi mai uiþi de datoria ta de bãrbat, de soþ, de tatã...
ªi dupã prima fetiþã a venit a doua... A avut parte de toate Lenuþa ºi
bune, ºi rele... Dar viaþa le-a aºezat pe toate la locul lor. Copii ei crescuse,
avea douã fete frumuºele. Ele se mãritase ºi acum împreunã cu soþii lor
lucrau în Italia, câstigând bani buni. Acasã, în Borºa, ele îºi construiau
acum o casã mare pentru ele ºi copii sãi, nãscuþi deja în Italia. Veneau
uneori acasã, bucurându-ºi pãrinþii, aducând bani pentru construcþie.

II
Scãpând de cãlãii din Dobrogea, Gabi s-a întors la Timiºoara.
Oraºul l-a întâmpinat ca pe un vechi prieten, cãci el cunoºtea foarte
bine aceste locuri, strãzile, casele, monumentele... Îi plãcea Timiºoara
cu stradelele ei înguste – de tip nemþesc, cu bodegi ºi baruri la fiecare
pas, oraº curat ºi frumos. Gabi s-a prezentat la SUT, la cei ce-l trimiserã
la ºcoala profesionalã ºi-i plãtiserã învãþãtura. Cu ei semnase un con-

– 38 –
tract pe cinci ani.
- Sunt pregãtit sã lucrez, i-a spus ºefului respectiv, care conducea
secþia de utilaje grele.
- Hai sã te vedem ce poþi, a râs el ºi l-a trimis la secþie. Trei luni l-au
þinut prin diferite ateliere, secþii, cu bãrbaþi mai bãtrâni, serioºi,
instructori, care-i arãtau ºi-l învãþau cum sã procedeze în diferite cazuri,
cum sã repare mecanismele. Lui Gabi îi plãcea sã repare mecanismele
stricate, era mereu curios sã vadã cum sunt ele aranjate, strânse, ce se
poate regla ºi ce nu se poate repara. Se interesa de toate. ªefii lui, mici
ºi mari, l-au apreciat din primele zile pe acest tânãr, care vroia sã ºtie
totul, împlinea corect toate indicaþiile, îi asculta ºi-i stima. Mai ales le
plãcea limba lui din Maramureº, din Mara-Mu cum spunea Gabi,
dialectul din Borºa. Era cel mai tânãr dintre toþi care lucrau aici. Îmbrãcat
în salopetã albastrã, veºnic sãritor la nevoie, când trebuia sã-ºi ajute
tovarãºii de lucru sau pe maiºtri, le plãcea tuturor. Tata ºi mama îi mai
trimiteau ºi þuica aia din Mara-Mu, care se aprindea de la chibrit ºi
ardea cu flacãrã mare albãstrie pânã nu rãmânea nici un pic. Le plãcea
maiºtrilor þuica aia de munte care frigea totul în mãruntaie, aducând o
dispoziþie bunã...
Odatã i-a dat ºi ºefului celui mai mare o gãrafã de þuicã, aia care
fãcea minuni.
Gabi a învãþat aici multe, de toate, cãci prindea totul din zbor. ªtia
sã repare motoarele, cutiile de viteze, învãþase sã sudeze, se pricepea la
toate. Nici trei luni n-a durat, cã l-au ºi chemat la ºef.
- Bujule, i-a zis ºeful, ajunge cât ai stat aici. Noi ne-am uitat la tine,
am vãzut cã îþi place meseria asta ºi din tine a ieºit un mecanic adevãrat.
ªtii totul ce trebuie sã ºtie un mecanic despre utilajele grele, ce trebuie
de fãcut ºi acum poþi sã lucrezi oriunde singur. Nu mai ai nevoie de
noi. Ce-am putut noi sã te învãþãm, te-am învãþat, tu te-ai stãruit ºi ai
învãþat bine. Acum o sã te trimitem la muncã, unde va trebui. A doua zi
el a primit un escavator „Castro”, i-au înmânat hârtiile respective, cã el,
Buju Gavrilã, e titularul ºi rãspunde de proprietatea statului, de „Castro”,
de care trebuie sã aibã grijã, sã fie þinutã în regulã ca sã poatã lucra. I-
au mai dat ºi un vagon-remorcã pe roþi, ca sã aibã pat ºi masã ºi toate
cele necesare pentru a putea face mâncare, o butelie cu gaz, o plitã ºi
altele. L-au trimis la canalizãri în satul Moºniþa-Veche, lângã graniþã.
- Bujule, o sã avem grijã de tine, dar sã nu ne uiþi nici tu, cã palinca
aia e datã dracului, râdeau ei. Erau bãrbaþi în vârstã, oameni de treabã,
care ºtiau bine lucrul sãu ºi-i ajutau ºi pe tineri sã devinã buni specialiºti.
ªefii de pe ºantierul de la Moºniþa-Veche l-au primit cu braþele deschise

– 39 –
pe acest tânãr cu ochi vioi ºi pãtrunzãtori, care le-a plãcut de la prima
vedere.
- Uite Bujule, i-a hârtiile cu toate schiþele, începi de aici ºi termini
acolo, aici se plãteºte la metru-cub. Cât ai fãcut, atâta primeºti, i-a spus
ºeful. Gabi ºi-a conectat vagonul la curentul electric, începând munca.
Lucra zi ºi noapte, pentru el lucrul era totul. Numai duminicã nu
lucra, se ducea la bisericã la Moºniþa Veche, unde era stabilit vagonul
sãu.
Se mai ducea la cãmine sã mai cunoascã alþi tineri ºi tinere. Oamenii
din sat erau buni gospodari, ei lucrau în colhoz. Nu primeau mult acolo,
era mizerie ca peste tot, dar îi mai salvau gospodãriile de acasã, cãci
mai þineau animale, pãsãri, mai aveau grãdini pe lângã casã.
Dupã o lunã Gabi a primit primul salariu – 17000 de lei. S-a speriat
de atâþia bani. Primise de cinci ori mai mult decât un doctor. A doua
lunã a primit mai puþin 11000 de lei, s-a stricat escavatorul. A treia lunã
numai 9000 de lei, deoarece s-a defectat o pompã hidraulicã ºi o
sãptãmânã nu a putut lucra, pânã a fãcut reparaþia. Pe ºantier a fãcut
cunoºtinþã cu mulþi moldoveni din Suceava, care lucrau pe dragline
Nobas, de tip nemþesc. Câºtigau foarte bine – câte 21-22000 de lei pe
lunã. Aveau aproape toþi maºini noi Dacia, erau plini de bani.
Gabi a venit la Timiºoara.
- Tovarãºe director, vreau draglinã...
- Bujule, se aranjeazã, adã þuica ºi „kentul”, zise ºeful.
Totul s-a fãcut ºi l-au trimis pe Gabi chiar la graniþa cu sârbii. Gavrilã
Buju era titularul unui „Nobas 669”, un copil de 17 ani care acum lucra
zi ºi noapte, ajungând cu canalul la circa 20 de metri de pãmântul arat
al grãnicerilor, fâºia greblatã. Un militar grãnicer stãtea alãturi ºi-l pãzea
sã nu fugã în altã þarã. În fiecare zi, seara, era obligat sã se prezinte la
pichet ºi sã facã prezenþa. A venit ºi toamna, Gabi a împlinit 18 ani,
lucrul se mai stopa. Era frig, îngheþa apa, trebuia sã dea drumul la apã
din motor dupã terminarea lucrului, sã încãlzeascã motorul înainte de
lucru, se mai defectau cablurile. Nu mai era câºtigul cel mare, ºefii îl
chemau la Timiºoara, unde putea sã lucreze cu salariul de bazã...
- Bujule, vinã aici, uite vin sãrbãtorile, e nevoie ºtii tu de ce...
Gabi a venit la Timiºoara, era cel mai cãutat om de ºefi, trãia la un
hotel luxos, „Continental”. La hotel veneau mulþi strãini ºi din alte þãri,
cu care Gabi stabilea legãtura. De la un Italian a obþinut o mapã cu
Iugoslavia ºi Italia ºi un dicþionar româno-italian. Avea la CEC 47000
de lei, dar nu putea încasa decât câte 2000 de lei pe lunã. Nelu
„administratorul” hotelului, i-a fãcut o chitanþã legalã de 15000 de lei,

– 40 –
tata i-a trimis un act cã-i bolnav ºi are nevoie de bani pentru
medicamente, ºi a trebuit sã facã tot felul de hârtii ca sã scoatã de la
bancã 40000 de lei. Aceºti bani Gabi a reuºit sa-i schimbe în valutã
strãinã. Gabi se gãtea sã treacã graniþã, în altã þarã, unde sã înceapã o
viaþã nouã, adevãratã. I-a trimis tatei 8000 de lei.
Gabi trãia la hotelul cel mai luxos, „Continental”, ºi cel mai bun în
Timiºoara; avea bani buni câºtigaþi cu draglina. Aici lucra ca adminis-
trator un bãrbat de vreo 30-33 de ani, pe care toþi îl numeau Nelu.
Înalt, solid, simpatic la vedere, politicos cu toþi, inspira încredere
ºi bunãvoinþã. Gabi s-a împrietenit cu el, cu toate cã Nelu era mai în
vârstã cu mulþi ani ca el. ªi lui Nelu îi plãcuse acest tânãr vesel,
deschis, îndrãzneþ ºi curajos. Mai vãzuse el de câteva ori cum Gabi
fusese chemat la securitate pentru cã fãcea cunoºtinþã cu strãini din
alte þãri, care trãgeau la hotelul „Continental”. Gabi, întorcându-se
de la securitate, nu se astâmpãra ºi din nou se întâlnea cu cei din
strãinãtate. Cu încetul Nelu cãpãtase încredere în acest bãiat ºi se
împrieteni cu el. El avea aceleaºi pãreri despre viaþa din þara
româneascã ºi conducãtorii ei geniali, ºi tânjea dupã altã viaþã, o
viaþã liberã, visa sã ajungã în altã þarã... Când a aflat cã Gabi se
gândeºte sã treacã graniþa spre Italia, sau Austria, s-a alãturat planului
lui. Se întâlneau, sfãtuindu-se cum sã rezolve diferite probleme,
fãceau planuri de trecere a frontierei, Gabi ºtia foarte bine locurile
ºi obiceiurile celor ce pãzeau sârma ghimpatã, care-i împiedica pe
mulþi sã ajungã dincolo...
Acum Gabi trãia mai bine ca acasã. Era hrãnit de Nelu, care deseori
lua masa în camera lui Gabi la hotel, sau în biroul sãu. Aici mai
deschideau o sticlã de vin sau de palincã ºi puneau þara la cale. Zi cu zi
planul de evadare din þarã se contura tot mai clar ºi mai amãnunþit.
Gabi mai avea ºi o gagicã, Mariana, cu care se împrietenise la cataramã.
Ea venea deseori la el, la hotel, ºi rãmânea pânã dimineaþã cã de, erau
tineri. Nimeni nu le zicea nimic cu toate cã lucrul acesta era interzis,
dar toþi ºtiau cã Nelu era prietenul lui Gabi ºi tãceau din gurã. Mariana
era o fatã de vreo 17 ani, frumuºicã, cu ochi ca murele, ºi toþi îi aruncau
priviri când trecea pe coridorul hotelului sau când dansa cu Gabi. ªi ea
dorea sã plece în altã þarã ºi acum Gabi fãcea planurile împreunã cu ea,
dorind s-o scoatã din raiul comunist, s-o ducã ca Fãt-Frumos pe alte
plaiuri.
Erau încã tineri, verzi ºi trãiau cu visuri ca mai toþi la vârsta asta. El
se deprinsese cu ea, era iubit, dezmerdat ºi îi plãcea ºi lui aceastã
fetiºcanã, care era gata sã meargã cu el pânã la capãtul pãmântului.

– 41 –
 Mai avea Gabi un prieten, unul Gheorghe, pe care toþi îl numeau
Giorgio. De staturã mijlocie, vânjos, îndrãzneþ, îi plãcuse lui Gabi de la
prima vedere ºi era cam de o vârstã cu el. Giorgio era omul strãzii în
Timiºoara. Îl ºtiau toþi, cãci el se ocupa cu afacerile oricui. Cine vroia
sã rezolve ceva imposibil, se adresa lui Giorgio. El îi ºtia pe toþi în
Timiºoara, pe hoþi, pe þiganii târgoveþi, pe fetele ce îºi vindeau trupul,
pe comercianþii mai mari ºi mai bogaþi, cu care avea contacte. Îþi trebuia
sã faci rost de dolari, mãrci, ce în acele vremuri era foarte periculos,
cãci puteai sã capeþi ani grei de puºcãrie, te duceai la Giorgio care þi-i
procura fãrã sã ºtie nimeni. Unora le trebuia sã schimbe numãrul
motorului la automobil, Giorgio îþi gãsea un specialist care îþi fãcea
treaba aºa cã nici un poliþist rutier nu-l depista. Vroiai sã te rãzbuni pe
cineva, sã-i dai o bãtaie, te adresai lui Giorgio, care îþi gãsea bãieþii
necesari printre þiganii ce dãdeau târcoale pieþii, cãutând sã ºterpeleascã
ceva sau sã care mãrfurile unor comercianþi, care doreau sã plãteascã
mai puþin hamalilor. Gabi s-a împrietenit ºi cu Giorgio... Dupã câteva
întâlniri ei au înþeles cã au aceleaºi gânduri ºi visuri de a pãrãsi þara,
unde totul era interzis ºi comuniºtii îi forþau sã trãiascã aºa cum doreau
ei.
Erau acum trei care organizau întâlnirile la hotel sau la Giorgio acasã,
unde planurile se puneau la cale. Vorbeau despre hrana ce le trebuia în
drum, despre drumul pânã la graniþã, despre îmbrãcãmintea luatã cu ei
sã nu fie suspectaþi în regiunile prin care trebuiau sã treacã, despre alimente
care nu trebuiau sã fie multe ºi grele, pe scurt pregãteau totul pentru
aceastã escapadã. Cu toþii ºtiau la ce risc se expun, dar erau bãrbaþi
curajoºi, hotãrâþi.
În ultima vreme se stãruiau sã fie vãzuþi mai puþin împreunã, sã nu
cadã sub ochii vigilenþi ai securitãþii, care fãcea ravagii în Timiºoara ºi
în þarã. ªi nu pentru cã erau oameni de vazã, ci simpli muncitori, nu
fãceau nici politicã, dimpotrivã lãudau deschis conducerea comunistã
ºi mai ales pe genialul conducãtor Ceauºescu, care aducea „fericirea”
în þarã, nu figurau la securitate în „contingentul de oameni periculoºi
pentru viitorul poporului”...
În ziua de 24 decembrie 1978, Gavrilã, Nelu ºi Giorgio, încãrcaþi cu
ciocolatã ºi, având cu ei bani mulþi, valutã strãinã, au luat-o spre frontierã.
Zãpadã nu prea era, dar îi muncea un ger cumplit, ger de crãpau pietrele.
Gavrilã ºtia foarte bine locurile cãci lucrase aici. Îi ºtia ºi pe grãniceri,
de multe ori bãuse o halbã de bere cu ei. ªi mai ºtia ora când ei fãceau
controlul fâºiei arate de lângã sârma ghimpatã, care se întindea de-a
lungul graniþei. S-au apropiat tiptil de graniþã. Era noapte adâncã, luna

– 42 –
se ascunsese dupã nori, era ora trei spre dimineaþã. Undeva în sat se
trezeau primii cucoºi, cei mai silitori, la al doilea cântat ºi trezind pe cei
mai harnici care se sculau în zori la lucru. Ascunzându-se dupã copaci
ºi tufiºuri, treceau pe rând unul dupã altul. Gabi mergea primul, ºtiind
locurile, ceilalþi doi se strecurau dupã el. Iatã ºi draglina lui Gabi –
„nobasul” nemþesc, care îi adusese mulþi bani pânã s-a stricat ºi Gabi a
lãsat-o aici toamna. Nimeni nu a miºcat-o din loc. De aici, de la draglinã,
pânã la sârma ghimpatã erau vreo 20 de metri. În jur o tãcere de
mormânt. Nu se vedea nimeni ºi nu se auzea nimic. Toþi trei, cu inima
la gurã, tremurând de frig, dar mai mult de încordare, s-au apropiat de
sârma ghimpatã. Gabi ºtia unde sunt firele electrice, firele de alarmã.
Le-a ridicat uºor cu un bãþ ºi cei doi, Giorgio ºi Nelu, au trecut târ⺠sub
ele. Apoi Giorgio a þinut firele cu bãþul, iar Gabi s-a târât ºi el pe
pãmântul îngheþat.
Gabi ºtia ora când grãnicerii trebuiau sã controleze fâºia de pãmânt
în lungul sârmei ghimpate, dar nu a trecut nimeni. Poate se schimbase
ora controlului, poate grãnicerii dormeau undeva, cãci era un ger de
20o. Cine s-ar fi încumetat sã treacã graniþa pe un aºa ger? Dar ei nu
mai puteau sã aºtepte. Poate aceasta a fost norocul lor, au trecut ºi al
doilea gard de sârmã ghimpatã. Nu vorbeau între ei, se sfãtuiau cu
gesturile mâinilor ºi se împingeau unul pe altul. Ultima sârmã era cea
sârbeascã. Vremea trecea repede, deºi lor li se pãrea trecerea sub sârmã
o veºnicie. Era ora patru ºi ceva, începuse sã aparã zorile. Nici aici, la
sârbi, nu era nimeni. Au trecut cu bine. Erau uzi leoarcã de sudoarea,
care le curgea sub cãmaºã, pe spate, de atâta încordare. Erau deja în
Iugoslavia lui Tito, dar nu erau încã scãpaþi cu totul, cãci sârbii, dacã îi
prindeau, îi dãdeau înapoi pe mâna românilor.
Au ajuns ºi la canalul Bega, pe care trebuiau sã-l treacã, ca sã ajungã
la Belgrad. Pe malul canalului, într-un loc cu tufiºuri multe, s-au oprit
sã mai rãsufle ºi sã se mai usuce cãci cãmãºile le erau lipite de spinare.
Apa era îngheþatã pe la maluri ºi nimeni nu avea chef sã intre în ea. S-
au dezbrãcat, hainele le-au pus în saci de plastic cei luaserã cu ei, cãci
se aºteptau la toate în acest drum periculos.
- Hai, bãieþi, le-a ºoptit Gabi, nu avem altã ieºire, trebuie sã trecem
ºi canalul ãsta pânã nu e ziua, sã nu ne vadã nimeni. Au intrat pe rând
în apa rece, gheaþa la mal s-a prãbuºit ºi plutea bucãþi la vale. Giorgio
ºi-a zgâriat rãu gâtul de o bucatã de gheaþã, ascuþitã ca cuþitul. Rana
sângera. Era încã noapte, frig, le clãnþãneau dinþii, li se pãrea cã peste
tot îi pândesc grãnicerii... ªi Gabi îºi julise mâinile, ele erau roºii de
sânge. Dar ca sã ajungi la Belgrad trebuia sã treci Bega, alte drumuri

– 43 –
erau mult mai periculoase. Se fãcea de acum ziuã, trebuia sã treacã mai
repede, sã se ascundã ziua, sã aºtepte din nou întunericul nopþii. Aici
erau încã în zona de graniþã ºi se puteau aºtepta la orice, pentru cã ei
lãsase urme ºi puteau fi uºor depistaþi. Apa le presa corpul, nu le ajungea
aer, mai trebuia ºi pe Giorgio, rãnit, sã-l tragã dupã ei. Au ieºit cu
greu din apã, s-au ascuns în tufiºuri, s-au ºters cu batistele ºi s-au
îmbrãcat. Au îngheþat bine, acum se bãteau cu mâinile ca sã se
încãlzeascã, dinþii le clãnþãneau de parca aveau friguri. N-au ieºit din
tufiºuri ziua, l-au legat la gât pe Giorgio, aºa ca sã nu se vadã rana.
Stãteau pe rând la pândã, cãci trebuiau sã aºtepte din nou noaptea sã
meargã mai departe. De dormit nici vorbã, era un ger mare. S-au muncit
aºa pânã s-a întunecat ºi au luat-o la drum, uitându-se pe harta pe care
Gabi o cãpãtase de la un italian la Timiºoara încã. Au mers toatã noaptea,
þinându-se de ºoseaua pe care uneori apãreau automobile ºi ei se culcau
la pãmânt pânã ele treceau. În zori au zãrit luminile Belgradului.
Au intrat în oraº, mergând unul dupã altul la mare distanþã. Trebuia
sã ajungã la garã pentru a lua trenul spre Lubliana, spre graniþa cu
Italia. Gabi ºtia sârbeºte ºi mai întreba pe femei, de bãrbaþi avea fricã sã
se aproprie. Fiecare sârb i se pãrea duºman. Gabi a mai cumpãrat pâine,
cãci ºocolata era pe terminate ºi au ajuns la garã dispersaþi, parcã ar fi
fost strãini. Gabi a intrat în garã, a aflat când merge trenul ºi a cumpãrat
la casã trei bilete pentru Lubliana. În vagon s-au aºezat în diferite colþuri
ºi au adormit de obosealã, dar unul stând de veghe. S-au dat jos din
tren la Lubliana ºi au luat-o spre ieºirea din oraº. Dupã hartã, într-o
pãdurice, au luat-o spre Doleni-Logoteþ, Postoina ºi Divacia, orãºele ce
cãdeau în drumul lor spre graniþa italianã. Mergeau paralel cu drumul,
dar departe de el, orientându-se dupã maºinile ce treceau uneori pe
alãturi. Mergeau numai noaptea mâncau pâine ºi ciocolatã, care le þinea
puterile ºi rezistenþa. La graniþã cu Italia erau munþi, niºte munþi pietroºi,
înalþi. Au început sã se ridice spre vârful muntelui, care stãtea în calea
lor ºi prin care trecea graniþa. Se ridicau încet pas cu pas, era noapte, se
vedea rãu, nici o potecã, totul acoperit cu zãpadã. Nu ºtiau unde e
sârma ghimpatã, graniþa sârbilor cu a italienilor. Nelu a alunecat, cã era
gheþuº peste tot, ºi ºi-a scrântit piciorul drept. A început sã zbiere de
durere. Giorgio ºi Gabi i-au astupat gura, a fost ceva grozav. Speriaþi sã
nu fie descoperiþi, i-au legat piciorul cu o curea ºi cu chiu cu vai s-au
ridicat mai departe pe munte, târându-l pe Nelu, care se stãruia sã nu
þipe de durere. De jur împrejur o tãcere ca în mormânt, se auzea ºuierul
vântului din când în când, care-i pãtrundea pânã la oase. Frig, gheþuº,
se poticneau, dar se ridicau cu încetul în sus. Au ajuns în vârful muntelui

– 44 –
ºi aici au vãzut luminile oraºului Triest, departe, jos, la poalele muntelui.
În suflet li s-a fãcut mai uºor, s-a întors speranþa pierdutã. Graniþa era
pe aici, pe undeva pe munte, nu ºtiau dacã o trecuserã, li se pãrea cã nu
mai este nimeni acolo sus, cãci era frig, locuri sãlbatice, gheþuº, ce ar fi
cãutat pe aici grãnicerii sârbi... Coborând mai departe, au dat de o
cãrãruºã ºi peste vreo cinci metri în faþa lor a apãrut un gard de sârmã
ghimpatã. Era graniþa sârbeascã cu Italia. S-au uitat la ceas, ora patru
dimineaþa... nu se aºteptase ei sã fie aici sârmã ghimpatã. Trebuia sã
treacã peste ea. Nu mai vorbeau între ei, se temeau, îºi fãceau semne cu
mâinile. Gabi a trecut primul peste sârma ghimpatã, a ajuns dincolo
zgâriat, plin de sânge, ºi a ridicat sârma din partea de jos sã treacã altul.
Giorgio îl târa pe Nelu, care era cu buzele încleºtate sã nu geamã.
Deodatã s-a auzit un câine lãtrând, venind în fugã, dupã care se auzea
bocancii grãnicerului sârb, care striga: stui, stui...
Dar ei erau deja dincolo de sârmã. Soldatul ajuns la sârmã þinea
puºca îndreptatã spre ei, dar s-a oprit. Câinele însã a trecut sârma dupã
Giorgio. Gabi îl târa pe Nelu. Giorgio, fugãrit de câine, s-a oprit, a luat
un pietroi ºi l-a lovit în cap. Câinele a început sã urle de durere ºi s-a
retras. Trecând peste sârma ghimpatã, au scãpat ºi acum coborau încet
muntele. Italienii nu aveau sârmã ghimpatã la graniþã. Gabi ºi cei doi
prieteni fugari s-au oprit ºi el a strigat:
- Bãieþi, suntem liberi! S-au sãrutat, îmbrãþiºându-se. S-au aºezat pe
niºte pietroaie, odihnindu-se.
- Am avut noroc, a zis Gabi. Sã mergem mai departe...
Au pornit-o în jos. Piciorul lui Nelu s-a umflat, era vânãt. Grãnicerii
italieni nu erau nicãieri. Se lumina bine de ziuã. Au ajuns la poalele
muntelui. Aici erau niºte cãsuþe ale unui sãtuc ascuns în munþi. Au
ajuns cu greu la o casã, cãzând de obosealã, uzi leoarcã de sudoare...
Nelu nu mai putea merge, nici sãri într-un picior. Gabi a bãtut la
geamul primei case. Nelu se vãita. Gemea de durere. Din casã a ieºit
un bãrbat ºi i-a întrebat:
- Voi sunteþi de la Roma?
- Aiuto siamo români! Striga Gabi. Noi suntem români din România
comunistã, striga mereu Gabi.
El ºtia un pic italiana. Din alte case au mai apãrut bãrbaþi, femei. Ei
au înþeles ce s-a întâmplat ºi au chemat salvarea, care a venit peste vreo
15 minute. Au apãrut ºi carabinierii. Toþi erau uimiþi cum au trecut ei
munþii, târându-l pe Nelu, cum de nu l-au lãsat acolo în munþi.
Italienii din sat strigau: Bravo, bravo! Dar ºi carabinierii se mirau,
vorbeau între ei cum de au reuºit sã-l aducã pe Nelu cu piciorul rupt

– 45 –
prin munþi încoace, jos. Cu ajutorul lor au ajuns la Triest, unde pe Nelu
l-au dus la un spital, iar Gabi ºi Giorgio au fost duºi într-un lagãr de
refugiaþi – campus, cum îi ziceau ei. Dupã douã sãptãmâni l-au adus ºi
pe Nelu cu piciorul în ghips în campus. Între timp toate actele s-au
fãcut, fiind înregistraþi ca refugiaþi din þãrile comuniste. Nelu era cãsãtorit
ºi avea doi copii, unul de cinci ºi altul de ºapte ani. Nevasta ºi copii
rãmãsese acasã, în România. Nelu avea cu el 120000 de lei. A scos
50000 de lei ºi i-a dat lui Gabi.
- Astea sunt pentru tine, dragã Gabi, a spus el. Nu m-ai lãsat, ne-ai
scos din þarã ºi cu tine am ajuns aici, unde doream de mulþi ani sã
ajung. Aº fi plãtit ºi 200 de mii numai sã ajung aici, sã mã scoatã cineva
din raiul comunist. Nelu a plecat în Franþa, avea acolo relaþii. Gabi ºi
Giorgio ºi-au fãcut actele pentru a emigra în Canada.
III
Având mult timp liber, în aºteptarea vizei pentru Canada, Gabi ºi
Giorgio se plimbau prin Triest. Au vizitat oraºul, parcurile, barurile,
muzeele ºi alte locuri distractive, cãci aveau bani ºi se bucurau de
libertatea obþinutã cu atâta greutate ºi peripeþii. Gabi a scris la prietenii
sãi, la pãrinþi, la neamuri, cã e în Italia ºi pleacã în Canada. A mai scris
ºi la ºefii sãi de la SUT din Timiºoara, cã s-a terminat cu þuica aia foc ºi
cu ciubucul. N-a trecut mult timp ºi a primit un teanc de scrisori.
Citindu-le s-a întristat. Vãrul din Arad, Gavrilã ºi gagica lui Gabi din
Timiºoara, Mariana, dar ºi alþii îi reproºau cã nu i-a luat cu ei în Italia ºi
i-a lãsat acolo, în iadul comunist.
Gabi s-a pus pe gânduri. Îl dureau aceste reproºuri ale lui Gavrilã ºi
a gagicei sale mai ales. Întins pe un pat din baraca sa din campus, se
gândea dacã a fãcut drept cã nu i-a luat cu el, dacã ar fi rezistat ei la
acel drum periculos ºi grozav de greu. Trãind acum în Italia, vãzând
altã viaþã, aºa cum trebuie sã trãiascã oamenii, gândurile nu-i dãdeau
pace. Îi pãrea rãu cã nu-i luase ºi pe Gavrilã ºi pe gagica sa, cã nu erau
acum alãturi de el.
- Trebuie sã mã duc dupã ei, sã-i scot ºi pe ei la libertate, gândea
Gabi. Drumul îl ºtiu acum, bani am, trebuie sã-i aduc ºi pe ei aici. Au
mai trecut câteva zile, pline de gânduri ºi de mustrãri. Gabi se chinuia
tot gândindu-se ce sã facã. Nu dorea sã-i spunã nimic lui Giorgio, ºtiind
cã acesta îl va mustra. I-ar fi zis:
- Mã, Gabi, tu eºti nebun. Atâta ne-am muncit pânã am ajuns aici,
pânã am ajuns la libertate ºi acum te bagi singur în gura lupului. Singur.
Nu fii prost! Ai s-o pãþeºti! Te vor ucide securiºtii în România, dacã te

– 46 –
vor prinde. Ulciorul nu merge de multe ori la apã. Gândeºte-te la mama
ta, la fratele tãu, la sorã, la toþi...
Dar Giorgio nu ºtia nimic ºi Gabi nu-i spunea, fiindcã ºtia cã el îl va
împiedica sã treacã din nou graniþa spre România.
Peste câteva zile Giorgio îl cãuta pe Gabi prin Triest, dar nu-l putea
gãsi nicãieri. Parcã ar fi intrat în pãmânt. Gabi era deja departe. El s-a
întors pe acelaºi drum cu bine, trecând graniþa româneascã fãrã
probleme. ªtia bine regulile grãnicerilor români, doar îi urmãrise zile
întregi, când lucra pe graniþã.
Ajuns la Timiºoara i-a sunat soþiei lui Nelu. Ea s-a speriat, auzindu-
i vocea. Nelu avea maºinã. Gabi a venit la ea, a luat-o cu copii ºi au
plecat la Arad dupã vãrul Gavrilã. Soþia lui Nelu îi povestea pe drum:
- Mãi Gabi, toþi în Timiºoara ºtiu despre tine ºi Nelu. ªi ºefii tãi ºi
securitatea. Eu am fost chematã la cercetãri.
- Unde-i bãrbatul tãu? Mã întrebau, bãtând cu pumnul în masã. Au
vrut sã mã bage în puºcãrie, sã spun adevãrul, cum a plecat, de ce nu
am anunþat poliþia...
- Le-am spus cã eu nu ºtiu nimic, cã Nelu m-a lãsat cu copii ºi nu
trãieºte cu noi, cã nu ºtiu unde se aflã, cã am rãmas pe drumuri... I-au
interogat ºi pe ºefii tãi de la SUT. Acolo toþi sunt furioºi pe tine, Gabi,
cã le-ai jucat festa. Ei ziceau cã eºti condamnat la moarte, cã ai distrus
utilajul care costã milioane de lei... La Arad Gabi nu l-a gãsit pe vãrul
sãu, Gavrilã. Sã rãmânã în Arad era periculos, dacã l-ar fi vãzut cineva,
ar fi fost pierdut. S-a întors imediat la Timiºoara, sã plece imediat în
Italia. Aici Gabi ºi-a gãsit gagica care nu mai putea de bucurie cã el s-
a întors dupã ea. Spre searã, în casa ei s-au strâns mai multe cunoscute
ale ei ºi a lui Gabi.
- Gabi, scoate-ne ºi pe noi de aici. Avem bani, avem inele de aur, îþi
dãm de toate, numai ia-ne cu tine. Soþia lui Nelu i-a spus ºi ea cã lasã
copii la mama sa ºi pleacã ºi ea cu el, nu mai vrea sã aºtepte pânã va
veni chemarea din Franþa.
- Dragile mele, le spunea Gabi, asta nu e o plimbare în parcul
Timiºoarei. E un mare risc, poate sã ne prindã ºi atunci o sã aveþi ani
grei de puºcãrie, poate sã ne împuºte la graniþã, nu e glumã. Nu pot sã
vã i-au, nu pot. E prea riscant lucrul acesta. Între ele era ºi una Alina,
care avea un iubit italian la Roma. Ea i-a spus:
- Mãi Gabi, dacã nu ne ei pe noi toate, mã duc acum la poliþie ºi te
denunþ.
- Alina, oare tu nu înþelegi cã e foarte periculos, dacã ne prind la
graniþã, eu nu pot sã-mi i-au aceastã rãspundere. ªi voi nici nu o sã

– 47 –
rezistaþi, trebuie sã mergem noaptea, sã trecem canalul Bega ºi sã
mergem prin munþi, cã altfel nu ajungem acolo, le rãspundea Gabi.
- Noi mergem cu tine, i-au spus fetele, fie ce o fi, a spus Alina.
Gabi nu se putea hotãrî ce sã facã, iar timpul trecea.
Nevasta lui Nelu a încercat ºi ea:
- Gabi, i-a spus ea, ia-ne cu tine. Doar tu nu eºti un fricos, poate þi se
pare cã îþi plãtim prea puþin....
- Fetelor, aici nu e vorba de bani, e un risc grozav. Nu vreau sã
cãdeþi pe mâna securitãþii, rãspunse Gabi.
- Dacã nu ne i-ai cu tine, þi-am spus, mã duc la poliþie chiar acum,
a zis Alina din nou. Gabi nu avea ce face. Orice minutã pierdutã se
întorcea împotriva lui. El nu se temea pentru el, ºtia cã dacã va fi
prins va încasa mulþi ani de puºcãrie ºi viaþa îi va fi distrusã. Dar mai
era ceva. El e Gabi, bãiatul din munþi, care nu se teme de nimic,
cãruia îi place sã riºte ºi...
Au plecat cu toþii spre graniþã. Le-a trecut pe toate ºase. Dar sã treacã
canalul Bega n-au vrut în ruptul capului ºi Gabi a trebuit sã meargã pe
alt drum spre Belgrad. Mergeau prin hãþiºuri, prin pãdurici, numai
noaptea, evitând satele, orãºelele. Ele nu mai aveau putere sã meargã
mai departe, se simþeau distruse... flãmânde, moarte de obosealã. La ei
se uitau oamenii, cãci pãrea ceva suspect, ºase fete ºi un bãiat.
Ajunºi la Belgrad s-au dus la garã sã ia trenul spre Lubliana. Toþi
erau flãmânzi, nu mai vroiau nimic...
În garã, grupul a devenit suspect pentru alþi cãlãtori. Un poliþist
îmbrãcat în civil a auzit-o pe Alina care plângea cã moare de foame.
Vorbea româneºte. Poliþistului i s-a pãrut suspect grupul ºi l-a apucat
de cap pe Gabi sã nu poatã fugi. I-a cerut paºaportul ºi carnetul de
identitate. I-au arestat pe toþi, ducându-i la poliþie. Aici au început
cercetãrile.
- Eºti arestat de trafic de carne vie, ai vrut sã le duci în Italia sã le
prostituezi, i-au spus poliþaii sârbi. L-au închis la poliþie. A doua zi a
venit ºeful închisorii, un ofiþer sârb, Ilie, care ºtia româneºte.
- Românaºule, vei face mulþi ani de puºcãrie, a zis el. Avem informaþii
cã ai trecut prin multe oraºe, unde ai fãcut mare prãpãd...
Gabi tãcea, nu vroia sã se certe cu ei sã nu fie mai rãu. Dupã vreo 15
zile a fost adus în faþa tribunalului.
- Acuzat Buju, i-au spus judecãtorii, dacã nu vei spune adevãrul, o
sã fie rãu. Numai adevãrul poate sã te ajute ca judecata sã fie dreaptã.
- Eu am spus totul la anchetã, dle judecãtor. N-am furat nimic, n-am
omorât pe cineva, n-am obijduit pe nimeni. Pe femei le-am luat cu

– 48 –
mine nu pentru a le vinde în Italia, ci pentru a le trece într-o þarã cu altã
viaþã, cu deplinã libertate. A fost dorinþa lor, eu nu am vrut sã fac asta,
ºtiam cã e un risc mare sã încalc legile, dar ele m-au rugat cu lacrimi în
ochi ºi eu am cedat.
Judecãtorii l-au condamnat pe Gabi la un an de închisoare. Din salã
l-au scos în curte, punându-i cãtuºele la mâini, ºi l-au urcat în duba
ce-i aºtepta sã-l ducã la puºcãrie la Vârºeþ. Nimerind aici, dupã gratii a
hotãrât sã facã greva foamei, cãci judecãtorii nu aveau dreptate cã l-au
condamnat pentru trafic de carne vie...
De câteva ori s-a adresat sã fie chemat la ºeful puºcãriei, dar nimeni
nu-l lua în seamã. Nu a mâncat câteva zile, dar paznicii au început sã-
l hrãneascã cu forþa, bãtându-l. Aproape o lunã s-a þinut Gabi tare, zile
întregi nu lua nimic în gurã ºi cu toate stãruinþele paznicilor, þinea greva
foamei. Aºa a obþinut sã fie chemat la ºeful închisorii. Aici, în cabinetul
lui, Gabi striga cã el nu-i vinovat ºi i-a povestit istoria sa. ªeful, numit
Ilie, vorbea un pic româneºte, l-a ascultat pânã la capãt ºi i-a promis cã
se va stãrui sã-l ajute. Poate cã s-a înduioºat de soarta acestui bãiat care
avea nici 18 ani, poate cã se sãturase de grevã fãcutã, ºi vroia sã scape
de el, a dat ordin paznicilor sã-l ducã la poliþia românã, cum ceruse
Gabi, care vroia sã facã puºcãria în România. I-a mai spus ºeful cã ºi la
Belgrad este un lagãr pentru refugiaþi, unde se fac dosare pentru
America. Dupã douã, trei zile, gardienii l-au scos din celulã ºi l-au
urcat într-o dubã purtându-l vreo orã în ea. Duba era închisã, nu avea
geamuri ºi Gabi nu ºtia unde-l duc zbirii. Printr-o crãpãturã a uºei din
spate, Gabi a zãrit un indicator pe ºosea pe care scria: Belgrad – 98 km.
Au mai trecut vreo 40 de minute ºi duba s-a oprit. Era vama sârbeascã
Stomoraviþa. Aici a fost predat românilor. Poliþiºtii români îl duceau la
închisoarea Popa ªapcã din Timiºoara. Încã câteva zeci de minute ºi
duba s-a oprit. Uºa din spatele dubei s-a deschis ºi Gabi a vãzut militari,
care l-au dus într-o camerã, unde i-au schimbat hainele, i-au înnegrit
obrazul ºi l-au dus într-o camerã la subsol, coborând pe niºte scãri. Era
dus de un militar, ochii îi erau închiºi cu niºte ochelari prin care nu
vedea nimic. Au deschis o uºã de fier, care scârþâia ºi, scoþându-i
ochelarii, l-au împins puternic în spate ºi el a cãzut pe podeaua de
ciment. Uºa s-a închis, scârþâind, ºi el a rãmas singur. Gabi, cu toate cã
era disperat, s-a bucurat crezând cã a scãpat de sârbii cei pãcãtoºi, care
s-au purtat aºa de brutal cu el.
Dar sãrmanul de el nu ºtia cã suferinþele cele mai straºnice abia vor
începe. A fost dus într-o camerã unde se afla un miliþian mic de staturã,
uscãþiv. Era român. S-a început interogatoriul:

– 49 –
 - Cine eºti, de unde eºti, ce-ai cãutat în Iugoslavia? Apoi a fãcut
militãrie cu el: sus, jos, culcat, sculat, sus, jos... A început sã-l batã cu
pumnii, cu picioarele... L-a fãcut mãr...
- Trãdãtorule, þi-ai vândut þara, ai vrut sã scapi de noi... degeaba...
noi acum suntem stãpâni aici, nu voi, care vã îmbogãþiaþi pe pielea
noastrã... nemernicule, trãdãtorule... ªi-l bãtea la tãlpi cu bulanul...
Cât poate sã rabde omul, mai ales un bãiat tinerel, încã neformat
fizic, au urmat câteva zile de bãtãi, batjocurã, umilinþã... Dupã asta l-au
urcat în dubã ºi l-au dus la Borºa sub escortã. Dupã el a venit „Roºcatu”,
un miliþian din Borºa, care fãcea curte unei veriºoare a lui Gabi. A
intrat la el în camerã la puºcãrie.
- Mã, tu eºti ãla, a strigat el. Paºtele mãtii cu frontieristul tãu! Unde
bã, ai vrut sã fugi din þarã. Sã-mi dai mie de lucru, sã te duc la Borºa...
Dã mâinile încoace, sã-þi pun cãtuºele! striga Roºcatu.
Mirosea a rachiu, venise cu trenul de dimineaþã ºi într-o bodegã mai
luase o palincã. Era cu niºte ochi holbaþi, cu un obraz plin de pete
roºcate ºi, iscãlindu-se de primire la locotenentul de serviciu, l-a împins
pe Gabi spre uºã. În coridor i-a mai dat câteva picioare la fund sã meargã
mai vioi. L-au urcat din nou în dubã.
- Mama ta de frontierist! Mi-ai stricat treburile, mãgarule! þipa el.
Ajunºi la tren, l-a urcat într-un compartiment ºi începu sã caute cheia
de la cãtuºe. „Unde dracu am pus-o”, mormãia el cãutând cu mâinile
prin buzunare. Aºa ºi n-a gãsit cheia. O pierduse, poate în puºcãrie,
poate pe drum.
- O sã mergi ºi aºa, mama ta de frontierist, a urlat el. Gabi a stat
încãtuºat pânã au sosit la Borºa. Numai aici la post au gãsit o cheie care
s-a potrivit ºi i-au scos cãtuºele. Aici l-au închis într-o odaie cu zãbrele,
lãsându-l nemâncat, ºi nici apã nu i-au dat. Aici a stat vreo zece zile cu
interogãri ºi pumni dupã cap.
De la Borºa l-au dus la Viºeul de Jos, unde a stat o sãptãmânã. De
aici a fost dus la Sighetul Marmaþiei, unde a stat o lunã. Aici, în aceastã
vestitã închisoare, unde era chinuitã intelectualitatea românã de cãtre
zbirii comuniºti, a vãzut mulþi oameni, care stãteau fãrã vinã ºi fãrã
judecatã. Aici a înþeles multe ºi i-a crescut ºi mai mult dorinþa de a fugi
din aceastã þarã, unde la putere venise criminalii, conduºi de ocupanþii
ruºi, care asupreau poporul cu mâinile slugilor din România.
Peste tot bãtãi, cercetãri cu înjosiri, care îi trezeau în suflet o urã
straºnicã împotriva tuturor zbirilor comuniºti.
„O da Dumnezeu ºi voi scãpa de aici. Niciodatã nu voi uita pe cãlãii
mei, nu-i voi ierta, cãci nu se pot ierta aºa crime, ei trebuie scoºi afarã

– 50 –
ºi din morminte sã-i vadã toþi oamenii ºi sã afle cum ºi-au bãtut joc de
popor. De la Sighet l-au întors din nou la Borºa. Mama lui suferea
amarnic, venea pe la puºcãrii sã-l vadã, sã-i aducã de ale gurii, dar
zbirii îºi bãteau joc ºi de ea, strigând:
- Pe cine l-ai nãscut? Un trãdãtor, a vrut sã fugã din þara noastrã,
unde toþi muncesc ºi fac ceva pentru ca poporul sã trãiascã mai bine...
Încã mai vii pe aici ºi ne baþi capul, ba îi mai aduci ºi de mâncare... Are
el aici ce hãli... nu-i trebuie nimic. Carã-te acasã...
ªi deseori mama, sãrmana, se întorcea acasã, se ridica în munþii sãi
cu durerea amarã în suflet, cu lacrimi ce-i ºiruiau pe obrazul îmbãtrânit,
devenit negru de suferinþe. O chinuia ºi pe ea întrebarea, de ce s-a
mai întors el dupã Gavrilã, vãrul sãu din Arad. Oare ce-i trebuia lui
asta? Ea nu putea sã înþeleagã cã Gabi era altfel decât mulþi din borºeni,
el nu putea sã-ºi lase prietenul la nevoie. Oare mulþi s-ar fi gãsit aºa
ca el, sã fi ajuns atât de greu la libertate, în þara unde omul era om ºi
nu se uitau la el ca la animale, unde era respectat, preþuit ºi avea toate
drepturile cuvenite ºi sã se întoarcã înapoi... La Borºa i-au spus
eliberându-l:
- Trebuie sã te angajezi la lucru. Unde crezi cã ai putea lucra?
Gabi s-a gândit câtva timp ºi i-a rãspuns miliþianului ºef.
- Îl cunosc pe directorul minei, cred cã aº putea sã muncesc acolo...
ªeful miliþiei l-a trimis cu un miliþian din Borºa la directorul minei
ca sã-i spunã despre ce e vorba.
Au trebuit sã aºtepte vreo jumate de orã, cãci la ºef era o adunare.
Au intrat amândoi, Gabi primul, miliþianul dupã el.
Biroul era acelaºi, nimic nu se schimbase de când Gabi pãºise pragul
acestei camere mari, când ºeful îi ceruse... un viþel.
ªi directorul era acelaºi, numai cã parcã burta îi crescuse ºi mai
mare, culcatã pe biroul negru, plin de hârtii...
Aceiaºi ochi obraznici, aceeaºi faþã umplutã cu slãninã, aceeaºi
privire orgolioasã...
Miliþianul i-a spus directorului:
- Tovarãºe director, am venit aici cu un pãcãtos, un frontierist, care
a vrut sã fugã din þarã, dar securitatea noastrã care nu doarme ºi vede
totul l-a prins ºi acum trebuie sã lucreze, sã-ºi rãscumpere crima, sã fie
sub ochii noºtri ºi a partidului care face totul pentru poporul nostru, dar
duºmanii ãºtia, care rãsar ca ciupercile, nu doresc sã înþeleagã cã totul
se face pentru binele lor. Are noroc cã e tânãr ºi prost, are numai 18
ani, cã-l mânca puºcãria. Poate îl aranjaþi aici, la d-strã, unde colectivul
îl va aduce pe drumul cel drept.

– 51 –
 Directorul se uita la Gabi ºi dupã o tãcere, care pãrea lungã, a spus:
- Cum sã nu, tovarãºe locotenent, dacã nu noi, cine o sã-ºi batã
capul de tânãra generaþie, care nu întotdeauna pãºeºte cu dreptul, mai
face un pas greºit. Gabi se uita la director ºi pe obrazul lui apãru un
zâmbet dispreþuitor...
- Tovarãºe director, nu ºtiu dacã vã mai aduceþi aminte, dar am fost
acum un an la d-strã sã mã angajez ºi...
- Asta nu mã intereseazã, l-a oprit directorul din vorbã.
- Pãi atunci, tovarãºe director, mi-aþi cerut un viþel ca sã mã angajaþi.
Poate cã acum o sã-mi cereþi un viþel ca sã nu mã angajaþi, râdea Gabi.
- Lasã, excrocule o sã am eu grijã de tine, i-a rãspuns directorul lui
Gabi, care râdea, fãcând o gurã pânã la urechi.
- Mâine la ora ºapte dimineaþa sã-mi fii aici, a ºuierat el furios, roºu
de cuvintele lui Gabi.
A doua zi Gabi a ieºit la lucru. L-au fãcut mãturãtor într-un atelier
de reparaþii ºi lucra mai mult cu lopata în mâini, þinându-l la lucrul cel
mai înjositor, trimiþându-l de colo-colo.
Zilele treceau cu greu, câºtigul era mizer, leafa micã. El era deprins
sã lucreze mult, dar sã aibã bani, nu vroia sã lucreze degeaba sau sã se
mulþumeascã cu ce-i plãtea statul comunist. Mai rãu îi era cã mulþi din
ºefi îºi bãteau joc de el, amintindu-i de faptul cã fusese în mâinile miliþiei,
despre care ºtia toatã Borºa:
- Bã, aici trebuie sã lucrezi, aici nu e Italia, unde ai vrut sã fugi.
Avem nevoie de voi cei tineri aici, în þarã, dacã o sã plecaþi cu toþii cine
o sã lucreze la minã, în ceapeuri, oare nu înþelegeþi cã þara are nevoie
de cupru, aur ºi alte metale? Uite aici, n-ai fãcut aºa cum trebuie, s-o
faci din nou... ºi multe alte ºicane, bãtãi de joc...
Cei care îl cunoºteau, se fereau de el, ocolindu-l. Chiar ºi prietenii
nu prea stãteau de vorbã cu el, stãruindu-se sã scape de întâlniri cu el,
invocând diferite motive. Gabi vedea ºi înþelegea toate acestea ºi suferea
mult. Chiar ºi pãrinþii îi aduceau aminte de cele întâmplate,
mustrându-l. El, cu firea lui mândrã, ambiþioasã, cu orgoliul sãu de om
de munte, retrãia greu aceastã purtare faþã de el. Venea acasã, fãcea
lucrul cu sila, trebuiau sã-i spunã, sã-l îndemne, singur nu se apuca de
nimic. Nici în Borºa nu se prea ducea, evita tineretul, se închise în
sufletul lui ºi mai mult tãcea.
Dintre toþi, numai sora Ileana se îngrijea de el, cãuta sã-l mai distreze,
sã mai uite de cele întâmplate. Era o fire vioaie, veselã, care vedea totul
în culoare rozã, nu se pierdea cu firea.
- Lasã, mai Gabi, o sã se îndrepte lucrurile, o sã-þi surâdã ºi þie

– 52 –
norocul. Nu þi-a mers, fiindcã ai vrut sã faci bine la oameni ºi
Dumnezeu nu uitã asta. O sã-þi ajute el în viaþã, cã eºti tânãr ºi totul e
înainte. Cine ºtie, poate o sã reuºeºti încã sã ajungi în alte þãri, sã-þi
îndeplineºti visul tãu din copilãrie.
Gabi nu ºtia nimic de soarta acelor femei, pe care vroise sã le treacã
ºi care cãzuse în capcanã cu el împreunã. Numai de Alina ºtia cã
ajunsese în Italia, cãci venise iubitul ei din Roma la Belgrad ºi-o luase cu
el, scãpând-o de sârbi, de acei poliþai, care nu erau împotrivã sã se
cãpãtuiascã cu bani sau bunuri strãine. Alina plecase la Roma, dar nu a
avut nici ea noroc, cãci italianul ei, care-i jurase iubire pânã la moarte,
o pãrãsi dupã vreo douã luni de iubire înfocatã. Aºa-s italienii, tot umblã
cu ghitara ºi îþi cântã melodii despre Neapole ºi Sicilia...
Acum el nu mai ºtia nimic de celelalte femei ºi fete, din cauza
cãrora fusese prins în Iugoslavia lui Tito. Au trecut vreo douã luni ºi
într-o zi a primit hârtia cã e chemat la comisariatul militar la Baia
Mare pentru a-ºi face serviciul militar cãci împlinise deja 18 ani. Acum
în þarã serviciul militar, armata se fãcea începând de la vârsta de 18
ani, nu ca înainte de rãzboi, când te lua la 21 de ani, când erai deja
bãrbat în toatã firea ºi aveai ºi ceva minte în cap. Comuniºtii din
România fãceau totul dupã modelul ruºilor sovietici ºi-i pupau la fund,
îndeplinind tot ce le spuneau ei, ruinându-ºi þara, înºelând poporul
care acum îºi pierduse cinstea, onoarea, libertatea ºi se gândea numai
sã fure, unde se putea, ºi sã chefuiascã. Ajunsese aºa cã nici la bisericã
nu se mai duceau oamenii, cã îi luau la ochi pe cei tineri ce învãþau pe
la ºcoli ºi universitãþi. Adevãrul acum nu þi-l spunea nimeni ºi tot ce
era legat de conducerea comunistã, la sate sau oraºe, era trecut în
tãcere ºi nimeni nu sufla o vorbã despre încãlcãrile de lege ce aveau
loc. Oamenii ºtiau cã dacã deschizi gura poþi sã ajungi în locuri de
tristã faimã, ca puºcãria de la Sighet, pe lângã care oamenii treceau
cu teamã, mergând în vârful degetelor. De acolo, de dupã pereþii cei
de piatrã, înalþi ºi misterioºi, veneau zvonuri straºnice. ªi cine mai
ieºea de acolo, cu toate cã le era interzis sã vorbeascã, mai povestea
câte ceva despre niºte grozãvii, cã mintea oamenilor le stãtea în loc ºi
nu puteau crede cã se poate aºa ceva...
Având domiciliu forþat la Borºa, Gabi era obligat sã se prezinte
regulat la miliþie, dovadã cã nu plecase nicãieri... În alte oraºe nu avea
voie sã plece. Banii ce ia avut au fost confiscaþi în diferitele posturi de
miliþie, cãci ei trebuiau oricui ºi stãpâni se gãsise. ªi sârbii nu se
obijduiau, îºi luase ºi ei câte ceva, dupã obiceiurile din þãrile comuniste,
unde totul era posibil, cãci legile erau scrise pentru cei proºti, care nu

– 53 –
vedeau mai mult decât lungul nasului ºi se mulþumeau cu ce le aruncau
cei de sus, de la conducere.
Dar s-a întâmplat cã Gabi n-a nimerit în armatã...
N-a dovedit sã plece la Baia. Soarta l-a scos în cale pe vãrul Gavrilã
din Arad, dupã care venise în România ºi pe care nu-l gãsise atunci ºi
din cauza cãruia ºi fusese prins în Serbia. S-a întâmplat cã în Borºa a
venit o vecinã de a Ileanei, care-l ºtia pe Gavrilã din Arad. Era cãsãtoritã
cu un arãdean ºi trãia acolo.
- Þacã Niþã, te rog sã-l gãseºti pe vãrul meu Gavrilã la Arad ºi dã-i
de veste cã mã i-au la armatã ºi am mare nevoie de el, i-a spus Gabi.
- Bine, mã bãiete, n-ai grijã, îl gãsesc eu, cãci îl vãd deseori la piaþa
Ocica, se învârte pe acolo, rãspunse Niþa, o femeie cu pãrul scurt ºi cu
niºte ochi negri de þigancã.
ªi iatã, într-o searã, Ileana i-a spus lui Gabi, care dãdea fân vacii în
ºopron:
- Gabi, cineva te aºteaptã acolo, mai jos, pe valea Luceafãrului.
- Cine, mã Ileanã?
- Ai sã vezi, niºte bãieþi, i-a rãspuns Ileana, cãci erau ºi niºte neamuri
în curte. Jos pe Gabi îl aºtepta o „Volgã” neagrã, mare, cum nu se mai
vãzuse în Borºa. Era Gavrilã ºi cu încã doi arãdeni.
- Noroc Gabi, uite am venit, mi-a dat Niþa de ºtire. Bãrbaþii ãºtia vor
sã vorbeascã cu tine, spunea Gavrilã.
- Tovarãºe Gabi, vrem sã ne scoþi din þarã. Îþi dãm câte 40 de mii de
lei bani gheaþã, i-au spus cei doi, uitându-se þintã la el.
- Bine, dar ºtiþi cã nu e o plimbare, e lucru periculos.
- ªtim noi, dar nu avem altã ieºire, cine nu riscã, nu câºtigã niciodatã,
a vorbit unul Ghiþã, înalt ºi uscat. Numai tu Gabi poþi sã ne scoþi de aici,
noi avem încredere în tine, cã sunt ºi alþii, care vor sã facã bani, dar noi
nu-i ºtim, pot sã ne predea securiºtilor...
- Bine, dar când? a întrebat Gabi.
- Plecãm chiar acum, a zis celãlalt ardelean, care semãna cu un þigan.
Nu putem veni cu maºina asta încã o datã, e suspect ºi periculos.
- În jumate de ceas sunt gata, le-a zis Gabi. S-a întors sus, ºi-a luat
câteva lucruri, le-a pus în ruczac ºi a ieºit, spunându-i mamei:
- Mamã, am o maºinã pânã la Baia, mã duc cu ei sã aflu ce-i la
comisariatul militar, sã nu merg mâine pe jos, sau cu taxiul cã o sã mã
coaste..
ªi-a luat rãmas bun, uitându-se la ea. „Biata mamã, cât a suferit din
cauza mea, oare ºi de data asta soarta va fi nemiloasã cu ea? Dacã mã
vor prinde din nou? A ieºit în fugã la vale, se temea sã nu-i dea lacrimile

– 54 –
ºi atunci ea ar fi înþeles totul, cã el nu-i spune adevãrul. În jos l-a condus
Ileana. Ea ºtia totul.
- Fii atent, dragã Gabi, nu dã Domnul sã te prindã iar.
- Mai bine mor, decât sã cad în mâinile lor, a spus Gabi, îmbrãþiºând-
o ºi lãsând-o cu lacrimi în ochi. Nu plânge, va fi totul bine, acum nu mã
duc cu fete, ci cu bãrbaþi. Nu spune nimic mamei, spune-i cã m-au luat
la armatã. Sã spui aºa la toþi. O sã-þi dau de veste din Roma... „Volga”
cu ei s-a pierdut în noapte...
Dupã ºase ore au ajuns la Arad. Aici Gabi a stat în casã la Gavrilã
pânã seara. Au strâns tot ce le-a trebuit, ruczacurile erau nu prea pline,
sã nu batã la ochi. Pãreau niºte turiºti ce se vânturã prin þarã. Ziua, Gabi
ºi-a gãsit cunoscuþii sãi ºi ºi-a schimbat banii în valutã...
Cunoscuþii s-au speriat când l-au vãzut.
- Mãi Gabi, ce faci omule, te duci la moarte, gândeºte-te...
- M-am gândit luni întregi, o sã fie totul bine, faceþi-mi rost de valutã.
Mã duc acum ori niciodatã...
Din Arad au plecat la Timiºoara, împãrþindu-se în grupuri câte doi,
trei oameni. Mergeau unul dupã altul, parcã nu erau cunoscuþi între ei.
În tren se aºezau în vagon în diferite locuri, se uitau unii la alþii, dar nu
vorbeau între ei. Aºa a fost ºi în autobus. Din Timiºoara ºi-au luat bilete
pânã la staþia respectivã, în apropiere de comuna Livezile.
Toþi au fost instruiþi, informaþi de Gabi ce sã facã, unde sã coboare,
deoarece înainte de Livezile se urcau în tren grãnicerii ºi controlau
vizele. Trebuia sã ai viza în buletin sau sã fii locuitor al unui sat sau
oraº de la graniþã. Primul sat ce trebuia trecut era Ploºniþe. S-au dat jos
noaptea la o staþie ºi au luat-o pe jos peste câmpuri, prin pãduri ºi uneori
trebuiau sã treacã prin mlaºtini. Gabi cunoºtea aceastã zonã foarte bine,
cãci lucrase aici pe draglinã. El dãduse fiecãruia instrucþiuni încã la
Timiºoara. Totul a fost ca la ºcoalã, dar planurile trebuiau executate
precis ca sã nu fie prinºi. Totul era calculat, orele, minutele. N-a fost
uºor de-a ajunge la graniþã. Nu puteau trece oricând, ci numai când se
schimba paza graniþei. Grãnicerii aveau foiºoare înalte, de unde se
vedeau toate împrejurimile ca în palmã. Mai aveau ºi dulãi. Câini lupi
cu care controlau fâºia aratã. Gabi calculase toate distanþele, ºtia cât
timp trebuia ca sã ajungã la fâºia aratã. Vara militarii se schimbau din 6
în 6 ore, dar iarna din 4 în 4 ore.
S-au strâns 14 oameni, erau mulþi, dar s-au împãrþit în 2 grupe. Au
venit când s-a întunecat în Livezile. Au trecut toþi spre dimineaþã. Primii
au trecut Gabi cu încã patru apoi ceilalþi. A avut noroc, nu i-au simþit
nici grãnicerii, nici câinii. Au stat din nou într-o pãdurice, dupã ce au

– 55 –
trecut graniþa sârbilor aºteptând din nou noaptea. Ajungând la Belgrad,
Gabi i-a lãsat aºa cum se învoise. Le-a dat schiþa cu drumul spre graniþa
italianã ºi s-au despãrþit. Nu puteau merge atâþia oameni împreunã...
Au rãmas numai Gabi ºi Gavrilã. Mergeau numai noaptea, ziua se
ascundeau prin pãduri ºi dormeau, le trebuiau forþe noi. Ciocolata o
mâncau, împãrþind-o, sã le ajungã ºi mai departe. Au ajuns la frontiera
lânga vama sârbeascã. Au încercat sã treacã. Dar din nou nenoroc, i-au
prins, înainte de a ajunge la sârma ghimpatã. Acelaºi câine i-a gãsit ºi a
ridicat grãnicerii care i-au înconjurat, somându-i sã se predea. Nu aveau
încotro. I-au dat pe mâna miliþiei. S-au început cercetãrile.
- Cum te cheamã? l-au întrebat pe Gabi.
- Gavrilã Buju.
- Dar pe tine, l-au întrebat pe celãlalt.
- Gavrilã Buju, a rãspuns Gavril.
- Ce, vã bateþi joc de noi, acuº o sã vã dezbatem dinþii, au strigat
sârbii. ªi le-au dat la amândoi câþiva pumni.
- Noi suntem amândoi Gavrilã Buju, aºa ne cheamã. Sârbilor nu le
venea sã creadã.
- Bine, mã, care din voi a mai fost pe aici, la noi, prins la garã cu
fetele?
- Eu am fost, a zis Gabi.
- Cum, mã, nu te-ai liniºtit? Ce eºti nebun, vrei sã stai viaþa întreagã
la puºcãrie? Mã, prostule? ªi iar pumni...
- Te trimitem înapoi la românii voºtri. O sã vã dea gata acolo.
- Dacã o sã ne trimiteþi îndãrãt în România, iar o sã fug peste un an
sau doi, sunt sãtul de comunism. Acolo putem sã rãmânem fãrã picioare,
o sã ne omoare românul ãla þigan... Sârbii le-au scos curelele, ºireturile,
le-au luat banii, dar le-au lãsat actele. Dupã câteva zile au fost anunþaþi
cã o sã fie duºi la Belgrad.
- Gavrilã, e rãu de noi, a spus Gabi. Trebuie sã fugim, altfel suntem
pierduþi, o sã ne omoare românul ãla pãcãtos de la miliþie din Timiºoara.
- Bine, Gabi, dar cum, doar n-o sã mergem singuri, o sã ne ducã cu
pazã.
- O sã vedem, mãi Gavrilã, dar sã ºtii: o sã fugim în orice moment
favorabil. Peste douã zile i-au dus doi miliþieni sârbi la garã, ca sã-i
urce în trenul spre Belgrad ºi acolo sã-i predea românilor. I-au dus la
garã cu duba ºi au ieºit pe peron. Trenul era deja în garã, se forma pe
loc în Lubliana. Îi conduceau doi sârbi, un sergent burtos, care avea
cureaua mai jos de buric, ºi altul slãbuþ ºi deºirat, ºi povestea cã ieºise
numai din spital, fusese bolnav de gãlbinare.

– 56 –
 Ei nu ºtiau nici unul româneºte. Gabi i-a zis lui Gavrilã:
- Fii atent, bãiete, când o sã potrivesc eu timpul, sã te þii de mine.
Trebuie sã fugim, altã ieºire nu avem. Decât în România mai bine moartea.
Au ajuns la uºa vagonului. Burtosul ºi deºiratul stãteau lângã scãri.
- Urcaþi-vã, le-au zis. Gabi s-a urcat primul, Gavrilã dupã el. Gabi s-
a repezit la a doua uºã, a deschis-o ºi a sãrit pe peronul celalt. Gavrilã
dupã el. Pânã s-a urcat burtosul ei erau la vreo 50 de metri.
- Stui, stui! striga burtosul. Dar era prea târziu. Ei o luase la fugã,
fãrã sã se mai uite înapoi, trecuse sub niºte vagoane, fugeau mai departe
ºi nu se mai auzeau strigãtele poliþiºtilor.
Nu mai puteau respira, gâfâind greu, dar fugeau mai departe, în
drumul lor nu era nimeni. Ieºise la un drum de unde se vedeau niºte
tufari ºi copãcei. Ajunºi acolo, s-au oprit ca sã-ºi tragã sufletul. Erau
uzi leoarcã, dar liberi. Pânã când nu ºtia nici unul din ei, dar erau
bucuroºi cã scãpase ºi nu trebuiau sã plece în România.
- Mãi Gabi, proºti mai sunt sârbii ãºtia, ne-au lãsat documentele...
- Pãi, asta a fost minunea, ei credeau cã noi suntem niºte copilaºi ºi
o sã stãm cu mâinile în sân, ca niºte mieluþi, ºi ei o sã ne ducã la Belgrad.
Mãi, Gavrilã, o sã fie totul bine. Dumnezeu þine cu noi ºi nici lui nu-i
plac porcii ãºtia de comuniºti, care doresc sã trãiascã pe spinarea altuia.
ªefului de la minã, care îmi cerea viþelul, am sã-i trimit eu un viþel din
strãinãtate, numai sã scap de aici. Erau amândoi morþi de obosealã, dar
a trebuit sã plece. Abia îºi târau picioarele, dar se temeau sã nu-i caute
prin aceste locuri. Au ieºit la ºoseaua principalã, care ducea spre Italia.
Vedeau tirurile care treceau cu vitezã mare, grãbindu-se spre punctul
de trecere al frontierii. Mergeau numai noaptea, se fereau de sate ºi
orãºele, se temeau sã nu fie divulgaþi de locuitori. Erau flãmânzi, nu
puseserã nimic în gurã, mergeau deja a doua zi spre graniþã, orientându-
se dupã ºoseaua principalã. Nu mai aveau puteri, tãlpile pantofilori se
rupserã, degetele ieºiserã afarã.
Gavrilã nu mai putea merge, cãdea, se ridica, din nou cãdea...
- Gabi, hai sã ne predãm, nu mai pot, murim dragã, hai la miliþie, ne
vor ierta, dacã vom veni singuri ºi ne vom preda.
- Mai bine murim, decât sã ne predãm, sã cãdem din nou în mâinile
cãlãilor! rãspundea Gabi. El îºi amintea de cele întâmplate cu el la
Timiºoara ºi strângea dinþii.... Cãlãul îl bãtea la tãlpile goale cu bulanul
zicându-i:
- Dacã o sã mai fugi, tot pe mâna mea ai sã ajungi ºi atunci o sã-þi tai
picioarele. Sã þii minte, mãgarule, ºi-l bãtea ºi mai vârtos. Ziua unul
dormea trei-patru ore, celãlalt stãtea de pazã sã nu-i vadã nimeni. Au

– 57 –
ajuns la frontierã, vedeau cum tirurile intrau în vamã...
-Mãi Gavrilã, aici e aici, ne-a mai rãmas un pas. Sã ne ajute
Dumnezeu, cã n-am fãcut nimãnui rãu ºi vrem sã scãpãm de toatã
rãutatea comunistã, care a distrus bisericile ºi i-a bãgat pe preoþi la
puºcãrie, trebuie sã ne ajute, cã ºi aºa suntem nenorociþi...
Au înconjurat vama, ajungând la un gard mare, aici erau trei garduri
de sârmã ghimpatã, foarte înalte.
- Aoleu, a ºoptit Gabi, aici e imposibil de trecut sârma. El a observat
cã gardul avea fire electrice ºi dacã te atingeai de el, zburau rachete ºi
dãdeau alarma. Rachetele ar fi luminat totul ºi i-ar fi vãzut imediat. Au
mers mai departe, privind gardul. Gabi a observat lângã sârmã un copac
cu o creangã ce atârna peste cele douã garduri de sârmã, dar era la o
înãlþime de aproape cinci metri ºi copacul era gol, goluþ...
Era foarte greu sã te urci pe el, ºi era destul de gros....
S-au cãþãrat pe el cum au putut, dar la un moment dat au auzit cã
vine o camionetã pe un drum îngust între cele douã garduri. Nici pânã
azi nu ºtiu cum au ajuns în vârful copacului ºi de acolo se uitau cum în
camionetã erau grãnicerii care controlau graniþa. Cu farurile luminau
totul ca ziua, dar ei au avut noroc cãci nu i-au vãzut când au trecut
încolo ºi dupã câteva minute s-au întors... Inimile le bãteau puternic,
ca niºte ciocane.
Grãnicerii nu se uitau în sus, cãci era greu de crezut cã cineva ar fi
putut sã se urce pe acel copac fãrã crengi. Dupã ce s-a dus camioneta, ei
s-au coborât pe creangã. Era întuneric beznã ºi trebuia sã pãºeºti pe
creangã foarte atent, dibuind fiecare palmã. Ajunºi la capãtul crengii,
primul a sãrit Gabi. A sãrit peste cele douã garduri sârbeºti cãzând lângã
cel italian. A simþit cã totul s-a rupt în el, dar dorinþa de a scãpa, de a
ajunge în þara doritã, era atât de mare cã la început n-a simþit durerea.
Apoi a sãrit ºi Gavrilã. Trecerea gardului italian nu era o problemã, cãci
nu era din sârmã ghimpatã ºi l-au urcat uºor.
- Mãi Gavrile, în România n-o sã mã mai duc, am ajuns în Italia,
suntem liberi, i-a ºoptit Gabi, aºezat pe iarbã. Acum a simþit cã nu se
poate miºca, durerile erau straºnice. Vãrul lui era mai înalt ºi mai
puternic.
- Dragã Gavrile, eu nu pot sã mã miºc, s-a rupt totul în mine. Te rog,
pentru tot ce am fãcut pentru tine, cã m-am întors dupã tine din
Italia ºi te-am adus la libertate, ºi tu vezi, cã nu pot sã mã miºc, ajutã-
mã...
Gavrilã l-a luat în spate ºi l-a târât cum a putut la o distanþã de vreo
300 de metri de la sârma italianã. Au cãzut amândoi în iarba înaltã,

– 58 –
deasã ºi au adormit de obosealã, de foame ºi sete... Soarele era sus de
tot când s-au trezit. Era ora patru dupã amiazã. Lângã ei stãtea un câine
lup, mai departe un moºuleþ pãºtea oile. Moºuleþul italian, când i-a zãrit,
s-a speriat ºi a început sã strige:
- Via, Via, voi sunteþi niºte tineri sexuali, plecaþi de aici...
Moºul crezuse cã ei s-au ascuns în iarba aceea mare ºi fãceau
dragoste. Gabi vorbea biniºor italiana, l-a liniºtit spunându-i cã sunt
refugiaþi din România. Ei nu sunt acei tineri, cum a crezut el când i-a
vãzut ridicându-se din iarbã, ei erau morþi de obosealã ºi dormeau...
Gabi i-a mai cerut ceva de mâncare, cãci douã zile nu pusese nimic în
gurã...
Moºul s-a milostivit ºi le-a dat un sandvich pe care ei l-au înfulecat
din câteva înghiþituri. Vãzându-i atât de hãmesiþi el a mai scos o pâine
micã ºi le-a întins-o. O pâine plinã cu mortadella. În ochii lui se citea
mila faþã de aceºti bãieþi tineri, flãmânzi ºi însetaþi, trecuþi prin aºa
încercãri. Le-a mai dat apã pe care o avea într-o sticlã. Gabi îi povestea
cum au trecut graniþa, cum au scãpat ca prin minune, cum nu pusese
nimic în gurã decât niºte mure gãsite în pãduricea în care se ascundeau
ziua.
Bãtrânul se uita la ei cu jale. I-a întrebat:
- Bambino, unde-i mama ta, dar tatãl vostru? În sfârºit ei s-au ridicat,
ºi-au luat rãmas bun de la el ºi au pornit-o în jos spre drumul, pe care-l
arãtase moºul. Cu toate cã pe Gabi îl durea tot corpul, cã îi venea sã urle
de durere, trebuiau sã meargã mai departe. Au pornit-o spre Trieste, care
era la vreo 90 de kilometri, cãci ei trecuserã graniþa prin alte locuri, unde
Austria era mai aproape decât Italia. Dar ei nu ºtiau aceasta. Erau fericiþi
cã scãpaserã de râia comunistã, cã erau teferi, întregi ºi acum mergeau,
gândindu-se la viitorul lor, la tot ce-i aºtepta mai departe. Au ajuns la
Trieste, la campusul refugiaþilor, unde Gabi era înregistrat mai înainte.
Aici bãtrâna ºefã când i-a vãzut, aºa slabi, prãpãdiþi, s-a speriat, nu-i
venea sã creadã când a aflat istoria pe care o povestea Gabi, cum a plecat
în România dupã vãrul sãu Gavrilã.
- Che curajo? Che curajo! striga ea mereu, ºtergându-ºi pe furiº
lacrimile care i se rostogoleau pe obraz. Plângea ºi-i îmbrãþiºa când pe
unul, când pe celãlalt. A scris din nou dosarele, informând organele
respective de aceastã întâmplare a tinerilor, de curajul ºi bãrbãþia lui
Gabi. A scris aºa de frumos ºi amãnunþit, cã atunci când consulul
Canadei a citit dosarul , a dorit sã-l vadã personal. S-a uitat lung la el,
parcã cântãrindu-l ce bãrbat este, mai întrebându-l câte ceva, apoi i-a
zis:

– 59 –
 - Bravo Bujule, noi avem nevoie de aºa bãrbaþi! Noi te acceptãm.
Dar nu pot sã-l accept pe vãrul tãu, fiindcã nu are nici o calificaþie.
Canada nu i-a aºa categorii... Mai târziu Gabi a aflat cã nu era adevãrat,
putea sã-l accepte, dar a dorit sã-i despartã unul de altul. Poate se
temea cã împreunã, aºa bãieþi pot sã-ºi facã de cap ºi în Canada, doar
cine poate ºti ce e în capul lor...
Din campusul de la Trieste au fost mutaþi în alt orãºel, Latina. Gabi
ºi Gavrilã nu doreau sã stea degeaba mai mult, cã nu aveau bani.
Lagãrul de la Trieste era înconjurat cu un gard ºi regulile erau mai
severe. Nu puteai ieºi când doreai, trebuia sã-þi ceri voie.
Erau în camere câte doi, trei oameni, ºi singuri se îngrijeau de
curãþenia, de ordinea din camerã.
Lagãrul de la Latina era la vreo 100 de kilometri de la Roma. Gabi,
fiind trimis încoace, i s-a spus sã fie gata de plecare în Canada în luna
octombrie, aºa cum fusese acceptat în campusul de la Latinã. Gabi a
lucrat tot timpul. Giorgio care era împreunã cu el lucra la un restau-
rant chiar lângã mare - se numea Adriatica. O zi a lucrat ºi Gabi acolo,
apoi s-au dus la pescuit.
Gabi ºi Gavrilã nu doreau sã stea degeaba, cã nu aveau bani. Banii
îi luase miliþienii sârbi ºi-i lãsase goi puºcã. În campusul de la Latina
trãiau în niºte bãrãci, unde erau mulþi oameni împreunã, câte vreo
douãzeci. În campus mulþi emigranþi doreau sã lucreze, sã mai câºtige
ceva. Ei ieºeau la poarta campusului, aºteptând sã vinã italienii. Aceºtia
veneau, alegeau oamenii, ca odinioarã în timpul sclavilor, se tocmeau
cu plata ºi-i luau cu ei la lucru, acasã, la fermã sau la firme. Italienilor le
convenea, cãci plãteau mai puþin. Gabi a nimerit la un italian Marco,
care avea o singurã mânã. Luase parte la rãzboi ºi devenise schilod.
Avea o grãdinã mare, ocupându-se cu creºterea zarzavatului. În
gospodãria lui avea un escavator mititel, cu care Gabi sãpa canale pentru
irigaþie. Italianul Marco era mulþumit de el, cãci Gabi se stãruia ºi fãcea
totul cu tragere de inimã. Mai avea italianul o maºinã micã cu o cutie
de viteze hidraulicã, care-l ajuta sã lucreze la volan ºi cu o mânã. Pentru
prima oarã Gabi vedea aºa transmisie, în România nu erau aºa maºini
în acele vremuri. Uneori Gabi umbla cu acea maºinã împreunã cu
italianul la diferite treburi.
Marco, italianul cu o mânã, unde lucra Gabi, avea doi feciori, ce
trãiau la Roma. Aveau lucrul lor, nu mai vroiau averea pãrinþilor, unul
era avocat, celalt lucra la Stock Market. Cu bãtrânii stãtea fina lor, Lina.
Era o fatã frumuºicã, cam grãsuþã, avea de toate, era rãsfãþatã de pãrinþi,
cãci era singura fiinþã lângã bãtrâni.

– 60 –
 Era cu un an mai mare decât Gabi, avea 20 de ani. Acolo era bine
pentru Gabi, cãci patronul avea mult pãmânt ºi avea de toate: castraveþi,
roºii, ardei, lubeniþã ºi alte zarzavaturi. Gabi curãþa canalele pe unde
curgea apa. Când ploua ºi nu putea lucra cu escavatorul, Gabi mergea
la o benzinãrie ce avea un atelier de reparaþii sau lucra pe la blocurile
italianului, unde fãcea de toate, repara, vopsea...
Avea 420.000 de lire pe sãptãmânã, pe atunci 1000 de lire fãceau
cât 1 dolar american, Patronul nu-l lãsa sã se ducã la campusul de la
Latina, sã nu piardã timpul cu drumul, i-a dat chiar un apartament mic
pe gratis.
Acolo venea ºi Lina, searã de searã, iar ziua venea la fermã aducându-
i lui Gabi „Panini” ºi o rãcoritoare. (Panini era un sandvich, adicã o
pâine micuþã cu salam ºi cu de toate altele în ea, varzã acrã, ceapã,
muºtar...).
Gabi îºi cumpãrase o „Vespã” – o motocicletã cu care venea de la
Latina pânã la Marea Mediteranã – vreo 30 de kilometri. Odatã, la o
curbã mare cu vitezã, a dat într-un ºanþ. A avut noroc, rãsturnându-se,
cã era iarbã mare ºi a scãpat teafãr. S-a ridicat murdar de glod, dar
teafãr.
Când patronul ºi fiica sa, Lina, au aflat, s-au alarmat. I-au spus:
- Uite, Lina are un Fiat roºu, poþi sã-l iei oricând, dar sã nu mai
mergi cu motocicleta aia. Cred cã doreau sã se cãsãtoreascã cu Lina,
dar el într-o zi le-a spus cã e înscris sã plece în Canada.
- Nu pleca, rãmâi aici la noi, strigau ei. Eu am acolo veriºori în
provincia Alberta, e frig straºnic acolo ºi o iarnã grozavã, am vãzut
totul când i-am vizitat. Vroiau sã-l sperie, îl þineau cu dinþii, spunându-
i cã Italia e cea mai frumoasã þarã ºi aici e mai bine decât în America.
Duminicile erau zile fantastice, el se îmbrãca cu haine italiene. ªi
azi în Italia oamenii se îmbrãcau bine, frumos, ei dominã globul cu
hainele lor aºa de elegante pe care le fac. Fetele din oraº fluierau
dupã el, când îl vedeau pe stradã aºa de frumos ºi bine îmbrãcat, nu
ºtiau cã el e din emigranþi ce cautã fericirea acolo unde nu
întotdeauna o gãseºti.
Nici în Timiºoara fetele nu se þineau de el ca aici, unde erau alte
moravuri. Cu Angelina se sãrutau deseori, ea dorea ca el sã rãmânã, el
nu. Putea foarte uºor sã se foloseascã de ea, dar se temea sã nu rãmânã
gravidã ºi atunci ar fi fost nevoit sã rãmânã cu ea.
Ea îi zicea: -Tu eºti un refugiat brutal, scârbos (Refugio schifaso) –
destrãbãlat, zãpãcit... era cuvânt umilitor la ei, dacã omul avea simþire.
Tatãl ei începuse sã-i facã reproºuri lui Gabi, ba una ba alta. Gabi nu i-a

– 61 –
trimis la mama dracului, dar le-a spus cã el nu va cerºi sau supune cuiva,
cã nici nu-i cunoaºte prea bine... Peste o lunã, douã de muncã, câºtigând
niºte bani, s-a reîntors în campusul de la Latina. Neavând ce face, se duceau
cu Giorgio zilnic la mare, unde fetele se plimbau chiar în pielea goalã,
înnebunindu-i. Se mai duceau ei la casa cu „geamurile verzi”, unde cu
preþul de 6000 de lire puteai sã-þi alegi orice fatã: rusoaicã, marocanã,
negroaicã, spaniolã, doar ele erau prostituate ºi îºi vindeau corpul. În suma
de 6000 intra ºi guma de protecþie...
Ei nu se cãsãtoreau, aveau teamã de fete, sã nu rãmânã gravide...
Erau bãieþi tineri ºi sângele fierbea în ei.
Odatã, înotând, curentul i-a dus departe în largul mãrii, malul nu se
mai vedea. Giorgio era sã se înece, îºi pierduse cumpãtul, intrase frica
în el. Gabi se îndepãrtase de el, se temea cã Giorgio sã nu se agaþe de el
ºi sã se înece amândoi. Începuse sã batã vântul, valurile deveniserã
mari. Erau ridicaþi de ele când pe creasta lor, când aruncaþi în jos.
- Aici am rãmas, striga Giorgio, speriat. A început sã þipe: ajutor:
(aiuto, aiuto), dar nu era nimeni sã-l audã. Gabi îl liniºtea strigându-i:
- Întoarce-te pe spate, odihneºte-te, calmeazã-te! Nu uita cã din toate
valurile, cele din ºapte în ºapte sunt acele ce ne vor trage spre mal. De
unde ºtia asta, el trãit numai la munte? Dar au reuºit, Gabi înainte,
Giorgio dupã el, sã ajungã la mal dupã douã ore de greutãþi.
- Vezi, Giorgio, din România am mers zile ºi sãptãmâni ca sã ajungem
în Italia, la libertate, dar aici în câteva ore o puteam sfârºi cu viaþa, dacã
ne pierdeam voinþa. Numai aºa am putut sã biruim, cãci dacã pierdeam
speranþa eram pe altã lume, totul a depins de noi. Erau încã prea tineri,
prostuþi. Lui Gabi i-a venit ºi plicul în octombrie, acel plic atât de aºteptat
ca sã plece în Canada, plicul cu toate documentele fãcute deja.
Au început chinurile despãrþirii, el pleca, ceilalþi rãmâneau încã în
aºteptare. Toþi cei rãmaºi aveau fricã cã nu vor pleca, retrãiau ºi se
mirau cum de Gabi pleacã fãrã ei. Gabi ºtia cã femeia, bãtrâna de la
Trieste, a fãcut totul pentru el, cãci îl admira pentru curajul ºi purtarea
lui. Ea îi spusese ºi a treia oarã:
- Gabi, tu eºti unicul în cele ce le-ai fãcut, ca tine nu e nimeni ºi
nici n-a fost.
Ea nu putea uita cum Gabi i-a adus pe prietenii sãi, unul cu piciorul
rupt, tãrându-l în spate atâþia kilometri, ºi nici faptul cã trecuse poate
atâtea graniþe de trei ori.
- Raportul tãu a fost extraordinar, îi spunea ea, nici o þarã nu te-ar fi
refuzat. Gabi putea rãmâne ºi în Italia, dacã ar fi dorit, dar aici trebuia
sã trãiascã 10 ani ca sã poatã primi cetãþenia. El nu ºtia atunci cã era

– 62 –
deajuns sã se însoare cu o italiancã ºi devenea imediat cetãþean italian.
În Canada se cereau numai 3 ani ca sã devii cetãþean.
- Aºa mi-a fost norocul, spunea el la ai sãi, cãci, pãrãsind Europa,
i-a dus dorul ani la rând. În Italia însã, a înþeles cã el ca orice om pe
planetã, are drepturi care trebuie sã fie respectate în orice þarã, cã totul
depinde de el, cã era o viaþã liberã, frumoasã, nu ca în þãrile comuniste,
unde erai impilat, umilit ºi chiar aruncat în închisori pentru cuvintele
de criticã împotriva regimului lui Ceauºeascu ºi a altora.
IV
La 19 octombrie s-a urcat în avion în aeroportul de la Roma, un
aeroport grozav, frumos, strãlucind de curãþenie ºi de luminã. În avionul
Roma – Toronto cu 10 ore de zbor. Avionul era plin de oameni,
majoritatea bãtrâni ºi bãtrâne, foarte puþini tineri, cãci tinerii din Italia,
nu plecau din þara lor, nu fugeau de pãmântul lor, cum fãceau cei din
þãrile comuniste, riscând cu viaþa pentru a ajunge într-o þarã liberã. Gabi
a trecut peste oceanul Atlantic, acoperit de nori ºi a sosit în Canada
seara. De sus se vedeau luminile oraºului Toronto, o mare de lumini,
nu aºa întuneric cum era în oraºele româneºti, unde toþi vorbeau de
economie.
Dar nu era Toronto, era Scoþia Nova – oraºul Montreal. Avionul a
mai zburat câtva timp ºi-au sosit la Toronto. Aici i s-a pãrut lui Gabi,
ciobãnelul din Borºa, cã a nimerit în paradis. „De unde atâta
electricitate”, se gândea el. De sus îºi dãdea seama de mãrimea lui, de
frumuseþea acestui oraº, care strãlucea ca un soare în întuneric.
Dar când s-a dat jos din avion, a încremenit la vederea aeroportului. Cel
de la Roma era mai mic de douã ori ca acesta. Era ora 8 seara. Îl lua spaima
cã nu avea cu cine vorbi, nu ºtia engleza. A ieºit dupã alþi pasageri, ajungând
acolo unde valizele rulau pe bandã, unde era ºi a lui, tot ce fãceau alþii
fãcea ºi el. La vamã a vorbit româneºte. Nimic. Italieneºte, iar nimic.
Vameºul nu înþelegea. A apãsat un buton ºi a apãrut un bãrbat în uniformã,
Gabi credea cã e poliþist. Dar nu, el era cu un cãrucior electric, a luat genþile
lui Gabi, zicându-i:
- Let go! ªi l-a dus la Oficiul Emigraþiei, tot aici în aeroport. Înãuntru
toþi se uitau la el, parcã sosise din lunã, nu era urã, ci zâmbete de curiozitate.
El era îmbrãcat tot în alb, cãmaºa finã de varã, costum alb, fin, subþire, de
varã,... Ei vedeau ceva nou, bine îmbrãcat pentru un emigrant care vine
aici sã câºtige bani... Aici lumea era îmbrãcatã simplu...
A venit o italiancã – translatoare. Când a auzit cum vorbeºte Gabi limba
italianã s-a mirat foarte mult, auzind cã e român. I-a zis cã aici este o româncã

– 63 –
care lucreazã Past Time, o cheamã Helen, ea se ocupã de toþi emigranþii ce
vin din Est, vorbeºte ºase limbi. ªi a fugit repede, uitându-se la orar, întârzia
undeva.
- Românca e programatã la 21 ºi 15 minute, când vine avionul din
Cehoslovacia, i-a strigat din drum. Ar fi bine ca ea sã-þi facã intrarea
ºi sã-þi spunã toate regulile...
El a aºteptat cam vreo 20 de minute, i se pãrea cã trecuse ore întregi,
avea spaimã, emoþii, se gândea ce va fi cu el, cã n-are pe nimeni aici,
nici un român, nici mãcar un italian. De jur împrejur birouri de sticlã,
se vedea totul în ele. Lângã o funcþionarã se adunaserã femei, bãrbaþi ºi
îl arãtau cu degetul, uitându-se toþi la el. Râdeau...
Lui Gabi îi reveni curajul, se gândea „mama lor de capre”, ce fac
aºa, nu li e ruºine cã-l aratã cu degetul, se holbeazã la el, cã doar nu e
urs, ci om ca ºi ei. Frica dispãruse, devenise furios.
A apãrut românca:
- Bunã seara, mã cheamã Helen, veniþi încoace, în biroul acela de
sticlã.
Gabi a intrat, dându-i toate documentele de la Roma.
- Baia, Borºa, Maramureº... n-am auzit de aºa ceva, poate tatãl meu
sau mama ºtiu ceva despre aceste provincii, oraºe... Ea era nãscutã la
Timiºoara ºi plecase din România când avea numai ºase ani. Tatãl ei
fugise din þarã ºi apoi ºi-a adus ºi familia prin anii 1956, când în România
era apogeul dictaturii comuniste cu toatã brutalitatea, securitatea,
revoluþia din Ungaria... Veniserã cu vaporul, a terminat universitatea la
Ottawa, un an la Sudbury, învãþând limbile maghiara, rusa, ucraineana,
sârba, franceza ºi bineînþeles engleza, lucreazã translatoare pentru guvern
ºi o cheamã unde e nevoie. A vãzut destinaþia lui Gabi spre Sudbury.
- La 11 ºi 30 ai avion spre Sudbury. De ce pleci la Sudbury, doar e
nordul provinciei ºi e frig acolo.
- Eu sunt de la Nordul României, sunt deprins cu frigul, de asta am
cerut nordul Canadei, unde sunt mine ca sã am de lucru.
- Mai bine rãmâi aici, în Toronto, aici sunt biserici româneºti ºi este
o comunitate românã, o sã-þi fie mai uºor, a spus ea. ªtii, nu-mi venea
sã cred, când femeile ce te arãtau cu degetul, mi-au spus cã dacã toþi
italienii ca tine ar veni aici, ar fi cea mai frumoasã þarã din lume... Nu
credeam cã eºti românaº, pânã nu þi-am vãzut actele.
Elena râdea, se bucura cã a gãsit unul din ai sãi ºi încã un bãiat aºa de
frumos ºi bine îmbrãcat, cã nu semãna cu alþi emigranþi prãpãdiþi,
sãrmani... I-a fãcut toate hârtiile, i-a explicat totul, cã avionul e la 23 ºi
30, cã la Sudbury e o secþie ce se va ocupa de el, l-a petrecut pânã la

– 64 –
colþul aeroportului, unde va fi avionul spre Sudbury. Ea râdea. Gabi i-a
promis când va fi bogat, va veni la Toronto, sã-i vadã pãrinþii, cãci ºi el a
trãit la Timiºoara, oraº cu care sunt legate multe ºi frumoase amintiri de
ale lui.
La ora 23 ºi 30, ºase persoane stãteau pe bãncile avionului dupã ce
prezentase biletele la cabina pilotului spre Sudbury. Pilotul a zis ceva.
Gabi n-a înþeles nimic, dar pe feþele celorlalþi pasageri erau semne de
fricã sau nedumerire. A înþeles cã nu e totul bine, dar nu putea sã discute
cu ei ºi sã afle. Avionul a ajuns la ora 2 noaptea la un aeroport. Când
Gabi s-a dat jos din avion a observat cã pe aripi ºi pe corp era gheaþã
peste tot. Ieºind afarã cu hainele lui subþirele a simþit cum îl frige
gerul. Dinþii clãnþãneau. Au trecut în alt avion micuþ, în care lui îi era
fricã sã se urce. Pilotul i-a dat drumul, corpul avionului tremura de
parcã avea friguri. Gabi se gândea cã se va risipi în aer ºi nu va mai
ajunge la Sudbury. Dar a ajuns la Sudbury ºi, coborând, a dat de
gheaþã ºi de o zãpadã mare. Era un frig cã nici în Maramureº nu era
aºa. Cei ºase pasageri ºi-au luat genþile ºi duºi au fost. El a rãmas
singur cu genþile sale, dârdâind de frig. În faþa lui era un om care se
uita întrebãtor, arãta ca un miliþian. I-a zis în italianã ceva, el i-a spus
„Yes!” ºi din nou se uita la el. A dat drumul limbei cã este emigrant ºi
unde-i oraºul, cã doar aici era numai aeroportul înconjurat de pãdure
ºi nicãieri nu se vedea nici urmã de oraº sau de sat. Când Gabi a
terminat sã vorbeascã, el a zis:
- What? (Ce?)
Gabi ºi-a dat seama cã acela n-a înþeles nimic ºi cã dorea ca el sã-ºi
ia bagajul, sã plece, iar el sã închidã porþile aeroportului. A intrat cu el
într-un birou ºi s-a aºezat pe un scaun. Era mai cald decât afarã. Când
a vãzut ce face Gabi, el a luat o carte de telefoane ºi a sunat undeva.
A vorbit, apoi l-a chemat sã ia receptorul. La celãlalt capãt vorbea o
femeie, i-a zis cã ºtie italiana, explicându-i tot ce trebuie sã facã. Telefonul
mergea din mânã în mânã, i-a zis cã e patroana hotelului Sorento din
Sudbury ºi cã ar putea merge acolo, cã o camerã pe noapte costã 35 de
dolari, dar e departe de la aeroport. A vorbit câteva minute, pânã ce
paznicul a agãþat receptorul, a luat valizele lui ºi-a zis:
- Let go!
Au ieºit amândoi afarã în frig ºi au intrat într-un birou mic, unde alt
om îmbrãcat ca ºi primul, dormea pe o bancã. În colþ a zãrit puºti ºi
pistoale. S-a speriat Gabi, neºtiind cine sunt aceºti oameni.
Vãzându-l pe cel ce îi luase valiza, scuturându-se de zãpadã,
mormãind ceva în limba lui, Gabi s-a aºezat pe un scaun. Paznicul l-a

– 65 –
trezit pe cel ce dormea, spunându-i ceva. Acela s-a sculat, aºezându-
se. În birou era cald. În sacoºã Gabi avea un bloc de þigãri ºi o sticlã de
Martini, cumpãratã în aeroportul din Roma. El a scos þigãrile ºi sticla,
zicându-le în româneºte:
- Poftiþi! Unul dintre ei a apucat sticla cu mâna ºi a dus-o la gurã,
înghiþând bine. Fãrã pahar, aºa cum fac românii. Apoi celãlalt a fãcut la
fel. Au bãut în trei toatã sticla. Gabi le-a dat ºi un pachet de þigãri. Dupã
niºte vorbe între ei ºi poate, vãzând cã Gabi nu-i bãiat rãu, unul a apucat
bagajul lui zicând:
- Come on! Let go! (Vino, hai sã mergem) ªi s-au dus afarã direct la
maºina aeroportului ce avea ºi fare pe acoperiº aºa ca la cele de la
poliþie. Paznicul s-a urcat, a dat drumul motorului ºi a pornit-o. Mergea
pe gheaþã cu o vitezã de 120 de kilometri, Gabi s-a speriat, gândindu-
se cã s-a îmbãtat prietenul ºi tot din vina lui, „Aoleu! Ce mã fac eu ºi
fãrã sticlã ºi fãrã viaþã!” se gândea Gabi.
- Piano, piano! Îi zicea el paznicului.
- This is Canada, boy, (aici e Canada, bãieþaº!) ºi mergea ºi mai
repede. Au mers vreo 15 kilometri, împrejur nici o luminã, numai vântul
ºuiera, ridicând valuri de zãpadã în faþa automobilului. Dar, dupã o
cotiturã, a apãrut primul sat nu prea mare – Garson, apoi peste câþiva
kilometri au apãrut luminile oraºului Sudbury, oraº destul de mare, dar
foarte împrãºtiat.
ªoferul zicea: Sudbury! Sudbury! ºi atunci Gabi a înþeles cã a ajuns
la destinaþie. Cu cât se apropia mai mult de oraº Gabi îºi zicea: „ Bujule,
ai ajuns unde ai dorit, însã aici o sã iei totul de la început”. Au ajuns la
hotelul Sorento. Gabi i-a mulþumit ºoferului ºi au intrat amândoi în
hotel. De la bucãtãria hotelului venea o bãtrânicã cu pãrul însurit, micuþã,
cu ochi cãprui, mari, frumoºi. Dupã ea venea un bãtrân:
- Eu sunt mama Bellice, a zis bãtrâna adresându-se ºoferului, nu lui
Gabi.
Dar ºoferul l-a arãtat pe Gabi:
- El e emigrantul!
- Pãi tu eºti un ragatio (copil), a zis bãtrâna italiancã. Unde-i mama
ta, tatãl tãu? Gabi i-a rãspuns:
- Eu sunt din România.
- A, de la Roma? a precizat mama Bellice.
- Nu, eu sunt din România, a ripostat Gabi. Din România comunistã.
Bele ragatio (frumos copil eºti), da de unde ºtii italiana?
Bãtrânul care tot tãcea din gurã i-a rãspuns bãtrânei:
- Roma-România sunt niºte þãri romanice, vorbesc aceiaºi limbã.

– 66 –
 Gabi a tãcut din gurã, nu le-a mai spus cã limbile sunt diferite ºi cã
limba lui e cea mai frumoasã limbã ºi mai scumpã pentru el decât toate
limbile împreunã.
- Þi-e foame, l-a întrebat mama Bellice pe Gabi, care dormea aproape
cu ochii deschiºi.
- Nu mi-e foame, a spus Gabi, sunt mort de obosealã. Bãtrâna a luat
o legãturã de chei ºi s-a ridicat cu Gabi la etajul doi, deschizând o uºã.
Gabi a intrat într-o camerã luxoasã, mobilatã cu gust, cu de toate, ce
nu se putea compara cu camerele din hotelurile româneºti. Gabi a scos
banii sã se achite cu bãtrâna, dar ea i-a spus:
- Mâine vorbim despre asta, ºi a plecat.
- Mã treziþi, vã rog, la ora 9, a rugat-o Gabi. Trebuie sã mã duc la
Biroul de emigraþie din oraº.
- Nu-þi bate capul despre asta, a surâs mama Bellice. Gabi a dormit
buºtean pânã a auzit telefonul zbârnâind.
- Spalã-te, îmbracã-te ºi vino jos la mâncare, a auzit vocea mamei
Bellice. S-a uitat la ceas ºi nu-i venea sã creadã, era ora douã dupã
amiazã. A sãrit ca un iepure din pat, a aruncat o hainã pe el ºi dupã ce
ºi-a spãlat ochii a ieºit din camerã, îndreptându-se spre bucãtãrie, mai
bine zis în sufragerie, care era alãturi. Alãturi de bucãtãrie era o salã
mare cu ºase mese, aºternute cu feþe de masã albe ca zãpada, cu flori în
vaze frumoase de cristal. În sufragerie mai erau douã persoane care se
uitau la Gabi, urmãrindu-i toate gesturile.
- Aceºtia sunt de la emigraþie, a zis mama Bellice. Acolo unde ai
dorit sã te duci azi. Nu mai trebuie, eu le-am sunat, rugându-i sã vinã ei
încoace.
Mama Bellice o fãcea pe translatoarea. Acum ºi bãtrânii au aflat cã
el e din România comunistã, cã acolo se vorbeºte altã limbã, româna,
cãci cei de la emigraþie aduseserã toate documentele lui trimise de
ambasada canadianã din Roma, unde era scris totul, cele mai mici
amãnunte despre Gabi, chiar ºi despre purtarea lui din Italia. Ei
studiaserã deja dosarul ºi ºtiau totul despre el. Hotãrâse ce sã facã cu el
împreunã cu mama Bellice, care devenise un înger salvator.
- Noi o sã vã plãtim cazarea 210 dolari pentru apartament cu mâncare
dimineaþa, cu condiþia sã nu schimbaþi hotelul.
A doua condiþie e sã vã înscrieþi imediat la ºcoalã, cãci trebuie sã
înveþi limba, fãrã limbã nu vei putea sã te angajezi la lucru. Cum o sã
vorbeºti cu oamenii? Nu toþi ºtiu italiana, ºi apoi ai venit sã te stabileºti
cu totul în þara noastrã. ªcoala e timp de ºase luni.
Gabi n-a zis nici mâr, era mulþumit cãci înþelegea cã fãrã limbã e

– 67 –
un om ce nu trebuie nimãnui. Pentru toþi aceºti oameni el era ceva
deosebit, ei nu puteau înþelege istoria lui, de ce tinerii fug din þara
comunistã, când peste tot tinerii sunt viitorul þãrii ºi trebuie preþuiþi ºi
pãstraþi cu grijã. Ei se mirau de politica conducerii comuniste, de
dictatorul Ceauºescu, de închisorile pline cu deþinuþi, de teroarea roºie,
nu le venea sã creadã cã aºa ceva putea sã fie în acest veac al 20-lea.
Doamna de la emigraþie i-a spus:
- Eu o sã mã ocup cu treburile dtale, ºtiu italiana, vã dau telefonul de
la oficiul de emigraþie cât ºi cel de acasã, toate adresele. Trebuie sã vã
prezentaþi în fiecare lunã la sediul emigraþiei, deoarece apar diferite
programe, toate în beneficiul dtale. La revedere.
Gabi a luat masa cu bãtrânii care se interesau de toate cu acea
curiozitate bãtrâneascã, când ei doresc sã mai afle câte ceva din viaþa
asta nouã, necunoscutã lor de dupã perdeaua roºie. Ei aveau trei bãieþi
ºi o fatã, toþi cãsãtoriþi ºi cu copii de vârsta lui. Copii lor erau patroni de
firme mari aici în Sudbury, renumiþi ºi bine vãzuþi. Bãtrâna Bellice i-a
contactat pe toþi, aducându-i la hotel ca sã-l cunoascã pe noul emigrant
care vorbeºte italiana, cu toate cã e român. Gabi era nevoit sã povesteascã
din nou despre regimul comunist, despre fãrãdelegile de acolo, despre
încãlcarea drepturilor omului, cum a trecut trei graniþe ºi multe alte...
Acum la hotel, unde era situat Gabi, venea multã lume sã-l cunoascã
ºi mama Bellice înflorea, când povestea prin ce a trecut musafirul ei în
acea þarã rea, necunoscutã de ei. Veneau ºi nepoatele bãtrânei Bellice
cu prietenele lor sã mai stea de vorbã. Gabi observa cã le plãcea fetelor,
dar se þinea serios ºi nu le fãcea curte. El nu dorea sã cadã cuiva pradã,
sã fie nevoit sã se cãsãtoreascã, cãci atunci visele lui de a deveni înstãrit
s-ar fi spulberat.
Nic, bãiatul cel mai mare al mamei Bellice, avea o firmã de
construcþie, l-a luat într-o zi, arãtându-i aceastã firmã. I-a propus sã
lucreze la el cu 4 dolari pe orã. Dar emigraþia a fost împotrivã,
dovedindu-i cã el trebuie sã înveþe la ºcoalã, sã ºtie bine limba.
În aceastã ºcoalã erau tineri ºi bãtrâni, dar cel mai tânãr era Gabi.
În clasa lui învãþau vreo 20 de persoane. Erau între ei chinezi,
vietnamezi, unguri, polonezi, cehi, slovaci, oameni din Cile, Venezu-
ela, Peru, Iugoslavia, Portugalia ºi vreo trei din Italia, ce aveau rude în
oraº. Mai era ºi o familie de patru persoane din Africa de Sud. Toþi erau
cu studii, mulþi cu studii superioare. Singurul Gabi era cu ºcoalã simplã,
cu toate cã era mecanic, dar toþi îl apreciau la studii. Profesoara îl lãuda
pentru silinþa lui.
- Very good boy, spunea ea mereu. Dictãrile lui erau cu puþine greºeli,

– 68 –
avea un dicþionar italian-englez ºi, folosindu-se de dânsul, fãcea mereu
progrese, ieºind din încurcãturã. Era ºi el interesat sã înveþe bine, sã
ºtie limba cât mai bine. Profesoara, Mis Dora, era o femeie grasã, soþul
ei era ungur, venit în Canada la vârsta de 28 de ani, ºi avea cu ea doi
bãieþi, unul de 20 de ani, altul de 18. Ea îi zicea lui Gabi:
- Mãi bãiete, dacã aº fi avut o fatã, aº fi dorit sã fie nevasta ta. Pãrinþii
doamnei Dora erau din Irlanda de Nord, ea era nãscutã aici în Sudbury.
Era o femeie bunã la suflet, trãia în alt sat, dar Gabi reuºea sã meargã
pe la ea în musaferie.
La hotelul Sorento începuserã sã vinã fete de la ºcoala unde învãþa
Gabi, mai ales sâmbãtã ºi duminica. Doamna Bellice nu odatã îi atrãgea
atenþia lui Gabi sã fie atent, deoarece e prea tânãr ºi sã nu facã prostii.
El aranja uneori cu administratoarea de la hotel, sã nu le dea drumul,
sau sã le spunã cã e plecat. Mai des petrecea duminicile cu bãtrânii
patroni la hotel, ajutându-le la multe din treburile lor, fãrã a cere o
platã. Frigiderul cel mare din bucãtãrie era oricând deschis pentru el. Îl
luau bãtrânii ºi la magazinele speciale de alimente, care aprovizionau
numai hotelurile cu preþuri mai ieftine ºi Gabi îi ajuta la cumpãrãturi,
încãrcând ºi descãrcând duba lor. Deseori îl aºezau la volan ce-i fãcea
mare plãcere ºi se antrena pe drumurile canadiene.
Maºina lor avea o caroserie ca o dubã pentru a încãrca alimentele ºi
alte lucruri.
Iarna de aici îl speria pe Gabi, era mai frig decât la Borºa lui, se
deprindea cu greu cu gerurile de aici. κi adusese din Italia ºi haine mai
cãlduroase, dar ele nu fãceau faþã, cãci aici era mult mai frig decât la
Roma. Avea vreo 6000 de dolari, câºtigaþi în Italia, ce nu-i declarase la
vama canadianã, ºi-i mai rãmãsese din cei câºtigaþi de la acei pe care îi
trecuse peste graniþã în Iugoslavia.
Se stãruia sã nu-i cheltuie, dar frigul îl rãzbãtuse pânã la oase ºi
trebuia sã-ºi cumpere ceva mai cald. I-a sunat doamnei de la emigraþie
care l-a trimis la un magazin de mâna a doua, unde ºi-a gãsit un palton
ca o pufoaicã groasã, cã putea sã doarmã pe zãpadã în el. L-a cumpãrat
cu jumãtate din preþ ºi acum nu mai suferea de frig. L-a cumpãrat din
banii sãi, cãci dacã ar fi plãtit cei de la emigraþie costul paltonului,
trebuia de îndeplinit prea multe formalitãþi. Guvernul îi plãtea pentru
hotel acei 210 dolari pentru chirie, altceva nimic. Avea dreptul la niºte
haine pe socoteala guvernului, dar magazinul unde îl trimiteau bãnuia
cã sunt haine ale acelor decedaþi. Aici aºa fãceau rudele mortului, dând
hainele lui la magazine, iar lui îi erau neplãcut sã le îmbrace.
S-a apropiat ºi Crãciunul cu bucuriile lui. El scria multe scrisori

– 69 –
acasã, pãrinþilor, rudelor, care îi rãspundeau cu greu, cãci miliþia se
agãþa de acei ce aveau rude în strãinãtate, fãcându-le mizerii. A scris
ºi la miliþia din Borºa sã-i lase rudele în pace, sã nu-ºi batã joc de ele.
Chiar ºi la Ambasada românã din Canada s-a jeluit. Le-a spus cã refuzã
la cetãþenia românã, dacã vor continua sã-l obijduiascã pe tatãl sãu. Îi
rãspundeau ºi pãrinþii ºi sora Ileana cã mereu erau chemaþi la miliþie
ºi interogaþi despre fuga lui peste frontierã. Pe strada lui din Borºa au
instalat un telefon în casa Ileanei. Pãrinþii îl rugau sã telefoneze. Dar
la încercãrile lui de a telefona la Borºa, securitatea de la telefoane din
Bucureºti nu-i fãcea legãtura cu poºta satului sãu, cu toate cã telefonista
din Sudbury ruga frumos fetele din Bucureºti, dar ele îi rãspundeau
urât ºi nu-ºi fãceau datoria. El nu dãduse telefonul sãu pãrinþilor, cãci
ºtia cã ei, mama sau tata, ar fi trebuit sã vândã vaca pentru a plãti
telefonul pentru convorbirea cu el. Era 6,50 dolari minutul. Ce-l
înnebunea pe Gabi era apriga dorinþã de a auzi vocea mamei sau a
tatãlui sãu, sã fie alãturi de ei mãcar câteva minute, sã audã vorbã
româneascã. Coresponda cu sora Ileana, o întreba dacã ºtie sau are
veºti despre Mariana lui, pe care o trecuse în Iugoslavia, înainte de a-i
prinde sârbii la graniþa Italiei. Îi pãrea rãu de ea, cãci îi plãcea mult, se
deprinsese cu ea la Timiºoara. Fetele aici nu erau o problemã, putea
alege orice fatã, cã le plãcea la multe, dar dorea sã aibã alãturi o româncã
cu care sã-ºi împartã gândurile ºi visurile sale.
Zilele treceau repede ºi mama Bellice devenea tot mai apropiatã
acestui tânãr pripãºit pe aceste meleaguri strãine. I se pãrea cã era cu
adevãrat mama lui aici, aºa se stãruia mama Bellice pentru el ºi-i lua
apãrarea când mai fãcea ºi el vreo prostie, cã de, era tânãr ºi în putere.
Duminica, când stãtea cu ei la masã ºi le povestea despre viaþã grea a
pãrinþilor, despre închisorile comuniste, unde mii de oameni sufereau
fãrã a avea vreo vinã, le dãdeau bãtrânilor lacrimile în ochi.
Ei nu puteau sã creadã cã poate fi aºa ceva, ei deprinºi cu legile
Canadei ºi respectate de toþi cu acurateþe. Aici fiecare îºi ºtia drepturile
sale ºi respecta legile þãrii. Ei uneori se plângeau de copii lor, povesteau
cum i-au crescut, cum i-au pus pe picioare, cum munceau din greu
cãrând apa cu gãleþile ºi pietrele cu mâinile goale construind acest ho-
tel. ªi cât au suferit ºi suferã ºi azi când copiii deja mari vin acum la ei
numai când au nevoie de ceva.
- Numai atunci vin, dragã Gabi, se plângea mama Bellice ºi lacrimi
îi apãreau în ochii ei buni ºi frumoºi.
Gabi fãcea tot ce putea pentru a le mulþumi de grija lor faþã de el,
punea mâna la tot ce era mai greu de fãcut ºi totul le fãcea fãrã platã.

– 70 –
 Când aveau loc festivaluri sau alte sãrbãtori la clubul italienilor, îl
luau ºi pe el. Mama Bellice avea o mare bucurie când se ducea cu ei ºi
spunea la toþi cã e nepotul lor. Aceastã femeie a fost ceva deosebit
pentru el, care fiind singur aici între strãini, mâncat de dorul dupã patria
sa România, simþea aceastã cãldurã sufleteascã de parcã ar fi fost propriul
lor copil. L-au ajutat sã primeascã ºi carnetul de conducere de automo-
bile mici, adicã examenul l-a dat cu camioneta lor. L-au ajutat la nevoie,
l-au mângâiat când îi era greu.
Nu trecuse nici cinci luni ºi el avea carnetul în buzunar, lucru destul
de complicat aici, în Canada. Nepoatele acestor oameni continuau sã
vinã la el la hotel, sã mai stea de vorbã, sã se mai distreze.
Era o nepoatã, cam grãsuþã, Pamela care se þinea de el. În barul din
hotel mai era ºi o blondã, care-l mânca cu ochii când îl vedea, îi turna
orice ar fi vrut el sã bea. Pamela o ruga pe bãtrâna Bellice sã-l îmbuneze
pe Gabi, cã el îi place foarte mult. Gabi, ca sã-i facã plãcere mamei
Bellice, o lua uneori pe Pamela la discotecã. Blonda de la bar le vedea
pe toate ºi îl ruga sã meargã cu ea dupã lucru, ce o fãceau pe ascuns.
Gabi nu se putea abþine, blonda era foarte simpaticã, avea pe „vino
încoace” ºi îl înnebunea. Era ºi ea sãrãcuþã, lucra pentru 3 dolari ºi 50
de cenþi pe orã. Gabi se ducea uneori la pãrinþii ei sã-i vadã, stãteau de
vorbã, dar el încã nu ºtia engleza bine ºi nu înþelegea totul, numai dãdea
din cap afirmativ...
Pamela, nepoata mamei Bellice venea la hotel ºi se ducea în camera
lui Gabi, spunând cã vine sã-l înveþe limba englezã. Odatã a dormit
chiar în camera lui ºi mama Bellice s-a supãrat, dar Gabi nu era vinovat
ºi nu a fãcut prostii, era sãrac ºi nu dorea sã-ºi lege viaþa. El era foarte
elegant îmbrãcat ºi fetele umblau dupã el, crezând cã nu e din oraº ºi e
un fiu de bogãtaº, dar el era sãrac lipit pãmântului. Hainele aduse din
Italia era ceva nou pe aici, îl deosebeau de alþii, chiar ºi de italienii care
trãiau de mai mulþi ani în Canada.
Cele câteva luni trãite în Italia îi dãduserã o pojghiþã de civilizaþie,
culturã, ºi îl deosebeau de alþi tineri. Era recunoscut numai de acei
italieni proaspãt veniþi în Canada, care erau îmbrãcaþi ca ºi el. Toþi
credeau cã el e italian ºi, dupã ce stãtea de vorbã cu ei, le spunea:
- Nu sunt italian, vorbesc limba voastrã, dar sunt român din România
comunistã, de unde am fugit în Italia. El apãrea pentru mulþi ca un erou
dupã acele treceri ale graniþelor þãrilor comuniste. Dar Gabi nu se
umfla în pene, era un bãiat modest, simplu, ceea ce îi ºi atrãgea pe cei
din jurul lui. Mulþi dintre ei se bucurau cã el le vorbeºte limba ºi el
vedea cã ºi ei duc dorul dupã patria lor, sufereau ca ºi el. Dar ºi acolo,

– 71 –
în Ialia, erau unii care nu aveau de lucru, fiind nevoiþi sã plece în alte
þãri. Ei se stãruiau sã fie împreunã cu Gabi sã stea de vorbã cu el.
Gabi uneori îi ajuta, le dãdea idei practice, ce sã facã, unde sã se
angajeze sau cum sã porneascã niºte afaceri. El continua sã umble la
ºcoalã, primea acei 210 dolari de la guvern ce însemna ceva pentru
el. Bani de cheltuialã avea din acei aduºi din Italia, dar se stãruia sã
nu-i cheltuiascã, numai la autobus plãtea biletul dus ºi întors. Lângã
ºcoalã era un restaurant chinezesc ce-l atrãgea, fiindcã era totdeauna
plin de lume, mâncarea era bunã ºi ieftinã. La un preþ de cinci dolari
puteai sã mãnânci cât poþi. Într-o zi s-a dus ºi el acolo. Pe o masã era
o tãbliþã pe care era scris cã restaurantul are nevoie de un bãrbat sau
fatã care ar duce mâncarea comandatã acasã la client. Gabi a stat de
vorbã cu patronul:
- Eu aº putea sã vã servesc, i-a zis Gabi.
- Dumneata ai maºinã? A întrebat patronul.
- Nu, dar sunt bun de picior, numai sã nu fie prea departe.
A fost angajat cu trei dolari pe orã. Fãcea 3-4 ore pe zi, ducea
mâncarea în niºte sãculeþe de piele, le punea dupã gât, cum era obiºnuit
la Borºa sã care sacii cu cartofi, fânul sau altceva...
Nu era singurul din Sudbury care fãcea aºa lucru. Nu-i era ruºine,
fãcea orice lucru, dorind sã cunoascã viaþa cât mai bine.
Mai târziu, când era cãsãtorit, s-a dus cu nevasta la acel restaurant
chinezesc sã ia o masã. S-au aºezat la aceiaºi masã, unde stãtea el mulþi
ani în urmã, când era sãrac. A întrebat pe patron dacã îºi aduce aminte
de el.
- Nu, a rãspuns acela.
- Oare nu-þi amineºti de acel român, care a lucrat la D-ta, care punea
sacii dupã gât ºi-i ducea la comandã? l-a întrebat Gabi.
Patronul s-a uitat lung la el ºi a încremenit:
- Tu eºti, Gabi?
- Eu sunt, domnule, uite cã am supravieþuit, fãcând aºa cum aþi fãcut
ºi D-strã când aþi venit în Canada. S-au bucurat amândoi de întâlnire.
- Uite, dragã nevastã, acum avem mai mulþi bani decât valoreazã
acest restaurant. Atunci nici nu îndrãzneam sã intru în acest local, mã
uitam numai cum intrau ºi ieºeau alþii, care aveau bani în buzunar. Nu
degeaba am muncit atâþia ani. Am reuºit sã mã ridic ºi sã te am ºi pe
tine alãturi de mine, o femeie aºa de frumoasã ºi o soþie minunatã... ªi
ochi îi râdeau de bucurie.
V

– 72 –
 Începutul vieþii sale, aici, în þara asta strãinã, Canada, care i-a acordat
azil ºi l-a primit pe pãmântul ei, n-a fost uºor.
Cei 3 dolari ce-i primea pe orã era prea puþin ºi deseori se culca
flãmând, adormind cu visurile sale de a se ridica, de a se îmbogãþi, a
deveni un om pe care alþii sã-l respecte. Nu, el nu dorea sã devinã
înstãrit prin combinaþii necinstite, vroia sã-ºi facã viaþa cu mâinile sale,
cu o muncã cinstitã, acum când era încã tânãr, în putere. ªi în aceastã
þarã se gãseau oameni veniþi, care se ocupau cu furturi, cu amãgeli,
numai ca sã facã bani, sã trãiascã în lux, cãlcând peste trupuri spre aºi
atinge þelul. Gabi nu era din aceºtia. El ºtia sã facã bani prin muncã ºi
nu vroia sã-i facã altfel. Uneori gândurile ce nu-i dãdeau pace îi provocau
dezamãgiri pânã la disperare. Se întreba deseori de ce a venit el aici,
între strãini, care nu-l ajutau cu nimic, cãci fiecare se zbãtea pentru el.
Dupã ce trecuse prin atâtea pericole, suferinþe ºi ajunsese aici, în sfârºit,
acum i se pãrea cã fãcuse o greºealã, regreta cã plecase din Borºa,
unde putea sã câºtige ºi acolo cu pãstoritul bani buni ºi se putea de trãit
mai cu minciuna, mai muncind... cãci ºi acasã multe se puteau rezolva
tot cu bani, fãrã de care ºi aici era rãu de tot.
Gândurile acestea nu-i dãdeau pace mai ales atunci când nu putea
câºtiga nimic, nu îºi gãsea de lucru, cãci în acest orãºel, unde oamenii
se cunoºteau, nu era uºor de gãsit un loc de muncã. Îmbrãcãminte avea,
cãci o cumpãrase din Italia, e drept, cumpãratã în magazine de ajutoare
umanitare sau de lucruri ieºite din modã, cãci cei bogaþi îºi schimbau
des îmbrãcãmintea, purtând-o o lunã-douã. Ele se vindeau pe preþuri mai
ieftine ºi lucrurile erau aproape noi-nouþe. Cele cu preþuri mari din
magazinele luxoase nu erau de nasul lui. ªi nu hainele îl interesau pe Gabi,
dar banii care veneau atât de greu ºi puþini. Lucrând într-un loc, cãuta
mereu sã mai lucreze undeva, sã mai câºtige, sã mai punã deoparte ceva,
pentru a începe o afacere, un bar, un birt, orice ar fi numai sã fie ceva ce ar
aduce câºtig. Peste tot locurile de muncã erau ocupate ºi nu era uºor sã-þi
gãseºti o muncã pe specialitate, care iar fi fost pe plac. ªtia încã rãu limba,
care se dãdea cu greu, nu se putea deprinde cu pronunþarea cuvintelor
englezeºti. Româneºte nu avea cu cine vorbi, încã nu dãduse de nici un
român pe aici. Se simþea singur, singurel aici, în ºcoala asta, unde învãþa
engleza, în mijlocul acestor fete ºi bãieþi, care trãiau acasã la pãrinþi ºi se
ºtiau unii cu alþii din copilãrie. Ei aveau alte gânduri, visuri, se gândeau la
petreceri, la distracþii, aveau alte dorinþe, cãci aveau pãrinþi, rude care-i
hrãneau ºi aveau grijã de ei. Aproape nimeni din ei nu lucra, grija lor era
numai învãþãtura, distracþiile ºi hainele. El însã era nevoit sã înveþe, sã
meargã la ºcoalã ºi apoi sã se ducã la lucru, ca sã-ºi câºtige o bucatã de

– 73 –
pâine, sã-ºi plãteascã hotelul ºi multe alte cheltuieli. Se uita cu jind la unele
lucruri ºi haine din magazine, visând sã le cumpere cândva când va fi ºi el
înstãrit.
Hotelul era scump, acum trebuia plãtit de el, dar nu putea sã
doarmã prin gãri sau sub poduri, aici era altã viaþã, ºi trebuia sã
trãieºti ca cei din jurul tãu, sã nu râdã de tine, sã-ºi batã joc de tine.
Nu era nimic bun în primele luni ale traiului aici, în Sudbury, în
acest mic orãºel, unde fiecare se ºtia unul pe altul ºi unde fiecare
strãin apãrut era sub privirile lor curioase. Viaþa era o luptã continuã
ºi Gabi era încãpãþânat, dorea sã dovedeascã la toþi cã poate ºi el sã
devinã înstãrit, ca ºi cei mai mulþi care se uitau de sus la el. ªi aici
erau din acei care nu lucrau, trãind pe apucate, dormind în ºoproane,
þinându-se de bãuturã, cãutând uneori ºi prin coºurile de gunoi. Nu,
Gabi nu era dintre aceºtia, el venise încoace sã trãiascã mai bine cu
dorinþa, ambiþia de a se ridica. Momentele de disperare treceau ºi
când se fãcea ziua, el fugea din nou oriunde sã lucreze...
La hotelul Celson au instalat pentru distracþii un cal electric într-o
salã mare, alãturi de discotecã. În altã salã rãsuna muzicã popularã
canadianã (Country music).
Tineretul, venea la discotecã ºi, bineînþeles, dorea sã vadã ºi
atracþionul, dând nãvalã în salã. Acolo tinerii îºi încercau norocul, cãci
fusese instituit un premiu de 1500 de dolari pentru acel cãlãreþ, care va
rezista timp de cinci minute la ultima vitezã, sã nu fie dat jos de pe el.
Tinerii se urcau, dar la viteza a treia calul îi arunca din ºea. Calul
electric fãcea diferite miºcãri, întorsãturi, vibra ºi nimeni nu putea rezista,
nu se þinea pe ºea când operatorul introducea viteza a treia.
În salã râsete, urlete, unele de admiraþie, altele de batjocurã, când
tinerii cu pretenþii de cowboy erau aruncaþi din ºea. Calul avea cinci
viteze, fiecare era mai complicatã ºi mai grea sã te þii în ºea.
Într-o searã în salã a intrat ºi Gabi. Se amuza ºi el, vãzând cum erau
aruncaþi tinerii ºi tinerele din ºea, cãci luau parte ºi fetele, care vroiau ºi
ele sã-ºi arate mãiestria sa, cãci mulþi în acest orãºel cãlãreau caii din
copilãrie. Era rând sã te urci pe cal, care, învârtindu-se, zbãtându-se, îi
arunca pe podea unul dupã altul. Tinerii ºi tinerele, care fuseserã crescuþi
în gospodãrii cu cãi, obiºnuiþi sã cãlãreascã cu ºea ºi fãrã ºea, aruncaþi
pe podea, se ridicau ruºinaþi, râdeau ºi se urcau din nou pe cal,
încercându-ºi norocul, dorind sã câºtige acei dolari, doar nu era o sumã
micã. Calul era al dracului, fãcea sãrituri, schimbãri bruºte de direcþie,
diferite miºcãri, încercând sã-l dea jos pe cel care vedea deja dolarii în
buzunarul sãu. Cei ce-l încercau erau aruncaþi din ºea, trântiþi pe podea,

– 74 –
în salã era o gãlãgie de nedescris, râsete, þipete. Gabi se uita ºi el, râdea
împreunã cu toþi ceilalþi, amuzându-se de miºcãrile calului, de sforþãrile
cowboylor, care se stãruiau sã rãmânã în ºea. Dar degeaba. Neavând
ce face, distrându-se împreunã cu alþii, Gabi s-a apropiat ºi el de calul
electric, încãlecându-l. Calul a început miºcãrile, menagerul schimba
vitezele, Gabi se þinea pe cal. Menagerul a introdus viteza a treia, calul
sãrea în toate pãrþile, dar Gabi era pe ºea. În salã toþi erau miraþi,
aºteptând cãderea lui pe podea.
Ei se uitau cu interes la acest tânãr negricios, nu prea înalt, vânjos,
care se învârtea pe cal ºi nu cãdea. Cei ce nu-l ºtiau ºi mulþi nu-l cunoºteau
se întrebau cine-i acest cowboy tânãr, care i-a întrecut pe toþi. Din cam-
era discotecii au mai dat nãvalã alþi tineri ºi tinere dorind sã vadã pe cel
mai puternic, mai îndemnatic, pe care calul electric nu-l putea da jos.
Menagerul a introdus viteza a patra. El conducea acest show, zbiera la
microfon lângã scenã, încurajându-l, lãudându-l, aºteptând ca Gabi sã
fie aruncat din ºea. Dar timpul trecea ºi Gabi se þinea în ºea. Menagerul
a introdus viteza a cincea, ultima.
Calcul parcã înnebunise, fãcea niºte figuri straºnice, Gabi sãrea în
ºea, dar revenea din nou în ea, þinându-se bine. În salã strigãte de
admiraþie, încurajare, toþi parcã doreau ca el sã câºtige, odatã ce trecuse
de acele viteze fatale pentru cei ce sãrise din ºea. Gabi se þinea, nu era
din acei care cedeazã. Mai ales cã îi trebuiau banii, nu avea nici o
leþcae în buzunar. Sub privirile încremenite ale mulþimii, a coborât de
pe cal cu un zâmbet ce-i arãta dinþii albi ºi puternici. Dupã câteva
secunde un ropot de aplauze a izbucnit în salã. Toþi bãteau din palme,
strigau, râdeau, erau bucuroºi cã s-a gãsit un tânãr care a rezistat. Chiar
ºi menagerul, care nu se aºtepta ca cineva sã câºtige banii – 1500 de
dolari, îi surâdea, bãtând din palme. Gabi râdea ºi el, era fericit cã
câºtigase.
- Bravo! Bravisimo! þipa publica, crezând cã el e italian.
Mai ales aplaudau italienii, care-l ºtiau cã nu e italian, dar vorbeºte
limba lor.
- Good! Very good! strigau americanii. Premiul era solid, cãci nimeni
nu se aºtepta la un aºa rezultat. Gabi a încasat premiul de 1500 de
dolari, i-au mai dat o pãlãrie de cowboy, în care au turnat dolarii, ºi o
pereche de cizmuliþe de piele pentru cãlãrie cu pinteni strãlucitori, parcã
erau de argint, ºi mai aveau niºte clopoþei mici. Era primul lui noroc,
povestea el prietenilor sãi. Dupã aceastã întâmplare, îl ºtiau aproape
toþi în acest orãºel Sudbury. Când mergea prin oraº, copii ºi bãtrânii îl
arãtau cu degetul, dar mai ales se uitau dupã el fetele, cãci era un tânãr

– 75 –
simpatic, cu un pãr negru ºi niºte ochi, care parcã se uitau vesel ºi
ironic la tine.
- Ãsta e cowboyul care a câºtigat 1500 de dolari! E puternic! vorbeau
ei între ei. Lucreazã într-un atelier de auto. Fetele parcã înnebunise. Îl
cãutau la discotecã, la showuri, prin magazine, peste tot. El nu umbla
des la discotecã, trebuia sã câºtige bani pentru mâncare. Venea uneori
acolo obosit, dupã o muncã de 12 ore, dar era vesel întotdeauna ºi gata
sã se distreze. O elevã din clasa 13 îl observase ºi se tot uita dupã el
când trecea pe stradã sau în magazin. Aici, în centru, era ºi un
cinematograf unde venea uneori Gabi. Era sãrac în acele vremuri ºi cei
1500 de dolari fusese ca mana cereascã. Erau acele vremuri, când învãþa
la o ºcoalã limba englezã, cãci aºa erau cerinþele pentru refugiaþi ca sã
fie aranjaþi la lucru. Împreunã cu el învãþau la aceastã ºcoalã douã fete
din Cili, din America de Sud. Erau fetiþe frumoase, care mai vorbeau
italiana ºi spaniola. Se înþelegeau perfect cu Gabi, care vorbea ºi el italiana
ºi o rupea niþel în spaniolã. Ele îl simpatizau pe acest tânãr vesel, care
povestea bancuri pipãrate, cã fetele þipau de ele. ªi-i fãcea sã râdã pe toþi
din clasã. Aceste fetiºcane care nu se lãsau de el, dupã lecþii îl luau la braþ
ºi-l duceau pe strãzi spre centru unde el le mai punea o sticlã de pepsi...
Se mai duceau prin magazinele mari unde erau de toate, visând cã poate
ºi ei vor cumpãra mâine bunãtãþi. În Sudbury era un magazin mare, plin
cu de toate – Rithmanhs Store. Când trecea cu fetele la braþ, lucrãtoarele,
vânzãtoarele ieºeau de multe ori ºi se uitau dupã ei, admirându-l sau
judecându-l, fiecare dându-ºi pãrerea. Într-o sâmbãtã magazinul era plin
de cumpãrãtori, parcã toate femeile din oraº venise încoace sã vadã ce
noutãþi au apãrut în sãlile cele mari. Vânzãtoarele au observat cã trecea
alãturi pe stradã Gabi cu ciliencele sale. ªi-au lãsat cumpãrãtorii ºi au
ieºit în coridor uitându-se la ei. Gabi a observat între ele o fetiþã tinericã,
care pãrea ca o pãpuºã ce zâmbea ºi dupã ce el trecuse cu fetele îl arãta
cu mâna altor fete din magazin. Întâmplãtor, Gabi a întors capul, privirile
lor s-au întâlnit. Doris, cãci ea era acea pãpuºã, ruºinatã, a fugit în salã.
Gabi era bine îmbrãcat, adusese multe haine frumoase din Italia, cãci ºi
acolo lucrase de dimineaþã pânã seara târziu ca sã aibã bani.
Câºtigase bine ºi îºi cumpãrase haine la modã. Moda din Italia era
frumoasã, mai modernã decât în Canada, unde se îmbrãcau mai simplu
ºi chiar mai sãrac. Canadienii nu se prea uitau la haine. El se vedea de
departe cã e un tânãr strãin ºi nu e din acest orãºel. Poate cã mulþi
credeau cã e un tânãr bogat, dar realitatea era cu totul alta. Gabi era
sãrac, nu câºtiga mult, la înfãþiºare pãrea cã e bogat, de fapt era gol-
goluþ.

– 76 –
 Tânãr, simpatic, cu un pãr negru, pieptãnat în sus, care mai era ºi
creþ, avea o figurã frumoasã ºi simþea cã poate sã-ºi aleagã fetele care-
i erau pe plac. Multe fugeau dupã el, doreau sã fie conduse la discotecã
ºi în alte locuri de petreceri. În acele timpuri el locuia tot la hotelul Sorento
cu 210 de dolari pe lunã, având o cãmãruþã cu baie. Patroana hotelului,
doamna Bellice, era o femeie osoasã, micuþã, cu obrazul deja zbârcit cu
toate cã nu avea mai mult de 50 de ani. Era italiancã. Gabi nu era retras
din fire, nu era închis, morãcãnos, dimpotrivã era un bãiat vesel, vioi,
gata sã facã ºi pozne, fãcea cunoºtinþã repede ºi uºor cu oriºicine, fie fatã
sau bãiat. Într-o zi la ºcoalã unde învãþa el engleza a venit un emigrant de
loc din Ungaria, un tânãr de vreo 28 de ani. Îl chema Loþi. S-au cunoscut.
- Mãi Gabi, de ce stai tu la hotelul italiencei, care te mulge de 210 de
dolari pe lunã? Eu stau la un ungur, el mai are un apartament, care-i
liber, te va costa numai 100 de dolari. Vom fi împreunã.
Gabi s-a dus la Loþi, a vãzut camera ºi i-a plãcut. ªi era mai aproape
de centru. El s-a mutat de la hotel la Loþi. Într-o zi, mergând pe stradã,
a zãrit o maºinã sportivã, foarte frumoasã care i-a plãcut ºi nu-ºi putea
lua ochii de la ea. Avea ceva bani strânºi în Italia, dolari americani,
care erau mai scumpi decât cei canadieni, ºi s-a hotãrât s-o cumpere.
Dar îi trebuiau încã bani. S-a dus la Banca Royal, unde lucra o
unguroaicã. El o rupea niþel ungureºte, cãci în Borºa erau destul de
mulþi unguri ºi el se mai întâlnea cu copii lor, jucau fotbal împreunã.
Apoi învãþase la ºcoala profesionalã din Chiºinãu-Criº, unde erau mulþi
tineri unguri, cu care învãþa meseria. A stat de vorbã cu ea, apoi ea l-a
trimis la ºeful care se ocupa cu împrumuturile, ºi dupã ce au stat de
vorbã i-au acceptat un împrumut de 10000 de dolari. Maºina l-a costat
cu taxa de stat ºi toate documentele aproape 17000 de dolari.
Acum era obligat ca în fiecare lunã sã depunã o anumitã sumã de
dolari la bancã, sã întoarcã datoria. Dupã ºcoalã, sâmbãtã ºi
duminicã, mai lucra la un italian pentru 3 dolari pe orã, ce nu-i
ajungea nici pentru o masã mai bunã. Italianul avea aparate de sudat
într-un atelier micuþ, producea garduri de fier pentru case. Lucrând
aici a cunoscut un alt italian ºi alþi mici comercianþi. Italianul, noul
cunoscut, avea o întreprindere ce producea asfalt. El avea douã
camioane basculante, dar Gabi nu avea documentele necesare, cele
româneºti nu mergeau aici. A trebuit sã dea un examen pentru a
cãpãta carnetul de conducere clasa D. Cãpãtând carnetul, mai lucra
ºi pentru acest italian pe basculã care-i plãtea 5,50 dolari pe orã.
Când era timpul bun lucra, când ploua nu se putea lucra, cãci asfaltul
nu se putea aºeza pe umed ºi atunci era fãrã de lucru. Nu câºtiga

– 77 –
mult, dar avea nevoie de bani sã trãiascã, sã plãteascã maºina, sã
întoarcã banii la bancã. Era în pericol ca banca sã-l declare neplãtitor
ºi sã-i ia maºina. Odatã, lucrând pe camionul basculant, i s-a rupt
ambreiajul. Gabi a dat jos cutia de viteze, a schimbat ambreiajul
chiar în faþa casei patronului. Trecând pe acolo, un bãrbat mai în
vârstã s-a oprit ºi l-a întrebat:
- Mãi bãiete, tu eºti mecanic?
- Sunt mecanic, însã din România, nu din Canada. Bãrbatul s-a
interesat de el ºi i-a dat numãrul de telefon al unui patron, care avea
atelier de reparaþii de automobile, tiruri, basculante ºi alte tipuri de
camioane. Gabi a sunat patronului ºi s-a dus la el. Era Northland White
Trucks, LTD, un atelier de reparaþii de tiruri. Venind la ora 9, era încã
devreme, a aºteptat sã vinã niºte mecanici ºi i-a întrebat:
- Vã rog, spuneþi-mi, unde e proprietarul?
- Uite mãi bãiete, vezi uºa aia? Acolo stã proprietarul, e biroul lui.
Gabi a intrat în birou a dat mâna cu ºeful, spunându-i cã cautã de lucru,
cã se pricepe la reparaþii.
- Din pãcate, dragã omule, n-am nevoie, am 14 mecanici.
- Bine, dle, eu mã pricep la toate, am fãcut ºcoala profesionalã în
România, am lucrat pe escavator, pe dragalina Nobas...
- Nobas, n-am auzit de aºa firmã, i-a rãspuns stãpânul. N-am nevoie,
am cam puþini clienþi acum.
- Bine, dle. Încearcã-mã, dã-mi sã fac o reparaþie oricât de complicatã,
dacã o sã-þi placã, rãmân, dacã nu, rãmâi cu Dumnezeu. Pot sã lucrez
la dta o sãptãmânã, douã fãrã platã a zis Gabi.
Patronul s-a uitat lung la el, meditând.
- ªtii. mãi bãiete, încã nimeni nu a venit la mine cu o aºa propunere,
sã-mi spunã aºa ceva. O sã te încerc totuºi, o sã vãd ce poþi, de ce eºti
în stare. Eºti cam tinerel sã fii un specialist bun. Dar o sã vedem. Gabi
a demontat un motor ºi i-a fãcut reparaþia.
La patron se lucra în douã schimburi. Dupã câteva zile de lucru,
patronul i-a spus:
- Te i-au, mãi bãiete, vãd cã te pricepi la reparaþii. Plata va fi 6 dolari
pe orã. Gabi a lucrat la el 9 ani. La început cu 6 dolari pe orã, apoi cu 8
dolari pe orã. Nu erau mulþi bani, dar acum Gabi avea un loc de lucru
sigur. În acest timp el s-a stãruit ºi a obþinut carnetul de mecanic clasa
A. Patronul îi plãtea deja ca mecanic 16 dolari pe orã, era cel mai bun
mecanic dintre toþi ºi ... cel mai tânãr. Devenise un bãrbat respectat,
care se pricepea la toate ºi cu care se rezolvau toate problemele. Patronul
avea o încredere totalã în el, devenise mâna lui dreaptã. Fãcea orice

– 78 –
reparaþie, mai ales îi plãcea sã repare motoarele, cutiile de viteze,
diferenþialele, ce erau mecanisme complicate pe care nu le repara oricine.
Mai lucra ºi la italianul care se ocupa cu asfaltul în timpul când la ate-
lier era liber. Uneori termina lucrul târziu, la miezul nopþii, ºi se mai
ducea la discotecã. Era tânãr, puternic ºi foarte rezistent, doar era deprins
cu munca grea acasã ºi mai era el... din munþii Carpaþi. κi achitase
maºina sportivã. Mai mult, a înfrumuseþat maºina cu diferite benzi
strãlucitoare, ca pe o maºinã pentru raliuri, cã atrãgea tineretul, cãci aºa
ceva nu se mai vãzuse în Sudbury.
Mai desenase un vultur pe capotã. Maºina avea 400 cai putere. Când
venea cu ea pe la cofetãrii, la discotecã, se uitau toþi la ea. Mergea cu ea
cu o vitezã de 260 de kilometri pe orã, cãci motorul avea 8 cilindri.
Când se mãrea viteza, maºina se ridica, parcã se pregãtea de zbor.
Tineretul se strângea în jurul ei, admirând-o. În oraº îl ºtiau deja
mulþi, mai ales fetele care doreau sã-l cunoascã ºi sã fie în preajma lui.
Avea succes bãiatul, cu toate cã nu prea avea timp, mai mult la bani îi
era gândul, dar se mai aprindea uneori dupã vreo una, cã aºa-i tinereþea...
Era invitat ºi la petreceri, la discotecã, unde multe fete doreau sã
danseze cu el. Dansa bine, îndemnatic, se þinea frumos, mlãdios,
înebunea fetele. Uneori se mira singur, întrebându-se „ce mai vrea ºi
fata asta de la mine?”
Era bãiatul tuturor, mai ales cã avea o fire veselã, se acomoda repede
oriunde ºi se împrietenea în doi timpi cu oricine. La mulþi le plãcea
acest tânãr, bun lucrãtor, specialist mecanic, care uneori îi ajuta pe mulþi
fãrã platã, lucru rar pe aici. Nu se lãuda, nu-ºi lua nasul la purtare, era
o fire simplã, sociabilã. Nimeni nu ºtia cã îi ambiþios, un tânãr care
dorea sã fie bogat, sã fie respectat de toþi, sã aibã casa lui, maºinã mai
frumoasã, sã fie cu fetele cele mai frumoase, mai elegante... Nimeni nu
ghicea lucrul acesta, cãci el nu se lãuda, nu-ºi divulga visurile ºi dorinþele.
El ºtia ce poate, ºtia cã va veni ziua când se va evidenþia ºi el, când va
avea o casã bunã, frumoasã, fãcutã dupã planul lui ºi chiar o nevastã ca
o pãpuºã, o româncã din locurile natale, pe care nu le uita niciodatã ºi
care aproape zilnic îi stãteau în faþa ochilor. El visa, el simþea cã va
veni vremea când, el, om înstãrit, se va întoarce acasã ºi toþi acei ce-l
numeau pierde varã, vagabond, îºi vor scoate pãlãria în faþa lui, îl vor
saluta ºi vor zice: - Uite mãi, ãsta e Gabi din valea Lazului, acel Gabi
care se învârtea prin þarã, care nu dorea sã meargã cu oile, care fugea
din þarã ºi pe care miliþia îl aducea acasã. Uite mã cum s-a întors roata.
Astea erau visurile lui Gabi. ªi el lucra, nu se uita la ceas, lucra, dorind
sã adune bani sã-ºi vadã visul împlinit. Uneori dormea câte douã – trei

– 79 –
ore pe zi ºi iar se apuca de lucru... Nu stãtea în pat pânã la amiazã
târziu, când soarele era sus de tot, nu era dintre aceºtia. Nici de bãut nu
se þinea ca alþii, îi plãcea sã ia în gurã o þârã, aºa ca sã nu ameþeascã.
Nu degeaba riscase el cu viaþa lui ºi venise aici sã facã bani. Era
visul lui de copil ºi dorea sã-l împlineascã. κi aducea aminte cum îl
certa taicã-sãu ºi-l silea sã rãmânã acasã, sã se ocupe cu vitele ºi oile...
Deseori în faþã apãrea mama Ileana care era departe ºi el nu putea sã
vinã s-o vadã, cãci acolo erau tiranii de comuniºti, care nu înþelegeau
cã orice om are nevoie de libertate, ºi nu doreºte sã trãiascã în mizerie,
ci vrea sã aibã o bãtrâneþe asiguratã, sã-i bucure pe feciori ori nepoþi cu
câte ceva din munca sa... Cine venea din România povestea lucruri
greu de crezut despre fãrãdelegile comuniºtilor, despre puºcãriile pline
cu români, care doreau sã trãiascã altã viaþã, liberã, dreaptã, fãrã cãlãi...
Pe mulþi îi ajuta ºi oamenii ºtiau de asta.
- Gabi, vino încoace, ajutã-mã, nu ºtiu ce s-a întâmplat... Gabi,
uitã-te aici, zicea altul... Gabi, nu pot da drumul motorului... Gabi, uitã-
te la ambreiajul meu... ªi tot aºa Gabi încolo, Gabi încoace...
ªi Gabi venea, spunea care-i pricina, ce trebuia de fãcut, iar uneori
se punea la treabã, când avea timp... Dar timp Gabi nu avea niciodatã.
Lucra mereu, oriunde putea sã câºtige un ban, sã devinã om. I se
pãrea uneori cã cãzuse pe o roatã, care se învârtea mereu, ºi el nu
putea sã sarã de pe ea. Venea acasã mort de obosealã, dar se scula
dimineaþa din nou ºi continua aceeaºi viaþã.
Trãia la acelaºi ungur – îl chema Charlly Weiler, era de loc din
Ungaria, avea un nume nemþesc, spunea cã e neamþ din Ungaria.
Lucra la mina Inco LTD. Nevasta lui era menajera unui restaurant în
centru ce se numea Frenks Place. Clãdirea aparþinea unui român neamþ
ce s-a mutat apoi în Germania, dând în arendã restaurantul lui Charly
ºi Elisabeth, care îi trimiteau bani pe chirie pentru restaurant în
Germania. Charly avea o nepoatã, care fugise ºi ea din Ungaria în
Canada, ºi era ajutatã de el. Ea locuia cu ei în casã, era mai micã cu
un an ca Gabi. O chema Suzi. Ei îi plãcea Gabi, fãcea totul pentru el,
mâncare ºi îi mai spãla ºi rufele... Loþi, prietenul lui Gabi, era gelos ºi
acum regreta cã l-a adus pe Gabi în casa ungurului, vedea cum Suzi
se topeºte dupã Gabi. ªi Gabi se deprinsese cu ea, parcã era legat cu
ceva de ea. Dar Suzi era geloasã ºi se înroºea de furie când la discotecã
fetele îl luau pe Gabi în primire, dorind sã danseze cu el. Tot aici
venea ºi Doris, ca o pãpuºã frumuºicã, sã danseze. Uneori dansa ºi cu
el, dar Gabi nu o prea lua în seamã, cãci erau altele ce se agãþau de el
ºi nu se lãsau rugate prea mult când el le plimba cu maºina ºi ele îi

– 80 –
cedau uºor.
Într-o zi dansând cu Doris, ea i-a zis :
- Gabi, te-am vãzut prima oarã atunci, când te-ai urcat pe calul acela
electric. De atunci toþi au început sã vorbeascã despre tine, de curajul
tãu, toate fetele erau înebunite dupã tine. ªi mie îmi placi...
Dar Doris nu i-a spus cã a pariat cu fetele cã se va apuca de capul
lui ºi-l va cuceri. ªi când dansa, se lipea de el, iar lui, simþindu-i corpul
tânãr, fraged, mlãdios ºi fierbinte, i se tulburau minþile. De atunci el se
uita numai la ea, o invita la dans ºi de fiecare datã ea se lipea de el,
parcã era proprietatea ei. El vedea cã ºi alþii o invitau, dar ea îi refuza,
dansând numai cu el.
El observa cã mulþi tineri o urmãreau, îi fãceau curte ºi o rugau sã
stea de vorbã cu ei, dar ea se þinea la o parte. Doris se îmbrãca frumos,
cu gust, era una dintre cele mai elegante fete. Se vedea cã pãrinþii o
þineau în mâini, era bine educatã ºi se þinea demnã. Într-o searã, Gabi a
trimis-o pe Suzi sã plece singurã acasã de la discotecã. El îi fãgãduise
lui Doris sã o ducã acasã cu maºina lui, dupã ce se va închide discoteca.
Era vreme târzie, aproape de ora douã noaptea. Când s-a închis
discoteca, Gabi a luat-o pe Doris de mânã ºi a condus-o la maºinã.
- Urcã-te, Doris, ºi el a trecut la volan. Avea o casetã cu muzicã
româneascã, cu cântece de Zamfir Gheorghe, ce cânta la flaut. O gãsise
în unul din magazinele din Sudbury. În maºinã a rãsunat muzicã
româneascã.
- Ce muzicã e asta? l-a întrebat Doris. Tu ce eºti, italian?
- Nu, ghici cine sunt? a intrigat-o el. Dar ea nu a putut ghici.
- Sunt român, i-a zis el.
- A! a exclamat Doris. Român-România! Aoleu! a strigat Doris.
- Nadea Comaneci, fetiþa care în 1976 a fost la Montreal. Eu ºi pãrinþii
mei am fost la Montreal, la olimpiada când Nadea Comaneci a bãtut
toate recordurile. Televiziunea noastrã numai de ea vorbea, la fel ºi
radioul, continua s-o laude Doris fãrã sfârºit. Toþi copiii, tinerii aveau
pozele acestei românce minunate. La noi la ºcoalã ºi nu numai, în toate
ºcolile sportive, peste tot, ºi acum e afiºat portretul Nadei, a strigat
Doris ºi brusc l-a sãrutat pe Gabi drept pe buze.
Era deja ora patru dimineaþa, apãreau zorile, ºi Doris nu se ducea
acasã. Gabi a început sã-i povesteascã despre viaþa sa, despre cele trãite.
- Dragã Doris, eu am trecut prin multe. Am ajuns aici la voi, în
Canada, prin mari suferinþe. Sunt sãrac, dar cândva voi fi ºi eu bogat,
cãci nu sunt un leneº, voi lucra zi ºi noapte sã mã fac om înstãrit ºi
respectabil. Eu nu mã tem de muncã, pot lucra zi ºi noapte. Sunt din

– 81 –
munþi ºi muntenii sunt aprigi, încãpãþânaþi, oameni îndrãzneþi ºi curajoºi.
Gabi i-a povestit totul, chiar ºi despre Suzi, cã stã cu chirie la unchiul
ei ºi se mai îngrijeºte de ea, o aduce la discotecã... Mai mult nu i-a spus.
Ducând-o acasã au ajuns cu maºina într-o zonã numitã Bell Park. El
ºtia cã aici trãiau cei bogaþi care aveau vile mari.
Acum Gabi nu ºtia ce sã spunã, se gândea cine e fata asta, cã locuieºte
în aºa zonã.
- Opreºte, Gabi, eu locuiesc aici. Lui nu-i venea sã creadã. Cu cine
se leagã el? Ce vrea fata asta de la mine, se gândea el. Lângã casã erau
parcate douã maºini lungi, din cele scumpe.
- Dodgeul ãsta marou e al meu, i-a zis ea, mi-a cumpãrat-o mama.
Nu tatãl, el e sever cu mine. N-am venit cu maºina mea la discotecã
niciodatã, fiindcã speram sã mã duci tu acasã, numai aºa voi înþelege
cine eºti, ce fel de om, bun sau rãu.
În casã erau aprinse toate luminile, pãrinþii nu dormeau, erau îngrijoraþi
cã fiica lor nu e acasã la aºa vreme. Niciodatã nu se mai întâmplase aºa
ceva. Gabi vedea cum se uitau pãrinþii fetei din când în când prin geam,
trãgând perdelele într-o parte. Doris nu dorea sã iasã din maºinã, se simþea
atât de bine alãturi de acest tânãr simpatic, care-i plãcuse de când îl vãzuse
prima oarã acolo în salã cãlare, pe calul electric ºi a înþeles cã e un bãiat
curajos, puternic ºi ambiþios. Mama ei a observat maºina lui Gabi, care
stãtea în faþa casei lor, ºi a ieºit afarã, apropiindu-se.
A vãzut-o pe Doris alãturi de Gabi în maºina sportivã, lungã, de
model vechi. Alãturi de ea un tânãr cu pãrul negru, la înfãþiºare mod-
est, cu o privire inteligentã. Doris ºi Gabi au ieºit din maºinã.
- Mamã, e dnul Gabi! Mama lui Doris s-a uitat la el, apoi la fiica sa.
- E frumos acest tânãr, dar sã-l aduci ziua, nu noaptea. Gabi ºi-a luat
rãmas bun de la ei, cerându-ºi scuze cã s-au reþinut aºa de târziu ºi le-
au provocat îngrijorãri...
El zbura cu maºina sa sportivã, simþind ceva nou în viaþa lui,
parcã s-a întâmplat ceva frumos, duios, ceva pentru care va trebui sã
lupte, sã sufere, ca sã se îndeplineascã. Ceva nou, ce nu simþise
niciodatã rãsãrea acum în inima ºi mintea lui. Se gândea la viaþa sa
trecutã, la toate cele întâmplate, îi venea sã plângã de durere de cele
amintite, dar ºi de bucurie, simþind cã în viaþa lui se ivise ceva nou, ca
o razã de luminã într-un întuneric profund.
Reîntors acasã, intrând în camera lui, a vãzut-o pe Suzi care-l aºtepta
cu ochii plânºi, supãratã foc. În ochi i se citea furia de parcã ar fi dorit
sã-l distrugã.
- Unde ai fost?

– 82 –
 - Am fost cu niºte prieteni la un pahar de bere, a rãspuns Gabi cu
ochii plecaþi, ca un vinovat.
- Nu-i adevãrat! Ai fost cu ea!
- Nu am fost cu nimeni, þi-am spus cã am bãut cu bãieþii mei.
Scandalul a durat un timp ºi Suzi a izbucnit în lacrimi. El a încercat
sã o liniºteascã.
- Ajunge, o sã fie totul bine, nu mai plânge, n-o sã mai merg la
discotecã! Numai cu tine, numai cu tine voi dansa. Liniºteºte-te, Suzi!
Aºa cum totul are un sfârºit, Suzi ºi-a ºters lacrimile, iertându-l, lãsându-
se sãrutatã, îmbrãþiºându-l cu foc.
Au trecut câteva luni ºi Gabi se þinea de cuvânt, ferindu-se de alte întâlniri,
ca sã nu o supere pe Suzi. Dar gândurile lui erau la Doris. Se gândea mult
la ea, uneori îl apuca dezamãgirea, tristeþea, cãci el ºtia cã e sãrac ºi fata nu
e pentru el, cãci nu-i poate oferi nimic din ceea ce are, cu ce s-a deprins de
micã.
Ce poate câºtiga el cu mâinile sale? Ea era bogatã, din pãrinþi care
niciodatã nu ar fi de acord cu aceastã alianþã. El ºi aici, în Sudbury,
avea o faimã nu prea bunã, cãci se lega mereu cu alte fete ºi în acest
oraº mic se ºtia totul, se vedea ca printr-un geam de sticlã. Chiar dacã
îºi vor lega viaþa, cu ce vor trãi? El nu era din acei care s-ar fi împãcat
cu gândul sã ducã o viaþã de azi pe mâine, ca omul pe care l-ar fi iubit
sã fie lipsit de ce are nevoie în viaþã. Se stãruia sã nu se întâlneascã cu
ea, dar dacã se întâmpla aºa ceva, se grãbea la lucru... Aºa îi spunea.
Gabi mai juca ºi fotbal, Charly, ungurul, era antrenor la o echipã din
Sudbury. Gabi juca pentru o echipã italianã. Erau multe echipe, formate
din italieni, croaþi, polonezi, echipe mixte „Airis” ºi „Scotland”. Toate
echipele doreau sã-l aibã de jucãtor pe Gabi, cãci el juca bine, era rezistent,
fugea bine pe teren ºi se bucura de simpatia publicului. Dar Charly antrena
o echipã de scoþieni ºi l-a convins sã joace în echipa lor. Cu toate cã echipa
scoþianã, în care juca el, a câºtigat finala, bani nu aveau, la meciuri veneau
mai mult europenii, intrarea era liberã. Chiloþii ºi bocancii îi cumpãrau
jucãtorii din banii lor. Doris aflase cã el joacã fotbal ºi venea regulat, când
jucau scoþienii. Venea cu prietenele sale ºi mereu îl cãuta pe Gabi. Odatã a
venit la atelierul unde lucra el. Mecanicii, când au vãzut-o ºi au înþeles cã-
l cautã pe Gabi, au rãmas cu gura cãscatã. Era frumoasã, îmbrãcatã el-
egant, la volanul unei maºini de lux, cine sã creadã cã venise de dragul
unuia dintre ei. Gabi a ieºit din atelier, cãci îl chemase, murdar, în salopetã
unsuroasã, în picioare cu niºte pantofi scofâlciþi...
- Unde te-ai pierdut, Gabi, l-a întrebat ea duios. El se uita la ea,
parcã o vãzuse pentru prima datã cã era aºa de frumoasã ºi tinericã...

– 83 –
Ce sã-i spunã?
- Doris, am mult de lucru, n-am bani, trebuie sã-i câºtig.
- Pãi, n-ai sã câºtigi toþi banii, tu îmi placi ºi fãrã bani, a râs ea cu
zâmbetul ei drãgãlaº, care nu-i dãdea sã doarmã nopþile, când Gabi îºi
aducea aminte de ea, de sãrutul ei de atunci...
- Þie þi-i mai uºor, ai tatã, mamã, care se îngrijesc de tine, dar eu...
eu n-am pe nimeni ºi trebuie sã lucrez mult, ca sã fac vreo afacere...
- Mã ai pe mine, ºi asta e îndeajuns, râdea ea. Gãsim noi bani, doar
ºtii cã îmi placi ºi mi se pare cã ºi tu nu eºti indiferent.
- Eu nu pot sã trãiesc pe bani strãini, nu sunt calic...
Ea a plecat, dar el s-a întors tulburat la lucrul sãu, fãcea motorul
unui tir. „Nu pot sã-i moroncesc capul, n-am dreptul, fata asta nu-i
pentru mine, se gândea el, împingând pistonul în cilindru. Trebuie sã-
i spun cã o am pe Suzi, atunci ea nu va mai veni sã-mi tulbure minþile”.
Dar Doris nu era din acelea care sã renunþe aºa de uºor la visurile
sale. Suna deseori la telefon.
- Gabi, la telefon, ia linia întâi, strigau mecanicii.
- Gabi, ia receptorul, sunã la linia a doua, striga secretara.
- El fugea la telefon cu gândul sã-i spunã despre Suzi, ca ea sã înceteze
cu sunetele... dar nu-i ajungea putere... Ceva îl împiedica. Lucrurile se
repetau. Patronul i-a atras atenþia cã prea mult vorbeºte cu prietenii la
telefon, cã trebuie sã lucreze, dar el îi rãspundea cã e treaba lui, cã el îºi
face lucrul singur, fãrã ajutorul cuiva.
ªi, totuºi, trebuia sã recunoascã, cã aºtepta sunetul ei, cã-i plãcea sã
fie chemat, cã se gândea mereu la ea... De ce l-a ales anume pe el?
Patronul a dat ordin secretarei sã fie chemat numai când e ceva ur-
gent. Dar Doris nu se lãsa, de la ºcoalã venea la atelier, îi aducea mâncare.
Când venea seara, el avea un repaus, se duceau la un bazin în curte, el
se dezbrãca de salopeta murdarã ºi se arunca sã se rãcoreascã. Doris
fãcea la fel, se dezbrãca ºi ea în chiloþi ºi sutien ºi sãrea ºi ea în apã
alãturi de el. El se uita la ea, la corpul ei ºi-l treceau fiori. Era frumoasã
fata aceasta ºi avea un corp formidabil, asta trebuia s-o recunoascã el.
Uneori era obraznic, mai îndrãzneþ, o vroia, dar Doris nu se lãsa
ademenitã ºi-i spunea:
- Când mã vei cere la pãrinþi, atunci voi fi a ta! Eu nu sunt o fatã
uºuraticã. Gabi se potolea, cãci o înþelegea, se reþinea ºi nu încãlca
hotarul, cu toate cã o dorea.
Într-o zi Suzi a întâlnit-o pe Doris ºi ia spus de relaþiile sale cu Gabi,
cã ei trãiesc ca bãrbat ºi soþie. Doris însã îl credea pe Gabi, care-i spunea
cã Suzi e numai o prietenã... ªi atât.

– 84 –
 Dupã spovedania lui Suzi, Doris nu a mai venit...
Era în toamna anului 1981. Palmerino, italianul cu asfaltul, i-a zis
lui Gabi cã are în casa lui un apartament liber, fiindcã un chiriaº plecase.
I l-a propus cu 150 de dolari pe lunã ºi Gabi a fost de acord. Gabi s-a
mutat la Palmerino. Dar a ºi plecat la cursurile de mecanic în alt oraº, la
Sault St. Marie, unde dupã trei luni de învãþãturã trebuia sã primeascã
carnetul de mecanic de clasa A, cãci documentele româneºti nu erau
valabile în Canada. Datoritã faptului cã a plecat în alt oraº, a scãpat de
Suzi. Se mutase de la Charly fãrã ca ei sã ºtie. Ungurul ºtia cã el plecase
la cursuri în alt oraº, dar Gabi a plãtit chiria lui Palmerino, ca sã fie
sigur cã acesta nu va închiria apartamentul nimãnui. Gabi la cursurile
de la colegiul din Sault St. Marie avea notele cele mai bune. Profesorii
se mirau cum de acest strãin din nu ºtiu ce þarã ºtia de toate ºi fãcea
totul la practicã cum trebuie, cãpãtând notele cele mai bune, cu toate cã
nici limba englezã nu o prea ºtia? La orele de practicã Gabi desfãcea
motorul sau transmisiile, fãrã nici o greutate, apoi le strângea din nou,
parcã toatã viaþa numai cu astea se ocupase. Lucra cu ochii închiºi,
fãcea toate reglãrile, aºa cã toþi profesorii erau mulþumiþi de el. În acest
orãºel mai mare decât Sudbury, el locuia la un hotel plãtind 300 de
dolari pe lunã. ªi aici fetele nu-i dãdeau pace, cãci fãcuse cunoºtinþã
deja cu mulþi tineri ºi tinere. Se cunoscuse la SOO (aºa-i spuneau acestui
orãºel pe scurt) cu o italiancã frumoasã ºi îºi mai fãcea de cap cu ea,
cãci odatã eºti tânãr în viaþa ºi ce ai scãpat din mânã nu mai prinzi. ªi în
acest oraº erau mulþi italieni, oraºul era situat chiar la graniþa cu America
ºi era împãrþit în douã: Sault St. Marie din Canada ºi Sault St. Marie din
Statele Unite. Gabi încã nu avea cetãþenie ºi într-o zi se hotãrâse sã
meargã sã vadã America. Cu un grup de tineri a trecut vama canadianã
fãrã probleme, nu-l oprea nimeni, dar la vama americanã i-au cerut
documentele. Cei din SOO Canada le aveau, Gabi nu avea nimic la
mânã, cãci era încã emigrant, nu obþinuse cetãþenia canadianã.
- Sunt student, a zis el la vama americanã. Dar nu i-au dat voie sã
treacã, i-au controlat maºina, desfãcând ºi percheziþionând toate
ungherile, crezând ca are droguri sau alte lucruri interzise. L-au întors
îndãrãt, dar la vama canadianã – alte probleme, nu-i dãdeau voie înapoi.
- Dta eºti emigrant, n-ai cetãþenia noastrã, nu poþi merge în Canada,
dta eºti cetãþean al nimãnui... Ce-ai cãutat la frontierã?, se rãstea vameºul.
A fost nevoit sã doarmã la vamã ºi numai a doua zi, dupã ce au
luat legãtura cu cei de la biroul de emigraþie, i-au dat drumul îndãrãt.
Reîntors la Sudbury, lucrând mai departe la Northland, fãcea tot
mai mult economii reuºind sã-ºi plãteascã datoriile la bancã. Acum

– 85 –
banca avea încredere în el.
- Veniþi oricând, în orice vreme ºi luaþi împrumut cât doriþi, sunteþi
un client credibil. Banca e mulþumitã de comportarea dstrã, îi ziceau
ºefii. Contul lui Gabi creºtea mereu, el lucra ºi mai mult. Clienþii veneau
singuri ºi-l gãseau, mai ales cei cu maºinile mici - ba frânele trebuiau
reglate, ba carburatorul nu lucreazã ºi multe altele...
El se pricepea în toate ºi executa orice comandã.
Nu avea voie sã se ocupe cu reparaþia tirurilor, dacã patronul ar fi
aflat, l-ar fi dat afarã, aºa era scris în contract ºi legea apãra drepturile
atelierului. Maºinile mici le putea repara oricând, când avea timp liber ºi
nu lucra la patron. El lucra mereu, treburile mergeau bine ºi contul lui
creºtea la bancã. Uneori, la sfârºitul sãptãmânii, pleca la SOO, la italianca
aceea, Angela, la o distanþã de 350 de kilometri, dar ce nu fac tinerii
când le plac fetele... Pãrinþii ei erau niºte oameni de treabã, nu erau bogaþi,
aveau o droaie de copii ºi erau întotdeauna veseli. Îl simpatizau pe Gabi,
poate sperau cã el o sã se însoare cu Angela lor. Tatãl ei era patron la o
construcþie de case, dar lucra numai vara, iar iarna familia trãia din câºtigul
din varã. Totul era bine, când într-o zi a aflat cã ea consumã droguri.
- Gabi, ia ºi tu, gustã-le, uiþi de toate grijile, i-a spus ea într-o zi.
Gabi s-a uitat la ea, dând negativ din cap. S-a gândit ºi a lãsat-o, drogurile
nu erau pentru el. El trebuia sã lucreze, sã câºtige bani, nu sã-i
cheltuiascã pe fleacuri. Dorinþa lui era sã se ridice, sã se vadã înstãrit.
Sudbury era orãºel mai mic ºi mai urât decât SOO. El s-a hotãrât sã
rãmânã în Sudbury, aici îl ºtiau aproape toþi. Reîntors din SOO a trecut
pe la restaurantul lui Charly. Suzi lucra aici, servea clienþii. Când la
vãzut pe Gabi, a înlemnit. Apoi a început sã þipe la el, sã facã gãlãgie
mare.
- Eºti un vagabond, nu vreau sã te mai vãd, pleacã de aici! Aflase
prin unii ce veneau de la SOO despre amorul lui cu italianca Angela ºi
acum se rãzbuna pe el. κi gãsise un gagic, cu vreo 17 ani mai în vârstã,
care avea casa lui ºi un Mercedes, era mai bogat decât Gabi.
- Suzi, el poate sã-þi fie tatã, nu iubit, i-a zis el, întâlnind-o pe stradã
în oraº.
- Treaba mea ce fac eu, tu eºti un vagabond. Aºa s-a terminat
dragostea cu Suzi, dacã se poate numi aºa legãtura lor de scurtã duratã.
Dintr-o parte, îi pãrea bine cã se despãrþise de ea, dar uneori, amintindu-
ºi ce mâncare bunã ºi caldã fãcea pentru el, regreta. Îi mai spãla ºi
hainele de lucru, care se înegreau straºnic, cãci se culca pe pãmânt, pe
podea când fãcea reparaþiile. Suzi era profesionistã, fãcea ºi mâncare
româneascã ce-i plãcea lui Gabi. Dar toate trec ºi cu timpul omul înþelege

– 86 –
cã trebuie sã aibã alãturi un prieten bun, care sã-l susþinã, sã-l ajute, cu
care sã-ºi împartã gândurile, speranþele ºi bucuriile. Gabi începea sã
înþeleagã cã Doris era pentru el o comoarã ºi dorea s-o vadã din nou, sã
ºtie dacã mai þine la el. Într-o sâmbãtã s-a dus la Moal, magazinul unde
lucra Doris.
Se duse drept la ea zâmbind.
- Bunã, Doris, te rog serveºte-mã, am nevoie de multe lucruri, ce se
vând aici în magazinul tãu. Toþi împrejur l-au observat ºi acum se uitau
la ei, ºtiind cã Doris umbla dupã el. Doris se fãcuse roºie la faþã ca o
viºinã. Gabi începea sã aleagã marfa, lua chiloþi, sutiene, cãmãºi de
noapte femeieºti, el alegea, le cântãrea, cãutând cele mai frumoase ºi
mai scumpe.
- Ce, te-ai cãsãtorit? a strigat furioasã Doris.
- Nu, astea sunt toate pentru tine, draga mea, pentru cã o sã fim
împreunã în vara asta. Au început din nou întâlnirile, petrecerile,
discoteca, plimbãrile cu maºina prin locurile mai frumoase. Era anul
1982. Doris a intrat la învãþãturã la colegiul din Sudbury. Tatãl ei, vãzând
cã se plimbã din nou cu vagabondul de Gabi, cum îl numea el, se
stãruia s-o trimitã la învãþãturã la Ottawa sau Londra, la universitate.
Tatãl lui Doris era de loc din Ucraina de Vest, din partea ocupatã de
sovietici dupã împãrþirea Poloniei, când doi cãlãi, Hitler ºi Stalin, au
împãrþit lumea în 1939... în timpul unui an de ocupaþie sovieticã el ºi-a
dat seama cine a venit sã-i elibereze, a vãzut cum procedau „muscalii cei
barbari” ºi în timpul rãzboiului a plecat în Austria. Peste câþiva ani a
emigrat în Canada, ajungând aici cu vaporul încãrcat cu sute de oameni
pierduþi pentru pãmântul strãmoºesc. La început a lucrat la cãile ferate,
dar câºtiga puþin, numai pentru mâncare ºi haine. A plecat în provincia
Manitoba, aranjându-se la lucru în mina INCO, unde a lucrat pânã la
vârsta de 65 de ani, pensionându-se. Pe soþia sa, mama lui Doris, a
cunoscut-o la Sudbury. A avut o viaþã destul de sãracã, dar fãcând
economii ºi-a strâns ceva bani. Cu ei cumpãra pãmânturi în Sudbury, pe
care le vindea cu preþuri duble peste ani, câºtigând dolari grei. Mama lui
Doris, soacra lui Gabi, a avut ºi ea o soartã grea. Bunica lui Doris a fost
ucisã, cãlcând o grenadã în timpul rãzboiului. Tatãl ei, refugiindu-se în
Canada, a luat-o numai pe ea, ceilalþi rãmânând în Europa. Mama lui
Doris avea o fire bunã, ºi i-a ajutat pe Gabi ºi Doris sã-ºi întemeieze viaþa
lor. Pentru ei a fost o femeie cuminte, bunã ca o pâine caldã. Socrul se
mai ocupa ºi cu construcþiile, construia case, dându-le apoi în chirie. Aºa
s-a ridicat ºi el, devenind înstãrit. Mama lui Doris a lucrat la magazin
toatã viaþa sa, ajutând familia sã nu ducã lipsã de nimic. Au reuºit amândoi

– 87 –
sã le dea învãþãturã copiilor sãi: fiul devenise doctor, iar Doris terminase
ºcoala de manageri.
Bãtrânul spera cã iubirea lor se va termina, dacã vor fi departe unul
de altul ºi va scãpa de acest pretendent la mâna fiicei sale. Bãtrânul era
destul de bogat ºi nu vroia ca bani lui sã încapã pe mâna vagabondului
Gabi, cum îl numea el deschis. Mai aflase el ºi de unele aventuri ale lui
cu fetele din Sudbury, cãci într-un orãºel mic e greu sã ascunzi
aventurile. Doris a venit la el, în apartamentul lui, la Palerimo, ºi-i
povestea:
- Dragul meu Gabi, am avut un scandal enorm, tatãl meu, înfuriat,
mi-a spus toate relele despre tine, eu am plâns, le-am spus cã nu plec
nicãieri de aici, cã te iubesc ºi nu vreau sã mã despart de tine. Ascultã-
mã, vreau sã mã mut la tine!
- Nici într-un caz, eu nu vreau sã mã cert cu familia ta, i-a rãspuns
Gabi.
- Dacã o sã mã mut la tine, dupã câtva timp ei o sã înþeleagã cã nu ne
mai pot despãrþi.
- Nici nu vreau sã aud de aºa ceva, i-a rãspuns Gabi.
Dar Doris nu era fata sã cedeze atât de uºor. S-a mutat într-o zi la
el cu o prietenã cu care lucra împreunã la magazin. Întorcându-se
acasã, el le-a gãsit pe amândouã în apartament. Trãiau împreunã cu
el. Într-o searã le-a dus la discotecã, la Peter-Piper. Localul era plin
de lume. O negresã tinericã l-a invitat pe Gabi la dans. Era un dans
încet ºi negresa se lipea de el. Aºa ceva fãcea numai Doris cu el.
Când ea a vãzut aceasta, s-a ridicat de la masã pe scenã, a apucat
negresa de cap ºi i-a tras un pumn drept în faþã. Þipete, gãlãgie...
Cel ce se ocupa cu muzica ºi cu video era un coleg de ºcoalã a lui
Doris. Era un bãiat înalt, puternic, mai solid decât Gabi. Gabi era ºi
el pe scenã, încercând s-o calmeze pe Doris. Aceasta înfuriatã i-a
tras ºi lui o palmã. Colegul lui Doris, ieºind din cabinã, s-a repezit
la Gabi care încerca sã despartã fetele, crezând cã el e vinovatul, l-
a apucat de gât ºi la trântit lângã cabina cu muzicã, spãrgând geamul.
Gabi a sãrit la el ºi l-a lovit cu capul în gurã, aºa ciobãneºte, cum
ºtia el. A þâºnit sânge din obrazul adversarului, cabina s-a fãcut
þãndãri. Dansatorii au fugit de pe scenã, era o zarvã mare, þipete,
gãlãgie... Au venit cei de la bar, patronul era un grec, burtos, care a
început sã þipe ºi a chemat poliþia. L-au înºfãcat pe Gabi ºi l-au dus la
postul lor. Aici l-au fãcut vinovat pe Gabi, au întocmit actele ºi l-au
trimis acasã, urmând sã vinã la procuraturã, când va fi chemat. Peste
câteva zile, primind citaþie, s-a dus la procuror.

– 88 –
 - Dle Buju, dta nu eºti vinovat, i-a spus procurorul, vinovatã e fata
dtale, Doris. Trebuie s-o pedepsim, cãci ea a început totul.
- Nu, dle procuror, rãspund eu de toate, Doris n-are nici o vinã.
- Bine, atunci hotãrãºte, ori stai la închisoare o lunã de zile, ori trebuie
sã plãteºti amenda ºi toate cele distruse...
Gabi a fost nevoit sã plãteascã 900 de dolari patronului grec pentru
distrugerea cabinei cu muzica ºi a mai trebuit sã-i cumpere un costum
colegului de clasã a lui Doris, cãci cel vechi era plin de sânge ºi chiar
rupt pe alocuri. S-au dus împreunã la magazin, au ales costumul ºi
toate cele necesare ºi s-au despãrþit prieteni. Uneori se mai întâlneau
ºi îºi aminteau de pumnii primiþi unul de la altul ºi râdeau. Atunci
Gabi a înþeles cã în Canada nu puteai rezolva nimic cu forþa ºi din
acea zi dupã ce a plãtit atâþia bani, nu a mai ridicat mâna la nimeni. A
înþeles ce e judecata în Canada ºi se ferea de orice bãtaie ºi scandal.
Cu Doris s-a împãcat, bineînþeles. Ea îºi cerea mereu iertare, îi era ºi
ei jale de atâþia bani cheltuiþi în zadar.
- Gabi, eu vreau sã fiu numai a ta, dar ºi tu trebuie sã fii numai al
meu. Sã ºtii acest lucru, sã nu mã minþi, cãci eu te iubesc cu adevãrat ºi
sã nu mã faci sã sufãr.
Atunci Doris s-a hotãrât sã se mute la el, în apartamentul lui de pe
Lorne street. A trecut o sãptãmânã, Doris dormea pe un fotoliu, Gabi
pe patul sãu. Se chinuiau amândoi, el o dorea, ea nu ceda.
- Jurã cã mã vei lua de soþie, atunci voi fi a ta. Gabi se gândea, visa
sã se însoare cu o româncã, sã vorbeascã cu ea în limba mamei. Dar
Doris era frumoasã ºi-i plãcea. Era ºi bunã la suflet ºi principalul era
cã-l iubea cu adevãrat. I-a dat cuvântul, promiþându-i cã o va lua de
soþie ºi-i va fi credincios. Se sãturase ºi el de viaþa de celibitar, nici
mâncare caldã, nici om alãturi de tine. N-a trecut nici o lunã ºi Doris
împreunã cu prietena sa i-au fãcut ordine în apartament ºi au adus un
televizor, video, de toate... Devenise un apartament luxos. Doris avea
banii ei, cãci tatãl, începând cu naºterea ei, depunea pe contul ei câte
1000 de dolari pe an. Acum avea 22000 de dolari ai sãi. Mai lucra ºi
la magazin. Trãind deja împreunã, au hotãrât sã cumpere a doua
maºinã, fiindcã cea a lui Doris era pe numele tatãlui ei, care, supãrat,
nu mai dorea sã ºtie de ea. Numai mama venea pe la ei, îl simpatiza
pe Gabi, vedea cã nu-i bãutor ºi se stãruie sã facã bani. El a cumpãrat
o camionetã destul de bunã cu 3000 de dolari. Acum el se folosea de
camionetã, iar ea de automobilul ei. Pânã la colegiu unde învãþa Doris
erau vreo 18 kilometri. Într-o zi ea a fãcut praf automobilul ei ºi a fost
rãnitã grav. Ea era vinovatã, întorcând automobilul la stânga ºi

– 89 –
ciocnind altul. Mama ei i-a sunat lui Gabi din spital. El lucra în ate-
lier. ªi-a spãlat repede mâinile, s-a îmbrãcat curat ºi s-a repezit cu
camioneta la spital.
La spitalul central a gãsit toate rudele lui Doris. Aici erau taicã sãu,
mama sa, fratele ei cu soþia, toþi triºti, îndureraþi ºi supãraþi pe Gabi. Bãtrânul
a început sã-l insulte, strigând cã el e vinovat de toate. Fratele lui Doris îl
înjura ºi el. Numai mama ei era de partea lui Gabi ºi-i lua apãrarea,
încercând sã stingã focul. Era zarvã mare. Dar Doris, rãnitã, le-a strigat:
- Lãsaþi-l în pace pe Gabi. Vreþi, nu vreþi, dar el va fi soþul meu.
Suntem ca ºi cãsãtoriþi. Eu trãiesc deja cu el în apartamentul lui mai
mult de o lunã...
Bãtrânul a început sã plângã. Plângea ca un copil... Gabi era disperat,
de faptul cã Doris era rãnitã, de purtarea familiei ei...
Peste câteva zile Doris a ieºit din spital, întorcându-se în apartamentul
lui Gabi. Au început din nou scandalurile cu familia ºi chiar între ei.
- Ascultã, Doris, eu nu pot trãi aºa, nu vreau sã am certuri cu familia
ta... Când mã întorc disearã aici, nu vreau sã te mai vãd în apartamentul
meu. Am vãzut purtarea tatãlui ºi a fratelui. Nu vreau sã intru în aºa
familie, sã mã cert mereu cu ei. Du-te acasã...
Întorcându-se de la lucru, seara, el s-a oprit lângã o bodegã. Nu-i
plãceau bãuturile, dar în acea searã, enervat, a bãut mai mult decât
trebuia. A intrat în bar ºi a bãut câteva romuri cu pepsi. Se îmbãtase
biniºor, stând pânã ce s-a închis barul, neºtiind ce-i de fãcut ºi gândind
ce-a fãcut Doris – a plecat sau nu din apartamentul lui? Ajuns acasã, a
vãzut la parcare maºina socrului ºi a fratelui lui Doris.
S-a ridicat cu greu pe scãri. În apartament Doris era în pat,
cearceafurile erau pline de sânge, iar pãrinþii stãteau alãturi de ea. Doris
luase o lamã ºi îºi tãiase o vânã de la mâna stânga. Era nenorocitã cã
Gabi o dãdea afarã din casã, trimiþând-o la pãrinþi. Se hotãrâse sã termine
odatã cu toate astea. Gabi intrase cherchelit înãuntru, neînþelegând nimic,
dar repede s-a dezmetecit ºi a înþepenit vãzând ce a fãcut Doris, numai
cã el sã n-o lase... Ea nici n-a dorit sã plece la spital.
- Pânã nu vine Gabi nu plec nicãieri de aici. Fratele ei, care era
doctor, o pansase. Ea se uita acum la Gabi, cãruia îi trecuse deja beþia,
înþelegând ce se întâmplase.
- Ascultã Gabi, dacã tu nu mã vrei, atunci pentru mine nimic nu are
rost în viaþa asta. Eu nu o sã fiu a altuia, mai bine termin cu toate, a zis
Doris cu lacrimi în ochi.
Gabi s-a întors cãtre pãrinþi ºi fratele ei ºi a strigat:
- Doris nu mai este fata voastrã, e a mea ºi va rãmâne aici, iar voi

– 90 –
plecaþi de aici, altfel chem poliþia. Plecaþi! a strigat Gabi.
Au plecat toþi, numai mama a rãmas. El ºi-a cerut iertare, promiþându-
i cã aºa ceva nu se va mai întâmpla ºi Doris va rãmâne la el. Mama l-
a bãtut pe umeri, l-a sãrutat pe obraz ºi a ieºit. Au rãmas amândoi
singuri în camerã.
- Doris, de ce trebuie sã suferim atâta, o întreba el. Vom trãi ºi
fãrã ei, cãci iubirea noastrã e mai preþioasã decât toate. Vom fi
amândoi pânã la capãt, vom fi împreunã, sãraci sau bogaþi. Iubirea
noastrã e mai scumpã, ºi a îmbrãþiºat-o puternic. Stãteau aºa
îmbrãþiºaþi, fiecare cu gândurile sale. Societatea de asigurare a reparat
maºina ei, era din nou bunã, întreagã.
- Doris, asta e maºina ta cât ºi a mea, ne vom folosi de amândouã ca
înainte.
Viaþa s-a derulat mai departe, zilele treceau ºi ei se împãcau de
minune. Cele întâmplate îi legase mai puternic, acum erau siguri
amândoi de iubirea lor, totul ce se întâmplase îi apropiase ºi mai mult...
Nunta n-au fãcut-o, au lãsat-o pe altã datã. Socrul, tatãl lui Doris, s-a
mai liniºtit, împãcându-se cu gândul cã Doris trãia cu el, vorbea mai
moale cu Gabi, dar el simþea cã bãtrânul îl suporta greu.
Soacra, dimpotrivã, îl stima ºi-l iubea pe Gabi, liniºtindu-l ºi ajutându-
i în toate. Era ca o adevãratã mamã pentru amândoi. Ea se purta cu toþi
la fel, îmbunându-ºi bãrbatul.
- E soarta ei, de ce nu vrei sã înþelegi, oare era mai bine dacã o
pierdeam pe fiica noastrã? El nu-i bãiat rãu, uite nu bea, nu fumeazã, se
þine de lucru, ce mai vrei? Oare noi am devenit înstãriþi deodatã?
Adã-þi aminte, cât ne-am chinuit pânã am reuºit sã facem ceva?
ªi bãtrânul ceda cu încetul, îºi iubea fata, dar vroia pentru ea altã
soartã, un bãrbat mai solid, nu ca românul ãsta. Dar dacã ea ar fi murit?
Pentru ce ºi pentru cine trãiesc eu? Doar pentru copii mei. N-am avut
dreptate, îºi zicea el, cãinându-se. Fiul lui, Ray, locuia la pãrinþi în blocul
lor, dar îºi fãcuse o casã bunã cu ajutorul pãrinþilor, o casã mare ºi
frumoasã chiar lângã lac. Mama lui Doris a venit într-o searã la ei
spunându-le:
- Dragii mei, Ray se mutã în casa lui, voi, dacã vreþi, luaþi apartamentul
lui, cãci e liber, veniþi la noi, totul e pe gratis. Tinerii s-au hotãrât ºi s-au
mutat la pãrinþi, unde au trãit vreo zece ani, începând cu anul 1983.
Plãteau numai curentul electric. La 10 mai 1987 Gabi ºi Doris au fãcut
nunta lor. Socrul lui Gabi a venit la ei, ºi-a cerut iertare de purtarea sa ºi
le-a spus:
- Dragii mei, eu i-au toate cheltuielile de nuntã asupra mea. Gabi,

– 91 –
ai sã-þi faci numai costumul alb pentru nuntã. Atât. Ceremonia a avut
loc în hotelul Prezident, cel mai mare ºi mai scump din oraº. La nuntã
au fost invitate 250 persoane. A fost o nuntã ca în poveºti. Aºa nuntã
bogatã era cam rar în Sudbury.
În 1984 Gabi, împreunã cu alþi doi români, a întemeiat o întreprindere
de fãcut asfalt în oraºul Hitchiner, B.M.C. Paving L.T.D. „Buju,
Moldovanu, Cocârlã”. Dar ea n-a mers. Cei doi parteneri erau oameni
încãpãþânaþi ºi hapsâni, vroiau prea multe deodatã. Gabi i-a pãrãsit,
cãci ei nu au dorit sã-l asculte. Dacã ar fi lucrat mai departe, azi ar fi
fost milionari, dar n-a fost sã fie. Atunci a hotãrât sã-ºi facã afacerea
singur.
Cu banii strânºi de la nuntã, erau vreo 19000 de dolari, ºi cu alþii
împrumutaþi de la mama lui Doris, care i-a dat vreo 40000 de dolari ºi
socrul care l-a ajutat cu 30000 de dolari, Gabi vroia sã porneascã o
afacere, sã construiascã un atelier de reparaþii de tiruri ºi camioane. Dar
nu-i ajungeau încã mulþi bani. Ei aveau strânºi cu Doris vreo 85000 de
dolari, dar ºi suma asta nu era suficientã. Visul lui era sã aibã un atelier
modern, înzestrat cu tehnicã nouã, cu aparate ºi strunguri de ultimul
model. A fost nevoit sã ia de la banca Royal încã 100000 de dolari, cu
o dobândã destul de mare de 16%. κi pusese capul în laþ, dar n-avea
încotro, spera cã totul va fi bine ºi atelierul îi va aduce profitul necesar
sã se achite. ªtia cã va fi o luptã pentru clientelã ºi o concurenþã aprigã
cu celelalte ateliere, dar avea încredere în sine, în faptul cã se pricepea
la toate ºi fãcea reparaþii pe cinste, dând garanþii pe mult timp, ce atrãgea
clientura. Doris mai lucra în magazinul unde mama sa era managerã.
Venea la magazin dupã ºcoalã ºi avea câteva ore de lucru. Banii câºtigaþi
îi punea deoparte. Cu aceºti bani Gabi a cumpãrat un teren vast, pe
care s-a montat clãdirea atelierului, o clãdire mare din metal. A cumpãrat
echipamentul necesar, strungurile, aparatele de sudat. Lucrul la patron
nu la lãsat, lucra ºi acolo, când pânã la amiazã, când dupã amiazã, cãci
era plãtit bine ºi avea nevoie de bani. Avea cheltuieli mari, ba pentru
viaþã, ba pentru atelier. Restul timpului se afla la construcþia atelierului
sãu, pe ºantier. Doris se mira cum de rezistã el. Nu dormea mai mult de
2-3 ore din cele 24.
Construcþia atelierului mergea repede. Gabi se grãbea ºi îi grãbea pe
toþi proiectanþii ºi muncitorii, dorind cât mai curând sã înceapã
activitatea sa, reparaþia tirurilor ºi altor mecanisme. Se scula dis de
dimineaþã ºi se întorcea acasã rupt de obosealã, uneori enervat, alteori
fericit de lucrul îndeplinit. Doris îl liniºtea, ea era ca un barometru al
familiei, fãcându-l sã mai uite de neplãceri ºi de certurile cu cei ce

– 92 –
realizau construcþia. Gabi cumpãrase aparate de sudat fierul ºi aluminiul,
ele erau mai scumpe, dar el dorea sã fie aparate noi, de ultimul model,
cu toate modificãrile lor spre precizie ºi automatizare, cãci firmele nu
stãteau pe loc, perfecþionau mereu aparatura.
Aparatele de tãiat fierul erau cu acetilenã, dar avea aparate ºi cu curent
electric. Maºinile de fãcut gãuri, mari ºi mici, erau învârtite cu aerul din
compresoare, care apãrau muncitorii de curentul electric, dar avea
burghiuri ºi cu electricitate de diferite modele, cãci se întâmpla uneori
când compresorul avea nevoie de reparaþii. Se montau maºini speciale
pentru reparaþia blocurilor motoarelor, jacuri hidraulice speciale pentru
desfacerea ºi strângerea transmisiilor ºi altor agregate de orice mãrime ºi
greutate pentru a grãbi lucrul ºi a economisi timpul. Cumpãrase cutii cu
diferite chei, simple ºi speciale, ca sã poatã lucra cu ele în orice situaþie a
agregatelor, ºasiurilor. Numai aparatul de control al gazelor ce ieºeau
din eºapament montat cu un computer costa 30000 de dolari. Totul aici,
în acest atelier, era de ultima modã, modern, cu maºini de spãlat piesele
cu încãlzire sau fãrã, pompe de scos sau turnat uleiul în motoare ºi punþi,
jacuri hidraulice de ridicat camioane goale sau încãrcate, prese de o ca-
pacitate de 80 de tone, multe menghine pentru mecanici, aparaturã pentru
motoarele electronice ºi multe altele...
Majoritatea lucrãrilor se fãcea cu instrumente automate ca sã
recupereze timpul, care pentru fiecare client era preþios, costa bani.
Aici, în þara capitalistã, nu era vânzolealã, birocraþie ca în þãrile
comuniste, de care Gabi ºtia multe, cãci lucrase în acel regim unde
domina sistema: Nu voi face azi, voi face mâine, unde timpul nu se
preþuia, ba uneori ziua se termina cu o beþie, sau când magazionerul
întârzia la lucru de stãteau toþi mecanicii ºi-l aºteptau, nu mai vorbim
de ºef, care nu venea niciodatã la timpul fixat cã de aia era ºef. Acolo
munca se începea deseori cu adunãri despre construirea socialismului
român sau sovietic, despre „viitorul luminos” sau despre marele
conducãtor al Þãrii româneºti – Nicu Ceauºescu...
Aici era altã viaþã, o viaþã cu muncã încordatã, dar totul depindea de
tine, ori te stãruiai ºi câºtigai bine, ori erai leneº, beþivan ºi niciodatã nu
deveneai stãpân. Aici nu fumau ore întregi sau umblau cu þigara prin
atelier, era ora de repaus când þi se permitea totul. Clientul era învãþat ºi
venea numai la acel atelier care fãcea reparaþia repede, bine ºi mai
ieftin.
În atelier nu se vedeau pete de ulei pe podea, totul se fãcea cu grijã,
ca toate regulile pentru pãstrarea curãþeniei, ecologiei, sanitariei sã fie
respectate ºi îndeplinite. Gabi trebuia sã aibã mecanici buni, cu

– 93 –
cunoºtinþe serioase ce nu era atât de uºor, cãci cei ce trãiau în Sudbury
erau aranjaþi de mulþi ani la alte ateliere ºi nu vroiau sã le pãrãseascã. A
trebuit sã ia la lucru ºi bãieþi mai tineri, sã se ocupe cu ei, sã-i înveþe sã
lucreze bine, sã facã toate reglãrile, sã piardã timpul cu ei. ªi nu primea
nimic pentru asta, nu avea câºtig, cum era la ºcolile de calificaþie unde
mecanicii plãteau bani grei ca sã devinã specialiºti de mâna întâia. Mai
trebuia la început ca lucrãrile de reparaþii sã fie fãcute la un preþ mai
mic decât în alte ateliere, ca sã-ºi atragã clienþii. ªi veneau mulþi, care îl
cunoºteau pe Gabi din alte ateliere, unde lucrase ºi-l ºtiau de bun spe-
cialist. Îl stimau, cãci Gabi nu dãdea cuvântul în zãdar, dar dacã
fãgãduia, toþi ºtiau cã totul va fi îndeplinit. Jimmy, Steeve, Ed ºi Danny
erau mecanicii lui care se obiºnuiserã cu stilul lui de muncã, îi cunoºteau
caracterul ºi-l apreciau pentru mâinile sale de aur. Mãcar cã se trudise
mult pentru învãþãtura lor, acum putea sã fie liniºtit cãci ei îndeplineau
multe lucrãri speciale, fãrã sã aibã nevoie de el. Marc, ºoferul care
lucra pe trailer ºi aducea în Sudbury maºinile mici pentru magazine,
fãcea acum totul, se ocupa cu acest lucru, iar Gabi îi dãdea 30% din
totalul ce-l fãcea, care se ridica la câteva mii de dolari lunar.
Restul de cheltuieli le plãtea Gabi: motorina, asigurãrile, reparaþiile
etc... El învestise în utilajul respectiv 110000 de dolari ºi acum banii se
întorceau ºi-i aduceau câºtig. În loc sã-i þinã la bancã, care-i dãdeau o
dobândã de 4%, se gândise ºi cumpãrase acest trailer care-i aducea un
venit de 10%-12%, întemeind ºi aceastã întreprindere unde Marc era
managerul, iar Gabi stãpânul. Toate acestea Gabi le învãþase în Canada
ºi ºtia cã orice lucru este un risc ºi el risca, cãci nu ºtia dacã o sã meargã
aceastã întreprindere sau nu.
La 29 august 1988 a avut loc inaugurarea atelierului cu toate
obiceiurile locului – bãuturã pentru musafiri ºi mâncare pregãtitã de
Doris, ºi mama ei. Patronul de la atelierul Northland plângea cã el pleacã,
îl ruga sã rãmânã, îi spunea cã-i închiriazã atelierul ca sã lucreze mai
departe, ºtia cã aºa specialist era greu de gãsit. Ba îi fãgãduia o leafã
mai mare de 22 dolari pe orã, cãci lucrãrile de reparaþie a motoarelor,
transmisiilor ºi a reglãrilor erau cele mai însemnate ºi bine plãtite. Toate
aceste reglãri Gabi le fãcea uºor, cãci prin mâinile lui trecuse în aceºti
ani sute de automobile ºi el ºtia toate modelele din orice an, fie noi, fie
vechi.
La început în atelier nu erau lucrãtori permanenþi. Gabi dorea sã-ºi
aleagã o echipã de mecanici în care sã aibã încredere, sã fie buni la
toate lucrãrile ce trebuiau îndeplinite. Din aceastã cauzã lucra mai mult
singur, era greu fiindcã venea dimineaþa ºi se întorcea noaptea acasã.

– 94 –
În primii ani desfãcea motoarele Cummins – Cat – Detroit ºi le repara
singur, nu la cerinþa patronilor unde lucra, ci din dorinþa clienþilor. El
era mereu cãutat de ºoferi sã le facã motoarele. Atunci i-a venit lui
Gabi ideea de a avea atelierul sãu propriu. Aici, în atelier, instalase
utilaje speciale cu care putea îndeplini unele operaþii singur, de la mo-
tor la transmisie. Toþi se mirau cum el îndeplinea reparaþii complicate,
asamblând agregatele singur. ªoferii de pe camioane vedeau cum
lucreazã ºi se pãtrundeau de respect faþã de el. Dar era ºi periculos sã
lucrezi singur, cãci în caz de accident nu era nimeni lângã el sã cheme
salvarea, sã-l ajute. Lucrurile au mers pânã în 1992, când firmele noi
nu erau prea controlate ºi verificate. Dar pe urmã a fost forþat de
securitatea tehnicã sã nu lucreze singur în atelier, sã aibã ºi angajaþi.
Gabi a încercat mulþi mecanici, chiar cu diplome ºi cu mare
experienþã, dar a constatat cã unii nu erau buni de lucru, aºa cum dorea
el. Atunci ºi-a luat bãieþi tineri, pe care i-a învãþat sã lucreze aºa cum
ºtia ºi dorea el. Cu toate cã nu a câºtigat nimic pentru sine, dar a reuºit
sã-i facã buni specialiºti ºi nu mai avea pagube dupã ei. Lucrãrile de
reparaþie trebuiau sã fie garantate ºi Gabi îºi asuma toatã rãspunderea
pentru asta faþã de clienþii sãi. Aici, dacã vroiai sã faci bani, reuºeai, dar
datoria ta de cetãþean era sã fii cinstit, sã plãteºti toate impozitele, din
care bani majoritatea se duceau pentru binele poporului. Trebuia sã te
gândeºti la populaþia provinciei, la viitorul celora care te urmeazã în
aceastã viaþã. Magazia trebuia sã fie aprovizionatã cu acele piese ce se
defectau mai des, ele constituiau o sumã de 60-70000 de dolari, capital
mort care îºi aºtepta clientul ºi momentul când va fi folosit, dar fãrã el
nu se putea lucra, cãci clientul nu dorea sã aºtepte pânã piesele respec-
tive vor fi comandate ºi aduse la magazie.
Atelierul era construit din metal, cu o insolaþie proiectatã sã nu se
piardã cãldura din încãpere. Cãldura lua mulþi bani iarna, cãci erau
încãlzitoare cu gaz care lucrau zi ºi noapte. Când se deschideau uºile
atelierului o parte din cãldurã se pierdea, dar camioanele trebuiau date
înãuntru sau afarã dupã terminarea reparaþiilor. Legea fixa o cãldurã de
65 oF, înãuntru erau condiþii de muncã ale lucrãtorilor. Gabi mai
cumpãrase o sobã unde se ardea uleiul uzat din camioane - de 14000
de dolari. Oficiile respective erau încãlzite cu încãlzitoare electrice.
Trebuia sã le ºtii pe toate, sã fii ºi contabil ºi economist, cãci orice preþ
trebuia gândit ca el sã dea un plus de câºtig, altfel riscai sã pierzi. Sistemul
liber, capitalist te învãþa sã faci cu adevãrat economie, nu era ca în
þãrile comuniste, unde despre economie se vorbea mult, dar se fãcea
puþin, statul pierdea sau era nevoit sã subvenþioneze pierderile.

– 95 –
Sindicatele dominau aici, trebuia ca lucrãtorul sã nu fie obijduit, sã-ºi
câºtige cinstit banii pentru mâncare, îmbrãcãminte, sã trãiascã bine, sã
fie mulþumit. Nu era ca în þãrile comuniste unde îþi dãdeau o leafã mizerã
ºi erai nevoit sã furi ca sã trãieºti mai bine. Acolo, în imperiul rãului ºi
în alte þãri de sub papucul lui, oamenii lucrau fãrã tragere de inimã, de
haram, ºtiau cã nu vor câºtiga mai mult decât pentru pâinea cea de
toate zilele. Gabi se mai ocupa ºi cu sudura, nu fiindcã mecanicii nu
puteau îndeplini aceste lucrãri, dar fiindcã sudura cerea o mare
rãspundere ºi Gabi o lua asupra sa, cãci orice sudurã trebuia sã reziste
în orice împrejurãri, sã nu dea fisuri ce erau foarte periculoase pentru
funcþionarea camionului. Petrolul uzat, murdar ºi uleiul deja întrebuinþat
se turnau într-un vas mare (tank) cu o capacitate de 4500 de litri, de
unde îl scoteau lucrãtorii altor slujbe ºi-l duceau în Toronto, unde îl
curãþau, folosindu-l pentru alte nevoi. Pânã la tank lichidul mergea prin
þevi groase de plastic, nu-l duceau cu gãleþile...
Dacã în canalizare se depistau uleiuri, se ridica un scandal enorm,
se controla de unde provin ºi soseau reporteri cu aparate de filmat, care
publicau în ziare, ºi apoi patronul plãtea amendã mare. Pentru gunoi
erau cutii speciale, pentru metale la fel. Fiecare metal avea cutia sa.
Ridicarea ºi transportarea lor se plãtea altor slujbe. Gunoiul costa 49
de dolari, aluminiu – 88 de dolari, anvelopele 6 dolari o roatã mare, 3
dolari o roatã micã, bateriile – 1 dolar... Nu se putea arunca nimic, cãci
amenzile erau foarte mari. Pentru casa ta proprie aveai dreptul la 3 saci
de plastic pentru gunoi, dacã era mai mult, fiecare sac în plus costa –
10 dolari. Îþi dãdeau cecuri ce trebuiau plãtite regulat, altfel veneau
amenzile mari. Dacã gunoiul era împrãºtiat de câini, plãteai amendã.
Curãþenia era la cel mai înalt nivel. Viaþa aici nu se trãia în murdãrie,
totul se fãcea pentru om.
În primii ani de lucru, Gabi repara motoarele singur, ce-l costa pe
client mai ieftin. Un motor nou de camion costa 45 de mii de dolari, cel
reparat numai 20000 dol. Dar în ultima vreme, clienþii se stãruiau sã
cumpere motoare noi, cãci timpul pierdut cu reparaþia motoarelor vechi
costa mai scump. Clienþii vindeau camioanele vechi, cãci nu avea rost
sã le þii ºi cumpãrau maºini noi. Cele vechi le vindeau în alte þãri, ca
Rusia, Mexic, Venezuela, România, Cuba... cãci acolo nu erau aºa reguli
severe de ecologie, la pierderi de motorinã, pentru patronii de acolo
conta mai mult ca ele sã meargã....
Camionul nou costa 150-160000 de dolari, cel vechi se vindea cu
20-25000 de dolari, ce îi aranja pe cei din þãrile sãrace. Cum începeau
problemele cu camioanele vechi, stãpânii le dãdeau în magazine de

– 96 –
vânzare, cumpãrând altele noi. Cele vechi în þãrile sãrace se reparau ºi
se mai foloseau de ele.
Se aduna multe hârtii. Gabi le ura, nu-i plãcea sã se ocupe cu ele,
dar era nevoit, cãci totul trebuia sã ºtie ºi sã facã singur. Nu avea pe
nimeni apropiat ca sã aibã încredere în el deplinã. Toate cecurile,
chitanþele trebuiau controlate, plãtite, trebuia sã ºtie ºi sa facã singur.
Trebuia o evidenþã severã, exactã, ca sã se þinã la suprafaþã, ca atelierul
sã nu falimenteze. Mai veneau ºi cu diferite verificãri de la Ministerul
Muncii, Ministerul de poluare, Ministerul de impozite ºi....
Mai veneau ºi pompierii, poliþia, care controla maºinile, cãutând
pe cele furate, cãci se fura ºi în þãrile libere. Veneau inspectorii sanitari,
verificau gunoiul, weceurile, teritoriul atelierului. Trebuia sã facã faþã
la toate. Uneori lui Gabi i se pãrea cã a intrat într-o moriºcã care nu se
oprea nicodatã. Venea acasã obosit, enervat, dar Doris, prietenul lui
de viaþã, îl liniºtea. Nu dormea întotdeauna liniºtit. El, proprietarul
atelierului, avea o mare rãspundere faþã de clienþii sãi, faþã de noua
lui patrie. Era o viaþã încordatã, cãci dacã din vina lui dupã reparaþie
s-ar fi întâmplat un accident, o avarie, Doamne fereºte cu victime, el
trebuia sã rãspundã pentru oricare dintre mecanicii lui. Ar fi trebuit sã
plãteascã mii de dolari despãgubiri ceea ce l-ar fi adus la sãrãcie, la
faliment. Legile erau foarte stricte ºi deseori el nu dormea liniºtit,
gândindu-se sã nu se întâmple ceva rãu. Dar principalul era cã dacã
ai intrat în joc, nu putea ieºi din el. Trebuia sã lucrezi, nu puteai sã te
falimentezi singur, erau legi stricte ºi aspre. Falimentul era permis
numai atunci când pierdeai totul ºi rãmâneai, sãrac cu totul, când nu
mai aveai nici casã, nici maºinã, nimic pe tine. Avere-zero! ªi atunci
erai acceptat ca falimentat, deveneai ºomer, dar nu mureai de foame,
statul te ajuta, îþi plãtea compensaþie lunarã, nu te lãsa fãrã o bucatã
de pâine...
ªi mai avea un plus Gabi. El putea sã lucreze în orice timp al zilei,
fie cã era sculat din somn pentru o reparaþie urgentã, fie în zi de odihnã.
Putea fi sculat noaptea la orice orã, el nu se supãra, întotdeauna îºi
ajuta clienþii. Clientura patronului lui a trecut majoritatea la Gabi, ºtiind
de capacitatea lui de lucru, de onestitatea ºi exactitatea lui. La el nu
existau minciuni, amãgeli, reparaþia o fãcea conºtiincios ºi toþi plecau
mulþumiþi ºi cu garanþie pentru automobilul reparat. Dacã uneori se
întâmpla ceva în drum ºi clientul îi telefona, jeluindu-se, Gabi se urca
în camioneta sa, luând instrumentele necesare, ºi pleca la sute de
kilometri, sau telefona la alte ateliere sã-l ajute pe clientul sãu ºi se
socotea cu ei pentru reparaþie. El controla toate lucrãrile de reparaþie,

– 97 –
ca sã nu se întâmple ceva cu clientul în drum. Clienþii erau mulþumiþi ºi
veneau tot mai mulþi la atelierul lui, a cãrui faimã se rãspândea în toatã
regiunea. În fiecare lunã el întorcea datoria la bancã, dorind sã scape
cât mai repede de dobândã ºi de împrumut. În doi ani s-a achitat cu
mama lui Doris ºi cu tatãl ei, cãrora nu le venea sã creadã când el le-a
întors banii împrumutaþi. Acum bãtrânul socru îºi schimbase purtarea
ºi-l simpatiza, retrãindu-ºi vina de altã datã, când era împotriva cãsãtoriei
lor. Gabi lucra ca un robot, toate zilele sãptãmânei, cele 7 zile zi ºi
noapte era aici. În patru ani a achitat ºi datoria de 100000 de dolari
luaþi de la banca Royal ºi din 1992 nu mai avea nici o datorie, câºtigul
întreg fiind numai al lui. κi alesese o echipã de lucrãtori, care începuserã
de la zero, nu ºtiau nimic, dar erau harnici lucrãtori, ºi el i-a învãþat de
toate, din câte ºtia, ºi acum era un grup de buni specialiºti, care fãceau
orice reparaþii. Gabi a avut rãbdarea unui om înþelept, a fãcut din ei
specialiºti buni, dar ºi ei erau ascultãtori ºi fãceau reparaþii pe cinste.
Gabi le zicea:
- Mãi bãieþi, principalul e ca totul sã fie fãcut la timp ºi bine, clientul
se uitã cum lucraþi, îºi dã seama cine chilungeºte ºi a doua oarã nu mai
vine la tine, cere alt mecanic. Dacã el va fi nemulþumit, va spune ºi la
altul, atunci noi vom pierde clientela ºi nu vom rezista, vom da faliment,
vom rãmâne fãrã lucru ºi eu, ºi voi. Dacã vã vor lua de rãi, atunci ºi alþi
patroni vor afla ºi nici acolo nu veþi putea lucra. Aºa cã sã ºtiþi: clientul
trebuie sã fie mulþumit, sã plece de la noi cu zâmbetul pe buze. ªoferii
sunt un popor aparte în lume, ei cãlãtoresc peste tot, vãd ºi ºtiu foarte
multe, trãiesc uneori situaþii grele, când trebuie sã te descurci singur, ºi
vor ca tirul lor sã fie totdeauna în formã, sã n-aibã bãtãi de cap în
drumul lung pe care-l fac. Ei preþuiesc lucrul bine fãcut ºi mai ales pe
mecanicii de treabã, buni specialiºti. Aºa cã luaþi aminte, faceþi totul pe
cinste. Dacã aþi stricat ceva, sau nu merge treaba, veniþi la mine, eu vã
voi ajuta oricând. Viaþa nu stãtea pe loc. Începând cu anul 1992 se
scumpiserã piesele, materialele, crescuse cheltuielile, trebuia sã ºtii sã
alegi piesele, sã ºtii unde sã le cumperi, sã faci totul ca sã nu-þi pierzi
clienþii. Camioanele erau mari, cutiile, motoarele erau grele, nu era uºor
de lucrat. Gabi nu mai avea acel elan ºi putere din tinereþe, nu mai lucra
zi ºi noapte ca în primii ani. Principalul era cã nu mai avea datorii, se
rãsplãtise cu toþi ºi acum era liniºtit. Acasã era totul bine, avea o viaþã
liniºtitã, Doris avea grijã permanent de el, iubirea ei era puternicã cã nu
degeaba luptase atât de aprig pentru el. Se împãcau de minune, aºteptau
cea mai mare fericire, copilul, cãci Doris era însãrcinatã. Aici în aceastã
þarã, totul se fãcea prin muncã, vrei sã trãieºti mai bine, trebuie sã

– 98 –
munceºti mai mult.
Bogãþia venea cu anii, din bunei la nepoþi, fiecare strângea mierea
ca o albinã pentru generaþia urmãtoare. Fiecare generaþie îºi fãcea datoria
sa. Gabi trãia acum nu pentru sine, pentru orgoliul sãu, era mulþumit de
tot ce fãcuse cu mâinile lui, singur, începând viaþa cu trei dolari pe
ceas. Acum lucra pentru familia sa, pentru viitorul ei.
Viaþa în familie trecea liniºtitã, Gabi se înþelegea bine cu Doris ºi
deseori se gândea cã o nimerise bine ºi fãcuse o alegere bunã.
El se scula dimineaþa, grãbindu-se la atelier. Bea un suc de portocale
sau o cafea, uneori ºi una ºi alta ºi o lua la drum spre atelier. Se ducea
cu camioneta lui, fiind condus de privirile câinelui lup, care tot aºtepta
când stãpânul îl va lua cu el. Masa o lua pe la amiazã, când Doris îi
aducea mâncarea gustoasã pregãtitã cu mâinile ei. Uneori, când Doris
nu putea veni la atelier, fugea pânã la restaurant sã-ºi cumpere ceva de
mâncare.
Seara ei mâncau acasã, mult ºi bine, aºa se deprinsese. Se strângeau
cu toþii în sufragerie sau în bucãtãria mare ºi se bucurau de cele pregãtite
de stãpâna casei ºi de faptul ca erau cu toþii împreunã. Centrul era Ilenuþa,
care mai fãcea mofturi uneori la mâncare ca toþi copii. Ea avea o altã
copilãrie, bunã, fericitã, nu aºa cum fusese a tatãlui sãu. El se juca cu ea,
se bucura cã ea era alãturi de el ºi îi rãspundea la întrebãrile ei care curgeau
una dupã alta. ªi oboseala lui parca trecea mai repede ºi se simþea fericit
cã are o aºa familie, cã nu e singur în viaþa asta zbuciumatã. Uneori mai
trebuia de fãcut câte ceva ºi în casã. Începuse sã-ºi refacã ºi subsolul
casei, era mult de lucru.
Uneori se duceau cu Doris la vreun restaurant sã se mai relaxeze ºi
sã-i dea ºi ei un pic de odihnã de treburile bucãtãriei. Preferau sã meargã
la restaurantul chinezesc, aici era mai ieftin, dar nu asta cãuta el, cãci
nu duceau lipsã de bani. Aici se fãcea mâncare gustoasã, erau meºteri
chinezii. Viaþa lui Gabi trecea mai mult într-o muncã intensã de dimineaþã
pânã seara. Acest lucru îi aducea bucurii mari, dar ºi neplãceri, cãci nu
totul se împlinea aºa cum doreºte el.
Gabi nu pierdea legãtura cu Borºa, le scria mereu scrisori mamei,
surorei ºi altor neamuri, le mai ajuta trimiþându-le ºi bani. Începuse sã
construiascã o casã în Rotundu, casã pentru el, cãci nu pierdea speranþa
cã se va întoarce la baºtinã. Cu toate cã trãia aici bine, dar îl mânca
dorul de plaiul sãu, de munþii ºi vãile Borºei, pe care le colindase atâþia
ani în copilãrie ºi în anii de ºcoalã. Nu era zi sã nu se gândeascã la ai
sãi, la cele ce se petreceau acolo, în Borºa.
Acolo, în România conduceau mulþi din cei care au fãcut mult rãu

– 99 –
poporului român. Mulþi din ei dupã revoluþia din Decembrie deveniserã
„democraþi” ºi, rãmânând murdari la suflet ca ºi înainte, acum îºi fãcuse
averi mari, continuând sã distrugã Þara Româneascã. Oamenii, care
vedeau ºi îi durea inima vãzând ºi auzind de jafurile lor, se mai ridicau,
protestau, dar frica de securiºti ºi de partidul comuniºtilor nu trecuse cu
totul ºi mulþi spuneau: mai bine tac, dã-i în mãsa cã-s mãgari ºi pot sã-
mi facã vreun rãu, cã dreptatea e la fundul mãrii, n-ai s-o gãseºti.
ªi „democraþii” îºi tot fãceau mendrele lor, jefuind poporul care
aºtepta o viaþã mai bunã. Pe urmã poporul i-a ales pe alþii, dar ºi aceºtia
n-au fost mai buni, furau ºi ei, bãtându-se cu pumnul în piept cã-s mai
cinstiþi decât cei ce au fost. Ba încã ºi preºedintele þãrii, care vorbea atât
de frumos poporului, a luat ºi-a dat Bucovina furatã de sovietici în
1940, a recunoscut cã nu-i pãmântul nostru, numai ca ucrainenii, noii
stãpâni, sã le dea la români limba lor ºi încã câte ceva...
De unde atâta prostie, Doamne? Plângeau bucovinenii, unii, nu toþi,
cãci mulþi s-au dat de partea veneticilor, ca sã aibã o viaþã mai bunã. ªi
s-au gãsit ucraineni deºtepþi cã l-au fãcut ºi pe Eminescu „hohol”, cicã
a fost de ai lor. ªi tac ºi acolo românii, aºteaptã o viaþã mai bunã, dar ea
nu vine, cãci viaþa ar fi fost bunã numai dacã toþi ca unul ar fi votat pe
omul cel bun, cinstit, iubitor de neam ºi de plaiurile Bucovinei. Dar
unde sã-l gãseºti pe acel om, când toþi au fãcut ºcoalã sovieticã, când
trebuia sã fii denunþãtor sau duºman al neamului tãu ca sã trãieºti bine.
ªi-i scriu neamurile ºi mama ºi sora cã tot mai rãu e în þarã ºi se duc
borºenii prin alte þãri sã câºtige o pâine, sã-ºi hrãneascã copii ºi sã-ºi facã
o cãsuþã. Stã Gabi ºi îl macinã gândurile, cum de a ajuns la aºa sãrãcie
neamul nostru românesc? Cum au reuºit sã fure tot în þara româneascã,
cã bunicul Ion îi povestea lui cã înainte de ruºi ºi comuniºti nu fura
nimeni în oraº, dar mai ales la sate, cã mare ruºine era. Acum furã toþi
cine poate ºi are de unde fura... Cã cine nu furã azi, îl socot de prost ºi,
de... prost nu vrea sã fie nimeni ºi ... bagã mâna unde mai poate gãsi
ceva. ªi când se va opri toatã aceastã nãpastã?
Iatã ºi Gabi a învestit niºte bani în România, cumpãrând materiale
de construcþie, o maºinã ºi un tractor pentru fratele sãu, ca sã aibã cu ce
lucra în gospodãrie, dar el n-a furat nimic, a plãtit pânã la ultimul cent,
aºa ca în Canada. Acolo e cu totul altceva. Celor din România nici nu
le vine sã creadã cã acolo în Canada, nimeni nu ia ºperþ ºi totul se
rezolvã cinstit. Cã acolo toþi plãtesc impozitele ºi nimeni nu ascunde
nimic.
Gabi era catolic încã din Borºa. Aici, în aceastã bisericã ucraineanã,
se cãsãtorise ºi Gabi cu Doris. În oraº erau multe parcuri foarte curate,

– 100 –
elegante, frumoase pentru copii de orice vârstã. ªi iarna ºi vara se
organizau diferite distracþii care atrãgeau mult tineret.
Sunt ºi ºomeri destui în Sudbury, cãci aºa este sistemul capitalist,
dar ºi pentru ei se respectã drepturile omului ºi legile Canadei. De acest
ºomaj mulþi abuzeazã. De ce? Se întâmplã ceva ciudat. Tineretul care
nu vrea sã lucreze stã acasã ºi primeºte compensaþii care ajung pânã la
100-1300 de dolari canadieni pe lunã. Sunt unii cu adevãraþi ºomeri,
nu pot gãsi de lucru, însã alþii primesc compensaþii ºi nici nu doresc sã
lucreze. Aceste compensaþii se plãtesc de acei care lucreazã, produc
bunuri materiale ºi plãtesc impozite la stat. Mai ales tinerele abuzeazã
de aceastã lege, devin gravide, nasc copii ºi trãiesc cu aceste compensaþii
pânã copii devin maturi. Aceºtia vãd cã pãrinþii lor nu lucreazã ºi merg
pe acelaºi drum, devenind ºi ei ºomeri. Negri sunt ºi aici destui, dar
majoritatea sunt cu studii ºi sunt doctori. Unii negri sunt profesori de
sport, lucreazã cinstit ºi sunt oameni de treabã. Aici era mult mai frig
decât la sud, de asta ei se stãruiau sã lucreze în clãdiri.
În Canada era o altã viaþã. Aici se fãcea totul ca þara sã înfloreascã,
ca poporul sã trãiascã mai bine. În fiecare lunã întreprinderea trebuia
sã plãteascã impozitul de 7 % la guvern (la stat).
Dacã aveai o afacere, trebuia sã plãteºti încã 8%, bani care mergeau
pentru prosperarea judeþului. Fiecare cetãþean trebuia sã plãteascã din
salariul lui 27% guvernului. Dacã aveai un venit anual mai mare de
50000 de dolari, statului i se cuvenea 50%, bani ce mergeau pentru
construirea ºcolilor, medicina gratuitã, pentru grãdiniþele de copii ºi
multe altele. Din aceºti bani se fãceau numai lucruri bune. Nu era ca în
þãrile comuniste, unde banii cetãþenilor se duceau peste hotare pentru
lovituri de stat ºi revoluþii, pentru propaganda ideologiei urei de clasã
ºi antinaþionalã, pentru înarmarea secretã pânã în dinþi în scopuri
agresive ºi rãzboinice. De aceea cei ce fugeau de comunism ca dracul
de tãmâie doreau sã ajungã în Canada ºi în alte þãri, unde munca era
preþuitã ºi banii nu se duceau în vânt, ci totul se fãcea pentru o viaþã
mai bunã. Bineînþeles cã ºi aici se gãseau oameni de afaceri ce nu doreau
sã plãteascã impozitele mari la stat, dar era un control riguros ºi aproape
toþi se stãruiau sã-ºi achite datoriile la timp ºi sã nu se certe cu legea,
care era la fel pentru toþi, fie cã eºti preºedintele þãrii, fie cã eºti muncitor

– 101 –
de rând. Nu era ca în Rusia comunistã, o þarã bogatã cu cetãþeni sãraci,
forþaþi sã fure ca sã trãiascã mai bine, cu demonstraþii grandioase
propagandistice la sãrbãtorile revoluþionare. Aici era altã viaþã, oamenii
erau puºi în condiþii egale ºi cine era cinstit ºi muncitor putea deveni cu
timpul înstãrit, sã trãiascã o viaþã demnã ºi sã aibã o bãtrâneþe asiguratã...
VI
Bãtrânul Gavrilã stãtea culcat pe patul din scânduri de brad scos de
Ileana în ogradã. În faþa lui se înºirau munþii Mara-Mu, acei pe care-i
ºtia din vremurile copilãriei sale. Locuri atât de cunoscute, cãci fiecare
deal, fiecare vârf de munte, fiecare palmã de pãmânt a fost trecutã cu
picioarele lui, când ducea oile ºi vitele pe aceste plaiuri. Se simþea mai
rãu ca oricând, îºi vedea aproape sfârºitul ºi acum, slab ºi bolnav, se
gândea la cele trecute atât de repede în viaþã. Gândurile îl copleºeau...
Prin faþa ochilor treceau imaginile copilãriei, tinereþii, când era flãcãu,
la viaþa lui cu Ileana, care-l îngrijea cu atâta stãruinþã, se gândea la
copii sãi din valea Luceafãrului ºi mai ales la acel fiu plecat departe de
casã, soarta cãruia îl durea cel mai mult, fiindcã de mult nu-l mai vãzuse
ºi dupã ultima scrisoare primitã trecuse multe luni. κi amintea cu durere
în suflet de anii trecuþi, când mezinul Gabi se rupea de acasã, dorind sã
plece pe alte meleaguri. Boala lui Gavrilã se agravase, ierburile ce i le
gãtea Ileana nu-i mai ajutau. El îºi simþea sfârºitul ºi acum, ultimele
zile, ultimele clipe, erau ca o reamintire a vieþii trecute, numãrându-ºi
greºelile ºi rãul pe care poate îl fãcuse cuiva, unele fãrã sã vrea, altele
cu ºtiinþa cã nu face bine...
κi amintea cu tristeþe cum îl ocãra pe Gabi, cum uneori îl înjura,
strãduindu-se sã-l împiedice sã plece spre alte lumi. Ochii îi lãcrimau...
- Da, se gândea el, n-am fãcut bine, n-am crezut în el, în voinþa ºi
puterea lui de a-ºi croi altã viaþã, de a-ºi atinge scopul. Îmi plãcea sã-l
vãd cum de mic copil lucra ca sã câºtige un ban pentru el, sã-l punã
deoparte. El nu era zgârcit, nu, Gabi deseori le dãdea din banii câºtigaþi.
ªi lui Ileana, cãci ei erau apropiaþi.
Eu eram mai aprig, mai sever, se gândea el, îl mai obijduiam, dar nu
fiindcã nu-l sufeream, nu, vroiam sã-l îndrept pe altã cale, sã-l fac om,
sã rãmânã aici cu noi la Borºa...
Gavrilã ºtia cã soarta lui era deja pecetluitã, nu va scãpa ºi ºtia asta
demult, cu mulþi ani în urmã, când doctorul prieten clãtina din cap ºi....
tãcea. Acum mai trãia datoritã soþiei sale, Ileana, care se îngrijea de el
ca de un copil ca sã-i prelungeascã tot ce era mai scump pe lume –
viaþa. Aceºti ani, trãiþi pânã acum de la ieºirea sa din spitalul de la

– 102 –
Borºa, i se datorau ei, soþiei sale dragi, stãruinþei, grijei ºi iubirei ei faþã
de el, cu toate cã uneori nu se purtase aºa cum trebuie cu ea, nu o
preþuise.
κi amintea de anii lor tineri când se întâlneau la joc, la petreceri,
când dansau ºi se învârteau în horã. Erau o pereche frumoasã ºi mulþi
se uitau la ei invidioºi, gândindu-se la viaþa lor fãrã noroc. Mai umblau
ºi alþii dupã Ileana, cã era o fetiºcanã subþiricã, frumoasã ºi veselã, dar
ea l-a ales pe el. Acolo sus, pe vârful Arºiþei, îºi jurase unul altuia credinþã
ºi iubire veºnicã pânã la adânci bãtrâneþe. ªi acum el, bãrbat nici la 60
ajuns, trebuia s-o lase singurã, cu grijile vieþii ºi sã se ducã pe altã
lume, acolo în necunoscut, unde nimeni nu ºtia ce va fi ºi de unde
nimeni nu se întoarse. El ºtia deja cã mezinul îºi aranjase viaþa, cã avea
o afacere acolo, cã nu trãia rãu, cã era cãsãtorit cu o fatã frumoasã ce se
uita la ei de pe fotografia trimisã de peste mãri ºi þãri.
κi amintea de certurile lor, de sfaturile date mezinului, de supãrarea
lui Gabi, care era ºi el mândru, încãpãþânat ºi nu dorea sã-l asculte.
- Tatã, îi spunea mezinul, tu þi-ai fãcut viaþa ta, eu o s-o fac pe a mea.
Eu ºtiu ce vreau. Nu doresc sã trãiesc în mizeria asta, sã stau la coadã de
cu noapte pentru douã picioare de gãinã, sau o bucatã de pitã. Eu ºtiu
cum trãiesc alþii, care îºi bat joc de noi, ei se îndoapã cu toate bunurile,
iar nouã ne spun baliverne ºi ne fãgãduiesc binele care nu mai vine
niciodatã. Eu nu vreau sã trãiesc aºa, striga Gabi ºi trântea uºa plecând.
Totul se termina cu cearta, care-i îndepãrta unul de altul, cu toate cã Gabi
îºi stima ºi iubea tatãl, iar bãtrânul se mândrea cu el. Dar aºa sunt bãtrânii
care doresc sã fie ascultaþi ºi copiii sã le urmeze calea Dar bãtrânul îºi
iubea fiul, care îi semãna în toate, se vedea în el tânãr cândva, îºi aducea
aminte de poznele pe care le fãcea. Aceste amintiri îi trezeau un surâs
trist pe faþa galbenã, zbârcitã, mâncatã de boala grea. În suflet se gândea
cã Gabi a avut dreptate ºi felul cum ºi-a aranjat viaþa a fost bun ºi drept.
Din scrisorile ce veneau de departe de peste ocean, înþelegea cã ºi lui
Gabi nu i-a fost uºor ºi cã totul a obþinut cu greu, cu muncã multã. Ca sã
faci aºa o gospodãrie, un atelier de reparaþii trebuie sã lucrezi mult, sã
aibã parte de nopþi nedormite, sã ºtie sã-ºi aleagã oameni ºi prieteni pentru
lucru, cã totul trebuie fãcut cinstit, cu soveste, fãrã amãgeli. Numai hoþii
ºi cei rãi, necinstiþi, pot sã se îmbogãþeascã peste noapte.
- Gabi nu era din aceºtia, gândea bãtrânul. Era bãiat cu cinste, iubea
adevãrul ºi dreptatea. Nimeni nu-l putea vorbi de rãu în Borºa, toþi îl
ºtiau de om de cuvânt. Aºa trebuie sã fie ºi acolo, cãci de nu ai cuvânt
nimeni nu te stimeazã. Bogãþia se fãcea cu trudã, fãrã chefuri ºi petreceri,
cu muncã grea.

– 103 –
 Gavrilã îºi ºtergea lacrimile.
- Iatã, se sfârºeºte viaþa mea, poate sunt singur vinovat, poate aºa-i
soarta mea, dar am trei copii, toþi ajunºi la pâinea lor. Am nepoþi ºi
nepoate, sunt lucrãtori buni ºi-mi cinstesc neamul. De ce sã mã plâng?
ªi Ileana e minunatã, am avut cu ea ani buni ºi ne-am împãcat de
minune. E drept, mi-am fãcut uneori de cap cu prietenii mei, luam cam
des palinca aia, care mi-a ros rinichii. Dar cine ºtia? Oare ei n-au bãut
împreunã cu mine? ªi ei sunt teferi ºi zdraveni, numai eu plãtesc pentru
asta ºi acum trebuie sã mã duc pe altã lume. ªi lacrimile din nou se
rostogoleau pe obrazul slãbit. Nimeni ºi nimic în lume nu mai putea
îndrepta ceva, schimba soarta lui.
Într-o dimineaþã s-a ridicat de pe pat ºi s-a dus cu Ileana pe vârful
Arºiþei. S-a urcat mai sus pe un vârf de stâncã, parcã mai dorea sã vadã
vârfurile munþilor care înconjurau Borºa. De acolo, de pe o stâncã, se
uita la Pietrosul care azi nu era învãluit în ceaþã. Se vedeau brazii care-
l înconjurau ºi deasupra lui cerul era senin ºi un soare blând îl încãlzea.
Gavrilã se uita de jur împrejur, bucurându-se de frumuseþea munþilor,
de pajiºtele verzi, de turmele de oi ºi vite care pãºteau pe covorul verde.
El nu ºtia cã sunt ultimele lui clipe...
A coborât încet de pe stâncã la poalele ei ºi a cãzut pe iarba verde.
Ileana îl aºtepta cu mâncarea lângã ºopronul de pe vârful Arºiþei ºi se
mira de ce întârzie Gavrilã. Îngrijoratã, s-a dus sã-l caute. L-a gãsit
lângã stâncã, cu mâinile la cap, tremurând din tot corpul. Ileana a început
sã strige, sã cheme pe sora ei Vasilia, pe bãrbatul ei Petru. Ea îi þinea
capul pe mâini, el se uita cu ultimele priviri în ochii ei, parcã ºi-ar fi
cerut iertare pentru o viaþã întreagã ºi, deodatã, a rãsuflat greu ºi totul...
s-a terminat.
De jur împrejur era o tãcere ca în bisericã, numai în munþi rãsunau
lin ºi dulce tãlãncile oilor ºi vitelor, care se ridicau pe vârful Mãguri.
L-au adus de acolo, de sus, cu cãruþa pânã acasã. S-au strâns toate
neamurile ºi vecinii de pe costiºe, toþi care l-au ºtiut din tinereþe ºi la
bãtrâneþe. Dupã pregãtirile de a face totul dupã legile locului ºi tradiþiile
neamului din Mara-Mu, l-au dus la vale, la cimitirul din Rotundu, unde
dormeau pãrinþii ºi buneii lui ºi l-au înmormântat.
Vestea a venit în Sudbury spre searã, când Gabi, obosit dupã o zi
grea de lucru, se întoarse târziu acasã. Telefonul a zbârnâit prelung,
trezindu-l pe Gabi din amorþealã, cãci aþipise, aºteptând ca Doris sã
punã ceva pe masã. La celãlalt capãt al telefonului s-a auzit plângând
vocea mamei Ileana:
- Dragul meu, tatãl tãu nu mai este, a murit azi dimineaþã. Poate vii

– 104 –
ºi tu la Borºa, poimâne îl vom duce la vale, la cimitir. O sã te aºteptãm...
Gabi stãtea în picioare lângã biroul sãu, þinând receptorul. El ºtia cã
tatãl sãu nu avea scãpare ºi totuºi vestea îl cutremurase.
- Mamã, mi-e greu sã-þi spun aceste cuvinte, dar nu pot veni. Iartã-
mã, dar nu pot, nici nu mai dovedesc... Iartã-mã...
ªi lacrimile l-au copleºit ºi pe Gabi. El aºtepta acest sfârºit, dar credea
cã mama îl va mai þine în viaþã cu ierburile sale. Nu mai avea nici poftã
de mâncare, cu toate cã Doris îi puse masa, stând lângã el. Orologiul
bãtea minutele, întrerupând tãcerea din casã.
- Eh, Doris, de ce, de ce s-a dus aºa de tânãr, om în toatã puterea...
a scos Gabi cu greu cuvintele. El aºtepta acest sfârºit, dar acum în faþa
ochilor apãrea chipul lui blând, tãcut, liniºtit, cu aceiaºi ochi ca ºi ai lui.
κi aducea aminte cum tatãl nu vroia sã-l înþeleagã atunci, demult, când
deseori între ei începea cearta. Acum îi pãrea rãu cã atunci îl supãra,
mai bine tãcea.
Acele momente din trecut, rãsãreau acum în minte, erau mai
exagerate, mai izbitoare acum, totul îi pãrea proaspãt, parcã ieri s-ar fi
întâmplat. Bãtrânul nu vroia sã-l asculte , sã-l ajute, sã-i dea un pic de
curaj în visurile sale, ci i le reteza, ca ºi cum ar fi dat cu securea într-un
brãduþ tinerel, acolo, sus, în vârf de munte. Gabi se gândea acum la
mama, rãmasã singurã în casa lor bãtrâneascã, încã tânãrã ºi în putere,
cu griji ºi nevoi, fãrã sã ºtie pentru ce ºi pentru cine trebuie sã trãiascã,
sã lucreze. O vedea acolo sus, în cãsuþa pustie, fãrã vreun rost al vieþii
ºi îl chinuia gândul cã o pãrãsise ºi urmase alt drum al vieþii sale, care-
l rupsese de la vatra lor din Mara-Mu. Doris stãtea alãturi, mângâindu-
i umãrul, încercând sã-i aline durerea ºi sã-l calmeze. El nu avea pe
nimeni aici, era singur, singurel, numai ea era sprijinul lui, numai ei
putea sã-ºi împãrtãºeascã durerea.
- Draga mea Doris, am ºi eu o vinã în ceea ce s-a întâmplat. L-am
pãrãsit atunci, când s-a îmbolnãvit, nu l-am ajutat, nu l-am susþinut,
dimpotrivã, deseori se enerva din cauza mea, mai ales când stãteam în
puºcãrie, suferea foarte mult, cu toate cã nu spunea nimic, mai mult
tãcea, dar eu ºtiam, ºtiam cã suferã din cauza mea. Îi era ruºine faþã de
toþi, de neamuri, de prieteni, de strãini, cã anume eu, fiul lui fãcusem
acest pas, trãdasem þara, încercam sã fug peste graniþã.
- Ce-i cu vagabondul tãu, îl întrebau unii special ca sã-i facã rãu, cu
dispreþ faþã de el, sã-l înjoseascã, ºtiind caracterul lui, mândru ºi orgolios,
caracter care nu suferea umilinþã. Unora le rãspundea, cu ochii plecaþi,
cu durere în suflet, altora cu urã, scrâºnind, dar ascunzând totul în
sufletul sãu rãbdãtor, întristat. Ce-i de fãcut? gândea Gabi. Ar fi vrut sã

– 105 –
fie acolo, în mijlocul tuturor, alãturi de mama sa îndureratã, sã-ºi ia
asupra sa ceva din grijile lor, sã-l ducã la vale pentru ultima oarã pe cel
care a fost tatãl sãu, chipul luminos din timpul copilãriei sale, când îl
lua cu el la pãdure, în munþi, sau pe vîrful Arºiþei. Acolo, lângã rugul
de lemne arzând, îi povestea despre Fãt-Frumos ºi Ileana Cosânzeana,
despre Harap-Alb, despre haiducii din Mara-Mu, care luptau pentru
binele ºi libertatea norodului ºi multe, multe altele...
Când a fost asta? ªi acum era legat, aici, în altã þarã, la alt capãt de
pãmânt, ºi se zbãtea neºtiind ce sã facã, unde sã se îndrepte... Dar nu
putea pleca. Aici, în atelier, se adunaserã multe camioane, care trebuiau
reparate urgent ºi stãpânii lor îl presau, începând de dimineaþa aºteptând
în bar ºi tot venind ºi întrebând când va fi gata camionul...
Zilele treceau cu durerea în suflet, dar Gabi nu a plecat. Au trecut
apoi mulþi ani pânã Gabi a ajuns la mormântul tatãlui sãu, aceluia
care i-a dat ºi lui viaþã. ªi mereu îl muncea gândul cã nu fãcuse ce
trebuia, cã nu lãsase totul ca sã plece în Mara-Mu, la Borºa, ca sã-i dea
ultimul onor, ultima îmbrãþiºare bãtrânului. Acest simþãmânt de vinã
faþã de pãrintele sãu i-a rãmas pe toatã viaþa....
Lucrul în atelier nu era uºor. Mereu nervozitate, grabã, urgenþã. Mulþi
dintre concurenþii lui doreau sã-l distrugã, dacã el le strica treburile. Îl
invidiau ºi-i fãceau ºicane. Dar cel mai rãu lucru erau hoþiile. Când
Gabi venea dimineaþa la lucru gãsea cã în unele tiruri, maºini nu mai
erau magnitofoanele, aparatele de radio ºi alte obiecte de care el
rãspundea, cãci automobilele staþionau pe terenul lui. Nu putea prinde
hoþii. Ce nu fãcea el, sãrmanul? Stãtea la pândã nopþi întregi, dar ziua
nedormit, trebuia sã lucreze, sã se ocupe cu aprovizionarea cu piese ºi
materiale. Uneori dormea în camionetã, ºi iarna ºi vara stãruindu-se sã
prindã hoþii. Avea pagube, cãci trebuia sã cumpere ºi sã restituie lucrurile
furate.
Într-o zi, venind la lucru, n-a mai gãsit camioneta, cu care el executa
toate lucrãrile. Camioneta era folositã ºi la curãþatul zãpezii, cãci avea în
faþã montatã de Gabi o lamã specialã. Maºina dãdea alarmã, dar hoþii
erau ºi ei specialiºti, au ocolit sistemul ºi au scos-o de pe teren. Gabi a
anunþat în ziare, s-a adresat poliþiei, dar totul în zãdar. A gãsit camioneta
lui în alt orãºel, dar fãrã motor. Un patron, citind anunþurile lui Gabi din
ziare, i-a telefonat:
- Dle Gabi, am avut ºi eu probleme ca dta. Cea mai bunã pazã sunt
câinii. Cumpãraþi-vã niºte câini buni ºi o sã scãpaþi de hoþi.
Gabi s-a dus la casa de câini ºi a cumpãrat patru dulãi. ªi-a mai luat

– 106 –
un cãþelus-lup, care i-a plãcut. De atunci el nu a mai avut probleme cu
hoþii. Lupuºorul a crescut ºi a devenit al patrulea membru al familiei
Buju. L-a costat cãþeluºul 1000 de dolari, dar acum nu l-ar fi vândut
nici cu 30000 de dolari. Era al casei, ziua ca un mieluº, noaptea nimeni
nu ar fi intrat în ogradã. Nu mai avea nici o problemã cu spargerile.
Viaþa a devenit normalã, totul se liniºtise. Câinile lup era un prieten,
mai devotat decât un om.
VII
Doris a nãscut o fetiþã Lenuþa. În familie era o mare bucurie, vãzând
cum creºtea fetiþa zdravãnã, sãnãtoasã, aducând bucurie lor ºi bãtrânilor
bunei. Se ivise noi probleme, dar ei erau bucuroºi cãci erau legate de
noua fiinþã, pe care o numise Ileana. O numise aºa la dorinþa lui Gabi în
numele mamei sale, care era departe de acest pãmânt ºi nu putea sã se
bucure de nepoþica sa. Gabi uneori cãdea pe gânduri, în faþa ochilor îi
apãrea mama, sora ºi fratele, care acolo, în Borºa, se cãzneau sã trãiascã
mai omeneºte în acele timpuri grele ale comuniºtilor care fãceau tot
mai multe jertfe. Îl durea inima, gândindu-se la viaþa lor. Îi ajuta pe toþi,
trimiþându-le dolari ºi alte daruri, sfãtuindu-i sã-ºi schimbe viaþa grea
din munþi, cãci trecuse ºi el prin toate nevoile ei.
κi amintea cu duioºie de mama ºi de tatãl sãu, care nu mai era în
viaþã, care nu crezuse în el, rugându-l sã nu plece de acasã, sã se ducã
la minã la lucru, sã rãmânã acasã cu ei, bãtrânii, dupã vechiul obicei
din munþi, când mezinul are datoria sã-i îngrijeascã la bãtrâneþe ºi sã le
închidã ochii. Sãrmanul tatã s-a dus demult ºi nu a ajuns sã-ºi vadã
feciorul care a învins toate greutãþile ºi a reuºit sã-ºi facã o viaþã mai
bunã ºi sã fie un om vãzut ºi respectat. Dar dorul dupã plaiul lui, dupã
munþii cei înalþi, frumoºi, sãlbatici, misterioºi îl muncea mereu. Chipurile
celor dragi îi apãreau în faþa ochilor ºi uneori lacrimi grele îi brãzdau
obrazul. Ce face mama Ileana? S-a sculat de dimineaþã, face treburile

– 107 –
Familia lui Gabi Buju

Mama, Ileana Buju

– 108 –
Ileana, Gabi, Petrea Buju

Borsa, Mara-Mu

Casa lui Gabi Buju Canada

– 109 –
gospodãriei, mulge vãcuþa, a bãut lapte ºi a mâncat o bucãþicã de colac
fãcut cu mâna ei, a adus o gãleatã de apã de la izvorul de alãturi, se
gãteºte sã ducã vaca în munþi...
Ce se gândeºte mama acum? se întreabã Gabi. O vede în faþa ochilor,
cu pãrul deja însurit, singurã în casa cândva plinã de copii, de râsete,
de þipete în timpul joacei lor, singurã, singuricã, rãmasã dupã moartea
tatãlui sãu. Cum s-ar fi bucurat bãtrânii, dacã prin cãsuþa lor ar fi zburdat
Lenuþa, întrebând: dar ce e asta? Unde te duci, bunicã? ce animal e
ãsta? ºi multe altele ce întreabã copii, când cresc ºi în fiecare zi întâlnesc
ceva nou în viaþa lor.
Bãtrânul nu mai este, demult e îngropat în pãmântul rece la cimitirul
Rotundu, acolo jos, departe de cãsuþa lui, în vârf de munþi, pe strada
Luceafãrului nr 25. De ce l-a luat soarta aºa devreme, de ce mor oamenii
aºa de tineri? Nici pânã la sfârºitul vieþii lui, Gabi nu a putut sã vie, nu
avea încã cetãþenie, nu putea ieºi din Canada...
Nu l-a condus în ultimul drum împreunã cu mama sa, cu sora, fratele
ºi celelalte neamuri... L-au înmormântat fãrã el, a fost iarãºi o durere
pentru mama Ileana, dar ce putea face el? Dacã ar fi venit, l-ar fi bãgat
iar la dubã comuniºtii, ar fi suferit din nou acele chinuri prin care a
trecut atunci demult. Dar þara sa, România Mare? Azi e ciopârþitã, nu
mai e Basarabia, nu mai e Bucovina, nu mai e o bucatã din Dobrogea,
nimeni nu-ºi mai aduce aminte de ele, de acele þinuturi româneºti, furate
de ruºi... Unde e dreptatea ta, Doamne? De ce nu ajuþi poporul
românesc? De ce l-ai pedepsit aºa de crunt? Cu ce a greºit el, Doamne?
Cã n-a pus mâna pe pãmânt strãin, a vrut sã-l întoarcã pe acel care a
fost furat în 1940, când doi cãlãi ºi-au strâns mâinile ºi au împãrþit
Europa ducând multe popoare în robie. ªi-au venit comuniºtii ºi în
România, rãscroitã tot de ei, l-au alungat pe rege, l-au împuºcat pe
Antonescu, ponegrindu-l zeci de ani, nici acum nelãsându-l în pace.
Gândurile nu-i dãdeau pace lui Gabi, mai ales noaptea. Dar venea ziua
ºi trebuia sã lucreze. El nu doreºte ca fiica lui, micuþa Lenuþa, sã aibã o
soartã ca a lui, nu vrea ca ea sã fie sãracã, sã trãiascã în mizerie, sã
munceascã greu cum a muncit el, începând de la trei aniºori. Nu, el
vrea ca fiica lui sã fie asiguratã, sã aibã un cont la bancã, sã fie fericitã,
sã nu fie torturatã. Nu vrea ca ea sã fie robul muncii aºa cum a fost el
înainte de a veni în aceastã þarã atât de visatã, unde munca e preþuitã.
Prea fusese el umilit acolo, prea mult suferise.
Prea multã urã i-a adus regimul acela înfiorãtor, al lui Ceauºescu, un
om fãrã minte care îºi exploata propriul popor, care pânã la urmã a fost

– 110 –
pedepsit de Dumnezeu ºi pentru religia interzisã ºi pentru bisericile
distruse, pentru toate relele.
- Doris, dragã, noi lucrãm, facem totul pentru viitorul fiicei noastre,
pentru Ileana. Eu aº vrea sã fie o avocatã bunã, cãci avocatura este o
specialitate nobilã. Doris lucra la magazinul unde mama ei era menagerã.
Terminase ºcoala publicã de 13 clase, apoi doi ani de colegiu ºi 4 ani de
universitate la Sudbury, cãpãtase profesia de funcþionar social (social
Worker). Lucrase vreo trei ani pânã la naºterea Lenuþei, apoi a trecut la
magazin ca menager, aici lucrul îi plãcea mai mult ºi avea ºi timp liber
pentru fetiþã. Ca funcþionar social trebuia sã aibã grijã de copii rãmaºi pe
drumuri, sau lãsaþi în voia soartei de pãrinþii beþivani sau narcomani.
Avea o mare responsabilitate, era legatã cu organele de stat, cu procuratura
ºi judecãtoria, care se ocupau cu plasarea copiilor în internate sau la
pãrinþii adoptivi... Acum lucra în magazin, unde munca era mai liniºtitã
ºi fãrã mare responsabilitate.
Ei puneau pe contul Lenuþei în fiecare an câte 10000 de dolari.
Aici, în Canada, era o lege specialã pentru copii nou nãscuþi. Dacã
pãrinþii depuneau 30000 de dolari la guvernul federal pe timp de 18
ani pânã la majoratul fetiþei, atunci Ileana ar fi primit 200000 de dolari,
care-i vor asigura învãþãtura de patru ani la universitate. Dacã nu va
dori sã studieze, guvernul îi va elibera jumãtate din aceastã sumã. Dar
aceastã depunere trebuia sã fie fãcutã numai într-o sãptãmânã dupã
naºterea copilului.
Gabi ºi Doris au fãcut acest lucru, sperând ca ea sã fie avocatã.
Doris dupã naºtere se fãcuse ºi mai tânãrã ºi mai frumoasã. Când se
uita la ea, Gabi se bucura nespus ºi era foarte mândru, când se plimbau
pe strãzi sau ieºeau undeva împreunã ºi toþi o admirau.
Mai erau ºi alþi români aici, în Sudbury, care fugiserã de regimul
comunist din þarã, care-i þinea în furci pe cetãþenii sãi. Fiecare venise
încoace cum a reuºit sã scape, sã treacã graniþa. Un lucru greu de
înfãptuit, mulþi nimereau în puºcãrie, cãci legile erau aspre ºi drepturile
omului comuniºti le încãlcau în picioare. Fiecare fugea cu speranþa cã
va reuºi sã treacã graniþa, va ajunge într-o þarã capitalistã ºi, dacã se va
stãrui, va avea ceva la bãtrâneþe, nu va rãmâne cu pensia mizerabilã pe
care o câºtigai sub conducerea comunistã. Mulþi dintre pensionari erau
nevoiþi sã lucreze în continuare ca sã poatã trãi mai bine. Primul român
întâlnit de Gabi în Sudbury a fost un bãtrânel de vreo 60 de ani. Gabi se
bucura cã are cu cine vorbi româneºte. Bãtrânul era trecut prin multe.
Vladimir Spânu era celibatar, nu se însurase niciodatã, poate era bolnav.
Avea un frate la Sibiu ºi niºte surori în Basarabia. Prima oarã când a

– 111 –
venit în casa bãtrânului, Gabi a vãzut un portret, o picturã mare, care
înfãþiºa un militar român, tânãr, înalt, frumos, în uniformã militarã, care-
i ºedea foarte bine, ºi avea decoraþii la piept.
- E regele Mihai, i-a spus Vladimir Spânu. Eram la slujbã la el, în
garda de pazã regalã. Eram atunci ofiþer de jandarmi. Când l-au alungat
ruºii din þarã, am plecat cu el peste graniþã.
- Dar de ce l-au alungat, întreba Gabi.
- Pãi, în toatã România era armata sovieticã, care nu discuta cu tine.
Ehe! Dacã ai ºti câte crime ºi jafuri au fãcut sovieticii acolo? ªi azi
oamenii nu pot uita.
Bãtrânul tãcea, cãutând scrumiera, ca sã stingã bicsul de la þigarã.
Mic de staturã, cu pãrul bine albit, ochi mici ºi zbârcituri împrejurul lor,
nu mai era ofiþerul ãla care stãtea lângã rege, cu un pas înapoi, pãzindu-
l la o ceremonie. A venit în Canada, s-a aranjat aici la o minã ºi a lucrat
pânã la pensie. ªi-a cumpãrat o casã, a deschis o benzinãrie cu douã
pompe ºi trãia tot economisind banii pentru bãtrâneþea de care nu scapã
nimeni.
- Locuiam în casa pe Lorne street, aveam un mic restaurant cu
mâncãri reci, cu þigãri, pepsi, cafea ºi unde mai veneau ºi cei ce mã
cunoºteau sã mai stãm la taifas, povestea bãtrânul lui Gabi.
- Tu eºti nepotul meu. Eu sunt tot din neamul Timiº, poate chiar
suntem rude îndepãrtate. Odatã Gabi i-a cerut cu împrumut 10 dolari.
- Îþi dau pe o sãptãmânã, dar îmi dai înapoi 15, spunea el.
Era foarte zgârcit, nu se îmbrãca curat, trãia de azi pe mâine. În
bodegã avea ºi o masã cu biliard, unde veneau copii sã joace, le dãdea
cu 25 cenþi ora... Era un om ciudat, uneori era bun la vorbã, la suflet,
altãdatã se înfuria, devenea tãcut, nu-þi rãspundea la vorbã, parcã îl
muºca strechea... Vecinii îl numeau nebunul Vic (Crazy Vic). El se
mândrea cu Gabi, povestea la toþi cã e nepotul lui. Gabi credea uneori,
alteori nu.
- Tu trebuie sã mã ajuþi, îi spunea lui Gabi, doar îmi eºti nepot....
Gabi nu ºtia când spune adevãrul, când minte, uneori îi rãspundea:
- Dacã suntem neamuri, dta trebuie sã mã ajuþi sã mã ridic ºi eu,
atunci bãtrânul tãcea, sau schimba vorba.
- Lasã cã nu te voi obijdui, spunea bãtrânul Vic, îþi voi lãsa prin
testament totul... ºi casa, ºi restaurantul, ºi niºte bani cã de... tot nepot
îmi eºti. Dar trebuie sã mã ajuþi, cãci sunt bãtrân ºi n-am pe nimeni.
Neamurile mele din România ºi Basarabia nu prea vor sã ºtie de mine.
Îmi scriu rar de tot, nu-i prea doare dupã mine. Gabi se deprinse cu el,
venea uneori sã asculte istorii din viaþa regelui, el ºtia multe ºi putea

– 112 –
povesti ore întregi. Îl ajuta ºi el cu ce putea, când mai rupea niþel timp.
Casa lui Vladimir Spânu avea douã nivele, la etajul doi avea douã
apartamente, pe care din când în când le închiria dacã gãsea clienþi.
Gabi îl ajuta, îi vopsea, îi mai fãcea unele reparaþii mãrunte ºi alte servicii.
Vic s-a apucat în 1984 sã mai facã un etaj cu încã douã apartamente.
Când s-a pornit sã facã acoperiºul, lucrãtorii l-au pãrãsit, cãci se certase
cu ei, considerând cã ei îi luase prea mult. Lãsându-l cu casa neterminatã.
L-a rugat pe Gabi sã-l ajute s-o termine, cãci începuse ploile ºi se
distrugea totul pânã jos.
- Gabi, vin-o la mine sã trãieºti! cerându-i 600 de dolari pe lunã, dar
apoi i-a zis:
- Mãi Gabi, tu mã ajuþi, te las în casã cu 300 de dolari, doar îmi eºti
neam. Dar Gabi stãtea la socru sãu pe gratis, aºa cã nu avea nici un rost
sã se mute la el. În iarna urmãtoare s-a îmbolnãvit. Îl suna la telefon sã-l
ajute, sã-i cumpere ba pâine, ba altceva. Avea bãtrânul Vic ºi maºinã,
dar nu umbla iarna cu ea. Gabi îl ajuta, pierdea timpul cu el, Vic nu-i
plãtea nici benzina. Îi plãtea pentru mâncare, dar lui Gabi îi era ruºine sã
spunã cã face ºi alte cheltuieli. Peste un timp se îmbolnãvise grav ºi îl
chemã sã-l roage sã se uite dupã restaurantul lui, sã nu-i spargã cineva
geamurile, sã nu-l fure. Stãtea la spital, era bolnav. Gabi pierdea mult
timp cu el ºi nãdãjduia cã-l va face moºtenitor cum îi fãgãduise. Bãtrânul
Vic avea la bancã 400000 de dolari canadieni. Îi fãcuse un document ca
Gabi sã poate lua singur banii ca sã-i plãteascã serviciile comunale, sã
plãteascã numai ce îi spunea el. Gabi mai supraveghea ºi casa lui, primea
banii de la chiriaºi, îi depunea la bancã pe numele lui Vic. Avea cheile,
se îngrijea de toate, cãci bãtrânul nu mai ieºea din spital. Lui Gabi îi era
milã de el. Îi spunea:
- Dragã Vic, adã-þi o nepoatã sau altã rudã din România sã se uite
dupã tine, sã te ajute.
- Nu pot, cãci comuniºtii români cer 25000 de dolari ca sã-i dea
drumul cuiva de acolo, rãspundea el. Era prea zgârcit ca sã facã acest
lucru, nu se gândea cã moartea e alãturi ºi banii nu au nici un rost. A
murit în 1989. Cu o sãptãmânã înainte bãtrânul i-a sunat la atelier, dar
Gabi era singur la lucru ºi nu a putut pleca la el, la spitalul central. Apoi
i-au sunat de la spital cã Vic a murit. Gabi i-a fãcut înmormântarea din
banii sãi. La cimitir a semnat un cec de 16000 de dolari pentru o cruce
mare de piatrã pe mormântul lui Vic.
Dupã înmormântare s-a dus cu un prieten român, Alexandru Titoc,
sã facã ordine în casa lui Vic ºi la restaurant. Au gãsit o murdãrie de s-

– 113 –
au speriat. Vic dormise în ultimul timp într-o cãmãruþã în spatele
restaurantului, unde era o mizerie straºnicã. Vãzând toate astea, Gabi a
înþeles cã bãtrânului îi lipsea o doagã.
Cãmãruþa era plinã de fotografii pornografice, statuete de femei goale
din plastic, murdãrie peste tot. Damigene de vin... Doctorii i-au spus cã
ficatul lui Vic era ars de bãuturã...
Peste un timp avocatul bãtrânului i-a spus ºi i-a arãtat un testament
în care era scris ca Vic îi lase lui tot ce îi fãgãduise.
Împreunã cu Alexandru au cãutat prin casa lui Vic acel testament pe
numele lui Gabi. Bãtrânul avea hârtii multe chiar din 1948, de când
plecase din România, împreunã cu regele Mihai. O lunã întreagã au
cãutat ºi au gãsit un testament... Avocatul lui Gabi i-a spus:
- Dnule Gabi, cu pãrere de rãu, dar nu puteþi primi moºtenirea, cãci
testamentul nu a fost fãcut la notar. Nici avocatul lui Vic nu poate primi
nimic cãci data testamentului lui e mai veche decât pe al d-tale. Dacã ai
doi martori, poþi câºtiga... Aºa sunt legile în Canada.
Gabi a scris în România rudelor lui Vic, poate ele ar putea primi
moºtenirea. El îi va ajuta ºi vor împãrþi banii. Dar o nepoatã i-a rãspuns:
Dta nu eºti nepotul lui Vic, nu-þi bãga nasul în treburile noastre, eu am
avocatul meu, care se va ocupa de asta.
Dupã 6 luni guvernul din Ontario a luat toatã moºtenirea, cerând
cheile de la casa lui Vic. Agenþia lui l-au întrebat pe Gabi:
- De ce ai plãtit din banii lui Vic 16000 de dolari pentru cruce?
Gabi le-a arãtat procura prin care era însãrcinat de bãtrân sã plãteascã
în numele lui toate cheltuielile.
- Dacã ºtiam cã statul va lua totul, i-aº fi fãcut un monument de aur,
îi spunea Gabi lui Alexandru. Aveam dreptul, doar aveam procura de
la el. Nimeni nu a câºtigat moºtenirea, statul a pus mâna pe toate.
Nepoata lui Vic din România, o doctoriþã, n-a acceptat ca Gabi sã
împartã cu ea moºtenirea, fiindcã era prea zgârcitã ºi a pierdut totul.
Gabi nu ºtia legile din Canada, altfel gãsea uºor doi martori. Guvernul
a scos casa lui Vic la licitaþie, s-au luat de la bancã cei 400000 de
dolari. Gabi a cumpãrat casa lui Vic, toþi ºtiau cã el e nepotul lui ºi avea
dreptul sã fie primul client la licitaþie. Casa l-a costat 135000 de dolari.
Aºa s-a pierdut moºtenirea lui Vic, din cauza zgârceniei lui ºi a
neamurilor din România. Dacã l-ar fi ascultat pe Gabi, ar fi împãrþit
moºtenirea între ei.
Gabi a reparat casa lui Vic, apoi a dat-o în chirie câºtigând ceva
dolari. Doris n-a dorit sã trãiascã în ea ºi Gabi a vândut-o cu 159000 de

– 114 –
dolari, izbãvindu-se de griji.
Aducea un oarecare profit, dar apãruse o lege nouã, care favoriza
chiriaºii ºi afacerea a devenit nerentabilã.
Erau ani când nu se gãseau chiriaºi. Gabi avea pierderi. Unii chiriaºi
lãsau în urma lor distrugeri destul de însemnate, care trebuiau reparate,
pentru care se cheltuiau din nou bani.
Doris nu vroia sã se mute în ea, îl ºtiuse pe Vic ºi se temea de casa
lui.
- Vinde-o, Gabi, casa asta nu aduce profit, iar chiriaºii au azi mai
mari drepturi decât noi, îi zicea Doris.
Gabi a vândut casa asta ºi a început sã construiascã o casã pentru
familia sa. Au început-o în aprilie ºi au terminat-o în ºapte luni cu nervi
ºi supãrãri. Gabi dormea câteva ore pe zi, stãruindu-se s-o facã cât mai
repede. Ziua se ducea la atelier. Slãbise mult ºi Doris se enerva din
cauza asta. Casa au construit-o fãrã sã ia un cent de la bancã, soacra le-
a dat 60000 de dolari. Cu banii proprii ºi cei luaþi din contul atelierului
au reuºit s-o termine, sã facã o casã frumoasã de cinci sute de mii de
dolari. Acum erau stãpâni, aveau casa lor ºi viaþa a luat un alt curs. O
viaþã mai normalã, liniºtitã. Gabi se mai potolise, nu mai lucra ca înainte.
Dar nici nu era nevoie, visurile lui se împlinise acum, trãia pentru sine
ºi familia sa.
VIII
Gabi stãtea pe scaun lângã biroul sãu ºi citea ziarele aduse de poºtaº
dimineaþa. În atelier erau douã camioane la reparaþie, la unul trebuia
schimbat radiatorul, la altul se stricase puntea din spate ºi era mult de
lucru. El citea ziarul românesc, „Clipa”, ºi, rãsfoindu-l, atenþia i-a fost
atrasã de un anunþ. Era un apel din R. Moldova, mai exact din Basarabia,
de la Chiºinãu. L-a citit odatã, apoi a doua oarã.
Apel primit la redacþie din partea AVCR-VRAR, Chiºinãu.
Asociaþia victimelor regimului comunist ºi a veteranilor de rãzboi ºi
Armatei Române din Republica Moldova. str. Iorga nr. 8 Chiºinãu ; tel.:
751476

CÃTRE ROMÂNII DE PRETUTINDENI

DRAGI ROMÂNI,
AVCR-VRAR se adreseazã dvs. cu rugãmintea de a fi ajutaþi de a
înfiinþa un muzeu al represiilor regimului comunist sovietic în oraºul
Chiºinãu, în Basarabia româneascã, ocupatã de sovietici în 1940,1944.

– 115 –
 Acest muzeu va fi muzeul tragicelor amintiri ale românilor din
Basarabia. Sute de mii de români au fost alungaþi de pe pãmântul
Basarabiei, unii aruncaþi în închisori ºi lagãre de exterminare, alþii
deportaþi la Nordul Siberiei reci, de unde puþini s-au mai întors acasã.
Acest muzeu va fi un învãþãmânt, o demascare a minciunii, un adevãr
pentru noile generaþii care trebuie sã ºtie adevãrul ascuns cu atâta grijã de
cozile de topor ºi de veneticii sosiþi pe pãmânturile noastre. Azi, când
veneticii vor sã ne distrugã limba românã, sã ne lipseascã de istoria românilor,
sã ne rusifice, acest muzeu va fi ca o rezistenþã a românilor din Basarabia
împotriva duºmanilor noºtri, care vor sã ne alunge de pe pãmântul nostru.
Români de acelaºi sânge ºi lege, ajutaþi-ne!
Cu stimã ºi speranþã
Preºedintele AVRC-VRAR Vadim Pirogan
12 septembrie 2001
Chiºinãu, 2051
Str. Ion Pelivan, 32/2, ap.18
Tel: 751476
Gabi a pus ziarul pe masã ºi gândurile i s-au îndreptat spre Mara-
Mu. Ce mai face mama Ileana? N-am vãzut-o de doi ani. Ultima oarã
au fost la Mara-Mu cu toþii, cu Doris ºi fetiþa Ileana. A fost o mare
bucurie pentru toþi, cãci doreau sã se vadã, sã stea împreunã, sã mai
asculte ce povesteºte unul ºi altul, despre bucuriile fiecãruia, dar ºi
despre nevoile pe care le au cu toþii. Vroiau sã mai afle veºti despre
Canada, despre acea þarã unde Gabi reuºise cu afacerile ºi devenise un
om înstãrit. Cândva ei râdeau de visurile lui de a pãrãsi þara ºi a ajunge
în alte locuri spre a deveni bogat ºi fericit. Oare puþini viseazã aºa ceva
în copilãrie, pânã la maturitate, când visurile se risipesc ca niºte clãbuci
de sãpun? Azi mulþi români se strãduiesc sã ajungã acolo, sã înceapã o
viaþã nouã, cãci aici nu mai poþi rezista. La putere sunt aceiaºi comuniºti,
numai cã acum se numesc „democraþi”. ªi în loc sã facã ceva bun în
þarã, distrug ºi vând totul, aducând pe oameni la disperare ºi sãrãcie.
- Gabi, ia mai spune cum trãiesc acolo oamenii? l-a întrebat moº
Petrea.
- Ce sã spun? vorbea Gabi. Acolo trebuie sã lucrezi ºi... mult. Dacã
vrei sã ai ceva, trebuie sã fii cinstit, ca sã te stimeze oamenii. Acolo
chiulangii, leneºii nu au trecere. E greu de la început ca ºi oriunde,
pânã mai cunoºti oamenii ºi limba. Apoi te deprinzi. Mai greu e pentru
acei ce nu cunosc limba englezã. Trebuie s-o înveþi ºi s-o ºtii.
Lui Doris i-au plãcut munþii Borºei, se uita mereu la muntele Pietrosul,
– 116 –
care se înãlþa în ceaþã spre ceruri. Ea era deprinsã cu toate comoditãþile
din Sudbury ºi îi era greu sã se acomodeze aici. I-au plãcut ºi oamenii
de aici, din munþii Borºei, care o primeau cu sufletul deschis peste tot
unde pãºea pragul. Fetiþa, Lenuþa, trecea din braþe în braþe, fiecare dorea
s-o mângâie, s-o dezmierde. Gabi cumpãrase pentru ea un abecedar ºi
se stãruia s-o înveþe sã vorbeascã româneºte. El mergea pe la neamuri,
era bucuros sã-i vadã, sã vorbeascã cu toþi. Întâlnindu-se cu prietenii,
îºi aminteau de anii copilãriei ºi tinereþii, de nãzbâtiile lor. Râdeau cum
Gabi rãsturnase tractorul la Cernavodã,unde plecase sã câºtige porumb
pentru gospodãrie. ªi nu el era vinovatul, dar prietenul lui, Petru, care
dorea sã înveþe sã conducã tractorul. κi aducea aminte cum fugise de
acolo, urmãrit de poliþie.... El respira cu nesaþ aerul plaiului sãu ºi uneori
umbre de regret îi încreþeau fruntea. În Borºa se oprise în casa lui
construitã cu câþiva ani în urmã, când el a venit prima oarã dupã atâþia
ani de despãrþire. Casa se construia cu ajutorul surorei sale Ileana, care
supraveghea lucrãrile ºi fãcea toate schimbãrile necesare. Casa era
frumoasã, mare, avea vreo 10 ari de pãmânt, cãci românul nostru nu
poate trãi fãrã sã punã o ceapã, un usturoi, castraveþi sau fasole...
Dar ca întotdeauna, lucrãtorii educaþi de comuniºti fãceau ºi greºeli
ºi mai lucrau prost, cã aºa au fost învãþaþi o viaþã întreagã sã facã lucrul
de mântuialã, dupã metoda lui Stahanov, rusul care amãgise o lume
întreagã cu recordurile lui. Dar toate neajunsurile au apãrut pe urmã,
când meºterii îºi luase banii...
Gabi stãtea la birou, aºteptând ca mecanicii sã termine lucrul ºi sã se
ducã ºi el acasã. A luat din nou ziarul „Clipa” ºi a recitit din nou anunþul.
Basarabia? ªtia din istorie cã acest pãmânt a fost ocupat de ruºi în 1940,
asta le spunea în tainã profesorul de istorie, un bucovinean din Cernãuþi
refugiat în Mara-Mu. Atunci, când învãþa el, era interzis sã spui adevãrul
despre raptul Basarabiei ºi Bucovinei, parcã nu erau româneºti... Ba
mai mult, când cineva vorbea despre aceste provincii româneºti, se
gãseau din acei ce ciuleau urechile ºi îi denunþau pe cei care îºi mai
aminteau cu durere de România-Mare. Cine erau comuniºtii, Gabi ºtia
prea bine, trãise doar în România pânã a fugit în Canada ºi le ºtia
nãravurile, cum îi pupau la fund pe sovietici ºi tremurau în faþa lor.
Oare nu ei îi vânau pe sãrmanii basarabeni ºi bucovineni ºi-i aduceau
la post sã fie predaþi în þara „fericirii”, de unde fugeau mulþi cu riscul
vieþii, povestind câte ceva de li se ridica pãrul mãciucã oamenilor despre
pãmântul veºnic îngheþat care se numea Siberia ºi unde au fost duºi
mulþi din ei. Se gãseau din cei fugiþi de acolo, care vorbeau numai în
patru ochi, cãci ºtiau de informatori ºi trãdãtori care pentru o ciorbã îºi

– 117 –
trãdau neamul la securitate. Sãrmana Basarabie ºi Bucovinã! Veselã
grãdinã, þara fagului, cum o numeau cei din munþi. Gabi scãpase de
acei criminali ca prin urechile acului ºi reuºise sã ajungã într-o þarã
liberã, fãrã comuniºti, unde omul era preþuit la justa lui valoare. Din
Canada el îºi ajuta neamurile, mama ºi sora sa. Când a venit la Bucureºti
prima oarã, ºi-a cumpãrat o „Dacie” nouã ºi a venit cu ea la Borºa.
Apoi a dãruit-o surorei sale iubite, sã aibã ºi ea o bucurie în viaþã. Lui
Petrea i-a cumpãrat un tractor sã umble prin munþi, sã-ºi aducã sie ºi
oamenilor lemne ºi producte ºi sã mai câºtige un ban... Mamei Ileana i-
a dãruit haine ºi bani, ca sã trãiascã ºi ea mai uºor, cãci toatã viaþa ei a
muncit din greu, pânã i-a ridicat pe toþi. A rugat-o pe mama sã treacã
cu traiul în casa lui din Rotundu, sã mai lase munca cea grea din munþi,
sã mai trãiascã ºi pentru ea, cã anii se duc ºi vine bãtrâneþea.
Dar mama Ileana nu vroia sã-ºi pãrãseascã munþii, ea nu putea trãi
fãrã ei. Acum, stând la birou, îºi amintea de multe lucruri din viaþa lui,
de parcã le-ar fi trãit ieri. κi amintea de bãtãile la securitate, de chinurile
prin care trecuse ºi pentru ce... Cã voia sã fie liber. Se uita la anunþul
din ziar, la apelul unor oameni care vor sã facã ceva pentru pãmântul
lor, dar nu au banii necesari. Cine o sã-i ajute? Cine o sã-i creadã?
Poate sunt niºte afaceriºti, care strâng banii pentru ei. Oare puþini îºi fac
de cap, cerºesc ajutoare, care nu ajung unde trebuie? Gabi, în adâncul
sufletului sãu, îºi iubea þara sa România, aºa cum fusese ea întreagã
cândva, condusã de rege.
- Numai regele ar putea face ceva bun în România, mai ales acum,
când comuniºtii au devenit „democraþi” ºi furã de rup, spunea el lui
moº Petrea ºi altora acolo în Borºa.
- De ce ne trebuie nouã rege? Avem republicã, avem parlament,
miniºtri... Noi îi votãm, iar ei vin la putere ºi îºi fac de cap, spunea moº
Petrea, fratele lui Gavrilã, tatãl lui Gabi.
- Regele nu va fi înconjurat de atâþia lingãi, care se gândesc numai
sã se pricopseascã, sã se cãpãtuiascã cu ceva.
- Bine, dar regele e bãtrân, rãspundea moº Petrea. Nu are bãieþi,
numai fete, ce o sã facã ele, dacã ar fi la putere, înconjurate de acei
comuniºti, care ºtiu sã facã totul pentru ei?
- Poate ar fi bine sã aducem un nou prinþ din Germania sau din altã
þarã, rãspundea Gabi. Aºa cum a fost în timpurile vechi, când l-au adus
pe Carol cel loial...
- Nu cred cã poporul, mai bine zis conducãtorii, ar dori sã aibã un
rege, care sã-i þinã în frâu. Poporul ar vrea, dar cine se uitã la popor?
Mai ales la poporul nostru care nu-i unit ºi nici nu va fi, aºa-i nãravul

– 118 –
lui. Nici în alte þãri nu mai sunt regi, peste tot republici democrate sau
cu demagogi la conducere, replica moºul.
- Aºa-i, dar nu cred cã cineva în afarã de rege ar putea înlãtura
corupþia care macinã România. Totuºi, în jurul regelui nu ar fi atâþia
lingãi ºi hoþi.
Gabi s-a ridicat de la birou, cãci intrase mecanicul Andrei.
- Am demontat agregatul, trebuie reglat diferenþialul. Lucrul acesta
îl fãcea mai des Gabi, cãci în cursul anilor cãpãtase o mare experienþã.
S-a dus în atelier ºi a reglat diferenþialul. Dupã asta ºi-a spãlat mâinile
ºi a spus mecanicului:
- Eu mã duc acasã. Ieºi din atelier, se urcã în camioneta sa ºi dãdu
drumul motorului. Opri maºina lângã casa sa, unde din curte lãtra câinele
lup, Lupu, care a vãzut camioneta ºi ºtia cã a venit stãpânul. Gabi a pus
maºina în faþa garajului ºi l-a mângâiat pe Lupu. De când era Lupu, el
nu mai avea probleme, nimeni nu le mai fãcea neplãceri. Noaptea nu
intra nimeni în curte, lãsau maºinile, cãci aveau douã, în curte în paza
lui. Ziua Lupu era blând ca un mieluþ, se juca cu Lenuþa, care fãcea din
el tot ce vroia. Lupu era un câine foarte cuminte ºi inteligent. Prindea
totul din zbor, când Gabi mai avea timp, se mai ocupa de el. Devenise
ca un membru al familiei Buju.
Doris era la bucãtãrie.
- Ai venit azi mai devreme, i-a spus ea.
- Am avut mai puþin de lucru, a lucrat Steeve ieri pânã seara târziu.
S-au aºezat la masã. Afarã a început sã plouã. Lenuþa s-a cãþãrat pe
genunchii tatãlui ºi nu-i dãdea voie sã mãnânce.
Lenuþa era o fetiþã plinuþã, foarte vioaie. Gabi o iubea mult, o cam
rãsfãþau ºi el ºi Doris.
Gabi se gândea mereu la acel anunþ din Basarabia.
- Ce te gândeºti? l-a întrebat Doris.
- Azi am citit un anunþ în „Clipa”, un anunþ din Basarabia
româneascã. Vor sã facã acolo un muzeu românesc. Aº vrea sã-i ajut...
- Tu i-ai ajuta pe toþi, aºa niciodatã nu vom strânge bani, i-a spus
Doris.
- Vezi, Doris, eu ºtiu ce înseamnã sãrãcia, acolo oamenii se aflã sub
comuniºtii ruºi care îºi bat joc de ei. E greu la ei, Moscova se amestecã
în toate, îi exploateazã, îi rusificã, vrea sã-i distrugã pe românii de acolo.

– 119 –
Ei nu pot scãpa de venetici, care nu mai vor sã se întoarcã acasã. Nu
vor, cãci ei ºtiu cã în Rusia niciodatã nu va fi o viaþã bunã, cãci
conducãtorii ei se gândesc numai sã acapareze pãmânt strãin. Aºa a
fost la ei întotdeauna. Uite, au trecut 50 de ani de la rãzboi, dar
pãmânturile strãine nu le-au întors. Nici Koenigsbergul, nici Lvovul,
nici Bucovina, nici Basarabia, nici Ucraina Subcarpaticã, care a fost a
Cehoslovaciei, nici insulele Curile, nimic nu au întors...
Aºa sunt ei hrãpãreþi ºi agresivi, nu se uitã nici la poporul lor, care
suferã de sãrãcie. Unde ai vãzut conducãtori care au furat bine, sã aibã
pe toatã viaþa imunitate? Numai în Rusia cea sãlbaticã... Acolo nu va fi
niciodatã democraþie. Rusul e deprins cu biciul ºi zãhãrelul, a încheiat
Gabi. Trebuie sã ajut Basarabia. E pãmânt de al nostru...
Gabi s-a aºezat la birou ºi, luând o foaie de hârtie, a început sã scrie:

Stimaþi români!
Citind apelul din Lumea Liberã de la 30 noiembrie 2001, vã doresc
succes ºi multã sãnãtate. E greu sã auzi glasul celor ce se aflã în lumea
asta, înþelegând cu greu de ce românul ºi România a ajuns la o aºa
sãrãcie. Poporul e condus de minciunã ºi cu forþa. Aº dori sã vã vãd
trãind omeneºte, într-o Românie Mare, liberã, capabilã, care ar face
mai multe lucruri bune cã are din ce ºi cu cine, dar totul depinde de
cei ce vã conduc. Puterea în lumea civilizatã este în mâna poporului,
nu înþeleg cum în 1989 puterea a rãmas în mâna aceloraºi conducãtori
ºi în România ºi în Moldova. De aceea ele sunt la coada þãrilor care v-
au dat exemplu, au demonstrat curaj ºi înþelepciune, cum au fost
Ungaria ºi Polonia, Cehoslovacia ºi Þãrile Baltice etc...
Istoria ºi adevãrul trebuie sã-l ºtie ºi sã le înveþe toþi, cãci existã ele
sau nu, existã ziua de mâine, viitorul, fãrã educaþie ºi culturã nu se
poate fãuri, nu este civilizaþie ºi progres.
Poporul reprezintã bogãþia sau sãrãcia în þarã, de el depinde totul.
Deocamdatã el nu e luminat, nu e conºtient ºi îºi alege o conducere
ostilã, birocratã ºi reacþionarã.
Cine sunt eu? Un român, care lãcrimez de ce þara mea e atât de
sãracã ºi lipsitã de drepturile omului faþã de alte þãri ºi alte naþiuni. Nu
sunt tare bogat, dar sunt asigurat, eu ºi familia mea, ca ei sã trãiascã
mai bine, sã nu înceapã viaþa de la zero cum am fãcut-o eu.
Dacã regele Mihai nu ar fi fost alungat de sovietici ºi comuniºti, azi
nu v-aº fi scris din Canada, ci rãmâneam în România, care ar fi ajuns la
o viaþã mai bunã. Mã întorc la anunþul din ziar ºi vã felicit cu gândul
nobil de a face un muzeu pentru cei chinuiþi de regimul totalitar comunist

– 120 –
ºi sã vã ajute Dumnezeu ºi cei care gândesc ca mine. Sã ºtiþi, Gabi Buju
vrea sã vã ajute cu cât voi putea. Cred cã sunteþi oameni serioºi, aº vrea
sã ºtiu de câþi bani aveþi nevoie.... Vã doresc un An Nou fericit!
6 decembrie 2001 Gabi Buju

Am primit aceastã scrisoare de la acest român, iubitor de neam, în

ianuarie 2002, am fost uimit, credeam cã-mi scrie o femeie, Gaby. Am
citit scrisoarea cu atenþie, era cam rãu scrisã în româneºte, dar am simþit
cã-mi scrie un suflet de român cu inima mare. M-am hotãrât sã-i rãspund.
M-a mirat cã scrisoarea lui Gaby a mers o lunã întreagã pânã la mine,
dar pe urmã mi-am dat seama, cã poºta noastrã e legatã încã de Moscova
ºi nu-i de mirare, dacã KGBul controleazã corespondenþa Moldovei, el
a rãmas aºa cum a fost, cu toate cã au trecut 10 ani de la aºa zisã
independenþã. Dupã vreo douã sãptãmâni Gaby mi-a sunat din Canada:
- Vreau sã vorbesc cu Vadim Pirogan...
- Eu sunt la telefon, i-am rãspuns.
- Eu sunt Gaby Buju din Canada, vreau sã vã ajut sã faceþi muzeul.
Vã trimit 1000 de dolari. Nu mai puteam vorbi, îmi curgeau lacrimile,
aºa eram de emoþionat. Cine e acest român, care jertveºte 1000 de
dolari? Poate glumeºte? Au trecut trei sãptãmâni. Nimic. Nu mai
credeam în el. Poate s-a rãzgândit, mã gândeam eu. A mai trecut o
sãptãmânã. Am primit un telefon de la bancã sã vin la ei. Mi-a trimis
1100 de dolari, inclusiv o sutã pentru mine.

IX
Într-o dimineaþã Gabi s-a trezit cu musafiri. ªi încã ce musafiri? Au
venit la el Gheorghe Steþcu ºi cu doi preoþi catolici, sosiþi din România
pentru rezolvarea unor probleme cu biserica catolicã din Canada.
Gabi îl ºtia pe Gheorghe Steþcu de mai mulþi ani, când acesta venise
din România, ca refugiat, în Canada. Unsprezece ani în urmã Gheorghe
Steþcu se stabilise în Toronto. Era ºi el din Borºa, om cu mare curaj,
plecând din þarã la o aºa vârstã de 40 de ani, când în Canada era ºi este
greu de a te aranja la lucru. Dar Gheorghe Steþcu s-a descurcat destul de
bine, aranjându-se ºi el la o întreprindere de reparaþii de tiruri. Lucrase ºi
el ca mecanic în România, ºtia aceastã specialitate. ªi-a adus aici soþia cu
doi copii încã ºcolari. Acum copii erau mari ºi lucrau deja. Gheorghe
Steþcu trãia bine, avea lucru permanent. Soþia îºi gãsise ºi ea de lucru.
Copii lor erau harnici ºi lucrau deja. Gheorghe Steþcu s-a întâlnit cu Gabi
prima oarã, se mira de succesul lui, de construcþia atelierului, de reuºita

– 121 –
lui în aceastã þarã strãinã. ªi iatã acum Gheorghe Steþcu îi pãºise pragul
cu încã doi oameni din þarã. Toþi s-au bucurat de aceastã întâlnire, mai
ales Gabi, dornic sã întâlneascã compatrioþi, sã vorbeascã româneºte.
Gheorghe Steþcu mai era ºi un credincios fidel bisericii catolice ºi un bun
patriot român. Un preot era din Viºeul de sus, Gheorghe Nãsui, celãlalt
era preotul Onuþ Bilþ din Borºa. Amândoi fuseserã invitaþi în Canada de
o bisericã catolicã. ªtiind cã Gabi e din Borºa, se hotãrâse sã-l viziteze,
cãci ºi Gabi era catolic. Iatã-i acum pe toþi patru stând în jurul unei mese
în sufrageria casei lui Gabi. El era emoþionat de aceastã întâlnire ºi le
punea mereu întrebãri ca sã-ºi astâmpere interesul cu noutãþile din þarã.
- Cum trãiþi voi acolo, dragii mei?
- Trãim. Nu e bine. Pleacã tot tineretul la lucru în alte þãri. Lasã
casele, familia, copiii ºi se duc... În Borºa nu-i de lucru, minele sunt
închise, pãrãsite, distruse, a rãspuns preotul Onuþ.
- Bine, de ce a sãrãcit þara noastrã? Întreba Gabi, doar are oameni
harnici, muncitori. Cum s-a ajuns la o aºa mizerie?
- Pãi, dragã Gabi, am crezut cu toþii cã dupã revoluþia din Decembrie,
unde s-a vãrsat atâta sânge, unde au murit mai mult de 1000 de tineri,
va fi bine în þara noastrã. Tu ºtii, cã noi, preoþii fie catolici, fie ortodoxi,
ne iubim þara ºi neamul. Toþi dorim ca poporul nostru sã aibã o viaþã
bunã, cã destul a suferit ºi în rãzboi ºi dupã el. Dar, din pãcate, la
putere au venit tot acei comuniºti, care s-au fãcut democraþi. Au furat
totul, au luat pe degeaba fabrici, restaurante, hoteluri, au deschis baruri
la fiecare colþ, au vândut flota noastrã româneascã pe degeaba... Unde-
s banii nu ºtie nimeni. ªi nimeni nu vrea sã spunã nimic, tac ca pãmântul.
Crime în þarã, furturi, nelegiuiri, avem de toate azi. Noi credeam cã
vom scãpa de comuniºti, dar ei au rãmas peste tot. Mai ales s-au bãgat
la putere cei mai rãi, trãdãtori, securiºti vânduþi KGBului sovietic. Au
ocupat posturi mari ºi domnesc peste þarã, a zis pãrintele Nãsui.
- Bine, dar oamenii de ce tac? Oare nu le este deajuns 50 de ani de
„viitor luminos”, de stat la cozi la magazine dupã douã picioruºe de gãinã,
de a rãbda torturile ºi ameninþãrile foºtilor demnitari, azi la putere? întreba
Gabi.
- Poporul nostru s-a împãrþit ºi el în douã pãrþi. Unii sunt acei, care
înþeleg ºi ºtiu tot ce se face în þarã, luptã pentru a redresa situaþia, scriu,
vorbesc oamenilor, le povestesc adevãrul...
Altã parte, majoritatea este din cei mulþi prostiþi de comuniºti, care
trãiau pe spinarea altora, foºtii brigadieri, preºedinþi de ceapeuri, cei ce
lucrau în comerþ, care ºi înainte amãgeau oamenii, poliþiºtii, securiºtii
ºi cei din armatã, cei cu posturi, fac tot posibilul sã rãmânã în fotoliile

– 122 –
cele mai înalte de unde protejeazã pe cei ce au fost în partid, cu care
lucrau împreunã. Toþi sunt legaþi unul cu altul ºi dacã cineva îl deranjeazã
pe unul din ei, toþi se nãpustesc asupra lui ºi-l fac de nimic.
ªi cei proºti sunt mai mulþi ºi-i defãimeazã pe cei înþelepþi mai puþini.
Intelectualitatea, o parte a luat apã în gurã, dar ce poþi sã faci? Oare
nu þii minte cum þi-au fãcut dosarul? Doar ai stat ºi tu prin puºcãrii, ai
uitat? zicea preotul Onuþ.
- Da, ai dreptate. Eu credeam ºi chiar eram fericit gândind cã România
a ieºit din impas ºi va avea o altã viaþã, ca aici, în Canada, o viaþã bunã.
Oare poporul nostru nu meritã aceasta? a rãspuns Gabi. Bine, dar ce-i de
fãcut?
- Nu ºtiu, dragã Gabi, dar suntem foarte triºti când vedem tot ce se
face acasã. E o mizerie mare, oamenii n-au de lucru, în magazine sunt
de toate, cu niºte preþuri de te ameþesc. Salariile sunt mici, oamenii
nu-ºi pot hrãni familiile. Eu am neplãceri, cãci în bisericã le mai spun
credincioºilor câte ceva, dar sunt mereu ameninþat. Îmi spun: „Ce te
bagi, ai nevoie de asta? De ce rãscoleºti sufletele oamenilor? Înceteazã,
altfel gãsim noi ac de cojocul tãu.” ªi eu am familie ºi trebuie sã mã
pãzesc. Oare mie îmi trebuie mai mult ca altora? spunea Onuþ.
- Bine, dacã toþi vor face la fel, atunci nu mai ajungem noi niciodatã
la o viaþã mai bunã, i-a rãspuns Gabi.
- Vezi, poporul nostru e atât de îndobitocit, cã e indiferent faþã de tot
ce se face în jurul lui ºi atât. Fiecare crede cã de el nu se va agãþa
nimeni. ªi mai este ceva. Cei de la conducere fãgãduiesc cã mâine va fi
mai bine ºi omul trãieºte cu speranþa ºi crede, a urmat Onuþ.
- Da, grele vremuri am ajuns. ªi ai mei din Borºa îmi scriu cã atunci
când era cãlãul Nicu, era bine. Dar au venit „democraþii” ºi au stricat
totul, a spus Gabi.
- Trebuie sã luptãm împotriva acelor care îºi bat joc de popor.
Împotriva corupþiei, împotriva acelor conducãtori care furã de rup
pãmântul, ne furã bogãþiile. Oare nu e deajuns cât ne-au jefuit ruºii
sovietici atâþia ani? Au furat pânã ºi pompele de la sondele americane
din Ploieºti, dupã rãzboi. Acum pleacã cei mai cãpoºi din þarã, se duc
unde le plãtesc mai bine. Asta ºi doresc comuniºtii, ei n-au nevoie de
oameni cu cap, sunt periculoºi, a continuat Gabi.
- Cum sã lupþi împotriva lor, ei au bani, poliþia ºi armata e în mâna lor,
le dau de toate ca sã-i apere, dar noi? Noi ce avem? a strigat preotul
Nãsui.
- Nu-i adevãrat, nu cred cã neamul nostru, românii, care au luptat
pentru România Mare ºi au reuºit s-o facã, nu cred cã nu-s în stare sã

– 123 –
opreascã acest dezastru, a rãspuns Gabi. Trebuie sã ne unim toþi ca unul,
sã le cerem socotealã actualilor guvernanþi pentru tot ce-au distrus, ce-au
furat, pentru toate.
- E adevãrat tot ce spui, dragã Gabi. Dar cum? a întrebat Onuþ.
- Trebuie sã ne gândim. Oare nu au mai rãmas oameni cinstiþi în þara
noastrã? a spus Gabi.
- Oameni buni mai sunt, dar nimeni nu vrea sã aibã de a face cu cei
ajunºi la putere. Totul e în mâinile lor ºi dacã te jeluieºti la cei de mai
sus, tot la ãºtia de jos se întorc jalbele ºi atunci îþi fac mizerie. Au mulþi
lingãi în jurul lor, care pot sã-þi facã numai rãu, a rãspuns Nãsui.
- Trebuie sã facem ceva, eu, tu, el, toþi împreunã vom reuºi mãcar
ceva, sã-i trezim pe cei adormiþi, amorþiþi. Bine, hai sã mâncãm ºi apoi
sã mergem la atelierul meu, cã deja sunt aºteptat acolo, a zis Gabi.
Au plecat cu toþii, urcându-se în maºina lui Doris, condusã de Gabi.
Când au vãzut atelierul, preoþii au rãmas profund miraþi.
- E ceva grozav. Cum ai reuºit aºa ceva, dragã omule?
- Muncã, muncã asiduã ºi cinstitã. Aici nu-i hoþie ca în România, nu
devii bogat peste noapte. Aici e Canada, boys! a exclamat Gabi, ridicând
un deget în sus. Preoþii ºi Steþcu au umblat peste tot, s-au uitat înãuntru ºi
au ieºit afarã, în curte, unde tirurile aºteptau la rând sã fie reparate. Apoi
s-au întors la biroul lui Gabi, care se ocupa cu hârtiile punându-le la
punct.
- Da, mãi Gabi, mare lucru ai reuºit sã faci. Cum de ai reuºit, tu un
strãin aici ºi începând de la zero? a zis Onuþ.
- Oricine poate face ce-am fãcut eu, numai trebuie sã lucreze cinstit,
sã respecte legile statului ºi democraþia din Canada. Aici nu existã
birocraþie, iar cei ce dosesc banii ºi înºealã statul, n-au nici o reuºitã.
Aici e un sistem atât de bine pus la punct, cã se ºtie totul despre tine ºi
treburile tale. O afacere se deschide în douã zile, nu trebuie sã umbli
luni ºi sã dai mitã cum e la voi, în România. Legea este lege ºi dacã o
încalci, plãteºti scump. Oamenii îºi ºtiu drepturile sale garantate de
constituþie. Nu poþi înºela pe nimeni, cãci rãspunzi de toate cele rele ºi
poþi rãmâne sãrac, dacã nu îndeplineºti toate condiþiile.
Nu e aºa ca la comuniºti, care îºi bat joc de popor. Aici impozitele
se duc pentru binele omului ºi eu ºtiu cât ºi ce unde se duce. Beþivanii
ºi hoþii nu au viitor, cum e la voi. ªi el le-a explicat sistemul legilor din
Canada. Preoþii ascultau, mirându-se de perfecþiunea lor. Au rãmas
profund impresionaþi de toate ce le povestea Gabi. Dupã vreo douã-trei
zile au luat drumul spre casã, dupã ce au rezolvat problemele bisericeºti
pentru care veniserã în Canada. Gabi i-a condus la aeroport, luându-ºi

– 124 –
rãmas bun. Avionul s-a ridicat în cer dispãrând dupã nori. El a rãmas
acolo jos, singur cu gândurile la þara sa, cu bucuriile ºi durerile sale pe
acest pãmânt, care i-a oferit o viaþã bunã, dar care nu i-a învins dorul
de plaiurile Borºei, de pãmântul strãmoºilor sãi, udat cu atâtea lacrimi
ºi sânge pentru al apãra de duºmani.

Stimate dle Gavrilã Buju!

Când am primit banii de la dta, am fost foarte emoþionat ºi mi-a
venit gândul sã te întreb: De ce ne-ai dat aceºti bani, 1000 de dolari?
Dta, care ai numai 43 de ani, n-ai trecut prin genocidul comunist, nici
sovietic, nici românesc ºi m-a mirat foarte mult gestul dtale. Mai târziu,
când am aflat istoria dtale, am înþeles multe. Atunci mi-a venit gândul
sã scriu aceastã istorie a vieþii dtale, ea face sã fie scrisã, cititã ºi sã
rãmânã în sufletele oamenilor români, care nu-ºi uitã Patria oriunde ar
trãi ºi ajutã din puþinul pe care îl au. Bineînþeles cã nu-i uºor sã scrii
despre un om din scrisori, dar am încercat. Nu ºtiu dacã am reuºit sã
redau totul ce s-a petrecut cu dta. Sunt mulþi oameni mai bogaþi, care se
bat în piept cã sunt patrioþi, dar în realitate ei n-au nimic în suflet. Înainte
de rãzboi erau alte generaþii de români – profesori, preoþi, învãþãtori,
ofiþeri ... care au educat generaþii de tineri patrioþi, tineri care îºi iubeau
neamul ºi pãmântul strãmoºesc, pãstrând noþiunile de cinste, adevãr,
dreptate, democraþie, neam ºi patrie. Mulþi au murit pe fronturi, cãci nu
s-au ascuns de la datorie, nu ºi-au jelit viaþa. Dragã dle Gavrilã Buju,
încã o datã îmi exprim admiraþia pentru patriotismul dtale, pentru sufletul
românesc, care îºi iubeºte nu numai Maramureºul sãu unde s-a nãscut,
dar suferã pentru tot pãmântul românesc. S-au mai gãsit oameni cu
suflet mare: Sergiu Grossu din Paris, care primul ne-a susþinut, Nicolae
Dima, Mihai Vânãtoru, Ovidiu Creangã, Lidia Aºtefanei, preotul
Vergiliu ªtefanin, Nicolae Iaºcinschi, Alexandru Budiºteanu, Marcel
Bouros, Toma Istrati, Ana Blandiana, Romulus Rusan ºi alþii.
Nu pot sã nu-i alãtur aici pe toþi sã rãmânã pentru posterioritate,
acei care ne-au ajutat sã întemeiem acest muzeu al Neamului Nostru,
exprimându-ne recunoºtinþa faþã de ei. Numele Dumitale ºi a lor va
rãmâne pe veci în istoria muzeului ºi neamului nostru.
Cu stima ºi dragoste
Februarie 2002 Vadim Pirogan

ÎNTÂLNIREA
„Atunci, când justiþia nu reuºeºte sã fie

– 125 –
 o formã de memorie, memoria singurã
poate fi o formã de justiþie”.
Motto Memorialului Sighet
A fost o iarnã grea în anul 1944.
Pãºeam pe drumul fãcut din copacii ciopliþi, care ducea în adâncurile
taigalei. Împrejur era o tãcere de mormânt – numai zãpada bãtãtoritã
pe drucii ciopliþi, scârþâia sub picioare. În stânga ºi în dreapta drumului,
cât cuprindeai cu vederea – numai taigaua fãrã sfârºit, tãcutã, tristã,
misterioasã, înfricoºându-l pe drumeþul care se încumetã sã apuce
aceastã cale. Aflându-te în acest ocean de pãdure, simþi cum taigaua
te apasã, cum þi se strecoarã fiorul fricii în aceastã liniºte fãrã de margini.
Rareori se aude trosnetul vreunei crengi cãzute, ce tulbura tãcerea plinã
de tainã, sau zgomotul surd al aripilor vreunui cocoº de munte, care îl
face pe drumeþ sã tresarã. Dar aceastã tãcere este înºelãtoare. Alãturi de
drumul de bârne, în adâncul taigalei, se aflã lagãrele ºi coloniile, locul
de muncã, de trai ºi de suferinþe ale celor osândiþi, al oamenilor izolaþi
de lumea celor liberi. Ei sunt înconjuraþi cu garduri înalte de sârmã
ghimpatã.
Ceva mai la o parte, la o anumitã distanþã, se înalþã turlele de lemn,
unde santinelele, îmbrãcate în cojoace sã nu îngheþe cu totul, îºi fac
serviciul cuvenit, pãzindu-i pe cei nenorociþi. La kilometrul 14, pe traseul
Taiºet – Bratsk, într-o fundãturã a taigalei, ascuns de ochii lumii, este
situat selihozul 14. Aici, zi ºi noapte, lucreazã oamenii cu gândul la
pâine ºi libertate. Au nimerit încoace diferiþi oameni buni ºi rãi, ºi tineri
ºi bãtrâni, ºi tot atât de diferite lucruri fac. Mulþi cred cã-s fericiþi, cã au
avut noroc, fiindcã au cãzut sã munceascã în selihoz, unde îºi pot alina
foamea fãrã de saþ cu sfeclã, cartofi, napul furajer, morcovi, când în
stare crudã, când uneori fiert. În selihoz sunt multe femei. Ele lucreazã
la ferme, îngrijind porci, vaci, viþei, gãini. O bunã parte din ele se trudesc
pe pãmânturile selihozului. Le e feluritã ºi îmbrãcãmintea: cine e
proaspãt venit, umbla cu cele aduse de acasã. Cine a gustat deja fericirea
zonei interzise, acela demult ºi-a uzat hainele ºi acum umbla în
„uniforma” lagãrului. Pentru iarnã li se dau din magazie haine vechi:
pufoaice purtate, buºlaturi, pantaloni vãtuiþi...
Toatã aceastã îmbrãcãminte este de douã culori: dacã o mânecã este
verde, cealaltã e albã; dacã spatele e verde, atunci pieptul e alb la culoare.
Aºa cã sãrmanii osândiþi pot fi recunoscuþi foarte uºor dupã haine. Chiar
dacã ai fugi de aici în aceste veºminte, departe nu ai ajunge. Dupã ele
o sã te gãseascã fãrã întârziere. Te vor gãsi, te vor bate bine ºi te vor

– 126 –
mâna din nou în lagãr. Pe deasupra, te vei alege ºi cu un termen nou de
osândã. Ca ºi alþii, lucram ºi eu în selihoz, numai cã faþã de alþi osândiþi,
eu eram „favorit” deoarece aveam permis de trecere liberã, fãrã pazã.
Lucram montor la comunicaþiile telefonice de pe acest traseu, fãcând
lucrãrile de reparaþii ºi la selihozul 14. Aveam, aºadar, o ocupaþie bunã,
eram sãtul ºi îmbrãcat cald. Cãci de ce alta ar mai avea nevoie un biet,
un nenorocit de osândit? Principalul e sã-þi fie burta plinã, sã nu-þi îngheþe
picioarele ºi sã nu lucrezi în viscol...
Termenul îmi era pe sfârºite ºi acum aºteptam cu nerãbdare ieºirea
la libertate. Pe teritoriul selihozului era o lãptãrie, unde din lapte fãceau
friºcã ºi unt. Aici lucra Natalia Stepanovna, o femeie de vreo 40 de ani,
micuþã, negricioasã, cu pãrul deja bine însurit, tãcutã, blajinã la suflet.
Ea mã servea uneori cu zer.
De vreo câteva ori am încercat sã vorbesc cu dânsa, sã aflu de ce ºi
cum, pentru ce nimerise în lagãr, însã întotdeauna s-a abãtut de la vorbã.
Aveam pe atunci 20 de ani, mã considerasem ºi eu om în vârstã – ce
mai vorbã.
ªi deci, bãrbat fiind, o întrebam cu aceeaºi politeþe, rãmasã în mine
din educaþia cãpãtatã încã în casa pãrinteascã ºi din cauza cãreia îºi
bãteau joc de mine osândiþii din lagãr, unde cuvântul, vorba erau
întotdeauna brutale, fãrã urme de politeþe.
Natalia Stepanovna nu vorbea niciodatã nimic despre sine. În jurul
ei stãruia o tainã ºi nimeni din femeile cu care îºi ducea zilnic viaþa nu
reuºise s-o descoase. Cu nimeni din bãrbaþi nu avea legãturi, nu cãuta
sã-ºi uºureze viaþa de lagãr ca sã supravieþuiascã.
Într-o dupã amiazã, într-o duminicã geroasã, cu ceaþã, am hotãrât sã
mã duc la baraca femeilor s-o vãd pe Iulia, o fatã cunoscutã, care lucra
la viþei. Ea îmi fãcea rost uneori de fãinã, pe care o lua din porþia viþeilor.
Din fãinã fãcea niºte turte gustoase ºi sãþioase.
Mi-aduc aminte: în baracã se aflau în acel moment multe femei;
unele dormeau pe narele sale (paturi de lemn), altele brodau, coseau
vorbind între ele. Se lãsa amurgul. Se întunecase chiar, dar lumina nu o
aprindeau. M-am aºezat lângã Iulia, care stãtea culcatã pe patul de jos,
de lângã geam. Vorbeam între noi. Era bucuroasã de venirea mea.
Glumeam, râdeam. Trecuse cam o jumãtate de ceas de când venisem la
ea, când dinspre întunecosul ungher din dreapta, de lângã uºã, s-a auzit
un þipãt de femeie.
- Ajutor! Hoþul!
Toatã lumea s-a alarmat, sãrind din pãturi. Cineva a aprins o aºchie
de lemn de la focul ce ardea în sobã, din mijlocul bãrãcii, ºi în faþa

– 127 –
noastrã a apãrut urmãtoarea priveliºte: aproape de uºã stãtea Natalia
Stepanovna, þinând de gulerul cãmãºii pe un bãieþaº, înalt ºi slãbuþ.
Avea pe el o cãmaºã murdarã, mototolitã, verde-albã, pantaloni vãtuiþi,
rupþi, pe cap cãciulã-uºancã, cu un clapãn rupt. Hoþul avea în mâna
dreaptã o bluzã, pe care reuºise s-o înºface.
- Mi-a furat bluza! Striga Natalia Stepanovna. Dã-mi bluza!
- Netrebnicule!
Bãieþaºul, de vreo 12 ani, încerca sã scape din mâinile ei, fãrã a lãsa
din strânsoare bluza, dar Stepanovna îl þinea bine de gulerul cãmãºii.
Toatã baraca striga:
- Bate-l! Dã-i bine! Plesneºte-l!
Bãieþaºul s-a smuls din mâinile femeii. Gulerul cãmãºii s-a rupt,
dezgolindu-i larg gâtul. Pe podeaua murdarã au cãzut doi nasturi. Gâtul
gol, nespãlat, se vede, de multe zile se întorcea, ba la dreapta, ba la
stânga, cãutând sã se fereascã de loviturile femeilor înfuriate.
- Opriþi-vã, muierilor! Încetaþi! se auzi glasul Nataliei Stepanovna,
strident ºi jalnic. Staþi!
Femeile, speriate, s-au oprit, tãcând din gurã. Natalia Stepanovna
desluºise pe gâtul acela slab, murdar, o alunicã cenuºie.
Mâinile ei, cu care þinea încleºtat gulerul cãmãºii, au slãbit pe loc,
dând drumul celui prins. Cu ochii mãriþi, cu o straºnicã ºi nesfârºitã
tristeþe în ei, nu-ºi putea dezlipi privirea de pe obrazul bãieþaºului. Se
uita ca vrãjitã, vãzând nasul, buzele, bãrbia dragului ºi neuitatului
Andrei, bãrbatul sãu, împuºcat ca duºman al poporului în acel groaznic
an 1937.
- Nu! Nu! s-a auzit geamãtul ei. Nu se poate! Doamne! Fã-þi milã,
Doamne! tremura glasul ei, rãguºit, frânt. Aleoºa! Tu! Tu! Copilul meu!
Atâta a putut ea sã mai ºopteascã cãzând în genunchi pe podeaua
roasã de vremuri. Corpul, se zbãtea, parcã avea friguri.
- Aleoºa! Tu eºti?
Hoþomanul, nãltuþ, slab, stãtea în mijlocul femeilor þinând strâns bluza
roºie în mâna dreaptã, tremurândã ºi cu ochii mãriþi de mirare se uita la
ea.
Da, îl chema Aleoºa. Aºa îl numeau toþi acolo, la casa de copii, pe
malul râului Ciuna, în satul Mironovka, ºi aici, în lagãr...
Acum el se uita la aceastã femeie ºi se chinuia sã-ºi aducã aminte
trãsãturile feþei unei alte femei, care semãna cu asta, una pe care o
vãzuse cândva, demult... demult. Memoria lui se strãduia sã-i aminteascã
când se întâlnise demult, cu mulþi ani în urmã, în timpul unei depãrtate,
uitate copilãrii, de care abia îºi mai aducea aminte.

– 128 –
 - Aleoºa! Eu... eu... sunt mama ta! Aleoºenca! Oare e adevãrat cã te-
am gãsit? Tu eºti, dragul meu? Alunica! Alunica asta! O þin bine minte!
- Aleoºa! Eu sunt, mama ta! Copilul meu...
I-a îmbrãþiºat genunchii ºi lacrimile îi cãdeau pe pantalonii lui
murdari, rupþi. Aleoºa nu o auzea. În memoria lui se ivea chipul tânãr
al acelei femei, al mamei sale, de cândva, pe care ºi-o amintea cu greu,
cãci ea, acea femeie, era tânãrã, frumoasã, bronzatã...
Mama stãtea în genunchi ºi plângea amar. Aleoºa ºi-a desfãcut, în
sfârºit mâna, ºi haina furatã a cãzut pe podeaua neagrã. În jurul lor,
femeile înmãrmurite, se uitau la ei. Unele plângeau, altele tãceau
posomorâte.
- Mamã! a rostit încet Aleoºa, cu glasul tremurând, încercând s-o
ridice de pe podea. Natalia Stepanovna, apucându-l convulsiv de mâini,
s-a ridicat încet, cu greu, de jos, podiditã de lacrimi.
Aleoºa, într-un avânt înflãcãrat, a îmbrãþiºat-o.
- Mamã! a strigat cu glasul rãguºit, ºi lacrimile multe, fierbinþi,
nestãvilite, au prins sã se prelingã pe obraji.
Mama ºi fiul stãteau aºa, îmbrãþiºaþi, în mijlocul acelor femei, strãine
pentru ei, însã care, fiecare avea soarta sa amarã ºi nenorocitã.
Cu ochii scãldaþi în lacrimi, ele se uitau la femeia-mamã, care ºi-a
regãsit fiul în acest depãrtat lagãr, pierdut într-un fund de taiga. Mama
ºi fiul s-au aºezat pe patul de scânduri. Îmbrãþiºaþi, înlãcrimaþi, mama
povestea fiului trista poveste a arestãrii tatãlui sãu, fost comandant de
regiment de artilerie, a bunului pãrinte ºi soþ, a devotatului cetãþean al
patriei sale...
Fiul afla acum toate chinurile, lipsurile, înjosirile suferite de mama
sa, dupã cele ce se întâmplaserã cu tatãl lui. Ea, mama lui, nu s-a dezis
de soþul ei. Nu putea sã se dezicã. ªtia cã el n-a fost vinovat, NKVD-ul
a muncit-o mult timp, pe urmã au aruncat-o în lagãr, fãrã judecatã,
rãpindu-i tot ce îi mai rãmasese mai scump pe lume dupã soþ, pe Aleoºa.
Copilul l-au dat la un orfelinat, departe de baºtinã, departe de
neamuri, unde creºtea fãrã mângâierea pãrinteascã. A început rãzboiul,
ºi casa a fost transferatã în regiunea Irkutsk, la marginea taigalei
siberiene, lângã râul Ciuna...
Peste câþiva ani, Aleoºa a fugit de acolo ºi undeva, într-o garã, a
furat un geamantan, ca sã-ºi potoleascã foamea. A fost prins, bãtut fãrã
milã ºi judecat, deºi abia împlinise doisprezece ani...
Aºa a nimerit în lagãrul unde îºi ispãºea osânda mama lui, Natalia
Stepanovna Gladîºeva. Aleoºa, ca ºi toþi copii cãzuþi în lagãre, nimerise
între hoþii recidiviºti. Aceºtia l-au „educat” în spiritul lor ºi acum bãiatul

– 129 –
umbla prin barãci ºi fura ce putea.
Din aceastã clipã, pentru el începea o viaþã nouã. Cea mai mare
parte din timp stãtea cu mamã-sa, în baraca ei. Arãta curat ºi îngrijit.
Mâncau împreunã, ºi de fiecare datã, mama se strãduia sã-i dea o bucatã
de pâine în plus, sau o parte din acea sorbiturã, zisã balanda. Femeile
din baracã n-au scos nici o vorbã în lume despre cele întâmplate, aºa cã
nimeni nu ºtia cã mama ºi-a gãsit fiul în lagãr. Încetul cu încetul, Aleoºa
slãbi legãturile cu hoþii recidiviºti, „urcii”, cum erau botezaþi în lagãr.
De câteva ori l-au ameninþat, chiar l-au bãtut, însã el revenea la maicã-
sa. Dar puteau oare urcii sã se împace cu trãdarea unuia din ai lor?
Au aflat totuºi cã Aleoºa îºi gãsise mama, aici, în lagãr. Despre asta,
dupã o sãptãmânã, douã au aflat ºi mai marii pe lagãr. A aflat ºi cãpitanul
Bulatov, comandantul lagãrului.
Puteau ei oare admite ca rudele sã trãiascã împreunã în acelaºi lagãr,
sã aibã parte de o picãturã de fericire?
ªtiinþa ticãloºiei, ºtiinþa rãutãþii, a grosolãniei ºi a urii ºi-au fãcut
treaba lor.
ªi într-o zi liniºtitã, geroasã, cu ceaþã, pe porþile lagãrului a ieºit ºi a
pornit pe drumul cioplit din drugi un grup de oameni, o etapã,
înconjuratã de santinele în cojoace albe. În rândul trei din partea dreaptã,
pãºea Aleoºa Gladîºev, trist, cu lacrimi în ochi. La porþile lagãrului o
lãsase pe mama sa, pe buna sa mamã, care plângea jalnic. Soarta îi
despãrþea din nou. Natalia Stepanovna plângea ºi se uita printre
crãpãturile scândurilor groase ale porþii cum se îndepãrta fiul ei.
Tot mai mult ºi mai mult se îndepãrta Aleoºa spre necunoscut, sub
þevile puºtilor lungi ºi lãtratul câinelui-lup, care încerca sã se rupã din
cureaua santinelei.
Corpul ei firav se zguduia în hohote de plâns, lacrimile o împiedicau
sã vadã cum se tot îndepãrta odorul ei scump. Buzele ei tremurânde
ºopteau:
- Sã fii cinstit! Sã fii om, cum a fost tatãl tãu! Dumnezeu sã te aibã în
pazã, fiule...
Militarul cu epoleþi roºii, care era de serviciu la poartã, s-a apropiat
de ea ºi sub ochii ºefului lagãrului, cãpitanul Bulatov, a îmbrâncit-o pe
femeia-mamã de la gardul de sârmã.
- Carã-te de aici, cãþea bãtrânã! Acum te voi trimite la carcerã!
Încet, cu pas anevoios, cu ochii înlãcrimaþi, se desprinse Natalia
Stepanovna Gladîºeva de la poarta zãbrelitã a lagãrului.
***

– 130 –
 Mie atâta mi-a rãmas sã adaug la cele de mai sus.
Mulþi acum declarã: ajunge atâta vorbã despre lagãre, despre puºcãrii!
Ajunge sã vorbiþi despre morþi, despre cei care au avut de suferit într-o
þarã duºmanã omului, într-o þarã încrâncenatã ºi setoasã de sânge
nevinovat. Mã rog, lor le e fricã probabil, de acele amintiri, pentru cã ei
vãd în acei cãlãi pe foºtii lor pãrinþi ºi prieteni. Dar aºa cum nu pot fi
uitate crimele fascismului, la fel, nu putem uita crimele „fãuritorilor”
de socialism sovietic, cãci prea scump este preþul acelor milioane de
vieþi omeneºti, îngropate în câmpurile ºi pãdurile sãlbatice ale nordului
rece.
Dumnezeu e mare ºi vede: pe toþi criminalii îi aºteaptã rãsplata
cuvenitã, pentru toate fãrãdelegile sãvârºite!
PIERDUÞI ÎN ÎNTUNERIC
Anii mei tineri i-a strigat cineva,
tocmai când îi hrãneam cu seminþe de stea
ºi era cât pe ce sã pun mâna pe ei,
cineva i-a strigat ºi s-au dus anii mei.
Anii – Ion Hadârcã

Douã nãluci rãtãceau prin Europa, nãluca fascismului german ºi a

bolºevismului sovietic, care dorea sã schimbe orânduielile în aceastã
parte a lumii. Adevãrul care s-a descoperit dupã zeci de ani a demascat
politica Uniunii Sovietice, care a pregãtit totul pentru începutul celui
de al doilea rãzboi mondial. Puþini din vechile ºi noile generaþii ºtiu
acest adevãr ascuns ºi azi. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost primul
pas spre rãzboi fãcut de doi cãlãi, Hitler ºi Stalin, fiecare dorind sã-ºi
înºele adversarul. Acest pact de neagresiune s-a dovedit a fi de fapt o
împãrþire a Europei, cea mai mare agresiune, ducerea în robie a multor
þãri ºi la exterminarea a milioane de oameni nevinovaþi. Mulþi dintre
acei care au luptat în armata sovieticã neagã ºi azi acest adevãr, cãci el
ºterge totul în ce au crezut ei o viaþã întreagã în þara lor, care prin pro-
paganda sa demagogicã pãrea cã luptã pentru pace ºi libertatea tuturor
popoarelor. Viaþa a arãtat perfidia conducãtorilor regimului sovietic
care au minþit milioane de oameni. Acest rãzboi era visat de Stalin, care
þintea sã distrugã þãrile capitaliste cu mâinile lor proprii, înstigându-le
sã se rãzboiascã între ele. Rãzboiul a fost planificat încã din anii de
dupã revoluþia sângeroasã care a ucis milioane de fiinþe omeneºti. Stalin
aºtepta momentul potrivit sã-i dea ultima loviturã lui Hitler din spate ºi
apoi nimeni nu ar fi putut opri armata sovieticã în drumul ei de cucerire

– 131 –
a întregii Europe. Pactul Ribbentrop-Molotov a cutremurat Europa. Era
atât de absurd, neaºteptat, cã mulþi comuniºti de profesie au rãmas
consternaþi. Sãrbãtorirea împãrþirii Poloniei, ocupaþia Þãrilor Baltice ºi
a Basarabiei româneºti au distrus încrederea ºi speranþa multor popoare,
care vedeau în URSS un simbol al pãcii.
Anul 1940 a adus o mare nenorocire României, când în faþa forþei
þãrii vecine a fost cedatã Basarabia. Dar nu i-a fost îndeajuns cãlãului
Stalin. El a mai ocupat ºi Bucovina, care niciodatã nu a fost rusã, nici
ucraineanã. Cine a nimerit sub ocupaþia armatei sovietice de la 28 iunie
1940 nu va uita fãrãdelegile agresorului sovietic, obrãznicia lui care nu
a avut margini. A mai ocupat ºi þinutul Herþa cu o populaþie bãºtinaºã
românã.
Alexei Rotaru trãia cu familia sa în satul Þarigrad, sat mare, frumos,
sat de gospodari harnici. Alexei era cãsãtorit cu Ecaterina în anul 1918,
se luaserã din dragoste ºi copii au venit unul dupã altul. Ecaterina
Cijacovschi moºtenise de la mama ei 3 ha de pãmânt, nu era din cei
înstãriþi. Alexei avea 25 de hectare, pãmânt de la bunelul sãu de lângã
satul Fântâniþa. El se ocupa cu pãmântul ºi treburile nu mergeau rãu,
trãiau în pace ºi belºug. Românii au eliberat pãmântul strãmoºesc în
1918 ºi viaþa se îndrepta an cu an dupã acel rãzboi sângeros. Alexei
terminase ºcoala de agriculturã la Odesa ºi întors acasã a devenit un
bun ºi priceput gospodar. Gospodãria lui creºtea vãzând cu ochii, îºi
lucra singur pãmântul ajutat de neamuri. Soþia, Ecaterina, fiica lui
Vichentie Cijacovschi, învãþase la o ºcoalã din Bãlþi, dar rãzboiul i-a
spulberat visurile de-a mai învãþa, ºi cãsãtoria, copiii, au prefãcut-o în
gospodinã casnicã. Era o pereche frumoasã ºi mulþi îi admirau în
Þarigrad. Copii creºteau bucurându-i pe pãrinþi. Alexei fusese ales ºi
primar, era în Partidul liberal ºi devenise un gospodar de frunte înainte
de cel de al doilea rãzboi mondial.
În casa mare, bãtrâneascã, prin anii 1937, au deschis o prãvãlie în
trei camere, unde vindeau oamenilor manufacturã ºi alte lucruri, mai
câºtigând ceva pentru viaþa de toate zilele. Alexei era stimat de toþi
sãtenii, era bun la suflet, împãciuitor ºi ajuta oamenii cu cuvântul, cu
înþelepciuna, cu faptele sale. Dar aºa cum viaþa e schimbãtoare, a venit
ºi anul 1940, anul tragediei românilor basarabeni ºi bucovineni. Patru
copii aveau Alexei ºi Ecaterina, patru fete frumuºele, harnice ca niºte
albine, Claudia, Maria, Tatiana ºi Galina. Nu erau ele din acelea cãrora
pãrinþii trebuiau sã le spunã de douã ori ce sã facã, erau deprinse cu
munca, ºtiau sã coase la maºinã, îngrijeau vitele, fãceau de toate ce
învãþase de la pãrinþi. Le creºtea inima de bucurie pãrinþilor când se

– 132 –
strângeau cu toþii în jurul mesei la cinã, casa era plinã de râsete ºi voie
bunã, auzind cum ciripeau copilele lor. Claudia învãþa la ºcoala normalã,
Maria – la profesionalã, iar Tatiana ºi Galina la Liceul „Domniþa Ileana”
de la Bãlþi. Ele trãiau la gazdã la dna Bulgaru, lângã grãdina publicã,
pe strada Regina Maria.
Ziua de 28 iunie a venit ca un trãsnet pe capul lor.
Armata sovieticã a ocupat Basarabia înainte de soroc, oprind cu
forþa pe cei ce vroiau sã se refugieze peste Prut, în þarã.
- Pleacã tatã, strigau fetele ºi mama lor Ecaterina, pleacã, dragul
meu, plângeau presimþind nenorocirea ce venea.
- Nu, noi nu plecãm nicãieri, de ce sã plec de pe pãmântul meu?
Aici m-am nãscut, aici am trãit 47 de ani, unde sã mã duc? Ce sã fac în
þarã, sã mã duc încolo cu mâinile goale? De ce? Ce am fãcut eu rãu în
viaþã? De ce sã fug de la baºtinã? Ruºii nu-s un popor rãu, aºa spunea
tata, o sã ne împãcãm cu ei... ªi nu au plecat...
Cei care au reuºit sã plece, ajungând în România, au fost primiþi cu
braþele deschise, hrãniþi, aranjaþi la lucru, ajutaþi în toate. Erau
întâmpinaþi în gãri, unde tinerii, elevi ºi studenþi, îmbrãcaþi în cãmãºi
verzi, îi ajutau, îi plasau la dormit, îi conduceau la cantine, îi urcau în
trenurile care-i duceau mai departe la locurile noi de trai. Era o ordine
desãvârºitã, cu toate cã þara se scufunda, predatã de rege ºi guvernanþi.
Românii din þarã i-au primit din suflet, înþelegând nevoile ºi grijile celor
rãmaºi fãrã nimic dupã ani grei de muncã, pierderea averii, care nu se
face peste noapte. Numai hoþii devin bogaþi peste noapte.
În Basarabia ocupatã de ruºii sovietici au început arestãrile oamenilor
cinstiþi, nevinovaþi, care o viaþã întreagã se gândeau la un trai bun când
ajungi la bãtrâneþe. A apãrut o maºinã, îi spuneau „Cernâi voron”, dubã
(Corbul negru), speriindu-i pe oameni, umblând mai mult noaptea, de
care se fereau toþi ca de moarte. La geamuri erau trase perdelele, luminã
nu se vedea nicãieri, totul era adâncit în întuneric. Oameni puþini se
vedeau pe strãzi, erau tãcuþi, parcã aºteptând ceva ce le va hotãrî soarta.
Mulþi din acei beþivani, hoþi, leneºi, deveniserã ºefi ºi umblau pe lângã
sovietici, linguºindu-se, slujindu-le. Nevoile n-au trecut alãturi de casa
lui Alexei Rotaru din Þarigrad. Preºedintã a sovietului sãtesc a devenit
una Vichentia Mocanu, o femeie care ºi în timpul românilor avea idei
sovietice. Acum îi înjura pe românii regãþeni, pe cei plecaþi peste Prut
ºi pe cei ce mai spuneau o vorbã grea împotriva noii orânduiri.
- Acum nu suntem la români, acum noi, moldovenii, suntem la putere
ºi vom face altã viaþã, bunã pentru toþi...
Trebuie de spus cã acea femeie trãia bine ºi la români, avea o cãsuþã

– 133 –
bunã ºi tãcea din gurã. Poate cã avea ceva legãturi cu cei de peste
Nistru, cã acum se iviserã mulþi ce strigau cã îi ajutase pe comuniºti
înainte, când aceºtia treceau graniþa venind sã facã propagandã sau
provocãri, cã de, erau meºteri la aceste treburi, tulburând minþile
oamenilor.
A venit ºi rândul lui Alexei.
- Noi îþi luãm prãvãlia, nu e voie sã ai prãvãlie în þara noastrã, totul
e pentru muncitori, dar tu eºti o lipitoare.. striga Vichentia Mocanu.
Alexei a dat-o la stat. Ce putea el sã facã? E drept cã mai vânduse multe
de pe rafturi, cã veneau ruºii ºi luau totul, plãtind ruble...
Rubla devenise 40 de lei, puteai sã trãieºti cu ea douã zile cu
mâncare ºi bãuturã, aºa urcase preþul ei, umilind leul. În câteva luni
mãrfurile au dispãrut din magazine, rafturile erau goale ºi acum
oamenii umblau, cãutând marfa ce nu mai era ºi nici nu avea de unde
veni, cãci la ruºi nu erau de toate, cum se lãudau ei. Þara asta fãcea
tancuri ºi tunuri, dorind sã cucereascã lumea, nu mai avea timp sã
facã mãrfuri de larg consum pentru cetãþenii sãi. Apãruse „talciocul”,
o piaþã unde se vindea totul la preþuri de douã, trei ori mai mari. De
dimineaþã rãsunau pânã seara cântece ruseºti, marºuri militare, „Catiuºa”
ºi altele, pe care moldovenii nu le înþelegeau, puþini din ei ºtiau ruseºte.
ªcolile trecuse la limba rusã din primele zile de ocupaþie. Mai erau ºi
ºcoli moldoveneºti, cu alfabetul rus, cu învãþãtori noi veniþi de peste
Nistru, care nici nu puteau vorbi omeneºte. Vorbeau o limbã
schimonositã cu cuvinte jumãtate ruseºti, jumãtate moldoveneºti, un
jargon groaznic, ce te trãsnea ca din senin...
Copiii râdeau, îºi bãteau joc de noii învãþãtori, care se înfuriau ºi-i
ocãrau în gând, continuând lucrul de îndobitocire a tinerilor generaþii,
cãci pe cei cu carte româneascã nu-i mai puteai birui...
Un învãþãtor, Lihter, venit de peste Nistru, îºi bãtea joc de fetele lui
Rotaru. El le numea în batjocurã „Axa Roma-Berlin-Tokio”,
considerându-le ca duºmani ai puterii sovietice, fiindcã erau fiicele
unui bogãtaº, a unui gospodar cinstit ºi de treabã. Mai era ºi invidia,
boala moldovenilor, cã Rotaru avea trei cai ca niºte zmei, avea vaci,
pãmânt ºi roada lui era mai bunã ca la alþii... Cã el lucra de dimineaþã
pânã seara ºi nu stãtea în cârciumã, asta ei nu o vedeau.
Casa lui Alexei era fãcutã din furci ºi nuiele, bãtutã cu lut, dar era
mare, caldã iarna ºi rãcoroasã vara. Înãuntru aveau mobilã bunã, nouã,
cumpãratã înainte de venirea ruºilor sovietici. Mânerele la uºi erau din
bronz, strãlucitoare, podelile erau date cu cearã ºi strãluceau lunã. Era
curat ºi frumos. Acolo unde fusese prãvãlia, trei camere erau ocupate

– 134 –
de sovietul sãtesc, unde comanda Vichentia Mocanu, bombãnind mereu
împotriva lui Alexei. Când veneau jalbe scrise de sãteni la Moscova ºi
de acolo erau trimise îndãrãt ca sã se facã dreptate pe loc, atunci
Vichentia striga:
- Asta e lucrul lui Rotaru, el le-a scris jalbele împotriva noastrã, cu
toate cã el nu era amestecat în treburile astea.
Dar încearcã sã dovedeºti ºi încã cui, unui duºman al neamului nostru,
o târfã ajunsã la putere...
Ce nu fãcea el, ce nu dregea, tot rãu era ºi toate cãdeau asupra lui.
Alexei simþea cã totul merge împotriva lui, dar nu putea face nimic.
Simþea cã se apropie ceva rãu, rãu de tot. Un preºedinte de la Drochia
îi spunea lui Alexei:
- Dã-mi mie mobila ta, cu voia ta, cã tot ai s-o dai... de nevoie...
- Eu n-am nici o vinã faþã de Uniunea sovieticã, spunea Alexei.
Alexei a fost nevoit sã-ºi dea pãmântul ce era la Fântâniþa, toate cele 25
de hectare statului.
A rãmas cu cele 3 hectare ale nevestei, care erau la Þarigrad.
Au semãnat soia, grâu... Se ducea zilnic în câmp sã vadã cum cresc
semãnãturile. Ba se mai ducea ºi pe la Fântâniþa ºi se uita ºi acolo, cã
era gospodar, ºi-i plãcea sã vadã cum aratã semnãturile, fie pãmântul
lui sau deja al statului.
Sufletul lui de gospodar nu-i dãdea liniºte. Viaþa devenea în fiecare
zi tot mai încordatã. În plinã iarnã l-au chemat la NKVD la Drochia. A
luat cu el ºi pe Tatiana ºi Galina, cãci nu ºtia ce-l aºteaptã, mãcar copii
sã ºtie de el. Au stat de vorbã cu el vreo douã ceasuri. A ieºit de acolo
îngândurat, nu le-a spus nimic fetelor despre ce au vorbit, dar se vedea
cã avea ceva greu pe suflet. Nu vroia sã-i sperie ºi pe copii. Ce rost
avea sã mai bage ºi frica în ele, le ajungea cã îngheþaserã bine,
aºteptându-l în curtea NKVD-ului.
Dar nenorocirea cea mai mare a venit vara, într-o dimineaþã frumoasã
cu un soare blând, care se arãta de dupã deal. Cineva a bãtut puternic
în uºa casei familiei Rotaru. Patru activiºti ºi un enkavedist au dat buzna
în casã, când Alexei le-a deschis uºa.
Au fãcut percheziþie, rãsturnând totul cu fundul în sus.
- Arme ai?
- Ce arme? De unde sã am eu arme, pentru ce? spunea Alexei.
- Cine te ºtie? a bufnit enkavedistul. În jumate de orã sã fiþi gata cu
toþii de plecare, a strigat el.
- Unde? De ce? Pentru ce ne alungaþi de acasã? întreba Alexei. Dar
nimeni nu mai vorbea cu el. Stãteau în camerã îmbufnaþi, cu mutrele

– 135 –
roºii, parcã bãuserã vin ºi aºteptau ca familia sã-ºi strângã lucrurile ºi sã
iasã din casã. Ecaterina strângea unele lucruri, le lãsa apoi, lua altele, nu
ºtia ce sã ia, ce sã strângã. Lacrimile curgeau, gândurile i se amestecau,
ºi rãmânea împietritã, uitându-se la copii. Ofiþerul a deschis gura ºi i-a
spus:
- Luaþi-vã haine cãlduroase.
S-au încãrcat în cãruþe, încãrcate tot cu familii, bãrbaþi, femei, copii.
Din alte drumuri au apãrut ºi alte cãruþe, încãrcate tot cu familii, bãrbaþi,
femei, copii. La ºleau au ieºit multe cãruþe ºi au luat direcþia spre Drochia,
înconjuraþi de activiºti ºi militari cu chipiurile roºii care îi pãzeau sã nu
fugã. Dar cine sã fugã? Sã fugã de copiii sãi, sã-i lase singuri în aºa
nãpastã? Cine ar fi fãcut asta? Nimeni nu a fugit, toþi au plecat împreunã
în drumul cel necunoscut, aºteptându-ºi nenorocita soartã.
Sora lui Alexei, Elena, era ºi ea într-o cãruþã împreunã cu soþul ei
Iustin Dolghi din Fântâniþa ºi cu fetele lor. N-au avut noroc. În 1940 au
vrut sã plece în România, dar ruºii sovietici au ocupat Basarabia mai
devreme decât era prevãzut de acordul între ei ºi români ºi nu le-au dat
drumul. I-au oprit acolo, la Prut, la Ungheni unde era podul peste Prut
ºi i-au întors înapoi.
- Duceþi-vã la Chiºinãu ºi luaþi hârtie de acolo, dacã doriþi sã plecaþi
în România, dar sã ºtiþi cã noi ºi acolo o sã venim, râdeau ei, umilind
oamenii disperaþi, nevoiþi sã se întoarcã înapoi. S-au întors înapoi în
Fântâniþa, dar casa le era deja ocupatã ºi i-au alungat din sat. Elena a
venit la fratele sãu Alexei.
- Frate Alexei, ajutã-ne, am rãmas fãrã casã, fãrã masã, ne-au luat
totul. Unde sã ne ducem? I-a luat Alexei la ei, dându-le o cãsuþã din
curte, unde mai înainte era ºopron pentru vite. Dar Elena ºi ceilalþi erau
mulþumiþi ºi de asta. S-au dus la Chiºinãu unde s-au înscris la OVIR-ul de
la primãrie ca sã plece în România. Au aºteptat un an întreg, dar nu le-au
dat drumul nimeni peste Prut. ªi acum i-au încãrcat în cãruþã ºi-i duc nu
ºtie nimeni unde ºi de ce.
- Sunteþi culaci, de acelaºi neam, le-a spus unul dintre activiºtii care-
i duceau la Drochia. Cãruþele ieºeau din sat la ºleau. În sat bocete,
strigãte de jale. Plângeau cei rãmaºi, plângeau cei ce plecau în robie.
Ca în vremurile vechi ale turcilor sau a tãtarilor...
Ajunºi la Drochia, i-au dus la garã unde stãteau vagoane. Aici i-au
încãrcat ºi au pus zãvoare la uºi. Când vagoanele de vite a fost bâcºite
cu nenorociþi, mãrfarul a luat-o din loc spre tãrâmuri necunoscute. Mii
de þãrani, strânºi la garã, uitându-se cum trenul porneºte, s-au aºezat în
genunchi, plângând ºi rugându-se lui Hristos, petrecându-ºi rudele,

– 136 –
prietenii, pe toþi cei cãzuþi în nenorocire. La Bulboaca trenul s-a oprit.
Unii din vagoane mai trãiau cu speranþa cã ceva trebuie sã se întâmple
ºi uºile se vor deschide ºi ei îºi vor recãpãta libertatea. Dar degeaba...
- Toþi bãrbaþii sã coboare! a ordonat ºeful militar, îmbrãcat în
uniforma cu epoleþi ºi chipiu roºu, al NKVD-ului.
- Ce s-a întâmplat? Unde-i duc? strigau femeile, copiii.
- Liniºte! Ei vor merge înainte, cu alt tren, mai repede, ca sã
dovedeascã sã vã construiascã locuinþe acolo, le-a rãspuns ºeful. Oare
puteai sã nu-i crezi? L-au luat ºi pe Alexei Rotaru ºi pe Iustin Dolghi. ªi
nu i-au mai vãzut nevestele ºi copii niciodatã ºi nici nu au mai auzit de
ei. Doar peste ani ºi ani au aflat cã bãrbaþii lor au fost duºi la Ivdel, în
munþii Ural, în regiunea Sverdlovsk, de unde aproape nimeni nu s-a
mai întors. În timpul drumului, ajunºi la fluviul Volga, în ziua de 22
iunie, au aflat cã s-a început rãzboiul. ªi cu toate cã ºtiau cã rãzboiul nu
aduce decât sânge ºi moarte, în ei a rãsãrit nãdejdea cã o sã fie eliberaþi
ºi se vor întoarce acasã. Dar militarii roºii deveniserã ºi mai rãi ºi nimeni
nu a scãpat. Paza era mai severã ºi înjurãturile curgeau lanþ. Cel mai
straºnic era setea, cãci le dãdeau apã câte o canã sau douã pe zi, iar
vagoanele cu acoperiºul de fier se încãlzeau straºnic. Sudoarea curgea
ºiroaie de pe corp ºi sãrmanele femei ºi copii plângeau de suferinþe. Le
mai dãdeau câte douã sute de grame de pâine pe zi ºi un peºtiºor sãrat,
dupã care setea îi chinuia ºi mai straºnic. Pâinea era neagrã, ca o
cãrãmidã, pâine nemaivãzutã în Basarabia, unde femeile coceau pâine,
colaci de o frumuseþe rarã, albã ca zãpada...
Aºa au mers vreo 30 de zile, ziua ºi noaptea, flãmânzi, însetaþi,
nespãlaþi, unii bolnavi, toþi plini de pãduchi.
Oare vor uita toate acestea acei oameni trecuþi prin atâtea umilinþe ºi
batjocurã, într-o þarã mare, cu pretenþii de culturã, democraþie, dreptate?
Au ajuns la Novosibirsk ºi i-au debarcat în gara Kacenevo. Aici au
apãrut niºte militari de la NKVD cu hârtii ºi dosare.
- Iscãliþi-vã cã sunteþi aduºi aici pentru 20 de ani! strigau ei. Ba unii
se iscãleau pe o viaþã întreagã. Erau deºtepþi cãlãii, ca pe urmã sã spunã
lumii, tuturor, cã oamenii au venit aici de bunãvoie. Dupã douã
zile, i-au strâns pe unii ºi i-au dus spre Nord, departe în mijlocul taigalei
siberiene.
Mergeau pe jos, ducându-ºi copii mici în braþe, cãruþele erau
încãrcate cu lucrurile lor. Caii mici, siberieni trãgeau din greu cãruþele.
Înconjuraþi de santinele, coloana de femei cu copii s-a întins departe,
cã cei din ultimele rânduri nu-i mai vedeau pe cei din faþã. În jur pãdure
deasã în stânga ºi în dreapta.

– 137 –
 - Mai repede, mai repede! strigau santinelele, îndemnându-i mereu.
Flãmânzi ºi însetaþi, obosiþi de drumul fãcut, de atâtea suferinþe, femeile
ºi copii se miºcau greu, mergeau tot mai încet. Mergeau zi ºi noapte,
cãci drumul pânã la destinaþie era lung ºi greu. Obosiþi se opreau spre
noapte sã doboare copaci ºi sã despice lemne pentru foc. Bãrbaþi nu
erau, femeile erau nevoite sã facã singure lucrul acesta. Þãnþarii setoºi
de sânge se aruncau asupra lor, copii plângeau ºi noaptea trecea greu.
Ziua îi mânca „maºcaua”, niºte musculiþe mici, care se nãpusteau asupra
lor cu miile ºi le sugeau sângele. Obrajii, mâinile se umflau de la aceste
muºcãturi, copii plângeau, rãcneau de durere.
ªi peste tot ºi în toatã taigaua rãsunau þipetele crunte: „Davai!
Davai!”. În satele rare ce se întâlneau pe drumul lor prin taiga se vedeau
oameni rãu îmbrãcaþi, mai mult femei ca ºi ele. Bãrbaþii fusese luaþi pe
front. Bãtrânii ºi copii erau cu haine peticite. Ei ieºeau din casele lor
fãcute din bârne, negre de ploi, de vânt, de geruri, se apropiau de ei ºi
cumpãrau unele lucruri: o fustã, un costum, ciorapi, lânã, tot ce vindeau
aceste nenorocite de femei care se îndreptau spre soarta lor amarã. Cei
din sate le dãdeau în schimb bucãþi de pâine, cartofi fierþi, plãcinte cu
brânzã, numite „ºanghi”... Pe aici nu erau oi. Se vedeau capre, vãcuþe
mici ce dãdeau lapte puþin. Peste tot sãrãcie ºi iar sãrãcie. Nu erau acele
sate de la baºtinã, din Basarabia ºi Bucovina cu acele cãsuþe vopsite,
vãruite frumos, cu desemne, cu acareturi fãcute cu mãiestrie, când
fiecare gospodinã dorea sã arate ce poate...
Aici totul era trist, vechi, murdar, cenuºiu, se vedea cã oamenii trãiesc
de azi pe mâine. Se uitau femeile noastre ºi se gândeau: Oare asta e
Rusia despre care se vorbea atât de mult, mai ales bãtrânii care slujiserã
în armata þarului ºi povesteau despre bogãþiile de altã datã...
Unde este acea bogãþie, când totul pare distrus ºi nimãnui nu-i trebuie
nimic, e urât ºi totul devastat...
În unele sate santinelele lãsau câteva familii... Ceilalþi o luau mai departe.
Înoptau lângã rug, dar gerul nu le dãdea pace ºi dupã câteva ceasuri o
porneau din nou. Au ajuns cu greu la Kolivani. Aici le-au dat o supã
rece, numitã „okroºco”, apã cu ierburi, acrã ºi greu de mâncat. Ruºii o
mâncau cu poftã, dar moldovencele noastre o mâncau cu greaþã. Nu se
pomenea ca în Basarabia sã se mãnânce ierburi. Numai porcii ºi vitele
erau hrãnite cu ierburi. Dar fiind flãmânzi au mâncat-o, unii încãlzind-o
la rug. Au trecut satele Kovaliovo, Pihtovka, unde tot rãmâneau familii.
Santinelele se uitau în dosare ºi-i lãsau pe cei înscriºi sã rãmânã în aceste
case. Nu erau sate ca în Basarabia ºi Bucovina, cu multe case, aici cãtunul
avea zece, cincisprezece cãsuþe mici, negre, sãrãcãcioase...

– 138 –
 Femeile ºi copii erau obosiþi, flãmânzi, însetaþi, de abia mergeau.
Au ajuns la Vdovino ºi câteva familii au rãmas în acest sãtuc cu
unsprezece cãsuþe, înconjurate de copacii taigalei, copaci înalþi ºi drepþi
ca lumânarea. Familia Rotaru ºi Dolghi au plecat mai departe. Le mai
rãmãsese vreo zece kilometri pânã la destinaþie. Oamenii mergeau încet,
se termina o sãptãmânã de când erau pe drumuri. Slabi, murdari,
prãpãdiþi, se miºcau greu. Nimeni din cei rãmaºi acasã nu ar fi recunoscut
în aceste epave acele frumoase femei de cândva... Înainte, pe drum, au
apãrut câteva cãsuþe. Femeile ºi copii s-au oprit crezând cã au sosit.
- Davai! Davai! zbierau santinelele, aici sunt edinolicinicii.
În acele cãsuþe trãiau cei certaþi cu legea sovieticã, care nu doreau
sã lucreze pentru stat, ci se þineau aparte, trãiau singuri cu legile lor
vechi, aveau o altã religie, veche, încã din timpul þarului. Bãrbaþii purtau
bãrbi lungi, parcã toþi erau cãlugãri. Se ocupau cu vânatul, pescuitul,
mergeau prin sate schimbând câte ceva din vânat sau peºte pentru alte
alimente...
Din acele case au ieºit câteva femei în haine peticite, rupte pe alocuri,
cu încãlþãminte din roþi de automobil, cusute ºi legate cu funii. În sfârºit
a apãrut ultimul sat, Jirnovka – câteva case înnegrite. Au ieºit din case
femei, copii ºi chiar bãrbaþi, unii invalizi ºi bãtrâni.
Deportaþii s-au oprit lângã ei cerând apã. O femeie le-a adus o ciuturã
de lemn ºi o funie, arãtându-le groapa unde se vedea apa curatã,
limpede. Femeile au scos apa, ºi toþi au început s-o bea cu nesaþ,
potolindu-ºi setea de o zi întreagã. Apa era rece – gheaþã, dar limpede
ca lacrima. Acum deportaþii se uitau cu tristeþe la acest sat, Jirnovka,
care avea un nume atât de fãgãduitor, dar era un sãtuc cuprins de sãrãcie.
Aici au rãmas ultimele familii – Rotaru, Dolghi, Talmaþchi ºi altele...
din Salvirii Vechi. Familiei Talmaþchi i s-a dat o cãsuþã pustie, cãci
aveau copii mici de tot.
Ceilalþi s-au culcat în alte case, unele pustii, altele locuite de localnici.
S-au culcat pe podea, aºternând paie. Nu aveau cu ce sã se înveleascã,
dormeau îmbrãcaþi. Aºa-i luase de acasã, nici cele trebuincioase nu
le-au dat voie sã ia. În acest sãtuc nu era de lucru. Oamenii trãiau ca
niºte sãlbatici. Cei ce trãiau aici mai demult, aduºi de prin anul 1933, se
obiºnuiserã deja cu aceastã viaþã sãlbaticã.
Luminã electricã nu era, seara aprindeau niºte surcele din lemn-
lucine. Localnicii puneau cartofi, varzã, mai þineau o caprã, o vãcuþã.
Dar ei nu vindeau aproape nimic, þineau totul pentru ei. ªi dacã ar fi
vândut, cu ce sã cumperi? Bãrbaþii erau pe front. Peste o lunã a cãzut
zãpada. Gerurile erau mari pânã la 40 de grade. Crãciunul ºi Anul

– 139 –
Nou l-au petrecut în lacrimi. ªi-au adus aminte de vremurile de la
baºtinã, când se întâlneau cu toþii în familie ºi serbau Crãciunul ºi celelalte
sãrbãtori. Anul 1942 nu le-a adus nimic bun. Aceiaºi foamete, acelaºi
frig ºi aceiaºi sãrãcie. Îmbrãcau hainele ºi încãlþãmintea pe rând ca sã
iasã afarã, sã se ducã la pãdure ºi sã taie lemne, cãci soba ardea zi ºi
noapte. Chibrituri nu erau. Vase pentru fãcut mâncare nu ajungeau.
Linguri nu erau, cu o lingurã mâncau pe rând. În Ianuarie a murit Maria...
Alãturi pe podea dormeau copii ei, Coca ºi Greta. Coca devenise distrofic
cu totul. Stãtea culcat alãturi de mama sa ºi plângea. El îºi adunã puterile
ºi se ridicã cu greu de pe paiele mucegãite. Cu paºi mici se îndrepta
spre uºã ºi ieºi afarã. Prin zãpada pânã la brâu se târâi pânã la moº Ivan
cu gândul cã poate va face rost de ceva mâncare. Când nu era zãpadã,
Coca îi mai pãºtea vaca.
A intrat la el.
- Moº Ivan, mama a murit, dã-mi câþiva cartofi. Mi-e foame...
Moºul, mititel, slãbuþ, cu ochii înfundaþi în obraz, i-a întins doi cartofi.
- N-am nici eu mai mult, i-a zis. Coca a luat cartofii, gândind cã unul
va fi pentru sora sa, Greta. Ieºind în tindã, a observat pe un raft câteva
turte de lapte îngheþat. Mâna s-a întins singurã, bãiatul a înºfãcat o
turtã ºi a ascuns-o sub scurteicã. Dar moºul a ieºit dupã el ºi a vãzut
totul.
- Eu îþi dau ºi tu furi, a strigat el furios. L-a bãtut straºnic, oare mult
îi trebuia sãrmanului bãiat, care de abia se mai þinea pe picioare? Coca
a cãzut în tindã ºi nu mai miºca. Moº Ivan la târât de mânã ºi l-a aruncat
afarã în zãpadã. Zãpada rece l-a înviorat pe bãieþel ºi el s-a târât pânã la
casa lui. Îi curgea sânge din nas. S-a târât în casã, a cãzut lângã mama
sa ºi a adormit de obosealã, de ruºine, de durere, de foame, de toate.
Când Greta s-a întors cu lemne din taigaua rece, el dormea somnul de
veci, îmbrãþiºând cu o mânã pe mama sa... În altã mânã þinea cartoful
pentru Greta... A rãmas sora lui, micuþa Greta, singuricã, o fetiþã foarte
drãguþã. Familia Rotaru, fetele ºi mama Ecaterina, nu au putut-o lua la
ei. Ele erau cinci ºi cu mama ºase. Mai aveau pe capul lor încã o fetiþã
de 9 ani, fiica unei familii din satul Nãduºita. Mama ei învãþãtoare,
nimerise încã înainte de rãzboi la închisoare, fiindcã i-a tras o palmã
unui bãiat rãu la suflet, repetent, care îºi fãcea de cap în clasa ei. Puterea
sovieticã a fãcut un proces-exemplu, dorind sã arate cã în noua þarã
nimeni nu are voie sã batã copii. I-au dat trei ani, dar închisoarea a
scãpat-o de deportare.
La 13 iunie 1941 a fost deportat bãrbatul ei, Scorþescu, fost ofiþer de
rezervã în armata românã, ce era de ajuns pentru sbirii sovietici, care

– 140 –
doreau sã extermine toatã intelectualitatea românã din Basarabia. El
avea o fetiþã de nouã ani – Lucia. Când la Bulboaca, la ordinul
encavediºtilor, a fost nevoit sã treacã în alt vagon, a rugat-o pe Ecaterina
Rotaru:
- Dnã Rotaru, a rãmas fetiþa singurã. Vã rog luaþi-o sub oblãduirea
dstrã, ca mãcar ea sã scape, sã rãmânã vie din nenorocirea asta. Eu voi
veni acolo unde veþi fi duse ºi o voi lua. Nu ºtia nici el, nici familia
Rotaru, cã niciodatã nu se vor mai întâlni cu cei dragi, cã pe toþi îi duc
la moarte. A luat fetiþa, cãci avea inima duioasã, mare, ºi nu putea sã-l
refuze. Acum familia Rotaru era cu ºase suflete.
În acelaºi an, 1942, a murit ºi sora lui Alexei, Elena. Fiica ei, Zina,
era absolut dezbrãcatã, ieºise din casã într-o rochiþã atunci ºi acum nu
avea ce încãlþa ºi îmbrãca ca sã iasã din bordei. Fiul Elenei mai ieºea
lângã o magazie de cereale, unde se adunau vrãbiile cãutând seminþe,
punea laþuri fãcute din pãr de cal. Vrãbiile prinse erau mâncate ºi asta
le salva viaþa. Elena, moartã, stãtea culcatã pe o laviþã de câteva zile.
Trebuia s-o îngroape, dar aºteptau ca cineva sã-i ajute, sã vie moº Ivan,
dar el nu venea. În a patra zi au început s-o mãnânce guzganii, care
roiau prin izbã. Atunci Tatiana împreunã cu Eugenia au târât-o afarã,
au pus-o pe o sãniuþã ºi, spetindu-se, au tras sãniuþa la marginea satului,
unde era un cimitir fãrã cruci.
Nu avea cine sã sape groapa, cãci pãmântul îngheþase rãu de tot
pânã la doi metri ºi nu se dezgheþa aproape niciodatã, nici vara. Elena
era cu totul dezbrãcatã, într-o cãmãºuþã, picioarele ºi capul i se
bãlãbãneau pe zãpadã, corpul ei luneca de pe sanie ºi copii trebuiau s-
o punã din nou pe sãniuþã. Cu chiu cu vai au târât-o la cimitirul fãrã
cruci, au rãscolit zãpada ºi încet, cu grijã, au pus corpul ei neînsufleþit
într-o groapã micã fãcutã în zãpadã. ªi-au fãcut cruce ºi au început sã
arunce zãpada deasupra. Ei nu mai plângeau, nici pentru asta nu mai
aveau putere...
Au lãsat acolo o movilã de zãpadã ºi s-au târât înapoi spre izba lor.
Peste un timp a murit o altã femeie, soacra Liubei Þimbalari, din satul
Târnova ºi tot copii au îngropat-o în zãpadã...
„Aici o sã murim cu toþii”, se gândea mama Ecaterina. Ea înþelegea
cã Alexei n-o sã mai vinã niciodatã, cã totul a fost o minciunã ºi bãrbaþii
au fost duºi în alte locuri, cã i-au despãrþit anume pentru ai nimici.
Localnicii i-au povestit câte ceva, cãci ºi ei erau aduºi în aceste locuri,
unii din Ucraina, alþii din regiuni chiar siberiene ºi totul se petrecuse ca
ºi cu familia lui Alexei.
„Trebuie sã fac ceva, aºa nu se poate, trebuie sã le scap de aici pe

– 141 –
fete”, se gândea ea mereu. Se uita la ele cu jale, i se rupea inima când le
vedea aºa slãbuþe, jigãrite, îmbrãcate în haine petecite, umblând desculþe
din primãvarã ca sã-ºi pãstreze încãlþãmintea pe care o mai aveau.
Auzise de la localnici cã la vreo 80 de kilometri e un sat Horoºee,
unde e o viaþã mai bunã, se poate gãsi de lucru, ºi mai existã ºi o cale
feratã, unde se încarcã vagoane cu lemne ce se duc în alte locuri. Dar ºi
numele acestui sat era atrãgãtor, Horoºee însemna în româneºte
bunãtate.
ªi aºa cum sãracul se îmbogãþeºte în vis, aºa ºi ea, dorea sã facã
orice numai sã plece de aici. A trebuit sã plece la comenduire sã cearã
voie. Comandantul i-a dat voie, el trãia în alt sat la vreo 20 de kilometri
depãrtare. I-a dat voie, cãci pentru el era totuna. Puterea sovieticã era
peste tot.
ªi la 7 martie, împreunã cu altã familie Cernei, au pornit-o la drum.
Familia Cernei din satul Baroncea avea cinci copii. Mama lor Lidia
a fost ºi ea aruncatã în mãrfarul durerii cu cei cinci copii, care îi ducea
spre o altã viaþã. Acum ºi ea dorea sã-ºi scape copii ºi se alãtura familiei
Rotaru. S-au tocmit cu un localnic, care avea un cal, sã meargã cu ei,
cãci el ºtia drumul, mai fusese pe acolo. ªi, punându-ºi boarfele puþine
în sania trasã de un cãluþ mic, roºcat, cu o coamã lungã, neþesãlat cu
anii, au pornit-o la drum. Toþi mergeau pe jos, numai Lucia ºi un copil
mic al ei au urcat în sanie. Era un ger de vreo 30 de grade.
Le îngheþa suflarea de ger, mergând unul dupã altul, cãci drumul nu
era bãtut ºi calul trãgea din greu sãniuþa. Se îmbrãcase cu tot ce aveau
mai cald, cineva îºi pusese pe umeri un covoraº, o ºalincã, ºi se miºcau
încet în urma saniei. Împodobiþi cu ºalinci, numai ochii li se vedeau.
Fetele Rotaru-Claudia, Maria, Tatiana ºi Galina mergeau înainte, una
dupã alta. Al cincilea copil al Lidiei, Eugenia, rãmãsese în sat, era
bolnavã. Lidia Cernei visa sã se aranjeze în satul Horoºee ºi apoi sã
vinã înapoi ºi s-o ia ºi pe ea. Se miºcau cu greu. Se ajutau unii pe alþii,
îmbãrbãtându-se mereu. Cine obosea, se urca în sãniuþa trasã de cãluþ,
care se miºca ºi el greu, pentru cã zãpada era mare ºi se prãbuºea uneori
în ea. Când bãtea vîntul, frigul le pãtrundea pânã la oase ºi atunci ele se
salvau, întorcându-se când cu faþa, când cu spatele spre el. A venit ºi
prima noapte, dar ele nici jumãtate de drum nu fãcuse. S-au oprit, au
fãcut un rug, strângând crengi, bucãþi de lemn cã erau multe împrejur.
Acum se roteau lângã rug, încãlzindu-ºi când spatele, când pieptul.
Gerul creºtea, erau vreo 40 de grade. Era bine lângã foc, dar de dormit
nici vorbã. Zãpada se topea lângã foc, totul era umed sub picioare,
unde sã te culci? Se mai aºezau pe sanie, moþãind. Aºa s-au chinuit
pânã în zori, când ºi-au continuat drumul spre satul visat.
– 142 –
 Cãlãuza a dat bici calului ºi a plecat înainte. Femeile cu copii au
rãmas, miºcându-se tot mai greu ºi mai încet. Singure în gerul nãprasnic,
care nu scãdea, mergeau împotriva vântului ce se stârnise ºi le frigea
corpurile. Copacii înalþi ºi drepþi scârþâiau ameninþãtor, speriindu-i.
Uneori se auzeau niºte urlete din depãrtare, care le fãceau inima purice.
În taigaua sãlbaticã erau ºi lupi. Cãlãuza povestea cã nu odatã ei dãduse
nãvalã asupra vitelor care erau în ºoproane. Totul în jur era trist, chiar
sinistru. Aºa a trecut ºi a doua zi. Mai rãmãsese câþiva kilometri, ei
ºtiau asta, dar ºi speranþa devenea tot mai vagã. Familia Cernei, Lidia ºi
trei copii ai ei, rãmãseserã în urmã, nu se mai vedeau. Vântul se mai
liniºtise, dar gerul se întãrea tot mai mult. Mergeau încet, încet, nu mai
aveau putere. Frica de a rãmâne pe veci în aceste locuri pustii,
înfricoºãtoare, îi îndemna sã se miºte. Toate erau încotoºmãnate, numai
ochii li se vedeau, cu ei ele cãutau drumul înainte. Se miºcau încet,
clãtinându-se de slãbiciune, vroiau sã doarmã, dar ºtiau cã somnul e
moarte pentru ele. Mai trãgeau o sãniuþã dupã ele, încãrcatã cu niºte
vase, cratiþe, toatã gospodãria lor de fãcut mâncare, când o sã ajungã la
destinaþie, în acel sat care le fãgãduia atât de mult, care era atât de
aproape, dar ºi încã atât de departe. Mai rãmãsese vreo doi kilometri,
se auzea lãtratul câinilor, dar sãrmanele nu mai aveau putere ºi adormeau
aºa din mers. Corpurile le erau amorþite, limba în gurã pãrea o bucatã
de lemn, era strãinã, nu se mai miºca. Numai frica de a se opri le forþa
sã se miºte, cãci ºtiau cã dacã se vor opri vor cãdea jos adormite ºi
aceasta va fi sfârºitul lor. Se împingeau una pe alta... Încã un pic, un
pic, era gândul fiecãrei, dar paºii se încetineau, picioarele erau ca de
plumb... Deja se vedea fumul ce se ridica drept în cer, ieºind din
hogeacuri. Erau la capãtul puterilor, totul devenise indiferent, se
opriserã...
- Deodatã am vãzut o prãpastie în faþa noastrã, mare, lungã... sub
picioarele noastre.... Sora Claudia era pe malul celãlalt ºi ne fãcea din
mânã... ne chema..., povestea mai târziu Tatiana. Începuserã
halucinaþiile. Claudia ne-a târât pe toate pânã la prima casã, povestea
mai departe Tatiana. Când am intrat toate în casa din bârne, am cãzut
toate secerate, una peste alta... adormite. Stãpâna casei s-a speriat, dar
Claudia i-a povestit cei cu ele. Ea a pus o oalã pe soba fierbinte de fier
cu turte de lapte îngheþat. Când s-au trezit stãpâna le-a dat lapte
fierbinte...
Scãpaserã de soarta crudã. A doua zi au gãsit-o pe Lucia ºi fetiþa ei
într-o cãsuþã alãturi. Dar familia Lidiei Cernei nu era nicãieri. S-au repezit
la directorul fabricii forestiere din Horoºee, povestindu-i despre Cernei
ºi copii ei. Directorul le-a dat o sanie cu un vizitiu ºi au plecat sã-i
– 143 –
caute...
I-au gãsit numai la trei kilometri de sat. Erau culcaþi în zãpadã...
Mama Lidia adormise, îmbrãþiºându-l pe cel mai mic dintre copii,
strângându-l la piept. Ceilalþi doi dormeau somnul de veci, îmbrãþiºaþi
ºi ei.
Cu obrajii îmbujoraþi, parcã dormeau, erau alãturi de mama lor care
nu reuºise sã-i scape... Ea, Lidia Cernei, cu ochii sãi albaºtri, frumoºi,
deschiºi se uita la cerul care nu se îndurase sã-i salveze. Era frumos
chipul ei adormit, parcã visa un vis frumos din care nu dorea sã revinã...
Poate se vedea cu copii sãi într-o izbã caldã, cu focul arzând vesel în
soba de fier... Poate... Oare va rãspunde cineva vreodatã de aceste pãcate
a unor oameni fãrã inimã, fãrã suflet? Fetele Rotaru stãteau în jurul
acestei familii adormite, simþind parcã o vinã cã nu i-au aºteptat, nu i-
au ajutat sã ajungã ºi ei la tãrâmul mântuitor. Dar ce puteau face ele,
când numai un înger sfânt le salvase ieri ºi pe ele de aceiaºi soartã.
Lacrimi grele de durere, neputinþã, furie, urã împotriva tuturor se
scurgeau din ochii lor nevinovaþi. În sufletele lor tinere se ridicau ca un
vulcan protestele celor vãzute ºi retrãite în acele locuri sãlbatice ºi timpuri
grele, unde cunoscuserã atâtea lipsuri, nenorociri ºi fiare omeneºti.
Acest tablou al sfârºitului acestei familii Cernei niciodatã nu vor
pãrãsi inimele ºi memoria lor pânã la capãtul vieþii ºi deseori în viaþa
lor vor curge lacrimi grele de milã, durere ºi proteste împotriva celor ce
conduceau aceastã þarã sângeroasã, nebunã, fãrã milã de tot ce e mai
scump pe lume – viaþa omeneascã...
Ele nu ºtiau cã nenorocirile lor nu s-au terminat ºi cã în viaþa lor se
vor mai întâmpla multe, prea multe suferinþe pentru inimele lor copleºite
de atâta durere.
În satul Horoºee se putea gãsi de lucru. Pânã aici venea o linie de
cale feratã de la magistralã. Linia aceasta, „Vetka”, cum o numeau aici,
era folositã pentru a scoate lemnul preþios din taigaua siberianã ºi al
duce unde era nevoie de el. Chiar a doua zi le-au dat de lucru. Fetele
erau bucuroase cã vor lucra ºi vor primi ceva.
Galina ºi Tatiana au fost trimise sã taie copacii în taiga. Maria era
bolnavã. Sforþãrile fãcute de ea pe Drumul morþilor îi zdruncinase
sãnãtatea. Dar mai era ceva. În faþa ochilor ei stãteau mereu copiii familiei
Cernei îmbrãþiºaþi în zãpadã cu mama lor. Ea plângea ºi plângea... era
o stare nervoasã grea ºi trebuia o vreme mai îndelungatã ca ea sã-ºi
revinã. Mama Ecaterina rãmãsese s-o îngrijeascã. Claudia tãia copacii
în pereche cu o femeie mai în vârstã. Din întreprindere le-au dat topoare,
fierãstraie, dar cel mai scump era o strachinã de supã fierbinte ºi douã

– 144 –
sute de grame de pâine. Din acea zi primeau pâine 400 de grame pe
ziua de lucru, o dãdeau seara, când se întorceau de la lucru, morþi de
obosealã, de frig ºi dezamãgire.
Nu era nici asta mult, dar dupã foametea din satul Jirnovka, li se
pãrea cã au nimerit în rai. Munca era grea ºi cerea mai multã mâncare ºi
mai bunã, dar ele rãbdau, amitindu-ºi de satul Jirnovka. Le mai dãduserã
niºte haine, pantaloni vãtuiþi ºi scurteice din vatã. Nu erau noi, aveau
multe petice, dar erau cãlduroase. În picioare aveau acum pâsle, cârpite,
urâte, dar la picioare le era cald. Brazii erau înalþi, frumoºi, chiar prea
frumoºi faþã de aceste nenorociri care cãzuse pe capul lor.
De jur împrejur zãpadã multã, iar gerul se þinea tare. Ca sã ajungi la
copac trebuia sã mergi prin zãpadã pânã la brâu, sã-þi faci loc lângã
tulpinã ºi apoi, în doi, cu fierãstrãul, nu întotdeauna bine ascuþit, trebuia
sã faci tãietura cât mai jos la pãmânt. Uneori trebuia sã stai în genunchi.
Era periculos, când începea sã cadã trunchiul, cãci el se învârtea uneori
în aer, luând altã direcþie ºi putea sã te caliceascã, chiar sã te omoare.
Nu era acest lucru pentru femei, dar în aceastã þarã femeile erau egalate
în drepturi cu bãrbaþii ºi acum ele puteau fi trimise ºi la lucru greu.
Trebuia sã fii foarte atentã la orice miºcare a trunchiului, ca în orice
moment sã poþi sãri în lãturi. Când tãietura ajungea la capãt, fetele
dãdeau alarma, ca ceilalþi tãietori din apropiere sã fie atenþi, pãrãsind
locurile periculoase, pânã se prãbuºea copacul care cãdea cu un zgomot
ca o loviturã de puºcã. Trunchiurile erau apoi curãþate de crengi, tãiate
la mãsura cuvenitã. Dupã asta veneau alþii cu calul sau boul ºi cu sania
ca sã-l încarce ºi sã-l ducã la „vetkã”. Acolo lucrau alte femei ºi fete
care rostogoleau trunchiurile, aranjându-le grãmadã, ca apoi sã cadã în
vagoane. Lucrau greu, periculos, dar ce nu face omul pentru o bucatã
de pâine ºi o strachinã de balandã?
Moldovencele mai sufereau cã erau umilite de localnici, care îºi
bãteau joc de ele, pânã ºi pe copii lor îi speriau zicându-le:
- Nu plânge, cã au sã vie moldovenii ºi au sã te ducã în pãdure! ºi
multe altele.
Ei uitase deja cã ºi ei sau pãrinþii lor au fost deportaþi în aceste locuri
prin anii 30-33, când se formau colhozurile în Ucraina. Aºa râdeau ºi
de ei alþii cândva. Printre deportaþi era ºi o profesoarã dintr-un orãºel
din Basarabia, Nina Cobãleanschi, care le-a zis într-o zi:
- Fetelor, ascultaþi-mã pe mine, hai sã le ºtergem nasul la ruºtele
astea. Ce ne iau ele pe noi în râs, ne batjocoresc fãrã sã avem vreo vinã.
Haideþi sã le arãtãm cã suntem dintr-un neam vrednic de mii de ani ºi
avem mai multã culturã decât ei.

– 145 –
 - Bine, dar ce putem face? o întrebau fetele.
- Facem o seratã, cum fãceam acasã. Zis ºi fãcut. ªi-au amintit poeziile
ºi cântecele învãþate cândva. Ele nu erau uitate.
ªi au dat un concert. ªi ce concert! Afarã era un ger straºnic, dar în
încãpere se topeau inimele. Vocile frumoase, tinere, melodioase, cântau
cântecele Basarabiei româneºti, care le fãcea sã le creascã inimele.
Cântau cântece patriotice, despre trei culori, de jale, de bucurie ºi altele
ce rãsunau în taigaua îngheþatã. Dupã aceastã seratã viaþa a devenit
mai bunã. Inimele strãine s-au mai dezgheþat ºi localnicii ºi-au schimbat
purtarea faþã de ele. κi aminteau ºi ei de tragedia lor, de viaþa de mai
înainte. Au mai fost aºa concerte care le mai dãdeau speranþe în viitor.
Mama Ecaterina, când se hotãrâse sã plece din Jirnovka, se mai gândea
ºi acum cum sã-ºi scape fetele de viaþa asta amarã, sã fugã din acest
iad. Nu vroia sã se împace cu gândul sã trãiascã aici 20 de ani cum li se
ordonase. ªi într-o zi s-au urcat toate în vagoanele cu lemne ce trebuia
sã le ducã în altã lume.
Au ajuns cu marfarul la gara de pe magistralã, Kokoºino, s-au dat
jos ºi s-au aºezat pe iarbã lângã staþie. Mama s-a dus sã cumpere bilete
la casã. Erau ºase de toate. A apãrut un om care le-a întrebat:
- Unde plecaþi?
O femeie din Horoºee le-a dat de gol ºi l-a îndreptat spre ele.
- Ca sã nu fiþi arestate ºi judecate, luaþi trenul îndãrãt, a strigat el.
Au fost nevoite sã se întoarcã. Nimeni nu a observat lipsa lor, altfel
ar fi fost rãu de tot. În 1943 a fost o epidemie de tifos în Horoºee.
Tatiana ºi Claudia s-au îmbolnãvit rãu. Nu mai mâncau ºi chiar nimeni
nu le mai hrãnea, se împãcase cu gândul cã ele vor muri. Dar le-a ajutat
Dumnezeu ºi le-a scãpat. Prea curat ºi profund se ruga mama Ecaterina
lui Dumnezeu sã se îndure ºi sã nu le ia viaþa, dupã atâtea suferinþe la o
vârstã atât de tânãrã. Gândurile de a fugi, de a se reîntoarce acasã nu le
pãrãsea, dorul de casã le frigea inima, se culcau ºi se sculau cu gândul

– 146 –
cum sã fugã, sã scape din gheþãria asta. În anul 1944 mama ºi fetele au
reuºit sã-ºi cumpere o izbã micã de lemn, unde trãise niºte refugiaþi din
timpul rãzboiului. Aºa cum ruºii înaintau ºi îºi eliberau pãmânturile,
mulþi din refugiaþi se stãruiau sã se întoarcã acasã. Familia care pleca
vroia sã vândã cãsuþa, o vãcuþã ºi alte lucruri pe care le aveau, cãci nu
le puteau lua cu ei. Nimeni nu vroia sã le cumpere, nu aveau bani sau
nu aveau nevoie. Mama Ecaterina avea douã inele de aur ºi le-a propus.
Ei au fost de acord, cãci totuna nimeni nu le-ar fi cumpãrat acea avere...
Decât s-o lase degeaba, mai bine sã ia inelele. Acum familia Rotaru
avea izbã, vãcuþã ºi grãdinã, unde puneau cartofi ºi alte legume.
Vremurile devenise mai uºoare. Într-o zi a sosit mama Luciei, doamna
Scorþescu, care îºi împlinise termenul de puºcãrie, trei ani. Aflase unde
e Lucia de la bunelul fetelor de la Þarigrad, cãci fetele i-au scris când
sovieticii au ajuns cu frontul în Moldova. Acum familia Rotaru s-a decis
ca mãcar unele din ele sã fugã ºi sã ajungã acasã. Cu Scorþescu ºi Lucia
au plecat ºi Galina cu Gabic, fiul doamnei din Nãduºita. Au plecat,
urcându-se în mãrfarul cu vagoane încãrcate cu lemne, cãrbune. Pe
drum se urcau în orice vagon, chiar ºi în acelea unde erau militari sau
tehnicã militarã, ce se ducea spre front, numai sã ajungã acasã. Doamna
Domenti era bolnavã de tuberculozã osoasã ºi se hotãrâse sã-l dea pe
Gabi ca mãcar el, un copil de patru ani, sã se întoarcã acasã la buneii
sãi. Bilete nu mai luau la casã, se temeau sã nu fie prinºi din nou. Se
urcau în vagoane, pe acoperiºurile lor, se þineau de þevile de ventilaþie,
riscând sã fie aruncaþi din mers jos pe pãmânt, ce însemna moartea.
Aºa au mers trecând Uralul, Kuibuºev, Harkovul, Kievul, ajuncând la
Ocniþa. Chiºinãul nu era încã ocupat de armata sovieticã, mergea
rãzboiul. De la Ocniþa au luat-o pe jos la Nãduºita, trenurile nu mergeau.
Galina a luat-o spre Þarigrad. Bunelul a primit-o cu lacrimi de bucurie.
Galina nu ieºea din casa bunelului, îi era fricã de zbirii sovietici. Dar
oamenii au aflat de ea ºi veneau chiar din alte sate, dorind sã afle câte
ceva despre neamurile lor deportate. Galina se temea sã treacã chiar ºi
pe lângã casa lor, unde era din nou sovietul sãtesc. Peste o lunã au sosit
ºi mama cu Tatiana, Maria ºi Claudia. Au lãsat izba lor ºi tot ce era
acolo în voia soartei sã nu ºtie nimeni de ei. Se împrieteniserã acolo cu
un inginer geolog venit cu lucrul din Leningrad. El fãcea fântâni
arteziene. Era de loc din Letonia, bãrbat de treabã, om cu inimã mare.
Nu era din deportaþi, dar îi jelea, cãci ºi þara lui trecuse prin calvarul
comunist. Familia Rotaru nu putea sã vândã vãcuþa. Atunci inginerul
Vitautis le-a spus:
- Luaþi vaca cu voi la Omsk ºi acolo o veþi vinde, veþi avea bani.

– 147 –
 - Dar cum s-o ducem cu trenul? Întreba Ecaterina.
- O sã o încãrcãm în vagonul meu cu instrumente.
Aºa au ºi fãcut. Au încãrcat vaca noaptea în vagon, ascunzând-o
dupã instrumente ºi strunguri. Au ajuns la Omsk. Mama a plecat cu
vaca la piaþã s-o vândã, fetele stãteau ascunse, nu se arãtau la garã.
Mama s-a întors cu bani, a cumpãrat mâncare pentru drumul lung. ªi-
au luat rãmas bun de la Vitautis ºi, urcându-se într-un tren spre apus,
au plecat. Nimeriserã într-un vagon cu cai militari, spunând cã sunt
refugiaþi ºi se întorc acasã. Au ajuns cu diferite trenuri în Ucraina. S-
au urcat într-un tren spre Kiev. La o staþie au spus cã li s-au furat
documentele. Se sfãtuiserã sã facã aºa, cãci nu aveau nimic la mânã.
Le-au luat la miliþie, le-au interogat, dar ele s-au þinut tare. Le-au dat
o hârtie cã li s-au furat documentele ºi au plecat mai departe. La
Jmerinka aveau niºte cunoscuþi, feciorul cãrora era maºinist de tren.
El le-a ascuns pe locomotivã în cãrbuni ºi aºa au ajuns la Ocniþa. La
semafor el le-a dat jos, temându-se sã intre cu ele în garã. De aici au
mers pe jos pe calea feratã pânã la Drochia. În acele timpuri mulþi se
întorceau din refugiu acasã ºi tot aºa ºi ele au reuºit. Au venit la
Þarigrad. Mama ºi fetele s-au ascuns în pãpuºoi. Tatiana s-a dus sã
vadã ce se face în casa bunelului. A trecut pe lângã fântâna unde niºte
femei spãlau rufele. Ele s-au uitat la ea.
- Parcã e fata lui Aleoºa Rotaru, a zis una. Dar n-au oprit-o. Tatiana a
venit la casa bunelului, pe ocolite, ascunzându-se dupã un ºopron. Se
uita cu fricã ºi grijã în curte, dar l-a vãzut pe bunel ºi Galina stând la
masã. Când a apãrut Tatiana, bãtrânul Vichentie Cijacovschi a început sã
plângã. De durere ºi bucurie. El s-a dus dupã Ecaterina ºi celelalte fete.
Era 17 august 1944. Se ascundeau la bunel, aveau mereu frica sã nu fie
descoperite. Erau case libere, în sat, dar casa lor era ocupatã. Când mama
a ajuns la pãmântul ei, a cãzut în genunchi plângând cu hohote, amintindu-
ºi de toate suferinþele, de bãrbatul sãu Alexei, de toate nenorocirile lor.
Dar bucuria de a fi cu toþii împreunã a fost scurtã. Peste o lunã, zbirii i-au
arestat, întâi pe Maria ºi Ecaterina. Fetele nu erau toate acasã. A venit ºi
fratele Ecaterinei, refugiat din Arhanghelsk la Chiºinãu ºi, aflând de ei, a
luat fetele la Chiºinãu. Galina învãþa aici în clasa a ºaptea, iar Claudia
lucra ca secretarã undeva. Un cunoscut, venind din Þarigrad la Chiºinãu,
le-a adus trista veste cã mama ºi Tatiana sunt arestate. Peste câteva ore au
venit zbirii ºi le-au arestat ºi pe ele, ducându-le la Soroca, la închisoare.
În decembrie a venit la închisoare sã le vadã bunelul Vichentie, aducându-
le ceva de mâncare ºi haine calde. Dar nu i-au dat voie ºi el s-a întors
acasã fãrã sã le vadã. Pe drum a rãcit ºi a murit. NKVD-ul i-a încãrcat în

– 148 –
tren ºi au plecat înconjuraþi de santinele cu câini lupi spre Dnepropetrovsk,
apoi la Moscova, la Sverdlovsk... Le-au chinuit aºa pânã la Novosibirsk
ºi, în sfârºit, au ajuns la Ciulâm, unde au fost judecate. Pentru cã una nu
avea 18 ani, vroiau s-o transfere la închisoarea de minori, dar mama
Ecaterina a rugat judecãtorii sã le judece pe toate împreunã, sã nu le
despartã. Judecata a hotãrât sã stea în închisoare trei ani de zile, apoi sã
fie duse îndãrãt la Horoºee, pînã li se va împlini termenul de 20 de ani.
ªeful închisorii din Novosibirsk a venit sã vadã cine sunt noii deþinuþi.
Vãzând o familie întreagã, a dat ordin sã lucreze în atelierul de cusut,
pentru cã ele se pricepeau la aºa ceva. Aici coseau rufe ºi alte lucruri
pentru soldaþii sovietici de pe front. Trei ani de puºcãrie ar fi trecut cu
greu, dar aici mãcar aveau garantatã o bucatã de pâine ºi o supã fierbinte
pe zi ce nu era în deportare. A venit ºi termenul de eliberare. Ele erau de
acum apreciate ca bune lucrãtoare. Ecaterina l-a rugat pe ºef sã le lase
aici, sã nu le trimitã din nou la Horoºee. ªeful închisorii l-a rugat pe un
prieten al sãu sã le ia la lucru în atelierul sãu. Aºa au scãpat de Horoºee.
Mama ºi Maria s-au întors acasã în 1959, dupã moartea cãlãului Stalin.
- În anul 1958 ne-au chemat la comenduire ºi ne-au dat documente
de eliberare, dar eram nevoite sã iscãlim cã nu avem dreptul sã ne întoarcem
acasã ºi sã cerem îndãrãt averea furatã, dar nimeni dintre noi nu a dorit sã
iscãleascã aceastã hotãrâre. Claudia ºi Galina s-au reîntors abia în 1990,
când acest imperiu al rãului s-a destrãmat ca un balon de sãpun, fãrã un foc
de armã ºi a dovedit încã odatã lumii întregi cã a fost condus de niºte
oameni demenþi ºi criminali. Fetele erau deja cãsãtorite, fiecare avea viaþa
ei. Mama Ecaterina a venit la fratele sãu, la Chiºinãu, ºi a trãit aici,
cumpãrându-ºi o garsonierã.
Dar ºi aici, întorcându-se acasã, au fost mereu umilite ºi persecutate
de zbiri ºi de cozile de topor, care îºi ieºeau din piele, lingând mâna
stãpânului. Tatiana era cãsãtoritã cu Dumitru Berezovschi din
Hãsnãºeni, fost deportat ºi el. Familia lui Dumitru încã în 1929 a fugit
din Ucraina sovieticã, trecând Nistrul sub focul mitralierilor sovietice.
S-au stabilit la Hãsnãºeni, fiind ajutaþi de statul român sã-ºi refacã viaþa.
Dar cãlãii sovietici, ocupând Basarabia în 1940, i-au gãsit ºi aici,
deportându-i la 13 iunie 1941. În 1989 au fost cu toþii reabilitaþi. Au
dorit cu toþii sã se întoarcã la Þarigrad, dar casa lor a fost demolatã ºi în
locul ei s-a construit Casa de Culturã. Nimeni din conducerea comunistã
nu i-a ajutat cu nimic ºi nici nu ºi-a cerut iertare.
Bestiile roºii-tot bestii au rãmas. Îi alungau ºi din Chiºinãu.
- În 24 de ore sã vã luaþi tãlpãºiþa de aici, aºa le ordonau cozile de
topor, mulþi dintre ei erau copiii acelor criminali care au ucis atâtea sute

– 149 –
de mii de oameni nevinovaþi ºi care au adus acest pãmânt la sãrãcie ºi
mizerie.
Dar vremurile s-au schimbat. Poporul s-a trezit. Celor ce au suferit
de genocidul sovietic nimic nu li s-a întors din avere. Pãmântul lor a
fost dat celor venetici, care ºi-au pãrãsit baºtina lor atât de „iubitã”,
Rusia. Din toatã familia au rãmas pânã azi numai douã din acele
frumoase fete, care au trecut prin atâtea suferinþe. Claudia ºi Tatiana.
Ele se luptã cu bãtrâneþea, trãiesc din greu ºi deseori le curg lacrimi
amare din frumoºii ochi, amintindu-ºi de acele vremuri straºnice, de
acel genocid sovietic, care a distrus milioane de fiinþe omeneºti ºi încã
nu ºi-a primit pedeapsa cuvenitã. ªi când te gândeºti cã încã ºi azi se
mai gãsesc proºti, slabi la minte, care plâng dupã acele vremuri ºi ar
dori sã întoarcã roata istoriei. Dar istoria nu se repetã ºi, dacã
comunismul a scãpat de judecata omeneascã, nu va fi iertat de cea
dumnezeiascã. Se mai gãsesc mulþi care îl laudã pe despotul Stalin,
unii care habar n-au avut de ce se fãcea în jurul lor, alþii n-au dorit sã
ºtie, trãind o viaþã numai pentru ei, dar unii dintre ei au fost niºte canalii
ºi criminali, care ºi-au bãtut joc de popoare nevinovate, asuprindu-le ºi
nimicindu-le. Azi toate nenorocirile ce vin în Rusia sunt din cauza
pãcatelor ºi crimelor sãvârºite ºi Dumnezeu nu bate cu bãþul. Rusia nu
înþelege cã varsã sânge nevinovat, nimicind naþiuni mici, înrobind
popoare strãine. Dar Dumnezeu e mare ºi drept. Adevãrul e mai presus
de toate ºi dreptatea trebuie sã triumfe.

LIDIA ºI JENICÃ RUSU

Diamantele se mãsoarã în car-
ate,
sufletele prin dragoste.
Ovidiu Vasilescu
Valerian Aºtefanei (ªestacov) s-a nãscut la 14 iunie 1921 la Soroca,
unde tatãl lui era contabil la închisoare. La 28 iunie sovieticii au ocupat
cu forþa Basarabia, motivând cã este locuitã în majoritate de ucraineni,
spunând minciuni încã o datã. Tatãl lui Valerian se pregãtea sã dea în
primire sovieticilor 10 hectare de pãmânt, casa nouã conducerii, dar...
a fost arestat chiar a doua zi. Sovieticii au eliberat pe toþi cei aflaþi în
puºcãrie, dorind sã demonstreze cã sunt mai democraþi... ºi cã a venit o
conducere nouã, care va face dreptate tuturor. La 13 iulie trebuia sã fie
arestat ºi Valerian, care era student la Iaºi, unde avea o sorã.
Simþindu-se urmãrit, fiind acasã, a plecat la Chiºinãu ca sã i se piardã
urma. Aici s-a înscris la facultatea de agronomie. Învaþã, avea bursa la
– 150 –
început. Apoi bursa a fost stopatã, cãci zvonul despre arestarea tatãlui
sãu ajunsese ºi aici. A fost nevoit sã pãrãseascã agronomia ºi sã fugã la
Lãpuºna, unde s-a angajat învãþãtor. Aºa cum majoritatea intelectualilor
fugise din Basarabia, sovieticii aveau mare nevoie de cadre, cãci ei nu
ºtiau limba românã. Tot aici lucra ca învãþãtoare o fatã tânãrã, Lidia
Rusu, care avea ºcoala pe malul Prutului. S-au cunoscut la o adunare a
învãþãtorilor ºi în primãvarã s-au cununat. Tatãl lui Valerian era un om
sever ºi Valerian era un bãiat foarte econom, nu arunca banii pe vânt.
Tatãl Lidiei, Toader Rusu, era din comuna Sauca, iar mama Eudochia
din Cãlãraºi. Familia Rusu trãia acum în Chiºinãu. Acum Basarabia era
din nou eliberatã de ocupaþia sovieticã. Lidia era gravidã ºi aºtepta
copil. S-a nãscut o fetiþã la maternitatea din Chiºinãu, unde venise ºi
Regina Maria, vizitând spitalele din Chiºinãu, care erau pline cu rãniþi
de rãzboi. Regina s-a apropiat de patul Lidiei ºi i-a dat niºte flori ºi
ciocolata. Era o femeie bunã la suflet. În 1941 Lidia era funcþionarã la
CFR la Cãlãraºi. Pe Valerian îl luase în armata românã ºi-l trimise la
ºcoala de ofiþeri. Acum Lidia cu copilul stãteau la Chiºinãu cu pãrinþii
ei. În 1944 frontul se apropia de Basarabia ºi populaþia fugea de frica
sovieticilor în România. Lidia cu copilul s-a evacuat în România, unde
au repartizat-o la primãria din Craiova. A fost primitã, aranjatã ca în
rai, cum povestea ea. Trebuie de spus cã oltenii s-au purtat foarte frumos
cu acei ce se refugiau din Basarabia ºi Bucovina.
I-au dat ºi o camerã într-o casã bunã. Trebuie de notat cã în timpul
lui Ion Antonescu toatã populaþia s-a purtat foarte bine cu acei care
se refugiau, dorind sã scape de tãvãlugul sovietic. Oamenii îi ºtiau
deja foarte bine din anii de ocupaþie 1940-41, când întreaga
Basarabie era în lacrimi. În 1946, prin o numãrãtoare de voturi
frauduloasã, la putere au venit comuniºtii. Ei îi lãudau pe sovietici,
fãgãduiau o viaþã bunã, fãceau tot posibilul cât mai mulþi oameni sã
intre în partidul comunist, care pânã la armistiþiul din 23 august nu
avea nici o mie de membri. Pe mareºalul Ion Antonescu l-au împuºcat
la Bucureºti, el nu a fost trimis la Nurenberg sã aparã în faþa
judecãtorilor internaþionali. Sovieticii nu au dorit ca el sã spunã acolo
adevãrul despre Basarabia ºi Bucovina, ocupate de ei în 1940. El
nu ar fi tãcut din gurã, cãci era un om cu onoare, patriot al neamului
românesc. Ar fi strigat cãlãilor: Eu am luptat pentru Basarabia ºi
Bucovina, ele sunt þinuturi româneºti, o ºtie toatã lumea, dar ruºii
au ocupat cu forþa aceste plaiuri ºi timp de aproape 200 de ani îºi
bat joc de neamul românesc. El nu ar fi tãcut, cum tac azi mulþi
dintre demnitarii României, care ar da totul strãinilor numai ca ei sã

– 151 –
rãmânã în fotolii. Cine nu dorea sã intre în partidul comunist, era
îndemnat sã intre în partidul socialiºtilor, a lui Titel Petrescu, ucis
apoi tot de comuniºti, care nu vroiau sã împartã puterea cu nimeni.
Lidia a lucrat dactilografã, apoi impiegatã la CFR.
Avea 8 clase de liceu industrial de la Chiºinãu, terminate în 1939.
Valerian terminase liceul Xenopol din Iaºi, era matematician. Tot
acolo dãduse ºi bacalaureatul. Pe front fusese rãnit uºor în mânã ºi
venise ºi el la Craiova. Era demobilizat. Comuniºtii se stãruiau sã-i
scoatã din armatã pe toþi acei care fuseserã în armata regalã ºi sã-i
înlocuiascã cu alþii din diviziile Horia, Cloºca ºi Criºan ºi Tudor
Vladimirescu, din foºtii prizonieri în URSS, educaþi în alt duh. Vale-
rian lucrase la început ca notar, dar nu i-a plãcut ºi a intrat la o
ºcoalã de impiegaþi la CFR. Lucra impiegat ºi dãdea examen pentru
a deveni ºef de garã, dar era mereu respins. Poate pentru cã fugise
din Basarabia s-au poate ºtiau ceva despre tatãl sãu. Aºa au trãit la
Craiova pânã la bãtrâneþe. Valerian mai avea o „boalã”, cânta la
bisericã, avea o voce foarte bunã ºi puternicã. Lidia mai avea un
frate, Jenicã Rusu, care învãþa la Liceul „Haºdeu” din Chiºinãu, dar
se certase cu un profesor care-i fãcea mizerii. Atunci pãrinþii s-au
mutat la Tighina. El era un bãiat vesel din fire, îi plãcea sã asculte ºi
sã spunã bancuri. Aceste lucruri nu erau la modã în timpul
sovieticilor, dar Jenicã nu credea ºi nici nu ºtia cã aceste bancuri,
povestite de el prietenilor, îl vor duce departe de baºtinã ºi-i vor
distruge tinereþea. La o seratã, la Tighina, Jenicã s-a îmbrãcat ca o
fatã, ºi-a pus pernuþe înainte ºi înapoi. Se fãcuse o fetiþã frumoasã,
cu o broboadã de mãtase ºi dupã ea umbla un ofiþer sovietic. Se
stãruia sã danseze cu ea ºi-i fãcea curte. Sovieticii veneau deseori la
seratele de la Institutul învãþãtoresc. Fetele se amuzau, râdeau de
rus, pânã ce una i-a spus cã fata aceia e un bãrbat. Ofiþerul s-a supãrat
foc, i-a rupt rochia ºi a vãzut cã e bãiat. Dupã un timp, Jenicã ºi cu
alþi doi prieteni au fost pârâþi de o comsomolistã cã ei spun bancuri
la adresa sovieticilor. Dupã asta toþi trei au fost arestaþi, încãrcaþi
într-un tren de vite ce lua drumul spre Siberia. Dupã 32 de zile, fãrã
mâncare caldã, numai cu peºte sãrat ºi douã cãni de apã pe zi, au
ajuns la Irkutsk, capitala Siberiei. Drumul a fost plin de suferinþe.
Cu durere se uitau prin ferestrele zãbrelite cum se îndepãrtau de
baºtinã. În vagon erau 40 de oameni, loc de dormit nu era decât pe
podea. Era o cãldurã straºnicã, curgea sudoarea tot timpul de pe ei
ºi apã de bãut nu era. Li se dãdea o canã dimineaþa ºi una seara.
Flãmânzi, însetaþi, în vagonul de fier încãlzit de razele dogoritoare

– 152 –
ale soarelui nu le ajungea aer, erau ca niºte peºti pe uscat. Uneori se
apropiau de gemuleþele cu zãbrele sã mai ia o gurã de aer curat, dar
santinela îi alunga, întinzând baioneta lungã, ascuþitã spre geam.
Zile grele, îngrozitoare, neaºteptate. Era deja rãzboi ºi în drum
întâlneau trenuri cu tancuri, pline cu soldaþi ce mergeau spre front.
Populaþia arunca cu pietre în vagonul lui Jenicã, înjurându-i ºi
strigând cã sunt „duºmani ai poporului sovietic”, trãdãtori, spioni ºi
multe altele. La Irkutsk i-au dat jos din tren, apoi i-au mânat în port,
unde pe fluviul Angara îi aºteptau niºte ºlepuri. Dupã ce i-au
încãrcat, ºlepurile trase de remorchere au luat-o la drum. O jumãtate
de zi ºi o noapte au mers pânã la satul Usolie. Aici i-au descãrcat pe
malul pustiu ºi, încolonaþi câte ºase în rând, au pornit prin sat spre
destinaþie. 18 kilometri de drum de þarã, cu praf mulþ pe o cãldurã
înãbuºitoare, fãrã un gram de apã, cu gura ºi buzele uscate de sete.
Spre searã au ajuns la vestita puºcãrie „Centrala lui Alexandru” care
un veac întreg primea între pereþii sãi pe acei nenorociþi cãzuþi în
ghearele comuniste cu vinã sau fãrã vinã.
Un zid mare ºi lung de cãrãmidã înconjura clãdirile mari, unele de
trei etaje, altele mai joase, lungi ºi sinistre. Viaþa la închisoare nu e ca
cea de la libertate. De aici îl duceau pe Jenicã la Irkutsk, la anchetare.
Aici îl forþau sã recunoascã lucruri ºi fapte stranii, de care el nu ºtia
nimic. Nu-i dãdeau pace nici ziua, nici noaptea. Dar a avut noroc. Dupã
vreo trei sãptãmâni i-au schimbat anchetatorul. Acesta s-a dovedit a fi
un om de treabã, s-a uitat la tinerelul de 17 ani ºi i-a închis dosarul,
vãzând cã nenorocitul nu are nici o vinã. L-a eliberat din detenþie, dându-
i o trimitere la lucru, la o uzinã militarã. Aici, neavând unde trãi, dormea
pe niºte þevi calde într-un bloc. L-au luat la lucru ca un ucenic de strungar,
i-au dat cartele pentru pâine ºi produse alimentare ºi cãmin. Dupã o
vreme a devenit strungar. Prin 1943, mergând prin oraº, a vãzut un
anunþ de admitere la un Institut de mineri. ªi-a cerut voie sã-i dea drumul
pentru câteva zile sã dea examenele. Nu i-au dat drumul, atunci toþi
lucrau pentru front. Îi trebuia un buletin medical. A vrut sã se opãreascã
cu ulei fierbinte, dar bãieþii i-au spus cã poate sã rãmânã fãrã mânã.
Atunci s-a opãrit cu apã fiartã. A venit la Institut ºi a dat examenele.
La chimie – 4, la matematicã – 4, la limba rusã – 2. de unde sã ºtie el
rusa? Când a venit sã controleze listele, numele lui nu era. Jenicã s-a
dus la rector.
- Am dat toate examenele, dar nu sunt în listã, a îngâimat el.
- Pãi ai nota 2 la rusã, i-a rãspuns rectorul .
- Nu ºtiu rusa, la români n-am învãþat-o. S-a uitat rectorul la el

– 153 –
lung, dar l-a primit. Era un Institut de minerologie evacuat din
Leningrad. Jenicã învãþa pe nota cinci. Când s-a eliberat
Leningradul, Institutul s-a întors acasã. Jenicã se cãsãtorise la Irkutsk
ºi nevasta era tot studentã, împreunã cu el. În 1944 s-a întors în
Basarabia, aducând nevasta gravidã la pãrinþi. S-a nãscut o fetiþã. El
avea deja la Leningrad a cãmãruþã în cãmin. Când s-a nãscut fetiþa
li s-au dat douã camere. A terminat învãþãtura ºi lucra într-un birou
de constructori. Îl îndemnau sã intre la aspiranturã, dar bursa era
prea micã – 1600 de ruble ºi el având familie a refuzat. Atunci a
rugat sã fie trimis undeva, unde sã aibã o leafã bunã. L-au trimis la
Sahalin, unde a lucrat 17 ani, la o minã ºi apoi la construcþii. Venind
în concediu acasã, la pãrinþi, un prieten de la Sahalin, stabilit în
Chiºinãu, l-a adus la Bodiul, primul secretar al C.C. al P.C.M. din
Moldova.
Acesta, având nevoie de specialiºti, l-a trimis la o secþie de construcþii.
Cu timpul Jenicã a devenit ministru adjunct în Moldova. Viaþa i-a
despãrþit pe sora Lidia ºi fratele Jenicã. Lidia ºi-a trãit viaþa în Craiova,
Jenicã a fost nevoit sã trãiascã în „Þara sovietelor”.
De cîte ori veneam la Craiova cu soþia Veronica, ne opream la dna
Lidia, care împreunã cu alt om cu suflet mare, Vergiliu ªtefanin, ne-au
ajutat la întemeirea Muzeului Memoriei Neamului la Chiºinãu.
PANTELIMON RUSU–NICANOR
Dta, dle profesor Constatin Stere,
nu-þi aparþii d-tale, ci ºi Basarabiei,
ºi nu ne poþi pãrãsi în aceste vremuri grele.
Eu te rog sã te pui în capul nostru,
ºi eu te voi urma întotdeauna ºi pânã la capãt,
unde ne vei duce pentru binele acestei Basarabii a noastre.
Scrisoarea lui Pan Halippa adresatã lui C. Stere
Într-o searã, am citit un articol într-un ziar, nu mai ºtiu în care, despre
un savant român, un filolog, care ºtia prea multe limbi. Un învãþat nãscut
în Basarabia noastrã, pe acest pãmânt atât de pãtimit în istoria sa. Un
articol scris în amintirea acelui om, care a fost Pantelimon Rusu, Nicanor,
cum îl numeau acasã pãrinþii, vecinii ºi prietenii de joacã. Nicanor s-a
nãscut în satul Chetrosu, raionul Drochia, la 22 iulie 1910, în Basarabia,
gubernie ruseascã pe atunci. L-au botezat cu numele Pantelimon, dar a
rãmas pe viaþã aºa cum îl numeau toþi – Nicanor.
Pãrinþii lui nu erau bogaþi, aveau câteva deseatine de pãmânt, pe

– 154 –
care-l lucrau din zori pânã în noapte, câºtigându-ºi pâinea cea de toate
zilele. Zece copii erau la pãrinþi, Nicanor era cel mai mare. Erau timpuri
grele, dupã rãzboiul ruso-japonez, unde au murit ºi mulþi moldoveni
pentru slava ºi mãreþia þarului.
Þarul îi lua cu forþa în armata sa, care se stãruia sã cucereascã tot
mai multe pãmânturi, sã aducã cât mai multe popoare sub jugul Rusiei.
Pãrinþii lui Nicanor au trecut prin toate nevoile rãzboiului, prin
revoluþia din 1905 ºi prin suferinþele primului rãzboi mondial, care a
distrus milioane de fiinþe omeneºti. Puþini sunt azi în viaþã din acei
copii care îºi mai aduc aminte de povestirile pãrinþilor sãi despre rãzboiul
crunt ºi despre revoluþia poporului, vremuri când viaþa omului nu costa
nimic ºi bandele bolºevice se rãsculau împotriva þarului, fãcându-ºi de
cap pe pãmântul Basarabiei. Femeile ºi fetele se ascundeau prin poduri,
prin beciuri ºi chiar prin pãduri, când de la frontul din Carpaþi veneau
turme de soldaþi rãsculaþi, care cutreierau satele, îmbãtându-se cu vinul
gospodarilor moldoveni ºi cãutând fetele din sat. ªi mare nenorocire
era, când vreo fatã nereuºind sau întârziind sã fugã în pãdure, cãdea în
mâinile lor, cã erau în armata þaristã ºi din acei cu ochi strâmbi, care
numai milã nu aveau în sufletele lor. Dar a trecut ºi asta, au venit armatele
fraþilor din România, alungând hoardele bolºevice, care îºi fãceau
mendrele în Basarabia, semãnând dezmãþ, fricã ºi moarte.
La început dupã unirea Basarabiei cu Patria-mamã nu a fost uºor,
dar statul român ºi regele Ferdinand s-au þinut de cuvânt. Au luat
pãmântul de la boierii ruºi ºi moldoveni, cãpãtuiþi pe nedrept cu mii
de deseatine, ºi le-au împãrþit þãranilor, fãcându-le dreptate, boierilor
lãsându-le câte 100 de hectare, ca sã aibã cu ce trãi. Viaþa s-a mai
liniºtit, s-a mai dres, s-a fãcut mai bunã. A fost adoptatã ºi o Constituþie
nouã, democratã, ºi legi noi, drepte.
Nicanor a crescut, a terminat ºcoala primarã din satul Sauca, din
plasa Donduºenilor, unde trãiau pãrinþii. Cu toate cã era greu cu traiul,
tatãl lui, Eremia, l-a trimis la ºcoalã la Chiºinãu, cãci învãþa bãiatul
bine, era ager la minte ºi stãruitor. ªi aici învãþa bãiatul bine ºi profesorii,
vãzând stãruinþa lui, i-au dat o bursã, sã-i fie mai uºor. Au trecut anii.
Nicanor a devenit un bãiat înalt, svelt, simpatic, chiar ºi fetele începuse
sã se uite la el. Nu le prea avea el în gând, trebuia sã-ºi croiascã viaþa
lui, sã ajungã la bucata sa de pâine, sã nu stea pe capul pãrinþilor, cã
erau tocmai zece copii, dintre care ºi fete care cereau zestre. În 1930 a
intrat la Universitatea din Iaºi, învãþa franceza, italiana ºi alte limbi
romanice, cãci erau pe placul lui. A terminat universitatea cu cea mai
înaltã notã – „Magna cum laude”. Dovedise sã facã ºi un an de armatã,

– 155 –
cã era cu termen redus. O fãcuse în frumosul oraº al banilor Olteniei –
în Craiova. I-a plãcut mult acest oraº, dar ºi oltenii cu vorba lor dulce ºi
tãrãgãnatã, ºi oltencele erau fete frumoase. Îl mai alintau ele, cã, de aºa
e tinereþea, cã anii se duc repede. S-a întors dupã un an de la armatã
bãrbat în toatã firea, cãci este o vorbã cã numai armata ºi nevoile te fac
om adevãrat, cãlit, bun la toate. În 1935, la universitate a avut loc un
concurs la literaturã cu tema: Cum era înfãþiºatã Roma în literatura
românã?
A scrise el aceastã tezã foarte bine, cãpãtând premiul întâi, iar în 1936
l-au trimis în Italia la cursuri în oraºul Perugio pe malul Tibrului, râul
care trece ºi prin Roma cea vestitã. Pe tânãrul student, doritor de
învãþãturã ºi de viaþã, l-au fermecat vederile acestei þãri, cu oameni veseli,
veºnic cântând ºi sociabili. A vãzut frumuseþile lunii: Veneþia ºi Roma,
Genua ºi Neapolul, Sicilia ºi Corsica lui Napoleon, Lombardia cu munþii
sãi veºnic înzãpeziþi chiar ºi în lunile de varã ºi multe, multe altele, pe
care nici nu le visase vreodatã... Deseori venea pe malurile calde ale
mãrii Adriatice ºi gândurile îl duceau departe, în satul sãu, unde viaþa era
mai durã, mai grea, cu mai multã trudã.
Aici era îndeajuns sã întinzi mâna ºi portocalele cãdeau singure în
ea. Dar vremea fuge ºi nimeni nu o poate opri. S-a întors din nou la
universitate ºi iarãºi s-a apucat de învãþãturã, sã ºtie cât mai multe. A
trecut examenul de diplomã ºi din nou l-au trimis la Roma pentru
aprofundarea cunoºtinþelor de limbi romanice ºi pregãtirea tezei de
doctorat. Profesorul sãu de la Iaºi, Iorgu Iordan, îl stima ºi-l iubea pentru
firea lui bunã, pentru setea de învãþãturã, pentru tot ce avea bun în el.
Uneori îl mai chema la o gustare la el acasã, cãci ºtia bine profesorul
Iorgu Iordan nevoile studenþeºti, cãci ºi el era bãiat de la þarã, sãrac ºi
obijduit de cei mai mari ºi tari. Peste un an a devenit doctor în filologia
limbilor romanice. ªi-a susþinut teza: Limba lui Djovani Verga, fondatorul
realismului în Italia în veacul al 19, având mare succes.
Totul era bine, uºile se deschideau în faþa lui. Dar s-a întâmplat o
mare nenorocire pe pãmântul Basarabiei. Doi cãlãi, conducãtori de mari
puteri ºi-au dat mâna ºi au împãrþit pãmânturile strãine... La 28 iunie
1940 þara vecinã, þara rãului a ocupat cu forþa pãmântul Basarabiei, a
furat din nou o bucatã din pãmântul românesc. Jale mare, suferinþe,
nevoi... Cine le-a cântãrit, cine le-a mãsurat cândva? Numai acei care
au trecut prin teroarea roºie pot sã înþeleagã suferinþele acestora departe
de baºtina sa, pe pãmânturi strãine. Pãrinþii, surorile, fraþii, toate
neamurile au rãmas acolo, peste Prutul blestemat, ale cãruia maluri mai
mult de un veac i-a despãrþit pe români de români, nenorocindu-i pe

– 156 –
cei din dreapta ºi din stânga râului. Cine a dovedit sã fugã din calea
nãvãlitorilor, a avut noroc.
Propaganda din Rusia, þara enigmaticã, ascunsã de toþi de apele
Nistrului, rãspândea ºtirile despre viaþa bunã, de dreptate ºi adevãr.
Lumea capitalistã era deja cunoscutã de popoare, pe ei îi atrãgea lumea
nouã, biruitoare în revoluþia din 1917, care striga la toate colþurile, la
adunãrile internaþionale cã vrea dreptate ºi pace pentru toate neamurile,
o viaþã nouã, bunã, frumoasã... Pentru toþi...
Cine putea sã se îndoiascã atunci, când nimeni nu ºtia cã cei doi
cãlãi, Stalin ºi Hitler, împãrþiserã deja lumea la 23 august 1939.
Da, au fost: pactul Ribentrop-Molotov, împãrþirea Poloniei, raptul
Basarabiei, Bucovinei, Þãrilor Baltice...
Dar toate cu un singur scop, spuneau ei: altã viaþã, pentru toþi,
împotriva lui Hitler, împotriva teoriei de rase, o democraþie adevãratã,
un viitor luminos...
Peste Basarabia s-a aºternut o noapte întunecatã. Nicanor nu putea
crede acelora care fugeau din calea ruºilor sovietici, care povesteau
lucruri de nedescris, groaznice, despre noua stãpânire. El, care împreunã
cu alþi tineri italieni luau parte la diferite discuþii, adunãri ºi manifestaþii
ale muncitorilor din Italia împotriva lui Musolini, împotriva fascismului
italian, nu putea crede cã în noua þarã a socialismului, visat de toate
popoarele, puteau sã se întâmple crime împotriva umanitãþii. ªi acolo,
în Italia, mulþi tineri înflãcãraþi de ideile noi, de filozofia lui Marx, Engels,
Lenin ºi Stalin, visau la o altã viaþã, nouã, dreaptã, bunã pentru toþi, la
egalitate, frãþie ºi libertate.
La început vroia sã se întoarcã acasã, la pãrinþi, în Basarabia, dar cei
ce fugeau peste Prut l-au înduplecat sã mai aºtepte, sã se mai gândeascã.
La 22 iunie s-a început rãzboiul. Ion Antonescu a dat ordinul:
„Soldaþi, Vã ordon, treceþi Prutul ºi dezrobiþi pãmânturile strãmoºeºti!”.
Un rãzboi crunt, sângeros, cu mari pierderi omeneºti dintr-o parte ºi
alta a frontului.
În 1942 a fost mobilizat ca ofiþer ºi a fost trimis pe front, în Crimeea.
Aici, cunoscând limba rusã, era traducãtor. În suflet Nicanor era pentru
pace, avea idei socialiste, era împotriva rãzboiului. În Crimeea viaþa
era bunã, departe de front, nu se auzeau bubuiturile tunurilor. Se mai
întâmpla pe alocuri, în munþi, cã se iveau partizanii sovietici, care
distrugeau obiective militare, ucideau ofiþerii ºi soldaþii germani ºi
români, dar erau prinºi ºi împuºcaþi sau aruncaþi în lagãre nemþeºti.
Lupte grele se dãdeau mai departe, la Harkov, la Don. Aici, în
Crimeea timpul era frumos, Marea Neagrã era la fel de caldã ca ºi în

– 157 –
Constanþa. Rusoaice la tot pasul. Rãzboi ca rãzboi, dar fetele vroiau
sã se distreze, sã danseze, sã meargã la restaurant, sã mai uite de
nevoile rãzboiului. Chiar cu duºmanii. Românii erau simpatici, veseli,
buni la suflet, dorind sã uite de front, de oameni schilozi, dar cu dorinþa
de a trãi. „Cântã, þigane, din vioara ta fermecatã, cã noi suntem încã
vii, ºi ce o fi mâine, nu ºtie nimeni”. ªi vioara plângea, uneori îþi
curgeau lacrimile, te gândeai la acei ce-ºi dorm somnul de veci pe
pãmânturi strãine...
„Toarnã paharele pline, azi ne distrãm, azi iubim...” Nicanor ºtia
rusa ºi fetele aveau multã încredere în el, îl considerau de al lor.
A trecut un an de când era în Crimeea. Într-o zi a fost chemat la
comandament ºi trimis în þarã, la Craiova. Legãturile sale cu rusoaicele
deveniserã suspecte. Frontul se întorcea îndãrãt ºi se apropia tot mai
mult de România. Din Basarabia mulþi se refugiau în þarã, trecând Prutul,
luând cu ei ce puteau.
Fugeau sã scape de urgia sovieticã. Ei nu uitaserã de anul 1940, de
prima „eliberare” sovieticã.
Americanii bombardau România cu sute de avioane, care fãceau
ravagii, ucideau oameni, distrugeau clãdiri, lãsându-i fãrã adãpost. Era
jale, mizerie, foamete, lacrimi...
În 1944 rãzboiul a fãcut o cotiturã pentru România. Basarabia a
rãmas la ruºi. Acasã! Acasã! Dorinþa de a se întoarce îi ardea inima. Va
fi o altã viaþã, altfel nu se poate, tot ce e rãu va trece ca un vis urât ºi
totul se va îndrepta. Þara, care a eliberat atâtea popoare de robia lui
Hitler, va face o viaþã nouã, liberã, bunã... Chiar ºi cei întorºi de pe
front, schilodiþi, credeau cã va fi mai bine. Acum Uniunea Sovieticã
apãrea în faþa tuturor ca o eliberatoare a popoarelor de sub jugul fas-
cist, nu putea ea face rãu oamenilor. Numai cei trecuþi prin teroarea
sovieticã nu aºteptau nimic bun. Ei ºtiau multe, trãiserã ºi vãzuserã
multe. Omul trãieºte cu speranþa, care îl þine în viaþã, îi dã putere sã
lupte.
Dupã 23 august basarabenii sunt demobilizaþi, le dau drumul acasã,
ei sunt cetãþeni a unei þãri strãine. Nicanor se înscrie în orãºelul Corabia
pentru a pleca în Basarabia. Zile de aºteptare, de chefuri cu prietenii.
Cine ºtie când o sã-i mai vadã?
Stã de vorbã cu ruºii din oraº, cãci sunt mulþi militari aici. Când le
spunea cã el se întoarce acasã, în Basarabia, ei îl încurajau, îi spuneau
cã ei au nevoie de aºa specialiºti. Îi fãgãduiau servicii bune, bine plãtite.
Aici, la Corabia, ºi în toatã România erau venite diviziile sovietice
care îºi fãceau de cap în þarã. Se îmbãtau, arestau pe oricine nu le era pe

– 158 –
plac, îi dezbrãcau de paltoane, îi jefuiau de ceasuri, demonstrau noua
civilizaþie. Nicanor care vorbea ruseºte le mai plãtea chefurile ºi îºi
gãsise prieteni printre ei. Dar l-au minþit bine, frumos. Aºa cum ºtiau ei
s-o facã, doar au minþit popoare întregi ºi mulþi au cãzut în cursa lor. I-
au crezut. A început ºi vânãtoarea dupã acei basarabeni care fugiserã
din Basarabia de frica sovietelor. Acum îi prindeau ºi-i întorceau acasã,
unde îºi bãteau joc de ei, îi aruncau în lagãre sau îi trimiteau în Siberia.
La Corabia le-au dat la basarabenii care se întorceau acasã câte 350000
de lei, dar Nicanor nu i-a luat. Profesorul Iorgu Iordan era deja la
Bucureºti, în noua conducere a þãrii.
- Nu te du, Nicanor! îi spunea el. Rãmâi aici. Uite, te aranjez în locul
meu, la universitate. Doar eºti savant de mâna întâia! Nu pleca, eu am
mai aflat câte ceva, nu pleca în Uniunea Sovieticã! Eu mã duc ambasador
la Moscova, rãmâi în locul meu!
Dar Nicanor nu l-a ascultat. A trecut graniþa la Reni, peste Dunãre.
Pe malul celãlalt l-au întâmpinat ruºii.
- De unde vii? Cine eºti?
- Sunt savant, am multe lucrãri, mã întorc acasã, o sã fiu de folos.
Am învãþat chiar în Italia! Sunt socialist!
- A, dta ai fost în Italia? Eºti fascist? Ce socialist mai eºti! Treci
încolo, la dreapta, ºi l-au împins spre o grupã de repatriaþi, care îºi
aºteptau îngrijoraþi soarta.
- Pãi, eu n-am nici o vinã. Am venit de bunã voie acasã, sã lucrez.
- Treci dupã sârmã, a þipat enkavedistul, o sã ne lãmurim cine eºti!
Din Reni a nimerit în lagãrul de triere din Chiºinãu. Aici foamete,
sete, cu ei se purtau de parcã nu ar fi fost oameni, ci niºte duºmani.
Costumul s-a rupt, ghetele s-au gãurit, ciorapii nu mai sunt, i-au furat.
Câteva luni de anchetare, înjurãturi, umilinþe... De ce? Pentru ce? ªi
l-au trimis nu la universitate, sã fie de folos tinerilor studenþi, ci într-un
lagãr din Odesa, sã construiascã oraºul, doar ei, românii l-au distrus.
Toþi au uitat cã la retragere soldaþii sovietici au aruncat multe clãdiri în
aer, sã nu rãmânã la români. Despre asta nu spun nimic. Dau toatã vina
pe români. Nicanor, împreunã cu alþi prizonieri nemþi, români, unguri
ºi alte neamuri, lucrau câte 12 ore, curãþau clãdirile de dãrãmãturi.
Flãmânzi, însetaþi, sub înjurãturile santinelelor lucrau blestemându-ºi
soarta. Din Odesa l-au trimis la Poltava, apoi la Stalino. Aºa au trecut
patru ani de umilinþe, foamete, frig... Unde nimerise? se întreba el, de
ce aºa o soartã? Doar nu fãcuse nimãnui rãu... Era ºi el marxist, social-
ist... În ultimul timp devenise traducãtor de limbã rusã. Cineva trebuia
sã ia legãtura cu nemþii, italienii, românii ºi alte neamuri, cã ruºii nu

– 159 –
ºtiau alte limbi. Acum îºi dãdea seama de adevãrul auzit înainte despre
Rusia sovieticã. Afla multe despre viaþa acestui popor mereu flãmând,
despre mizeria în care trãia, muncind din greu, tot sperând într-un viitor
mai bun. ªi acum toþi trãiau cu aceeaºi speranþã, cã dupã un rãzboi atât
de crunt, sângeros, va fi o altã viaþã, doar cuceriserã o lume întreagã,
jumãtate de Europã ºi trebuia sã se schimbe ceva spre bine.
În sfârºit, dupã patru ani de suferinþe, în 1948, a fost eliberat din
lagãr. S-a întors acasã. În drumul pe care-l fãcea cu trenul vedea mizeria
aceste þãri uriaºe, cu bogãþii date de Dumnezeu ºi cu un popor dintre
cele mai sãrace. Dar, credea el, totul e din cauza rãzboiului. Totul se va
îndrepta. În sfârºit, dupã zile lungi, de foame ºi frig, a reuºit sã se întoarcã
acasã. Nebãrbierit, într-o manta sovieticã militarã, ruptã pe alocuri,
pãrinþii nu l-au recunoscut. Apoi l-au primit cu bucurie, fericiþi cã
scãpase teafãr din rãzboi, cã s-a întors acasã. Aici a mai aflat veºti
neplãcute despre viaþa din Basarabia, despre arestãri, deportãri, despre
foametea din 1946-1947, despre mulþi care nu mai erau în viaþã. Zeci
de mii de moldoveni nu se întorseserã acasã din rãzboi. Tot aici a aflat
ºi despre „postavca” sovieticã, despre impozitele mari la care era impusã
populaþia de la þarã. Era jale mare, autoritãþile îi presau sã intre în colhoz
ºi oameni nu vroiau.
Nicanor a dovedit sã-ºi vadã mama, care era greu bolnavã. În acelaºi
an ea i-a pãrãsit. Surorile ºi fraþii crescuserã, erau mari ºi lucrau. Aici,
în satul Sauca, n-a putut sã se aranjeze, ca învãþãtor. Era un tip suspect,
a fost ofiþer la români, reîntors din lagãrul sovietic. Din nou s-au început
cercetãrile la NKVD. L-au aranjat învãþãtor la recruþii care trebuiau sã
facã armata. Bãtaie de joc! El, doctor în filologie de limbi strãine, cu
diplomã de la Roma, acum se ocupa de tinerii recruþi, care-ºi bãteau
joc de el. Fãcea cu ei gimnasticã, marºuri, le vorbea despre noua
orânduire sovieticã...
Umilinþe, depresii, viaþa devenise fãrã rost, o viaþã amarã. Era cãsãtorit
cu o fatã, avea un copil. Viaþa nu-i fãgãduia nimic bun. Lagãrul, rãzboiul,
umilinþe, visul socialismului distrus, l-au determinat sã se sinucidã.
ªi-a tãiat vinele...
Dar l-au salvat. A fost adus la Costiujeni, unde l-au lecuit. Moºul
lui, Teodor Rusu ºi fiica lui Lidia l-au încurajat, l-au susþinut ºi el a
înþeles cã viaþa trebuie trãitã, refãcutã ºi ºi-a gãsit noi puteri pentru a
începe totul de la început. A lucrat ca învãþãtor la ºcoala moldoveneascã
din Atachi, apoi în satul Navârneþ ca profesor de francezã. Peste un
timp reuºeºte sã se transfere la Chiºinãu, unde a lucrat ca metodist la
Institutul de perfecþionare a învãþãtorilor. Apoi a trecut cu lucrul la

– 160 –
Academia de ªtiinþe la un post mic, neînsemnat. Din cauza biografiei
sale era mereu suspectat, umilit, þinut departe de posturi înalte. La
comemorarea a 700 de ani de la naºterea lui Dante scrie o lucrare despre
acest poet, dar lucrarea nu i-a fost aprobatã tot din cauza trecutului sãu,
ca fost ofiþer român. Aºa era în acele vremuri de triste amintiri. Atunci
s-a dus la un funcþionar ºef în partid ºi a stat cu el de vorbã. Acesta s-a
nimerit om inteligent ºi l-a înþeles. Lucrarea lui a fost prezentatã la o
adunare la care erau prezenþi niºte italieni invitaþi la Chiºinãu. Nicanor
Rusu a þinut ºi o prelegere foarte bine apreciatã de italieni. Dupã asta
Nicanor a primit ºi un premiu de 7000 de ruble. Aºa cum diploma
italianã nu i-a fost recunoscutã, a fost nevoie sã termine facultatea de
limbi de la Universitatea din Chiºinãu. ªtia limbile francezã, italianã,
spaniolã. A devenit candidat în ºtiinþe filologice. Acum participa activ
la conferinþe, scria articole ºtiinþifice, mai ales despre scriitorii români.
Îi promova pe Coºbuc, Haºdeu, Eminescu, Asachi, Ovidiu, Zamfir
Arbore, Negruzzi, Russo, Creangã, Bucov, Bogdan Istru ºi alþii.
Popularizarea scriitorilor români îi aduce multe neplãceri din partea
duºmanilor românismului, care se zbãteau pentru rusificarea
moldovenilor români. Ce a fãcut a fost un act de mare curaj din partea
lui, când tot ce era românesc se interzicea, iar promotorii erau aspru
pedepsiþi, rãmânând fãrã lucru.
În 1957 a fost decorat cu insigna „învãþãtor emerit al
Învãþãmântului”. Dupã mulþi ani de muncã a mai fost decorat cu ordinul
„Pentru muncã”.
Durerea i-a rãmas totuºi, în suflet cã nu l-a ascultat pe profesorul
Iorgu Prodan, cãci dacã rãmânea în România, viaþa lui ar fi fost alta.
Era singur vinovat. Ideile sale socialiste marxiste s-au spulberat, nu
mai credea în nimic ºi în nimeni, viaþa i-a dat lecþii aspre. Cele vãzute
în jurul sãu îi provocau indiferenþa ºi apatia faþã de slugile regimului,
care îºi bãteau joc de neam, de limbã, de istorie, de tot ce era românesc.
Singura lui bucurie erau studenþii ºi orele de cursuri la universitate,
unde se strãduia sã dea cât mai multe cunoºtinþe tinerilor generaþii.
Ajuns docent la catedra de limbã spaniolã, era iubit de studenþi ºi
respectat de acei profesori care nu-ºi pierduse conºtiinþa ºi dragostea
de neam. În România ar fi ajuns academician, oameni de talia lui erau
rari în perioada socialismului, când mediocritãþile îºi fãceau mendrele,
treceau peste trupuri ºi deveneau doctori prin protecþii ºi lucrãri plagiate.
Prietenia sa cu Iorgu Iordan continua, cãci el era acum în România
vicepreºedintele Academiei Române ºi uneori aceºti doi savanþi se
întâlneau ca buni prieteni ºi discutau orice probleme fãrã nici o teamã.

– 161 –
 La bãtrâneþe Nicanor ºi-a pierdut auzul. Trãia cu a doua nevastã
care îl îngrijea. Fericirea a trecut alãturi de el.
Uneori, în clipe de apatie ºi dezamãgire, se învinuia cã nu ºi-a fãurit
viaþa aºa cum trebuia. Dar era trãitã ºi nu o putea începe din nou.
Doamne, câte talente româneºti s-au pierdut din cauza unor agramaþi,
profitori, criminali de tipul lui Bodiu, Smirnov ºi alþii....
FRAÞII
(Închin aceastã povestire prizonierilor de rãzboi români,
martirizaþi în oraºul Bãlþi 1944-46)
I
El se plimba în jurul mesei, cu paºi mici, înceþi, trãgând din pipã,
tutunul primit în dar de la preºedintele Americei. Uneori se oprea lângã
harta mare, fixatã de perete, unde chiar ieri, se fãcuse un raport detaliat
asupra situaþiei de pe toate fronturile ºi din localitãþile eliberate de sub
vrãjmaºi. Pe frontul de Sud sãgeþi negre ºi roºii erau îndreptate spre
poziþiile româneºti de pe râul Prut. Cea mai mare parte a teritoriului
Basarabiei era în mâinile forþelor sovietice în ofensivã. De la Prut ºi
pânã la poalele Carpaþilor stãteau armatele române fãcând sforþãri
disperate, de a rezista împotriva înaintãrii impetuoase a numeroasei
armate roºii.
Jukov! a rostit el spre ofiþerul, care apãruse la chemarea fãcutã prin
apãsarea butonului soneriei. Era aproximativ ora 7.00 dimineaþa. Ziua
începea posomorâtã, cerul era acoperit de nori suri. Prin geamurile
îngheþate ale clãdirilor din Kremlin pãtrundea lumina tristã ºi confuzã a
începutului zilei de primãvarã. Exact peste o jumãtate de orã a intrat
Jucov, proaspãt bãrbierit ºi aducând cu sine un miros de parfum „Krasnaia
Moskva”.
- Luaþi loc, tovarãºe Jukov a zis micul om, rãspunzând cu o uºoarã
miºcare a capului la salutul celui chemat. Jukov s-a aºezat pe unul
din numeroasele scaune, orânduite în jurul mesei enorme de stejar,
masã atât de bine cunoscutã, unde comandantul suprem fãcea
îndrumãrile sale de ordin militar. Omuleþul tãcea, trãgând din pipa sa
iubitã ºi împãrtãºind aroma tutunului în toatã încãperea. Jukov încerca
în gând sã ghiceascã motivul acestei chemãri urgente. Cãci abia ieri
seara târziu, plecase de aici ºi toate erau deja parcã vorbite ºi puse la
cale. Ce i-o mai fi dat în cap, oare bãtrânului?
În sfârºit, Comandantul Suprem s-a apropiat de masã, ºi-a descãrcat
cenuºa de la tutunul fumat din pipã, s-a uitat lung, pãtrunzãtor, la oaspete

– 162 –
ºi a zis pe un ton tãios, cu accentul caracteristic celor din Caucaz (Geor-
gia):
- Iatã ce vreau sã spun, tovarãºe Jukov!
Treburile merg bine pe front. Noi eliberãm acum Basarabia. Aº vrea
sã ºtiu cum se comportã moldovenii faþã de armata sovieticã. Sunt
bucuroºi de venirea noastrã pe pãmântul lor?
- Vedeþi tovarãºe Comandant Suprem, a început sã rãspundã, pru-
dent, Jukov. Acest teritoriu a fost eliberat în anul 1940. Numai un an
de zile Basarabia a fost a noastrã... Bineînþeles cã populaþia bãºtinaºã
din Basarabia ºi Bucovina întâmpinã armata roºie fãrã mare plãcere.
Eu aº spune chiar foarte rezervat, mai ales cã nemþii s-au purtat aici în
general corect, nu ºi-au fãcut de cap ca în alte pãrþi...
- Pãi, iatã m-am gândit ºi eu la acest lucru, tovarãºe Jukov! ªtii
proverbul: Corb - corbului nu-i va scoate ochii!
Comandantul Suprem a tãcut câteva minute în ºir, iar Jukov a tot
aºteptat preluarea convorbirii. Cã nu degeaba îl chemase el, într-un
asemenea moment încordat din timpul pregãtirii de ofensivã pe frontul
apusean. ªi din vocea tãioasã, neîngãduitoare la contraziceri, i-a rãsunat
lui Jukov în urechi.
- Trebuie sã mobilizãm basarabenii, moldoveni, în armata noastrã!
Sã fie trimiºi împotriva fraþilor lor! Sã-i forþãm sã lupte împotriva fraþilor
lor! Între ei sã fie urã, nu înþelegere! Lasã sã se omoare unul pe altul!
Cu cât mai puþini vor rãmâne ei pe acel pãmânt, cu atât mai bine pentru
noi”! Noi vom aduce în locul lor noroadele noastre, pe ruºi, pe ucraineni,
pe alþii...Pãmântul, teritoriul acela, sã fie pentru totdeauna al nostru,
populat în majoritate de oamenii noºtri... Þarul nu era prost! Timp de
mai mult de 100 de ani i-a dus de aici în alte locuri pe moldoveni: în
Siberia, în Orientul Extrem. Trebuie sã biruim, sã distrugem
naþionalismul român din Basarabia! El s-a sporit în anii de stãpânire
româneascã. Cei de dincoace de Prut, moldoveni sã se numeascã ºi nu
români! ªi moldoveanul cu românul sã se urascã unul pe altul, sã se

– 163 –
duºmãneascã între ei, aceasta va fi politica noastrã în Basarabia... Acest
pãmânt trebuie sã devinã pãmânt sovietic... al nostru pentru totdeauna!
Românii trebuie despãrþiþi prin râul Prut pentru totdeauna! Noiile
generaþii îºi vor uita neamul ºi vor trece de partea noastrã, tocmai cum
s-a întâmplat în republica din Tiraspol! Acolo mulþi ºi-au uitat limba,
vorbesc o limbã schimbatã. Aºa îmi spunea Timoºenko, care a trãit
acolo ºi ºtie cum stau lucrurile.
- Aveþi dreptate, tovarãºe Comandant Suprem! Trebuie sã vã spun
cã foarte mulþi basarabeni fug în România: lãsând totul: casa,
gospodãria, pãmântul, averea! ªi nu numai cei bogaþi, dar ºi cei sãraci
fug, þãranii din sate, i-a spus Jukov.
- Da, nu le suntem dragi! Nu ne iubesc ei! Noi vrem sã le facem ºi
lor o viaþã bunã, fericitã, iar ei nu vor... ªi dacã nu vor, sã-i învãþãm
bine minte. Când vom ocupa România, trebuie sã-i întoarcem la vatrã
pe toþi basarabenii! Pe toþi! Sã fie întorºi acasã! ªi sã ne lãmurim definitiv
cu ei! De ce fug de noi! ªi sã ne lãmurim cu ei odatã pentru totdeauna...
O sã-i poruncesc lui Beria! El ºtie ce sã facã! O sã dea afarã tot gunoiul
care þine cu Românii. ªtie el cum ºi ce sã facã! La Tiraspol a fãcut
ordine! Noi n-avem nevoie de moldovenii ãºtia puturoºi; noi avem
nevoie de pãmântul lor! ªi de cei ce vor trece de partea noastrã! O sã
gãsim noi cu cine sã-i înfrãþim, a zâmbit el sarcastic. Beria se pricepe!
ªi Stalin ºi-a umplut din nou pipa cu tutunul american. S-a uitat lung
la Jukov ºi în sfârºit, i-a spus: poþi sã te duci, Jukov! Cred cã ai înþeles
intenþiile mele! Balcanii, Balcanii, dragã Jukov! Nouã ne trebuie
Balcanii!
- Mi-e totul clar, tovarãºe Stalin! O sã facem mobilizarea totalã în
Basarabia ºi o sã-i trimitem sã lupte împotriva fraþilor lor. La revedere,
tovarãºe Stalin...
***
Rusu Grigore ºi Rusu Ion din satul Z… au primit chemare într-o zi
din luna dezgheþurilor ºi trezirea naturii la viaþã.
Chemarea cu ordinul de a sosi la comisariatul militar din N… Au
fost repartizaþi amândoi la regimentul 12. Ca fiind de prin pãrþile locului,
au fost trimiºi în plutonul de recunoaºtere. S-au bucurat fraþii, cã o sã
facã slujba împreunã, cã nu au fost despãrþiþi. Ion era mai mic, numai
19 primãveri, iar Grigore avea 29 de ani, era însurat cu Maria ºi avea
doi copii în cârcã. Se mai gândeau fraþii cã rãzboiul se va termina, aici,
la Prut ºi ei peste puþinã vreme se vor întoarce acasã. Plutonierul Popa,
din Dorohoi, care stãtuse la ei în casã, le spusese, când se retrãgea

– 164 –
oastea românã:
- Mãi bãieþi, mai departe nu luptãm! Facem pace cu ruºii! Aºa ne e
soarta, am rãmas fãrã Basarabia, pentru care am luptat ºi am vãrsat
atâta sânge! Sânge românesc. ªi a plecat Popa plângând, îmbrãþiºându-
i pe amândoi.
- Mãi Ioane, nu vor românii sã lupte! Ajunge atâta sânge! Am rãmas
noi la ruºi. Iarãºi o sã fie nenorocire! ªi obrazul lui Grigore se întunecã.
- Bine, mãi Grigore, dar fratele nostru, Alecu? El unde-i? Ce va face
el? Va rãmâne în România, sau se va întoarce acasã? Ce o sã zicã
mãmuca noastrã? Nu l-a vãzut de patru ani întregi, s-a uscat de dorul
lui!
- Vine el acasã, n-ai grijã, a zis Grigore. N-au sã-l þie românii! ªi aºa
mulþi moldoveni au plecat acolo, e pustie Basarabia noastrã acum! Ion
se uitã în depãrtare, gândurile îl copleºesc.
Da, rãzboiul nu-i lucru bun! De ce atâta sânge nevinovat se varsã pe
acest pãmânt? Grigore se gândeºte la cei de acasã, la Maria, la copii, la
gospodãria sa. Iatã, e primãvarã! Vremea lucrului! Pãmântul cere sã-l
lucrezi. ªi aici – rãzboiul! ªi cât timp va dura el? Pentru ce sã mori aici,
pe frontul ista? De ce i-au luat? Sunt atâþia ruºi…
În fiecare zi politrucul le spune cã românii trebuie omorâþi, ºi cât
mai mulþi, fiindcã ei sunt fasciºti. Cã-s rãi ºi ºi-au bãtut joc de oameni.
Românii bãteau, aºa spun acum toþi. Pãi da, au fost cazuri, când i-au
bãtut pe unii… Printre ºefii de post s-au nimerit niºte… mãgari, care
mai dãdeau cu pumnii… Iacã pe Vasile al babei Paraschiva l-au bãtut
înainte de rãzboi, Grigore þine minte…
L-au bãtut, cãci Vasile furase un ceas din casa lui Toader Ursu,
când acesta era cu toþi ai sãi la prãºit ºi uºa casei era “încuiatã” cu o
mãturã. Înainte, la þarã, cine punea lacãte la uºã? Nimeni… ºeful de
post din sat l-a bãtut mãr pe Vasile în faþa sãtenilor. I-a curs ºi sânge din
nas lui Vasile. Pentru furt! Acum Vasile s-a dat de partea sovieticilor ºi
bate ºi el oamenii. Dar îi bate aºa sã nu-l vadã nimeni…
Îi bate pe oameni, cã nu dau caii la rechiziþie, nu vor sã dea grâu
pentru armata sovieticã. Vasile, acum e preºedinte de selisovet… ºi-i
bate ºi pe cei înstãriþi ºi pe cei sãraci, pe toþi! Cu pumnii! E rãu la inimã!
ªi o face pe “nacialnicul”, nu-i ajungi cu prãjina la nas, cum spune
mãtuºa Gaciþa… nu e voie sã-l baþi pe om, acum la sovietici. Dar la
români, înainte, parcã era voie? Nu era! Dar mãgarul rãmâne mãgar!
Neghina se amestecã totdeauna în grâu!
Ruºii i-au totul acum pentru armatã: caii, boii, porcii, gãinile…
rechiziþie! Armata eliberatoare trebuie hrãnitã…

– 165 –
 Vasile, preºedintele, aduce oaspeþi sovietici la sãtenii înstãriþi, ca sã
mâie noaptea. Cã n-o sã doarmã omul sovietic, fratele mai mare, pe
drum! Pe lângã hrãnit trebuie ºi bãuturã sã-i dai… ªi beau ei biniºor…
tot ce este: spirt, vin, rachiu! Cum o sã fie viaþa mai departe? Cine ºtie?
Grigore are vreo 5 hectare de pãmânt. De hrãnit familia o sã-i ajungã
poate… dar acum s-a ivit o vorbã nouã “postavcã” – un fel de bir. Asta
înseamnã cã eºti dator sã dai statului produse: grâu, porumb, fasole,
brânzã… ca în vremurile fanarioþilor! Dar poate mai pe urmã… s-or
potoli... cine ºtie?
A trecut mai mult de o lunã, de când au fost mobilizaþi. Au învãþat
sã tragã cu arma, sã sape tranºee… Grigorie ºtia asta ºi mai înainte, a
fãcut armata la români, la cavalerie. Acum însã armele-s altele: pistoale
automate, tunuri mari, tancuri nemaivãzute pe locurile astea…
Fraþii Ion ºi Grigorie umblã în recunoaºtere. Au trecut prin
bombardamente, focuri de tun, explozii de mine, au vãzut cu ochii lor
cum se moare pe front… Au vãzut multe ºi de toate… Au un pic de
noroc! Sunt teferi!
Regimentul lor e dislocat aproape de Prut la marginea satului B… ªi
Ion ºi Grigorie cunosc locurile acestea foarte bine încã de pe când erau
mici, pãºteau vitele ºi oile pe aici. ªi ziua ºi noaptea rãmâneau pe dealurile
astea… Verile erau lungi ºi calde… fiecare deluºor, fiecare vãgãunã,
fiecare tufã, fiecare copãcel, le e cunoscut. ªi Prutul era chiar aici, alãturi
– îºi ducea apele la vale, curate, cãlduþe, mângâietoare spre Dunãrea
albastrã…
Aici, lângã satul B… ºtii, ei se scãldau, se frigeau la soare pe coasta
cu nisip, la umbra sãlciilor, se jucau de-a ascunselea… Când a fost
asta? Demult, tare demult… Când nu era rãzboiul ºi nu se vãrsa sânge…
Dar acum e rãzboiul sângeros! ªi nu-þi vine a crede, când vezi cum
înfloresc florile, copacii, cum creºte iarba verde, mãtãsoasã… ªi mireasma
verdeþii te îmbatã, iar alãturi curge sângele… Sânge de rus, de ucrainean,
român…
Pentru ce? Cine te alungã din urmã, te duce cu legea, cu puºca din
urmã? Sã verºi sânge strãin, sã omori oameni care vor sã trãiascã, vor
sã se întoarcã acasã la copii, la soþie… la pãmântul lor… Poporul are
nevoie de pace! Pace! Dar ruºii vor rãzboiul, rãzboi pânã la capãt! Vor
sã se rãzbune! Sã facã un socialism peste tot!
Prin forþã ºi sânge! Atunci, adicã oamenii vor fi fericiþi ºi vor avea
cicã de toate. În 1940 când au venit ruºii în Basarabia, ne-au împãrþit
pãmântul, ne-au ciopârþit în bucãþi. Bucovina au dat-o Ucrainei, sudul
cu frumoasa Marea Neagrã tot ei i-au dat-o. A rãmas din Basarabia o

– 166 –
bucatã micã ce se cheamã acum Moldova, de parcã acest pãmânt n-ar
avea numele sãu. Tot în 1940 satul Z… a vãzut ce înseamnã socialismul
sovietic. A vãzut cum oamenii mai cu pãmânt, oamenii care lucrau zi ºi
noapte au fost ridicaþi, aruncaþi în închisori ºi duºi, departe de patrie…
Casele le-au fost furate ºi totul s-a pierdut, averea – împãrþitã, furatã,
rechiziþionatã, naþionalizatã…
Doamne! Dumnezeule! Ce va fi mai departe? Cum vom trãi? Când
se va termina rãzboiul?
Iatã caporalul Andrianov, blondul cu pãrul tuns scurt ca un arici, cu
zâmbetul dispreþuitor pe faþa lui pãtratã din care ochii albaºtri te strãpung
nemilos, de parcã sã-þi pãtrundã în adâncul sufletului, te priveºte ºi
rânjeºte.
- O sã-i nimicim pe toþi! Luãm acum România, pe urmã înaintãm
mai departe! Pe toþi – sub unghie! Toatã Europa va fi a noastrã!
- Uite! E de-acum aici, în mâna mea, cine ne va opri? Nimeni! O sã
mãturãm totul în calea noastrã.
Andrianov e un tip neobrãzat. Pielea de pe mâini e acoperitã cu
niºte desemne fãcute cu cernealã chimicã, care nu se spalã niciodatã.
Tatuaj!
Un fost hoþ – a stat trei ani la puºcãrie pentru hoþie. În 1942 este
eliberat ºi trimis într-un pluton de corecþie, pe urmã dupã prima luptã a
trecut în regimentul de infanterie, unde acum îºi fac slujba ºi fraþii Rusu.
Zilele trec. Sovieticii se pregãtesc pentru ofensivã. Sunt luaþi mulþi
prizonieri – prizonieri români! Îi duc cu pazã, obosiþi, cu hainele rupte
în luptã, abãtuþi, triºti, mulþi rãniþi. Îi duc într-un lagãr pentru prizonieri
la marginea oraºului Bãlþi.
Ce vinã au ei?
Ion ºi Grigorie se simt strãini în masa de oameni, echipaþi în uniforme
militare, care vorbesc în alte limbi, ruseºte, ucraineºte, felurite limbi
din Caucaz…
Fraþilor Rusu nu le trebuie rãzboi! Ei nu vor sã-ºi omoare fraþii…
Pe fratele lor, Alecu, care ºi el este pe front, dar dincolo, undeva
peste Prut. Andrianov râde de ei.
- Mãi, voi sunteþi þigani… negri la faþã, negri la pãr – adevãraþi þigani!
Noi o sã vã învãþãm sã trãiþi! Voi aici va-þi chiaburit, aveþi case, pãmânt,
oi, vaci, gâºte, gãini… De toate aveþi… Noi, noi nu avem nimic! Noi
suntem proletari! Totul e al nostru! Averea statului e a noastrã ºi invers.
Soldaþii umblã prin sat, aduc vin pe care-l dau de fricã þãranii, beau
mult pânã se tãvãlesc pe pãmânt, aleargã dupã fete, le prind cu sila…
Într-o zi, întorcându-se din recunoaºtere, într-o poianã, Andrianov a

– 167 –
vrut sã-ºi batã joc de Irina, fata lui moº Ilie, care îºi pãºtea aici vaca.
Ion s-a împotrivit ºi de atunci se duºmãnesc.
Peste câteva zile, alþii ºi-au bãtut joc de ea. Moº Ilie s-a jeluit
comandantului, dar parcã poþi sã-i gãseºti pe fãptaºi în atâta norod
îmbrãcaþi la fel. Irina boceºte, a vrut sã-ºi punã capãt zilelor, sã se arunce
în fântânã. Lui Andrianov nu-i tace gura nici cu acest prilej.
- Ia uite, mare lucru! Proasta! Nu a vrut cu mine! A pãþit-o mai rãu!
Ion ºi Grigorie se uitã cu scârbã la el, dar tac din gurã. Ce rost are sã te
cerþi cu ruºii? Cu cei care nu i-au nimic în seamã ºi calcã totul în
picioare…
Pentru alde Andrianov ºi alþii de teapa lui, cinstea fetelor nu existã,
nu are rost, în general ei habar n-au cei aceea cinste, onoare, îndurare,
respect faþã de om… tot ce vezi e al tãu…
Acum Andrianov ºi Ion se urãsc.
Ieri Soloviev, un soldat ucrainean, ducând un prizonier pânã la statul
major, l-a împuºcat pe drum.
- Vroia sã fugã! A raportat apoi. Dar de unde sã fugi? De jur împrejur
– numai armatã sovieticã.
Ion îl ºtia pe prizonier. Era Andrei Popovici, învãþãtor din satul C…
ºti, lângã Ungheni. Pânã la venirea ruºilor, Ion se ducea des în acel sat,
duminica la joc, în faþa primãriei. A jucat hora împreunã cu Andrei,
învãþãtorul. Acum Andrei stã întins pe iarbã, lângã un zarzãr singuratic,
cu mâinile rãsfirate în lãturi, se uitã la cer cu ochii deschiºi. Gloanþele i-
au secerat pieptul…
- A vrut sã fugã! Eu am îndeplinit ordinul! Duºmanul, dacã nu se
supune, trebuie ucis! Soloviev zâmbeºte mulþumit. ªi nu mai existã
Andrei pe lumea asta, flãcãul acela înalt, frumos cu plete negre.
Rãzboiul! Rãzboiul înghite vieþile omeneºti, rãzboiului nu-i pasã de
nimeni… Viaþa omului la rãzboi nu costã nimic…
Dar nu este aºa! ªi la rãzboi trebuie sã fii om!
Nu Andrei i-a dat foc casei lui Soloviev în Ucraina, nu Andrei l-a
ucis pe fratele lui, partizan sovietic…
Era prizonier. Oare este dreptul de a omorî prizonieri? Fãrã judecatã?
Stalin ºi cu Hitler au împãrþit Europa… Din cauza lor se varsã atâta
sânge, sânge mult… în zadar…
ªi Ion ºi Grigorie sunt siliþi sã ia arma în mânã ºi sã tragã în fraþii
lor… De acelaºi neam… De ce? Cu ce drept?
Pe ruºi nu i-a chemat nimeni aici! Ce, ei n-au pãmânt? Pãmântul lor
e mare ºi întins… nu-i dai de capãt… Atunci de ce au venit ei încoace
sã ne tulbure viaþa? Ce rãu le-am fãcut? Nimic… Dupã ce lege? Cine a

– 168 –
fãcut-o? Omoarã prizonierul… Ce þi-a fãcut el? Þi-a luat pãmântul?
Dacã nu, atunci… gândeºte-te rusule, cine-i vinovat?
Tu, primul, i-ai luat pãmântul, i-ai distrus cuibul, familia, ai dus-o
undeva la capãtul pãmântului, în Sibirul rece… ªi acum tu, oºtean
sovietic, þi-ai înfipt cizma în pãmânt strãin… Iar pe cei ce spun un
cuvânt împotrivã, eºti gata sã-i omori, ºi sã-i îngropi pe pãmântul lor
propriu… Tu eºti puternic, crud, mai ales dupã un pahar… Tu faci
parte numai celor, care cad în genunchi în faþa ta, îþi place acel care te
hrãneºte cu mãmãligã, cu brânzã de oaie ºi-þi mai toarnã ºi un pahar de
vin rece de Codru, pe cei ce tac din gurã ºi-ºi ascund durerea ºi nevoile…
II
Ion nu poate sã doarmã nopþile… Ziua este trimis în misiune, noaptea
gândurile nu-i dau pace, îi rãvãºesc sufletul…
Ieri au luat prizonieri – pe unul de peste Prut, de pe frontul
românesc. Au plecat în recunoaºtere patru: fraþii Rusu, Andrianov ºi
Soloviev. Au trecut Prutul noaptea ºi au ajuns cu bine aproape de
tranºeele româneºti. Aici, la marginea pãduricei, au dat de doi români,
plecaþi ºi ei în recunoaºtere spre Prut. Andrianov a bãgat cuþitul în
unul, al doilea a fost legat zdravãn, cu mâinile la spate, cu cãluº la
gurã. L-au adus înspre zori la Prut. Aici l-au trecut peste râu, pe un
ciot de lemn ºi când erau sã iasã din apã, a început sã batã mitraliera
româneascã. Soloviev a fost ucis pe loc, iar Andrianov, rãnit în picior,
mai sus de genunchi. Fraþii Rusu au scãpat teferi… ªi iatã, acum stau
într-un crâng nu departe de B…ti. Pânã la compania lor mai sunt vreo
trei kilometri. Se odihnesc. Andrianov geme ºi înjurã. Îl doare piciorul.
Îi face semn lui Ion:
- Ascultã, Ivane, întreabã-l pe mãgarul ãsta din ce regiment e? ªi
unde e poziþia lor?
- De unde ieºti, mã bãiete?
Ostaºul român, un tânãr de vreo 25 de ani, mic, subþirel, smolit,
culcat pe iarbã, tresare.
- Eºti român, domnule? Credeam cã sunteþi ruºi, rãspunde el ºi faþa
i se lumineazã. – Eu sunt din Dorohoi, ne-au trimis în recunoaºtere la
Prut ºi am cãzut în mâinile voastre.
- Din ce regiment eºti ºi cum te cheamã? Îl întreabã Ion.
- Sunt din regimentul 6 vânãtori. Mã cheamã Ion Tãnãsescu.
- Ce spune? strigã bãnuitor în ruseasca lui Andrianov.
- Ion îi traduce ce a aflat.
- Mergem! porunceºte Andrianov ºi încearcã sã se ridice, însã îi

– 169 –
scapã un geamãt de durere ºi se lasã din nou pe iarbã.
- Mai stãm puþin! Grigorie i-a pansat piciorul, însã sângele a rãzbãtut
prin tot pansamentul.
- Ce o sã faceþi cu mine? întreabã prizonierul Ion.
- Trebuie sã te ducem la statul major. Acolo o sã te interogheze,
rãspunde Ion.
- Poate îmi daþi drumul, oameni buni. Suntem fraþi, de acelaºi sânge,
nu-i aºa? Fraþii Rusu se uitã la el încremeniþi…
- Cum sã-þi dãm drumul? Dacã aflã ruºii? rãspunde Grigorie.
- Mãi bãieþi, am patru copii! Vã rog, daþi-mi drumul! O sã vã
pomenesc toatã viaþa.
- Nu putem, dragã omule! Am vrea sã te ajutãm, dar nu putem sã
facem acest lucru. Crede-ne!
- Ce spune? s-a trezit din amorþealã Andrianov. Tradu-mi!
- Nimic nu spune! Ne întreabã de ce suntem în armata sovieticã! O
întoarce Ion.
- Voi minþiþi! Sunteþi, vãd eu, ºi voi fasciºti.
Era la mijlocul verii… De jur împrejur verdeaþã, flori, frumuseþe…
Nici sã crezi cã e rãzboi! Ion se uitã la Tãnãsescu, se uitã la chipul lui,
la ochii cãprui, la sprâncenele lungi, frumos arcuite, la pãrul lui negru
ºi lucios. Ochii aceia îl implorau, pãtrundeau tot mai adânc în inima lui,
încã atât de tânãrã, inima de numai 19 primãveri. Tãnãsescu e mai în
vârstã, copiii încã mici, îl aºteaptã acasã, sã le poarte de grijã, sã-i
creascã.
- Cum sã-l ajut? se întreba Ion. Ce te faci de faþã cu Adrianov? Cu el
nu poþi sã vorbeºti despre asta, nu poþi sã-i spui de ce te doare inima.
Nu poþi sã-i spui cã Tãnãsescu þi-e frate. Pe Andrianov, asta nu-l
intereseazã. El nu e creºtin, care sã se înduioºeze de durerea altuia…
Tac toþi, numai Andrianov geme. L-au pierdut pe Soloviev, s-a dus
fãrã suflare pe apele Prutului, care nu alege pe cine duce – fii tu rus,
tãtar sau moldovean…
În cele din urmã Grigore se ridicã, îl ia pe Adrianov în spate ºi-l
duce înainte. N-a mai rãmas mult pânã la destinaþie. Ion, cu pistolul
automat în mâini, merge din urmã, cu þeavã neagrã, aþintitã spre
Tãnãsescu. Acela pãºeºte înaintea lui cu mâinile legate la spate, pãºeºte
încet, parcã simte cã merge spre sfârºitul sãu. Grigore e obosit, l-a pus
jos pe Adrianov. Acesta geme, nu-ºi mai dã seama de nimic.
- Hai înainte, - comandã Ion prizonierului, iar lui Grigore îi spune:
- Eu mã duc înainte ºi o sã trimit pe cineva sã-þi ajute.
Ajung amândoi lângã o pãdurice. Ion cu Tãnãsescu intrã în ea.

– 170 –
 - Stai! Strigã Ion.
- Nu mã împuºca! Am copii! plânge Tãnãsescu. Ion scoate cuþitul,
se uitã la el, la ochii îngroziþi a lui Tãnãsescu, îi elibereazã mâinile.
Tãnãses-cu îl priveºte cu un obraz, pe care se citeºte îngrijorarea,
întrebarea, mirarea ºi un pic de nãdejde.
- Eºti liber! Du-te!
Lui Tãnãsescu îi curg lacrimile, vrea sã spunã ceva; ar mulþumi, dar
nu poate…
- Du-te mai repede ºi ia seama! O sã spun cã ai fugit!
Tãnãsescu dispare printre copaci, Ion stã pe loc, dus pe gânduri. Se
întoarce apoi îndãrãt la Grigorie ºi Andrianov.
- Unde-i prizonierul? Întreabã îngrozit Grigore.
- A fugit!
- I-ai dat drumul? Ce ai fãcut? Mãi! O sã ne omoare ruºii pe noi!
Ion tace, îl ridicã în spate pe Adrianov ºi porneºte încet, legãnat spre
sediul companiei.
III
Ora ºapte, dimineaþa. În poianã, ostaºii sovietici stau în careu. În
mijlocul careului, ºefii, comandanþii mari ºi mici.
Vorbeºte generalul Sevastianov, un om burduhos, roºu la faþã, cu un
nas mare, cãrnos, capul chel. Pieptul lui e încãrcat cu tinicheaua medaliilor.
Mai departe, la vreo 20 de paºi, între patru santinele, înarmate cu pistoale-
automate, stã Ion - Ion Rusu din satul Z…, dezbrãcat de cãmaºa militarã,
fãrã cizme, desculþ, cu capul gol. Vântul îi fluturã lin pãrul negru…
Totul pare un vis, un vis rãu.
Generalul Sevastianov citeºte ordinul de zi…
- ... pentru eliberarea duºmanului, soldatului fascist român, în numele
socialismului ºi viitorului comunism, fostul soldat Rusu Ion, din
regimentul 12…, e condamnat de tribunalul militar urgent, la moarte,
prin împuºcare…
Ion este condus într-un colþ al careului ºi sub privirile dispreþuitoare
ale tuturor soldaþilor ºi ofiþerilor sovietici aºteaptã comanda sergentului,
ultima comandã pe lumea asta, comanda dintr-un singur cuvânt: - Foc!
Dezbrãcat, desculþ, cu capul gol, el nu crede în cele ce aude ºi vede.
Nu se poate! De ce? Ce rãu am fãcut eu? Trebuie sã trãiesc! Sunt
tânãr! N-am vãzut încã nimic în viaþã!
Chipul mãicuþei sale i-a apãrut în faþã… Mama care i-a dat viaþã, l-a
crescut, l-a hrãnit, care nu-i aici sã vadã cum va muri el…, el – fiul ei
cel blând, cuminte, la care ea þine atât de mult… Parcã îi e ruºine cã stã

– 171 –
aºa, în faþa tuturor. Într-o clipã îi apare în faþa ochilor, chipul lui
Tãnãsescu, implorându-l sã-i dea drumul.
- Am patru copii! Te rog dã-mi drumul…
Armele sunt puse la ochi…
- Foc! – A strigat sergentul.
Ion, în ultima clipã, cu ochii care au vrut sã înghitã totul, totul din
lumea asta, - a vãzut cerul senin ºi curat, fãrã margini, tot aºa de senin
ºi curat ca inima sa…
Iartã-mi Doamne, pãcatele! Nu mi-am trãdat fratele.
Iar Grigorie? Grigorie a fost expediat tot atunci departe, departe de
copilaºii sãi, de nevasta sa Mãriuþa, spre Nordul rece, departe de ai sãi,
departe de pãmântul sãu drag, departe de aceste minunate ºi veºnic
suferinde locuri natale…
ªi a fost dus, tot dus, înconjurat de santinele înarmate, pãzit cu
strãºnicie ºi de o potaie de câine-lup.
Doamne! Mare eºti! Ajutã-l pe nefericitul fiu al tãu!
UN DESTIN – ENNA

Oamenii trebuie sã priceapã sensul unor evenimente ai cãror actori

au fost, sã verifice justificarea strãdaniilor lor, a pierderilor lor,
sã tragã de aici concluzii care sã-i poatã lãmuri pe urmaºii lor.
E o încercare de a preveni repetarea aceloraºi greºeli.
„Judecata”, Vladimir Bukovski

Acum un an, într-o frumoasã zi de primãvarã, zile cum sunt numai

în Basarabia, mã plimbam prin grãdina publicã, la porþile cãreia, dinspre
rãsãrit, se înalþã falnic statuia vestitului domnitor, - ªtefan cel Mare
dovadã cã au fost cândva ºi pe acest pãmânt oameni mari... Mergeam
încet pe Aleea scriitorilor ºi mi se pãrea cã feþele lor de granit se uitã
lung la mine – un oaspete aºa de rar pe aceste meleaguri.
Primãvara era pe sfârºite, soarele încãlzea blând pãmântul, iarba ºi
florile îºi întregeau covorul lor. Arborii pe care îi ºtiam demult, încã
tineri, crescuserã mari, viguroºi, înalþi, ferind lumea de soarele arzãtor.
Bãncile de lemn, înnegrite de vremuri, învechite de anii trecuþi sub ploi
ºi zãpezi, erau pustii.
Mulþi ani trecuse de când trãisem pe aceste locuri...
M-am aºezat pe o bancã. Rãcoare, aer proaspãt, liniºte peste tot.
Numai ciripitul unor pãsãrele rãsuna în vãzduh. Era atât de bine! În
faþa mea, pe altã bancã, ºedea o bãtrânicã subþiricã, îmbrãcatã într-un

– 172 –
pardesiu negru ºi purtând pe cap o pãlãrie cu boruri largi, neobiºnuitã,
þinând de modã veche. Femeia avea faþa încadratã de un pãr roºietic,
care-i acoperea un pic umerii.
În mâna întinsã pe speteaza bãncii, þinea o foaie de hârtie... Priveliºtea
din jur era minunatã. Privirea mi-a alunecat iar spre banca din faþã ºi
gândurile m-au dus la timpurile tinereþii mele, legate de zilele petrecute
în aceastã grãdinã de flori, iarbã ºi copaci.
Amintiri triste, dar ºi fericite...
Câþi ani au trecut oare de atunci când ne plimbam pe aici, pe aceste
cãrãri împreunã cu Olguþa Erhan, prima mea iubire?!
Vremurile aprige ne-au despãrþit. Însã ºi acum chipul ei îmi rãsare
viu în faþa ochilor... Parcã mai ieri ne plimbam fericiþi, þinându-ne de
mâini ºi sãrutându-ne pe furiº, ruºinaþi de trecãtorii din parc...
Totul s-a sfârºit de mult, de mult. Totul... În suflete ne-au rãmas
doar amintirile. Privirea mea a rãtãcit din nou prin grãdinã. Bãtrânica
ºedea tot acolo, dar – o, Doamne? – ce s-a întâmplat? Din ochii ei se
prelingeau lacrimi, iar privirea îi rãtãcea în depãrtãri, cãutând parcã
ceva. Ceva, se vede, îndepãrtat, ce se întâmplase cu mulþi ani în urmã
ºi care lãsase urme de neºters în sufletul ei. ... Ce gânduri zbuciumate o
copleºeau oare? De ce plângea? Mi-am întors capul în altã parte – nu
vroiam sã observe cã mã uit la dânsa.
Iar ea continua sã stea nemiºcatã cu privirea în gol... Apoi a scos din
poºetã o tabletã ºi a înghiþit-o fãrã apã. Nu ºtiu de ce, dar m-am îndreptat
spre ea.
- Doamnã, mã iertaþi, pot sã vã ajut cu ceva? Vi s-a fãcut rãu?
Bãtrânica a întors încet capul spre mine, uitându-se lung, trezitã parcã
dintr-un vis fãrã de sfârºit.
- Ce s-a întâmplat, Doamnã? am reluat eu vorba. Mã simþeam
stingherit ºi eu, mi se pãrea cã întrebãrile mele nu sunt la locul lor, dar
mi se fãcuse jale de ea. Multe nenorociri ºi nu puþin nenorociþi de soartã
vãzusem în viaþa mea ºi doream sã-i alin cumva durerea. De sub
pãlãrioara demodatã doi ochi albaºtri m-au învãluit cu o privire tristã,
amarã.
Se uita la mine ºi tãcea.
- Poate vã pot ajuta?... am îngãimat eu din nou, ruºinându-mã cã mã
amestec în viaþa ei.
- Mulþumesc! Mi-a rãspuns ea cu un surâs timid, care i-a încreþit ºi
mai mult obrazul.
Mi-am cerut voie ºi m-am aºezat pe celãlalt capãt al bãncii.
Tãceam amândoi. Abia peste câteva minute femeia, ºtergându-ºi

– 173 –
lacrimile cu o batistã albã, brodatã pe la colþuri, m-a întrebat:
- De unde sunteþi?
- Am venit din Lvov, doamnã. De fapt sunt din Bãlþi, de pe aceste
meleaguri, dar de mulþi ani trãiesc departe de baºtinã...
- Adicã ºi dumneata eºti strãin pe pãmântul dumitale...
Trist lucru, dar aºa-i soarta omului. Viaþa uneori îl aruncã departe de
patrie, de baºtinã...
ªi, din vorbã în vorbã, am aflat din gura ei o istorie tristã-povestea
vieþii ei – care m-a cutremurat.
Enna Morel era dintr-o þarã de la nord din Estonia, din oraºul
Tallinn. Copilãria nu i-a fost uºoarã, fiind cinci copii la pãrinþi. Tatãl
fusese pescar – meserie grea ºi plinã de primejdii, dar numai astfel
reuºea sã-ºi hrãneascã familia. A murit devreme, când ea avea numai
14 ani, fiind cea mai mare dintre copii. Au rãmas cu toþii pe seama
mamei, într-o cãsuþã micã. Mama nu lucra nicãieri. Aºa cã Enna a
fost nevoitã sã caute o ocupaþie, cãci altfel fraþii ºi surioarele mureau
de foame.
- Am intrat la lucru la un vãduv, cãruia, dupã moartea soþiei, i-au
rãmas în grijã doi copii – unul de cinci, iar altul de doi aniºori. De lucru
era mult. Trebuia sã mã scol dis-de-dimineaþã, când rãsãrea soarele, ºi
sã fac tot ce se cuvenea sã facã o femeie, mai ales într-o gospodãrie cu
vaci, cal, pãsãri... Am muncit la el vreo patru ani de zile.
Tocmai împlinisem optsprezece ani...
Într-o zi cu soare, m-a prins de mâini în curte ºi mi-a zis: Enna,
trebuie sã vorbesc cu tine... E ceva serios! Mi-a vorbit frumos ºi eu i-
am zis: Da! Aºa am devenit nevasta lui. La doi ani a venit ºi bucuria
cea mare – s-a nãscut Raimond... Gospodãria era bunã, aveam vreo
zece hectare de pãmânt, douã vaci cu lapte, gãini, gâºte, curcani... De
toate! Un cal bun, cu care se fãcea totul în gospodãrie.
Dar, în 1939 þãriºoara este ocupatã de sovietici.
- Au venit, ziceau ei, sã ne elibereze de... Sã ne elibereze de pãmântul
nostru, sã ne strice viaþa bunã. Sã ne fericeascã, adicã...
Pãmântul ni l-au luat, au pus impozite grele...
Mulþi oameni de treabã au fost duºi în Siberia, sã facã lucruri bune ºi
acolo, cãci ei, cei veniþi, ºefi doreau sã fie, dar sã lucreze nu prea...
Nu puþini s-au ridicat împotriva nelegiuirilor, din care cauzã au avut
de suferit, fiind arestaþi, aruncaþi în puºcãrii, unii chiar omorâþi...
Aºa-i când stãpân la tine în casã se face streinul... ªi în casa noastrã
s-a abãtut nenorocirea... Uneori, seara, veneau la noi ºi sovietici sã bea

– 174 –
câte un pahar de bere... Bunã bere mai fãcea bãrbatul meu Janes!
Zic: veneau ºi beau... Vorbeam ba de una, ba de alta... Eu le mai
spuneam adevãrul cum cã înainte trãiam mai bine, nu ca acum pe
vremea lor...
Aºa treceau zilele în grijile gospodãriei ºi ale vieþii...
Dar într-o searã, niºte femei din sat m-au chemat la ele. La o adunare
la care se vorbea despre pãcatele sovieticilor ºi despre înjosirea poporului
meu... ªi... A izbucnit rãzboiul... La numai trei zile, în casa noastrã, spre
searã, au picat doi sovietici – unul militar, altul – civil. M-au rugat sã le
arãt drumul la o vecinã dintr-o altã mahala a satului... ºi acasã nu m-am
întors. Am fost aruncatã într-un beci în Tallinn, de unde mã chemau la
cercetãri noaptea... Am fost ºi bãtutã. Cereau sã recunosc cã sunt spioanã
finlandezã. Am fost învinuitã de activitate contrarevoluþionarã ºi
condamnatã la moarte. Abia atunci, abia aici am înþeles cã vorbele acelea
spuse la noi acasã, în jurul paharului de bere, n-au trecut neluate în seamã...
Totul era înscris la anchetator. Toate spusele mele...
Dar eu... numai adevãrul le-am spus! Însã... Nu mâncau ruºii pâinea
degeaba!...
Nu m-au împuºcat! Am stat în lagãre zece ani ºi încã am fost ºi
deportatã! Încã ºase... Pentru ca poporul sovietic sã trãiascã fericit...
mai târziu. De acasã, în acest rãstimp – nici o scrisoare, nici o veste...
O vecinã mi-a scris mai târziu, cã bãrbatul meu s-a recãsãtorit...
Uitase de mine... Ce era sã fac? Aflatã în deportare, m-am legat de un
moldovean, om de treabã – de Vladimir Bârlãdeanu. Un om cult, fost
avocat la români. Simþeam cã omul þine cu adevãrat la mine. În curând
a murit ºi cãlãul!... Lucrurile s-au mai schimbat! Ne-am întors ºi noi
acasã. Care casã?! În Moldova lui Vladimir, despre care el visa zi ºi
noapte... În Moscova ne-am despãrþit... I-am spus: - Dragã Vladimire,
þin la tine, dar suntem bãtrâni...
Eu trebuie sã mã duc în Estonia, sã-mi vãd fiul... Nu l-am vãzut de
atâþia ani... Am sã vin pe urmã la tine. Trebuie sã-l vãd. ªi a plecat în
Estonia. A sosit în satul ei ºi l-a gãsit pe bãrbatul ei de altã datã. Pe
fostul bãrbat. A intrat, deci, în casã ºi au stat de vorbã ca doi oameni
streini. În casã altã gospodinã comanda... Enna a aflat cã fiul ei lucreazã
în Tallinn, la o fabricã... A înnoptat la o vecinã ºi dimineaþa a plecat
spre Tallinn. Tot drumul se chinuia, gândindu-se la mult aºteptata
întâlnire: Cum o va primi feciorul?
O mai þine minte? N-a uitat-o? Cum aratã el acum? Trecuserã totuºi
ºaptesprezece ani de suferinþe, de dureroase amintiri... Cui i-o fi
semãnând acum? Atunci avea numai ºase aniºori! Nici nu-l îmbrãþiºase

– 175 –
în acele minute tragice... Peste o orã au apãrut clãdirile oraºului.
Pânã la Fabrica de produse electrice sunt vreo 400 de metri. Simt
cum picioarele mi se fac grele... Vãd: o fabricã micã, înconjuratã cu un
gard înalt de beton. La intrare, o cãsuþã micã, de pazã. Întru în cãsuþa
aceia, proaspãt vopsitã în alb. O femeie în vârstã, cu pãrul tuns scurt, s-a
ridicat de pe scaun ºi mã întreabã:
- Ce vã trebuie?
Stãteam în faþa ei, dar nu puteam sã spun nici un cuvânt. Femeia se
uita binevoitor la mine. I-am zis:
- Doamnã, am nevoie de fiul meu, Raimond Morel... ªi am simþit
cum lacrimile au nãvãlit în ochi...
- Liniºtiþi-vã, mi-a spus paznica, simþind ce se petrece în sufletul
meu. Acuºi îl gãsim! Vocea era blândã, binevoitoare... Lacrimile au
început sã curgã ºi mai tare. Nu le-am putut stãvili...
- Nu plângeþi, vã rog, ce s-a întâmplat? Mã liniºtea ea.
- Nu l-am vãzut tare demult, mulþi ani, nici nu ºtiu cum aratã...
- Luaþi loc, mi-a spus paznica. Fiul dumitale este aici. Acuº o sã-l
chem.
Îl gãsesc eu...
Femeia a început sã sune undeva, a vorbit cu cineva. Apoi s-a aºezat
lângã mine.
- L-am gãsit. Vine peste câteva minute, îndatã o sã fie aici...
Îmi ºtergeam lacrimile cu batista, dar ele curgeau...
- Iatã-l, vine! A rostit femeia de serviciu.
M-am ridicat de pe scaun ºi mi-am lipit faþa de fereastrã.
Pe cãrarea de asfalt venea spre mine un bãrbat tânãr, mândru ca un
stejar, cu pãrul de culoarea grâului copt, îmbrãcat într-o salopetã
albastrã... Am ieºit din cãsuþa de pazã ºi priveam cum pãºea el spre
mine – tot mai aproape, tot mai aproape... ªi în faþa ochilor mi-au fulgerat
amintirile soartei mele zbuciumate, suferinþele îndurate pe nedrept,
lagãrul împrejmuit de sârma ghimpatã, convoiul cu câinii-lupi, bãrãcile,
corpul îngheþat bocnã al prietenei mele moarte, Dãina care a rãmas
acolo, departe, în pãmânturile reci, veºnic îngheþate ale Siberiei. El,
copilul, bãiatul meu, stãtea în faþa mea – frumos, zdravãn, cu obrajii
roºii, ca un fãt din poveºti, cu aceiaºi ochi albaºtri ca ai mei... Ne uitam
unul la altul ºi... tãceam.
- Dumneata eºti Raimond Morel? Am îngãimat eu cu greu.
- Da, eu sunt! A zis el. Mã uitam la el ºi tãceam. Cum sã-i spun?
- Eu... eu sunt mama ta! S-au rupt în sfârºit de pe buze cuvinte atât
de grele.

– 176 –
 - Dstrã? Mama mea? Dar mama mea a murit în 41, a fost împuºcatã...
- Nu, nu e adevãrat, am strigat eu cu fricã, sã mã creadã.
ªi lacrimile au început sã curgã ºuvoi ºi m-am prãbuºit la pieptul lui.
El m-a îmbrãþiºat cu grijã, însã eu nu mã puteam opri din plâns.
Stãteam îmbrãþiºaþi ºi lacrimile mele curgeau pe haina lui.
- Nu m-au împuºcat, dragã fiule. M-au trimis în lagãr, unde am stat
zece ani, apoi am fost deportatã încã ºase în altã parte...
- De ce nu mi-ai scris niciodatã?
- De acolo n-ai voie sã scrii, era interzis, i-am rãspuns. Noi eram
consideraþi duºmani, pentru ei noi nu am fost oameni... Mi-a dat drumul
din strânsoare ºi se uita la obrazul meu. În ochii lui am vãzut lacrimi:
aceleaºi lacrimi de duioºie, de iubire, de milã...
Eu tãceam... Aºa se întâmplã când oamenii se întâlnesc dupã zeci
de ani, dar parcã n-au despre ce vorbi! În cele din urmã a rostit:
- Mamã, mã duc sã-mi iau un concediu pe o zi ºi o sã mergem la
cãminul meu... ªi ne-am dus împreunã spre staþia autobusului. Din urmã
ne conducea blânda privire a femeii de serviciu, avea o inimã bunã, se
vede...
Pãºeam alãturi de fiul meu ºi eram cea mai fericitã dintre toþi oamenii
pe lume.
Doamne! Cât de puþin îi trebuie omului sã fie fericit!
Stãteam pe vechea bancã a grãdinii, ne înconjura verdeaþa primãverii
ºi tãceam. Ce mai puteam vorbi? Despre ce? Eram numai noi, parcã,
singuri cu nenorocirile ºi suferinþele noastre?
În anul 1958 cetãþeanca Enna Morel a fost reabilitatã de procuratura
sovieticã militarã. De acea procuraturã care, cândva, trebuia s-o
împuºte... Acum era îndreptãþitã, gãsitã fãrã vinã – ceea ce era ºi scris
în hârtia pe care o þinea în mânã ºi de care ea nu se despãrþea niciodatã.
În ea, în acea hârtie era viaþa ei, tinereþea, suferinþele ºi micele ei bucurii...
Dar în ea mai erau ºi prietenele ei de lagãr, care niciodatã nu s-au mai
întors la baºtinã, rãmânând sã zacã în pãmânturile Siberiei.
Apoi, luminatã de o vãditã bucurie, mi-a povestit cum a venit la
Chiºinãu, unde o aºtepta Vladimir Bârlãdeanu, cu care nu s-au mai
despãrþit...
Ne-am despãrþit cu bine, ca sã ne mai revedem, dupã aceea, de multe
ori...
A trãit în Moldova pânã la sfârºitul vieþii lui Vladimir, convinsã
deja de bunãtatea sufletului moldovenesc, care a înconjurat-o toþi aceºti
ani. În Chiºinãu a rãmas movila lui Vladimir Bârlãdeanu la cimitirul
Doina, iar dupã Enna a venit s-o ia acasã, în Estonia, fiul ei Raimond.

– 177 –
Fie binecuvântat parcul din centrul oraºului, unde ne-a fost dat sã ne
întâlnim ºi sã cunosc un suflet de om pãtimit în viaþã, care totuºi i-a
iertat pe acei care au fãcut atâtea nedreptãþi. Enna Morel era mai presus
ca ei...

MOª DUMITRU OSIPOV

- Gândiþi-vã cã nu este vorba numai despre dstrã,
ci ºi de copiii voºtri, de cei ce vor urma.
Vã vor ierta ei oare, când vor ºti cã pãrinþii lor
au dat cu piciorul în dreptul ºi fericirea copiilor,
nepoþilor ºi strãnepoþilor lor?
Constantin Stere
Fãcând nu demult un drum la Iaºi, am cunoscut un om care a apucat
ºi alte vremuri în tinereþea sa. Aflând cã suntem din Basarabia
româneascã s-a bucurat mult ºi, la sosire, ne-a poftit la el cu înnoptatul.
Masa ne-a gãtit-o cele douã nepoþele, care trãiau la dânsul. Dupã un
pahar de vin limbile, de obicei, se dezleagã. Moº Dumitru, cã aºa îl
chema pe gãzdaº, era un omulean mic de staturã, vânjos, cu pãrul însurit.
Vorbele le rostea domol, cu luare aminte, întrebându-ne mai mult
ba una, ba alta despre Basarabia.
- Ce vârstã aveþi, domnule Osipov? Am îndrãznit eu sã-l întreb.
- Ehe, dragul meu, sunt bãtrân. Tare bãtrân, de-acum am 89 de ani.
- Mulþi înainte. ªi cu viaþa cum vã împãcaþi?
- Pãi, o duc nu prea uºor. Acum câþiva ani mi-a murit nevasta. M-a
lãsat, sãraca... Pentru un bãtrân ca mine ce nenorocire mai mare îi
trebuie... Ceva mai înainte mi-a murit feciorul. Avea numai 57 de ani ºi
a fost inginer... mai am o fatã aici, la Iaºi.
Trãieºte, are casã, are niºte copile, familia ei. De mine au grijã
nepoþelele, fetele bãiatului meu.
- Dar de loc de unde sunteþi, moº Dumitru?
- Apoi... ºi eu sunt basarabean...
O nepoþicã ne-a adus câte o cafea.
Am vãzut lumina zilei în satul Sineºti, lângã Corneºti, a reluat el firul
vorbei. În 1908, pe vremea când Basarabia era sub stãpânirea þarului,
tatãl meu, Mihail Osipov, a fost unul din cei care a luptat pentru eliberarea
Basarabiei de sub ocupaþia rusã, pentru unirea cu patria-mamã. A fost
preºedinte al celui dintâi comitet naþional din regiunea Codrului. Cãci
þãran, agricultor fiind, el se trãgea din rãzeºii codreni a lui ªtefan cel
Mare. Pe mama mea o chema Maria. Pãrinþii mei au avut 13 copii: eu am

– 178 –
fost al doilea copil în familie. Am fost dat la ºcoala normalã din Bãlþi ºi
de acolo am ieºit învãþãtor. Venirea ruºilor, la 28 iunie 1940, m-a gãsit
concentrat în armata românã. Am avut, dragul meu noroc sã mã retrag
atunci. Odatã cu toþi oºtenii. Mi-am luat nevasta ºi cei doi copii, lãsând
casa ºi ce mai aveam ocupanþilor...
Tata a fost condamnat la moarte de cãtre sovietici demult, încã la
Moscova în 1923, fiindcã fusese printre acei care au fãcut Uniunea în
1918. Au luat-o ºi pe mama. Satul nostru a avut mulþi luptãtori pentru
unire.
Armata sovieticã a aruncat paraºutiºti deasupra Sineºtilor, ca sã nu-
i scape pe sãteni în România. Au fost arestaþi 17 bãrbaþi, printre care se
afla ºi tatãl meu, ºi o femeie mama... de ea se þineau trei copii, cã nu i-
au putut despãrþi sbirii enkavediºti. Au fost duºi toþi cu camionul într-o
localitate hãt dincolo de Moscova. Cercetaþi, judecaþi, au fost duºi la
Nord, pe insula Novaia Zemlia.
Aflând cã Maria avea 13 copii au lãsat-o în viaþã, pentru cã a
intervenit o femeie, maior al NKVD-ului, înaltã, zdravãnã, îmbrãcatã
într-un cojoc alb. S-au îndurat ºi pedeapsa capitalã i-a fost comutatã cu
închisoare pe viaþã... Peste un timp a fost trecutã la închisoarea din
Ircutsk, unde s-a stins din viaþã în 1953, dupã 13 ani de detenþie pentru
dragostea sa de Patrie.
Cei trei copii ai ei, Gheorghe, Petru ºi Maria, au fost despãrþiþi ºi
deportaþi în Siberia, la munca de rob în taigaua siberianã.
Fratele Gheorghe s-a reîntors dupã mulþi ani în România, ºi s-a fãcut
doctor de dinþi. Când comuniºtii s-au întãrit la putere, a fost arestat ºi
dus la canal, apoi purtat prin multe închisori pânã în 1964. Atunci au
scãpat mai mulþi la libertate, a fost graþiat ºi el, a ajuns academician...
Cât mã priveºte pe mine, eu, Dumitru Osipov, am mers cu rãzboiul
pânã la Stalingrad. În patruzeci ºi trei, la Cotul Donului, am cãzut în
mâinile ruºilor. Dupã ce ne-au tot controlat ºi ales, ne-au repartizat în
lagãrul de prizonieri din Karaganda, unde am stat opt ani, pânã în 1952.
Am stat, dar n-am tãcut, am protestat cât am putut, scriind jalbe la
Moscova, cerând tuturor sã ni se respecte drepturile. ªef al lagãrului
sovietic era un colonel-invalid, un moldovean de pe malul Nistrului.
Unul Vitalie Rotaru.
Luptase în rândurile armatei sovietice ºi se întorsese de pe front fãrã
un picior, dar cu gradul de polkovnic (colonel).
Când a auzit de românul Dumitru Osipov, l-a chemat la el ºi a vorbit
cu dânsul româneºte. Din momentul acela soarta mea a luat o altã
întorsãturã. Moº Dumitru mi-a mãrturisit cã avea voce bunã ºi ºeful

– 179 –
deseori îl chema sã-i cânte cântece româneºti, cântece de dor, cântece
despre fraþi ºi surori...
În 1952 a fost dus cu avionul la Moscova ºi, dupã niºte cercetãri, i-
au dat drumul sã se întoarcã acasã, la Iaºi, la familia sa. Acasã a gãsit
copiii mari. Soþia, de bucurie cã l-a vãzut întors, nu se putea opri din
plâns... Bucuria însã n-a þinut mult.
Peste câteva luni, fiind reâncadrat în învãþãmânt, s-a pomenit arestat
din nou, odatã cu mulþi alþi foºti prizonieri reîntorºi în þarã, ºi dus la
Aiud. La Aiud a stat pânã prin 1964, apoi a fost graþiat... A stat în
puºcãrie pentru vina cã în timpul rãzboiului de la rãsãrit a luptat împotriva
armatei sovietice...!!
S-a întors acasã, la Iaºi, ºi a þinut sã se reîncadreze în învãþãmânt.
- Uite, aºa-i soarta omului, a oftat moº Dumitru Osipov, azi, slava
Domnului, nu mã ia nimeni de la casã, dar... am rãmas fãrã soþie ºi
bãiat. Mã uitam cu admiraþie la omul acesta, care a trecut prin atâtea
încercãri, victimã a unui regim totalitar ºi a unei atitudini antiumane
faþã de destinul unui om într-o societate criminalã pe care o instaurase
comuniºtii cu sila.
A doua zi dimineaþa ne-a arãtat (eram cu soþia Veronica) gospodãria:
câteva gãini, un purcel ºi un câine. Dupã casã avea grãdinã, butuci de
viþã de vie, mai mulþi pomi, printre care niºte minunate prãsade. ªi el,
gospodarul, care a rãmas acelaºi luptãtor, iubitor de patrie, ce are de
spus, îþi spune sincer, direct. Nu odatã la adunãrile de mai înainte, ieºea
ºi critica autoritãþile comuniste pentru politica lor antisocialã cãreia, dã
Doamne, numai numele sã-i rãmânã.
Da, moº Dumitru era acum mulþumit de ceea ce avea. Aflat în pragul
vârstei de 90 de ani, de un singur lucru se cãina, totuºi, cã nu-i ajunge:
puterea mãcinatã în lagãrele ºi puºcãriile comuniste ºi pe care ar fi
dorit s-o punã, întreagã, în slujba þãrii sale. În el eu vedeam, mai întâi,
un martir, dar ºi erou al neamului nostru necãjit ºi hãrþuit, impilat ºi
asuprit.
L-am întrebat:
- În Basarabia... când mai veniþi? Þara, bãnuiesc, aþi cutreierat-o
toatã...
- Pentru mine Basarabia a fost ºi a rãmas tot aceiaºi þarã... Socot cã
numai o þarã avem... Trãiesc aici, dar cu gândul niciodatã nu m-am
rupt de acolo...
Peste doi ani, trecând prin Iaºi, nu l-am mai gãsit în viaþã. În casa lui
trãiau alþi oameni, care nu ºtiau nimic despre el.

– 180 –
 ALEXANDRU URSU

ªtefan, tatãl meu, s-a cãsãtorit a doua oarã dupã doi ani de la moartea
mamei noastre. Noua mamã era Iulia ªedlovschi, absolventã a Liceului
“Domniþa Ileana” din Bãlþi, o pedagoagã la acelaºi liceu, o femeie ce
nu fusese încã mãritatã. Avea 42 de ani, iar tatãl meu cu câþiva ani mai
mult. Era încã tânãr ºi trebuia sã-ºi refacã viaþa. Iulia era înaltã,
corpolentã, o femeie solidã. Mai avea o sorã, Victoria, care trãia cu
familia sa în comuna Cuhureºti, unde soþul ei era director de ºcoalã.
Nunta lui tata a avut loc la Cuhureºti ºi nu la Bãlþi, unde trebuia sã
fie. Poate cã tatãl meu nu dorea asta, poate prea puþin timp trecuse de la
moartea primei soþii, Larisa, poate nu dorea sã fie o nuntã prea mare,
cãci la Bãlþi avea mulþi prieteni ºi cunoscuþi. Nunta a fost fãrã mare
fast, într-un cerc restrâns de cunoscuþi ºi musafiri. Aºa am fãcut ºi noi,
eu ºi Tolic, fratele meu, cunoºtinþã cu noile rude din comuna Cuhureºti.
Sora Iuliei Victoria, era o femeie de staturã micã, mai tânãrã decât
sora ei, absolvise liceul “Dadiani” la Chiºinãu. Bãrbatul ei, Mihai Ursu,
era un om simpatic la înfãþiºare, nici prea înalt, nici prea mic, cu un
corp de bãrbat sportiv. Pãrul întunecat, dat peste cap, cu ochii inteligenþi
ce exprimau bunãtate ºi încredere. Amândoi formau o pereche frumoasã,
o familie care trãia în bunã înþelegere ºi iubire. Aveau trei copii: Eugen,
Alexandru ºi o fetiþã pe care o numeau toþi Lealea. Bãieþii erau cam
de aceeaºi vârstã cu mine, care în 1940 împlineam 16 ani la 28 iunie,
ziua fatalã a Basarabiei Româneºti. Bunelul copiilor era deloc din
satul Cobâlna Nouã, judeþul Soroca. El, Ion Ursu, era cãsãtorit cu
Alexandra ºi, având ceva pãmânt ca mai toþi þãranii, se ocupau cu
agricultura. Mihai Ursu era deja director în 1940 la ºcoala din
Cuhureºti, unde lucra învãþãtor din 1919. Terminase ºcoala primarã
la Cobâlna Nouã, apoi ºcoala normalã de la Soroca. Ca învãþãtor a
fost repartizat la Cuhureºti, unde trãia Victoria, fiica lui Ioan
ªedlovschi, administratorul moºiei boierului Leonard în satul Limbeni.
Se cãsãtorise cu Mihai, care era învãþãtor la Cuhureºti. Iulia tot alegea
mirii sãi ºi nu reuºise sã se cãsãtoreascã. Trãia la Bãlþi cu pãrinþii sãi
Ion ºi mama Meletina, în casa lor pe strada Unirii 11. Se aranjase cu
lucru la liceul “Domniþa Ileana”, era pedagoagã ºi uneori profesoarã
de francezã. Casa lor era fãcutã din piatrã, avea multe camere ºi
deseori în ea aveau loc petreceri care atrãgeau tineretul oraºului. În sfârºit
în 1940 Iulia se cãsãtorise cu ªtefan Pirogan. Ea nu ºtia atunci cã viaþa ei
se va transforma într-o straºnicã tragedie, care-i va zdrobi toate visurile
ei. Mihai Ursu era director la ºcoala din Cuhureºti ºi avea ºi vreo 6-8

– 181 –
hectare de pãmânt, dãruite ºcolii de moºierul Bogdan. Aºa cã Mihai se
mai ocupa cu gospodãria ºcolii care le fãcea viaþa mai uºoarã. În
gospodãrie era o pereche de cai, o vacã, porci ºi pãsãri fãrã a le ºti cineva
numãrul. Mihai mai era ºi membrul Partidului Liberal ºi chiar fusese ales
preºedinte al Consiliului judeþean. Avea mult de lucru, deseori era nevoit
sã trãiascã la Soroca ºi venea mai rar acasã.
Satul Cuhureºti se bucura de o mare popularitate culturalã, cãci aici
veneau mulþi studenþi, învãþãtori, poeþi, scriitori. Deseori venea echipa
regalã cu medici, teologi, sanitari, studenþi care ridicau cultura satului.
Prin anii 1936-37 satul rãsunã de cântecele legionare pe care le cânta
tineretul, un tineret visãtor la o viaþã mai bunã. Satul a devenit model,
era des vizitat ºi de Dumitru Gusti ºi de poetul Iov, de acei care se
stãruiau sã ridice nivelul de culturã al satelor basarabene. În primãvara
anului 1940 a avut loc nunta lui ªtefan ºi a Iuliei la Cuhureºti. Copiii
s-au bucurat de noii prieteni, jucându-se trei zile. Apoi toate s-au
reântors la acele obiºnuite ºi fiecare îºi continua viaþa cu grijile sale.
Peste câteva luni sovieticii au dat nãvalã ºi au ocupat Basarabia ºi
Bucovina. Totul a fost atât de neaºteptat de majoritatea populaþiei, a
fost ca un trãsnet într-o frumoasã zi de varã cu soare arzãtor. Iulia, care
copilãrise în timpurile þarului rus, era optimistã ºi împreunã cu ªtefan,
care era un simpatizant al socialismului, se aºteptau la o viaþã bunã.
- Nu fusese rãu în timpul þarului, spuneau ei. Se putea de trãit. Dar
armata roºie care venise pe pãmântul Basarabiei nu semãna deloc cu
armata þaristã. Erau mai rãu îmbrãcaþi, aveau altã uniformã ºi minþeau
straºnic. Când stãteai de vorbã cu ei, auzeai numai laude Partidului
Comunist, lui tãtuca Stalin ºi Lenin. Se lãudau cã ei vor cuceri toatã
lumea ºi comunismul va fi peste tot. Dar din primele zile bãºtinaºii au
simþit cã nu e totul cum spuneau ei. Din primele zile pe strãzi a apãrut
o maºinã cu dubã, numitã chiar de sovietici – “Corbul Negru”, care
umbla mai mult noaptea ºi luau oamenii din casele lor, ducându-i la
puºcãrie, lãsând în urmã jale, lacrimi, fricã ºi urã… Oamenii erau arestaþi
fãrã vinã, duºi în subsolurile clãdirii NKVD-ului, torturaþi, maltrataþi ca
sã recunoascã o vinã de care nu erau vinovaþi. Frica a intrat în bãºtinaºi,
perdelele la geamurile caselor erau trase ºi toþi se ascundeau. Un an de
zile a fost un an de crime sovietice, români împuºcaþi, aruncaþi în
închisori, lagãre, duºi pe alte meleaguri, în Siberii de gheaþã. Viaþa
devenise un chin pentru oamenii cinstiþi, care trãise în România
democraticã cu drepturile omului ºi toþi aºteptau un sfârºit, o rezolvare
a problemelor.
Pe capul familiei Ursu a cãzut o mare nenorocire. Mihai a fost arestat

– 182 –
la Soroca în septembrie la numai douã luni de la venirea ocupanþilor.
Într-o searã au venit trei militari NKVD-iºti la Cuhureºti ºi au rãscolit
totul. Dar ce puteau gãsi ei la un om cinstit ºi drept? L-au dus la Cotiujeni,
unde a fost închis într-un beci. Copiii învãþau la Soroca, trãind la gazdã.
Într-o zi a venit tata la ei.
- Mi-au dat drumul, spunea el. Dar îndãrãt, la Cuhureºti aºa ºi nu a
ajuns. A fost din nou arestat, denunþat de un trãdãtor din sat. A stat la
închisoarea din Soroca pânã în aprilie 1941. Soþia, Victoria, venea la
închisoare, aducându-i mâncare, haine… Dar zbirii sovietici nu luau
nimic, nu-i dãdea voie sã-l vadã ºi ea se întorcea plânsã, obositã, frântã
la Cuhureºti.
Într-o zi i-au spus cã el e trimis în Rusia. L-au dus la Sverdlovsc,
unde l-au judecat ºi l-au trimis în lagãrul de exterminare la Ivdel. Victoria
ºi-a luat copiii din Soroca ºi a plecat la pãrinþii sãi la Bãlþi. Îi era fricã sã
rãmânã la Cuhureºti, casa le fusese rechiziþionatã ºi acum în ea trãiau
militari sovietici.
Când a început rãzboiul între nemþi ºi sovietici poporul a respirat
mai uºor. S-au ivit speranþe, nãdejdea cã acest chin se va sfârºi ºi poporul
va scãpa de sovietici. Au venit nemþii care s-au purtat frumos cu
populaþia. Ei nu furau, nu luau nimic fãrã sã plãteascã, erau politicoºi ºi
cinstiþi. Rãzboiul s-a dus mai departe, spre alte zãri, iar oamenii s-au
reântors la casele lor încercând sã-ºi refacã viaþa. Românii au eliberat
pãmântul strãmoºesc Basarabia ºi Bucovina, doreau sã se opreascã la
Nistru, dar nu a fost posibil, cãci nemþii i-au forþat sã lupte mai departe,
dacã doreau sã li se întoarcã Ardealul. Primii soldaþi români care au
intrat în Cuhureºti erau niºte cercetaºi. Sovieticii fugiserã. Aici lupte n-
au fost. Mulþi sovietici nu doreau sã lupte ºi se predau nemþilor, cãci
erau împotriva lui Stalin, împotriva regimului comunist. Poporul s-a
bucurat de venirea românilor, le povestea despre crimele sovietice. În
oraºe se dezgropau gropile unde fuseserã aruncaþi oameni nevinovaþi,
împuºcaþi ºi acoperiþi cu var sã nu rãmânã urme. Oamenii se adunau,
se uitau ºi se indignau, vãzând ce “fericire” au adus sovieticii pe
pãmântul Basarabiei ºi Bucovinei.
Dar a venit anul 1944, când Armata Sovieticã se întorcea victorioasã,
mergând spre Vest. Din Basarabia mulþi fugeau din calea lor, sperând
cã ei se vor opri la Prut. Când frontul era lângã Soroca, a venit la
Cuhureºti prietenul lui Mihai.
- Ce staþi voi aici, oameni buni? Ruºii sînt la Nistru. Vreþi în Siberia?
Le-a dat bani zicându-le:

– 183 –
 - Dacã o sã aveþi, o sã-mi întoarceþi cândva.
Victoria a cumpãrat o cãruþã cu cai ºi au plecat pânã la Bãlþi, unde
s-au încãrcat pe o platformã de tren pânã la Iaºi. Aici i-au întâmpinat
militarii români, i-au plasat într-un vagon marfar cu sobã ºi lemne, cãci
era încã frig primãvara. Refugiaþii erau întâmpinaþi în gãri la Vaslui,
Bârlad, cu mâncare, veneau oamenii aducând de toate. La Sinaia în
garã erau bucãtãrii militare cu mâncare caldã. Era o ordine perfectã în
vremea lui Ion Antonescu.
Aºa au ajuns la Râmnicul-Vâlcea unde avea loc repartizarea lor. La
prefecturã li s-au dat bonuri, ca sã primeascã pensia câteva luni la rând.
I-au încãrcat într-o cãruþã ºi într-un car cu boi ºi au plecat. Pe drum în
alt sat îi aºteptau alt car cu boi cu schimbul. Totul era atât de bine
organizat cã se mirau sãrmanii. Oltenii, spre cinstea lor, i-au primit cu
braþele deschise, din puþinul pe care îl aveau se împãrþeau cu ei. Aºa au
ajuns în comuna Pleºeni, în gazdã la familia lui Nicolae Pantaleru. O
familie cu suflet mare, care i-au ajutat în toate, parcã ar fi fost rude. Au
stat la ei câþiva ani fãrã sã plãteascã gazda. Aveau ºi ei trei copii: Mãriuþa,
Floarea ºi Maria. Soþia lui Nicolae – Ileana le dãdea la toþi copiii cârnaþi
ºi turte când se duceau la ºcoalã. Pentru toatã viaþa le-a rãmas amintirea
scumpã despre acei olteni cu suflet mare, despre familia lui Nicolae
Pantaleru. Eugen ºi-a luat bacalaureatul la Râmnicu-Vâlcea ºi a fost
luat în armatã, pe front. A luptat în Ucraina, Ungaria, Cehoslovacia.
Alexandru învãþa la liceu, apoi a intrat la facultatea de chimie industrialã
la Iaºi, pe care a terminat-o în 1950. Sovieticii nu i-au întors în Basarabia,
cum fãceau de obicei, fiindcã Victoria avea un document fals cã erau
refugiaþi din 1940. Alic a fost repartizat asistent la facultatea de chimie,
dar peste un an a fost luat în armatã. Dupã armatã a nimerit la lucru la
Piteºti. Aici s-a cãsãtorit cu Nuþa Lipcovschi, din Bãlþi. Nuþa trãia la Iaºi
în 1940. Tatãl ei era din neam polonez, Leon Svicinschi. Când sovieticii
înaintau spre Iaºi, Nuþa cu mama sa s-au evacuat în Oltenia. Tatãl ei
avea lângã Iaºi o moarã rãmasã de la bunel – Leon Adolf Svicinschi,
pe care sovieticii l-au împuºcat crezând cã e neamþ (Adolf). Mama
Nuþei avea o sorã la Bãlþi – Iulia Lipcovschi care avea o fatã – ªtefania.
ªtefania s-a evacuat ºi ea în Oltenia, la Craiova, unde lucra la o
benzinãrie. Mama Nuþei a luat-o pe ªtefania la Stolnici unde se refugiase
cu Nuþa; vroia s-o ajute pe nepoata ei. Când s-a mai potolit lucrurile ºi
sovieticii se mai liniºtise, toþi s-au întors la Iaºi, unde Nuþa a terminat
facultatea de chimie ºi a fost repartizatã la Piteºti. Aici l-a întâlnit pe
Alexandru ºi s-a cãsãtorit. Dupã un timp au fost trimiºi cu lucru la
Viºeul de Sud, unde s-a nãscut prima fetiþã – Doina. Trãiau greu,

– 184 –
apartamentul era rãu încãlzit, copilul mic, au avut multe de suferit, dar
erau tineri ºi au rezistat. S-au întors din nou la Piteºti, unde s-a nãscut
al doilea copil Cristina. În 1961 a venit ordin de la minister ca Alexandru
sã fie transferat la Oneºti, la combinatul de Cauciuc, ce se construia.
Era ºef de secþie la planificare. În 1969 a fost numit ºef de producþie.
Oraºul Oneºti abia se construia, la început a fost greu dar cu timpul
viaþa s-a îndreptat. În 1985 Alexandru a ieºit la pensie cu 4000 de lei
pe lunã, ce era foarte bine în acea vreme.
Cât a lucrat Nuþa la Piteºti ºi Oneºti era mereu terorizatã de comuniºti.
- Noi ºtim cine eºti, nu ai originã sãnãtoasã… amintindu-i de bunelul
neamþ ºi de moara lui.
Dar, fiind inginer conºtiincios, au trimis-o în Uniunea Sovieticã, la
Iaroslav la Institutul de cercetãri în domeniul cauciucului, cãci le trebuiau
specialiºti. Aici ruºii bãºtinaºi au primit-o foarte bine, erau corecþi,
primitori, oameni de treabã. O invitau la sãrbãtorile lor, cu toate cã
trãiau greu, era o lipsã acutã de alimente.
Stabiliþi la Oneºti, trãiau bine, fetele cãpãtase carte bunã ºi acum
lucrau ºi ele, Doina trãia cu ei, dar Cristina era la Iaºi.
A luat legãtura cu ªtefania. ªtefania venise cu Nuþa la Iaºi, dar dorul
de casã ºi de pãrinþi a fãcut-o sã se întoarcã acasã, la Bãlþi. S-a dus la
comenduirea sovieticã la Iaºi, care i-au fãcut toate formele. Dar la
Ungheni a fost arestatã ºi a stat un an de zile în lagãrul de filtru de la
Chiºinãu. Eliberatã, s-a întors la Bãlþi, la pãrinþi, ºi, terminând facultatea
de matematicã, lucra învãþãtoare. S-a cãsãtorit cu un învãþãtor, dar n-a
avut noroc, el murind de tânãr. Dupã câþiva ani s-a cãsãtorit cu Igor
Senicovschi, un polonez nãscut la Harkov, om de o politeþe ºi o purtare
exemplarã, învãþãtor ºi el la Bãlþi. Acest om neavând copii, a crescut
copilul ªtefaniei, fiindu-i un adevãrat tatã. Mai mult, au înfiat doi copii
orfani, pe care i-au crescut ºi i-au fãcut oameni. Asta în timpurile grele
sovietice. Igor Senicovschi nu mai este, a decedat la vârsta de 80 de
ani. A luptat în rãzboi în armata sovieticã, dar a trãit 20 de ani în România,
dupã revoluþia din Rusia. Aici a învãþat fãrã platã la liceu ºi la Universitate
la Iaºi, fiindcã tatãl sãu, geodezist, nu ºtia româneºte fiind ºomer. A
fost toatã viaþa recunoscãtor României despre care vorbea numai de
bine. A fost un bãrbat cinstit ºi drept. Cu toate cã era veteran de rãzboi
sovietic, îi dispreþuia pe sovietici, considerându-i ocupanþi ai Basarabiei
româneºti, nestimându-i pentru politica lor ºovinã ºi agresivã. El vãzuse
multe în timpul rãzboiului, când mii de oameni erau aruncaþi în bãtãlie
fãrã pregãtire, numai ca un comandant sã capete ordinul, nejeluindu-ºi
soldaþii. Condamna purtarea soldaþilor sovietici, care, ocupând oraºele,

– 185 –
jefuiau casele ºi violau femeile... El îºi dãdea seama de politica
conducerii sovietice care nimicea fãrã vinã milioane de vieþi omeneºti,
distrugând în aºa fel þara sa. Înþelegea ºi politica ºi ideologia antiumanã
a partidului comunist. Nuþa ºi Alexandru au luat legãtura cu ªtefania ºi
Igor, dorind sã viziteze Estonia, Letonia, unde Igor avea un vãr. Vãrul
le-a fãcut o chemare, cãci înainte nu puteai nimeri în þara “fericirii” ºi ei
au venit cu trenul la Tallinn. Aici au venit cu maºina lor ºi Igor cu
ªtefania. I-au dus ºi la Leningrad, arãtându-le frumuseþile acestui oraº,
întemeiat de Petru, Þarul Rusiei. Igor a dorit sã-i ducã ºi în Basarabia,
la Bãlþi, sã-ºi revadã locurile unde s-au nãscut, dar Alexandru ºi Nuþa
s-au temut, cãci dupã legea sovieticã de atunci, nu aveai voie sã te
deplasezi în altã localitate decât cea permisã. Mama lui Alexandru,
Victoria Ursu nu ºi-a refãcut viaþa, a rãmas singurã, trãind cu amintirea
lui Mihai pentru a-ºi putea creºte copiii. Trãind pe meleaguri strãine,
lipsitã de cele avute la Cuhureºti, fãrã casã ºi fãrã masã, ea nu ºi-a
pierdut cumpãtul. Mulþi ani l-a aºteptat pe soþul iubit, trãind cu speranþe
ºi visuri zadarnice. Poate cã anume aceasta a þinut-o ca un brad în
furtunã, stãruindu-se sã-ºi creascã copiii, sã facã din ei oameni cu suflet
mare, gândindu-se uneori cã poate o va vedea din ceruri Mihai al ei. ªi
nimeni nu ºtia de lacrimile cãzute din ochii ei frumoºi, de nopþile fãrã
somn când gândurile se îndreptau spre el. L-a aºteptat o viaþã întreagã
suportând greutãþi ce apãsau pe umerii ei firavi ºi gingaºi. Trei copii
rãmaºi fãrã tatã a ridicat ºi i-a pus pe picioare ea în acei ani, trei copii
buni la suflet, trei oameni adevãraþi.
Nu i-a fost uºor, dar a reuºit datoritã dragostei faþã de Mihai, rãmasã
vie pânã la ultimul suflu. Cine va rãspunde pentru distrugerea familiei
Ursu, pentru aceastã fãrãdelege? Cine va rãspunde faþã de acei copii ºi
mama lor, lipsiþi de dragostea pãrintelui, care au trãit numai cu amintirea
despre omul iubit, neºtiind nimic nici de el, nici de locul mormântului
lui, unde nimeni nu va aduce niciodatã o floare ºi nu va aprinde o
lumânare?
Mama Victoria nu mai este. A avut fericirea sã-ºi vadã copiii deveniþi
oameni adevãraþi, capi de familie, au bucurat-o cu nepoþi ºi nepoþele
mãcar în ultimii ei ani de viaþã plinã de griji, nevoi ºi atât de puþinã
fericire.
Fetele lui Alexandru se cãsãtorise ºi acum trãiau cu toþii în acelaºi
oraº, Oneºti, bucurându-i cu nepoþi la bãtrâneþe. Soþul Doinei – Tudor,
era un bãrbat simpatic, de o energie rarã. Venise la Combinatul din
Oneºti ca stagier, dar s-a impus în faþa conducãtorilor, rãmânând cu
lucrul aici, ocupând diferite funcþii.

– 186 –
 Dupã revoluþia din 1989 din România, datoritã unor oameni fãrã
minte, rãi conducãtori, în þarã s-au distrus ºi falimentat întreprinderi
ºi fabrici vestite, aruncând în strãzi mii de muncitori ºomeri. Aºa s-
a întâmplat ºi cu Combinatul din Oneºti, cu rafinãria de petrol. Totul
a fost distrus, furat, oamenii rãmânând fãrã lucru. Rafinãria a încetat
sã funcþioneze, fiind condusã de oameni incapabili, profitori. Dar la
conducere a venit Tudor Gãureanu, soþul Doinei, bãrbat energic,
care în timp de un an a pus pe picioare aceastã fabricã de benzinã.
Bãrbat cu cap, el a înþeles cã vremurile de odinioarã, când un direc-
tor aºtepta ordine ºi aprovizionare de la ministru sau partid, au trecut,
acum trebuia sã te miºti singur, sã umbli, sã faci rost de unde poþi,
sã dai de oamenii trebuincioºi, sã nu aºtepþi parã mãlãiaþã. Lozinca
veche parcã era bunã: oamenii fac totul!, dar erau promovaþi în
posturi oameni de partid, mulþi incapabili, care niciodatã nu
rãspundeau de nimic, fãcând sluj în faþa celor mari, duceau totul de
râpã, schimbându-se mereu la posturi...
Viaþa azi a devenit alta, fiecare trebuie sã facã ceva, ca poporul sã
aibã o bucatã de pâine, sã fie mulþumit ºi sã simtã cã ºeful îºi bate capul
pentru ei, pentru viitorul copiilor sãi ºi pentru þara care a trecut prin
atâtea nenorociri ºi suferinþe din cauza comuniºtilor sovietici. Ei au distrus
România, furându-i bogãþiile, dar cea mai mare crimã a fost cã ei au
distrus principiile de moralitate, cinste, adevãr, dreptate, cu ce se
mândrea cândva poporul român.
Astãzi rafinãria lucreazã, producând multe feluri de benzinã, fumul
se ridicã vesel din coºurile ei, bucurând oamenii, care ºtiu cã acolo este
omul care se stãruie ca ei sã aibã o viaþã mai bunã.

SIMION HACHI
În asociaþia noastrã de victime ale regimului totalitar comunist sunt
membri a cãror pãrinþi sau rude au fost în Sfatul Þãrii, deputaþi români
moldoveni care cu tot pericolul pentru viaþa lor au votat Unirea
Basarabiei cu România. Unul din ei a fost Dumitru Crihan, fiul lui Anton
Crihan, din pãcate decedat în anul 2000. Altul este Simion Hachi, fiul
lui Simion Hachi fost ºi el deputat în Sfatul Þãrii. ªi al treilea sunt eu,
Vadim Pirogan, un nepot al lui Ion Rusu din Camenca, Glodeni, care
era cãsãtorit cu Vera, sora mamei mele. Nu-l þin minte, cãci a murit de
tânãr, dar mi-aduc bine aminte cum eu, de vreo 7-8 ani, o vedeam pe
tanti Vera, umblând în doliu. ªi pentru cã ea a trãit 96 de ani, puteam sã
aflu multe lucruri despre bãrbatul ei, despre alþii cãci ei toþi au riscat cu
viaþa în acele timpuri grele ale revoluþiei ruseºti, dar atunci nu m-am
– 187 –
gândit la asta.
Simion Hachi s-a nãscut în satul Pituºca. Tatãl sãu, tot Simion, fost
deputat, absolvise seminarul teologic. A participat la primul rãzboi
mondial, fiind decorat de þar cu ordinul Sfântul Gheorghe. Fiind
preºedinte de plasã în Cãlãraºi, a luat parte activã la evenimentele Unirii.
Mama Parascovia terminase gimnaziul în oraºul Reni. Cãsãtorindu-
se, a venit la Pituºca ºi era casnicã.
Fiul Simion a terminat 7 clase în satul Bucovãþ. În 1938, dorind sã
înveþe muzica a intrat copil de trupã în orchestra regimentului 6 de
grãniceri din Chiºinãu, condusã de dirijorul ºi compozitorul Petre ªerban.
Simion a fost trimis la Bucureºti pentru a da examene la ªcoala militarã
de dirijori, dar nu a reuºit, erau mulþi candidaþi. Simion a rãmas în armata
românã pânã la sfârºitul rãzboiului. În acelaºi timp studia ºi vioara la
Conservatorul „Unirea” din Chiºinãu. În 1940 era cu grãnicerii la Nistru,
lângã Vadul lui Vodã, aºteptând atacul armatei sovietice, cãci ºtiau de
intenþiile þãrii vecine.
La 28 iunie au primit ordin de retragere ºi erau indignaþi cã Basarabia
e cedatã ruºilor. Se retrãgeau mâhniþi. Neavând maºini, tunurile, muniþia,
echipamentul erau transportate cu cãruþele.
În drum întâlneau agitatori sovietici care îi agitau sã rãmânã acasã,
cã o sã fie bine cu ruºii. Însã din orchestra lor numai trei gradaþi au
rãmas, ceilalþi au plecat în þarã. Era noroi, plouase ºi Simion, plângând
se retrãgea spre Prut. La jumate de drum i-a pãrãsit ºi dirijorul orchestrei,
Petre ªerban, care era din Cetatea Albã. Pe un deal au apãrut douã
tancuri sovietice, care au tras un obuz, rãnind doi cai. Locotenentul lor
a dat ordin sã rãspundã ºi au distrus cu un obuz un tanc rus. Celãlalt a
dispãrut. Se aflau la vreo 20 de kilometri de Prut, când au apãrut trei
avioane româneºti, lansând foi volante cu încurajãri, sã nu rãmânã sub
ocupaþia sovieticã. Au fost cazaþi în Huºi, unde i-a prins cutremurul din
1940, cutremur puternic, care a fãcut multe victime ºi distrugeri în þarã.
În Bucureºti trãia sora lui, Valentina. A luat parte la rãzboi, fiind copil
de trupã ajungând în Transnistria. În 1943 s-a întors regimentul lui
Simion, deja 7 vânãtori, din Stalingrad. Feþele ostaºilor erau galbene de
gerul prin care trecuse. Rãmãsese foarte puþini, numai un pluton. În
august 1943 a fost trimis cu prietenul sãu Vasile Captari la ªcoala de
subofiþeri din Fãgãraº. A fost ales împreunã cu alþii sã fie trimis în
Germania, la cursuri de subofiþeri pe un an de zile. Ajungând la Berlin,
a vãzut el multe clãdiri distruse de bombardamentele aliaþilor. Cei din
Fãgãraº au fost repartizaþi la ªcoala de subofiþeri din Marienwerder. Au
fost cazaþi în camere, ºase nemþi ºi un român. Fiecare avea dulapul sãu

– 188 –
ºi patru costume: pentru instrucþie, pentru sport, pentru lucru ºi pentru
paradã. Lenjeria le schimbau odatã în 7 zile ºi mai aveau câte o cãmaºã
lungã de noapte. Hrãneau foarte bine: trei feluri de mâncare, miere de
albine, cafea, unt ºi alte produse gustoase. Primeau þigãri, cartele pentru
copturi, prãjituri... La instrucþie îi duceau ºi aduceau cu maºinile.
Comandantul ºcolii era cãpitanul Keler, care dupã ce dãduse douã palme
unui soldat ºi-a luat pãtura ºi singur s-a dus la carcerã... pe trei zile. Era
o disciplinã de fier pentru toþi. Dupã terminarea ºcolii li s-a dat o
sãptãmânã vacanþã. Apoi au fost transferaþi la ªcoala de subofiþeri din
Eltlingen, la poalele munþilor Alpi, o priveliºte minunatã, cu aer curat,
cu pomi fructiferi pe strãzi, peste tot o curãþenie exemplarã. Copiii nu
distrugeau nimic, era ordine peste tot. Era altã viaþã, altã culturã, alte
principii. Lui Simion i s-a întâmplat un caz care i-a rãmas amintire pe
toatã viaþa. Intrând în oraºul Carlsruhe la un weceu, a pus portmoneul
sãu pe pervazul geamului, apoi a plecat, uitând de el. Venind la cazarmã
la 8 kilometri depãrtare ºi-a dat seama de pierdere.
Nemþii din grupa lui i-au spus sã se ducã sã-l ia, dar el nu credea
cã o sã-l gãseascã. Peste patru zile s-a dus ºi, nimerind la acel weceu, a
rãmas trãsnit când, printre alte lucruri, ºi-a gãsit portmoneul sãu. Femeia
l-a rugat sã controleze conþinutul, totul era în regulã. A vrut sã-i
mulþumeascã cu mãrci sau cu cartele, pe care le avea în plus, dar ea n-
a dorit sã ia nimic. Aºa ceva era nemaipomenit pentru Simion, crescut
în România.
Mulþi ani mai târziu, trãind în Uniunea Sovieticã, unde se fura peste
tot, îºi aducea aminte de Germania. Într-o zi au venit avioanele
americane, zeci ºi zeci, era cerul negru de ele. Bombardau. Era ceva
groaznic. Un tren încãrcat cu rachete nemþeºti Fau-2 a explodat. Ieºind
din adãpost, Simion a vãzut distrugerile foarte mari: case cu multe
etaje în ruine, tramvaie rãsturnate, copaci bãtrâni smulºi din rãdãcinã
blocau strãzile...
A vãzut lângã picioarele sale niºte hârtii, erau cartele pentru pâine ºi
alimente. El se uita curios dacã cineva le va lua. Dar nimeni nu s-a atins
de ele, cu toate cã erau flãmânzi ºi nenorociþi. Erau nemþi, nu ruºi!
Pe la mijlocul lunii iunie 1944 ºcoala noastrã de subofiþeri a primit
ordin sã se deplaseze urgent în Franþa pentru a lupta contra partizanilor.
Un maior neamþ le-a înmânat un rãvaº, parcã iscãlit de ataºatul militar
român, care le ordona sã plece cu nemþii în Franþa. Ei, românii,
cunoscând iscãlitura ataºatului lor militar, au înþeles cã e falsã. Au
protestat. Înainte de îmbarcare în maºini, la adunarea efectivului ºcolii
ei ºi-au spus cuvântul. Atunci comandantul ªcolii de subofiþeri i-a lãsat

– 189 –
pe ei, românii, sã termine cursurile, iar nemþii au plecat în Franþa.
Cursurile s-au terminat pe data de 23 august 1944 ºi i-au trimis de la
Etlinghen la un poligon de tragere din mijlocul Germaniei, la odihnã.
Coborând din tren la o garã, au mers pe jos multe ore. Pe drum au
întâlnit pe partea dreaptã o mulþime de cadavre aliniate în rând la o
distanþã de trei metri ºi pe o lungime de un kilometru. Toate erau în
haine civile. Nu puteau înþelege ce s-a întâmplat. Aceastã funebrã
priveliºte i-a întristat. Ce cruzime, sã culci oamenii în rând ºi apoi sã le
tragi câte un glonþ în ceafã. De ce au fost împuºcaþi? Plutoanele de
execuþie fãceau astfel de demonstraþii sã bage frica în oameni. Fãceau
acest lucru ºi comuniºtii sovietici, dar pe ascuns, sã nu vadã ºi sã nu
ºtie nimeni (Katân).
Ajungând la destinaþie, au dat de o grupã de români care nu vroiau
sã stea de vorbã cu ei. Mai târziu au aflat cã sunt legionari care au luat
parte la revolta din Bucureºti în 1940 împotriva guvernului lui Ion
Antonescu, vroiau puterea pentru Horia Sima. Dupã o lunã de odihnã,
în octombrie 1944, o parte dintre ei au fost detaºaþi în Austria ºi încadraþi
într-o unitate militarã românã. Tot aici erau încadraþi ºi cursanþii din
ªcoala de ofiþeri infanterie. Unitatea se numea „Mihai Viteazul” ºi avea
destinaþia sã fie dislocatã în munþii Carpaþi din România, spre a lupta
împotriva armatei sovietice. Comandantul era un colonel, un om foarte
curajos, înþelept ºi duºman al bolºevicilor. El încã atunci le spunea cã în
cazul biruinþei bolºevicilor, România va fi sovietizatã ºi colonizatã pe
veci. La fondarea acestei unitãþi ºi-a dat concursul ºi prim ministrul
României din exil, Horia Sima Guvernul þãrii era atunci exilat în Austria.
Militarii nu ºtiau pânã atunci cã România e ocupatã de sovietici nici despre
divizia „Tudor Vladimirescu”, formatã de sovietici din prizonierii de
rãzboi români din Rusia. Prin foame ºi suferinþe au reuºit sã-i forþeze pe
prizonieri sã lupte împotriva poporului sãu. Mai era ºi o altã divizie Horia,
Cloºcã ºi Criºan, formatã special în Uniunea sovieticã pentru ai aduce pe
comuniºti la putere în România. Unitatea din Austria era alcãtuitã din
acei care nu vroiau sã rãmânã sub cizma ruseascã. Simion Hachi, Vasile
Captari ºi Ion Macovei erau agenþi de legãturã între statul major ºi
subunitãþile de pe front. Îi mai învãþau pe ostaºi activitatea diversanþilor,
armele ºi armamentul Germaniei ºi al aliaþilor. De la baza lor grupele de
desant se deplasau cu avioanele germane, iar mai departe aveau
cãlãuzitori. Acolo luptau împotriva sovieticilor. Acolo pentru prima oarã
au aplicat în lupte lasserul, care tãia ºi tancurile. Aºa au trecut vreo patru
luni de lupte grele cu sovieticii. În februarie 1945 unitatea a fost dislocatã
în Germania, pe fluviul Oder, înlocuind o unitate folksturm. Simion a

– 190 –
înnoptat într-o colibã. Dimineaþa, trezindu-se, a fost chemat de soldaþi la
cafea. Pãrãsind coliba, dupã douã secunde o bombã a cãzut deasupra
colibei, distrugând-o complet. Dacã ar fi întârziat câteva minute Simion
ar fi fost mort. O grupã de soldaþi legionari au trecut Oderul, nimicind
comandamentul sovietic, dar ºi ei au murit.
Într-o zi nemþii le-au dat biciclete ºi au plecat spre front. Dar ruºii
înaintau. Tanchiºtii nemþi dãdeau foc tancurilor Leopard, plecând pe
jos mai departe. Peste câteva zile americanii i-au fãcut prizonieri. I-au
dezarmat ºi i-au trimis într-un lagãr, dar se purtau prieteneºte cu ei. I-au
dus într-o pãdure, erau vreo 250, ºi le-au dat câte un pachet. Ce nu era
în el? Caºcaval, ciocolatã, biscuiþi, unt...
Dupã douã sãptãmâni i-au dus pe malul Rinului, unde era o fermã
de cai de rasã. Militarii americani se antrenau la cãlãrie ca niºte cow-
boy. La sfârºitul lui aprilie au sosit niºte maºini militare englezeºti, care
i-a dus într-un lagãr cu regim sever. Bãrãcile erau din scânduri, lungi
de vreo 80 de metri, cu o singurã uºã, nare acoperite cu paie. Îi hrãneau
cu supã din sfeclã, fãrã un pic de grãsime. Aici i-au anchetat cine sunt,
din ce þarã. Apoi i-au trimis liber spre Marea de Nord. Aici erau ruºi,
ucraineni, români, polonezi, din armatã ºi cei aduºi la muncã forþatã în
Germania. I-au urcat într-un tren. Noaptea au venit doi ruºi care le-au
luat totul ce gãseau la ei, ameninþându-i cu pistoale. Simion a vãzut
pentru prima oarã ofiþeri ruºi. A avut impresia cã sunt niºte sãlbatici. I-
au dus în oraºul Schwerin, într-o închisoare – Drei Bergen (trei minute).
Acest lagãr de filtrare era plin de prizonieri.
Simion a fost chemat la interogatoriu de un cãpitan din NKVD. Aici
el a spus cã nu a luptat pe front, ci a fost la o ªcoalã de subofiþeri.
Oraºul Schwerin era în ruine. Populaþia venea în fiecare zi sã cureþe
oraºul de dãrîmãturi. Simion nu putea înþelege unde trãiau ei cãci nu se
vedeau nici corturi, nici bãrãci. Simion i-a dat cãpitanului un pachet de
þigãri ca sã-l trimitã într-un lagãr mai bun. Într-o zi i-au strâns pe toþi
românii ºi i-au repartizat în diferite secþii. Simion a fost trimis în secþia
polonezã. Vasile Captari a spus cã-i din Teleneºti ºi a fost trimis la

– 191 –
secþia sovieticã. Românii au plecat, iar Simion a rãmas în secþia polonezã.
Peste douã sãptãmâni a fost trimis la ªtetin. Aici întrebat de un
sublocotenent polonez cine este, a fost sfãtuit sã plece în Italia. Dar a
doua zi a fost trimis în lagãrul sovietic.
Simion nu era în haine civile, atunci ar fi încercat sã treacã în zona
americanã. Dar nu i-a mers ºi a fost trimis în Uniunea Sovieticã.
Ajungând la graniþa cu Belorusia, o santinelã rusã l-a sfãtuit sã distrugã
toate fotografiile ºi documentele nemþeºti ca sã nu aibã neplãceri. La
Volcovãþ au fost îmbarcaþi în alt tren ºi duºi la Kemerovo. Pe drum
hrãneau prost, iar paza vindea posmagii pentru prizonieri populaþiei
civile, cãci era foamete peste tot. Ajunºi dupã 20 de zile la Kemerovo,
flãmânzi ºi însetaþi, au fost selectaþi ºi trimiºi la tãiat pãdure. Captari era
croitor ºi a lucrat în zonã. Simion lucra la o piloramã, la gater, fãceau
scânduri. Nu erau pãziþi, dar trebuiau sã se prezinte singuri la apel.
Trãiau într-o baracã rece, dormeau pe podea îmbrãcaþi. Ei cereau sã le
instaleze o sobã, dar le spuneau cã poate fi un incendiu. Erau tot timpul
flãmânzi. Era ºi un lagãr nemþesc, care construia oraºul Kemerovo.
Când mergeau cu rândul la lucru, copiii le strigau: „fasciºti”, pe alocuri
prin sat asmuþeau câinii împotriva lor. Simion era cu haine rupte, cizme
legate cu sfoarã, arãta ca vai de el. În 1947 Simion a fost recomandat
ca muzicant aerofonist unui colonel la ºcoala de muzicã, care l-a luat la
el.
Vasile Captari i-a cusut un costum din postav ieftin ºi atunci a cãpãtat
altã înfãþiºare. La 1 septembrie a fost admis student la Colegiul muzical
ºi eliberat din prizonierat. A fost chemat la NKVD ºi i-au spus cã trebuie
sã plece în România, fiind cetãþean român. Aflând cã în România pe
cei reîntorºi din Siberia îi trimit din nou la închisoare, a dat cerere sã i
se acorde cetãþenie sovieticã ºi sã se întoarcã în Basarabia, acasã.
Bursa era micã, ajungea pe trei zile, el umbla mereu flãmând. În
1952 i s-a acordat cetãþenie sovieticã. În jurul lui roiau informatori,
trebuia sã-ºi þinã limba dupã dinþi. Mulþi emigranþi se întorceau din
China ºi între ei erau muzicanþi renumiþi cu care Simion a lucrat. Aici,
în Kemerovo, populaþia suferea mult din cauza banditismului, era
periculos noaptea chiar ºi ziua sã umbli prin oraº. În martie 1952 Simion
s-a întors acasã, aici era jale, viaþã grea, deportãri... Aici s-a revãzut cu
prietenii din copilãrie, deveniþi bãrbaþi maturi. A lucrat în multe sate
din Basarabia. Preda muzicã în ºcoalã ºi se ocupa cu orchestra satului
care avea mare succes. În 1954 a fost angajat la ªcoala muzicalã din
Soroca, unde viaþa era mai bunã. Aici s-a cãsãtorit cu o fatã, Nina, ºi au
avut o fetiþã. Dar Simion era ºi aici persecutat, fiindcã vorbea o românã

– 192 –
curatã ºi avea în spate un dosar...
A plecat la Leningrad, unde lucra la o ºcoalã, ocupând primele locuri
cu orchestra condusã de el. În 1970 a revenit în Basarabia unde s-a
pensionat. Aici a predat la Institutul de Arte din Chiºinãu. La bãtrâneþe
a rãmas singur cãci nevasta Nina îi murise. Fata lui trãieºte la Leningrad.
Uneori se mai duce la ea. Vine deseori la sediul represaþilor unde îºi
mai alinã inima stând de vorbã cu ceilalþi martiri. A avut o mare bucurie
când s-a distrus imperiul rãului ºi Moldova a devenit independentã.
Toatã viaþa a ascuns cã tatãl sãu a fost deputat în Sfatul Þãrii. Aºa a fost
soarta multor urmaºi ai acelor oameni mari, patrioþi ai neamului
românesc, care au reuºit sã facã Unirea tuturor românilor într-o þarã
model România Mare.
GHEORGHE CUCEREAVÂI

Ard luceferi în caºtani

Peste cruci, peste morminte,
anii lor, frumoºii ani,
râd în hârci ºi oseminte.
Cimitir, Andrei Ciurunga
În asociaþia noastrã a foºtilor deþinuþi politici din timpurile de pominã
acelei þãri uriaºe, care a mãcinat milioane de vieþi omeneºti fãrã nici o
vinã, venea deseori un om robust, puternic, cu ani mulþi în spate,
Gheorghe Cucereavâi. Ca ºi ceilalþi prieteni ºi membri ai asociaþiei,
trecuse ºi el prin multe. Gheorghe Cucereavâi s-a nãscut la Nãduºita,
lângã Drochia, prin anul 1921, într-o familie de þãrani, din cei vechi
gospodari, pe a cãror umeri se þinea þara româneascã. Tatãl lui, Nicolae,
murise când el avea numai ºase luni. Mama Xenia, încã tânãrã, a fost
nevoitã sã se recãsãtoreascã, cãci avea o gospodãrie mare ºi trebuia un
bãrbat s-o conducã. Aveau pãmânt peste 10 hectare, maºinã de treierat,
pluguri, boroane, cãruþã, cal, de toate ce trebuiau într-o gospodãrie cu
oameni muncitori. Gheorghe a fost crescut de bunelul sãu, Dumitru,
acela care o îndemnase pe mama lui sã-ºi ia un bãrbat de treabã.
Gheorghe terminând ºcoala primarã la Nãduºita, l-au trimis sã înveþe la
Gimnaziul industrial de la Soroca. Apoi s-a transferat la Liceul indus-
trial la Bãlþi, terminându-l în 1942. În 1940 ruºii sovietici au ocupat
Basarabia româneascã ºi au adus toate nenorocirile pe acest pãmânt.
Gospodãria lor, ca ºi ale altora, întemeiatã timp de zeci de ani din moºi
strãmoºi, acum devenise proprietatea noului stat sovietic. Acel an de
zile petrecut sub ocupaþia sovieticã i s-a întipãrit bine în mintea lui

– 193 –
Gheorghe.
Mulþi beþivani ºi trântori devenise ºefi ºi umblau ca stãpâni, sfidându-
i pe gospodari. Multe a înþeles Gheorghe în acel an de stãpânire
sovieticã, vãzând cu ochii sãi nelegiuirile ºi înjosirile la care erau
supuºi þãranii. Dar a trecut ºi asta, când mareºalul Ion Antonescu a
eliberat Basarabia de sub jugul sovietic. Atunci încã nimeni nu ºtia cã
doi cãlãi, Hitler ºi Stalin, ºi-au strâns frãþeºte mâinile ºi au reîmpãrþit
Europa. Gheorghe a fost luat în armata românã ºi trimis la ºcoala de
subofiþeri din Vlaºca la artilerie. Dupã ºcoalã a fost repartizat la
Regimentul de artilerie din Braºov ºi trimis pe front la Târgu-Frumos,
lângã Iaºi. În luptele de lângã Podul Iloaiei a cãzut prizonier, apoi a
fost dus în Rusia împreunã cu alþii cu un ºlep pe fluviul Volga într-o
regiune pãduroasã la tãiat copacii. Dupã terminarea rãzboiului, a fost
eliberat din lagãrul de prizonieri ºi trimis la Podolisk, lângã Moscova,
ca deportat pe ºase ani.
În acest lagãr tãiau copaci, transportându-i cu sãniile ºi cãruþele, la o
distanþã de 17 kilometri. Ei se înhãmau câte ºase ºi trãgeau aceste cãruþe,
cãci nu erau cai sau maºini. Când au slãbit cu totul cãci mâncarea era apã
chioarã, au fost nevoiþi sã se înhame câte 12. Lagãrul avea o singurã
maºinã, un Stude-Baker, care era mai mult ocupat cu transportarea celor
decedaþi la groapa comunã, o groapã mare de patru metri lungime. Dupã
un an de zile au fost transferaþi în alt lagãr, în Mordovia. Aici erau ºi
germani, ºi italieni, ºi spanioli ºi desigur ºi români. În acest lagãr domnea
un regim de teroare, de nimicire prin munca grea ºi alimentarea proastã.
Într-o zi a venit aici Ana Pauker, care se stãruia sã mobilizeze ostaºi
români în divizia „Tudor Vladimirescu”, pentru a lupta împotriva neamului
sãu. Basarabenii au fost trimiºi la tãiat pãdure în regiunea Kirov. Dupã
un timp au fost trimiºi sub pazã în or. Podolsk, lângã Moscova. Aici, într-
un lagãr de filtrare, au fost cercetaþi spre a aprecia gradul lor de vinovãþie
luptând împotriva armatei sovietice. Un grup mare de români basarabeni
au fost trimiºi în oraºul Solikamsk, unde li s-a spus cã sunt deportaþi în
aceastã regiune pe un termen de ºase ani. În fiecare searã era controlatã
prezenþa lor în localitate. Gheorghe lucra ca lãcãtuº mecanic. El
coresponda cu unii bãieþi din Nãduºita ºi Soroca, povestind despre viaþa
lui, manifestându-ºi nemulþumirea. În 1947 a fost arestat de NKVD ºi
adus la Chiºinãu la închisoare. A fost învinuit cã fãcea parte din organizaþia
antisovieticã „Arcaºii lui ªtefan”, care lupta împotriva conducerii sovietice.
Din aceastã organizaþie fãceau parte bãieþi cunoscuþi, prieteni ºi elevi de
liceu: Cojocaru, Ataman P., Lizanciuc, Sanoþchi, Ojoveanu, Andrei Stoica,
Calistru Igor, Vladimir Þurcanu, Ciobanu M., Chiriac A,...

– 194 –
 Au fost judecaþi de tribunalul militar din Odesa, prezidat de generalul
Kuzneþov. Când au intrat acuzaþii în salã s-au felicitat cu ocazia sãrbãtorii
Crãciunului, era 25 decembrie. Pe feþele lor s-au ivit zâmbete, s-au
luminat de bucurie ºi generalul Kuzneþov a spus: „O sã vedem cum o
sã râdeþi dupã judecatã...” Igor Calistru i-a rãspuns: va trece timpul ºi o
sã vedem cum veþi fi în locul nostru pe banca acuzaþilor” Toþi NKVD-
iºtii s-au înfuriat.
Au fost judecaþi la muncã silnicã cu regim sever de la 10 la 25 de
ani. Gheorghe ºi-a primit pedeapsa pe 25 de ani ºi încã cinci ani
„botniþã”, aºa se numea termenul fãrã drepturi în libertate... Gheorghe
Cucereavâi a nimerit într-un lagãr în regiunea Komi, la nord, la o minã
de cãrbuni. Erau cazaþi într-o baracã de lemn, cu gratii la ferestre ºi la
uºã, fãrã drept la scrisori, cu persecuþii ºi percheziþii zilnice. Uºa era
mereu închisã, se deschidea numai când ieºeau la masã ºi la lucru.
Mâncarea era puþinã ºi de calitate proastã. Toþi deþinuþii aveau numere
de înregistrare pe spate ºi pe genunchi. Gheorghe avea numãrul J-582.
Opt ani de zile a stat Cucereavâi în acest lagãr. Dupã moartea lui Stalin,
Colegiul Militar al Curþii Supreme de Justiþie a URSS a examinat dosarul
lui ºi a abrogat sentinþa eliberându-l din lagãr în 1955.
Gheorghe a stat ºi într-o celulã cu Dumitru Crihan, fiul lui Anton
Crihan, unul din acei bãrbaþi falnici care au fãcut Unirea Basarabiei cu
România. Reîntorcându-se acasã, a lucrat montator, apoi ca ºef de echipã
la Drochia, la fabrica de zahãr din Brãtuºeni, Alexandreni ºi în alte
locuri. Din cauzã cã a fost judecat era mereu umilit ºi persecutat de
cãtre KGB ºi secþiile de cadre, care mereu îi aduceau aminte cine a fost.
Dupã moartea prietenului sãu Igor Calistru, s-a cãsãtorit cu soþia lui,
ajungând amândoi la o vârstã venerabilã. Român a fost ºi român a
rãmas.
Mama lui a fost deportatã în 1949 cu trei copii, iar tatãl lui vitreg, un
om de treabã, a fost aruncat în lagãr pe zece ani ca duºman al poporului.
Toate au trecut, dar acele amintiri îi rãscolesc ºi azi sufletul ºi îi provoacã
dureri.

TEODOR ION MADAN

L-am cunoscut pe acest om din Durleºti acum doi ani, când venea
pe la noi, la Asociaþia victimelor regimului comunist, pe atunci când
ºeful nostru era Alexandru Usatiuc. Un om aproape de 80 de ani, ro-
bust, hotãrât, care nu-i plãcea sã vorbeascã mult. Ne-am cunoscut ºi
dupã un timp am dorit sã aflu mai multe despre el. Trãia în casa lui la
Durleºti, cu o bucatã de pãmânt nu prea mare, cu niºte cireºi ºi viºini.
– 195 –
 Teodor Madan s-a nãscut în 1919 la 4 mai în satul Durleºti. Pãrinþii,
Ion ºi Ana, au avut în gospodãria lor vreo 20 de hectare de pãmânt.
Bunelul Gheorghe Madan era din Truºeni. Ion era vãr cu scriitorul
Madan. El venea des pe la Ion, când acesta venea la piaþã cu cireºe sau
cu alte fructe. Gospodãria era mare, aveau vite, vaci, viþei, porci, gãini,
boi ºi câteva cãruþe, tot ce trebuia sã aibã un gospodar de vazã. În
familie erau 9 copii, dar mâini de lucru nu ajungeau ºi tatãl Ion mai
angaja oameni cu ziua. Erau din acei care îºi vânduserã pãmântul din
diferite pricini ºi acum se nãimeau cu ziua. Unii chiar nu vroiau sã aibã
bãtãi de cap cu gospodãria se izbãviserã de ea ºi acum umblau la lucru
la alþi gospodari.
Toader fãcuse 7 clase în timpul românilor la ºcoala din Durleºti.
Mai þine ºi azi minte pe directorii din ºcoalã: Ilie Ursu, Sergiu Gobjilã,
Nicolae Vâlcu ºi alþi învãþãtori. Dupã 7 clase a mai fãcut un an la ªcoala
de meserii din Chiºinãu, dar aºa cum gospodãria era mare, bogatã, tatãl
sãu Ion l-a luat acasã. ªtia Teodor de mititel când trebuia grâul semãnat,
cosit, cum sã umble cu caii, cu boii, aºa cum trebuie sã ºtie de toate un
viitor gospodar. Erau vremuri grele, era rãzboi, Basarabia, trebuia
întoarsã la Patria-Mamã, bãrbaþii erau pe front, iar copiii ºi femeile lucrau
în câmp ºi în gospodãrie. În 1943 a fost ºi Toader luat în armata românã.
Fãcea învãþãturã militarã la Bucureºti, lângã Palatul Regal din Cotroceni,
la detaºamentele depozitelor aeronautice. Dupã ºase luni a fost transferat
la Ploieºti, aproape de Moreni, unde într-o pãdure Mija era o fabricã de
armament. Teodor a devenit magazionier. Erau ani grei de rãzboi, dupã
înfrângerea de la Stalingrad ºi neamþul dãdea înapoi, pierzând poziþiile
din stepa ucraineanã.
Acum veneau deseori avioane americane ºi sovietice care
bombardau zona petrolierã din jurul Ploieºtilor, distrugând sondele care
scoteau din pãmânt aurul negru. Era anul 1944, neamþul pierdea rãzboiul
ºi avioanele duºmane îºi înteþeau atacurile.
Cele mai straºnice erau bombardamentele americane, avioanele
cãrora veneau cu sutele… Se cutremura pãmântul de exploziile
bombelor, asurzeau soldaþii de vuietul avioanelor, de exploziile
bombelor, de mitralierele ºi tunurile antiaeriene. Pãmântul era prefãcut
în gropi ºi ºanþuri, iar oamenii mureau pe capete.
- Alãturi de noi, povestea Teodor, era o baterie antiaerianã nemþeascã,
care trãgea mereu, împroºcând cerul cu proiectile. Era ceva groaznic.
Mã lipeam de fundul gropii în care sãream dupã alarmã. Avioanele
veneau ºi veneau, parcã era prãpãdul lumii. ªi aºa în fiecare zi, uneori
chiar de câteva ori pe zi. Nu mai credeam cã o sã scap cu viaþã.

– 196 –
Comandantul nostru era un sas din pãrþile Banatului, Richard Khorda,
se împãca bine cu nemþii. Însã la 23 august s-a încheiat armistiþiul cu
sovieticii. Acum trebuia sã luptãm împotriva foºtilor aliaþi. Noi nu eram
atât de bine înarmaþi ca nemþii. Cãpitanul Richard s-a dus la nemþi, la
prietenii sãi, ºi le-a spus sã plece, ca noi sã nu luptãm cu ei. Primisem
deja ordinul sã-i înconjurãm. Nemþii vroiau sã distrugã depozitele de
muniþii ale noastre. Dar cu toate cã cãpitanul vorbise cu ei sã plece, nu
era sigur cã aºa vor face.
- Dacã veþi auzi explozii, fugiþi în toate pãrþile, ne-a spus el. Sã scãpaþi
cu viaþã. Nemþii au plecat, însã au minat toate proiectilele de pe lângã
tunurile antiaeriene. Cãpitanul a trimis un sublocotenent cu ostaºi sã
strângã în stive toatã muniþia lãsatã de nemþi. Alãturi de soldaþi mai
erau ºi puºcãriaºi eliberaþi, care strângeau proiectilele ºi bombele
neexplodate.
Cu un sergent în frunte ne-am îndreptat spre stiva de proiectile.
- Ceva fâºâie, a zis un fruntaº moldovean, trecut prin luptele de la
Stalingrad.
- Nu fii prost, i-a zis sublocotenentul. Dar fruntaºul avea dreptate.
O explozie straºnicã ne-a aruncat la pãmânt ºi din cei 20 de soldaþi
nu a rãmas nimeni. Eu am avut noroc, eram la vreo 30 de metri depãrtare.
Au venit apoi rudele, pãrinþii acelor care nu mai erau în viaþã ºi gãseau
câte o mânã, câte un picior, sau luau pãmânt însângerat pentru coºciug.
Erau fii lor morþi.
Au sosit ruºii. Pe noi ne-au dezarmat, ne-au pus ca santinele sã nu
se fure ce a rãmas de la nemþi, cã rãmãsese multe bunuri, bãuturã,
mâncare… haine militare. Eu stãteam santinelã la post, când vãd cã se
apropie de mine doi ruºi cãlãri, beþi morþi.
- Horoºii rumân, tu fumezi… na… ºi mi-au dat din sãculeþul lor
niºte mahorcã. Au plecat mai departe… A venit în fugã cãpitanul.
- De ce le-ai dat drumul în zona interzisã, mã, striga el. Dar nu se
putea face nimic cu ei. κi fãceau de cap, uneori puteau sã-þi tragã un
glonte în piept. Ruºii dezarmau pe toþi ºi plecau mai departe. O parte
din nemþi se ascundeau prin pãduri ºi acolo îi vânau pe þãranii noºtri.
Noi îi cãutam, îi prindeam ºi îi luam prizonieri. Cãpitanul Rihard Khorda
îi ducea la Ploieºti, dar le dãdea drumul. Lângã Ploieºti stãtea pe calea
feratã un tren blindat nemþesc. Mulþi români au murit acolo când am
mers în atac…
Am mai fãcut o lunã instrucþie ºi într-o zi a venit ordin ca basarabenii
sã fie trimiºi acasã. Ne-am bucurat, strângându-ne lucrurile. Fratele meu
era cãpitan. Mi-a spus: “Du-te acasã frate, la pãrinþi. Eu nu mã întorc,

– 197 –
rãmân aici. Ne-au dus la Bucureºti unde dupã câteva zile ne-au fãcut
actele, ne-au dat hranã ºi ne-au urcat în tren spre Iaºi. Eram îmbrãcaþi
în haine militare, nu erau haine civile… Uniformele noastre de aviatori
erau de culoare gri-bleu. La Mãrãºeºti ne-au oprit ruºii, ne-au luat
prizonieri ºi ne-au adus la Iaºi. Trei zile am stat flãmânzi, fãrã apã, nu
ne dãdeau nimic. Apoi pe jos ne-au adus la Chiºinãu la punctul de
triere.
Doi ani de zile ne-au þinut în lagãrul de la Chiºinãu. Ne scoteau ziua
la lucru cu santinele, noaptea la cercetãri. Curãþam ruinele, construiam
gara ºi alte clãdiri, distruse de rãzboi. În 1947 mi-au dat drumul acasã…
M-am întors în Durleºti ºi m-am apucat de ogorul meu. Era foamete.
Ruºii ne luaserã totul din gospodãrie: averea, grâul, vitele… Mâncam
makuhã, ghindã, lobodã… A fost ceva grozav. Oamenii mureau peste
tot ca muºtele. Dar a trecut ºi asta, cine a avut noroc a scãpat… În 1948
a fost roadã, oamenii ºi-au mai revenit. În 1949 s-au început deportãrile.
Eram siliþi sã dãm cerere în colhoz. Sau te înscrii sau capeþi puºcãrie…
Ce era de fãcut? La noi în Durleºti era un rus “upolnomocenâi”, care îºi
bãtea joc de noi, ne silea cu pistolul sã ne înscriem în colhoz.
Aºa m-a muncit câteva zile, ba m-a trimis ºi la procuror. Am venit
acasã, am plâns cu toþii, ºi m-am înscris. Am dat în colhoz tot ce aveam:
vite, cãruþã, caii… totul. În colhoz bani pentru muncã nu dãdeau, primeam
primãvara pentru anul trecut când… 100, 200 grame de grâu pe zi, când
0,5 kg. Uneori câteva ruble… Bãtaie de joc. S-au ivit mulþi ºefi, mulþi
trântori. La români nu era aºa. Deportarea a adus mare jale în sat.
Preºedinte era un fost argat, calic. Noaptea a fost grea, nu dormea nimeni,
ascultând zgomotul maºinilor, plânsul oamenilor, þipetele femeilor ºi
copiilor. Ceva straºnic... S-a dus ºi asta… Am lucrat în colhoz mai mult
ca zidar, la construcþii. Am ajuns chiar brigadier. Îmi plãcea sã lucrez, sã
vãd cum se înalþã clãdirea cu mâinile mele.
Aºa am construit grajduri, clinica ºi multe, multe altele… Copiii
creºteau… Ne-am deprins ºi cu sovieticii… le ºtiam deja feleºagul…
Din 69 pânã în 73 am lucrat ca vicepreºedinte la sovietul sãtesc. În
1989 s-a început miºcarea naþionalã de eliberare de sub jugul sovietic.
Am fost ales deputat, apoi primar la Durleºti. Am fãcut ºi eu ce am
putut. M-am stãruit ºi am întemeiat Muzeul satului Durleºti. Satul are
526 de ani. Înainte se chema Voivinteni, era jos, lângã pãdure. Pe urmã
în aceste locuri a venit un cioban cu turma sa de oi – Durlea. De la el
s-a numit satul Durleºti. Biserica cândva era fãcutã din lemn. Am
întemeiat ºi Asociaþia veteranilor de rãzboi români cu ajutorul lui ªtefan
Cucu, un veteran român din Bucureºti.

– 198 –
 Azi bãtrânul Teodor Madan are în urma sa 82 de ani. Un bãrbat
robust, trecut prin încercãrile vieþii, care mai pãstreazã încã chipul ºi
frumuseþea bãrbãteascã. În 1995 a rãmas singur, i-a murit nevasta
Ecaterina.
A luat parte ºi la corul cãminului cultural. Cinci copii a ridicat. Azi
bãtrânul e bolnav, bãtrân, e greu. La putere sunt acei care au sãrãcit
acest pãmânt, au distrus sufletul þãranului, l-au adus la sapã de lemn.
Azi bãtrânii nu trebuiesc nimãnui. Nici copiii lor nu mai au timp sã se
ocupe de ei, sã treacã pe la ei, sã le aducã ceva de mâncare, un codru
de pâine.
Nu mai sunt vremurile vechi când toatã familia trãia împreunã, tinerii
se îngrijeau de bãtrâni, stimându-i ºi susþinându-i pânã la ultima suflare.
Ceva s-a schimbat în sufletele oamenilor.
Rãutatea a venit de la rãsãrit. Înainte, pe timpul cotropitorilor sovietici,
se chema “fericire”. Azi cotropitorii s-au distrus singuri pe sine, dar
“fericirea” a rãmas.

PAVEL DUDNIC
Pavel s-a nãscut la Chiºinãu în 1927. A fãcut ºcoala primarã, a
terminat în 1943 Liceul industrial din Chiºinãu. Tatãl lui lucra adminis-
trator la cinematograful “Ofeum” mama era casnicã. Tatãl, Ion Dudnic
a fost arestat în 1940, când au venit pe pãmântul nostru românesc
“eliberatorii” cãlãului Stalin. A fost dus în Siberia, fiindcã a fost în
armata albã. Pentru fapte de vitejie a fost decorat cu ordinul “Sfântul
Gheorghe”. S-a pierdut în Siberia ca ºi mulþi alþii. Fiul sãu Pavel n-a
aflat nimic despre el. Trãiau în chirie în casa lui Inculeþ, pe strada
Hânceºti. Erau trei copii, unul, Leonid, era în armata românã pânã la
armistiþiul din 23 august 1944, când România a cãzut în mâna
sovieticilor. Constantin dupã armistiþiu a luptat împotriva nemþilor.
Leonid în 1947 a fugit la Belgrad, unde a fost ucis de partizanii lui Tito.
Pavel în 1940 a învãþat într-o ºcoalã rusã pânã în 1941, când românii i-
au alungat pe sovietici din Basarabia.
Când s-a început rãzboiul, sovieticii, retrãgându-se, distrugeau oraºul,
aruncând sute de clãdiri în aer. Au aruncat în aer ºi gara din Chiºinãu,
conform ordinului lui Stalin de-a lãsa pãmânt pârjolit în urma lor. Frontul
se întorcea înapoi de la Stalingrad. Pavel s-a dus voluntar în armata
românã, trecând comisia ºi fiind luat copil de trupã. Era greu pe atunci.
A fost trimis la regimentul 7 vânãtori, unde erau bine hrãniþi. În 1944
era în garda lui Ion Antonescu, avea 17 ani.
Pavel a primit o înºtiinþare din Belgrad cã fratele lui, Leonid,
– 199 –
care lupta în armata emigranþilor ruºi împotriva sovietelor a fost
ucis în luptele cu partizanii lui Tito. În acest timp s-a încheiat
armistiþiul de la 23 august 1944 între România ºi URSS. Pavel a
plecat la Belgrad, la înmormântarea lui Leonid, ºi a rãmas aici la
Baniþa. Întâlnindu-se cu ruºii din armata lui Vlasov, a rãmas la Baniþa,
fiind încorporat în armata rusã, care lupta alãturi de nemþi. Aceastã
armatã se forma din prizonieri sovietici. ªi în România era vreo
90000 de prizonieri sovietici, capturaþi în lupte. Mulþi dintre ei nu
vroiau sã lupte în armata sovieticã.
În 1943 s-a format armata lui Vlasov, fost general sovietic, cãzut
prizonier la nemþi. În armata lui ROA erau unitãþi de cazaci, tãtari din
Crimeea, batalioane de ucraineni ºi din popoare turcice.
Din lagãrele româneºti Ion Antonescu se stãruia sã-i elibereze pe foºtii
ofiþeri sovietici, a cãror întreþinere costa mai scump decât a soldaþilor ºi ei
nu puteau fi folosiþi la diferite munci asemenea gradelor inferioare. Vlasov
cãzuse în încercuire ºi fusese indignat cã statul major sovietic nu luase
mãsuri ca sã-i salveze. În afarã de asta Vlasov era din þãrani ºi el þinea
bine minte cum s-au comportat comuniºtii, Stalin ºi Lenin, cu þãrãnimea.
El vroia sã-i alunge pe comuniºti de la putere. Armata germanã începuse
sã se retragã din Grecia ºi unitãþile lui Vlasov se retrãgeau ºi ele spre
Austria. Au ajuns la Laghenffurt. Aici Pavel se aranjase la o femeie –
bauer ºi-i ajuta la gospodãrie. Ea îl sfãtuia sã rãmânã la ea, dar el dorea
sã se întoarcã acasã, în Basarabia. Ei s-au predat apoi englezilor, care i-
au închis într-un lagãr, dar umblau liber. Aici veneau ofiþerii sovietici,
agitându-i sã se întoarcã acasã.
- Veniþi acasã, vã aºteaptã Patria, voi nu sunteþi vinovaþi, doar aþi
fost forþaþi sã luptaþi. În sfârºit englezii i-au predat comandamentului
sovietic, care i-a închis deodatã dupã sârmã ghimpatã ºi au început
controlul documentelor. Pavel avea document cã a fost în armata românã.
- O eºti din Chiºinãu? Eºti de al nostru, acolo e foarte bine. El a spus
cã e rus din Odesa. Aºa el s-a hotãrât sã se întoarcã acasã. Englezii le-au
dat haine noi militare ºi bocanci buni. Pavel nu ºtia cã amândoi fraþi erau
morþi. Au fost plasaþi într-un fost lagãr nemþesc, bine pãzit cu multe rânduri
de sârmã ghimpatã. Controlul a durat mai mult de o lunã. Îi hrãneau rãu,
apã chioarã, pâinea le-o luau cu forþa niºte bandiþi ruºi din lagãr care
formase o grupã. Erau mai mult de 100 de oameni. Într-o noapte i-au
luat pe toþi ºi i-au dus la tren, înconjuraþi de pazã ºi câini-lupi.
Lui Pavel i-au dat o adeverinþã sã ajungã la Odesa. Din Odesa el a
venit la Chiºinãu, unde s-a întâlnit cu prietenii ºi cunoscuþii sãi.
Aici s-a aranjat cu lucrul la o tipografie ºi învãþa la un tehnicum de

– 200 –
educaþie fizicã. Tot aici a intrat în comsomol. Dar într-o zi au venit la
gazdã unde trãia ºi l-au arestat. ªtiau cã el fusese în Germania ºi au
început sã-l ancheteze. Au hotãrât sã-l deporteze în Carelofinia, ocupatã
de sovietici.
L-au închis în închisoarea din Chiºinãu, unde a fost bãtut, torturat.
Apoi l-au dus la închisoarea Krestî din Odesa. Apoi a fost trimis la
Leningrad ºi de acolo la Petrozavodsk, ca deportat în Carelofinia. L-au
pus la tãiat pãdure, dar el n-a tãiat nici un copac. Lucra la un combinat
de hârtie. Îi hrãneau prost, dar, ca deportat, umbla liber, fãrã drept de a
pleca de acolo ºi trebuia zilnic sã se prezinte seara la comenduire. A
hotãrât sã fugã. A fugit pe jos, ba mergea pe canalul Belomor, ba cu
trenul Arhanghelsk-Moscova. Era bine îmbrãcat, aºa cã nimeni nu s-a
agãþat de el. Uneori era nevoit sã se urce pe acoperiºul vagoanelor ca
sã scape de controlul miliþiei. Aducea oamenilor din vagoane prin gãri
apã fiartã ºi aceºtia îi mai dãdeau o bucatã de pâine. Aºa a ajuns la
Chiºinãu. Aici ºi-a gãsit prietenii. A venit la tehnicum ºi ºi-a luat
paºaportul. I-au dat ºi o adeverinþã cã a fost la Moscova la o paradã a
sportivilor. S-a dus la tipografie unde lucrase sã ia leafa pe trei luni. A
spus cã a fost la Moscova. Directorul tipografiei i-a spus:
- Aºteaptã, acuºi va veni contabilul ºi îþi va da leafa. Dar au venit
doi în uniformã care l-au arestat ºi l-au dus pe strada Gogol, nr. 8. Aici
a început anchetarea. Ei aflase cã fusese în armata lui Vlasov, dar nu
luase parte la lupte. A fost trimis la închisoarea Krestî, unde dupã câteva
sãptãmâni la Leningrad. De aici a fost trimis la Petrozavodsk, în
Carelofinia din nou.
Dupã un timp a fost judecat de OSO Moscova la 4 mai 1947 la ºase ani
de lagãr cu muncã forþatã. În 1948 a fost trimis în oraºul Norilsk, unde a
stat în lagãr, la puºcãria din Petrozavodsk îi hrãnea foarte rãu, cu peºte
sãrat ºi apã chioarã. De acolo i-au dus spre Krasnoiarsk cu trenul încãrcat
cu deþinuþi. Drum lung – flãmând ºi însetat, dar calvarul nu a luat sfârºit.
În portul Krasnoiarsk i-au urcat pe un vapor ºi i-au dus în portul Dudinka.
Aici a stat în lagãrul nr. 14, unde lucra la minã de cãrbuni. O zi de lucru
era socotitã ca trei zile. În 1951 l-au eliberat, dar paºaport nu i-au dat,
era ca deportat aici. A trãit nelegitim cu o rusoaicã din serviciul medical.
Ea nu era deþinutã. A avut un copil cu ea.
Ea l-a ajutat sã devinã feldºer în lagãr ºi trãia mai bine decât alþii. În
1953, dupã moartea lui Stalin, a pãrãsit Norilskul, primind paºaportul.
A pãrãsit rusoaica, întorcându-se acasã, în Basarabia. Dorul de Basarabia
era puternic. La Chiºinãu s-a aranjat la fabrica de piele, unde a lucrat
pânã la pensie. A lucrat ºef de secþie, apoi meºter cu reclamaþiile. Acest

– 201 –
lucru i-a dat posibilitatea sã cutreiere toatã þara sovieticã ºi sã vadã
sãrãcia ei. În 1955 s-a cãsãtorit ºi a avut douã fete, pe care le-a crescut
ºi le-a învãþat.
La Norilsk a avut un apartament cu douã camere, care i-a rãmas
soþiei nelegitime. Ea scria uneori la Chiºinãu, chemându-l sã se întoarcã
la ea, dar el n-a dorit. La fabrica de piele devenise un bun lucrãtor, de
multe ori fotografia lui era pe tabloul de onoare. În 1992 a fost reabilitat.
Azi e membrul Asociaþiei de foºti deþinuþi politici din Chiºinãu, unde
îºi petrece bãtrâneþea înconjurat de nepoþi.
CALVARUL MAMEI VICTORIA
Fiecare popor nu are numai dreptul, dar ºi datoria
sã-ºi afirme voinþa sa de a trãi ca o unitate,
sã tindã la plenitudinea de viaþã naþionalã
ºi sã-ºi apere fiinþa sa etnicã.
C. Stere
Satul ªeptelici. Fragmente de amintiri se perindã în faþa ochilor lui
Boris. Un bãrbat de staturã mijlocie, vânjos, cu pãrul deja cãrunt de ani
ºi de nevoi. Îl vede în mijlocul curþii pe bunelul Pavel, feciorul lui Carp,
veºnic ocupat cu treburile gospodãriei. Se stãruie sã facã faþã la toate
treburile dintr-o gospodãrie cu 8 hectare de pãmânt, la vârsta înaintatã
de 78 de ani, când alte mâini lucrãtoare nu erau. Tatãl bunelului Pavel,
era Carp. Strãmoºii lor au fost întemeietorii satului ªeptelici. De la Carp
a rãmas amintire în satul ªeptelici – un izvor fãcut de el care curge ºi
astãzi. Toþi îl numesc izvorul lui Carp, cu toate cã mulþi nu mai ºtiu de
aceºti oameni, foºti gospodari adevãraþi în acele vremuri vechi. Un
strãbunel al lui Carp îi povestea cum trãiau ei încã în acele vremuri,
când în loc de sticlã la geamuri puneau bãºicã de bou sau de porc.
Moº Pavel avea un fiu Vasile, tatãl lui Boris.
Fiul sãu, Vasile, nu a avut noroc, a murit devreme în anul 1945,
spre sfârºitul acelui rãzboi crâncen ºi sângeros, când oamenii trãiau
cu nãdejdea cã viaþa se va îndrepta, va fi mai bunã, aºa cum a fost
cândva, când era þara întreagã. În aceºti ani de rãzboaie, cu
numeroase jertfe omeneºti, cu femei devenite vãduve ºi cu copii
fãrã tatã, bãtrânul Pavel se strãduia sã-ºi creascã nepoþii, sã facã din
ei oameni, gospodari adevãraþi, cinstiþi ºi drepþi. Dupã moartea fiului
Vasile, în casã au rãmas soþia lui, Victoria, ºi doi copii, Boris ºi
Liviu. Mãcar cã a trecut rãzboiul, anii au devenit ºi mai grei, noua
conducere sovieticã nu jelea oamenii, mulþi bãrbaþi muriserã pe front,

– 202 –
alþii erau invalizi ºi femeile se speteau muncind. Bãtrânul Pavel
înþelegea cã gospodãria era mare, lucru mult ºi greu, iar nora sa,
Victoria, cu doi copii nu putea face faþã treburilor fãrã bãrbat.
Boris împlinea 15 ani, iar Liviu numai nouã. Trebuia sã-i gãseascã
norei un bãrbat de treabã, un gospodar cum fusese fiul sãu Vasile,
Dumnezeu sã-l ierte, cã bun bãiat a fost. ªi se tot uita bãtrânul la cei din
sat, îi tot mãsura, îi tot potrivea ºi chiar la vorbã stãtea cu ei. Vroia sã-
l gãseascã pe acel care nu i-ar fi obijduit nora ºi pe copii rãmaºi fãrã
tatã.
ªi l-a gãsit pe Cristofor Vovk, un bãiat priceput în maºinãrie ºi
gospodãrie, care lucra cu o batozã, ajutându-i pe sãteni sã-ºi treiere
grâul. Nu numai bãtrânul, dar ºi norei, Victoriei, i-a plãcut acest bãrbat
silitor, liniºtit, iubitor de copii, care deseori þinea batoza în curtea lor.
Bãrbat îndesat, mijlociu la staturã, negricios la obraz, cu pãr negru
care nu încãrunþea cu anii, era un bun muncitor, meºter la toate celea.
Dar ºi gospodãria vãduvei îi plãcuse ºi femeia harnicã, bunã la suflet,
ºi bãtrânelul Pavel era vioi ºi vesel, se uita la el cu ochii plini de bucurie,
mulþumit cã l-a ales pe el drept sprijin pentru familia rãmasã fãrã stãpân.
Boris avea numai 9 ani, când a venit urgia pe pãmântul Basarabiei
româneºti. Mai þine minte cum a alergat ºi el cu alþi copii la ºleah sã-i
vadã pe noii stãpâni ai baºtinei sale. ªleahul era la un kilometru de sat.
Cineva a spus cã ruºii aruncã bani celor care-i întâmpinã. ªi a fugit ºi el
poate o sã-i cadã ceva. A vãzut cavaleria rusã, dar nu erau caii aºa de
frumoºi ºi curaþi ca la români. Soldaþii erau în cãmãºi verzi, arse de
soare, murdare, cu niºte pantaloni ciudaþi, cu buzunare mari.
ªi uneori aruncau bani ºi copii, dar ºi bãrbaþii în vârstã, se
nãpusteau sã-i culeagã din drumul prãfuit. Nu erau ruble de cele vechi
ca la þar, care aveau preþ, ci copeici, bani de aramã. ªi încã nimeni nu
ºtia cã aceºti bani mãrunþi nu au mare preþ. Boris, în îmbulzeala celor
ce strângeau banii, a gãsit ºi el o monetã de 20 de copeici ºi a fugit
acasã bucuros:
- Bunele Pavel, tatã, uite bani ruseºti... ªi Boris a întins mâna, pe palma
cãrei strãluceau 20 de copeici sovietice, surâzând ºi foarte bucuros cã fãcuse
rost de ei, aºteptând sã fie lãudat. Dar tatãl lui, Vasile, stãtea pe scaun cu
privirea tristã, parcã pierduse ceva scump, care nu mai putea fi recuperat.
Tata, Vasile avea ºase clase de ºcoala (veche) româneascã din vremuri
vechi dar avea o minte limpede ºi îºi dãdea seama de urgia venitã pe capul
lor. El avea o sorã mãritatã în satul Goloºniþa, pe malul Nistrului, care avea
neamuri peste Nistru.
Revoluþia rusã îi despãrþise, dar ei uneori veneau la malul Nistrului

– 203 –
ºi îºi strigau de pe maluri durerile ºi bucuriile. Tatãl Vasile ºtia de toate
cele întâmplate în anii foametei, în anii 37 ºi multe altele... Vasile ºtia
cã nu va fi bine la baºtina lui ºi-l durea inima.
- Lasã, mãi Vasile, cã am trãit noi ºi cu ruºii, nu sunt ei chiar atât de
rãi... Þin minte, eram în armata þarului ºi când ne duceam la cantinã, în
partea dreaptã, lângã uºi, era un butoi cu slãninã, din care îþi luai cât
doreai. ªi când îþi turna un borº, borº era, plutea carnea deasupra... ªi
lingura stãtea în picioare în el, uite aºa, ºi bunelul Pavel ridica mâna în
sus. Las c-o sã fie bine, ne împãcãm noi ºi cu ei. Pe acest pãmânt au
fost de toate...
În casa bunelului Pavel era sovietul sãtesc, cu conducãtori noi, care
fãgãduiau dreptate ºi bunãstare tuturor. Fiul Vasile cu Victoria aveau
casa lor alãturi. În timpul rãzboiului pentru eliberarea Basarabiei, Boris
a învãþat la Liceul militar „Regele Ferdinand” din Chiºinãu.
A fost un concurs mare, cu mulþi copii, majoritatea cãror pãrinþi
erau bogaþi, militari, funcþionari, moºieri, ce umblau mândri ºi nu se
prea uitau la bieþii þãrani. Dar era un ordin sever al lui Ion Antonescu,
generalul, care luase soarta þãrii în mâinile sale, ca jumãtate din locuri
sã fie rezervate pentru copii de þãrani, talpa Þãrii Româneºti. De mic
copil Boris se juca cu arme de lemn, pe care i le fãcea bunelul, ºi se
trãgea spre militãrie ºi oamenii îmbrãcaþi în uniforme. Rãzboiul luase o
altã întorsãturã ºi sovieticii se apropiau tot mai mult de Nistru. Liceul a
fost transferat la Craiova ºi mama lui Victor nu ºtia nimic de fiul sãu, îi
pierduse urma.
În 1944 sovieticii au ajuns în România ºi îi întorceau cu sila pe
basarabeni acasã, fãrã sã þie seama de dorinþa lor. Multã lume fugise
din calea noilor autoritãþi ascunzându-se în satele ºi oraºele din Regat,
dar sovieticii ºi slugoii lor din þarã îi vânau pe bieþii basarabeni ca pe
niºte fiare sãlbatice ºi-i întorceau în Basarabia. ªi veneau oamenii acasã
cu teamã ºi îngrijorare de noii stãpâni, cãci gustaserã odatã din acea
„fericire” sovieticã în 1940. Pe mama Victoria fiul a gãsit-o îndureratã,
tatãl lor Vasile murise. Ea fãcuse parastasul de 40 de zile, când a apãrut
Boris în pragul casei. Bucuria revederii cu fiul a mai slãbit durerea
mamei. Amândoi îmbrãþiºaþi îºi plângeau bãrbatul ºi tãticul mort aºa de
curând. Tiful îl duse la pieire.
Vremurile erau grele, rãzboiul trecuse, mulþi bãrbaþi erau încã pe
front femeile se îngrijeau singure de gospodãrie cu feciorii ºi bãtrânii.
Frontul era departe, undeva în þara maghiarilor ºi a nemþilor, nu se
auzeau bubuiturile tunurilor ºi rãcnetul obuzelor. Dar nu era liniºte nici
acum în satele de pe glia strãmoºeascã. O nouã nevoie se ivise pe capul

– 204 –
þãranilor – „postavca”, un cuvânt nou, strãin, care aduce în case numai
jale, fricã, urã ºi pacoste. Pe umerii lui Boris au cãzut grijile gospodãriei.
Tinerelul de 15 ani avea acum mult de lucru. Erau doi cai în
gospodãrie, vacã, oi, pãsãri, tot ce trebuia sã fie la o casã de oameni
harnici. Postavca, impozitele îi speteau pe bieþii þãrani. Acolo, sus, la
Moscova, era un ministru avar, Zverev, de la care porneau toate
necazurile. Trebuia sã dai la stat carne, ouã, lapte, grâu, rãsãritã, tot,
cã nu-þi mai rãmânea nimic. Luau mult sovieticii pânã ºi roada de pe
pomi, jupuindu-i pe bieþii þãrani, care lucrau din zori pânã în noapte.
ªi era fricã mare în sate, cãci cei ce nu-ºi îndeplineau normele, erau
chemaþi la sovietul sãtesc ºi ameninþaþi cu dusul în Siberia la urºii
albi, de unde veneau scrisori pline de jale de la cei duºi din prima
ocupaþie, din anul 40. Se strãduiau oamenii sã scape de postavcã ºi
corvezi, îºi tãiau pomii din livadã ºi acum stãteau cioturi în locul
frumuseþei de altãdatã. Oamenii umblau parcã gârboviþi, înnegriþi de
soare, abãtuþi ºi îndureraþi. κi aduceau aminte de vremurile trecute,
când gospodarii erau stimaþi. Acum la conducere erau din acei beþivi,
leneºi, hoþi, din acei care îºi vânduse pãmântul ºi-l bãuse. Uneori
þãranii se împrumutau înde ei cu grâu, orz, rãsãritã, sã scape de
postavcã ºi de Sibirul acela straºnic. Unii gospodari fusese ridicaþi ºi
duºi departe, fãrã nãdejde, de a se întoarce acasã cândva.
Moº Pavel când auzea þipetele oamenilor bãtuþi de activiºti la sovietul
sãtesc se ducea la uºa bãtutã în þinte, bãtea cu pumnii în ea ºi striga:
- Mãi criminalilor, de ce bateþi oamenii, cã nu-i voie... ªi golanii se
mai opreau câte odatã. ªi iatã cã a venit la sovietul sãtesc un preºedinte
nou, unul Fiodor, chiar neam cu moº Pavel. Bãrbat frumos, cu umeri
largi, cânta la ghitarã ºi înnebunea muierile în sat, dar era un puturos
cum mai rar se întâlnesc, dar bãutor cã putea sã tragã ºi o vadrã de vin.
Când bãtrânul l-a vãzut s-a supãrat foc.
- Mãi Fiodore, tu la cine în casã ai venit? La Vasile, mãi omule...
Unde-i sovestea ta, mãi bãiete, mãi puturosule?
- Liniºte, liniºte, moºule, lasã cã trebuie sã conducã cineva oamenii
ºi mai bine eu decât unul strãin. ªi pentru voi va fi mai bine, îl îmbuna
Fiodor. ªi s-a dus seara Fiodor la prietenul sãu de beþie la Grigorie.
- Mãi Grigore, uite aici, e puterea, mãi… ªi-i arãta ºtampila sovietului
sãtesc. E la mine, eu îs puterea…
Îl mai ajuta uneori pe moºul Pavel, dar aºa, pe ascuns. N-a fost mult
timp la putere, cãci puterea cere cap limpede, nu de cel ameþit tot timpul
cu bãuturã. Boris, dupã ce terminase ºcoala de ºapte ani, trecuse la
Soroca la ºcoala moldoveneascã numãrul unu. Se stãruia sã înveþe bine,

– 205 –
nu era altã ieºire, vedea fericirea colhoznicilor. Fiecare încerca sã fugã
în oraº la lucru, la învãþãturã, numai sã scape de colhoz. Îi plãcea
matematica. Stãtea la gazdã alãturi de o familie, care avea o fatã, Galina,
în clasa a zecea la ºcoala rusã cu care se împrietenise. Tatãl ei era
moldovean, mama rusoaicã din neam nobil din Kiev, fugiþi în anii ’20
de frica bolºevicilor în Basarabia româneascã. El fusese cândva ofiþer
în Armata Þaristã. Acum trãiau cu frica în sân.
La Soroca se aciuaserã mulþi ruºi în timpul revoluþiei bolºevice,
fugiserã de fricã, de nevoi, mulþi din oameni cu carte, culþi, ingineri
buni, profesori… Venind în aceastã familie, Boris auzea multe despre
Politehnica din Kiev, un focar de culturã din vremuri vechi, cu tradiþii.
Pe atunci nu ajungeau studenþi la învãþãturã ºi Boris a plecat la Kiev,
fiind primit la Politehnicã. Trãia la gazdã la o mãtuºã a Galinei, o femeie
sãracã, care trãia cu amintiri din alte vremuri mai bune. Acum vindea
flori ca sã aibã o bucatã de pâine. Bãrbatul a fost împuºcat în 1937 de
bolºevici. Moldovean, fost ofiþer alb, tatãl Galinei a fost arestat în ’40,
iar Galina cu mamã-sa se refugiase în Regat. Dar în ’44, când sovieticii
au invadat România, i-au întors îndãrãt. Casa lor a fost ocupatã toatã de
un comisar militar sovietic, iar pe mama ºi fiica le-au alungat în tindã,
unde trãiau în mare sãrãcie. Ele l-au îndrumat pe Boris sã plece la Kiev.
La 4 iulie ’49 Boris ºi Galina au sãrbãtorit terminarea ºcolii. Peste 2
zile, la 6 iulie, a avut loc deportarea, marea tragedie a poporului nostru.
Mulþi colegi de clasã au nimerit în rândurile deportaþilor. Mama Victoria
avea fricã sã nu fie ºi ea deportatã. L-a trimis pe Boris la Soroca dupã
lucrurile sale de la gazdã. El a înhãmat calul dimineaþa ºi a plecat sã
aducã pernele, plapuma ºi restul lucrurilor. Sã le aibã pe drum… Dar
au avut noroc. Nu i-au luat. Poate fiindcã tatãl Vasile murise, iar mama
avea alt bãrbat, tractorist de care aveau nevoie acum… cine ºtie? Când
Boris se întorcea cu bagajul de la Soroca, s-a întâlnit cu maºinile
încãrcate cu deportaþi. L-au recunoscut oamenii ºi prietenii…
- Boris, la revedere strigau prietenii lui, pãziþi de encavediºti. În
cãruþã, cu hãþurile în mâini, Boris stãtea cu lacrimi grele, usturãtoare
ce se rostogoleau pe obraji. Ce nenorocire! Acolo sus, în maºinã,
erau Ion, Gheorghe ºi Dionis… Stãteau înghesuiþi unul în altul, cu
pãrinþii lor, iar pe la colþuri militarii cu puºtile. Sã nu fugã cineva… ce
se va întâmpla cu ei acolo în Sibirul rece? Oare se va mai întoarce
cineva de acolo? Ce vinã au ei, copii? De unde atâta urã? Cine-i
vinovat? De unde s-au luat aceºti barbari?
Pe lângã Boris a trecut coloana de maºini cu sutele de nenorociþi,
mergând spre necunoscut, cu lacrimi în ochi, cu sufletele întristate,

– 206 –
oameni care n-au dorit nimic în viaþã, decât sã trãiascã omeneºte, în
pace cu toþii…
Unde eºti Doamne? În sufletul tânãr al lui Boris se ridica un strigãt
de revoltã, un simþãmânt de protest, de urã. De ce suferã oamenii astea?
Coloana a dispãrut spre Floreºti, unde îi aºtepta un tren cu vagoane
pentru vite. În urmã rãmânea Boris cu sufletul înnegurat pe toatã viaþa.
Boris a reuºit la examen ºi acum era student în grupa TM-12, la
facultatea de mecanicã a Politehnicei din Kiev. Venise încoace cu
prietenul sãu, Andrievschi, care se înscrise la ºcoala de marinã din
Sevastopol. Boris, naivul nu ºtia cã atunci când scrisese în ancheta sa
cã fusese elev al unui liceu militar român, soarta îi fusese pecetluitã.
Andrievschi a fost primit la ºcoala de marinã, el nu. Dar reuºise la
Politehnicã. Trãia în frumosul oraº Kiev, pe malurile bãtrânului Nipru,
la mãtuºa Galinei. Când s-a întors în sat în prima vacanþã, a gãsit multe
scrisori de la prietenii sãi deportaþi, scrisori pline de jale.
Boris plângea, plângea ºi mama lui, Victoria.
Atunci i-a venit gândul sã le mai aline durerile celor pãrãsiþi de
toþi ºi împreunã cu niºte prieteni sã-i susþinã pe foºtii colegi, duºi
atât de departe de pãmântul strãmoºesc, de satul natal, sã le ridice
duhul. Împreunã cu Aleoºa Andrievschi, Vasile Zagaevschi le scriau
scrisori de îmbãrbãtare ºi le spuneau cã deportarea a fost un act de
banditism, de vandalism, cã aceastã conducere e o bandã ºi va veni
ºi vremea lor sã rãspundã pentru toate. Le scriau cã vor strânge
cuþite, arme, cã vor veni americanii, care ºi-au dat seama cine sunt
ruºii sovietici… ºi-i vor elibera de aceastã ciumã cãzutã pe capul
lor. ªi nu numai într-o scrisoare, în mai multe.
Boris nu mai era copilul de odinioarã, înþelese ºi el câte ceva în viaþa
asta…
Studenþii locuiau în cãminul Nr. 1 al Politehnicii, pe strada Polevaia.
Boris era deja în anul doi. Se apropiau examenele de iarnã. Nu era
totdeauna sãtul, îmbrãcãmintea potrivitã, ciorapii rupþi… Vroia sã fie
om învãþat, sã devinã inginer, ca sã-i ajute pe mama ºi pe fratele.
28 septembrie, ora trei noaptea. Au fost treziþi din somn: controlul
documentelor! Cei patru studenþi din camerã se ridicau buimãciþi din
pat, îºi cãutau documentele, uitându-se zãpãciþi unul la altul. Erau trei
bãrbaþi îmbrãcaþi în civil, în trei pardesie de culoare gri…
- Boris Ojeg?
- Eu sunt!
- Eºti tânãr! A zis unul din ei, cercetând paºaportul. Devreme ai
început cu închisorile! Îmbracã-te! Eºti arestat!

– 207 –
 În casa Victoriei a intrat învãþãtorul Ion Anton Curoºu, un vecin
care-l fãcea pe comunistul ºi întâmpinase pe sovietici cu pâine ºi sare
în 1940. Când s-au reîntors românii în ’41, Ion Curoºu a fost arestat,
dus la Curtea Marþialã la Chiºinãu. Numai el din tot satul. Dar la români
era o lege. Sfãtuiþi de un avocat, oamenii din sat s-au dus la Chiºinãu,
... chiar ºi tata Vasile, ºi au depus mãrturii pentru el sã nu fie judecat. L-
au eliberat ºi Curoºu s-a întors în sat. Acele vremuri s-au dus. Azi
învãþãtorul Curoºu, om de vazã, comunist de câþiva ani, îi spune
Victoriei:
- Uite o veste rea! Au venit la Kiev în cãmin sã-i aresteze pe Boris ºi
pe Andrievschi, dar ei au fugit. Miliþia s-a luat dupã ei, împuºcau, dar ºi
bãieþii rãspundeau împuºcând. Au fost uciºi ºi îngropaþi în stepã. Mama
a rãmas trãsnitã. A cãzut pe laiþã, fãrã puteri, învãþãtorul i-a întins o
canã cu apã.
Au trecut câteva zile, poate o sãptãmânã. Decembrie. Afarã ninge
încet, frumos, fulgii cad lin pe pãmânt.
Mama Victoria ºi-a îmbrãcat sumanul, ºi-a pus ºalinca, l-a luat pe
moº Chirilov Duca cu ea pânã la tren, bani nu avea… Ruseºte nu ºtia…
A luat cu ea în traistã pe spate douã canistre cu ulei. Îl va vinde ºi va
face ceva parale…
Au ajuns la Nistru, podul plutitor nu mai lucra. Râul îngheþase.
Oamenii nu mai treceau Nistrul. Gheaþa era subþire, ºubredã. Trosnea
sub picioare, puteai sã te prãbuºeºti la orice pas. Mama Victoria se uita
cu deznãdejde la celãlalt mal, la gheaþa de sub picioare ºi pe obraji îi
curgeau lacrimi grele.
- Nu se poate sã mergi! Spunea moº Chirilov cu ochii împãienjeniþi
de lacrimi, se uita la oamenii strânºi pe mal alãturi de ei.
ªi-a ºters ochii umezi, a aruncat canistrele cu ulei peste umãr ºi i-a
zis moºului:
- Eu mã duc! Dacã o sã vrea Dumnezeu sã mor, aºa va fi soarta
mea! Acasã nu mã întorc! Rãmâi cu bine!
ªi a pãºit pe gheaþa subþire, care trosnea la fiecare pas al ei.
- Unde te duci, femeie? La moarte? Întoarce-te, femeie!..
Dar mama Victoria pãºea încet, uitându-se sub picioare, cu douã
sacoºe în mâini. Gheaþa trosnea, se auzea bine la mal, unde oamenii
încremeniþi se uitau la acea femeie care pentru fiul ei se ducea la moarte
sigurã.
- Întoarce-te Victoria! Striga moºul Chirilov, ce o sã spun eu acasã,
oamenilor? Cã te-am lãsat sã te duci la moarte? Întoarce-te!
ªi moºul Chirilov alerga pe malul îngheþat, rugând oamenii s-o

– 208 –
salveze, s-o întoarcã îndãrãt, uitându-se cu disperare cum femeia se tot
îndepãrta de mal pe gheaþa ºubredã. Oamenii se uitau la umbra ei,
înfioraþi, speriaþi de voinþa acestei femei, care se ducea la moarte. Moºul
le spusese nenorocirea despre bãiatul ei… Unii se rugau lui Dumnezeu
pentru ea…
Tot mai departe se ducea femeia–mamã pe gheaþã spre malul celãlalt,
iar oamenii aºteptau cu sufletul la gurã voia Domnului.
Un oftat de uºurare s-a auzit din pieptul oamenilor, când mama a
ajuns ºi s-a urcat pe malul celãlalt.
- A trecut! A trecut! Domnul a ajutat-o! Slavã ei!
ªi oamenii alergau pe mal, ridicau braþele în sus, strigau ca niºte
copii de bucurie. Unii îºi ºtergeau ruºinos lacrimile…
- A trecut! I-a ajutat Dumnezeu! Aºa femeie mai rar! Ce face
dragostea de copilul ei! Vorbeau oamenii între ei. A învins dragostea
de mamã!
ªi fiecare simþea bucurie în suflet pentru reuºita acestei femei, ajunsã
teafãrã pe malul opus. Iar mama de acolo, cu lacrimi în ochi, le fãcea
cu mâna, mulþumindu-le parcã pentru susþinere, neºtiind nici ea prin ce
nãpastã a trecut. ªi a plecat mai departe pe drumul care o ducea la fiul
ei cu apriga dorinþã de a-i gãsi mãcar cadavrul, de al vedea pentru
ultima oarã…
Mama Victoria era o femeia puternicã, ea ºtia ce vrea, nu se lãsa
dusã de alþii ºi fãcea totul cu capul ei. Victoria a ajuns la Kiev, oraº fãrã
capãt. Nu ºtia ruseºte. Mergea cu tramvaiul cãutând puºcãriile cã erau
multe în Kiev. Întreba pe oameni:
- Liudi, tiurima, sânoc? (Oameni, puºcãrie, fiu). Se gândea cã dacã
Domnul a adus-o teafãrã pânã aici, o sã-i ajute ºi mai departe.
A gãsit ºi cãminul, ºi Politehnica, ºi gazda. Dar rãspunsul a fost
peste tot acelaºi:
- Noi nu ºtim nimic. N-am vãzut, n-am auzit!
Zile lungi, grele, fãrã sfârºit. Sunt multe închisori în oraºul Kiev,
oraº vechi, frumos, cu vestita bisericã Pecersca Lavrã. Care acum e
închisã de cei care ºi-au pierdut credinþa în Domnul. ªi acolo a fost
Victoria, s-a rugat la poarta ei, sã-i ajute Domnul sã-l gãseascã pe
Borea al ei…
Se întorcea noaptea târziu, dormea la mãtuºa Galinei, Elena, iar în
zori, cu sãculeþele în mânã, se ducea din nou pe la închisori. Bãtrâna
Elena Vichentievna, trecutã prin multe, o implora:
- Victoria, nu spune nimãnui cine eºti, cã te-ai oprit la mine…
Drumuri lungi, grele… Suferinþe care-þi scurteazã viaþa cu mulþi

– 209 –
ani… ªi ea nu ºtia ruseºte… Câteva cuvinte. Întreba mereu: Aici e
fiul meu Boris?
Trei zile a umblat deznãdãjduitã de atâtea cãutãri, alungatã de multe
ori, obositã de atâta umblãturã. Stãtea sub zidurile închisorilor ºi plângea
sfârºitã de obosealã. Îngheþatã, flãmândã, în sãculeþe era mâncarea
pentru Boris, de care ea nu se atingea. În sufletul ei era vie ultima razã
de speranþã, cã el îi viu, cã-l va gãsi…
Oamenii treceau pe alãturi cu gândurile ºi nevoile lor. Oare puþini
sunt nenorociþi ºi plâng de durere? Poate ºi alþii îºi cãutau rudele dupã
aceste ziduri nemiloase…
- Ce cauþi aici? S-a rãstit la ea un militar, oprindu-se lângã ea s-o
alunge. Aici nu e voie sã stai!
- Fiul meu Boris! A rãspuns între lacrimi sãrmana mamã. Student!
- A, student? ªi militarul a scos limba ºi a învârtit-o. Pentru limbã a
nimerit! Limba trebuie s-o þii bine, dupã dinþi!
- Fiul meu, Boris, student, a repetat în neºtire din nou mama…
Militarul s-a uitat lung la ea… Ce se gândea el, acest om deprins cu
durerea altora. Dar binele a biruit în sufletul lui poate plin de pãcate.
- Nu-i aici fiul tãu! Du-te pe strada Korolenko, unu. Acolo trebuie
sã fie pentru limba lungã.
Mama s-a ridicat cu greu ºi îngheþatã, flãmândã, obositã, cu paºi
înceþi, s-a îndepãrtat de acele ziduri spre o nouã închisoare.
- Aici îi fiul tãu! I-a rãspuns militarul de serviciu.
Mama Victoria a cãzut pe podeaua camerei de serviciu, au turnat
apã pe ea. N-au alungat-o. I-au ajutat. Mai sunt ºi oameni pe lumea
asta. Era decembrie, a doua zi de Crãciun. Poate ºi în sufletul cuiva
dintre ei a mai rãmas Crãciunul Domnului, s-a gândit mama Victoria.
Boris a primit un sãculeþ nu prea mare cu niºte bucãþele de soltison
ºi o bucatã de pâine. Pâine adusã de acasã, din cuptorul lor… Lacrimi
de fericire îi curgeau pe obraji, lacrimi cã nu era singur…
S-a întors mama Victoria acasã. Se întorcea fericitã cã fiul ei este în
viaþã. Viu! Adevãrul va birui cândva. E viu, viu, cânta sufletul ei, uitase
toate prin câte trecuse. Principalul e viu… Dar nenorocirile nu vin câte
una. Bãrbatul ei Cristofor era arestat, nu împlinise norma de postavcã.
Acasã rãmãsese bunelul Pavel de 83 de ani cu nepoþica de doi aniºori.
Fratele învãþa la Soroca la o ºcoalã tehnicã. Mergând spre casã ea a
vãzut pe zãpadã urme de paie, ciocleji, bucãþi de scânduri… Cu mintea
ei de gospodinã a înþeles cã a venit pe capul ei încã o nenorocire. I-au
distrus ºi gospodãria…
L-a gãsit pe bunelul Pavel plângând. Activiºtii furaserã totul: paiele,

– 210 –
cioclejii, gãinile, chiar ºi scândurile gardului… preºedintele a fost ºi în
’40 ºi în anii ’50 Filip Ciobanu. Nedreptatea s-a fãcut. Cu binecuvântarea
lui.
El satrapul Filip Ciobanu, neam de moldovean, vândut strãinilor, i-
a dat afarã din casã, sã trãiascã în tindã, în 6 metri pãtraþi, ea, bunelul,
fetiþa de doi aniºori ºi fratele Liviu.
Iar în casa lor l-au aranjat pe noul preºedinte de colhoz, sosit proaspãt
din Ucraina, venetic ºi doritor de bunuri streine.
- Voi sunteþi duºmanii poporului, nu aveþi dreptul sã trãiþi cu un
comunist în aceeaºi casã, urla Filip Ciobanu din satul ªeptelici.
I-a încãrcat în cãruþã cu sila, urlând:
- Duceþi-i la marginea pãdurii ºi daþi-i jos acolo!
S-au dus cu toþii la un neam în satul vecin. Mama s-a nãimit
spãlãtoreasã la o ºcoalã tehnicã. Aducea mâncare bunelului Pavel, dar
copii rudelor lui Lavrenciuc, niºte haidãi fãrã suflet, îºi bãteau joc de
bãtrân, îi mâncau mâncarea. Bãtrânul slãbise. Era numai pielea ºi oasele.
“Era bine cu ruºii”
BORIS OJOG
El stãtea pe patul de lemn cu privirea îndreptatã spre peretele gol,
dar nu vedea nimic. Se gândea la mama sa Victoria cu care avusese o
întrevedere de câteva minute ºi nu dovedise sã-i spunã toatã durerea sa
sufleteascã pricinuitã de întâlnirea cu ea. Dorise sã-i cearã iertare, sã-i
aline durerea de mamã, vãzându-l dupã gratii, dar în acel timp, atât de
scurt nu dovedise sã-i spunã nimic. Amândoi plângeau, lacrimile nu le
dãdeau voie sã vorbeascã. Acum se gândea la suferinþele ei, la drumul
greu fãcut de ea ca sã ajungã la aceastã închisoare de pe strada
Kovalenko nr.1. A stat aici patru luni, fiind mereu chemat la anchetã.
Anchetatorul Sidorenkov ºi-a notat totul, cãci caietul lui Boris conþinea
dovezile necesare pentru a-l trimite în judecatã dupã legile sovietice.
De aici, dupã vreo trei luni, a fost transferat la închisoarea “Lukianovka”,
unde li se citea sentinþa ºi erau trimiºi mai departe în locuri îndepãrtate.
Aici trei oameni i-au hotãrât soarta, fãrã multã vorbã i-au dat 10 ani de
lagãr cu articolul 58-10, 58-11 ºi 58-8.
De aici, din Kiev, l-au trimis mai departe într-un vagon “Stolipin”
tocmai în Mordovia la staþia Ruzaevka, unde îi adunau pe toþi acei care
trebuiau sã plece mai departe. Dupã 2-3 sãptãmâni, când s-au adunat
mai mulþi deþinuþi, au fost încãrcaþi într-un tren cu vagoane-bou, care ia
dus la staþia Ghinghir. De aici, încãrcându-i pe toþi cei 40 din vagon
într-o maºinã militarã, pânã la Djezcazghan. Pe drum, în tren, îi hrãneau

– 211 –
cu pâine ºi peºte sãrat, ce le provoca mereu sete. În fiecare zi li se fãcea
controlul, îi strângeau într-o parte a vagonului, apoi treceau în altã
jumãtate, fiind alintaþi fiecare cu câte un ciomag gros pe spate. Sosind
la mine, au gãsit aici un lagãr în stepã, fãrã copaci sau pãdure deasã.
Aici era o concesie englezã în timpul þarului, pãstratã ºi în timpurile
sovietice. Nu era cale feratã ºi minereul sau producþia erau transportate
cu ajutorul cãmilelor. Aici la mine lucrau deþinuþii. La început Boris a
lucrat la o minã de cupru. Erau aici vreo 5000 de deþinuþi, care lucrau
în mine ºi în industria cuprului.
La început a lucrat într-o carierã de piatrã. Scoteau pietre pentru
construcþia viitoarelor mine ºi pentru alte obiecte. În lagãr aici îºi fãcuse
un cunoscut, Kozak, de loc din Rostov, judecat încã în 1937, care l-a
aranjat la lucru la o macara. Acest Kozak fusese eliberat în 1947, plecase
acasã, bucuros cã scãpase cu viaþa dar nu i-a mers. Peste doi ani l-au
luat din nou ºi acum era brigadier ºi mai ajuta ºi pe alþii, cãci cu anii
petrecuþi în lagãr mai prinzi ceva ºi la minte ºi înþelegi cã trebuie sã
ajuþi oamenii ºi atunci ºi D-zeu te va ajuta. Nu departe de lagãr, la vreo
câþiva zeci de kilometri, era o fabricã de topit cuprul la Carsapai. Pânã
aici era o cale feratã îngustã ºi cu trenul se aducea minereu de cupru,
iar de la fabricã metalul topit în bucãþi pãtrate, plite grele, deþinuþii le
duceau la bazã, tãvãlindu-le. Pentru aceastã fabricã, în vagoane se
încãrcau cãrbuni ºi minereu. Uneori vagoanele cu cãrbuni veneau pe
ger, cãrbunele era îngheþat bocnã ºi sãrmanii oameni, slabi, fãrã putere,
erau nevoiþi sã-l dezbatã cu ranga, pe care nici s-o þinã în mâini nu
aveau putere. Norma de cãrbune era 20 de tone… Ce sã mai spui?
ªi aici înainte, în vremuri vechi, fusese o concesie englezã care
transporta plitele de cupru cu cãmile, cãci nu era cale feratã ºi de la
Marea Caspicã, prin deºerturile de nisip, plitele ajungeau în Iran
sau Irak, la ocean unde le aºteptau vapoarele. Acest lucru la bazã
era greu de tot, mâncarea era mizerabilã, toþi cei liberi furau din
cazanul lor, pentru deþinuþi rãmânea apa chioarã. Minele erau la o
adâncime de 180-200 de metri, în adânc îi duceau cu ascensorul.
Pentru Boris acest lucru a fost cel mai greu din toate prin care a
trecut în acei ani. Când descãrcau vagoanele cu cãrbuni, se întorceau
seara de la lucru, negri, murdari de praful de cãrbune. Apã nu era sã
te speli, cu apa lagãrul stãtea prost, o aduceau în butoaie ºi nu
ajungea. Atunci oamenii se spãlau cu zãpadã, care era în curtea
lagãrului dupã sârma ghimpatã, dar când zãpada era cãlcatã de
deþinuþi, se fãcea gheaþã. Ei rupeau bucãþile de gheaþã ºi frecau obrajii,
reuºind mãcar un pic sã-ºi spele praful de cãrbune care le intra în

– 212 –
piele. Acolo Boris slãbise rãu, ajunsese la 46 de kilograme, era deja
distrofic. I se umflase picioarele…
La masã le dãdea mâncare o lingurã de caºã în niºte strãchini de
fontã, grele, cã puteai sã omori omul cu ele nici putere nu mai avea s-
o þinã în mânã. În aceastã lingurã de caºã le mai aruncau 5 grame de
ulei de bumbac… seara li se dãdea o supã cu resturi de plãmâni, rinichi
ºi alte organe de vitã, care aveau deja miros… dar ei flãmânzi mâncau…
Boris avea un prieten tot fost student, Edic Lehovici, care-l mai ajuta.
Lehovici avea un cunoscut feldºer, care lucra la spitalul deþinuþilor,
unul Vasile, care i-a fãcut rost de glucozã în ampule ºi aºa a scãpat cu
viaþã, picioarele s-au dezumflat, dinþii nu se mai clãtinau, cãci erau
bolnavi ºi de “þânga”, lipsã de vitamine, usturoi, ceapã…Acest feldºer
Dovcun-Doljin era rus, dar trãise în America. Tatãl sãu lucrase la o
uzinã a lui Ford, înainte de rãzboi. Odatã lucrãtorii fãcuserã o
demonstraþie cu agitaþie comunistã ºi tatãl lui a fost pedepsit la câteva
luni de închisoare. Atunci el, dupã eliberare, a hotãrât sã se întoarcã în
Uniunea Sovieticã. Venit aici prin anii 1947, tatãl lui a fost arestat ºi
aruncat în lagãr ca spion american, el se aranjase la ambasada americanã
la Moscova. Dupã un an a fost arestat ºi fiul sãu, Alexandru, ºi acum
stãteau amândoi, tatãl într-un lagãr din Karaganda, iar fiul devenit feldºer
în lagãr era cu Boris împreunã. Aºa cum Boris se mai întremase puþin
prietenul lui, Edic Lehovici l-a aranjat la lucru la un brigadier care se
ocupa cu mecanizarea ºi cu funcþionarea deferitelor mecanisme.
Brigadierul Vasile era dintr-o familie de ingineri vechi, tatãl lui lucrase
la Guriev cândva într-o concesie englezã.
Fiul lui, Vasile, copil fiind, spãla caii englejilor care îi mai dãdeau
câþiva dolari. Aºa el a învãþat limba englezã. În anii 1930-32, Partidul
comunist trimitea reprezentanþii sãi în America dupã utilaje ºi tehnologii.
Aºa cum Vasile ºtia limba englezã ºi era deja inginer a fost trimis ºi el.
Vasile a adus utilaje ºi alte lucruri bune din America ºi acum construia
fabrici în Uniune. Prin ani 1937 l-au chemat la GPU ºi i-au spus:
- Eºti spion american! ªi i-au fãcut dosar. I-au dat 10 ani, apoi eliberat
în 1947, peste doi ani a fost din nou arestat, cu acelaºi dosar, doar
relaþiile cu America, dupã rãzboi, s-au înrãutãþit. Ruºii din brigada lui
Vasile s-au purtat bine cu Boris. Aºa cum el era slab de tot, nu l-au pus
la lucru, el se odihnea mai mult. Pentru mineri mâncarea era mai bunã,
mai dãdeau ceva în plus ºi Boris s-a îndreptat repede ºi a început sã
lucreze cu ei. Lucra acum ca electrician, montajer în minã. În afarã
de asta, din 1954 erau niºte chioscuri în lagãre unde puteai sã cumperi
câte ceva de mâncare. Primeau ºi bani, nu prea mulþi, dar puteau

– 213 –
cumpãra produse alimentare. Boris cumpãra pe cele 56 de ruble, pe
care le primea, 1 kilogram de unt ºi 2-3 kilograme de miere de albine.
Aici a mai dat de un cunoscut radist, care l-a aranjat la o fabricã de
cherestea ca electrician, lucru nu prea greu. Cãpãtase ºi dreptul de a
umbla dupã zona lagãrului fãrã santinelã, aºa cum îi mai rãmãsese
puþini ani de lagãr, stãtea deja 6 ani. O zi în minã se considera ca trei
zile de lucru. A lucrat aici vreo doi ani. În 1953 a murit cãlãul Stalin
ºi au început alte vremuri. În lagãr a venit o comisie de la procuratura
republicii kazahe ºi se ocupa cu dosarele deþinuþilor, pe mulþi îi eliberau
ca nevinovaþi. În comisie era ºi un reprezentant din foºtii deþinuþi, din
cei deja liberi ºi reabilitaþi.
În una din comisii era un fost general sovietic, Terentiev. El predase
înainte de puºcãrie la o academie militarã, dar, în urma unui denunþ a
fost judecat ºi aruncat în lagãr. Era deja bãtrân ºi invalid, când ieºise
din lagãr. Ofiþerii nimeriþi în detenþie nu aveau nici un drept ºi îndeplineau
aceleaºi lucrãri ºi munci ca ºi cei de rând. Într-o zi a venit un elicopter
ºi s-a aºezat lângã lagãrul generalului. Au venit doi ofiþeri tineri ºi l-
au eliberat, aducându-i ºi uniformã de general ºi toþi au luat poziþia de
drepþi în faþa lui. El fusese reabilitat ºi fãcut din nou general. Aºa era
þara asta a sovietelor, unde puteai sã stai la ocnã fãrã nici o vinã.
Comisia l-a întrebat pe Boris ce planuri are, el a rãspuns cã doreºte
sã plece acasã, în Basarabia. Acolo, în lagãr, în ultima vreme se
organizaserã ºi diferite cursuri, ca sã le dea oamenilor eliberaþi o
specialitate ºi Boris terminase ºi cursuri de electrician. La 30 mai 1956
Boris a plecat acasã cu paºaportul ºi documentul de eliberare în buzunar.
Era liber! A venit la Kiev la KGB, unde i s-au restituit unele lucruri ºi
documente. S-a dus la Politehnicã sã înveþe din nou. Dar, la rectorat,
ºeful l-a întrebat: Dta eºti acela, la care s-a gãsit armament?
- Nu, a rãspuns Boris. Rectorul nu a vrut sã-i dea voie sã înveþe din
nou aici, l-a trimis la Chiºinãu. “Acolo s-au deschis multe instituþii de
învãþãmânt”, i-a spus el. Boris a plecat acasã. A ajuns la poartã, nu era
nimeni acasã. O vecinã i-a spus cã mama s-a dus la piaþã. Stând pe
prispa casei, Boris ºi-aducea aminte de vremurile copilãriei, de toþi ai
casei, de moºul Pavel, care nu mai era, de gospodãria pierdutã…
Oare cine va rãspunde de toate acestea, calvarul prin care a trecut,
de suferinþele provocate de criminalii sovietici? De pe prispã se vedea
drumul care ducea la vale, spre târg. Boris a zãrit-o pe mama, care se
ridica la deal cu un sac în spate. S-a grãbit spre ea…
- Dã sã-þi ajut, a zis el. Mama nu l-a recunoscut. Era un copil atunci,
când a fost arestat, ani în urmã. Acum era bãrbat în toatã firea.

– 214 –
 - Dar cine eºti dta? l-a întrebat ea.
- Eu sunt, mamã, Boris, ºi lacrimile i-au apãrut în ochi.
- Nu se poate, i-a rãspuns ea. S-au îmbrãþiºat ca doi strãini. Mama
încã nu se dezmetecise. Au intrat în casã, ea a gãsit ceva de mâncare ºi
numai atunci ºi-a dat seama cã fiul ei s-a întors acasã. Un hohot de
plâns a rãsunat în casã… Plângeau amândoi stând îmbrãþiºaþi.
Mama îi pipãia obrazul, îi netezea pãrul, se uita mereu la el, parcã
nu-i venea sã creadã cã acest bãrbat e fiul ei pierdut de atâþia ani…
Dupã câtva timp Boris a plecat la Chiºinãu, stãtea la un prieten, la Ion
Lozan, cu chirie. Ion învãþa la Institutul agricol. Ei se bucurau cã sunt
împreunã, îºi aduceau aminte de copilãria ºi tinereþea furatã.
- Mãi Boris, de ce nu te duci sã înveþi, doar învãþai bine la ºcoalã.
Uite, uite ce proºti, învaþã, iar tu stai acasã, - i-a zis el într-o zi. Dupã
discuþie, Boris s-a dus la Institutul agricol ºi a stat de vorbã cu rectorul,
unul Sidorov. Lecþiile deja începuse.
- Grupa la mecanizaþie este completatã, - locuri libere nu mai sunt,
stipendie nu pot sã-þi dau, i-a zis rectorul, care nu prea voia ca un aºa
element social periculos sã intre la institut.
- Eu sunt de acord sã fiu admis ca audient, a zis Boris.
La trimis la ºeful de studii. Acesta s-a uitat la documentele lui, la
documentul de eliberare din lagãr, s-a uitat lung la el ºi l-a primit. Când
ieºea din anticamerã, a auzit cã secretara îl chema înapoi.
- I-a loc, i-a zis ea. Ia hârtia ºi scrie…
ªi i-a dictat sã scrie o cerere pentru bursã… ªi apoi i-a dat altã hârtie
ºi a scris ºi o cerere pentru un loc în cãminul studenþesc. Mai erau ºi
oameni pe lumea asta. A venit la cãmin, studenþii erau duºi la lucru în
Kazahstan, la pãmânturile de þelinã. I-au plãtit bursa pentru patru luni,
când s-a întors grupa lui. Era admis în anul doi. ªi iatã cã s-a mai
întâmplat ceva. În grupa lui era staroste Alexei Andrievschi, prietenul
lui cu care fusese arestat cu acelaºi dosar. El fusese luat chiar de pe
corabie, era student la Sevastopol la marinã. Au învãþat împreunã. Nu
spuneau nimic cã au stat la puºcãrie, tãceau. Dupã terminarea institutului
a lucrat la Selihoztehnica. S-a cãsãtorit cu Ela, o fatã venitã din Rusia,
încã era student. Tatãl vitreg, Cristofor, a fost un om de treabã, l-a
ajutat mereu ca sã se punã pe picioare.
Primise un apartament cu douã camere, mult nu le trebuia, trecuse
prin multe greutãþi în viaþã ºi acum era mulþumit cu puþinul ce-l
dobândise. A mai lucrat la Sãrata Galbenã, ca inginer principal, vreo
trei ani, apoi s-a mutat cu lucrul la Chiºinãu, a primit un apartament
nou ºi nu avea rost sã lucreze departe de casã. A mai lucrat la câteva

– 215 –
baze auto, dar mereu se gãseau indivizi care îi aduceau aminte de
biografia lui pãtatã ºi el înfuriat pleca la alt lucru. Aºa a fost soarta
tuturor acelora trecuþi prin strunga KGB-ului. Ajuns la o vârstã
venerabilã, lua parte la miºcarea naþionalã pentru independenþã. Viaþa
a trecut, dar el nu putea uita calvarul sângeros sovietic, care a distrus
milioane de vieþi omeneºti fãrã nici o vinã.
NICOLAE CAIREAC
Onoarea este legea supremã
în care sunt incluse toate virtuþile omeneºti.
Ovidiu Vasilescu
În asociaþia noastrã, a foºtilor deþinuþi politici ºi a veteranilor de
rãzboi ai Armatei române, venea deseori un bãtrân de vreo 84 de ani,
mic de staturã, vioi, inteligent, sociabil ºi înþelept, cãci anii trãiþi aduc ºi
înþelepciune. Fusese ºi el preºedinte al unei asociaþii de deportaþi, dupã
ce fostul preºedinte Mihai Moroºanu refuzase sã lucreze în aceastã
funcþie. Bãtrânul era din bulgarii de la sudul Basarabiei, dar fãcuse
ºcoalã româneascã, trecuse prin multe în viaþã, dar rãmãsese cu adevãrat
român, spre ruºinea multora care azi îºi bat joc de naþiunea în mijlocul
cãreia trãiesc, închinându-se strãinilor.
Într-o zi, stând de vorbã cu bãtrânul, am aflat multe din viaþa acestui
venerabil om.
Nicolae Caireac s-a nãscut în 1918, anul Unirii cu România, în satul
Taraclia, pe atunci jud. Cahul. Tatãl lui, Nichifor, era agricultor ºi avea
vreo 10 hectare de pãmânt, rãmas de la bunel.
Strãmoºii lui Nicolae venise demult pe acest pãmânt, în Basarabia,
ºi primiserã pãmânt de la þarul rus ocupant de teritorii strãine. Þarul
aducea neamuri strãine pe acest pãmânt numit Bugeac din toate pãrþile,
dorind sã schimbe componenþa naþionalã ºi sã rãmânã stãpân pe aceste
locuri furate de la români. Mama Irina se ocupa cu gospodãria. Nichifor
a avut patru copii cu Irina: Vasile, Nicolae, Maria ºi Ecaterina. La început
trãiau în Taraclia, unde le era gospodãria. Þineau vreo 50 de oi, vaci,
pãsãri, aveau de toate. Copiii trebuiau crescuþi, învãþaþi, fãcuþi oameni
de treabã. Cu timpul familia s-a mutat la Leova, pe Prut.
ªcoala primarã Nicolae a terminat-o la Taraclia, apoi pãrinþii l-au
dat la liceul industrial din Bârlad pentru a avea o specialitate în viaþã. A
terminat Liceul industrial în 1939. Acasã era mult de lucru. Pentru iarnã
era nevoie de multã hranã pentru animale. Nicolae era deprins cu lucrul
la pãmânt de mic copil. În acele vremuri nu toþi copii erau trimiºi la

– 216 –
studii, fãceau ºcoala primarã ºi apoi rãmâneau sã lucreze în gospodãrie.
Acei cu cap erau trimiºi sã înveþe mai departe, acei cu tragere la
învãþãturã. Ceilalþi rãmâneau la gospodãrie, lângã bãtrâni. Averea se
fãcea greu, cu încetul, cu anii. Dar totul s-a destrãmat, când au nãvãlit
în 1940 ruºii sovietici.
În trei zile au ocupat Basarabia ºi s-a început o altã viaþã. Aici, la
Leova, Nicolae a fost martorul retragerii armatei române ºi a populaþiei
care dorea sã scape de sovietici. Mulþi ºtiau ce-i aºteaptã ºi au plecat
numai cu niºte geamantane ºi sacoºe din prima zi. Sovieticii nu au
respectat acordul de trei zile stabilit cu România, ocupând Basarabia
chiar din prima zi. Cei ce plecau peste Prut îºi luau rãmas bun cu lacrimi
în ochi de la cei rãmaºi, luau ce puteau cu ei, trecând râul blestemat,
care atâþia ani a despãrþit neamul românesc. Primele zile a venirii
ocupanþilor au fost zile de îngrijorare pentru unii, de bucurie pentru
alþii, care au crezut în propaganda sovieticã, aºteptând mana din ceruri.
La Leova nu au fost arestãri masive ca în alte oraºe ºi sate. Numai cei
mai înstãriþi rãmaºi, moºieri ºi comercianþi au fost judecaþi pe 4 ani, cã
au supt sângele poporului muncitor. Celor judecaþi li s-a luat averea, au
fost daþi afarã din case cu familia, numai pentru aceea cã trãiesc mai
bine decât alþii.
Unii dintre ei fuseserã comercianþi, cãci în oraºul Leova de pe Prut se
încãrcau ºlepurile ºi vapoarele cu cereale ºi animale ºi se expediau în alte
þãri. Dupã venirea ruºilor în 1940, în Basarabia s-a simþit lipsã de învãþãtori,
cãci mulþi se evacuaserã peste Prut, în Þarã. Nicolae a lucrat în 1940 ca
învãþãtor. Sã lucreze în gospodãrie nu mai avea rost, cãci sovietele se
stãruiau sã exproprieze pãmântul, vitele ºi alte bogãþii, fãcute cu sudoare
mulþi ani la rând. Nicolae nu ºtia ruseºte, dar ºtia limba bulgarã din
copilãrie, care se potrivea cu cea rusã. Limba oficialã de stat era din
prima zi rusa. Nicolae s-a înscris fãrã frecvenþã la Institutul Pedagogic
din Chiºinãu. Pãrinþii lui nu ºtiau ce sã facã cu toatã averea, erau
dezorientaþi, se stãruiau sã se izbãveascã de griji, pentru cã trebuiau sã
dea statului impozite multe ºi mari.
Trebuiau sã ducã la magazinele statului cereale, ouã, lapte, carne,
lânã etc… În loc de carne, trebuiau sã dea vite, care erau încãrcate în
trenuri ºi duse departe. Sovieticii aveau un acord cu germanii ºi le
trimiteau multe din impozitele strânse cu forþa de la basarabeni.
Se fãceau ºi arestãri, dar aºa, încet, sã nu vadã nimeni ºi sã nu sperie
oamenii. În ziua deportãrilor, la 13 iunie 1941, la Leova a fost liniºte. În
aer pluteau deja nourii rãzboiului. Pãrinþii lui Nicolai aveau un aparat de
radio ºi ei au aflat primii vestea cã s-a început rãzboiul. În casa lor, la

– 217 –
Leova, aveau trei camere, un beci bun, plin cu fructe ºi legume, ºuncã
afumatã atârnatã de grinzi, cãci era o familie de gospodari. În curte aveau
ºoproane, grajduri pentru vite, pe care le pãºtea un bãiat prin lunca Prutului.
Leafa de învãþãtor era micã, dar familia era toatã lângã pãrinþi ºi aveau ce
mânca. În oameni intrase frica. Mulþi þãrani vroiau sã plece în România,
dar autoritãþile sovietice nu le dãdeau drumul. Toate se fãceau la Chiºinãu
la secþia de vize, unde trebuia sã te deplasezi ºi sã aºtepþi plecarea în baza
unui acord între România ºi Uniunea Sovieticã, care era pe un an de zile.
Cetãþenii din România aveau dreptul sã vinã cu totul în Uniune, iar
basarabenii puteau pleca în România. Dar asta era numai pe hârtie, cãci
sovieticii îi împiedicau pe basarabeni sã plece, nu le dãdeau voie. Rãzboiul
era aºteptat de basarabeni, care doreau sã scape de râia sovieticã, de
aceºti conducãtori cu minte redusã, care îºi bãteau joc de oamenii,
înfricoºaþi de nopþile nedormite, când duba neagrã trecea pe lângã casele
lor. Pregãtirile pentru rãzboi se fãceau ºi pe celãlalt mal al Prutului ºi nu
treceau neobservate de sovietici. Dar ei erau acum prieteni cu nemþii,
împãrþiserã Polonia, ocupaserã Basarabia ºi acum tãceau, pregãtindu-se
sã sarã în spatele lui Hitler, sã cucereascã Europa, sã ducã “viitorul
luminos” în lume. Ziua de 22 iunie a fost ca un trãsnet pentru poporul
sovietic. Ieri încã mergeau trenurile cu mãrfuri în Germania ºi azi Hitler
a început rãzboiul. Ei nu se aºteptau la aºa ceva cu toate cã ºi ei erau gata
sã facã aºa ceva, însã mai târziu cu câteva sãptãmâni. Bombardamentele
s-au început la ora 4 dimineaþa. Oamenii treziþi din somn, speriaþi, nu-ºi
dãdeau seama ce se întâmplã. Bombele cãdeau din cer, avioanele vuiau
între nori, dimineaþa era frumoasã, cu soare, totul pãrea o joacã. Dar
totuºi era rãzboi. În unele curþi cãzuse bombe, erau ºi victime ºi rãniþi,
care strigau, cerând ajutor. Mamele îºi plângeau soþii ºi copii rãniþi, vitele
mugeau în ºoproane, era Duminicã, 22 iunie 1941. Sovieticii, zãpãciþi,
alarmaþi de soarta familiilor lor, umblau de ici-colo, cãutau sã rechiziþioneze
trãsuri, îºi încãrcau familiile, ºi le trimiteau spre Nistru, mai departe de
Prut, aºteptând înaintarea românilor.
Dimineaþa au început sã batã tunurile de peste Prut, iar sovieticii
rãspundeau. Era un vãrcarm de nedescris, trupele sovietice îºi schimbau
poziþiile, comisariatele militare îºi chemau recruþii… Au trecut câteva
zile straºnice, cu bubuituri, atacuri ºi lupte între avioane.
Românii au trecut Prutul, ruºii s-au retras luând vitele oamenilor, tot
ce le cãdea în mânã, numai sã nu le lase duºmanilor sãi. Cu urale ºi
strigãte de bucurie au întâmpinat populaþia pe militarii români. Din Leova
ruºii s-au retras, luând cu ei pe recruþii bãºtinaºi, ducându-i cu oile, sub
pazã ºi recrutând pe alþii în calea lor. Mulþi fugeau mai ales când se

– 218 –
înnopta.
Aºa au ajuns la Iargara, apoi la Borogani. Aici ruºii i-au lãsat ºi au
plecat repede cu familiile lor mai departe, cãci recruþii îi reþineau. Tinerii
recruþi au luat-o îndãrãt pe la casele lor. Reîntorºi se ocupau cu
gospodãriile lor, cu ce mai rãmãsese dupã jaful sovietic. Românii
reîntorºi în Basarabia nu i-au luat pe front. Acum militarii îi mai
pedepseau pe cei ce-ºi bãtuse joc de ei în timpul retragerii armatei în
40, dupã ultimatumul sovietic. La Bucureºti apãruse un decret ca toþi
acei ce fusese împotriva românilor, evreii, þiganii ºi alþii sã fie duºi într-
un lagãr în Transnistria, peste Nistru, ºi acolo sã-ºi ispãºeascã pãcatele.
Era varã în toatã puterea, cãldurã mare ºi drumul lung ºi greu. Mulþi
dintre cei pedepsiþi mureau pe drum, cã nu erau doctori ºi nimeni nu se
îngrijea de ei. Nimeni nu-i mai lua în seamã. Toþi copii lui Nichifor
lucrau în gospodãrie, numai Vasile avea deja casa lui la Antoneºti, era
cãsãtorit ºi avea ºi copii.
Nicolae rãmãsese acasã pânã în 1942 când a fost încorporat într-un
regiment de CFR ca telefonist, cãci avea studii. A fost trimis peste Nistru
la Jmerinca.
Fãcea legãtura telefonicã cu România, cu unitãþile din þarã. Frontul
era departe, undeva la Cotul Donului, lângã Stalingrad. În 1943 fu trimis
îndãrãt în þarã, la Focºani, ºi repartizat în batalionul CFR-1. Frontul
luase altã direcþie. Ruºii câºtigase lupta la Stalingrad ºi acum se întorceau
din nou spre vest, eliberând pãmânturile sale de duºmani. Ei se apropiau
tot mai mult de Nistru, stârnind îngrijorare în sufletele oamenilor din
Basarabia ºi din Regat. În 1944 frontul Iaºi-Chiºinãu a fost rupt. La 23
august s-a încheiat armistiþiu între sovietici ºi români, o înþelegere cã
acum românii luptau împotriva nemþilor, foºtilor aliaþi. Basarabenii au
fost scoºi din armata românã ºi trimiºi acasã, lãsaþi la vatrã. Li se luaserã
uniformele ºi le-au dat haine civile. Nicolae, împreunã cu alþi soldaþi
demobilizaþi, o luaserã pe jos spre Iaºi de la Focºani. Calea feratã distrusã
încã nu fusese reparatã. Au ajuns pe jos la Ungheni, unde au fost trimiºi
la punctul de filtrare sovietic. Era aici un lagãr înconjurat cu sârmã
ghimpatã, unde se adunaserã vreo câteva mii de oameni, pãziþi de
santinele sovietice. Împreunã cu ei erau ºi mulþi prizonieri de rãzboi
aºteptându-ºi soarta. Nici hranã, nici apã, nimeni nu le dãdea nimic.
Nicolae avea o sticlã goalã, legatã cu aþã, cu care scotea apã din fântânile
ce se nimereau în drum spre Ungheni. Aici îl chinuia o sete grozavã.
Lagãrul nu era aºa de bine pãzit ºi Nicolae s-a bãgat sub sârma ghimpatã
ºi neobservat a luat-o pe drum spre un sat din apropiere. Pe drum mai
întâlnea câte un militar rus, dar nimeni nu l-a întrebat nimic ºi aºa a

– 219 –
ajuns în sat. Se fãcea deja searã. El s-a oprit lângã o casã mai arãtoasã
cu o gospodãrie mai bogatã ºi a bãtut în poartã. A ieºit stãpâna ºi i-a
deschis poarta.
- Vreau sã beau niºte apã, i-a zis el. Dupã ce ºi-a potolit setea cu apa
rece din fântâna stãpânei, a rugat-o sã-l primeascã sã înnopteze la ea.
- Trebuie sã plec acasã, la Leova, a spus el, dar noaptea e periculos,
sã nu mã împuºte vreo santinelã, cã îºi fac de cap ruºii.
- Bine, s-a hotãrât stãpâna, rãmâi la noi peste noapte, dar sã pleci
în zori cã umblã ruºii ºi controleazã, nu ne dau voie sã primim pe
strãini în casã. Nicolae singur vroia sã plece în zori, sã ajungã mai
repede acasã, la Leova. Stãpâna a pus masa, l-a hrãnit pe el ºi copiii
sãi cu mãligã, caldã cu smântânã ºi brânzã. Copiii erau de vreo 11-12
ani. În sfârºit Nicolae a mâncat mai bine dupã toate zilele flãmânde.
Bãrbatul stãpânei era pe front în Regat ºi acum, când se fãcuse pace,
femeia îl aºtepta sã se întoarcã acasã. În zori, trezit de stãpânã, Nicolae
a luat-o spre Leova. Nu ºtia drumul, nici satele, o luase spre sud. ªtia
numai satul Sãrãteni, lângã Leova. Era o cãldurã mare ºi el mergea
fãcând dese opriri. Drumul era plin de praf, cãci de mult timp nu
plouase. Lângã un sat l-au oprit doi soldaþi sovietici, care îndrumau
unitãþile spre localitãþi din regat.
L-au întrebat dacã ºtie cât e ceasul. Unul dintre ei s-a dat jos ºi i-a
ordonat:
- Davai siuda ceasî! Nicolae i-a dat ceasul, regretând cã nu-l ascunse.
- Davai idi! l-a împins rusul. A plecat mai departe. Ajuns, în sfârºit,
acasã a fost întâmpinat cu bucurie de mama ºi de surori, care toate au
plâns de bucurie cã e teafãr ºi sãnãtos. Surorile erau deja cãsãtorite. Cu
ele mai era ºi Nicolae, un cunoscut din sat, care þinea cãruþa ºi caii în
curtea lor. Vãzându-l murdar, flãmând ºi însetat, s-au grãbit sã punã
ceva pe masã, pânã el se spãla de praf ºi de sudoare.
Mama plângea mereu vãzându-l aºa de slab ºi prãpãdit. Îi spunea
câte ceva, dar vorbea între bocete ºi Nicolae nu putea s-o înþeleagã.
Cunoscutul Nicolae i-a spus o veste tristã:
- Tatãl tãu e arestat!
- De ce, ce s-a întâmplat, întreba Nicolae. Mama a început sã-i
povesteascã pricina, plângând.
Când îi duceau pe þigani ºi pe evrei în lagãrul din Transnistria, un
om din sat s-a apucat sã le prade gospodãriile celor arestaþi.
Dar l-au prins jandarmii ºi acum îl cercetau.
- El a venit la tata ºi l-a rugat sã-l scape. ªtia cã Nichifor era prieten

– 220 –
cu ºeful de post, spunea mama. I-a adus un covor mare, frumos, ca tata
sã-l dea ºefului de post.
- Te rog, spunea el, ajutã-mã, cã mã împuºcã jandarmii. Tata a luat
covorul ºi l-a dus ºefului de post. Nichifor l-a ajutat sã scape din mâinile
jandarmilor. Dar când au venit ruºii el s-a dus ºi l-a denunþat pe Nichifor
cum cã colabora cu românii ºi cã i-a luat un covor din casã. Aºa i-a
mulþumit lui Nichifor cã l-a scãpat de la moarte, cã atunci era foarte
sever ºi românii nu glumeau cu hoþii.
Nichifor, împreunã cu alþii, a fost trimis sub pazã la Chiºinãu, la
judecatã Mergeau pe jos, înconjuraþi de câteva santinele sovietice. Pe
atunci nu erau maºini, nici cãruþe, totul era pe front. Erau vreo 30 de
oameni, care se chinuiau pe drumul lung pânã la Chiºinãu.
La marginea unui sat santinelele i-au oprit, ca ei sã ia masa, la um-
bra unui copac. Lângã arestaþi trecea pe drum un om din sat, care
vindea vin. Nichifor avea ceva bani ºi a cumpãrat vin ca sã-ºi aline
setea. A cumpãrat mai mult vin ºi pentru alþi oameni. Ei au bãut ºi s-au
ameþit, fiind flãmânzi ºi sub soarele arzãtor. Straja a terminat masa ºi s-
a întors la ei. Au observat cã oamenii sunt ameþiþi ºi au strigat:
- Cine a cumpãrat vinul? I-au bãtut cu biciul, mai ales pe Nichifor
care dãduse banii. El þipa ºi plângea de durere. Ajunºi la Chiºinãu, i-au
împins într-o celulã la închisoare claie peste grãmadã.
La judecatã i-au dat 15 ani ºi 5 ani de “botniþã” (lipsã de drepturi). A
stat la puºcãrie 11 ani, o lunã ºi jumãtate. Lucrând în minele de cupru
din Djezcazgan ºi-a pierdut sãnãtatea.
A fost transferat la Karaganda, fiind scos din minã, pentru cã nu mai
putea lucra sub pãmânt. Aici, în alt lagãr, l-au numit paznic la baracã.
Dupã moartea lui Stalin s-a întors acasã, datoritã unui decret de
amnistiere dat de alt cãlãu, Beria. Familia lui Nichifor a trecut ºi ea prin
multe. Nicolae lucra învãþãtor ºi învãþa fãrã frecvenþã la Institutul
pedagogic din Chiºinãu. Dupã un timp a trecut cu serviciul la Iargara,
unde a lucrat pânã la pensie. Dupã arestarea tatãlui familia lui a avut
multe de îndurat. Gospodãria a fost distrusã. Au trecut cu toþii prin
foamea organizatã de sovietici în 1946-47, când au murit, sute de mii
de oameni.
Trebuia de plãtit la stat vestita “postavcã”, când þi se lua totul din
casã, ouã, lapte, carne, grâu… bani. Aveai nu aveai, dar trebuia sã dai.
Unii, care nu mai aveau ce da, erau nevoiþi sã cumpere ºi sã predea
la stat tot ce le era scris, dacã nu, era judecat la ani grei ca duºman al
poporului. ªi cu toate cã oamenii mureau de foame, mâncând lobodã,
ºtir, urzicã ºi alte ierburi, numai ca sã-ºi umple stomacul cu ceva,

– 221 –
activiºtii umblau din casã în casã, forþându-i pe sãteni, sã predea la
stat ultimul grãunte. Îi mai chemau la sovietul sãtesc ºi-i bãteau de le
rupeau coastele. Pe sovietici nu-i durea capul, când vedeau cum
mureau copiii, bãtrânii de foamea care se rãspândise în toatã
Basarabia. Dar a trecut ºi asta. Un an de roadã bunã i-a fãcut pe unii
sã uite de tragedie. Însã a venit o altã nenorocire. Era anul 1949.
Lumea nu prea voia sã intre în colhoz, aflase de la alþii cei asta. Au
început deportãrile… Familia Caireac, mama ºi fiul Nicolae, erau înscriºi
pe listele culacilor “spre a fi deportaþi în regiunile nordice. O sorã a lui
Nicolae Maria, împreunã cu soþul ei, agronom, ºi cu copilul au fost
deportaþi la 6 iulie 1949. Învinuiþi cã au colaborat cu românii. ªi din
nou Nicolae a avut noroc. Aveau un vecin, un evreu de treabã, Ilie Idll,
comsomolist, care fiind activist era însãrcinat cu deportarea.
El le-a spus ce-i aºteaptã cu o zi înainte. Nicolae cu mama erau în
curte ºi fãceau lampaci pentru un sarai. Aflând ce-i aºteaptã, au lãsat
lucrul, s-au spãlat, s-au îmbrãcat ºi au fugit la Chiºinãu, la sora lui,
Ecaterina. Au plecat pe jos pânã la Borogani de acolo la Comrat, unde
s-au urcat în trenul care i-a dus la Chiºinãu. Au ajuns la ora 6 dimineaþa
la Chiºinãu, unde mergând pe jos spre casa Ecaterinei, au întâlnit un
camion cu acei nenorociþi deportaþi duºi la garã. În maºinã, sus, între
oameni, cu capul gol, îmbrãcat, încã în haine preoþeºti, aºa cum fusese
ridicat din casã, era ºi un preot.
- Uite mamã cum îi duc pe sãrmanii oameni la garã, a zis Nicolae.
Au stat vreo trei zile la Ecaterina. Totul s-a liniºtit, activiºtii îºi fãcuse
treaba ºi nenorociþii au luat drumul spre Siberia, închiºi în vagoanele
pentru vite, cu ochii în lacrimi, cu bocete de jale ºi strigãte care se
rãspândeau în tot oraºul.
Dupã câteva zile, Nicolae s-a întors singur la Iargara, lãsând-o pe
mama la Chiºinãu. Ajuns la Zagora a aflat cã trenul cu deportaþi era
încã în garã. Riscându-ºi viaþa i-a gãsit în garã pe sora sa cu agronomul
ºi copilul. Plângeau cu toþii. ªi-au luat rãmas bun ºi trenul a luat-o din
loc, ducându-i pe acei sãrmani pe alte meleaguri, reci, spre nordul
misterios, despre care se vorbeau lucruri straºnice. Întors acasã, a venit
soþia sa ºi i-a povestit cum a fost cãutat el ºi mama. Activiºtii o întrebau
dacã nu ºtie unde s-au dus.
- Au rude la Taraclia, i-a îndrumat soþia în altã direcþie. Din casa
mamei au luat multe lucruri, haine, din ogradã –animale…
Dar au scãpat, fiind înscriºi în listele pentru deportare, poate pentru
altã datã. Trebuie de trãit, trebuia sã lucreze. S-a întors la lucrul sãu de
învãþãtor. Lucra cu teamã, cu o fricã permanentã. Cu timpul au aflat

– 222 –
câte ceva ºi ºefii din secþia raionalã. S-au gãsit ºi duºmani invidioºi,
cãci Nicolae era un specialist bun, mereu lãudat ce nu le plãcea altora.
A primit ºi titlul de “Învãþãtor emerit” dupã multe ciondãneli ºi certuri
între ei.
- Cum se poate una ca asta, el care trebuia sã fie dus în Siberia, cu
un tatã care a fost duºman al poporului, þipau unii.
Dar Nicolae era stimat de pãrinþi ºi de elevi, respectat de mulþi,
fiindcã lucra foarte bine, avea clasele cele mai bune în raion. Pânã la
urmã s-a gãsit un ºef de partid mai mare, un om de treabã, care ºi-a
asumat rãspunderea ºi a hotãrât sã-i facã dreptate.
Erau deja alte vremuri. Cãlãul Stalin murise demult, viaþa luase o
altã întorsãturã.
- Acest om, pe care voi îl murdãriþi, a fãcut mai mult pentru ºcoalã
decât voi toþi! Sã i se dea aceastã distincþie pentru munca lui cinstitã. E
un om onest ºi cu dreptate, a zis cel mai mare. Aºa a ºi fost. Au tãcut cu
toþii cu toate cã în suflet unii l-ar fi mâncat de viu.
A venit ºi anul 1989, anul tulburãrilor în Uniunea Sovieticã. Imperiul
rãului, care a adus atâtea nenorociri oamenilor, s-a destrãmat. Nicolae
trãia la Chiºinãu, era pensionar, îºi fãcuse o cãsuþã micã pe Valea
Dicescu. Lua parte la manifestaþiile de eliberare naþionalã care zguduiau
capitala. Se ridica la tribunã, lua cuvântul împotriva veneticilor,
împotriva Moscovei. A fost arestat ºi bãtut la miliþie. Eliberat, se întorcea
mereu în Piaþã agitând mai departe poporul. A luat parte la fondarea
Asociaþiei victimelor regimului comunist, condusã la început de Mihai
Moroºanu, apoi dupã plecarea acestuia a rãmas ca preºedinte. În 1999
s-a unit cu altã asociaþie de represaþi, punându-le la dispoziþie sediul
sãu. Împreunã cu alt preºedinte, ºi acesta fost deþinut politic. Vadim
Pirogan, au fondat Muzeul Memoriei Neamului. Ajuns la vârsta de 85
de ani luptã, încã pentru adevãr ºi dreptate.
ANDREI STOICA
Fiecare din noi era socotit bandit,
O þintã care oricum, putea fi împuºcat
Cu un singur glonþ, sau cu mai multe…
Strigãtele mele, Nicu Dascãlu
Andrei Stoica s-a nãscut în satul Antoneºti, comuna Ghizdita, jud.
Soroca, din pãrinþi þãrani. Tatãl Dumitru þinea o cârciumã în sat, mama
Zamfira era casnicã. Cinci copii aveau ei. Tatãl Dumitru mai fusese
câþiva ani prin 1931-38 ºi primar în satul sãu, ales pe listele partidului

– 223 –
Naþional Þãrãnesc. Aveau pãmânt vreo 15 hectare, aºa cã copiii erau
învãþaþi cu munca grea a pãmântului ºi cu gospodãria de acasã. Andrei
dupã ºcoala primarã în sat, învãþa la Liceul Seminarial de la Bãlþi.
Încercase sã intre la Liceul Militar dar nu reuºise la examen la Chiºinãu.
Când au dat nãvalã sovieticii ºi au ocupat Basarabia, învãþa la seminar.
Dupã eliberarea Basarabiei de mareºalul Ion Antonescu, învãþa par-
ticular la Liceul Ion Creangã din Bãlþi. În 1943 a intrat la ºcoala de
subofiþeri de la Timiºoara, unde a fost pânã la 23 august 1944, când
basarabenii români au fost trimiºi acasã din ordinul comandamentului
armatei sovietice, care ocupase þara. Întorcându-se acasã, a fost chemat
de organele de învãþãmânt sovietice ºi trimis director la ºcoala din satul
Ghica-Vodã, lângã Drochia, unde a lucrat pânã în 1947, când a fost
arestat. A intrat în organizaþia antisovieticã “Arcaºii lui ªtefan”, care
lupta împotriva sovieticilor. Era împreunã cu alþi tineri, cunoscuþi de la
niºte cursuri pentru învãþãtori, organizate de conducerea sovieticã, cãci
majoritatea foºtilor învãþãtori, se evacuaserã în România, peste Prut.
Între aceºti tineri dornici de libertate, care luptau pentru þarã împotriva
mãsurilor de asuprire a poporului român din Basarabia, erau: Gheorghe
Cucereavâi, Ataman, Calistru, Þurcanu Vlad, Cojocaru Trofim,
Ojovanu, Chiriac, Ciobanu, Cucu, Camerzan ºi alþii. În aceastã
organizaþie se adunaserã aproape vreo 150 de tineri. Trãdaþi de niºte
cozi de topor, au fost judecaþi la Chiºinãu de tribunalul militar din Odesa
la 10 ºi 25 de ani de lagãr cu suspendarea drepturilor de cetãþean pe ani
de zile.
Au fost duºi la Ijma, regiunea Komi. Aici, în urma torturilor, au
murit Cucu ºi Boris Camerzan.
În 1940, când au ocupat sovieticii Basarabia, Andrei era la vie,
lucrând. În câteva zile satul se umpluse de armata sovieticã, de cai ºi
cãruþe cu armament ºi furaje militare. Toþi moldovenii aveau teamã de
noua orânduire, nu ºtiau ce o sã fie mai departe, dar nimeni nu se gândea
cã vor fi deportãri ºi arestãri. Andrei învãþa la ºcoala din Baraboi, cu
Gheorghe Cucereavâi ºi cu sora lui. Învãþau la ºcoala moldoveneascã,
condusã de învãþãtori evrei din Transnistria, care schimonoseau limba
românã de râdeau toþi de ei. Când s-a început rãzboiul, au venit doi
evrei cu arme de vânãtoare ºi i-au trimis cu caii la Drochia, la comisarul
militar, dar ei au fugit de pe acolo, dupã ce li se luaserã caii pentru
armatã. Pe fratele Andrei l-au prins, dar el a trecut Prutul ºi s-a ascuns
la niºte neamuri. A stat acolo pânã au venit românii. Soldaþii români le
dãdeau pâine ºi alimente. Unii din fosta conducere numitã de sovietici
au fost arestaþi.
– 224 –
 Primul congres al “Arcaºilor lui ªtefan” a avut loc la Nãduºita cu
problema cum sã lupte împotriva “postavcei” – impozitul sovietic, care
lua de la þãrani toate alimentele ce erau în gospodãrie. Al doilea congres
a avut loc la Ghica Vodã ºi se discuta chestiunea despre organizarea
luptei împotriva sovieticilor ºi atragerea în organizaþie a cât mai mult
tineret. Dar au fost trãdaþi. Arestaþi, au avut mult de suferit, cãci erau
bãtuþi, torturaþi. Anchetatorii lui Andrei erau Levcenko, Lecari ºi maiorul
Solnþe care îl bãteau, dar el nu a recunoscut nimic de ce era acuzat. Pe
anchetatorul Lecari l-a lovit cu scaunul la cap, primind apoi o bãtaie
zdravãnã. A fãcut greva foamei, pânã a venit colonelul ºef, Zakora, ºi
bãtãile au încetat. A fost judecat la 10 ani numai, vina nu ºi-a recunoscut-
o. Mulþi dintre ei au primit câte 25 de ani.
De la Ijma a fost dus în vagoane-bou la Inta, la Vorkuta, la minele
de cãrbuni sub pãmânt. La început a lucrat în minã scoþând cãrbuni,
apoi, datoritã brigadierului Vlad Boico, a fost numit ºef de schimb,
lucra mai uºor. Dupã un timp a fost marchºeider, care dãdea direcþiile
în minã, în ce parte sã sape. Mâncarea era proastã, ºi dupã câteva luni
de muncã grea deveneau schelete. Erau trimiºi la spital, unde
îndreptându-se erau din nou trimiºi în minã. Statul sovietic avea nevoie
de forþã de lucru ieftinã ºi se foloseau de deþinuþi ºi prizonieri de rãzboi.
În 1953, când a murit cãlãul Stalin, toþi aveau speranþe cã vor fi eliberaþi,
dar au fost eliberaþi numai deþinuþii de drept comun, nu politicii. Aici,
la Vorkuta, a avut loc revolta deþinuþilor, prizonierilor de rãzboi, care
fuseserã trecuþi în categoria de criminali de rãzboi, ca sã nu fie eliberaþi.
Aceastã grevã a cuprins toate minele din Vorkuta. Atunci conducerea
a adus douã divizii de NKVD-iºti, care au tras în oamenii din zonã,
ucigând mai mult de 300 de oameni nevinovaþi. Datoritã lui Adenauer,
preºedintele Germaniei capitaliste au fost eliberaþi ºi trimiºi acasã
prizonierii de rãzboi. În 1954 Andrei a fost eliberat, întorcându-se acasã.
Dar aici a fost chemat la NKVD la Drochia ºi i-au spus sã plece de
bunãvoie, altfel îi vor gãsi ac de cojoc. Andrei ºtia prea multe de metodele
sovietice ºi alungat de acasã s-a întors din nou la Inta. Era cãsãtorit cu
Maria Zaporojan, care lucra la o casã de copii aici. Andrei a lucrat aici
mult timp ocupând diferite funcþii-ºef de secþie, inginer principal…
Când venea vreun membru de partid trimis la lucru, era numit în
locul lui, iar el era transferat ca adjunctul lui. Aici a terminat Institutul
de mineri, o filialã a Institutului de mineri din Leningrad. A lucrat aici
pânã în 1988. În 1989 s-a întors la Chiºinãu deja pensionar, dupã 42
de ani de exil. Doi copii ai lui au terminat Politehnica aici la Chiºinãu.
A luat parte la toate adunãrile patriotice ce se desfãºurau împotriva

– 225 –
statului sovietic pânã la Independenþa Moldovei. A participat activ la
formarea Asociaþiei victimelor regimului comunist din Chiºinãu, unde
este membru ºi azi la o vârstã înaintatã. Cu mulþi din foºtii arcaºi a lui
ªtefan eliberaþi ºi reîntorºi acasã are legãturi de prietenie. Mulþi din ei
nu mai sunt, au rãmas puþini ºi datoria lor azi, ajunºi bãtrâni, invalizi,
este sã se ajute ºi sã se susþinã reciproc toþi, care nu s-au supus ºi au
luptat pentru neamul sãu, pentru România Mare.

TEROAREA ROºIE
Aceastã directivã a fost gãsitã în seiful din biroul lui Boleslav Bierut,
prim secretar al Partidului comunist polonez, preºedinte al Poloniei,
numit de popor “Stalin al Poloniei” 1892-1956. Acest document a fost
publicat de multe ori în diferite ziare. În acest document se aratã cine
sunt acei care sunt, care au distrus milioane de fiinþe omeneºti, fiindcã
au avut alte pãreri, au luptat pentru dreptate ºi adevãr.
Oameni din toate þãrile, uniþi-vã, sã nu se mai repete teroarea roºie!
Directivele de bazã ale NKVD pentru þãrile din orbita sovieticã.
Moscova 2-6-1947 (Strict secret K-AA/CC 113 Indicaþia NK/003/
47:
1. Este interzis primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor
contactaþi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceºti oameni este
organizatã de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile
pot avea loc doar în locuri publice. Informaþiile sunt preluate de
cãtre ambasadã, prin organele serviciilor speciale, în speþã, cu
predarea lor ofiþerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadã.
2. Se va urmãri ca între soldaþii noºtri ºi populaþia civilã sã nu se producã
legãturi de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiþerii noºtri sã viziteze
autohtoni la locuinþele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simpli
soldaþi sã stabileascã relaþii cu femei din rândul bãºtinaºilor. Nu se
admite stabilirea de relaþii între soldaþii noºtri ºi populaþia civilã,
respectiv soldaþii autohtoni.
3. Se va accelera lichidarea cetãþenilor care întreþin legãturi neiniþiate
de cãtre noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez,
cu interbrigadiºtii, cu Organizaþia Tineretului Comunist Polonez, cu
Armata de Acasã ºi alte asociaþii. În acest scop trebuie folosite
elementele opoziþiei militare.
4. La acþiunile militare vor lua parte acei soldaþi care au stat pe teritoriul
þãrii noastre (se are în vedere Uniunea Sovieticã n. n.) înainte de a
intra în Armata Kosciuzsko (Armata polonezã ce lupta de partea

– 226 –
 Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n. n.). Se va ajunge la
distrugerea ei totalã.
5. Trebuie realizatã în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-
un singur partid, având grijã ca toate rolurile-cheie sã revinã acelor
oameni care aparþin serviciilor noastre secrete.
6. Unificarea organizaþiilor de tineret trebuie fãcutã rapid. De la
conducãtori de organizaþii locale în sus, în poziþii de conducere se
vor repartiza oameni desemnaþi de serviciile noastre speciale.
7. Se organizeazã ºi se urmãreºte ca funcþionarii aleºi ca deputaþi la
congres sã nu-ºi poatã pãstra mandatul pe întreaga perioadã ce le
stã în faþã. Deputaþii nu pot convoca în nici un caz ºedinþe între
întreprinderi. Dacã nu existã altã soluþie ºi o asemenea ºedinþã trebuie
convocatã, se vor îndepãrta acei oameni care au activitate în legãturã
cu proiectarea concepþiilor ºi avansarea revendicãrilor, iniþiativele
particulare trebuie eliminate cu desãvârºire. Pentru fiecare congres
se vor pregãti oameni noi ºi doar cei vizaþi de serviciile noastre se-
crete.
8. Se va acorda o atenþie deosebitã persoanelor cu capacitãþi
organizatorice ºi cu ºanse sigure de popularitate. Aceºti oameni
trebuie cooptaþi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor
la posturi ierarhic superioare.
9. Se va urmãri ca funcþionarii de stat (exclusiv organele de securitate
ºi din industria minelor) sã aibã retribuþii mici. Aceasta se referã
îndeosebi la sfera sãnãtãþii, justiþiei, culturii, respectiv la cei care
deþin funcþii de conducere (documentul gãsit în Cehoslovacia adaugã:
mai puþin cadrele de conducere alese pe baza lealitãþii faþã de regimul
socialist).
10. În toate organele de guvernãmânt, respectiv în majoritatea uzinelor,
trebuie sã avem oameni care conlucreazã cu serviciile noastre
speciale, fãrã ºtirea organelor administrative locale.
11. Se va urmãri cu stricteþe ca presa autohtonã sã nu transmitã date
privind calitatea ºi sortimentul mãrfurilor ce ni se transportã. Nu
este voie ca aceastã activitate sã se numeascã comerþ. Trebuie
neapãrat menþionat faptul cã e vorba de schimburi de mãrfuri.
12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul ca acestea
sã nu acorde acte doveditoare a proprietãþii asupra pãmântului; actele
vor arãta doar calitatea de lot dat în folosinþã, dar niciodatã pe aceea
de proprietate a deþinãtorului.
13. Politica faþã de mica gospodãrie þãrãneascã urmeazã acest curs
pentru a face gospodãria particularã nerentabilã. Dupã aceea trebuie

– 227 –
 începutã colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenþã
mai mare din partea þãranilor, trebuie redusã împãrþirea mijloacelor
de producþie repartizate lor, concomitent cu creºterea obligaþiilor
de predare a cotelor. Dacã nici aºa nu se ajunge la rezultatul scontat,
trebuie organizat ca agricultura sã nu poatã asigura aprovizionarea
cu alimente a þãrii, astfel ca necesarul sã trebuiascã acoperit prin
import.
14. Trebuie fãcut totul ca hotãrârile ºi ordinele – fie acestea cu caracter
juridic, economic sau organizatoric – sã fie nepunctuale.
15. Trebuie fãcut totul ca anumite cazuri sã fie discutate concomitent
de mai multe comisii, oficii ºi instituþii, însã nici una dintre ele sã nu
aibã drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepþie
cazurile ce vizeazã industria minelor).
16. Sindicatele din uzinã nu pot exercita nici o influenþã asupra activitãþii
din uzinã. Ele pot lucra doar la punerea în practicã a hotãrârilor ºi
atât.
17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o
problemã. Sindicatele trebuie sã fie ocupate cu alte probleme minore,
ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor
de pensii ºi împrumuturi, programe culturale ºi distractive,
organizarea de excursii, repartizarea mãrfurilor deficitare, justificarea
unor puncte de vedere ºi decizii ale conducerii politice.
18. Trebuie organizat ca numai acei conducãtori sã fie avansaþi care
executã impecabil problemele cu care au fost însãrcinaþi ºi care nu
le analizeazã depãºind cadrul activitãþii lor.
19. În legãturã cu activitatea bãºtinaºilor care sunt purtãtori ai unor
funcþii de partid, de stat, sau administrative trebuie create asemenea
condiþii, ca aceºtia sã fie compromiºi în faþa angajaþilor, astfel încât
sã devinã imposibilã întoarcerea lor în anturajul iniþial.
20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinþa poziþii de rãspundere
în locuri unde deja sunt plasaþi oamenii serviciului special.
21. În cazul fiecãrei acþiuni armate ºi cu ocazia tragerilor cantitatea
muniþiei va fi controlatã permanent ºi cu seriozitate, indiferent de
tipul de armã.
22. Trebuie þinut sub observaþie fiecare institut de cercetare ºi laborator,
consemnându-se orice cercetare valoroasã.
23. Trebuie acordatã o mare atenþie inventatorilor, inovatorilor, respectiv
dezvoltatã ºi sprijinitã activitatea lor, dar fiecare invenþie trebuie
înregistratã cu consecvenþã la centru. Este permisã doar realizarea
acelor invenþii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele

– 228 –
 care au indicaþiile noastre speciale. Nu este permisã realizarea acelor
invenþii care ar asigura creºterea producþiei de produse finite ºi,
paralel cu aceasta, scãderea producþiei ºi a extragerii de materii prime
sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacã o invenþie a devenit
cunoscutã, trebuie organizatã vânzarea acesteia în strãinãtate pe
valutã Vest, pe motiv cã e prea costisitoare în þarã. Documentele
cuprinzând datele cu privire la valoarea ºi descrierea invenþiei nu
se publicã. Toate datele ºi documentele privitoare la valoarea ºi
descrierea amãnunþitã a invenþiei vor intra în posesia noastrã.
24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbatã (mai
puþin cele cuprinse în îndrumãrile N.K. – 552-46).
25. În uzine trebuie iniþiate diferite ºedinþe ºi conferinþe profesionale,
trebuie notate propunerile, observaþiile ce au fost expuse, respectiv
autorii acestora.
26. Trebuie popularizate discuþiile cu muncitorii care se ocupã de probleme
actuale legate de producþie, respectiv cele care criticã trecutul ºi
problemele locale. Nu se vor înlãtura cauzele fenomenelor în discuþie.
27. Luãrile de poziþie ale conducerilor bãºtinaºe pot avea coloratura
naþionalã sau istoricã, dar acestea nu pot duce la unitate naþionalã.
28. Trebuie acordatã o mare atenþie ca nu cumva în oraºe sã existe
reþele de apã nelegate la reþeaua principalã în cartierele în curs de
reconstrucþie sau nou construite. Canalizãrile vechi neracordate ºi
fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.
29. Reconstrucþia obiectivelor industriale ºi construcþia celor noi se va
face având în vedere ca materialele reziduale sã fie dirijate în
depozitele de apã ce ar putea folosi drept rezerve de apã potabilã.
30. În oraºele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinþe
spaþii excedentare, care ar putea folosi la adãpostirea pe o perioadã
mai lungã a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.
31. Întreprinderile proprietate personalã, micii meseriaºi ºi micii
industriaºi sã primeascã doar astfel de materii prime ºi utilaje
inferioare ºi depãºite care sã împiedice producþia de calitate. Preþul
acestor mãrfuri sã fie mai mare decât preþul produselor similare ale
întreprinderilor de stat.
32. Trebuie extinsã birocraþia statului în cel mai înalt grad în toate
domeniile, Este admisã critica activitãþii organelor administrative,
însã nu se admite nicidecum scãderea numericã a personalului ºi
nici funcþionarea normalã a aparatului birocratic.
33. Trebuie de avut o mare grijã de toate proiectele de fabricaþie în
industria minierã, respectiv în întreprinderile indicate în mod spe-

– 229 –
 cial. A se împiedica aprovizionarea bunã a pieþei interne.
34. Trebuie acordatã o atenþie deosebitã bisericilor. Activitatea cultural-
educativã trebuie astfel dirijatã ca sã rezulte o antipatie generalã
împotriva acestora. E necesar sã fie puse sub observaþie tipografiile
bisericeºti, arhivele, conþinutul predicilor, cântecelor, al educaþiei
religioase, dar ºi cel al ceremoniilor de înmormântare.
35. Din ºcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee ºi
facultãþi trebuie sã fie înlãturaþi profesorii de valoare care se bucurã
de popularitate. Locurile lor trebuie sã fie ocupate de oameni numiþi
de noi, având un nivel de pregãtire slab sau mediocru. Sã se
analizeze diferenþele dintre materii, sã fie redusã cantitatea de ma-
terial documentar, iar la licee sã se opreascã predarea limbilor latinã
ºi greacã veche, a filozofiei generale, a logicii ºi geneticii. În
manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit
sau a vrut sã serveascã binele þãrii. Se va insista pe lãcomia ºi rãutatea
oricãrui rege, pe efectul nefast al monarhiei, ºi pe lupta poporului
asuprit. În ºcolile de specialitate trebuie introdusã specialitatea
îngustã.
36. Trebuie sã fie iniþiatã organizarea unor acþiuni cu caracter artistic sau
sportiv care sã sãrbãtoreascã lupta bãºtinaºilor împotriva cotropitorilor
(exclusiv ruºii, îndeosebi nemþii) ºi care sã popularizeze lupta pentru
socialism.
37. Pe plan local este interzisã apariþia unor opere despre acei bãºtinaºi
care înainte de revoluþie ºi în perioada celui de-al doilea rãzboi
mondial au trãit la noi (în U.R.S.S., n. n.) sau au luptat alãturi de noi
în timpul rãzboiului.
38. Dacã se constituie o organizaþie care ar sprijini alianþa cu noi, dar
totodatã ar stãrui asupra controlului activitãþii economice a conducerii
oficiale, imediat trebuie pornitã împotriva ei o campanie de acuzare
a naþionalismului ºi ºovinismului. Aceasta trebuie fãcutã în felul
urmãtor: profanarea, monumentelor ce ne aparþin, distrugerea
cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care sã rezulte ponegrirea
naþiunii ºi culturii noastre ºi îndoiala faþã de înþelesul contractelor
încheiate cu noi. În munca de propagandã trebuie implicaþi ºi
bãºtinaºii, folosindu-ne ura care existã împotriva acelor organizaþii.
39. Se va da o atenþie deosebitã construcþiei ºi reconstrucþiei drumurilor,
podurilor, a cãilor ºi reþelelor de legãturã, indiferent cât de
îndepãrtate sau inaccesibile ar fi, ca, în cazul în care este nevoie de
o intervenþie armatã, locul rezistenþei sau al concentrãrii forþelor
reacþionare sã fie accesibil din toate pãrþile.

– 230 –
40. Trebuie ca reprezentanþii opoziþiei sã fie închiºi. Se va încerca prin
toate mijloacele racolarea acelor opoziþii care se bucurã de stima
populaþiei bãºtinaºe. Dacã nu cedeazã, trebuie compromiºi prin
campanie de denigrare. Înainte ca ei sã se întipãreascã în conºtiinþa
maselor, trebuie lichidaþi prin aºa-numite “întâmplãri neprevãzute”
sau închiºi sub acuzaþie de crimã de drept comun. Numai în cazuri
cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi þinute sub
acuzaþia de “înaltã trãdare”.
41. Trebuie împiedicatã cu orice preþ reabilitarea celor condamnaþi în
procese politice. Dacã aceastã reabilitare devine inevitabilã, se
admite doar cu condiþia ca acel caz sã fie considerat o greºealã
judecãtoreascã; condamnatul nu va fi judecat, ci doar graþiat; nu va
avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecãþii greºite nu
vor fi convocaþi.
42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publicã a acelor
conducãtori numiþi de cãtre partid, care prin activitatea lor au produs
pierderi sau au trezit nemulþumirea angajaþilor. În cazuri drastice se
recheamã din funcþie, fiind numiþi în poziþii similare sau superioare.
La sfârºit, trebuie puºi în funcþii de conducere ºi þinuþi în evidenþã
drept cadre de rezervã pentru perioada schimbãrilor ulterioare.
43. Se aduc la cunoºtinþã publicului procesele acelor persoane cu poziþie
de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor,
serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de
atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializãrii. E o
acþiune ce atrage atenþia maselor populare.
44. Se va cãuta ca acei care lucreazã în diferite funcþii, indiferent cât de
mici, sã fie schimbaþi ºi înlocuiþi cu muncitori cu cea mai micã
pregãtire profesionalã, necalificaþi.
45. Trebuie ca la facultãþi sã ajungã cu prioritate sau în mod exclusiv,
cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt
interesaþi sã se perfecþioneze la nivel înalt, ci doar sã obþinã o
diplomã.

“MAI BINE MORÞI, DECÂT ROBI LA SOVIETICI”

Iohann Urwich

Au trecut zece ani de când cãlãii fasciºti au fost judecaþi ºi pedepsiþi

la Nurnberg ºi o lume întreagã ºi-a dat seama cine au fost ei, aflând de
crimele sãvârºite. Însã pânã astãzi nu a avut loc procesul crimelor
înfãptuite de criminalii comuniºti, care au ucis zeci de milioane de fiinþe
– 231 –
omeneºti nevinovate… Astãzi mulþi din acei martiri care au supravieþuit
holocaustului roºu, nu mai sunt în viaþã, dar unii dintre ei au reuºit sã
lase memorii, mãrturii, sã scrie cãrþi despre cele petrecute în lagãrele
din Imperiul Rãului. Unul dintre aceºtia a fost Iohann Urwich, numit în
lagãr “Ferry”. El a fost un neamþ, nãscut în România, la Moreni. Fiind
deþinut politic în URSS, a luat parte la prima grevã generalã din URSS,
greva din lagãrele sovietice din Vorkuta, începutã la 22 iulie 1953,
dupã moartea cãlãului – Stalin. Puþini au ºtiut ºi ºtiu astãzi despre aceastã
grevã de la Vorkuta, când lagãrele de muncã forþatã din aceastã regiune
au încetat lucrul în mine, paralizând producþia cãrbunelui din URSS
luni de zile. Comitetul de grevã a fost format din deþinuþi, reprezentanþi
a tuturor þãrilor, a cãror cetãþeni erau acolo deþinuþi politici. Greva a
fost înãbuºitã de diviziile NKVD-ului cu vãrsãri de sânge, cu judecarea
multora dintre deþinuþi pe un termen de 25 de ani de osândã. Iohann
Urwich a fost în acel vestit comitet al grevei, fiind apoi judecat din nou
la 25 de ani de lagãr. Dar în 1956 mulþi dintre ei au fost eliberaþi datoritã
Cancelarului German al RFG, Conrad Adenauer. Iohann Urwich s-a
reîntors în România, împreunã cu alþii, trecând Prutul la Ungheni. La
Iaºi ofiþerii sovietici l-au predat comisiei române.
În trilogia sa “Fãrã paºaport prin URSS” el scrie:
Ajuns înaintea comisiei, am pus bagajul jos, am cãzut în genunchi
ºi fãcându-mi cruce, am sãrutat pãmântul României. Cred ºi sunt sigur,
cã majoritatea din membrii comisiei au avut impresia cã am înnebunit.
Unii au început sã zâmbeascã, alþii sã mã compãtimeascã, iar unul dintre
ei m-a întrebat:
- Ce faci acolo?
Ridicându-mã în picioare, ºtergându-mi buºlatul murdar de praf,
care era comoara vieþii mele, cãci în vata dinãuntru se aflau câteva sute
de foiþe de þigarã, pe care erau notate toate datele care m-au ajutat sã
scriu aceastã cronicã.
Mi-am ºters gura cu mâneca buºlatului ºi i-am rãspuns celui care m-
a întrebat, întâi în limba românã, dupã aceea am repetat acelaºi lucru ºi
în limba rusã, ca ºi comisia sovieticã la reîntoarcere sã aibã ce povesti.
- Am sãrutat pãmântul României, pentru cei vii ºi cei morþi, rãmaºi
pe pãmântul sovietic, cãrora le-am promis acest lucru. Mi-am îndeplinit
jurãmântul dat faþã de camarazii de soartã, morþi sub ochii mei în lagãre.
În aceste clipe îmi veneau în minte versurile lui Vasile Alecsandri, tocite
pe bãncile ºcolii din “Dan, cãpitan de plai”, în care se spune:
Bãtrânul Dan ferice, se duce, Nistrul trece
ªi-n aerul Moldovei se umflã pieptu-i rece,

– 232 –
 ªi inima lui creºte, ºi ochii plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba þãrii sale.
Sãrmanul îngenuncheazã pe iarba ce strãluce,
κi pleacã fruntea albã, smerit îºi face cruce
ªi pentru totdeauna sãrutã ca pe-o moaºte
Pãmântul ce tresare ºi care-l recunoaºte…
M-am îndreptat spre camionul care mã va conduce spre o destinaþie
necunoscutã.
Din cartea lui Iohann Urwich “Fãrã paºaport prin URSS”.
Mulþi din acei români, care s-au reîntors în patrie dupã prizonieratul ºi
lagãrele sovietice, au ajuns din nou în închisorile ºi lagãrele comuniste din
România.
Atunci fraþi români, cine suntem noi?
Iohann Urwich a fost nevoit sã plece din România în RFG. Mã închin
în faþa ºi memoria acestui om care a iubit atât de mult noua sa patrie,
România. Mã întreb cine sunt acei Ionescu, Popescu ºi alþii ca ei, care
ºi-au bãtut ºi îºi bat joc de neamul sãu, ei români neaoºi, ei care urlau ºi
urlã ºi azi cã-ºi iubesc la nebunie neamul românesc?
Alãtur aici scrisoarea lui Iohann Urwich cãtre Leonid Brejnev.

SCRISOARE DESCHISÃ DOMNULUI LEONID BREJNEV,

PRIMSECRETAR AL COMITETULUI CENTRAL
AL PARTIDULUI COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE

Cu ocazia vizitei Dumneavoastrã oficiale în Republica Federalã

Germania, îmi permit sã Vã transmit un salut de bun venit din partea
foºtilor deþinuþi politici, deportaþi ºi prizonieri de rãzboi, pe care i-am
reprezentat în prima grevã politicã din URSS, care a avut loc în Iulie-
August 1953 în lagãrele de regim special din Vorkuta.
Eu, Johann Urwich, în lagãrele sovietice numite Ferry, de originã
germanã, nãscut în România, cetãþean al RFG-ului, membru în comitetul
de cinci în conducerea grevei politice de mai sus, am fost condamnat la
18 septembrie 1953 de Tribunalul din Vorkuta în baza paragrafului 58,
aliniatul 11 ºi 14, codul sovietic, pentru rãscoala în grup contra statului
la 25 de ani.
Mã consider ºi astãzi responsabil faþã de deþinuþii ce au fost uciºi în
lagãrele din Vorkuta de trupele NKVD-ului, numai pentru motivul cã
au cerut respectarea drepturilor omului. Cuþitul ajunsese la os. Oamenii
nu mai puteau suporta cruzimea, tirania ºi moartea lentã. Cum, dupã
moartea lui Stalin s-a sperat la o comportare mai omeneascã, aceastã

– 233 –
speranþã a fost înºelatã amar. Guvernul sovietic arunca pe de o parte
vina pe Beria, pe de altã parte însã înãsprea condiþiile de viaþã în lagãre.
Admiþând cã responsabilii Uniunii Sovietice nu cunoºteau stãrile din
lagãrele de concentrare, prizonierii din Vorkuta s-au hotãrât sã le aducã
la cunoºtinþã, declarând prima grevã politicã din istoria Uniunii
Sovietice. Ea avea ºi scopul de a arãta ºi popoarelor din afara cortinei
de fier, care este adevãrul. Pe cale paºnicã, lagãrul Nr.2 din mina Nr.7
a bazinului carbonifer Vorkuta începe greva generalã, cãreia i se alãturã
din orã în orã toate celelalte lagãre din regiunea polarã de Nord a
Vorkutei. Autoritãþile Sovietice îºi aratã însã adevãrata faþã încã înainte
de a ajunge comisia guvernamentalã de cercetãri. În ziua de 23 iulie în
lagãrul Nr.12-14-16 un soldat sovietic împuºcã doi deþinuþi, care treceau
dintr-o zonã în alta în incinta lagãrului.
În ziua de 26 iulie 1953 soseºte comisia de anchetã a Comitetului
Central al Partidului ºi al Guvernului cu împuternicire semnatã de
preºedintele Sovietului Suprem al Uniunii K. E. Voroºilov ºi secretarul
Pegov. Conducerea comisiei o avea generalul de armatã Maslenikov,
locþiitor al ministrului de Interne ºi membru supleant în CC pe Uniune,
având ca ajutor pe R. A. Rudenko, procurorul general al Uniunii
Sovietice, în calitate de reprezentant al Guvernului (fost acuzator sovietic
în procesul de la Nurnberg), împreunã cu circa 20 de experþi din NKVD.
Douã memorii sunt prezentate comisiei, contra semnãturã. Primul
conþinea cererile deþinuþilor politici, deportaþilor ºi prizonierilor de
rãzboi, al doilea descria numai zece cazuri de violenþã, tiranie ºi
bestialitate din miile de cazuri din acele lagãre. Memoriile au fost
întocmite de un grup de 16 juriºti de diferite naþionalitãþi, cunoscãtori
de Drept Internaþional, între dânºii chiar ºi foºti ofiþeri superiori sovietici.
Aceste memorii au fost înaintate comisiei de cãtre toate lagãrele de pe
traseu.
Dupã tratativele duse cu procurorul general Rudenko, conducerea
grevei politice din lagãrul Nr.2, mina Nr.7 hotãrãºte sub presiune pe
data de 31 iulie ieºirea din lagãr la lucru. Sã nu se uite cã între timp,
lagãrul a fost încercuit de douã divizii speciale, aduse din Uniune.
Majoritatea prizonierilor ne-au reproºat “capitularea”, susþinând cã
soldaþii sovietici nu ar fi tras în oameni fãrã de apãrare. Dar numai
dupã 24 de ore s-a dovedit, cã noi, cei ce nu s-au încrezut în NKVD,
am avut dreptate. Întâi, conducerea grevei politice este arestatã, apoi
pe data de 1 august, orele 9.50, trupele NKVD de sub comanda ºi sub
privirile procurorului general Rudenko trag direct în lagãr, în oamenii
ce aºteptau sã li se facã dreptate. Oamenii din primele rânduri ºi-au

– 234 –
rupt cãmãºile, arãtându-ºi pieptul gol. Dar nici Rudenko ºi nici ajutoarele
sale nu s-au înduplecat, ci au înecat totul în sânge. Au murit taþi, soþi,
fraþi ºi copii, Ucraineni, Germani, Ruºi, Români, Lituanieni, Unguri,
Evrei, Estonieni, Polonezi, Turcmeni, etc.
Cu procesul înscenat conducerii grevei politice din lagãrul Nr. 2,
mina Nr. 7 sunt oprite toate procesele în curs ºi înglobate în unul singur,
rãspunderea întreagã cãzând pe noi, cei din lagãrul 2, mina 7.
La sosirea mea în RFG mi s-a pus întrebarea dacã ºtiu cum, câþi ºi în
ce fel au fost asasinaþi oamenii la mina 29. Mai mult, dacã se ºtie (cãci
trebuia sã ºtiu!) cine a fost tras la rãspundere pentru asasinatul din lagãrul
12-14-16 ºi lagãrul 29. Ce pot sã spun? Dacã spun adevãrul, se va zice
cã mint, sau cã fac propagandã anticomunistã.
Dumneavoastrã, domnule Brejnev, puteþi însã da o declaraþie oficialã,
arãtând cine sunt criminalii, ºi dacã au fost traºi la rãspundere ºi anume
când ºi cum! Sper cã nu vã veþi spãla mâinile ca Pilat din Pont. De 28
de ani, aici în Germania se mai judecã încã procese, în care sunt acuzaþi
oameni de crime petrecute în timpul rãzboiului. ªi în Uniunea Sovieticã
s-au dezbãtut astfel de cazuri. Oare crimele din Vorkuta care nu au
încã 20 de ani de vechime, nu se pot judeca pentru a afla adevãrul! la
Nurnberg Germanii au fost acuzaþi de crime contra umanitãþii chiar de
acuzatorul sovietic Rudenko. Iar la 1 august 1953 sub privirile aceluiaºi
Rudenko au fost asasinaþi oameni nevinovaþi în lagãrele sovietice din
Vorkuta. Domnule Brejnev, daþi un rãspuns prin radio, sau prin presã.
Numai Dumneavoastrã o puteþi face. Un rãspuns personal puteþi dispune
sã-mi parvinã pe adresa: Rumanisch-deutsche Studiengruppe e.V. –
Freundeskreis Bundesrepublic Deutsch- land – D – 8011 Vaterstetten,
Zugspitzstrasse 27.
Vã mulþumesc anticipat,
1 mai, 1973 Johann Urwich

AFGANISTAN – LALEAUA NEAGRÃ

(300 de sicrie din metal cu moldoveni au fost aduºi din Afganistan.)

I
Pe platou între stânci erau trei: Alexei, Ivan ºi Petru.
Acolo sus au fost înconjuraþi pe acel podiº unde aºteptau elicopterul,
care întârzia. Lupta a început pe neaºteptate, aºa cum duºmanii apãruserã
fãrã sã fie vãzuþi, deschizând un foc intens. Gloanþele ºuierau din toate
pãrþile. Alexei ºi Ivan erau deja morþi, culcaþi fãrã viaþã pe bolovanii

– 235 –
însângeraþi cu corpul deja acoperit de praful mãrunt, suriu, adus de
vântul fierbinte. Numai Petru era încã viu, trãgând din pistolul sãu
automat, dar gloanþele erau pe sfârºite. Duºmanii se apropiau tiptil
înaintând atenþi, sãrind peste bolovanii ascuþiþi. Îmbrãcaþi în halate, cu
turbane pe cap, cu miºcãri de pisicã, erau tot mai aproape de el. Erau
mulþi, vreo zece oameni înarmaþi care cu pistoale automate, care cu
puºti vechi din alte timpuri. Soarele era sus de tot, pârjolind fãrã milã.
Petru vroia sã bea mãcar o înghiþiturã de apã, sã-ºi potoleascã setea,
dar fleaga lui era pustie. Nu departe, la vreo câþiva metri, se tãvãlea
fleaga lui Alexei însã, ca sã ajungã la ea, trebuia sã ieºi de dupã bolovani,
ºi asta însemna moartea. Petru nu mai avea nici o nãdejde de a scãpa.
Poate ivirea imediatã a elicopterului. El nu mai credea în salvarea sa,
dar în sufletul sãu mai trãia acea ultimã speranþã în acel elicopter, care
de mult trebuia sã fie aici, sã-i ducã în lagãrul lor. O orã întreagã mergea
acest rãzboi în aceºti munþi sãlbatici, pietroºi, strãini lui ºi cercul morþii
se strângea tot mai mult. Ei l-ar fi ucis deja, dar vroiau sã-l prindã viu ºi
el ºtia aceasta. Vroiau sã se rãzbune, sã-l chinuie… Se rãzbunau acum
ca rãspuns acelor soldaþi care, cu câteva zile în urmã, distruserã satul
lor, ucigându-i pe toþi, bãtrâni, femei, copii. Soldaþii nu se puteau stãpâni,
în luptã fusese ucis comandantul lor. Sânge pentru sânge! Oamenii
deveniserã rãi la suflet, cruzi, totul devenise indiferent. Sângele vãrsat
cere din nou sânge. Oamenii nu mai puteau fi stãpâniþi… Mâna dreaptã
a lui Petru e rãnitã lângã umãr, curge sângele… Duºmanii se apropiau.
Petru vedea feþele lor înrãite, feþe ce doreau rãzbunare, sângele lui.
În aceste ultime minute el ºi-a adus aminte de zilele petrecute pe acest
pãmânt strãin, primele lupte. Încã acolo, acasã, li se spunea multe despre
ajutorul frãþesc acordat acestui popor, lupta pentru eliberarea lui, pentru
pace… dar aici era un obiºnuit rãzboi, crunt, straºnic, sângeros, care nu
trebuia nimãnui. În timpul unui an întreg, petrecut în aceºti munþi strãini,
duºmani, el a vãzut mulþi bãieþi murind ºi începuse sã se îndoiascã de
aceste vorbe, idealuri minciunoase. Lui, fire simplã de þãran, îi era jale ºi
de ai sãi ºi de aceºti duºmani bãrboºi, care mureau de gloanþele lor.
Începea sã înþeleagã acel adevãr, contrar voinþei sale, contrar adevãrului.
El înþelegea cã acei afganezi luptau pentru dreptul lor la viaþã, pentru
libertatea neamului sãu anume aici, în aceºti munþi stâncoºi, de care nimeni
nu avea nevoie. El alunga aceste gânduri, dar ele reveneau din nou în
mintea lui. El se întreba mereu – Cui îi trebuia acest rãzboi, acest noian
de sânge ºi suferinþe? El nu putea uita, cum un soldat de al lor a împuºcat
un afganez dupã ce prietenul sãu, Akim, fusese ucis. Lângã corpul lui
Akim stãtea un tinerel, de vreo 14-15 ani, vinovatul acestei tragedii.

– 236 –
Buzele lui strânse, privirea rea de pe obrazul copilãresc, ochii arzând de
urã ºi de dispreþ, toate veneau din inima acestui copil, care încã nu ºtia
ce-i viaþa, ura, iubirea. Cu mâinile întinse în jos, în halatul murdar, el
stãtea aºteptându-ºi verdictul, cãci el înþelegea cã se întâmplase ceva
straºnic, teribil…
Fiodor striga la el, înjurând straºnic, lacrimile curgeau din ochii lui,
îl întreba ceva, la care copilul nu rãspundea, el nu ºtia altã limbã decât
a lui. El stãtea aºteptându-ºi sfârºitul. Acest tablou întipãrit în minte îl
chinuia mereu pe Petru, el nu putea uita ochii copilului, care murea
neºtiind de ce ºi pentru ce, dar care ºtia cã aceºti munþi stâncoºi, sãlbatici,
înºiraþi într-un lanþ fãrã sfârºit, aducând fricã ºi suferinþe oamenilor,
sunt ai lui ºi asta e þara sa.
Soldaþii luptau, trãindu-ºi zilele de azi pe mâine, înjurând totul ºi pe
toþi: patria care-i trimetea sã moarã fãrã rost, conducerea fãrã cap, pe
ºefii sãi care îºi agãþau medalii de tinichea, pe toþi, dar continuau sã
ucidã ºi sã moarã singuri.
Ultimele împuºcãturi… Petru a aruncat pistolul, ieºind de dupã
bolovani, târându-se pe platou…
Undeva sus, în cerul albastru s-a auzit zgomotul unui motor. Ochii
lui cãutau pe cerul albastru curat, albastru ca ºi la el acasã, în Basarabia,
cu o ultimã speranþã, dar totul zadarnic. Acum el îºi aºtepta duºmanii
care se apropiau încet de el. El nu vroia sã moarã, vroia sã trãiascã,…
El nu avea nimic împotriva acestor bãrboºi, care-ºi apãrau pãmântul
lor, acum trebuia sã moarã departe de pãmântul sãu, la mii de kilometri
de satul sãu, de mama sa. Soarele continua sã strãluceascã, sã
încãlzeascã ºi sã râdã de toþi ºi de toate ce se petreceau acolo jos, pe
acest pãmânt pietros. În faþa ochilor sãi a apãrut un pãianjen, miºcându-
se când la dreapta, când la stânga, îndreptându-se undeva. Petru nu
iubea pãianjenii, îi strivea mereu. Privire lui s-a abãtut pe acest
pãianjen, care dorea sã scape de soarta sa, dar Petru luând o piatrã l-
a strivit. Un lichid suriu a ieºit din el. “Iatã aºa ºi pe mine mã vor strivi
peste o clipã…”
În faþa ochilor a plutit Leana, fata care-l aºtepta acolo, departe. Acasã
în frumosul sat înecat în verdeaþã. Ei s-au cunoscut pe malul Prutului,
acolo unde râul întoarce spre Bãlãureºti. Douã fete se scãldau în apele
limpezi ºi curate ale Prutului. Una era Leana. Nu prea înaltã, subþiricã,
cu pãrul lung ºi negru… I-a plãcut. Unde e ea acum? Ce face? Simte ea
cã lui i-au rãmas ultimele clipe de viaþã? Petru ºi-a ridicat capul, vãzând
din nou acei munþi, goi, suri, strãini lui, cerul albastru ºi acel soare
fierbinte ºi nesuferit.

– 237 –
 El putea sã se predea, sã-ºi pãstreze viaþa, dar nu dorea asta…
ªtia cã pentru tot ce au fãcut ei pe acest pãmânt strãin nu poate fi
iertare, aºa cum sângele vãrsat al acestui popor era prea mult ºi nimic
nu-i putea plãti preþul. Ei se apropiau ca o haitã de lupi, simþind prada,
sfârºitul unei vieþi strãine. El a vãzut încã obrazul mamei sale cu ochii
triºti, plini de jale, ºi simþind lacrimi amare pe faþã, a tras de inel…
întorcându-se cu faþa spre cer…
II
Sergentul Iacob Manu a fost chemat de comandantul unitãþii. De
staturã mijlocie, puternic, înnegrit ca mai toþi cei de la sud, s-a îmbrãcat
repede. Pe teritoriul regimentului aterizase deja elicopterul, acel care
din cauza unei reparaþii întârziase sã vinã pe platou.
În mica cãsuþã fãcutã din bârne ºi scânduri, lângã o masã veche, stãtea
comandantul. Obosit, cu adânci brazde pe obraz, inspira tristeþe ºi
dezamãgire. Rãspunzând la salutul sergentului, s-au uitat la el lung, în
tãcere.
- Sergent Manu, vrei sã pleci în concediu acasã pe o sãptãmânã, l-a
întrebat el în sfârºit. În Moldova…
- Nu-s împotrivã, a zâmbit sergentul, crezând cã ºeful glumeºte.
ªi adevãrat, cine nu ar fi dorit sã scape de aceste meleaguri ºi mãceluri
mãcar pentru o sãptãmânã, sã uite de toate…
- Bine, vei pleca, eu vorbesc serios. Noi îþi vom da ºi o însãrcinare,
pe care ºtiu cã o vei îndeplini cu cinste, i-a zis ofiþerul, uitându-se
peste geam la lanþul munþilor suri, neprietenoºi. Voi împlini orice
ordin,... a raportat sergentul. Pe aceste pãmânturi el lupta al doilea an
împreunã cu ºeful unitãþii.
- Iacobe, a continuat ºeful, dimineaþa pleacã avionul. Noi îi trimitem
acasã pe cei cãzuþi la datorie, toþi la Moscova, unul în Moldova.
- Cine-i din Moldova? a întrebat Iacob neºtiind nimic de cele
întâmplate.
- Au murit încã trei, douã ore în urmã, în strâmtoare, aºteptând
elicopterul. A murit ºi Petru Mocanu…
- Petru a murit? Nu se poate, a strigat Iacob. El trebuia sã plece în
concediu, acasã.
- A murit azi pe podiº, pãcat de el, bun soldat a fost. Au fost înconjuraþi
de duºmani ºi Petru a fãcut sã explodeze grenada… Elicopterul a sosit
prea târziu. Du-te Iacob ºi fã tot ce trebuie, a spus încet comandantul.

– 238 –
Sergentul Manu a ieºit abãtut – încã un pãmântean de-a lui a fost ucis…
Sãrmanul Petru, bãiat frumos, înalt, puternic. Soarta l-a pãzit mai
mult de un an ºi iatã, acum nu mai e. Sã fie blestemat acest rãzboi!
Sergentul s-a îndreptat spre locul unde îi pregãteau la drum pe cei uciºi.
În ultimul drum spre casã…
Acolo erau deja câþiva soldaþi care se uitau la prietenii decedaþi.
Corpurile lui Ivan ºi Alexei erau întregi. Culcaþi pe o fâºie de cort
însângeratã, tineri, puternici, fiecare se deosebea prin frumuseþea sa ºi
nimeni nu vroia sã creadã cã nu mai sunt. Prietenii i-au spãlat, i-au
îmbrãcat în uniforme noi ºi i-au depus în sicriele de zinc.
Un pic mai departe, învelit într-o pânzã de cort erau acele bucãþi care
înainte se numeau Petru Mocanu. Mâini, un picior, bucãþi din corp, tot ce
au gãsit pe platou. Iacob ºi-a descheiat gulerul cãmeºii. Ceva îi stãtea în
gât, îl îneca, i se fãcuse rãu, nu-i ajungea aer. Obrazul era complet distrus,
nu-i ajungea ochiul stâng, mâna stângã ºi o bucatã din piciorul drept
erau alãturi. Iacob stãtea amãrât uitându-se la tot ce mai rãmãsese din
prietenul sãu de ieri, acel bãiat vesel ºi vioi. În sufletul lui creºtea un val
de furie, urã, protest cãtre toþi ºi toate din jurul sãu, împotriva acelei
naturi sãlbatice din jur ºi chiar împotriva oamenilor. În mintea lui se nãºtea
aceeaºi întrebare care-i muncea pe toþi: cui îi trebuia acest rãzboi, de ce
mor nevinovaþi aceºti tineri frumoºi, pe pãmânt strãin? Cine-i vinovat?
Se întreba el. A doua zi “Laleaua Neagrã” (aºa numise soldaþii pe acel
avion care-i ducea pe acei nenorociþi acasã, aducând jale, doliu, tristeþe
ºi suferinþe fãrã sfârºit?), s-a ridicat în aer, urmãrit de privirile triste a
foºtilor prieteni ºi soldaþi, care parcã se simþeau vinovaþi de cele întâmplate,
ei rãmânând aici ºi aºteptându-ºi soarta. Nimeni nu va mai vedea chipurile
lor, nu-i va mai îmbrãþiºa, nu va ºti cum au murit ei… 17 vieþi omeneºti,
17 tinerei, morþi fãrã vinã, erau culcaþi în aceste sicrie din zinc fãcute de
o fabricã, care îºi îndeplinea planul fãrã a se gândi cã-ºi înmormânteazã
fii sãi…
Sergentul Manu cu încã trei soldaþi stãteau în mijlocul lor nedorind
sã vorbeascã, supãraþi ºi triºti.

III
Mama Maria s-a sculat de dimineaþã ºi, ieºind pe scãrile prispei, a
fost întâmpinatã de soarele vesel ºi strãlucitor, ieºit deasupra vârfurilor
copacilor pãdurii de la marginea satului. Minunatã era aceastã duminicã,
când totul chema la viaþã. Pãsãrelele ciripeau vesel, sãrind pe crengile
copacilor sãdiþi încã de tatãl lui Petru.
Cireºul atât de iubit de Petru se rupea de atâta belºug, de atâta roadã
– 239 –
nemaivãzutã de mulþi ani.
Iatã va veni Petru ºi se va bucura de atâtea cireºe… mã voi întoarce
de la bisericã ºi voi face niºte aluat pentru niºte colþunaºi cu cireºe, cã
tare îi plac lui Petru. Azi, mâine trebuie sã vie. Mai mult de un an nu l-
am vãzut, se gândea mama Maria. Ce bine e sã trãieºti pe aceastã lume,
sã ai aºa fecior… cuminte, frumos.
Ea vãzuse puþinã fericire în viaþã. Rãzboiul, pierderea bãrbatului pe
un front necunoscut, foametea, lipsa de multe… nopþi fãrã somn,
aºteptarea scrisorilor de acolo, în care el povestea atât de puþin…
Mama Maria stãtea lângã altar ºi mulþumea lui Dumnezeu cã bãiatul
ei vine acasã, cã Domnul i-a ascultat ruga ºi cã îl va vedea teafãr dupã
un an întreg de suferinþe, nopþi fãrã somn ºi aºteptãri.
Un obraz prietenos a împins-o de la spate:
- Mamã Maria, lângã casa matale s-a oprit o maºinã, cred cã a venit
Petru. Faþa mamei s-a luminat de bucurie ºi, strecurându-se printre
oameni, a ieºit din bisericã.
- A sosit, a sosit, se gândea ea, ºi eu încã n-am dovedit sã fac tot ce
am dorit. Dar totul era deja pregãtit ºi fiert ºi prãjit.
Ea fugea spre casã parcã avea aripi, simþind bucuria întâlnirii. Da,
totul era adevãrat. Lângã casa ei era o maºinã mare, acoperitã cu foaia
de cort, maºinã militarã. Lângã ea stãteau trei soldaþi, îmbrãcaþi în
uniforme noi ca de sãrbãtoare.
“Unde-i el? Unde-i Petru? Ce, n-a venit? Nu se poate, doar în
telegrama primitã era scris cã vine acasã în concediu…”
Putea sã fie ºi azi ºi mâine… poate peste o sãptãmânã, dar nu mai
târziu. Cred cã e în curte, cautã cheia de la casã, el ºtie locul, tot acolo,
sub acoperiº. Ca ºi mai înainte…
Cu paºi repezi ea a trecut prin portiþã, dar în curte nu era nimeni. Ea
s-a întors cãtre soldaþi: - Da unde-i Petru? Bunã ziua!
Iacob ºi cei doi soldaþi tãceau, uitându-se în pãmânt. Mama Maria
se uita întrebãtor la ei. ªi atunci ceva a trecut prin inima ei, ca un fier
roºu.
- Unde-i? A strigat ea, uitându-se în ochii lor cu teamã, cu fricã de
ceva straºnic.
Ei tãceau, uitându-se în lãturi, ferindu-se de privirea ei. Sergentul
Iacob Manu a încercat sã-i spunã ceva, dar nu putea. Lacrimi grele
curgeau din ochii lui. Mama Maria, tremurând, s-a întors spre maºinã ºi
a vãzut acel sicriu sur, din metal, sur, ca ºi viaþa ei în viitor.
- Petru? Nu se poate! Doar iatã telegrama ºi, scoþând hârtia din
buzunar o arãta la toþi, acea telegramã cititã ºi rãscititã de atâtea ori.

– 240 –
Nu, nu se poate, de ce mã pedepseºti, Doamne? Ce rãu am fãcut eu?
ªi a cãzut în genunchi pe drumul prãfuit, plângând în hohote.
Sergentul Manu a ridicat-o ca pe un copil, stãruindu-se sã o liniºteascã,
dar el singur tremura de soarta ei. Poporul strâns împrejur tãcea, unii
lãcrimau. Aºa sicriu nu venise niciodatã la ei în sat.
Lacrimile i-au uºurat suferinþele. Ea asculta cuvintele lui Iacob, cum
ºi ce s-a întâmplat, cum a murit el ca un erou, explodând grenada…
Ea asculta, însã înþelegea numai una – cã el nu mai e în viaþã, doarme
acum în acest sicriu de zinc, ºi ea niciodatã, niciodatã nu-l va mai vedea.
Sicriul l-au dus în curte, l-au aºezat sub nucul de aceeaºi vârstã cu
Petru. Sergentul Manu ºi soldaþii doreau sã plece mai repede de aici,
din aceastã curte plinã de lacrimi, dar mama Maria a scos o mãsuþã
micã cu trei picioruºe din casã, a pus mâncare ºi vin pentru soldaþi,
care l-au pomenit pe fostul soldat, mort pentru o þarã strãinã lui ºi pentru
niºte idealuri minciunoase. Mama Maria asculta povestirile despre fiul
sãu, dar cuvintele nu mai ajungeau la ea.
El nu mai este! Acest gând pãtrundea în inima ei, mintea ei ºi se
întreba: “De ce el? Pentru care pãmânt a murit fiul meu? Cui îi trebuie
acest rãzboi? Ea i-a condus pe soldaþi la drum, lacrimile curgeau ºiroaie.
Un val de praf a înghiþit maºina cu cei trei soldaþi, care se întorceau
acolo, unde îi aºtepta acel rãzboi sângeros ºi gloanþele fierbinþi al unui
popor strãin dornic de libertate.”
AUDIENÞA
Petru a fost chemat la securitate. Prin telefon. Pentru a doua zi, la
ora douã… Ziua ºi noaptea Petru s-a frãmântat, gândind de ce el cheamã,
aducându-ºi aminte de toate cele fãcute de el în rãstimpuri…
Sã fi greºit cu ceva, se gândea el mereu? Poate am spus ce nu trebuia?
Dar cine m-a vândut? A venit la ora douã fix, pe strada lui Lenin, în
marea clãdire a rãului. –
- De cine aveþi nevoie, l-a întrebat militarul de planton.
- Mi s-a spus sã vin ºi sã sun pe acest telefon, ºi l-a arãtat.
Ofiþerul a învârtit telefonul ºi a vorbit cu cineva.
- Du-te în camera numãrul cinci! I-a spus el. Petru s-a ridicat pe cele
trei trepte ºi a pãºit pe un coridor lung, cu camere în dreapta ºi în stânga.
S-a oprit în faþa camerei cinci ºi a bãtut la uºã, timid, parcã se temea
sã nu-ºi murdãreascã mâinile. Auzise prea multe de la oamenii din satul
sãu despre aceste camere…
- Intrã, s-a auzit de acolo. Pãºind pragul, el a zãrit aºezat pe scaun, lângã
o masã neagrã, un om grãsan, cu capul chel, îmbrãcat într-un costum sur.

– 241 –
 - Ia loc, tovarãºe, i-a spus omul cu rãmãºiþe de pãr sur pe cap, cu
niºte ochi bulbucaþi, albaºtri, care-l priveau pãtrunzãtor. Petru se simþea
timid în aceastã camerã cu pereþii goi, cu un singur portret pe perete, în
spatele civilului, portretul marelui revoluþionar Dzerjinski.
În camera goalã, fãrã nici un covor, rece, se simþea ceva sinistru,
ceva ce Petru nu înþelegea, dar simþea o primejdie…
- Eu sunt Griºcenko, a bufnit el. Du-ta eºti student la universitate,
tovarãºe Petru…?
- Ada, a rãspuns Petru.
- La ce facultate?
- La istorie.
- ªi cum e pe acolo, la voi? Cum merge învãþãtura?
- Eu învãþ bine, totul e normal, rãspunse Petru.
- ªi ce ai de gând sã faci mai departe, dupã doi ani termini facultatea.
Unde ai de gând sã lucrezi?
- Nu ºtiu, o sã mã trimitã undeva, de lucru o sã mi se dea.
- Dar nu doreºti sã rãmâi în capitalã? Sã poþi trãi aici, în centrul de
culturã, sã poþi învãþa mai departe, la aspiranturã… Eºti de la þarã, pãrinþii
lucreazã în colhoz, ºtiu cã sunt oameni de treabã, ºi despre dta se spune
cã nu eºti bãiat rãu, eºti caracterizat pozitiv. Ce-ai zice de aceastã
propunere? ªi omul în costum sur îºi întinse picioarele sub masã, fãcând
sã scârþâie scaunul.
- Da, asta n-ar fi rãu, dar nu depinde de mine. Unde mã va trimite
rectoratul, îmi voi face datoria, rãspunse Petru.
- Eu nu mã îndoiesc de asta, i-a rãspuns Griºcenko. Dar, totuºi, ai
vrea sã rãmâi în capitalã?
- Cine n-ar vrea sã lucreze într-un oraº atât de frumos, sã fie profesor
la o ºcoalã bunã ºi sã fie plãtit bine…
- Ei, vezi… Noi am putea sã te ajutãm. Totul depinde de tine…
- Eu îmi fac datoria, învãþ, vreau sã devin un profesor bun, sã fiu
stimat de elevi ºi de oameni, a zis Petru.
- Noi ºtim asta, altfel nici nu te-am fi chemat aici sã stãm de
vorbã… Avem încredere în dta. În primul rând eºti comsomolist.
Aºa cã ai o datorie sfântã faþã de statul care te învaþã, îþi dã cãmin,
bursã, te ajutã sã devii om. Mai ales cã eºti istoric, ºi ºtii prea bine

– 242 –
câþi oameni s-au jertfit pentru ca noi sã trãim bine, continuã
Griºcenko, jucându-se cu creionul în mâini.
- Eu îmi voi face datoria pânã la capãt, rãspunse Petru, cãutând sã-l
înþeleagã totuºi pe omul care stã în faþa lui ºi umblã de ici, colo… El nu
putea sã se dumireascã ce vrea el, încotro bate, de ce ar vrea sã-l ajute,
cã el parcã… nu are nevoie de nimic… dar ar vrea sã trãiascã mai
bine…
- Cum stai cu prietenii, sunt buni camarazi, cum se poartã cu dta, nu
te obijduieºte nimeni, întreabã Griºcenko.
- Nu, nu pot sã mã plâng a rãspuns Petru. Sunt bãieþi de treabã,
aproape toþi comsomoliºti…
- Asta încã nu înseamnã nimic, spune Griºcenko. Iatã, în ultima
vreme avem unele informaþii cã la universitate se simte un curent de
naþionalism românesc, citesc ºi reciteazã versuri din poeziile româneºti
de ale lui Eminescu, Coºbuc, chiar ºi Goga… Pe noi ne neliniºtesc
aceste apariþii în mijlocul tineretului nostru studenþesc. Ce spui dta de
asta?
- Nu ºtiu, nu pot sã spun nimic. Unii citesc aºa literaturã, poeziile
sunt chiar frumoase, oare e rãu cã tinerilor le place poezia sau cã citesc
mai mult decât alþii? Întreabã Petru.
- Nu, asta nu e rãu, dimpotrivã. Dar ei citesc cãrþi scrise de naþionaliºti,
care erau întotdeauna împotriva noastrã, împotriva marii Rusii… ªi noi
ar trebui sã ºtim cine sunt acei care tulburã pacea în þara noastrã…
Poate ei nici nu-ºi dau seama de rãul care-l fac, sunt încã tineri, fãrã
experienþã, pot fi uºor influenþaþi, poate sunt conduºi de cineva... Oare
puþini au fost în aceºti ani? Culaci, oameni care s-au luptat cu noi cu
armele în mâini, oameni care doreau sã distrugã Uniunea noastrã…
Noi trebuie sã-i ºtim, sã-i ajutãm sã înþeleagã ce fac, sã nu-i lãsãm în
pace, sã nu-ºi îndeplineascã jocurile sale, terminã Griºcenko.
- Poate sunt ºi de ãºtia, eu ce pot sã spun? Eu nu sunt printre ei, mã
stãrui sã-mi fac treburile mele.
- Da, eu înþeleg ºi vã admir. Dar cred, cã dta ai putea sã ne ajuþi în
lucrul nostru atât de greu ºi dificil. Organele noastre totdeauna s-au
bazat pe tineret… Iatã cã zi ºi noapte lucrãm, ca poporul sã trãiascã
liniºtit, sã doarmã în pace. Cui îi trebuie necazuri, urgii, comploturi…
Trebuie sã înþelegi, cã aici au rãmas mulþi români, care simpatizeazã
încã fostul regim burghez. Ei, poate ºi azi lucreazã pentru el, mai cred
cã se poate schimba ceva ºi întoarce la ce a fost. Ei au trãit bine atunci,
îºi bãteau joc de cei sãraci, nevoiaºi…
Dta eºti ucrainean? Întreabã Griºcenko.

– 243 –
 - Nu, eu sunt moldovean! Rãspunde Petru.
- Eu credeam cã eºti ucrainean, dupã familie. De ce sora dtale e
ucraineanã? Dar asta nu înseamnã nimic. Noi am dori ca dta sã ne ajuþi
în lucrul nostru atât de greu.
- Cum pot sã vã ajut? Eu nu mã pricep în lucrurile dvs., rãspunse
Petru.
- O, nu e nimic dificil. Nimeni nu se naºte învãþat. Înveþi de toate.
Numai sã vrei. Noi avem nãdejde cã dta ne-ai putea ajuta foarte mult.
Noi te vom ajuta cu aranjarea cu lucrul, chiar ºi cu avansarea în serviciu.
Avem posibilitãþi ºi nu-i uitãm pe acei care ne-au ajutat la greu. Numai
ca dta sã fii de acord, sã ne ajuþi…
- Bine, dar ce trebuie sã fac? întreabã stingherit Petru.
- Vezi, dta trebuie sã înþelegi, eºti bãiat de la þarã, aici sunt mulþi
studenþi orãºeni, ei au alte posibilitãþi, relaþii între pãrinþi, ei îºi pot croi
drumul mai uºor în viaþã. Unul ca dta nu prea ai ºanse în viitor. ªi ei nu
sunt mai deºtepþi decât dta, dar se descurcã mai uºor decât cel venit din
sat. Noi nu cerem mult de la dta. Trebuie sã fii atent la tot ce se petrece
în jurul dtale. Ce auzi, ce vorbesc prietenii, cunoscuþii, chiar ºi cei
necunoscuþi… Între ei sunt ºi duºmani de-ai noºtri, poate ei vor sã-i
înroleze pe cei mai slabi de fire în rândurile lor. Oare puþine cazuri au
fost? Noi trebuie sã fim atenþi, construim viitorul acestei uriaºe þãri, ne
luptãm pentru biruinþa socialismului în lume… Oare dta nu eºti de acord,
cã nu existã ideologie mai înaltã, mai dreaptã decât a noastrã, comunistã,
pe care noi dorim sã fie în toatã lumea? ªi Griºcenko îl fixeazã cu ochii
sãi pãtrunzãtori, ochi de ºarpe viclean.
Petru nu rezistã, îºi pleacã ochii, se uitã la ghetele sale, care s-au
cam scofâlcit… El a înþeles acum ce vrea Griºcenko, dar în suflet mergea
o luptã între cinste ºi ideea de a vinde pe cineva… Trebuie sã scap de
aceastã belea, se gândea el.
- Asta nu înseamnã cã dta o sã te ocupi toatã viaþa cu asta… Nu, e
doar un serviciu provizoriu. E situaþia destul de încordatã la
Universitate. Uite s-a gãsit ºi o fatã, una sau douã, care au scris niºte
lozinci cu vopsele pe pereþii universitãþii, niºte lozinci murdare… Ai
auzit despre asta? Îl întreabã Griºcenko.
- Da, am auzit, chiar am vãzut pereþii vopsiþi din nou peste acele
lozinci.
- Vezi, ºi dtale nu þi-au plãcut aceste lucruri. Asta o fac duºmanii
noºtri. ªi ei sunt… se mai gãsesc… Fiindcã nu poate fi totul bine în nici
o þarã… ei se folosesc de asta… E uºor sã-l arestezi pe unul, pe altul,
dar pe toþi nu-i poþi bãga la dubã… Noi trebuie sã ºtim cine este cel

– 244 –
principal care lucreazã, tulburã minþile ºi îºi gãseºte ajutoare din acei
slabi cu duhul… ªi mulþi se molipsesc din aceste cãrþi scrise de români,
de foºtii burghezi, foºtii boieri…
Uite, la universitate învaþã un student, unul Moroºanu, mi se pare
Mihai, acum nu mai e acolo, l-am dat afarã. El tulbura liniºtea ºi minþile
studenþilor. Ba mai mult, venea în fiecare zi la monumentul lui ªtefan
cel Mare ºi punea flori… E un naþionalist român, noi trebuie sã ne
izbãvim de aceºti oameni. El cu familia au fost deportaþi, e din acei
culaci, care au fost duºi în Siberia…
Iatã de ce avem noi nevoie de ajutori, cã nu putem totul rezolva
singuri. ªi dacã nu comsomolul cu bãieþii lui, atunci cine ne-ar ajuta?
- Nu ºtiu, o sã pot eu? E cam împotriva firii mele, rãspunse Petru.
- O, nu-i nimic straºnic! Totul se face pentru patrie, pentru viitorul
luminos în aceastã lume de capitaliºti, care nu doresc ca oamenii sã
trãiascã bine, sã fie fericiþi.
- ªi ce ar trebui sã fac?
- O, nu cine ºtie ce. Întâi, trebuie sã asculþi ce vorbesc tovarãºii,
cine-i nemulþumit de noi, de regimul sovietic, ce citesc ei, cu cine
prietenesc… un fleac… ce mai vorbã. Noi o sã te ajutãm sã fii om.
Oare nu vrei sã trãieºti bine, sã ai o familie bunã, copii, o viaþã pe care
tu o meriþi. Noi nu te forþãm, nu… Gândeºte-te. E datoria ta! Vino peste
cinci zile la mine. Uite telefonul meu… Îmi suni ºi eu te primesc… fãrã
rând… Hai, noroc! Poþi sã te duci! Dã sã-þi iscãlesc permisul. Petru se
ridicã ºi se îndreaptã spre uºã.
- Stai! Am uitat sã-þi spun! Totul rãmâne între noi, nu vorbi cu nimeni
despre… E treaba ta ºi a mea!
- Bine, înclinã capul Petru.
… Peste cinci zile, Petru e din nou aici.
- O sã încerc! Numai o datã!
- Bineînþeles. Uite ce trebuie de fãcut. Acolo la voi sunt niºte bãieþi:
Ungureanu, Bâtcã, Þurcanu… Dabija… îi cunoºti?
- Aºa puþin!
- Iatã, trebuie sã-i cunoºti mai bine. Unii sunt ºi ei comsomoliºti…
Ce gândesc ei, cum se comportã, ce citesc, ce vorbesc… Poþi sã iei de
la ei literaturã… româneascã… Iatã, cam aºa… Vii la noi odatã în cinci
zile, îmi dai telefonul… Noi o sã ne îngrijim de ceva bani pentru tine…
- Nu, eu n-am nevoie de nimic, rãspunde agitat Petru.
- Lasã, noi ºtim mai bine de ce are nevoie un bãiat tânãr ºi… apoi
fiecare om care lucreazã… trebuie recompensat. Nu te îngriji, asta-i

– 245 –
treaba noastrã. La revedere! ªi Griºcenko a ieºit de dupã birou ºi,
strângându-i puternic mâna, l-a condus pânã la uºã.
Petru nu a putut ieºi din aceastã mocirlã. A venit azi, a venit mâine
ºi aºa… mulþi ani la rând aducând informaþiile cerute… Anii treceau, el
a rãmas la lucru în capitalã, a fost aranjat la un liceu bun. Lucra, era
bine privit în liceu, elevii îl stimau, profesorii prieteneau, avea o nevastã
iubitoare ºi gospodinã… Îºi fãcea treaba ºi el… ºi Griºcenko, amândoi
erau mulþumiþi. El nu a mai putut ieºi din acel cerc vicios în care l-a
aruncat soarta. Unii au suferit mult de pe urma lui, alþii au scãpat teferi,
dar au ajuns departe de baºtinã. Pe cei bãnuiþi de simpatie faþã de
duºmanii þãrii nu avea rost sã-i þii acasã lângã tine. Aºa lui Petru i-a
crescut burta, e ºef de birou ºi cap de familie, are o secretarã frumoasã
ºi bãrbaþi tineri, paznici pentru ai apãra viaþa ºi sãnãtatea…
SÂNGELE APÃ NU SE FACE
(În amintirea acelor eroi care nu au dorit sã lupte
împotriva neamului sãu românesc).
Ion ºi-a pãrãsit postul dupã miezul nopþii, când sergentul Primakov
îl lãsase sã-ºi facã datoria pânã dimineaþã la punctul indicat.
Noaptea era cu lunã plinã, frumoasã, strãlucitoare pe bolta cerului
nemãrginit. Arma, un pistol – mitralierã, ºi-o lãsase acolo, sus, în
deal, unde îºi fãcea serviciul. Sã nu zicã ruºii cã a furat-o. Unde se
ducea el, de armã nu avea nevoie. Dorinþa sa arzãtoare era sã ajungã
acolo, la malul Prutului, dupã care se vedeau fraþii sãi. În aceste
douã luni de când fusese luat de acasã în armata sovieticã, numai la
asta se gândea. De fiecare datã când nu se gândea la ai sãi, îl durea
inima. Sovieticii stãteau prin aceste locuri cu frontul mai mult de
douã luni ºi reuºirã sã mobilizeze deja mulþi din tinerii moldoveni,
care pânã acum scãpaserã de urgia rãzboiului. Nu aveau mare
încredere ruºii în moldoveni, deoarece îi repartizau în diferite
plutoane câte unul-doi, nu mai mulþi. Trupele germane ºi române
dupã o înaintare aprigã, cu vitezã, acum se retrãgeau mereu, cu
pierderi mari. Iatã cã se întorsese de unde pornise – la pãmântul
strãbun. Rãzboiul, însã, continua...
Toþi ar fi vrut ca acest mãcel sã se sfârºeascã aici, la Prut, la graniþa
asta nenorocitã care ani la rând a despãrþit neamul. O ultimã speranþã
mai rãmânea – sã reziste atacurilor sovietice, sã-i împiedice pe ruºi sã
treacã Prutul...
Dar aceastã nãdejde slãbea zi cu zi, vãzând cum unitãþile germane

– 246 –
tot mai des dau înapoi, lãsând poziþii dupã poziþii. Oºtenilor li se
fãgãduise multe – numai sã reziste, însã soldaþii ºi ofiþerii nu mai credeau
în nimic. Armata sovieticã – dimpotrivã, îºi eliberase deja pãmântul
þãrii sale ºi acum încerca sã urmãreascã duºmanul pânã în bârlogul sãu
ºi sã-l distrugã cu totul, sã se rãzbune pentru cele suferite...
Ion se îndrepta spre Prut. Pânã la râu erau vreo cinci kilometri. Ocolea
drumurile, temându-se sã nu dea ochii cu vreo santinelã sovieticã. Se
strecura printre tufari, oprindu-se la fiecare zgomot auzit. Mergea încet,
pipãind cu picioarele cãrãruºa, fiecare piatrã, fiecare bulgãre...
Liniºtea adâncã a nopþii – o liniºte ca de mormânt, îi apãsa umerii ºi
inima. Era sfârºit de primãvarã, în aer plutea miros de iarbã crudã.
Trecuse de acum peste douã drumuri ce duceau în satele vecine –
drumuri de þarã, unde cizmele se înfundau adânc în colb...
Pânã la þintã, pânã la Prutul visat, mai rãmânea cale de vre-un
kilometru. Se ºi vedea – ca o patã neagrã pe câmpul verde-verde, în
sfârºit, ºi pãduricea de pe malul apei, unde trebuia sã ajungã. Înainta cu
bãgare de seamã, ascultându-ºi inima care-i bãtea tot mai tare ºi mai
tare... „E chiar aproape, se gândea el, mi-a rãmas doar o þârã”...
Se zorea de ziuã. Dinspre râu adia rãcoritoare prospeþimea zilei noi.
Simþea ºiroaiele de sudoare cum i se preling pe sub tunicã... Iar pãduricea
era tot mai aproape – se vedeau deja copacii de la margine, drepþi ca niºte
dungi negre ce þi se înãlþau spre bolta cerului... Mai rãmâneau o sutã cincizeci
de metri pânã la pãdurice, locul care sã-l ascundã de ochiul duºman...
„Am ajuns, în sfârºit”, se bucura el. Dupã pãdurice, la câþiva metri,
era Prutul, râul pe care el îl trecuse înot de zeci de ori încolo ºi încoace.
Din sat pânã la râu erau vreo cinci kilometri. Deseori se ducea cu
prietenii sãi de joacã la Prut sã se scalde, mai ales când putea sã se rupã
de grijile gospodãriei.
Erau doi copii la pãrinþi. Tatãl sãu, Gheorghe, dovedise pânã la
rãzboi sã-ºi înjghebe o gospodãrie frumoasã, cu o cãsuþã ridicatã pe o
coastã de deal, la marginea satului. Tata era un om înalt, cu umeri
largi, purta mustãþi, obrazul rotund pârjolit de soarele fierbinte
întotdeauna era ras la timp. Nu mai trãia. Fusese luat la rãzboiul
crâncen ºi se prãpãdise pe pãmânt strãin, undeva lângã Harkov. Murise
sfârtecat de fierul duºmãnos al unei bombe. Vestea despre nenorocire
o primirã toamna, într-o toamnã bogatã. Roada era deja strânsã. Podul
ºi beciul erau deja pline...
Apoi au sosit „eliberatorii”... Doamne! Armata trebuia hrãnitã... Chiar
dacã mai aveau un pod totuna n-ar fi de ajuns... Nemþii mai plãteau
ceva bani pentru ce luau, dar ruºii... ba... Luau totul cu sila, mai împuºcau

– 247 –
ºi porcul ºi cãþelul... Sãlbatic norod...
Mai rãmãseserã vreo zece paºi, nu mai mult, când de dupã copaci,
au apãrut trei umbre.
- Stai! Nu miºca! Aruncã armele! Mâinile sus! au strigat umbrele.
- Arme nu am! ªi Ion a ridicat mâinile. O deznãdejde amarã l-a
cuprins pe loc... Acum, aici... atât de aproape de râu, de malul speranþei...
Un tremur de chin ºi de fricã îi strãbãtu corpul...
Stãtea cu mâinile ridicate, înþelegând cã totul este pierdut ºi...
niciodatã ... niciodatã – visul sãu nu se va împlini...
Înainte îl aºteptau vremuri grele... se gândea el...
În casa lui badea Vasile, o rudã de-a lui Ion, unde se stabilise
cãpitanul Rudakov, pe un scaun fãrã speteazã ºedea cu mâinile legate
Ion Neagu, cel care încercase noaptea trecutã sã rãzbatã, sã treacã Prutul,
sã ajungã la ai sãi...
- De ce ai vrut sã treci Prutul? Ai vrut sã fugi de armata sovieticã,
care þi-a eliberat pãmântul, Basarabia ta, cum o numiþi voi aici? Cine
eºti? Spion român? Trãdãtor?
- Nu sunt spion! Eu sunt român ºi n-am vrut sã lupt împotriva fraþilor
mei.
- Care fraþi? Românii?? Ei nu-s fraþii tãi... Eu þi-o spun asta, eu
cãpitanul Rudakov. Fraþii voºtri noi suntem! urlã cãpitanul trântind cu
pumnul în masã.
Ion stãtea cu mâinile legate, cu ochii vineþi de bãtãi ºi nu mai
scotea nici un cuvânt. Ce rost avea sã spunã adevãrul, dacã strãinul
acesta, venit încoace, pe pãmântul lui strãmoºesc – nu dorea sã-l
înþeleagã?
- Vorbeºte! striga cãpitanul Rudakov, un bãrbat mic de staturã,
îmbrãcat în uniformã de enkavedist. Eºti spion? Spune...
- Nu sunt spion! rãspunse Ion. V-am spus: sunt român... Arma
am lãsat-o acolo, la post. Nu doresc sã fiu în armata roºie ºi sã lupt
împotriva fraþilor mei...
- Spion, iatã ce eºti! ªi dezertor eºti! Armata noastrã te-a îmbrãcat,
te-a hrãnit, iar tu?... Eºti împotriva poporului tãu, care este cu noi ºi ne
stimeazã... Uite, alþii nu fug! De ce?
- Nu ºtiu, se tem, probabil, rãspunse Ion.
- Nu se tem! Pur ºi simplu ei sunt împotriva fasciºtilor, luptã contra
lor, nu se putea liniºti cãpitanul, fãcând spume la gurã.
- Ei tot români sunt! îndrãzni Ion.
- Taci din gurã! ªi un pumn greu se abãtu vârtos în capul lui Ion.
Din nas porni sã-i curgã sânge. Cãpitanul ºi-a ºters pumnul cu batista,

– 248 –
strâmbându-se. La tribunal! La tribunalul militar cu el.
Deschise uºa ºi în prag apãru santinela.
- Îl duceþi la tribunalul militar... Acolo, la ultima casã pe deal!
Ion s-a sculat, clãtinându-se. Îmbrâncit de santinelã, înconjurat
de soldaþi, pornirã pe drumul din sat. Era amiazã. De dupã garduri,
din ogrãzi, se zãreau capetele oamenilor. Mai mult femei ºi copii.
Pe Ion îl ºtiau aici aproape toþi... Fusese luat în armatã nu demult, de
douã luni...
Acum, în plinã zi, oamenii se uitau la el, lumea îºi fãcea cruce:
„Doamne, pãzeºte-l!” Deºi nimeni încã nu ºtia de ce a fost arestat Ion ºi
de ce este dus cu mâinile legate. Sã intre în vorbã cu dânsul se temeau.
Odatã cu întoarcerea frontului ºi venirea sovieticilor viaþa oamenilor s-
a încãrcat de griji...
Vrei, nu vrei, trebuie sã dai pentru armatã: pâine, grâu, ouã, carne,
lapte ºi vin... pânã acum coceau pentru soldaþii români, pentru nemþi...
Aceia mãcar plãteau, pentru tot ce luau. útia nu plãtesc nimic. Înjurã,
ameninþã. Þipã:
„I-aþi hrãnit pe duºmani, iar pe noi nu vreþi? Sunteþi duºmanii
poporului! O sã vã arãtãm noi vouã! La Sibir cu voi”!
ªi oamenii, înfricoºaþi, aduceau totul: ºi de mâncat ºi de bãut... Dacã
nu le duceai, se bãgau singuri în beci ºi se îmbãtau pânã cãdeau jos.
Unii ocheau în butoaie ºi puneau gura la gãurile unde þâºnea vinul...
Cãci cãni nu erau ºi nici rãbdare... Beau pânã când nu ºtiau ce-i cu
dânºii. Iar vinul curgea, se prãpãdea...
Aºa ceva n-au mai vãzut oamenii. Numai în timpul „slobodiei” - a
revoluþiei, spuneau bãtrânii, se mai întâmpla aºa ceva.
Iatã cã au ajuns ºi pe Ion l-au împins înãuntru, în casa unde se afla
tribunalul militar. Într-o odaie, la o masã cu o faþã de masã roºie, stãteau
trei. Toþi în uniforme. Un cãpitan ºi doi gradaþi mai mici. Citesc hârtiile
în fugã, n-au timp. Urmã o pauzã, apoi cãpitanul se ridicã ºi citi verdictul.
- Cetãþeanul Ion Neagu... în baza hotãrârii tribunalului militar... pentru
dezertare în timp de rãzboi ºi intenþia de a trece în tabãra duºmanului...
este condamnat... la moarte!
Þinut în picioare, înconjurat de doi militari cu armele în mâini, -
unul în stânga, iar altul în dreapta. Ion stã ºi nu aude... Ascultã ºi nu
poate înþelege, de ce este condamnat la moarte, ce vinã are el? Cã n-
a ucis pe nimeni, nu s-a purtat rãu cu nimeni, nu a luat arma strãinã
cu el... Atunci, de ce acum vor sã-l omoare? Cu ce drept?
Ion nu vroia sã moarã. Vrea sã trãiascã. E tânãr încã. În sat îl aºteaptã
Maria, logodnica lui... dar ce o sã zicã mama lui, care, dupã moartea

– 249 –
tatãlui, atâta nãdejde ºi sprijin a pus în el?
Acum câteva zile mai fusese judecat unul, un uzbec... Uzbecul se
apãra, trãgând cu pistolul în cei ce-l urmãreau... I-au dat zece ani...
puºcãrie...
Ion n-a fãcut aºa ceva, Doamne fereºte, a lãsat ºi arma... Da, a încercat
sã treacã dincolo, la români, la fraþii sãi, dar fãrã armã...
L-au scos din casa aceea ºi i-au ordonat sã meargã în jos, pe drumul
ce ducea spre pietrãrie. Cu mâinile legate, lui Ion, îi este parcã ruºine,
cã se uitã oamenii la el?
Drumul prin sat s-a sfârºit. Convoiul o ia spre pietrãrie – o scobiturã
mare în dealul din care oamenii scoteau pentru ei, pentru nevoile
gospodãriei, piatrã de construcþie, pentru ºleah. Ion pãºea încet,
aproape fãrã sã-ºi dea seama ce se întâmplã cu el. Cei patru însoþitori
nu-l grãbeau. Ion a vãzut numai acum cã la genunchiul drept i s-a
rupt pantalonii.
„Cred cã i-am agãþat undeva ieri noaptea, în pãdurice”, se gândi el.
„Îi cârpesc eu, cumva, am ºi ac, am ºi aþã”.
Soarele strãlucea pe cer, scãpând spre chindii. Cerul era albastru,
curat ca lacrima, nici urmã de nouraº pe el. Pomii, unii încã în floare, îl
petreceau întrebându-l parcã:
- Îþi place viaþa? ªtii oare ce te aºteaptã?
În câmp, unde se aflau acum, domnea o liniºte adâncã. Dar câte un
bâzâit de viespe ºi cadenþa paºilor tulburau tãcerea. Lângã pietrãrie s-
au oprit sub un zid fãcut din bolovani de pe când aceste locuri erau
stãpânite de un evreu pripãºit pe aici.
Ion a rãmas sub zid, soldaþii s-au îndepãrtat la câþiva paºi.
- Scoate cãmaºa! a strigat sergentul, un rus tânãr cu o buclã gãlbuie
de pãr, ieºitã de sub chipiu. Ion i-a arãtat mâinile legate. Sergentul s-a
apropiat ºi cu baioneta a tãiat frânghia. Ion, încet, cãutând parcã sã-ºi
prelungeascã firul vieþii, ºi-a scos cãmaºa militarã. Ceilalþi fumau.
- Scoate cizmele! a strigat din nou sergentul. Soldaþii fumau privind
cum Ion s-a lãsat jos pe pãmântul pietros, cum ºi-a scos mai întâi cizma
dreaptã, apoi pe cea stângã. Apoi s-a ridicat în picioare, punând grijuliu
cizmele mai la o parte. Cei care îl însoþise erau tineri ca ºi el, încã nu
fusese pe front, în tranºee, încã nu dovedise sã omoare, nu ºtiau încã
mirosul sângelui. Acum, având aºa însãrcinare, ceva în inima ºi mintea
lor se împotrivea acestui act pe care trebuiau sã-l sãvârºeascã. Dezertorul
era tânãr ºi doritor de viaþã ca ºi ei.
- Terminaþi fumatul, porunci sergentul.
El era din cadrele vechi, dintr-o unitate a NKVD-ului, deprins cu de

– 250 –
toate. Ion stãtea drept, cu mâinile lãsate în jos, aºteptându-ºi sfârºitul.
În sufletul lui licãrea totuºi ultima speranþã cã poate nu-l vor împuºca,
cã poate îl vor ierta, cã poate în ultima clipã va sosi un curier neaºteptat
ºi va striga: „Staþi! Este ordin sã nu trageþi! E iertat! De ce sã-l împuºte?
Pentru care pãcate? Nu fãcuse rãu, nu prãdase, nu bãtuse pe nimeni...”
Desculþi cum era, obielele le pusese cu grijã în cizme, fãrã nimic pe
el, stãtea ºi aºtepta ca soldaþii sã-ºi termine þigãrile ºi sã-ºi facã lucrul
lor, sã execute ordinul sergentului Primakov.
Gândurile i se îndreptau spre casã, spre mãmuca lui, bãtrânã ºi
bolnavã, rãmasã cu fratele mai mic în gospodãria pustiitã de „postavca
sovieticã”. Cum o sã trãiascã ei, sãrmanii, se gândea el ºi lacrimi i-au
apãrut în ochi. Ceva i s-a oprit în gât ºi o durere, o jale mare i-a cuprins
sufletul.
- Pregãtiþi-vã! a ordonat sergentul. La ochi!
Tinerii soldaþi ºi-au îndreptat þevile spre Ion.
- Foc! a strigat sergentul. Împuºcãturile au rãsunat puternic de jur
împrejur, ecoul lor rãspândindu-se peste vãi ºi dealuri, ajungând pânã
în sat. Ion stãtea drept ca ºi mai înainte, întreg ºi nevãtãmat. L-a fulgerat
un gând: „Poate nu vor sã mã împuºte, vor doar sã mã sperie...”
- Mãgarilor! rãcni sergentul. Ce, nu ºtiþi sã trageþi? Deºi înþelese care
era pricina – cã nimeni dintre cei patru ostaºi nu dorea sã-ºi ia asupra sa
pãcatul. Fiecare dorea ºi credea cã va împuºca vecinul...
- La ochi! Cã de altfel vã împuºc pe voi, sfinþilor! Foc!
Ion s-a uitat pentru ultima oarã la cerul curat, albastru. Îmbrãþiºând
cu ultima privire totul, cât puteau cuprinde ochii sãi, a cãzut strãpuns
de patru gloanþe trase de patru tineri, care atât de mult nu doreau sã-ºi
ia pãcatul pe suflet. Corpul lui Ion zãcea fãrã suflare pe pãmântul pietros,
iar sângele-i gâlgâia vioi din rãnile proaspete...
Zadarnicã faptã, straºnic pãcat, fiindcã nimeni ºi nimic în lume, nici
o putere nu e în stare sã stingã dorul de frate, dorul de Patrie...
Sângele apã nu se face!

UNDE SUNT ROMÂNII NOªTRI?

Haimanalele au mai multã demnitate
decât legiuitorii pe care i-au cumpãrat.
Ovidiu Vasilescu
Astãzi, unii, Voronin, Tarlev, Stepaniuc, Stati, Senic ºi alþii, care nu
mai ºtiu sau poate au uitat din ce neam se trag, ne mint cã români nu
mai sunt pe acest pãmânt, cicã vreo 2000 au rãmas.

– 251 –
 Alþii mint oamenii, cã noi, moldovenii, de la slavi ne tragem...
Aceste cozi de topor sunt bine plãtite, stau la posturi înalte, unde îºi
iese din piele sã distrugã neamul nostru românesc. Toatã
fantasmagoria nu e inventatã azi, e nãscocitã demult de oameni strãini
neamului nostru, pentru cei slabi de minte, fãrã demnitate ºi conºtiinþã
naþionalã, fãrã verticalitate. Toþi aceºtia uitã sã vorbeascã despre
ordinele secrete, care nu se dau publicitãþii. Este un aºa ordin ca
nici un moldovean sã nu fie înscris cã e de naþionalitate românã. În
nici un caz. Toate se fac pe ascuns. Cei ce sunt împotriva acestor
reguli secrete au neplãceri, li se face mizerie.
Iatã ce s-a întâmplat cu mine, un român moldovean din oraºul Bãlþi,
azi trãind la Chiºinãu. Fraþii români ne-au ajutat sã ne facem paºapoarte
aici, în Moldova, cu un preþ mai ieftin. Dorind ºi eu sã am paºaport
moldovenesc internaþional ca sã ajung mãcar în România, sã trec Prutul
blestemat, m-am adresat la poliþie, la secþia de paºapoarte. O fatã blondã
m-a înregistrat la computer. I-am arãtat documentele mele:
- Eu sunt român, dºoarã.
- Nu se poate, sunteþi moldovean, mi-a rãspuns.
- Oare dta ºtii mai bine decât mine cine sunt eu? am ripostat.
- Aºteptaþi, a zis fata ridicându-se de pe scaun. A plecat la ºeful
secþiei la etajul doi. Peste vreo cinci minute a apãrut ºeful, un cãpitan
subþirel, mãrunt.
- Ce-i domnule? M-a întrebat.
- Eu sunt român, uite documentele mele ºi vreau sã mã înscrieþi în
computer aºa cum e scris în documentele mele. Am acest drept.
- Bine, dar dtale nu þi-e totuna? a zâmbit cãpitanul.
- Nu, domnule, nu mi-e totuna, sã fiu oaie sau caprã.
- Bine, eºti moldovean, o sã vii pe urmã la mine ºi o sã vorbim, mi-
a zis cãpitanul. Am fost trecut în computer ca moldovean ºi nu român.
Am înþeles cã toatã democraþia noastrã e o minciunã gogonatã, o
curatã demagogie ºi cârmuitorii noºtri îºi bat joc mai departe de neamul
nostru românesc ºi fac totul spre al distruge. Iatã de ce, domnule Voronin,
Stepaniuc ºi Tarlev aþi gãsit numai 2000 de români în R. Moldova.
Unde sunt cele peste trei milioane?
Înainte de rãzboi erau 3,5 milioane. Mai mult de un milion au fost
alungaþi de la baºtinã, prin strãmutãri, deportãri, împuºcaþi, aruncaþi în
lagãre ºi puºcãrii ºi, bineînþeles, refugiaþi peste Prut în România ºi în
alte þãri. Foºtii guvernanþi au fost împotrivã ca noi sã ne înscriem români,
dupã documentele noastre ºi ale pãrinþilor noºtri. Ce sã mai vorbim de

– 252 –
quartetul Voronin, Tarlev, Stepaniuc ºi Ostapciuc, care ne distrug azi
neamul nostru, dãruiesc pãmântul nostru Ucrainei, în loc sã reîntoarcã
Sudul ºi Nordul Basarabiei cu cetãþile lui ªtefan cel Mare, cu Dunãrea
ºi Munþii Carpaþi. Politica þaristã ºi a regimului totalitar comunist, totuºi,
continuã.
LUPTA BASARABENILOR ROMÂNI
ÎMPOTRIVA OCUPAÞIEI SOVIETICE
Au trecut mulþi ani de când s-a distrus imperiul sovietic, care a adus
mari nenorociri multor popoare, ºi a exterminat milioane de oameni
nevinovaþi de diferite naþionalitãþi. Ocupanþii sovietici au adus mari
prejudicii poporului român din Basarabia ºi Regat. Genocidul înfãptuit
de ei pe pãmântul românesc nu va putea fi ºters din istorie cu toate
stãruinþele lor de a ascunde adevãrul.
Ei au minþit o lume întreagã cu ideile ºi propaganda de pace, cu
iubirea frãþeascã dintre popoare, cu minciunile de „eliberare” a
popoarelor din sclavia capitalistã. Toate „eliberãrile” înfãptuite de ei
au fost de fapt înrobirea multor popoare sub jugul sovietic. Afirmaþiile
de eliberare a moldovenilor din Basarabia, una din minciunile veacului
20, au ieºit la ivealã din primele zile de ocupaþie sovieticã a Basarabiei
ºi Bucovinei în anii 1940 ºi 1944. Poporul nostru român din Basarabia
ºi Bucovina a cunoscut ºi îndurat teroarea sovieticã cu jertfe imense,
cu conºtiinþa mutilatã, cu averea ºi viaþa pierdutã sau trãitã zadarnic.
Ocupanþii sovietici, împreunã cu cozile de topor, ºi-au bãtut joc de
românii basarabeni ºi bucovineni furându-le limba, istoria, trecutul,
onoarea, demnitatea, religia, tot ce a fost viu în sufletele lor cândva.
Azi urmaºa ei continuã vechea politicã de 200 de ani de urã ºi intrigi,
de dezmembrare ºi rusificare a neamului nostru românesc din
Basarabia. În timpul ocupaþiei sovietice au fost oameni care nu s-au
închinat, au stat ca brazii în faþa primejdiei Imperiului rus. Din primele
zile de ocupaþie s-au gãsit oameni cu suflet mare, patrioþi care au
luptat împotriva ruºilor, o luptã pentru adevãr, dreptate, demnitate,
pentru pãmântul strãmoºesc. Ei au fost mulþi, azi trecuþi sub valurile
uitãrii. Noi nu avem dreptul sã-i uitãm, ei sunt eroii, martirii noºtri.
Puþini dintre ei mai trãiesc azi, cu tristele ºi dureroasele amintiri despre
viaþa lor distrusã, neînþeleºi de unii, stimaþi de alþii. Din primele zile
poporul român din Basarabia a luptat eroic împotriva conducerii comuniste,
împotriva mãsurilor de asuprire, necunoscute niciodatã mai înainte.
Sovieticii propagau minciuna cã poporul moldav a cunoscut bucuria
„eliberãrii” adusã pe baionetele Armatei Roºii pe aceste plaiuri. Moldovenii

– 253 –
au cunoscut din primele zile arestãrile oamenilor nevinovaþi, trimiteri în
deportãri, puºcãrii ºi lagãre pentru vina de a fi român. Puþin s-a scris despre
toate aceste nenorociri prin care a trecut neamul nostru. Totul a fost ascuns
cu mare grijã de conducãtorii sovietici pentru a nu trezi nemulþumirea ºi
rezistenþa populaþiei faþã de politica duºmanã comunistã. Tânãra generaþie
ºtie prea puþin sau aproape nimic din cele petrecute în Basarabia comunistã.
Mai mult, s-au gãsit cozi de topor – istorici din neamul nostru, care
pentru un blid de linte au falsificat adevãrul ºi au minþit un neam întreg,
scriind istoria „fericirii noastre” în timpul ocupaþiei sovietice, o istorie
duºmanã neamului nostru. Acei eroi care luptau mereu pentru idealul
naþional, pentru izgonirea ocupanþilor, pentru dreptate ºi adevãr, pentru
binele poporului au fost numiþi „bandiþi”. Dar ei au fost eroii neamului
nostru ºi nu avem dreptul sã-i uitãm. Ei au fost acei care au iubit
Basarabia româneascã, s-au ridicat împotriva asupritorilor strãini,
barbarilor de la rãsãrit.
Toate acele crime sãvârºite de ocupanþi – ocupaþia, teroarea,
rechiziþiile forþate de produse alimentare, foametea organizatã din anii
1946-47, distrugerea culturii, a patrimoniului naþional, deformarea
conºtiinþei naþionale, deportãrile în masã fãrã vinã, înrolarea în armata
roºie pentru lupta împotriva fraþilor din þarã ºi altele au ridicat eroi din
neamul nostru la o luptã pe viaþã ºi moarte. S-au format organizaþii ºi
grupe de rezistenþã de luptã antisovieticã. Ele au fost multe ºi rãsãreau
ca ciupercile în timpul regimului comunist.
Organizaþia Naþionalã din Basarabia „Arcaºii lui ªtefan” a fost una
din cele ce s-au ridicat împotriva ocupaþiei comuniste, condusã de
Vasile Bãtrânac ºi Pimen Dãmãºcanu. Ei nu s-au dezis de patria lor -
România. Asociaþia bine organizatã activa pe pãmânturile judeþului
Soroca, avea secþii ºi ramificaþii în multe sate ºi în instituþiile de
învãþãmânt din Soroca. Ei au fost mulþi: Vasile Bãleanu – învãþãtor,
Alexei Manea – student, Mihail Ursachi – student, Condrat Ursachi –
student, Nicolae Prãjinã - directorul ºcolii din Racovãþ, Teodor Guzun
– învãþãtor, Vasile Cibotaru – învãþãtor, Victor Solovei – învãþãtor,
Nicolae Flocosu – student, Ilie Zãbulicã – învãþãtor, Anton Damaºcan
– învãþãtor, Pavel Biciuc, Teodor Colesnic, Nichita Brumã, Petru
Brumã, Teodor Maxim, Iacob Racovschi, Vasile Cvasniuc, Alexei
Brighidin, Teodor Cojocaru, Ion Ianiºev, Vasile Volcanov, Nicolae
Cvasniuc, Alexandru Cvasniuc, Parfenie Cvasniuc, Petru Dolganiuc,
Serghei Severin ºi.... alþii.
Au fost depistaþi de NKVD - 140 de persoane...
Altã organizaþie antisovieticã de orientare unionistã au înfiinþat în

– 254 –
1944 studenþii or. Chiºinãu: V. Ciocâlan, A. Spinei, Nicolae Balaban,
Cernotanschi, I. Oþel, N. Cruc, Iurie Sevacov, Dorogan, Burlacu,
Rotaru, Alexandru Roznovan º. a.
Un þãran din Mândreºti, Filimon Bodiu, a înfiinþat un grup de patrioþi
din þãrani care 7 ani au luptat împotriva sovieticilor. În grupul lui au fost:
Olimpiada Bodiu, Vasile Gavriliþã, O. Roºca, N. Bucilã, I. Burlacu, T.
Proºca, T. Chifã, St. Volontir, învãþãtoarea Ecaterina Vidraºcu, C. Iosifie,
º. a.
Filimon Bodiu a fost susþinut de masele largi ale populaþiei. Zeci de
familii din sate l-au susþinut, le-au dat adãpost, hranã ºi alte ajutoare.
„Sabia dreptãþii” a fost descoperitã în 1947 de NKVD-ul sovietic.
A fost fondatã de Ion Moraru, Petru Lungu, elevi ai ªcolii pedagogice
din Bãlþi. La ea au aderat: V. Þurcanu, A. Bobeicã, E. Guþu, A. Grosu,
D. Leahu, P. Pãscãluþã, L. Morãrescu, M. Bobeicã ºi alþii...
Partidul Libertãþii fondat de Nicolae ºi Ion Istrati, Victor Andreev,
C. Condrat, - toþi învãþãtori, naþionaliºti-români, au desfãºurat o
activitate intensã pentru pregãtirea unei insurecþii armate împotriva
puterii sovietice în Moldova. Aveau multe arme, explozibil. Au aderat
la ea: V. Bivol,
T. Goncearencu, Grigorie Genunchi, A. Sãnduþã, S. Calistru, C.
Guþu, Gh. Sâli ºi alþii.
„Armata Neagrã” s-a creat în 1949 dupã deportarea din 6 iulie
1949. Au participat: G. Andranovici, Boris, Bodiu, O. Bulmaga,
Gh. Bogatu, T. Coºcodan, I. Ganea, V. Pleºca, I. Borcan ºi alþii – 50
de membri.
„Uniunea Democraticã a Libertãþii” a fost o organizaþie condusã de
ruºi: A. Miliutin, N. Postol, B. Novac, P. Kapusta, S. Untu, A. Koval,
Borisov Kovaliov, I. M. Doneþ ºi alþii...
În afarã de aceste organizaþii cu mulþi membri, peste tot se formau
grupuri mici de 3-5 oameni, care luptau împotriva sovietelor, neºtiind
unii de alþii. Majoritatea acestor patrioþi au fost judecaþi pe articole
politice ca „duºmani ai poporului sovietic ºi trãdare de patrie” la termene
de 25 de ani, puþini la 10 ani. Unii au fost împuºcaþi.
TRÃIASCÃ ROMÂNIA MARE
Copii cu suflete curate,
Cuprinºi de sfântã-nfiorare,
Cântaþi cântarea biruinþei
Arcaºi de-ai lui ªtefan cel Mare!

– 255 –
 Eroilor ce se jertfirã,
Zdrobind armatele barbare,
Prinos le-aduceþi prin cântare,
Trãiascã România Mare!

Tresar în cripte voievozii,

Cãci lanþurile seculare
Sunt rupte ºi din cer se-aude:
Trãiascã România Mare!
Pãtruns de mãreþia vremii
din Bucovina pân-la mare
jurãm cã vom lupta cu toþii,
Arcaºi de-ai lui ªtefan cel Mare!
Acest imn a fost compus de Vasile Bãtrânac.
Slavã tuturor acestor eroi martiri ai neamului nostru românesc din
Basarabia.
Ei au înþeles cine sunt barbarii de la rãsãrit, care doreau distrugerea
neamului nostru românesc ºi au luptat contra lor pentru Patrie, pentru
pãmântul strãmoºesc, pentru restabilirea României Mari. Viaþa lor a
fost distrusã, dar ei nu ºi-au schimbat, nici trãdat idealurile sale – Patria!
Unul din ei a stat în detenþie în lagãrele sovietice – 25 de ani! El a fost
patriotul Ion Coºcodan! Slavã lui!
O patrioatã româncã din Basarabia, dr. în istorie, Elena Posticã, a
scris în memoria lor o carte „Rezistenþa antisovieticã în Basarabia
1944–1950”. Fiecare român care iubeºte Basarabia trebuie sã ºtie de
aceºti martiri care ºi-au jertfit viaþa pentru neamul românesc, pentru
adevãr ºi dreptate. Cândva, înainte de rãzboi, unii români îi numeau pe
basarabeni bolºevici. Nu au avut dreptate. Basarabenii români ºi-au
arãtat patriotismul lor în lupta cu ocupanþii sovietici cu preþul vieþii lor.
Bolºevici au fost unii pe care românii basarabeni i-au primit pe pãmântul
Basarabiei, dar ei n-au preþuit bunãtatea, cinstea ºi prietenia româneascã.
Românii basarabeni au fost români ºi români au rãmas!
Slavã lor!
BARBARII SOVIETICI
Peste pãmântul Basarabiei, pãmântul nostru românesc de zeci de
veacuri, ocupaþia sovieticã a trecut ca un vis rãu, de neuitat, care a adus
multe lacrimi, suferinþe, nevoi ºi tragedii neamului nostru. Totul s-a

– 256 –
început atunci, în 1940, când doi cãlãi ai omenirii, Hitler ºi Stalin, au
rãscroit harta Europei, începând un rãzboi nedrept cu scopul de a stãpâni
lumea întreagã. Fiecare ºi-a întãrâtat neamul sãu împotriva altora,
aducând nenorociri altor popoare. Vina cea mai mare o poartã, totuºi,
Stalin ºi ai sãi, care l-au ridicat pe Hitler sã se rãzbune împotriva altor
popoare, ca sã se distrugã între ei într-un rãzboi greu, sângeros, iar þara
rãului sã intervinã la sfârºit, dobândind o victorie uºoarã a idealurilor
sale de cucerire a lumii întregi, dând lovitura de graþie capitalismului.
Rãzboiul l-a început Uniunea Sovieticã în Finlanda, a cãrui popor s-
a luptat dârz pentru libertatea sa, Stalin pierzând vreo 100.000 de ostaºi.
Stalin ºi Hitler au încheiat Tratatul de neagresiune Ribbentrop-Molotov,
cu protocolul adiþional secret, care a ieºit la ivealã dupã mulþi ani de la
sfârºitul rãzboiului. Toatã viaþa, conducerea sovieticã a minþit popoarele,
acuzându-i pe nemþi cã ei au început acel groaznic mãcel, care a costat
viaþa a 50 de milioane de vieþi omeneºti nevinovate. Mulþi din ostaºii
cãzuþi din diferite þãri au fost înmormântaþi pe pãmânturi strãine, departe
de baºtina lor.
Dupã rãzboi conducerea sovieticã ºi-a onorat cimitirele sale pe
diferite meleaguri, îngrijindu-se de ele, ridicând monumente de slavã
în cinstea eroilor sãi cãzuþi pentru înfrângerea fascismului. În acest rãzboi
au luat parte ºi soldaþii români, care au luptat pentru dezrobirea
Basarabiei ºi Bucovinei de sub jugul sovietic. Mulþi români au cãzut
pe câmpurile de luptã. Fiind forþaþi de Hitler, au fost nevoiþi sã lupte
mai departe pânã în fundurile Rusiei. Dar rãzboiul s-a terminat cu
biruinþa armatei sovietice care, datoritã ajutorului anglo-american, a
ajuns pânã la Berlin.
Dupã rãzboi, conducerea sovieticã s-a îngrijit de mormintele
soldaþilor sãi cãzuþi la datorie. Însã în acelaºi timp s-a stãruit sã distrugã
orice cimitire cu morminte nemþeºti ºi româneºti, ºtergându-le de pe
faþa pãmântului. Aºa, în Basarabia ºi Bucovina, au fost distruse toate
mormintele celor cãzuþi pentru eliberarea pãmântului nostru strãmoºesc
de cãtre ostaºii români. Pãrinþii, buneii noºtri au fost ºterºi din istoria
acestui pãmânt, au fost daþi uitãrii, rãmânând numai în sufletul ºi inima
rudelor apropiate, amintiri plãpânde, ascunse de ochii lumii de frica
noilor conducãtori. Noii stãpâni ne-au înrobit, la noi acasã, furându-ne
limba, istoria, religia, datinile, demnitatea ºi conºtiinþa naþionalã, tot ce
ne-a fost mai scump în viaþã.
Cel mai mare rãu, care mai apasã ºi astãzi asupra conºtiinþei noastre,
este rezultatul ideologiei ºi propagandei minciunoase a ocupaþiei
sovietice, care a implementat în minþile noilor generaþii naþionale cã

– 257 –
am fost “eliberaþi” de fascism, de boierimea româneascã ºi cã armata
sovieticã a vãrsat sânge pentru “eliberarea” noastrã de neamul nostru
românesc.
Aceste idei absurde dãinuie ºi astãzi în minþile multor rãtãciþi dintre
noi, care nu-ºi cunosc originea, istoria, etnia sa ºi continuã sã-ºi urmeze
viaþa, luptând împotriva neamului sãu, propovãduind neadevãrul,
minciuna ºi ideologia stalinistã. E greu sã-i convingi sã ajungã la adevãr.
Au fost inoculaþi de mici copii cu ideile comuniste, internaþionaliste,
ºoviniste ale partidului comunist. Numai generaþiile tinere, de azi, ºi
cele viitoare, care învaþã în limba românã, care cunosc trecutul, istoria,
geografia neamului nostru ºtiu adevãrul.
Acei aiuriþi ºi condamnaþi sã ducã mai departe greutatea pãcatului pe
umerii lor, vor muri cu aceleaºi cuvinte strãine pe buzele lor; “ªiroca,
strana moia rodnaia”. Între bãtrâni ºi tineri se vor ivi încã aceleaºi
probleme, adevãrul ºi minciuna, controverse ºi contraste. Pãrinþii se vor
plânge pe copiii lor, copiii vor replica cã bãtrânii ºi-au trãit viaþa ºi nu
înþeleg schimbãrile ºi progresul. Va veni vremea ºi chiar a venit când
noile generaþii vor fi alãturi de acele morminte pãstrate sau la gropile
comune peste care au trecut tractoarele sovietice, crezând cã uitarea se
va aºterne în memoria lor.
Sovieticii se indignau de fiecare datã când era profanat vreun
mormânt al militarului sovietic pe pãmântul Germaniei, Poloniei ºi a
altor þãri. Dar niciodatã nu ºi-au recunoscut vina sa pentru profanarea
mormintelor strãine, distrugerea cimitirelor strãine, ale acelor oameni
nevinovaþi, implicaþi în rãzboi din vina a doi cãlãi, Stalin ºi Hitler, care
doreau sã stãpâneascã lumea. Toatã politica expansionistã sovieticã a
fost ziditã pe provocaþii ºi minciuni, promovatã datoritã forþei sale
militare, mereu ameninþãtoare pentru alte popoare.
Slavã veteranilor de rãzboi ai armatei române, veºnica pomenire
celor cãzuþi pentru Þara româneascã ºi poporul român!
UN MARE ADEVÃR ASCUNS DE POPORUL SOVIETIC
Mareºalul Jukov: Dacã Uniunea Sovieticã nu ar fi primit ajutoarele
aliaþilor (americane, engleze, franceze), ea nu ar fi câºtigat rãzboiul…
Ajutoarele primite 1941-1945
Automobile (Doodge, Ford, Stude-Baker… – 427.284
“Willis” automobile – 50.501
Vapoare 595 fregate – 28
Submarine – 105

– 258 –
Vapoare minere – 77
Vânãtoare de submarine ºi mine – 140
Spãrgãtoare de gheaþã –3
Vapoare torpiloare – 203
Transportoare blindate (de tracþiune ºi autotractoare) – 13.303
Motociclete – 35.041
Agregate pentru montaj a ºinelor de cale feratã – 8089
Locomotive – 1981
Vagoane – 11.155
Dinamitã – 136.000 tone
Alimente (unt, ºocoladã, carne de porc, conserve) – 3.820.906
tone
Pãcurã – 2.541.008 tone
Oþel (ºi foi blindate) – 2.317.694 tone
Piele – 50413 tone
Ghete militare – 15.010.900
perechi
Avioane de vânãtoare (aerocobra - 4592;
king cobra - 2410; total – 9681
Bombardiere A-20-2771; B-25-861 – 2679
Aparate telefon – 423.107
Cositor, kobalt, beriliu, aluminiu – 166699 tone
Aluminiu-bucãþi – 624 tone
Aluminiu foi – 56387 tone
Bronz, alamã – 34795 tone
Sârmã alamã, bronz – 24513 tone
Alamã, bronz foi – 24513 tone
Sârmã cupru izolatã – 181.616 tone
Marganeþ minereu – 350.000 tone
Postav lânã – 69.000 tone
Autoºine – 3.700.000 buc.
Cauciuc – 81.000 tone
Tunuri antiaeriene – 8218 buc.
Tunuri antitanc – 5815 buc.
Bombe proiectile – 473.000.000 buc.
Tractoare pentru artilerie – 8701 buc.

Staþii de radio, radiolocatoare, torpede, mine de mare, corturi militare,

corturi sanitare, fabrici de pâine, opticã pentru arme precise, bucãtãrii
– 259 –
de câmp, ciment, ºine de cale feratã, instrumente de chirurgie, sârmã
ghimpatã, becuri electrice, poduri peste râuri, paraºute, strunguri pentru
presuri ºi fierãrie, buldozere, þevi de oþel, mitraliere, fabrici-rafinãrii de
benzinã, plase de mascare, ºi multe altele în cantitãþi considerabile...

PÃCATELE RUSIEI
Astãzi Rusia plãteºte tributul pentru pãcatele sale. Mor copiii Rusiei,
luptând pe pãmânturile Ceceniei. Mor oameni nevinovaþi din Rusia ºi
din Cecenia, fãrã a avea vreo vinã, din cauza unor ambiþii ºovine ai
conducerii ruseºti, de ieri ºi de azi. Când s-a dezmembrat Uniunea
Sovieticã, majoritatea republicilor au dorit sã fie libere, sã aibã o
adevãratã democraþie, o viaþã bunã ºi fiecare sã se foloseascã de bogãþiile
sale. Dar nu toate au reuºit sã se desprindã de Rusia, care a folosit toate
mijloacele pentru a-ºi pãstra poziþia sa dominantã. Cecenia, un popor
care ºtie preþul libertãþii, a dorit sã devinã independentã. Generalul avia-
tor Djohar Dudaev, educat de ideologia sovieticã, trãind în Þãrile Baltice,
a dorit sã-ºi elibereze republica de sub jugul Moscovei.
Întorcându-se în Cecenia, a început miºcarea de eliberare naþionalã.
Trebuie sã spunem cã ºi în timpul þarului Cecenia a luptat pentru
independenþa sa, soldatã cu multe jertfe de ambele pãrþi. Zeci de ani au
durat luptele în Caucaz pentru cucerirea Ceceniei ºi ale altor popoare,
dar cecenii, conduºi de prinþul ªamil, s-au împotrivit. Dupã mulþi ani
de lupte ªamil a fost nevoit sã încheie pace, neputând rezista armatei
þariste. În 1917 armata roºie a înfrânt din nou miºcarea de eliberare a
cecenilor ºi Cecenia a mers pe drumul socialismului. În timpul cel de-
al doilea rãzboi mondial cecenii au încercat din nou sã devinã
independenþi, acþiune ce s-a terminat cu o masivã deportare. Numai în
1955-56, dupã moartea lui Stalin, cecenii s-au reântors la baºtinã. Aceastã
obidã a rãmas în sufletele lor, oameni de munþi, buni vânãtori ºi bãrbaþi
viteji.
Dudaev dorea ca Cecenia sã fie þarã liberã, sã fie condusã de ceceni
ºi nu de oameni strãini neamului sãu. Dar fosta conducere sovieticã nu
s-a împãcat cu dorinþa lor. Armamentul rãmas pe pãmântul Ceceniei
(vreo 300 de avioane) a fost distruse într-un bombardament executat
de ruºi, pe timpul lui Eliþân. ªeful Rusiei n-a dorit sã stea de vorbã cu
fostul general de aviaþie, Djohar Dudaev. Mai mult, comandantul armatei
ruse, generalul Gracev, s-a exprimat: “Mie îmi ajung douã batalioane
de soldaþi sã fac regulã în Cecenia”. Dar n-a fost sã fie aºa. S-a început
un rãzboi sângeros care dureazã ºi azi.

– 260 –
 Generalul Dudaev a fost ucis într-o operaþie specialã a spionilor
ruºi. Dar au rãmas alþi conducãtori, care au continuat lupta poporului
cecen. Vãrsãrile de sânge nevinovat n-au încetat. Acest lucru s-a
întâmplat ºi în alte republici. În Georgia, în Letonia, în Moldova. Rusia,
care ºi înainte a promovat o politicã teroristã, o continuã ºi azi. În
majoritatea fostelor republici unionale Rusia plãteºte pentru pãcatele
sale cu viaþa cetãþenilor sãi ºi strãini. Conducerea Rusiei nu vrea sã
înþeleagã cã orice popor are dreptul la libertate ºi independenþã. Putin a
declarat cã Cecenia este pãmânt rusesc, dar asta este o minciunã, cãci
toatã Europa ºtie istoria cuceririi cu forþa timp de aproape douã secole
a Caucazului.
Tot prin provocãri ºi minciuni fosta Uniune Sovieticã a rãpit
pãmântul Basarabiei ºi Bucovinei. Stalin a mai ocupat ºi Herþa, a luat
pãmânturi care niciodatã nu au fost ruseºti. Azi Rusia plãteºte pãcatele
cu sângele oamenilor sãi. Ea niciodatã nu ºi-a jelit poporul, a provocat
rãzboaie în Europa pentru interese ºovine, pentru idei hegemoniste
acaparând pãmânturi strãine pe când milioane de hectare de pãmânt
ale ei nu sunt lucrate, sunt pârloagã. Ideea de cucerire a universului
este o idee fixã, o boalã, o meteahnã moºtenitã de la primul lor þar Petru
Întâi. Timp de aproape douã veacuri Rusia a dus o politicã expansivã
faþã de România, dorind s-o lichideze ca stat ºi naþiune, stându-i ca un
os de peºte în gât în calea ocupãrii Balcanilor, a Bosforului ºi
Dardanelelor. În timpul comunismului a jefuit România de bogãþiile ei,
stãruindu-se s-o ducã la mizerie ºi sãrãcie.
Dacã în Rusia ar fi fost un pic de democraþie ºi o altã mentalitate
politicã, statul ar fi putut crea pentru poporul sãu o viaþã bunã, având
atâtea bogãþii naturale ce se pierd zadarnic. Rusia însã continuã aceeaºi
politicã agresivã împotriva altor popoare mici ºi mari din jurul ei ºi nici
în veacul XXI nu doreºte sã-ºi condamne atrocitãþile ºi nedreptãþile
comise ºi sã devinã un stat de drept, civilizat ca Japonia ºi Germania.
CÂND A FOST BINE CU RUªII?
Azi mulþi oameni se întorc cu gândurile la vremurile trecute ºi spun:
- A fost bine cu ruºii!
Dar când începi sã-þi aduci aminte de anii trecuþi ºi sã analizezi acele
vremuri, începi sã înþelegi cã mulþi au uitat poate chinurile, nedreptãþile,
lipsurile, nopþile nedormite, stând la cozile de la magazine dupã
alimentele necesare vieþii de toate zilele. Aºa e fãcut omul. El îºi aduce
aminte de anii trecuþi când a fost bine, dar uitã zecile de ani de lipsuri ºi
chinuri. Dar s-o luãm de la început.

– 261 –
 În 1940 Uniunea Sovieticã a ocupat Basarabia, aducând pe meleagurile
noastre o nouã viaþã “fericitã”. Bãtrânii care mai trãiesc azi nu au uitat
cum au venit sovieticii în Basarabia. Atunci toþi se mirau de sãrãcia lor
(nu vorbesc de tancuri, tunuri, arme), de acea sãrãcie adusã de ei pe un
pãmânt care avea de toate. Sã faci rost de scrumbie, de cârnaþ, de lapte…
nu era o problemã. Din primele zile sovieticii au dat nãvalã prin magazinele
fost româneºti (þinute majoritatea de evrei), cumpãrând tot ºi de toate ce
le cãdeau în mâini: produsele alimentare, haine, stofe, materiale, de parcã
le-ar fi vãzut pentru prima oarã în viaþã. Populaþia Basarabiei se mira, îi
întreba dacã au ºi ei de astea, dar ei ne minþeau, spunând cã la ei în þara
sovietelor sunt de toate.
Anul 1940 a fost un an de groazã pentru moldovenii noºtri, care
îºi aduceau aminte de ruºii vechi, dinainte de revoluþie. Viaþa a început
pentru poporul nostru cu arestãri, deportãri ale oamenilor consideraþi
gospodari, oameni cuminþi, cu mare experienþã în viaþã. La aºa ceva
nu s-a aºteptat nimeni. Anul 1940-41 a rãmas în amintirea oamenilor
ca un an de groazã, de ocupaþie a cotropitorilor, de nelegiuiri ºi
nedreptãþi. Mulþi au fugit din Basarabia lãsând totul, casã, pãmânt,
avere, gospodãrie… Magazinele erau pustii. Din uniune veneau uneori
mãrfuri, stofe de proastã calitate, haine cusute fãrã gust, dupã care
oamenii fãceau cozi mari la magazin, nevoiþi sã-ºi cumpere ceva
îmbrãcãminte. Pâinea cea albã de douã kilograme, frumoasã ºi
gustoasã, dispãruse. S-a ivit cãrãmida sovieticã, cleioasã, grea, fãrã
gust.
În 1941 s-a început rãzboiul. Patru ani grei de lipsuri, de groazã ºi
fricã. Fiecare se stãruia sã scape cu viaþã. În 1945 s-a terminat aceastã
tragedie a popoarelor, începutã tot cu mâinile Moscovei, care s-a împãcat
cu Hitler pentru a împãrþi lumea.
În anii 1946-1947 ne-au adus o foamete artificialã sovieticã, special
organizatã, ca sã omoare un sfert de milion de basarabeni, sã rãmânem
mai puþini pe acest pãmânt. Oare aþi uitat cum luau “postavca” zbirii
sovietici, cum plângeau copiii ºi þipau mamele voastre?
În 1948 a fost o roadã bunã ºi oamenii rãmaºi în viaþã ºi-au mai
revenit. Circa 1 mil. de basarabeni s-au refugiat în þarã de frica ruºilor
de pe pãmântul strãmoºesc. Oare aceasta nu e durerea noastrã, a
neamului nostru?
A venit ºi anul 1949, anul calvarului ºi marilor nelegiuiri sovietice.
S-au început deportãrile în masã a þãranilor, a gospodarilor, a
credincioºilor, a tuturor ce însemnau fruntea poporului nostru. Basarabia
a fost împãrþitã de ruºi acolo, la Moscova, de unde vine tot rãul, în

– 262 –
bucãþele ºi date altor neamuri. Am rãmas fãrã sudul Basarabiei, fãrã
Marea Neagrã, fãrã nordul ei, Cernãuþul ºi Hotinul, fãrã munþi. Jale ºi
lacrimi peste tot. ªi azi cineva mai spune:
- A fost bine cu ruºii! Sovietici ºtiau cã Basarabia nu e pãmânt rusesc,
cã istoria noastrã a fost falsificatã ºi cã neamul nostru nu va uita cã
Basarabia e pãmântul moldovenilor.
Au venit ºi anii 1950, s-au organizat colhozurile. În Moldova era
lipsuri mari de îmbrãcãminte, produse alimentare. Bineînþeles nu
pentru toþi. Mulþi ani colhoznicii n-aveau pensii, pentru ziua de lucru
primeau produse în cantitãþi mizerabile, câte o 100 de grame, apoi
câte 1 kg., pentru truda lor pe pãmântul lor. Þãranii se salvau cu
loturile lor, din care se mai hrãneau. Oare nu þineþi minte cum erau
impozite pe fiecare oaie, vacã, pe fiecare copac? Ministru era
Zveriev! ªi tãiau moldovenii copacii, cãci era sau nu roadã, impozitul
trebuia sã-l dai la stat. Viaþã bunã! ªi fugeau þãranii din colhoz în
toate pãrþile, fugeau de pãmântul cândva iubit, lãsau casele ºi se
duceau în oraºe.
Prin anii 1956-60 era Hruºciov la putere. Spre sfârºitul domniei el a
dat lovitura de graþie þãranilor din Uniunea Sovieticã. Grãdinile
colhoznicilor au fost luate în colhoz, vacile lichidate. Din acei ani,
economia sovieticã a mers spre pieire. Colhozurile nu puteau asigura
populaþia cu produse alimentare. Minciuni, mistificãri, hoþii…
Colhoznicii s-au învãþat sã-ºi fure de pe câmpuri noaptea cu traista ºi
sacul roada crescutã cu mâinile lor, ca sã trãiascã mai bine. În colhozuri
s-a introdus mecanizaþia care dãdea ºi ea pierderi mari. 30% din roadã
rãmânea pe pãmânt, era trecutã la pierderi. Elevii, studenþii, colectivele
de muncã erau trimiºi la strânsul roadei, sã-i ajute pe colhoznici (în
timp ce mulþi din colhoznici fugeau la piaþã în oraºe sã-ºi vândã
produsele sale).
Ei nu-ºi iubeau lucrul, nici pãmântul, fiind rãu plãtiþi. Economia
decãdea an cu an. Experimentele lui Hruºciov cu popuºoiul nu au
reuºit. În magazine se vindea pâinea lui Hruºciov, amestecatã cu
mazãre ºi popuºoi. Poporul se revolta, era nemulþumit. Dupã moartea
lui Stalin oamenii deportaþi, deþinuþii politici se întorceau acasã. Aici
nu erau primiþi, erau alungaþi din sate ºi oraºe. “Era bine cu ruºii!”.
Benzina se turna în pãmânt, ca ºoferii sã câºtige mai mult, ca sã nu
fie suprimate normele în colhoz ºi la întreprinderi, în armatã...
Bogãþiile se duceau pe apa sâmbetei, gospodari ce mai vorbã! ªi
toþi ºtiau ºi... tãceau. ªefii primeau premii mari, ceilalþi mai mici,
unii titluri de candidaþi, doctori, multe nemeritate... Viaþã bunã!

– 263 –
 A venit ºi Brejnev la putere. Desþelinarea Kazahstanului, pierderi
imense de grâu, de alte bogãþii. Uniunea cumpãra anual 20 milioane
de tone de grâu din America, Canada… Înainte de revoluþie Rusia
exporta grâul! În timpul lui Brejnev viaþa s-a mai îmbunãtãþit. Rigiditatea
regimului s-a ameliorat puþin.
Însã majoritatea poporului, care trãia mai bine, fura din averea
statului. Cine putea lua de unde muncea: alimente, materiale de
construcþie. Furtul deveni o lege. Cine nu lua era considerat prost. În
loc sã stabileascã o leafã corespunzãtoare, onorabilã, pentru o viaþã
cinstitã ca în alte þãri, oamenii furau de rupeau…
Justiþia se stãruia sã umple închisorile cu deþinuþi, care lucrau fãrã
platã, degeaba. Aurul se ducea în alte þãri pentru revoluþii comuniste.
În Moldova s-a trãit mai bine decât în alte republici, datoritã faptului cã
þãranii moldoveni erau muncitori ºi aveau vaci, oi, pãsãri. Brejnev nu a
reuºit sã stopeze declinul economiei sovietice. Furtul, afacerile
mafiotice, corupþia a luat proporþii mari, a pãtruns adânc în nomenclatura
sovieticã. Cei mici erau nevoiþi sã fure, celor mai mari li se aducea
acasã...
Venit la putere, Andropov a încercat sã facã ordine în þarã, a luptat
împotriva clanului Brejnev. N-a reuºit, a fost înlãturat, murind dupã un
an. ªi dacã fiecare ar analiza anii sãi trãiþi în aceastã þarã, ºi-ar da seama
cã din toatã istoria sovieticã numai vreo 5-6 ani au fost mai buni…
Bineînþeles cã nomenclatura a trãit întotdeauna bine.
Oare a uitat poporul cum deseori stãtea cu noaptea în cap la coadã
la magazine?
Oare au uitat þãranii pensiile de 20-35 de ruble?
Sovieticii au adus toate relele în Basarabia noastrã ºi nu numai, ci
peste tot unde a stãpânit cizma ruseascã. Au distrus noþiunea de cinste,
religia, istorie, demnitate… Au adus beþia, hoþia, minciuna, blatul,
cumãtrismul, nepotismul, desfrâul…
“A fost bine cu ruºii!” Dacã toate acestea înseamnã bine, atunci
spuneþi, oameni buni, ce înseamnã rãu? Nu vã pare cã ne-am stricat la
minte ºi nu mai putem judeca elementar, normal, ca oamenii?
PENTRU CEI FÃRÃ PATRIE
O învãþãtoare din Bãlþi a vorbit azi, 11 martie, la radio. Ea se plângea
cã acum nepoata sa e obligatã sã înveþe o istorie strãinã poporului nostru
– Istoria Românilor. Îi ridicã în cer pe ªornikov, pe Senic ºi Stati, renegaþi
venetici ºi oploºiþi pe acest pãmânt sã ne distrugã neamul. Mai adaogã
cã românii ne-au fost întotdeauna duºmani. Când aud astfel de aiureli

– 264 –
mã cutremur de consecinþele minciunii ºi fariseismului ºi mã gândesc:
de unde se i-au aceºti rãtãciþi, trãdãtori de neam, care pentru câþiva lei,
pentru un kilogram de cârnaþ vând totul ce a fost sfânt cândva: cinstea,
adevãrul, credinþa, onoarea, neamul. Senic, Stati, ªornikov, Zidu,
Dziubinschi, Hrenov ºi alþii îºi ies din piele lãudându-i pe acei care ne-
au distrus neamul, care ne batjocoresc ºi azi ºi care în viitor ne vor
distruge cu totul. Ei vor sã ne zãtreascã de pe acest pãmânt, cum a fost
distrusã naþiunea românã – un milion de moldoveni din Transnistria. O
fac cu ajutorul lui Iuda, care l-a vândut pe Hristos, pentru 30 de arginþi.
Femeie, de ce nu-i asculþi pe Eminescu, Creangã, Caragiale, Sadoveanu,
Coºeriu? Azi orice om ar trebui sã se întrebe de ce trãieºte pe acest
pãmânt, sã-ºi cunoascã istoria neamului sãu de veacuri.
Toate pãcatele noastre sunt cã mulþi dintre noi sunt orbiþi ºi azi de
propaganda ºi ideologia comunistã. O învãþãtoare moldoveancã, care
se trage din neamul nostru vechi de mii de ani, se stãruie ca la putere sã
vinã din nou acei care au falsificat istoria, care ne-au interzis limba, ne-
au fãcut neoameni, care ne-au luat totul, aducându-ne deportãri, lagãre,
moarte ºi o fricã continuã. Unde este conºtiinþa ºi demnitatea ta
moldoveancã nãscutã pe acest pãmânt, trecut prin urgia þarului, sultanului
turcesc ºi a regimului criminal comunist? Oare minciunile veneticilor
ºi ale trãdãtorilor sunt mai scumpe decât neamul tãu, strãmoºii tãi, care
s-au luptat pentru baºtina ta, pe care o vinzi azi strãinilor? Oare pomana
e mai scumpã decât dreptul de a vorbi limba natalã, de a ºti istoria
neamului, de a fi în rând cu naþiunile civilizate? Dacã nu-þi iubeºti acest
pãmânt sfânt, stropit cu sângele ºi lacrimile strãmoºilor tãi, aceastã limbã
a mamei, atunci taci din gurã mãcar. Mai bine stai în umbrã sã nu te ºtie
oamenii ce creaturã ºi corciturã eºti.
Uitã-te la cei din Þãrile Baltice, la ceceni, la tãtarii din Crimeea, la
toþi acei care se luptã pentru adevãr, pentru neamul lor. Numai
moldovenii noºtri dintre toate aceste popoare înrobite cândva de þar ºi
de sovietici continuã sã stea cu capul plecat ºi cu coada între picioare,
sã sãrute mâna celor care îi robesc din nou. Aºa o soartã doreºti copiilor
ºi nepoþilor tãi? ªi tot din cauza prostiei noastre, cã i-am primit pe toþi
veneticii cu pâine ºi sare, iar ei s-au fãcut stãpâni ºi pe noi slugi. Unde
vã este demnitatea de oameni ºi conºtiinþa naþionalã? De aceea azi trãim
cel mai rãu din Europa. Voi faceþi totul ca poporul nostru sã disparã de
pe harta Europei. Aºa cum au dispãrut popoare întregi în URSS, ca
tãtarii din Crimeea ºi altele de la nordul Rusiei. Toate þãrile din Europa,
ocupate ºi împilate de ruºi ca Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria,
Polonia, trãiesc azi mai omeneºte, numai noi stãm la coadã ºi aºteptãm

– 265 –
pomana ruºilor. Ce ruºine! Salvarea noastrã e în restabilirea demnitãþii
omeneºti, conºtiinþei naþionale româneºti a daco-romanilor ºi a lui ªtefan
cel Mare ºi Sfânt.
CRUCEA COMEMORATIVÃ
Voronin a emis un decret ca veteranii de rãzboi, care au luptat în
armata sovieticã, sã primeascã câte 200 de lei lunar pentru eliberarea
Basarabiei de românii ºi nemþii fasciºti. Nu cred cã ar fi fãcut acest
gest ºi pentru veteranii de rãzboi români care au luptat cu adevãrat
pentru eliberarea pãmântului strãmoºesc de ocupanþii sovietici în
1941-44, care dupã sfârºitul rãzboiului au fost mereu dispreþuiþi, hãrþuiþi
ºi persecutaþi, mulþi din ei aruncaþi în lagãre ºi deportaþi. Toþi aceºti
ani au fost ridicaþi în slãvi acei ce ne-au ocupat pãmântul, ne-au distrus
tot ce a avut mai scump omul nostru: onoarea, religia, istoria, limba,
dreptatea… I-au prefãcut pe moldovenii noºtri, care înainte se
mândreau cã sunt din neam românesc ºi se trag de la Decebal ºi Traian,
în oameni fãrã coloanã vertebralã, fãrã dragoste de patrie, fãrã neam.
Dar a apãrut o lege internaþionalã, care i-a egalat pe toþi participanþii
la rãzboi, fie roºii, albi sau verzi. ªi legea lui Voronin a fost pentru toþi,
mãcar cã pentru el ºi ceata care-l înconjoarã tot ce-i românesc a fost ºi
a rãmas fascist… ªi aºa, cum în asociaþia noastrã sunt încadraþi veteranii
de rãzboi care au luptat în Armata Românã, s-au bucurat ºi ei de aceste
drepturi. Majoritatea veteranilor s-au înscris în asociaþie demult, dupã
dezmembrarea fostei þãri sovietice, care a crãpat ca un balon de sãpun.
Ei au venit sã se înscrie cu mândrie, sã primeascã Crucea comemorativã,
singura medalie ce a mai rãmas, cãci toate cele vechi au fost distruse,
pierdute.
Nimeni nu le-a purtat zeci de ani, fiindcã s-ar fi ales cu ani grei de
puºcãrie în timpul “democraþiei” sovietice. Acum le vezi la pieptul unor
veterani, care nu se tem ºi îºi iubesc patria. Alþii au ascuns-o sã n-o
vadã veneticii, sã-l numeascã fascist. ªi înainte fãrã medalie îl înjurau
ºi el tãcea, plecând capul în loc sã le spunã adevãrul cã ei, sovieticii,
sunt ocupanþii acestui pãmânt, care de mii de ani e al neamului nostru
ºi nimeni nu are dreptul la el în afarã de bãºtinaºi. Aºa sunt mulþi dintre
noi, laºi, fãrã demnitate, de aceea suntem batjocoriþi ºi înjosiþi peste tot.
ªi dacã veneticii îºi bat joc de unul din noi, ceilalþi tac, se fac a nu auzi
ºi a nu vedea.
Mai vin ºi azi foºtii soldaþi din armata românã, care nu ºi-a fãcut
documentele necesare, sã primeascã aceºti 200 de lei, cã nu-s bani rãi.
- Ce-i moºule, de ce ai venit la noi? Ce durere te-a adus?

– 266 –
 - Pãi, iatã dau 200 de lei ºi eu nu le primesc.
- Bine, dar unde îþi sunt documentele?
- Eu n-am documente.
- De ce nu ai scris în þarã, la arhiva de la Piteºti, sã þi le trimitã?
- Aºa s-a întâmplat, nu m-am gândit, n-am avut nevoie de ele, spune
moºul.
- Uite, ai fost pe front, ai luptat cu riscul vieþii, ai fost poate ºi rãnit.
ªi n-ai dorit sã ai o amintire despre patria ta ºi nici Crucea Comemorativã
s-o primeºti… doar eºti din moºi strãmoºi pe aceastã palmã de pãmânt.
Oare nu te-a mustrat conºtiinþa toþi anii cã eºti stãpân la tine acasã?
Moºul tace.
- Vezi ce înseamnã, când uiþi de patria ta? Azi ai fi primit aceºti 200
de lei, ai fi purtat cu mândrie Crucea la piept, sã vadã, sã ºtie toatã
lumea cã ai luptat pentru Basarabia ºi Bucovina, care au fost furate de
“eliberatorii” sovietici, care îºi bat joc de dumneata, îþi îndrugã poveºti
cã te-au eliberat, cã þi-au fãcut viaþa bunã, cã Stalin a fost Dumnezeu,
cã te-ai dus în Siberia de bunã voie… Þi-au furat limba, istoria, credinþa
în Dumnezeu, totul…
Moºul tace, poate a înþeles el multe acum, dar e bãtrân sã înceapã
o viaþã nouã, sã-ºi îndrepte ºira spinãrii… Moºul se scoalã de pe scaun,
îndreptându-se spre uºã, parcã încã mai încovoiat decât atunci când a
intrat.
Sus capul, române!
AMÃRÃCIUNE ÎN SUFLET
A cunoaºte demnitatea
este ca ºi cum ai merge
în fiecare zi la rãzboi.
Grigore Vieru
Când am început sã strâng bani pentru întemeierea muzeului, am
întâlnit mulþi oameni, în diferite posturi, de diferite vârste, naþionalitãþi,
unii bogaþi, alþii sãraci. Ce m-a mirat a fost faptul, cã cei mai bogaþi m-
au refuzat cu toate cã le-am explicat importanþa acestui muzeu, ce
înseamnã el pentru neamul nostru. Erau moldoveni de ai noºtri, care ar
fi putut face mult pentru noi, dar n-au dorit. Poate cã le-a fost fricã?
Fricã de ce? Sau poate erau din fire zgârciþi. Ar fi putut sã-mi spunã
cum mi-au spus alþii:
Mãi bãtrâne, nu pot da din banii întreprinderii, institutului, dar iatã,
îþi dau de la mine 50-100 de lei. I-am fi mulþumit din suflet. Dar nu au
fãcut acest gest. De ce? Nici Ababii, nici Galben, nici alþii nu ne-au

– 267 –
ajutat. Nici sã stea de vorbã cu mine n-au gãsit de cuviinþã. Poate
credeau cã sunt un cerºetor… Pe hârtiile noastre era scris Asociaþia
victimelor regimului comunist ºi a veteranilor de rãzboi ai Armatei
Române, ºi poate unii s-au gândit: Ce sã mã leg cu ei, ãºtia sunt foºtii
„duºmani ai poporului”, trebuie sã fiu prudent, poate… Numai un rec-
tor ne-a ajutat – Ion Bostan, ne-a fãcut niºte standuri.
Da unul, Bujor, de la ziarul „Trud” (Munca) i-a întrecut pe toþi. Am
venit la el, i-am dãruit cãrþile mele, cred cã nici nu le-a rãsfoit, mai bine
le dãdeam la vreun elev de liceu, ºi am stat de vorbã.
- Dle Bujor, dumneata ai un nume românesc, poate ne ajuþi în
soluþionarea unei probleme. Noi, foºtii deþinuþi politici ºi deportaþi, am
scris o scrisoare lui Putin, preºedintele Rusiei, sã ne plãteascã niºte
compensaþii, doar ei, comuniºtii, ne-au furat totul: casa, pãmântul, averea
ºi ne-au dus în Siberia… Îmi trebuie sã fie scris în limba rusã, într-un
ziar rusesc, poate se vor gãsi ºi ruºi sã ne susþinã…
- Pãi, eu sunt din români, bunelul e din Suceava, mi-a rãspuns omul
de dincolo de vastul birou, bãrbat cu o bãrbuþã a la Troþki. O sã vã ajut.
- Îmi pare foarte bine, i-am spus eu. Uite, la noi în asociaþie mai sunt
ºi din acei, care au luptat în Armata Românã împotriva sovieticilor
pentru eliberarea Basarabiei ºi Bucovinei…
- Pãi, ãia sunt fasciºti! a strigat românul Bujor, devenit azi ienicer
rus. M-am uitat la el, nu-mi venea sã cred. Un om din români neaoºi
judecã aºa. Atunci cine este el? El e duºmanul nostru, un lingãu al
celor care ne-au ocupat Basarabia, Bucovina ºi Herþa. Cum poate el sã
scuipe în propriul sãu popor? Oare el, care a trãit o viaþã, n-a înþeles
nimic? Sau poate el e din acei care þipã ºi azi cã nemþii au nãvãlit peste
ruºi la 22 iunie 1941? Oare el nu ºtie de planurile lui Stalin de cucerire
a întregii Europe, a întregii lumi? Oare nu ºtie cã 220 de divizii sovietice
erau pregãtite la graniþã de la Marea Balticã pânã la Marea Neagrã, gata
sã-i dea în spate lui Hitler lovitura de graþie? Cine ar fi putut opri puhoiul
sovietic care ar fi invadat toatã Europa? Oare el n-a înþeles nimic din
revoluþia ungarã, din 1956, ºi cea cehoslovacã, din 1968? Iatã cine
sunt românaºii noºtri moldoveni, care pupã fundul ruºilor. Ei sunt mulþi
ºi din cauza lor noi trãim rãu astãzi ºi nici odatã n-o sã putem trãi bine.
Poate cinovnicul Bujor a trãit bine pentru sârguinþa lui. Ei sunt mulþi,
aceºti trãdãtori de neam. Cum îi vor judeca copiii lor, când vor afla
adevãrul, ascuns cu atâta grijã de lichele?
Doar tânãra generaþie judecã altfel azi, ei ºtiu cine sunt, ce limbã
vorbesc, care-i adevãrata lor istorie. Cu toate stãruinþele lui Vasile Stati,
care suge din deget istorioare moldoveneºti ºi-i laudã pe Serapion,

– 268 –
Bodiul, Stepaniuc, Voronin, ªornikov, º. a., pe ruºi ºi rusofoni. E o
mare durere în sufletele bãtrânilor, care am vãzut prea multe ºi ne-am
dat seama cine sunt trãdãtorii neamului nostru. Noi îi învinuim pe
venetici, iar ei ne aratã cu degetul la lingãii noºtri, cei care pentru un
fotoliu, un loc de deputat, o plãcintã grasã, ar vinde tot de pe acest
pãmânt ºi mai seamãnã urã între cei de pe cele douã maluri ale Prutului.
ªi în România am mai gãsit aºa oameni. Un bogãtaº, Iosif Drãgan,
care trãieºte la Roma, dar are ºi un palat la Bucureºti. A scris o carte de
istorie a românilor pe care am pus-o în muzeul nostru. M-am hotãrât sã
mã adresez ºi lui. I-am scris o scrisoare dlui I. Drãgan la Lugoj. Am
primit rãspuns frumos de la consilierul lui, unul Marius ªchiopotã.
O sã vã ajutãm, mi-a spus la telefon. Veniþi la Bucureºti, sã ne
întâlnim. O sã vã dau niºte bani pentru muzeu. Am venit la Bucureºti,
am aºteptat douã zile, apoi am început sã-l sun la Lugoj. Secretara îmi
spunea cã nu e. Apoi am sunat de câteva ori pe zi, telefonul era scump.
Nu vroia sã ia receptorul. Am plecat la Craiova, la dna Lidia Aºtefanei,
o basarabeanã cu suflet mare, care din puþinul ce-l avea la o vârstã de
80 de ani, ne-a ajutat cu cât a putut. I-am sunat din nou lui ªchiopotã,
dar în zadar. I-am spus secretarei de problema noastrã. Spunea cã nu
este pe loc.
Fiind la Bucureºti, am aflat cã Iosif Drãgan a venit de la Roma. I-am
scris o scrisoare cum ºi-a bãtut joc ªchiopotã de mine. M-am dus la
Drãgan acasã. Nu m-a primit. Atunci am lãsat la paznicul de la poartã o
carte de a mea, scrisoarea ºi o video-casetã cu imagini din muzeu, totul,
ca sã-ºi dea seama cã nu sunt un excroc. Nu mi-a rãspuns pânã azi. Ce
sã-i faci? Aºa e omul fãrã de suflet. Dar sunt ºi adevãraþi români ca
Sergiu Grossu, Gavrilã Buju, Nicolae Dima, Lidia Aºtefanei, Toma
Istrati… mãcar sã-mi fi scris cã nu are posibilitãþi, l-aº fi înþeles. Dar nu
mi-a scris. O româncã din Toronto, o bãtrânicã, mi-a trimis 60 de dolari
din economiile ei. Unde vã este sufletul de român, dle I. Drãgan? A
mai fost aici un ambasador român la Chiºinãu, unul Bãlãnescu. Noi
de la Asociaþie ºi de la Pro Basarabia ºi Bucovina ne-am adresat lui
de patru ori sã ne primeascã, sã stãm de vorbã, dar nu ne-a primit. De ce,
dle ambasador? Doar am fost ºi suntem cetãþeni români ºi încã din cei
vechi, dar nu aþi dorit sã staþi de vorbã cu noi, bãtrânii. De ce? Avea
fricã, orgoliu, prostie? Ce ambasador e ãsta? Cum pot sã-l compar cu
Enache, Bârsan, Ion Þãranu, care niciodatã nu ne-au refuzat ºi ne-au
primit cu dragoste ºi bunãvoinþã.
Ce sã mai vorbim de trãdãtorii, ienicerii, cozile de topor ai noºtri,
când unii români, fraþi de sânge, îºi bat joc de neamul nostru, sunt

– 269 –
indiferenþi la durerile noastre? Nu m-am dus sã cer ajutor nici la ºoferul
Tarlev, nici la muzicantul de la nunþi Stepaniuc, nici de la Voronin,
neam de român care a scuipat în bunelul sãu, represat de sovietici, care
trecând prin douã fronturi în timpul rãzboiului, s-a întors în România
sã moarã pe pãmântul strãmoºesc. Nici la Diacov, cel care s-a nãscut în
deportare, dar a trãit pupând mâinile cãlãilor, devenind ienicer rus, care
pentru un blid de linte ºi-a vândut cinstea. El, preºedintele Parlamentului,
care în loc sã-i ajute pe foºtii deþinuþi ºi deportaþi, le-a scos ºi ultimele
compensaþii mizerabile pe care le mai aveau ºi pânã la urmã s-a aruncat
în braþele comuniºtilor… Iatã cine sunt acei care cerºesc voturi de la
popor. Dar Snegur? El care pe lângã lucruri bune a fãcut, din prostie, ºi
unele rele.
Oare nu în timpul lui ºi a lui Moºanu subalternii ne înscriau la secþia
de paºapoarte “maldaveni”, cu toate cã veneau oamenii cu acte de
naþionalitate româneºti. Când eu am ripostat cã sunt român ºi iatã am
acte, funcþionara s-a dus la ºeful secþiei ºi un cãpitan tinerel a venit de
sus sã-mi spunã:
- Ce, nu þi-e totuna?
- Nu, nu-mi e totuna. De ce vã bateþi joc de noi?
- Lasã sã te înscrie moldovean, apoi ai sã vii la mine ºi o sã ne
lãmurim. ªi am rãmas în computer fãrã naþionalitatea mea – maldavean.
Aºa au fãcut cu românii, ca apoi Voronin, Stepaniuc, Stati, etc… sã
urle cã aici în Moldova sunt numai vreo 2000 de români. Sã dea Domnul
toate nenorocirile pe capul vostru, slugi credincioase sângerosului Krem-
lin. Dupã ce comuniºtii au nenorocit milioane de oameni nevinovaþi,
azi Putin nu vrea sã le întoarcã nimic din averea furatã. Mai mult, el
spune cã Rusia nu are nici o vinã în deportãri, cã nu ei au nimicit lumea,
cã asta a fãcut-o Moldova, ºi conducerea ei trebuie sã rãspundã pentru
asta. Oare? Oare nu din ordinul Kremlinului au fost împuºcaþi, deportaþi,
aruncaþi în lagãre sute de mii de martiri, numai fiindcã erau români? ªi
ne-au alungat de pe pãmântul nostru, aducând încoace venetici, care
azi voteazã împotriva noastrã. ªi i-au fãcut pe toþi cetãþeni ai Moldovei,
nu aºa ca în Þãrile Baltice, unde veneticii au fost alungaþi acasã. ªi azi
vor sã ne uneascã cu cei care ºi-au bãtut joc de noi, ne-au împuºcat la
Nistru, au scos ochii la oameni, i-au tãiat cu cuþitele, mai rãu ca barbarii
din vechime.
Un imperiu plin de hoþi, criminali, care nu voiau sã lucreze, umblau
prin þari strãine, aducând nenorocire ºi urã între etnii. ªi-i pupã pe cei
ce ne-au ocupat Basarabia, ei sunt “eliberatori”, iar pe cei ce au luptat
pentru pãmântul strãmoºesc, pentru neamul românesc îi dispreþuiesc, îi

– 270 –
numesc duºmani, extremiºti, fasciºti…
Unde e dreptatea Ta, Doamne?
NICOLAE DIMA
Exilul este nefericirea prin care exilatul
scapã de o nefericire ºi mai mare.
Ovidiu Vasilescu
Nicolae Dima s-a nãscut în satul Curcani, pe Valea Argeºului, în 1936
într-o familie numeroasã. A trãit în casa bunicilor, fiind educat sã respecte
ºi sã se mândreascã cu þara sa România, sã-ºi iubeascã neamul sãu, sã
ºtie istoria poporului. Încã în copilãrie, dupã rãzboiul cotropitor, a simþit
ce înseamnã ocupaþia baºtinei de sovietici ºi teroarea comunistã din
România. Când în anul 1956 în þarã au ajuns ecourile revoluþiei maghiare
împotriva sovieticilor, a fost ºi el în rândurile acelor tineri, care s-au ridicat
împotriva terorii roºii, la luptã pentru adevãr ºi dreptate. A fost închis ºi
el la Aiud, în vestita închisoare, unde mulþi tineri patrioþi au fost nenorociþi
de criminalii comuniºti, conduºi de ocupanþii de la Moscova. Fiind eliberat
dupã ani de suferinþe, a dus o viaþã grea, fiind mereu persecutat de zbirii
comuniºti. Având un caracter puternic, a reuºit sã termine facultatea de
geografie ºi geologie a Universitãþii din Bucureºti. În 1968 a pãrãsit cu
durere în suflet baºtina, emigrând în America, unde ºi-a început viaþa din
nou, o viaþã grea de refugiat fãrã sprijin, fãrã surse de existenþã. Dar a
reuºit sã-ºi susþinã teza de doctorat la Universitatea din Columbia ºi sã
devinã profesor, lucrând la diferite instituþii de învãþãmânt. A devenit ºi
redactor la postul de radio “Vocea Americei”, stabilindu-se la Washing-
ton. Ca jurnalist a scris multe cãrþi ºi articole de studiere, analizã a mai
multor teme despre România, Basarabia ºi Bucovina, despre Sud-Estul
Europei ºi despre imperiul rãului – URSS.
Experienþa lui a fost deseori solicitatã ºi de unele comisii de consilieri
ºi congresmeni din conducerea Americei. A mai fost profesor ºi la unele
ºcoli militare de prestigiu din America. A cãlãtorit mult prin America ºi
alte þãri de la Munþii Himalaia pânã la izvoarele Amazoanelor…
În 1989 a trecut ºi prin Basarabia ºi Bucovina, pe la Chiºinãu ºi
Cernãuþi, ajungând ºi la Moscova. Cãrþile lui, mai ales cele despre
Basarabia ºi Bucovina, sunt o ranã sângerândã în inima lui, au fost
tipãrite ºi în limba românã. Luptã continuu pentru reîntregirea României,
pentru acea Românie Mare, care îi adunase cândva pe toþi românii sub
tricolorul românesc.
Fiind preºedintele Societãþii “Avram Iancu” din New Jersey ºi primind

– 271 –
un apel al Asociaþiei victimelor regimului comunist din Chiºinãu, a
acordat un ajutor financiar pentru întemeierea unui Muzeu al memoriei
neamului românesc despre represaliile comuniste ºi a regimului de
ocupaþie sovietic, care a adus atâtea nenorociri în Basarabia ºi Bucovina.
Noi, românii basarabeni, care am pus umãrul la înfiinþarea acestui
muzeu la Chiºinãu ne exprimãm încã o datã calde mulþumiri acestui
român cu suflet mare, care nu uitã Basarabia ºi Bucovina cã sunt
pãmânturi româneºti ºi face tot ce poate pentru a aduce la cunoºtinþa
opiniei publice despre destinul acestor regiuni.
OVIDIU CREANGÃ
Într-o zi a venit la mine acasã un prieten mai tânãr, Anatol Corj. El
era nepotul, mai bine zis un strãnepot al lui Costache Leancã, prietenul
tatãlui meu din tinereþe, cu care fãcuse armata în timpul þarului la Odesa.
Costache Leancã a fost în 1918 preºedintele Zemstvei judeþului Bãlþi ºi
adunarea sub conducerea lui a cerut Unirea cu România.
De la Odesa încã ei au rãmas prieteni pe toatã viaþa, dar au sfârºit
amândoi în lagãrele de exterminare sovietice dupã ocupaþia Basarabiei
ºi Bucovinei. Moº Costache a trãit în casa noastrã, la Pãmânteni, în
Bãlþi, toatã viaþa lui dupã Unire, pânã a fost arestat de cãlãii sovietici în
1940. Aºa prieteni cum au fost ei mai rar. Amândoi erau în Partidul
þãrãnist, condus de Constantin Stere, apoi de Grigore Iunian. Amândoi
aveau pãmânt, câte 6 hectare, pe care-l lucrau împreunã. Costache
Leancã a fost deputat în Parlamentul României dupã unire pânã în 1940,
când a venit urgia sovieticã.
Eu m-am nãscut ºi am crescut pânã la vârsta de 16 ani sub ochii lui
ºi nu odatã eram alintat de el cu daruri aduse de la Bucureºti, când se
întorcea de la sesie ºi se repezea la Cuhneºti - Movileni, plasa Glodeni,
de unde era el. Datoritã lui prin casa noastrã, de la Pãmânteni, au trecut
oameni mari, vestiþi, iubitori de neam ºi de baºtinã cum a fost Constantin
Stere, Anton Crihan, Pan Halippa, Ion Pelivan, moº Ion Codreanu ºi
mulþi alþii, care mi-au lãsat urme adânci în viaþa mea ºi care au jucat un
rol mare în istoria Basarabiei. Datoritã lor mi-a fost educatã dragostea
de patrie ºi de neamul românesc pentru toatã viaþa.
Anatolie Corj are o înfãþiºare respectabilã, o voce frumoasã, e ºi el
un patriot al acestei palme de pãmânt, ºtie bine istoria, îi place sã citeascã
ºi apãrã pe acei de la þarã, care fac pâinea cea de toate zilele. El e de loc
tot din Movileni, unde casa lui Costache Leancã nu s-a mai pãstrat, dar
s-a stãruit ºi împreunã am dat denumirea strãzii pe care a trãit – strada
Costache Leancã. Anatolie a fãcut ºi o placã de marmorã pe o casã a

– 272 –
unui nepot a lui Costache. Într-o zi reîntors de la Iaºi, unde învaþã fata
lui Maricica, a adus de la Vlad Bejan niºte cãrþi, scrise de Ovidiu Creangã,
un fost elev al Liceului “Ion Creangã” din Bãlþi. Cartea se numea “Din
sacul lui moº Bodrângã”.
Vlad Bejan este ºi el un elev al Liceului “Ion Creangã”, a fost ºeful
Spitalului din Iaºi, un bãrbat frumos ºi acum la o vârstã de peste 80 de
ani. A trecut ºi el prin multe. Acum face revista Ginta Latinã, e un om
de al nostru, care ºtie preþul vieþii ºi luptã pentru idealul tuturor românilor
- sã fie þara aºa cum a fost, când ne-am nãscut noi în ea. Am rãsfoit
aceastã carte, care mi-a plãcut foarte mult, mai ales felul vesel, hazliu
al multor istorii din viaþa lui Ovidiu. A scris ºi despre Liceul “Ion
Creangã”, despre profesorii lui, despre unii elevi, pe care i-am cunoscut
ºi noi care am învãþat acolo. În cartea lui era ºi o carte de vizitã. N-am
stat mult pe gânduri ºi i-am scris. Dupã un timp am primit ºi de la
Ovidiu, din Toronto, câteva rânduri. Nu putea scrie, avea ceva cu
mâinile dupã o operaþie grea la ºira spinãrii, mai mult comunica prin
computer. O doamnã din Ghidighici îmi transmitea la telefon conþinutul.
Într-o scrisoare m-a anunþat cã va fi la Bucureºti ºi ar dori sã ne întâlnim.
Bineînþeles cã am fost foarte bucuros cã-l voi întâlni pe acest coleg,
elev ºi el al aceluiaºi liceu ºi ajuns într-o þarã liberã. Din carte aflasem
unele date din viaþa lui.
Tatãl lui Ovidiu, Vasilie, era din satul Soileºti, judeþul Argeº, mama
din judeþul Buzãu. Ovidiu s-a nãscut în satul Vãrzãreºti, plasa Nisporeni.
A fost un copil vioi, întotdeauna gata de vreo nãzbâtie. La început a
învãþat la Liceul Haºdeu, la Chiºinãu, apoi, datoritã tatãlui care a fost
transferat cu lucrul la Bãlþi, a învãþat la Liceul „Ion Creangã” în clasa
4-b. A terminat Politehnica din Iaºi, secþia chimie industrialã. Îi plãcea
la nebunie chimia. A devenit un bun specialist ºi a lucrat la Institutul de
chimie din Bucureºti. A avut multe invenþii ºi premii mari de bani. A
lucrat cu soþia lui Nicolaie Ceauºescu, marea “savantã”, dar certându-
se cu ea a fost mereu marginalizat, chiar eliberat din funcþii. A mai
lucrat la comerþul exterior la Chimimport, cãlãtorind în multe þãri
capitaliste, ce în acele vremuri era o problemã. În ultima vreme era
bine aranjat, dar în 1982, împreunã cu ginerele sãu, a plecat în Canada,
pãrãsind “raiul” din România la vârsta de 62 de ani. Aici a fãcut o
invenþie, câºtigând vreo 200.000 de dolari, dar investindu-i într-o
afacere a pierdut aproape totul. Dupã moartea soþiei sale Laura, fiica
generalului Comiºel, a rãmas singur cu copiii.
Ei erau aranjaþi în viaþã. În timpul ocupaþiei sovietice a României
era mereu silit sã se întoarcã în Basarabia sovieticã. Cât a lucrat în

– 273 –
România era mereu cercetat de secþia de cadre pentru faptul cã socrul
sãu, generalul Comiºel, luase parte la rãzboi pe teritoriul Uniunii
Sovietice împotriva partizanilor. Acum, la vârsta de 82 de ani, are boala
pescuitului care îl mai relaxeazã, odihnindu-se pe marginea lacurilor
Canadei. κi mai scrie câte ceva din viaþa lui, amintiri despre oamenii
buni ºi rãi din timpul regimului comunist din þarã.
Ne-am întâlnit cu Ovidiu Creangã la Bucureºti, unde a venit cu
treburi.
M-a sunat la telefon, eram la sora mea Valentina cu soþia mea ,
Veronica.
- Ne întâlnim lângã Palatul poporului, unde îºi þinea adunãrile Nicu
Ceauºescu. O sã mã cunoºti, sunt bãtrân ºi urât. Îmbrãcat în pantaloni
scurþi. Aºteptându-l în grãdina de lângã Palatul regal, am vãzut un bãtrân
îmbrãcat în costum de varã, alb, cu pantaloni scurþi. Spre mine venea un
bãrbat înalt, solid, cu pãrul însurit, dar nu era urât, cum mi-a spus. Era un
bãtrân prezentabil, aº spune chiar frumos la o aºa vârstã de 82 de ani,
purta ochelari. Avea un obraz simpatic, chiar aristocratic, fãrã riduri, mi-
a plãcut de la prima vedere. Nu-l þineam minte de la Liceul „Ion Creangã”.
Atunci eram cu toþii tineri. Ne-a invitat în apartamentul fostului socru.
Acolo trãia dna Lia, soacra lui Ovidiu , o femeie de 93 de ani, cãreia nu-
i puteam da mai mult de 60 – 70 de ani. Era suplã, subþiricã, straºnic de
vioaie ºi simpaticã. Am stat la masã, o masã pregãtitã de dna Lia, care a
reuºit sã-ºi arate calitãþile ei de gospodinã. Ne-am amintit de tinereþe,
Ovidiu ne-a povestit multe despre viaþa sa din Canada ºi din România.
De atunci se trage prietenia noastrã, amândoi am înþeles cã suntem alãturi
ºi luptãm pentru visul tuturor românilor, pentru o Românie întreagã. I-
am dãruit niºte cãrþi de ale lui Iurie Colesnic “Basarabia Necunoscutã”,
fotografii ale muzeului ºi o casetã cu inaugurarea lui. Ne-am despãrþit
prieteni. ªi aºa am rãmas. Acolo, în Canada, el face eforturi sã ne
popularizeze, sã ne ajute ca acest muzeu sã rãmânã pe veci în istoria
noastrã. Ne-a ajutat ºi cu niºte bani, cãci trebuiau multe pentru muzeu. A
mai gãsit români acolo generoºi, care au strâns mânã de la mânã o sumã
modestã pentru noi. Ne mai dã câte o veste prin computer, ºi ne mai
împãrtãºim gândurile ºi ideile. De aºa oameni þara avea nevoie, dar s-a
fãcut tot posibilul ca ei sã pãrãseascã pãmântul strãmoºesc. ªi cu toate cã
e aranjat în viaþã, dorul dupã þarã îl frige, gândurile se îndreaptã mereu
spre ea ºi trãieºte cu speranþa cã vor veni vremuri bune, va fi din nou
România Mare.
S-a hotãrât sã ajute azi ºcoala din Vãrzãreºti, satul unde a copilãrit ºi
a învãþat literele ºi cifrele. Le dãruieºte un computer. A fondat premiul

– 274 –
de 200 de dolari pentru cel mai bun elev care terminã ºcoala, unde a
învãþat el, premiul „Ovidiu Creangã”.

CINE SUNT ACEI CARE AU CONDUS MIºCAREA

REVOLUÞIONARÃ ÎN RUSIA?
În 1917 a avut loc revoluþia rusã în Petrograd, care l-a detronat pe
Nicolai, þarul Rusiei, ºi a adus atâtea schimbãri negative în lumea
întreagã, multe nenorociri ºi suferinþe popoarelor din aceastã uriaºã
þarã.
Zeci de ani aceastã revoluþie a fost lãudatã, fiind acceptatã ca o nouã
cale a omenirii spre un viitor mai bun, mai luminos al tuturor popoarelor.
În realitate visurile nu s-au împlinit ºi Imperiul sovietic, numit ºi
Imperiul Rãului s-a dezmembrat fãrã un foc de puºcã.
Acei marinari care au luat pare la asaltul Palatului de Iarnã la Peterburg,
revoltându-se la rândul lor în cetatea Kronºtadt, împotriva noii conduceri
sovietice, au fost uciºi în timpul revoltei de cãtre alte trupe sovietice. Este
interesant cine au fost acei care au susþinut bolºevismul ºi cine au fost
primii conducãtori în Comitetul Central al Partidului bolºevic dupã 25
octombrie 1917.
Ulianov-Lenin – rus cu strãmoºi din evrei
Steckloff – Nachames, evreu
Trotsky – Bronºtein, „„„
Martoff – Zederban, „„„
Zinovieff – Apfeldaum „„„
Kameneff – Rosenfeld „„„
Suchanoff – Gimel „„„
Sagherschi – Krochmal „„„
Uritsky – Silberºtein „„„
Larin – Lurie „„„
Bogdanoff – Silberºtein „„„
Kamkov – Katz „„„
Ganetzky – Furºtenberg evreu
Dan – Gurevitch „„„
Meschovsky – Goldberg „
„„
Oarvus – Helphant „„„
Riasanov – Goldenberg evreu
Martinov – Zibar „„„
Chernomorsky – Chernomordik „„„
Solntzev – Bleichmann „„„

– 275 –
 Piatnisky – Zivin „„„
Abramovich – Rein „
„„
Zvesdin – Voinºtein „„„
Maklakowsky – Rosenblum „„„
Lapinschi – Loeverschein „
„„
Bobzov – Natansohn „„„
Axelrod – Ortohodox „„„
Garin – Garfeld evreu
Glasunov – Schultze „„„
Joffe – Joffe „„„
La fel este interesant faptul cã bolºevismul a fost finanþat de bãncile
evreieºti din SUA.
Iacob Schiff a fost directorul bãncii Kuhu, Loeb et Ko din New
York.
Bancherii care au contribuit: Max Warburg, Olef Aschberg ºi Nye
Banen din Stochhplm, Paul ºi Felix Warburg – Hamburg;
Otto Kahn, Mortimer Schiff, Jerome P. Hanauer Guggenheim ºi Max
Breitung din America.
(Din cartea Împãratul Nicolae II ºi evreii)

DISTRUGEREA ROMÂNIEI
Din cei aproape 900 de comuniºti din România înainte de rãzboi
numai 6 erau români, restul erau evrei ºi unguri, mai puþini armeni,
ruºi, ucraineni… Partidul comunist român era… fãrã români, pânã la
23 august 1944. Apoi a crescut pânã la 5000, din cei “ilegaliºti”, dar
majoritatea tot erau evrei, unguri… toþi strãini neamului nostru. ªi nu
erau din cei sãraci, ci bogaþi – evrei bancheri, fabricanþi, negustori,
care dãdeau bani pentru sionism – “ajutorul roºu”, ca baronul Neuman,
Donath Anerei ºi alþii. Au venit mulþi unguri din Ungaria, Voievodina,
erau viitoarele cadre comuniste. În “ilegaliºti” au fost incluºi ºi foºtii
agenþi KGB, care 90% erau neromâni, - Ana Pauker, Luca Laszlo,
Teohari Georgescu…
Ana Pauker era pentru toþi din Biroul Politic – prima, cu toate cã era
Gh. Dej. Dej era singurul român în birou.
Au hotãrât: desfiinþarea partidelor politice, naþionalizarea fabricilor,
uzinelor, bãncilor etc… suprimarea cultului greco-catolic spre bucuria
ungurilor catolici, înfiinþarea sovromurilor, refuzul planului Marshall

– 276 –
în România, care ar fi ridicat economia, izolarea României de Apus,
aderarea la Moscova, la Stalin.
Luca Laszlo vroia ca Ardealul sã fie unguresc. Duºmanii comuniºti
spuneau cã România e un stat multinaþional, format din acapararea de
pãmânturi strãine: Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Banat… Totul se
trãgea de la Internaþionala comunistã condusã de Dimitrov, agent al
Kominternului supus Moscovei.
Ungurii ºi evreii au deþinut poziþii-cheie în partidul comunist-vroiau
sã maghiarizeze Transilvania, au distrus cadrele vechi româneºti, Luca
Laszlo lucra pentru Budapesta. La Moscova colonia maghiarã Bela Kun,
Mathyasz Rakoczi era împotriva României. Erau susþinuþi ºi de
comuniºtii “români”: Ana Pauker, Walter Roman, Miklos Goldbergher,
Luca, M. Rakoczi, ºi au format “Regiunea autonomã maghiarã” – Tg.
Mureº.
Patriarhia românã, patriarhul Justinian Marina, era bucuros de
suprimarea cultului greco-catolic, cãci avea mai mulþi enoriaºi acum
ºi biserici noi. Preoþii greco-catolici au fost aruncaþi în puºcãrii cu
credincioºii ce se împotriveau. În toate secþiile, birourile statului erau
alogeni. Propaganda condusã de Iosif Chiºinevschi, evreu basarabean,
cultura – Teodor Rudenko, evreu basarabean, istoria de Mihail
Roller, evreu, armata, securitate – de Vineze, evreu, externe – de
Gizela Voos, evreicã, Lidia Lãzãrescu, Andrei Goanþã, (cu nume de
împrumut), Deutah Olga – toþi strãini. Evreii din lagãrele fasciste au
devenit ilegaliºti antifasciºti, cadre noi în funcþii înalte, toþi devotaþi
lui Stalin. Istoricii – Roller, Filipovici, Onescu Marcu, Marcusolin,
Krakauer Charlote, Langffelder, Antonovici, Herscovici – nici un
român, scriau istoria falsã, Roller era spion sovietic, fãrã studii, devenise
academician.
Ministru de externe – Ana Pauker-Robinsohn, adjuncþi: Grigore
Preoteasã – soþia evreicã, Nicolae Ciorroiu – soþia evreicã, Eduard
Mezinger, Lãzãrescu, Bãlãnescu, ªerban, Ardeleanu Clava, Ida Felix,
E. Pãsculescu, A. Toma, C. Bogdan, Iosif Petru, D. Ionescu, toþi evrei
veniþi de la Moscova, trimiºi special. Ambasador: Stoica – Berlin,
Davidovici – Israel, Bughici – Moscova, S. Brucan – Brukhez-
Waºhington, Balanescu – Paris, Petru Iosif-Roma, toþi evrei.
112 persoane din externe erau evrei. Numai în 1960, când Ana a
dispãrut din politica româneascã, a venit Cornel Mãnescu care a
curãþat aparatul de evrei. A. Pauker a dat Moscovei Insula ªerpilor,
ministrul petrolului – M. Florescu, evreu, a jefuit România cu
sovromurile.

– 277 –
 NKVD-ul era în România ca acasã: A. Pauker, Luca, Chiºinevski,
Boller, Rudenko, Bodnarenko, Grumberg (Nikolski), Didenko,
Bucikov...
Nicolski, spion sovietic, general de securitate, primea ºi salariu de
la ambasada sovieticã... În munþi, în rezistenþã, nu a fost nici un evreu
sau ungur.
În SSI – S. Niconov, evreu, agent nkvd, Didenko, Kangheþ, M. Pro-
topopov, M. Petruc, Gonciaruk, Alexeev I., Gribici V., Nicolau V.,
Ebner S., Lobe, Bucikov, Kochner Adolf, Hirsch T., agenþi kgb. Emil
Botnãraº, rutean, ofiþer, dezertor Bondarenko-Pantiuºa, soþia, Ana Tema
era acuzatorul lui L. Pãtrãºcanu. În securitatea lui Pantiuºa: Nicolski,
Mazuru (evreu), ºefi de unitãþi erau: Nikonov S., Cacica S., Oprescur
D., Schlesinger P., Chioreanu M., Blaukenºtein, Roszma Adolbert ºi
soþia, Bichel, Protopopov, Bercovici, Adolbert, Srabo, Hirsch T.,
Maximenko F., Friedlander E., Herisan A., Ebner S., Kohner A., Hohan
A., Adam M., Kovacs Tiusz, Demeter S., Ady, Hirch, Fux Beria,
Schimerler, Hary B. Dintre toþi numai Mladin ªtefan era român...
Luka Laszlo comanda cadrele, toþi erau strãini neamului românesc.
Când un ungur cãdea vinovat de ceva sãreau cu toþii sã-l scape... Toþi
acei strãini de la putere s-au stãruit sã distrugã România. Ei o jefuiau
fãrã milã, trimiþând totul în Uniunea Sovieticã.
EVREII ÎN BASARABIA ºI ÎN ROMÂNIA
Evreii au apãrut în Basarabia începând cu veacul al 18-19, aºezându-
se în oraºe, iar în a doua jumãtate a secolului 19 în sate ºi centre raionale.
Majoritatea au venit din cauza antisemitismului rusesc ºi ucrainean,
care îi alunga sau îi forþa sã plece în alte þãri sau regiuni, unde erau mai
puþin persecutaþi. Mulþi dintre ei s-au stabilit în Basarabia, la marginea
imperiului rus þarist, ocupându-se cu comerþul. La început au fost mai
mulþi prin orãºele, apoi au ajuns sã se stabileascã ºi prin sate. Moldovenii
i-au primit cu aceeaºi bunãtate ºi bunãvoinþã cum i-au primit ºi pe alþi
strãini veniþi sã trãiascã în mijlocul lor. Aºa cum înainte la moldoveni
era considerat ruºinos sã te ocupi cu comerþul, ei, lucrându-ºi pãmântul
ºi fãcând pâinea cea de toate zilele, nu aveau aceastã îndeletnicire. Este
ºtiut cã evreii nu agreau muncã fizicã ºi cu lucrul pãmântului nu se
ocupau.
Evreii au înþeles repede cã moldovenii sunt oameni naivi, buni la
suflet, mulþi dintre ei fãrã carte ºi s-au folosit de aceasta, deschizând
localuri de consum: bodegi, birturi, restaurante, crâºme ºi magazine.
De obicei la sate ei þineau crâºme ºi dughene. Se mai ocupau cu

– 278 –
cãmãtãria, care le aducea foloase mari, câºtiguri bune, dar care trezea
nemulþumirea populaþiei cãci e uºor sã împrumuþi banii, dar e greu sã-
i dai înapoi, mai ales cã erau ºi ani de secetã, iar dobânda ºi datoriile
creºteau. Mulþi dintre evreii ocupaþi în comerþ acordau diferite privilegii
cumpãrãtorilor, le dãdeau mãrfuri pe datorie, în rate, ºtiind cã moldovenii
sunt oameni de cuvânt ºi întorceau datoriile scrise în condicã. Dacã
datornicii nu puteau sã-ºi achite datoriile, se tocmeau cu evreii sã le
lucreze pãmântul sau în gospodãrie în contul datoriilor.
Nu toþi evreii comercianþi erau oneºti ºi oameni de treabã. Popor
fãrã uscãturi nu existã. Unii îi înºelau pe bieþii þãrani, care îºi lucrau din
greu pãmântul, ajutându-i cu bani la nevoie, cu o dobândã destul de
mare, înglodându-i în datorii ºi mai mari. Din aceastã cauzã se formase
o pãrere rea despre evreii comercianþi, stãpâni pe pãmânturi, care
apãreau ca niºte jefuitori de bunuri, mai ales când þãranii vedeau cum
ei se îmbogãþesc vãzând cu ochii în timp ce gospodãria lor se ruina ºi
era mereu în nevoie.
ªi în Basarabia, mai ales în timpul þarului rus, a apãrut
antisemitismul, care se rãspândea sub formã de dispreþ faþã de evrei
ºi faþã de îndeletnicirile lor. Ei nu lucrau la coarnele plugului, nu
creºteau vite, nu le plãcea munca fizicã, care era murdarã ºi cu puþin
folos. Comerþul, cãmãtãria nu era pe placul moldovenilor. Aceastã
ostilitate împotriva evreilor era provocatã, alimentatã ºi încurajatã de
neamuri strãine, venite pe pãmântul Basarabiei în timpul þarului.
Moldovenii bãºtinaºi erau buni la suflet, oameni cu credinþã în
Dumnezeu ºi în fapte bune, ei nu se purtau rãu cu evreii. Ruºii,
ucrainenii îi învinuiau pe evrei de toate relele ºi formau pãrerea cã ei
sunt vinovaþi de sãrãcirea lor, de viaþa grea. În literatura de pe atunci
ei erau numiþi cu cuvinte de ocarã “jidan”. Mai era ºi altceva. Acest
neam nu avea þara lui, se rãspândise în toate þãrile ºi peste tot
ocupându-se cu comerþul.
Evreii fiind asupriþi se luptau pentru existenþa lor, învãþau, erau silitori,
buni matematicieni, nu erau leneºi. Aproape toþi ºtiau sã citeascã, îºi
fãceau studiile stãruindu-se sã devinã medici, avocaþi, banchiri,
comercianþi, sã-ºi ridice nivelul de viaþã. ªi în România erau partide
ostile evreilor ºi aveau filiale ºi în Basarabia. Membrii acestor partide
deseori, cu ajutorul conducerii ºi indiferenþii poporului, îºi bateau joc
de ei.
La 6-8 aprilie 1903 la Chiºinãu, unde trãiau 45% de evrei ºi 46% de
ruºi, ohranca þaristã de sub conducerea baronului L. Levendali, la ordinul
guvernului a organizat ºi sãvârºit un pogrom de proporþie în timpul

– 279 –
cãruia evreii erau prinºi în stradã, bãtuþi, magazinele lor erau devastate,
prãdate, act barbar care s-a terminat cu 45 de jertfe omeneºti sub ochii
poliþiei þariste. Bineînþeles cã în Constituþie aceste lucruri erau interzise.
În 1918 românii au eliberat Basarabia de hoardele bolºevice.
În anul 1923 a fost aprobatã o constituþie cu largi principii de
democraþie care interzicea orice profanare, urã faþã de alte etnii.
Începând cu anul 1933 a apãrut ºi s-a rãspânditã fascismul în Germania,
care a avut înrâurire ºi asupra unor politicieni din Þarã. Era partidul lui
Cuza ºi, în mai micã mãsurã, cel legionar. Dupã primul rãzboi mondial,
la Paris, guvernul român a fost impus sã primeascã 300 de mii de evrei
din Germania lui Hitler ºi sã le acorde cetãþenia.
În acele vremuri regele Carol II se despãrþise de regina Elena ºi trãia
cu evreica Lupu, numitã de popor „Lupeasca”. Atunci divorþul se fãcea
foarte greu, trebuia sã ai ºi încuviinþarea bisericii. Mulþi oameni de stat,
o parte din popor, erau indignaþi de purtarea regelui, care încãlca toate
regulile, mai ales cã Lupeasca se amesteca ºi în treburile de stat. Atunci
s-a format un curent puternic împotriva evreilor, mai ales cã regele
Carol intrase în contact cu marii industriaºi evrei din þarã ºi jefuiau
împreunã poporul român. Aceastã legãturã crease un protest general
împotriva evreilor, cu toate cã majoritatea lor nu era cu nimic vinovatã.
Industriaºii Max Aushnit, petrolierii ºi alþii împãrþeau profitul cu
regele ºi erau ºi primiþi la curtea regalã.
În 1940 sovieticii au dat nãvalã, ocupând Basarabia ºi Bucovina.
Majoritatea evreilor i-au primit cu urale, unii fiind ºi agitatori ºi spioni
sovietici. Mulþi dintre ei ºi-au bãtut joc de armata românã, care se retrãgea
întristatã, fãrã lupte, de pe pãmântul strãmoºesc. Atunci ei au dus o
politicã antinaþionalã, prosovieticã, cu toate cã trãiau în România ºi
erau trataþi binevoitor. Grupe de evrei, ruºi, ucraineni rupeau epoleþii
ofiþerilor ºi soldaþilor, îi scuipau, îi înjurau, le luau armele, îi bãteau
chiar, având în spate soldaþii armatei roºii. Sute de mii de moldoveni au
luat calea pribegiei, lãsând aici totul, pãmântul, casa, averea strânsã cu
anii, din moºi strãmoºi. Putea oare sã uite poporul român aceastã umilire
ºi agresivitate din partea unui neam care n-a trãit rãu în România, care
nu a fost alungat din þarã, cum fãceau ruºii ºi ucrainenii, polonezii etc...
Nimeni nu s-a aºteptat la o aºa purtare din partea evreilor.
Ba mai mult, unii din ei, slujind ruºilor sovietici, îi arãtau cu degetul
pe cei ce lucrase în poliþie, în armata românã, pe cei ce fuseserã în
Sfatul Þãrii, ce luptaserã pentru Unirea cu România în 1918.
În 1941 s-a început rãzboiul. Unii dintre evrei au luat armele în
mânã împotriva armatei române, ei, care în þarã fuseserã scutiþi chiar de

– 280 –
armatã. Ei provocau dezordine ºi fãceau propagandã sovieticã.
Comuniºti în România erau puþini: evrei, unguri, ucraineni, bulgari etc.
Putea oare poporul român sã rabde aceste înjosiri ºi umilinþe pe
pãmântul sãu din partea unui neam cu care trãia zeci de ani împreunã?
Oare aceasta era recunoºtinþa lui? Ce ar fi fãcut Stalin dacã evreii s-ar fi
purtat aºa cu armata roºie? Cred cã ar fi fost raºi de pe faþa pãmântului!
În urma atâtor acþiuni duºmãnoase a unei pãrþi din evrei ºi sub presiunea
lui Hitler, mareºalul Ion Antonescu a fost nevoit sã-i deporteze împreunã
cu þiganii care nu lucrau ºi cu alþii, care sabotau, în Transnistria în timp
de rãzboi.
Da, au murit în lagãrul de acolo mulþi! Unii dintre conducãtori,
paznici ºi alte brute, îi asupreau, îºi bãteau joc de ei. A fost o crimã sã
pedepseºti o mulþime nevinovatã. Asta e o laturã a activitãþii lui vizibilã.
Cealaltã e mai vastã, e mai importantã, dar mereu ascunsã. Antonescu
le-a dat voie la 20 de mii de evrei sã emigreze liber din Bucovina ºi a
mai dat mii de paºapoarte în alb pentru evreii din Ungaria ºi Ardealul
ocupat de unguri, conform declaraþiei lui Filderman, doctor în drept la
Universitatea din Paris, preºedinte al Uniunii evreilor din România, fãcutã
la Geneva în faþa Tribunalului în 1955.
Mareºalul I. Antonescu n-a trimis nici un tren cu evrei în Germania,
cum cerea Hitler, care ocupase atunci toatã Europa ºi o jumãtate de
Rusie. Astãzi el este învinuit ca criminal de rãzboi, el care a salvat cei
mai mulþi evrei din toate þãrile Europei de rãsãrit, ocupate de Hitler.
Lobi nu cunosc istoria, sunt analfabeþi ºi se dedau la insinuaþii ºi minciuni
cum cã România a ucis cei mai mulþi evrei, pe când regimul lui Horty a
exterminat 150 de mii de evrei numai în Ardealul de Nord, numãr egal
cu cel al evreilor suferinzi din toatã România. Cât se poate manipula
fariseic opinia publicã ºi înºela o lume întreagã? De ce tac conducãtorii
evreilor, când e vorba despre lagãrele sovietice, unde au murit de zece
ori mai mulþi oameni nevinovaþi, inclusiv evrei, ºi nimeni nu-ºi mai
aminteºte de ei?
Au uitat cã puterea sovieticã a interzis 20 de ani emigraþia evreilor
din URSS? Apoi birul de 10 mii de ruble ce trebuia plãtit sã-þi dea
drumul? De ce nu se aminteºte de el? A fost interzisã plecarea evreilor
din România cândva? Cine dorea pleca liber în Israel. În URSS cei care
doreau sã plece erau daþi afarã din partid, din serviciu, umiliþi, numiþi
trântori, expulzaþi din locuinþe, li se încãlcau drepturile elementare ale
omului! Aþi uitat cã toate þãrile socialiste, la ordinul Moscovei, au rupt
relaþiile diplomatice cu Israelul, afarã de România? Mai rãsfoiþi istoria,
arhivele, puneþi în funcþiune memoria, aveþi ºi voi un Dumnezeu ºi nu

– 281 –
scuipaþi în fântâna din care aþi bãut apã. Unele cercuri evreieºti fac o
politicã duºmãnoasã împreunã cu ºovinii ruºi împotriva neamului nostru
românesc ºi doresc sã distrugã aceastã þarã, cãreia i s-a furat 33% din
pãmânturi ºi o treime din populaþie cu ajutorul evreilor, aciuaþi în
România în anii ’30, dupã venirea lui Hitler la putere în Germania.
Am avut mulþi colegi de liceu evrei, prieteni la cataramã, care au
rãmas în viaþã datoritã cã trãiau în România. Cu ei ne împãcam de
minune. Oare nu erau sinagogi în România? În Bãlþi erau douã ºcoli
primare ºi douã licee evreieºti. A fost aºa ceva în URSS? Erau publicaþii,
ziare, jurnale evreieºti. De ce au fugit evreii din URSS? Dupã ce au
susþinut regimul totalitar ani la rând ºi fãceau propagandã ºi în alte þãri
fiind plãtiþi de el? De ce au plecat în Israel? Da, au fost ºi unii guvernatori
români care ºi-au bãtut joc de evrei. Dar nu poporul, care era blând ºi
care nu a obijduit neamuri strãine. Orice om care a trãit ºi trãieºte pe
acest pãmânt trebuie sã fie cinstit, sã judece drept. Numai atunci va fi
pace ºi înþelegere între toþi cei care locuiesc aici împreunã.
Azi, comuniºtii, care au sãvârºit crime mai mari ca fasciºtii n-au fost
pedepsiþi, n-au avut un Nurenberg, sunt duºmanii neamului nostru ºi
vor sã ne distrugã aici, în Moldova, sã ne ºteargã de pe faþa pãmântului
nostru de mii de ani. Sunt multe probleme care azi se lãmuresc rãsfoind
arhivele. Oare nu evreii banchiri au pus pe picioare Germania fascistã
dupã lovitura de stat din Rusia în 1917 ºi au instaurat regimul totalitar
comunist? Cine a condus Uniunea Sovieticã imediat dupã revoluþie?
Cine a condus România dupã 23 august 1944? Hai sã nu ne facem
morþi în pãpuºoi cu sacul plin, sã nu o facem pe neznaiul.
La 6 aprilie 2003 s-a comemorat 100 de ani de la sãvârºirea
pogromului contra evreilor de la Chiºinãu, organizat ºi declanºat de
autoritãþile þariste de ocupaþie a Basarabiei româneºti, în care ºi-au
pierdut viaþa 45 de evrei nevinovaþi. Comemorarea este o faptã care
meritã sã fie salutatã, fiindcã s-au gãsit oameni inimoºi ºi au imortalizat
aceastã tragedie promovatã de o politicã ºovinã ºi agresivã faþã de
minoritãþile naþionale din imperiu, inclusiv faþã de evreii ºi românii din
Basarabia. Contra acestei politici ºovine ºi antiumane ºi-a ridicat vocea
în presa timpului marii scriitori Lev Tolstoi ºi Korolenko, care au pus la
zidul ruºinii crima ocupanþilor ruºi. Românii basarabeni n-au avut nimic
comun cu acest act barbar pentru cã ei erau numai 10% din populaþia
Chiºinãului ºi se aflau la periferiile lui.
E bine cã s-a fãcut aceastã comemorare pentru acei 45 de oameni uciºi
de hoardele antisemite ruseºti, ºi a unor moldoveni, trãdãtori de neam,
cum a fost Kruºevan, ienicerul rus, care a luptat ºi împotriva neamului sãu

– 282 –
pentru Rusia, jandarmul Europei ºi “temniþa popoarelor” (Lenin). În
amintirea acestor jertfe s-a ridicat la Chiºinãu ºi un memorial cu participarea
conducerii Moldovei.
Totodatã este o ruºine pentru neamul nostru moldovenesc, cã regimul
totalitar comunist a ucis o jumãtate de milion de oameni în 50 de ani de
ocupaþie sovieticã ruseascã, în amintirea cãrora nu se face nici o
comemorare ºi nu existã nici un memorial, ci numai o simplã piatrã
postatã lângã gara din Chiºinãu, de unde au fost duºi în Siberia circa
200 de mii de basarabeni, dintre care o jumãtate nu s-au mai întors
înapoi. Iatã unde a ajuns neamul nostru din cauza bunãtãþii lui ºi cine
sunt conducãtorii noºtri!
MEMORIALUL DE LA SIGHETUL MARMAÞIEI
“Atunci, când justiþia nu reuºeºte sã fie o formã de memorie,
memoria singurã poate fi o formã de justiþie”
Motto Memorialului Sighet

Auzisem de acest memorial prin anii 1998, dar nu am avut

posibilitatea de al vizita. De câte ori mã duceam cu automobilul meu în
România, o luam spre Bucureºti, unde trãiau rudele mele, cele douã
veriºoare Leana ºi Valentina.
Fusesem în Ardeal în 1963, când pentru prima oarã am primit voie
de la conducerea comunistã, având o chemare de la sora mamei mele
din Bucureºti, aprobatã de Moscova dupã scrisoarea trimisã de tanti
Vera lui Brejnev, pe atunci conducãtorul Uniunii Sovietice. Transilvania
era ceva departe pentru mine, care trãiam atunci în Ucraina, la Lvov.
Descoperirea ei era ca un vis care nu se împlinea. Vârsta înainta cu
fiecare an ºi nu mai credeam cã voi ajunge cândva pe plaiurile
Ardealului. Cei ce avuserã posibilitatea de a nimeri dupã Carpaþi,
povesteau lucruri interesante, minunându-se de cele vãzute acolo. Dar
am avut noroc. În anul 2002 venind la Bucureºti dupã inaugurarea
Muzeului Memoriei Neamului (a victimelor regimului comunist) la
Chiºinãu, am trecut ºi prin Piaþa Amzei unde era Fundaþia Alianþa Civicã,
sediul dnei Ana Blandiana. Eram împreunã cu soþia mea, Veronica, cu
care nu mã despãrþeam niciodatã, fiind deja prea bãtrân ºi având fricã
sã nu cad undeva în drum ºi sã nu fie nimeni lângã mine în locuri
strãine. Ea se îngrijea de mine, purtând în geantã medicamentele
necesare.
Aici ne-am întâlnit cu dna Ana Blandiana ºi cu soþul ei Romulus
Rusan pe care îi cunoºteam din anii precedenþi. Le-am arãtat fotografiile

– 283 –
muzeului nostru, al victimelor regimului comunist întemeiat de noi,
foºtii deþinuþi ºi deportaþi politici din Basarabia spre mirarea lor de reuºita
noastrã.
- Vã invitãm la Memorialul Sighet la simpozionul 10! Ne-a spus
simpatica dna Ana, care împreunã cu Romulus Rusan, ca douã albine
stãruitoare au reuºit sã facã atât de mult pentru biruinþa adevãrului ºi a
dreptãþii în þara româneascã în amintirea celor cãzuþi la datorie împotriva
genocidului comunist. Datoritã lor am nimerit la Sighet, în Maramureº,
un leagãn al românismului din vechime. Aºa cum am fost ajutaþi în
înfãptuirea acelui muzeu de la Chiºinãu ºi de un român cu suflet de
mare patriot, de loc din Maramureº, din Borºa, am reuºit sã ajung ºi în
casa lui Gavrilã Buju.
El a fost omul care a jucat un rol însemnat pentru noi ºi mai ales
pentru mine. Gaby Buju, aºa îl numeau acolo în Canada, unde ajunsese
la vârsta de 18 ani dupã multe peripeþii. El citise anunþul meu din ziarul
românesc “Clipa” din SUA ºi luând legãtura cu mine, ne-a trimis o
sumã de dolari pentru înfãptuirea muzeului. Aºa cã aveam mai multe
motive sã ajung în Mara-Mu, cum zic aici oamenii þinutului sãu, sã fiu
la Borºa ºi sã vizitez ºi Memorialul de la Sighet.
La Iaºi ne-a întâlnit ca întotdeauna prietenul meu Vlad ªuparschi,
reîntors din America unde fusese cu soþia sa Mia la fiul lor. Ajunsesem
la Iaºi prin bunãvoinþa lui Sergiu Nucã, jurnalistul care lucra la
“Literatura ºi Arta” condus de vestitul poet ºi scriitor Nicolae Dabija.
El ne luase cu automobilul ginerelui sãu, o maºinã germanã. Chiºinãul
era plin acum de maºini din alte þãri, cu toatã sãrãcia care domnea în
Basarabia. Maºinile sovietice deveniserã o raritate. Le înlocuiserã
Mercedesurile, Audi, Fiatul, Peugeut ºi alte mãrci care erau net superioare
celor ruseºti.
Am luat trenul de la Iaºi spre Timiºoara. Ne uitam prin geam
bucurându-ne de frumuseþea locurilor ce se perindau în faþa ochilor.
La Salva am fost nevoiþi sã aºteptãm vreo trei ore trenul ce venea de la
Bucureºti ºi mergea la Sighet. Dupã Salva am intrat în munþi ºi trenul
ne ducea prin tuneluri, prin locuri de o frumuseþe rãpitoare. Acum îmi
dãdeam seama ce frumoasã este þara noastrã româneascã!
Am fost cazaþi la un cãmin al poliþiei de frontierã, într-o cãmãruþã
unde eram numai noi doi cu soþia. Clãdirea era chiar în centru, aproape
de Memorial. Memorialul de la Sighet ne-a impresionat puternic. Ideea
transformãrii închisorii în muzeu aparþinea dnei Ana Blandiana, care
împreunã cu soþul sãu Romulus Rusan au depus sforþãri mari spre a-l
întemeia. La proiectul acestui memorial au lucrat arhitectul Alexandru

– 284 –
Beldiman, Dorana Coºeveanu ºi academicianul Alexandru Zub ajutaþi
de alþi oameni de bunã credinþã cu suflet mare. ªantierul a fost deschis
la 11 iulie 1996. Memorialul s-a fãcut la Sighet fiindcã aici a fost prima
dintre închisorile politice ale stalinismului în România ºi anume în ea
au fost exterminate elitele politice spirituale, culturale ale democraþiei
interbelice. El a fost înfiinþat ca sã se ºtie adevãrul despre teroarea
comunistã din România ºi sã nu se mai repete niciodatã în viitor. Trebuie
de spus cã anume în România teroarea a fost cea mai durã ºi cea de mai
lungã duratã dintre toate þãrile cãzute sub jugul comunist sovietic. În
1993 Ana Blandiana s-a adresat la Consiliul Europei la Strasbourg pentru
a cere sprijinul Europei de a transforma închisoarea într-un memorial.
La 21 mai 1993 a avut loc primul simpozion “Memorialul Sighet”,
“De la adevãrul istoric la judecata istoriei”. În 1994 ia fiinþã Fundaþia
“Academia Civicã” cu 175 de membri fondatori – preºedintã Ana
Blandiana, vicepreºe-dinþi – Ion Caramitru, Horia Bernea ºi Laurenþiu
Ulici având ca scop crearea Memorialului. Clãdirea închisorii din Sighet
este atribuitã Fundaþiei Academia Civicã în vederea transformãrii în me-
morial. Începând cu anul 1993 a avut loc la Sighet câte un simpozion
anual cu diferite teme despre tragedia românilor în timpul conducerii
comuniste 1946-89. La aceste simpozioane participau martorii ºi eroii
evenimentelor dar ºi istorici savanþi, oameni de culturã, specializaþi în
analiza lor. În fiecare an era programatã vizita la închisoarea de la Sighet
ºi la groapa comunã de la cimitirul sãracilor. Se prezintã filme despre
teroarea comunistã ºi se organizeazã expoziþii documentare.
Au fost deschise 12 celule de la parter, devenite sãli de muzeu.
Memorialul victimelor Comunismului ºi Rezistenþei de la Sighet a fost
declarat ansamblu de interes naþional prin lege. Arhiva de istorie oralã
s-a îmbogãþit cu 850 de înregistrãri, pe casete audio ºi video, cu mãrturii
ale persoanelor supravieþuite din închisori ºi lagãrele þãrii, puse la
dispoziþia vizitatorilor. S-au editat multe cãrþi din colecþia “Analele
Sighet” ºi a apãrut ºi “Cartea neagrã a comunismului” scrisã de Stephan
Courtois. Din 1993 s-au þinut 10 simpozioane în cadrul Memorialului
victimelor Comunismului ºi al Rezistenþei de la Sighet. La evenimente
au participat mii de oameni din România, din alte þãri foste comuniste.
În fiecare an la Sighet au fost inaugurate noi spaþii în cadrul
Memorialului.
La nordul României lângã râul Tisa se aflã oraºul Sighet, care are
un trist renume. În timpul conducerii comuniste aici au fost exterminaþi
mii de oameni printre care ºi floarea intelectualitãþii române. Datoritã
unor români cu suflet mare dna Ana Blandiana ºi Romulus Rusan,

– 285 –
aceastã închisoare a fost transformatã într-un Memorial Naþional. Sarcina
memorialului este pãstrarea memoriei, mãrturiilor despre represiunile
sãvârºite de regimul comunist totalitar. El se referea nu numai la aceastã
închisoare din Sighet ci ºi la întregul univers concentraþionar din
România.
Închisoarea din Sighet, construitã în 1897 a funcþionat ca închisoare
de drept comun pânã în 1944, când a devenit lagãr sovietic. Prin Sighet
se fãcea ºi repatrierea foºtilor prizonieri ºi foºtilor deportaþi din URSS.
Din august 1948 a devenit loc de detenþie pentru intelectualii ºi pentru
þãranii din Maramureº. Primii au fost 18 elevi ºi studenþi, dintre care unii
ºi azi trãiesc la Sighet. În 1950 au fost internaþi aici peste 80 de demnitari
(foºti miniºtri, academicieni, istorici, ziariºti, preoþi, politicieni), majoritatea
lor nejudecaþi. Majoritatea aveau peste 60 de ani, unii trecuþi de 85. Tot
în 1950 au fost aduºi la Sighet 43 de episcopi ºi preoþi greco-catolici ºi
romano-catolici. Penitenciarul era cunoscut sub numele “Colonia
Dunãrea”, unitate de muncã specialã, dar în realitate era un loc de
exterminare pentru elitele þãrii.
Datoritã dnei Ana Blandiana ºi lui Romulus Rusan, cu ajutorul unor
sponsori cu inimã bunã s-a înfiinþat acest Memorial, închisoarea fiind
reconstruitã ºi transformatã într-un muzeu, dedicat celor care au suferit
în timpul comunismului ºi într-un centru internaþional de studii.
Memorialul victimelor comunismului ºi al Rezistenþii a fost inaugurat
la 20 iunie 1997. În prezenþa sponsorilor Miºu Cârciog ºi dnei Marga-
ret Holmes, Memorialul a fost deschis de dna Ana Blandiana, preºedinta
Fundaþiei Academia Civicã. La 5-7 iulie 2002 a avut loc al 10 simpozion
al Memorialului Sighet organizat de dna Ana Blandiana ºi Romulus
Rusan cu sprijinul Fundaþiei Hanns Seidel, British Council, Centrul
Cultural Francez, Centrul Ceh din Bucureºti, Institutul Polonez din
Bucureºti. Simpozionul a avut un vast program de comunicãri cu tema
“Anii 1973-1989. Cronica unui sfârºit de sistem”.
Memorialul conþine parterul, cu celulele sale, unde se evidenþiazã
aspecte din istoria personalã, viaþa unor oameni ai elitei politice ºi
religioase din perioada interbelicã a României. Sãlile sunt dedicate lui
Corneliu Coposu, Emil Haþieganu, Alexandru Todea, Iuliu Hossu, Ilie
Lazãr, Iuliu Maniu ºi alþii…
Sala hãrþilor este o reprezentare în spaþiu a gulagului românesc. Pe
o hartã mare a þãrii sunt marcate prin cruci cele 300 locuri de detenþie,
de muncã forþatã, domiciliu obligatoriu, azile psihiatrice ºi gropi
comune. A doua salã a muzeului cuprinde o schemã a închisorii realizate

– 286 –
de istoricul Constantin C. Giurescu, închis la Sighet între anii 1950-55.
Sala “Colectivizarea” dã o imagine completã a dramei satului
românesc. Sunt expuse documente referitoare la represiunile contra
þãranilor.
Sala “Munca forþatã” prezintã aspecte din locurile de muncã forþatã
din þarã unde Canalul Dunãre – Marea Neagrã a fost cel mai infernal
din seria ºantierelor unde deþinuþii erau exterminaþi.
La etajul 1 sunt sãlile dedicate deportãrilor, rezistenþei anticomuniste,
suferinþele Bisericii, regimul de detenþie din închisori. Tot aici se aflã
celula de pedepsire “Celula Neagrã”, unde deþinutul stãtea în lanþuri în
picioare toatã ziua.
Sãlile “Viaþa cotidianã din penitenciar ºi închisoarea-nãuntru ºi în
afarã aduc mãrturii despre asprul regim de detenþie. Tot aici în alte sãli
sunt arãtate metodele de torturã de la Securitate, deportãrile din Bãrãgan,
femeile în închisoare.
La etajul doi se aratã sala Lotului lui Viºoaian ºi sala unde a
murit Gh. I. Brãtianu. În cadrul muzeului existã 2 expoziþii dedicate lui
Gh. I. Brã-tianu ºi Iuliu Maniu cu activitatea lor politicã înainte de 1918,
rolul lor la Marea Unire, alegerile din 1946 ºi procesul grupului de la
Tãmãdãu. La acest simpozion au luat parte foºtii disidenþi ºi deþinuþi
politici care au fãcut comunicãri. Ei au fost:
Cicerone Ioniþoiu – Paris; Dennis Deletant – Londra; Vasile Paraschiv
– Ploieºti; Mircea Stãnescu – Paris; Iulius Filip – Cluj; Alexandru Zub –
Iaºi; Thirry Wolton – Paris; Hans Bergel – Munchen; Dragoº Petrescu –
Bucureºti; Smaranda Vultur – Timiºoara; Bujor Nedelcovici – Paris;
Ion Cepleanu – Paris; Petru Opriº – Bucureºti; Stephane Courtois – Paris;
Nicolas Werth – Paris; Mircea Carp – Munchen; Anatol Petrencu –
Chiºinãu ºi alþii…
Tot aici la 9 iulie 2002 s-au inaugurat încã zece sãli printre care ºi
sãlile “Basarabia în Gulag”. La inaugurarea sãlilor Basarabia în Gulag
au participat ºi doi reprezentanþi invitaþi din Republica Moldova, dr. în
istorie Anatol Petrencu ºi Vadim Pirogan, preºedintele victimelor
regimului comunist din R. Moldova, care au explicat vizitatorilor
exponatele, fotografiile ºi mãrturiile foºtilor deþinuþi politici în închisorile
ºi lagãrele din URSS. În una din sãli sunt expuse picturile ºi desenele
pictorului Victor Zâmbrea, fost deþinut politic ºi luptãtor antisovietic
din gulagul sovietic. În ultima zi a simpozionului oaspeþii au vizitat
cimitirul Cearda, cimitirul sãracilor, unde erau înmormântaþi deþinuþii
exterminaþi în groapa comunã. Invitaþii din Republica Moldova ºi-au
exprimat sincerele lor mulþumiri pentru înfiinþarea acestui memorial

– 287 –
care trebuie sã fie o pildã ºi un serios avertisment pentru toatã lumea ca
aceastã tragedie ºi genocid comunist sã nu se mai repete niciodatã.
Comuniºtii criminali trebuie sã rãspundã în faþa popoarelor pentru crimele
sãvârºite în timpul regimurilor în toate acele þãri conduse de URSS.
MARA-MU
De la Sighet, pãrãsind Memorialul, am plecat la Borºa, dorind sã o
cunosc pe mama acestui român, Gavrilã Buju, situat în Canada, care
ne-a ajutat sã facem la Chiºinãu Muzeul Memoriei Neamului. Mã interesa
tot ce era legat de dânsul, vroiam sã aflu cât mai multe despre el, sã
înþeleg de ce acest român din Maramureº ne-a trimis un ajutor de 1000
de dolari, pentru noi, basarabenii. Mã gândeam ce are el cu Basarabia,
un bãrbat tânãr, care nu ºtia bine nici istoria þãrii sale, nici nu a trecut
prin rãzboiul care a distrus atâtea fiinþe nevinovate. El nu ºtia multe
adevãruri, cãci comuniºtii din România, supuºi Moscovei, fãceau totul
ca sã educe tineretului dispreþ ºi urã împotriva marilor eroi ai neamului,
ºi ai credinþei. Îmi era greu pe suflet, când mã adresam unora care þipau
cã sunt patrioþi, dar în realitate erau niºte profitori minciunoºi ºi farisei.
Dupã câteva ore cu trenul, împreunã cu Veronica, soþia mea, am ajuns
la Viºeul de Sus. Cu diferite mijloace de transport am ajuns la Borºa,
unde trebuia sã fim întâmpinaþi de fratele lui Gabi, Petrea, care ºtia deja
de la Gabi cã noi trebuia sã venim pe la ei.
Dar noi am întârziat ºi nimeni nu ne-a mai aºteptat. Având un numãr
de telefon, am gãsit-o pe Dna Silvia Belciug, o veriºoarã a lui Gabi, o
femeie simpaticã, tânãrã, care ne-a luat acasã, ne-a hrãnit cu un pilaf
foarte gustos, apoi ne-a dus cu maºina la dna Valerica, fosta învãþãtoare
a lui Gabi. Sora lui Gabi, Ileana, nu era acasã, plecase la muncã în
Italia. Avea acolo douã fete, care ºi ele se aranjase la lucru.
Trebuie sã spun cã mult tineret pãrãsise Borºa, s-a dus în alte þãri, sã
câºtige un ban, cãci minele ºi alte întreprinderi nu lucrau cu anii, totul
fusese distrus de noua putere democraticã cu comuniºti în frunte care-
ºi fãceau treburile lor, se îmbogãþeau. A venit în sfârºit ºi fratele lui
Gabi, Petrea, care urcându-ne pe un tractor, ne-a dus în munþi, unde
locuia el ºi mama lui dna Ileana Buju. Tractorul ne ridica pe Valea
Luceafãrului, o strãduþã cu gropi mari ºi adânci.
Tractorul nu era nou, fusese cumpãrat de Gabi pentru fratele sãu.
Maºinãria asta vãzuse multe, pârâea ºi trosnea, ridicându-ne tot mai
sus în munþi, îngrijorându-ne sã nu facã vre-un chibiþ ºi sã fim nevoiþi
sã mergem pe jos, cãci drumul era abrupt. Am trecut pe lângã “cenzurã”,
aºa se numea aici un dig de pãmânt galben adus prin þevi din minele

– 288 –
Borºei. Am ajuns la casa lui Petrea, o casã bunã, mare, fãcutã de mâini
de gospodar.
A venit aici ºi mama Ileana, care trãia mai sus de Petrea, în casa
bãtrâneascã, fãcutã încã de tatãl lor Gavrilã Buju. Mama Ileana, o femeie
micuþã, cu pãrul bine însurit, subþiricã, nu arãta la anii ei. Îmbrãcatã
într-o bluzã albã, ca zãpada, cu o fustã neagrã, cu un cojocel frumos, a
insistat sã mergem ºi la ea în casã. Ne-am ridicat în sus, spre casa ei,
urmând-o, ºi sã vezi minune! Ea, cu o gãleatã plinã cu apã într-o mânã
ºi cu o sacoºã în altã mânã, mergea repede în sus, ridicându-se spre
casa ei. Noi dupã ea, ne opream, gâfâind, nu ne ajungeau puteri, trebuia
sã ne odihnim. Ne uitam cu mirare ºi admiraþie cum aceastã femeie,
urcã în sus ca o cãprioarã, nu ne venea sã credem. Casa ei era din
bârne, de vreo cinzeci de ani, dar era bunã, tare, þinea piept vânturilor,
iernii grele din munþi, se vedea cã-i fãcutã de o mânã gospodãreascã.
Soþul ei Gavrilã nu mai era demult, trãia singurã. Nu ºi-a refãcut viaþa,
nu a dorit sã-ºi ia alt bãrbat, cu toate cã se gãseau oameni de treabã,
care ºi-ar fi legat soarta cu ea. Dar ea nu dorea, trãia cu amintirea lui
Gavrilã, pe care îl luase cândva, demult, din dragoste ºi cu care nu a
avut norocul sã fie împreunã la bãtrâneþe. Ne-a primit în casã, ne-a
hrãnit cu lapte de vacã din munþi, proaspãt ºi cãlduþ, lapte gustos, aromat.
Am stat de vorbã. Povestea de fiul sãu Gabi ºi uneori îi tremura glasul
ºi o lacrimã zgârcitã apãrea în ochii ei frumoºi ºi blajini. Mã uitam la ea
ºi o admiram pe aceastã femeie din munþi, fire puternicã ºi devotatã
acestor locuri mãnoase, vieþii de loc uºoare, care nu vroia sã se mute
nici în iernile cele grele, în casa construitã de Gabi pentru ea acolo, jos,
în satul Rotundu. Am ieºit apoi din casã. Afarã un omulean îi cosea
iarba în curte pe costiºe. Ea a luat o greblã ºi a început sã strângã iarba
cositã, viitorul fân pentru vãcuþa ei.
Mâinile ei lucrau repede, miºcãrile erau vioaie ºi, nu pãrea cã are 72
de ani, mai degrabã pãrea o fetiºcanã sprintenã ºi harnicã. I-am ajutat ºi
noi, miºcându-ne cu greu pe costiºele abrupte sã strângem iarba deja
uscatã în cãpiþe. Era ceva frumos în aceastã femeie, aici în munþi, cu
viaþa ei asprã, cu nevoile ºi bucuriile ei, cu dorul de fiul ei atât de
depãrtat, de nepoþica Ileana, nume ca al ei, departe peste mãri ºi þãri,
într-o þarã strãinã.
Ne uitam la ea, cum aºeza uºurel fânul în cãpiþã, ºi mã gândeam la
soarta ei singuraticã, în aceste locuri pe care ea nu le-ar fi schimbat
niciodatã. E drept, cã Petrea trãia alãturi, o mai ajuta, dar el avea viaþa
lui, familia lui, cu problemele sale. Gabi îºi fãcuse o cãsuþã frumoasã în
Rotundu ºi o rugase pe mama Ileana sã stea în ea, sã pãrãseascã mãcar

– 289 –
iarna munþii. A stat o iarnã în casa lui Gabi, numai una. N-a rezistat, o
chemau acolo sus munþii, cu misterele lor, cu pajiºtele bogate cu iarbã
mãtãsoasã, cu frumuseþea ºi aroma florilor de munte. S-a întors în casa
ei, plinã de amintiri triste ºi vesele, unde a trãit o viaþã întreagã, unde
nãscuse trei copii, unde trãia cu grijile ºi nevoile gospodãriei, nedorindu-
ºi o altã viaþã… De acolo de sus se cobora uneori la vale, venea în
Rotundu, pe la fata sa Ileana, sã mai stea de vorbã, sã-ºi mai vadã
nepoþii ºi nepoþelele. În viaþa ei niciodatã nu fusese la doctori ºi nici
leacuri nu luase în gurã. Am plecat a doua zi. Am ajuns la gara Viºeul
de Sus datoritã aceleiaºi doamne Silvia Belciug, care ne-a dus la garã
cu maºina sa, þinând în mâini volanul de parcã toatã viaþa numai cu
asta s-ar fi ocupat.
Am mai fost odatã la Borºa, invitaþi prin telefon de Gabi Buju din
Canada sã vedem sãrbãtorile mari din Maramureº, sãrbãtoarea de la
“Hora de la Prislop” ºi “Adormirea Maicii Domnului” de la mãnãstirea
Moisei. Am profitat de faptul cã aveam un prieten, pe domnul Anatol
Gorj, un nepot de a lui Costache Leancã, prietenul tatãlui meu care a
trãit în casa noastrã, la Bãlþi, în cartierul Pãmânteni. Costache Leancã
în 1918 a fost preºedintele adunãrii de la Bãlþi, numitã “zemstva”, pe
vremea aceea.
Aici, la Bãlþi, a fost scrisã prima cerere de Unire cu România de
cãtre þãranii moldoveni, care ºtiau din ce neam se trag ºi cine sunt fraþii
lor. Costache Leancã, þãran din Cuhneºti, de ºapte ori a fost ales deputat
în parlamentul României pânã în 1940, când ruºii sovietici au nãvãlit
în Basarabia, ocupând-o cu forþa, cum au fãcut ºi mai înainte, pe timpul
þarului. Amândoi, ºi Costache Leancã ºi prietenul sãu ªtefan Pirogan,
tatãl meu, au fost arestaþi, cu toate cã erau democraþi de stânga, duºi în
Rusia ºi exterminaþi în lagãrele sovietice la o vârstã de 52 de ani.
Pe Anatol, nepotul, un bãrbat în vârstã, trecut de cincizeci, tãvãlugul
sovietic nu l-a îndoit la pãmânt, cum au pãþit-o alþii. De loc ºi el din
Cuhneºti, nãscut într-o familie de opt copii, a avut o mare tãrie de caracter
ºi voinþã. Dupã ce a terminat ºcoala de opt clase din sat, a plecat singur
la Chiºinãu sã înveþe la o ºcoalã profesionalã. Seara mai învãþa la o
ºcoalã medie. Apoi a terminat Institutul Politehnic, lucrând în acelaºi
timp la o construcþie. N-a intrat nici în comsomol, nici în partid, pe care
îl detesta, vãzând cine îºi face mendrele acolo. Începând de prin 1986,
s-a inclus în miºcarea de eliberare naþionalã, luând parte la adunãri ºi
manifestaþii pe strãzile Chiºinãului, care vuiau de lume dornicã de
adevãr ºi libertate. Soþia, Maria, lucra la o bancã, fetiþa Maria studia la
Universitatea din Iaºi. Anatolie strâmtorat la lucru, a pornit un business

– 290 –
mic, o moarã într-un sat. El mi-a propus sã vizitãm Borºa, sã luãm parte
la sãrbãtorile din Maramureº. Îmi place acest om pentru setea lui de a
cunoaºte, de a citi, când mulþi nu iau nici o carte în mânã. Dar ºi eu
eram prea bãtrân, ca sã mai pot învârti volanul maºinii mele ºi am dãruit-
o lui Alexei, nepotul meu. Anatol avea un “Jiguli” cu care am plecat
spre Borºa. Eram amândoi cu soþiile, prietenele noastre pe viaþã.
Am avut toþi ocazia sã vedem frumuseþile þãrii noastre, trecând prin
multe oraºe ºi sate din Nordul Moldovei ºi Maramureºului. Ne-am oprit
la Borºa, fiind cazaþi în casa lui Gabi, care-i sunase sorii sale, Ileana,
venitã din Italia, unde a lucrat douã luni de zile ºi câºtigase ceva bani.
Ne-a primit cu braþele deschise. Era luna august, totul era verde, cu
soare frumos. Am trãit câteva zile în casa lui Gabi toþi patru. Sora Ileana
trãia alãturi, peste drum de casa lui Gabi, de care se îngrijea. Avea casa
ei, o casã bunã, frumoasã, fãcutã cu mâinile ei ºi a soþului Ion. La
început au trãit sus, în munþi, acolo îºi durase o casã, dar a fost o
alunecare de pãmânt ºi ºi-au fãcut casã în Rotundu. Alãturi de ei îºi
fãceau casã fetele lor, care lucrau în Italia ºi câºtigau bani, pe care îi
bãgau în construcþie, o casã cu trei etaje. Cât am stat în casa lui Gabi
Buju, eram serviþi de Ileana, care s-a dovedit a fi o femeie simpaticã ºi
sociabilã. Ne plãcea s-o ascultãm cum povesteºte diferite întâmplãri
din viaþa lor ºi a Borºei.
Venea la noi dimineaþa, aducând mâncarea, apoi la amiazã ºi seara
ne duceam la ea la masã, unde erau fiicele ºi soþii lor, care venise în
concediu din Italia ºi povesteau lucruri ºi întâmplãri interesante despre
viaþa lor de acolo. Nici acolo nu aveau lefuri mari, dar trãind modest,
fãceau economii pentru a aduce banii în þarã ºi a construi casa. Am stat
patru zile la ei, fiind înconjuraþi de bunãvoinþa ºi simpatia lor. Alãturi
de ei trãia ºi Valerica Steþcu, învãþãtoarea lui Gabi cândva demult. Era
profesoarã de limbã francezã ºi mai fusese primãriþã, aleasã de popor
în Rotundu. O femeie energicã, care ne-a primit ºi ea cu bucurie ºi
dragoste de neam, cã de, toþi eram români.
Lângã casã avea un bazin în care înotau pãstrãvi, aduºi de ea de la o
crescãtorie de peºti. Când le aruncam câte o bucãþicã de pâine, se
aruncau ca niºte fulgere înghiþind prada. Dna Valerica ne-a mai povestit
câte ceva despre Gabi. Am luat parte ºi la praznicul de la mãnãstirea
din Moisei “Adormirea Maicii Domnului”. Am plecat cu toþii la
mãnãstirea din Moisei. Maºina a trebuit s-o lãsãm jos, pe ºoseaua Borºa-
Cluj, iar noi sã ne ridicãm vreo trei kilometri pânã la mãnãstire. Aici,
sus, erau veniþi mii de oameni din toate colþurile þãrii sã asculte slujba,
ce o fãcea un episcop din Maramureº. Lume multã, mulþi îmbrãcaþi în

– 291 –
haine naþionale, în cãmãºi albe, iþari largi, port ce s-a pãstrat din moºi-
strãmoºi.
Mai era aici o sãrbãtoare la Prislop, unde veneau din toate pãrþile
oamenii cu suflet de români, care þineau la obiceiurile ºi hramurile
strãvechi. Am venit îndemnaþi de Gabi, dar am întârziat cu câteva zile
ºi nu am vãzut frumuseþea obiceiurilor ºi a îmbrãcãmintei naþionale a
celor veniþi din munþi ºi de la ºes la Hora de la Prislop.
A venit ºi vremea sã ne despãrþim ºi sã ne întoarcem acasã. Ne-am
luat rãmas bun de la aceºti oameni simpli, cu suflet mare, care ne-au
primit cu atâta dragoste ºi bunãvoinþã, împãrtãºindu-ne gândurile ºi
visele lor la o viaþã mai bunã.

SIMPOZIONUL DE LA PITEºTI
Între 4 ºi 6 octombrie 2002 a avut loc la Piteºti un simpozion organizat
de Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici din judeþul Argeº – preºedinte
Sergiu Rizescu, Fundaþia Memoria, filiala Argeº – Aristide Ionescu,
Institutul român de istorie recentã – Marius Oprea, Muzeul judeþean
Argeº cu colaboratorii Vasile Novac ºi Remus Petre Cârstea, cu sprijinul
inimosului primar al or. Piteºti – Tudor Pendiuc.
Oraºul Piteºti, reºedinþa judeþului Argeº, este situat la confluenþa
râului Argeº cu râul Doamnei. Municipiul Piteºti este un important centru
economic industrial, cultural ºi sportiv al þãrii româneºti. Este un oraº
frumos, curat ºi cine-l viziteazã rãmâne impresionat de tot ce vede aici.
Tot în acest oraº este fabrica de automobile Dacia, care împreunã cu
firma Renault construieºte azi noile modele care înfrumuseþeazã
minunatele ºosele ale României.
Dupã armistiþiul de la 23 august 1944 România a fost ocupatã de
armata sovieticã timp de 14 ani. României i s-a impus un guvern comunist,
regele Mihai a fost expulzat din þarã ºi neamul românesc a cunoscut
dezmãþul, jafurile ºi crimele comuniste. În partidul comunist român în
1944 erau nu mai mult de 900 membri, majoritatea strãini, evrei, unguri,
ruteni, ruºi. Români erau numai ºase oameni. Stalin a hotãrât pedepsirea
ofiþerilor români care au luptat la rãsãrit pentru eliberarea Basarabiei ºi
Bucovinei, ocupate de sovietici în 1840 prin protocolul secret adiþional
la pactul Molotov-Ribbentrop.
Pentru bolºevizarea României s-a recurs la falsificarea istoriei
naþionale ºi a rezultatelor alegerilor parlamentare, introducerea a mii
de consilieri sovietici la întreprinderi ºi instituþii, introducerea cenzurii,
limbii ruse obligatorie, interzicerea a tot ce avea caracter naþional.
Peste 1 milion de români, care se opuneau politicii comuniste, au

– 292 –
fost aruncaþi în lagãre ºi închisori. România a fost singura þarã care
timp de 10 ani a opus o rezistenþã armatã împotriva bolºevizãrii,
împotriva slugilor Moscovei ºi cozilor de topor. Închisorile în care s-au
comis cele mai barbare crime, au fost la Piteºti, Sighet, Aiud, Canalul
Dunãre-Marea Neagrã…
Conducãtorii partidelor politice patriotice au fost încarceraþi ºi
exterminaþi. Tineretul antibolºevic a fost supus unui regim special de
“reeducare” ºi exterminare, inspirat de agenþii sovietici ai NKVD-ului,
trimiºi în România.
Reeducarea prin torturã, cunoscutã sub numele de “Fenomenul
Piteºti”, a constat în recrutarea unor deþinuþi politici, cãrora li se promitea
eliberarea ºi grade în securitatea românã, în schimbul smulgerii de la
alþi deþinuti a informaþiilor nedeclarate la anchete. Se aplicau metode
oribile de torturã continuã, care adesea se terminau cu exterminarea
deþinuþilor, elevilor ºi studenþilor. Echipele de torþionari de la Piteºti au
INVOCARE
fost conduse PENTRUfost NEAMUL
de Eugen Þurcanu, ROMÂNESC
student la drept, ºi de acoliþii sãi:
Stoian Ion, Cobilaº Nicolae, ªerbãnescu C., Romanescu G., Pop C.,
Ce clipe pline
Livinschi M., de amar, G. ºi alþii.
Popescu Mã ia în suflet c-un fior,
Ce lume
Mulþi îndintre
înºelãciune,
tineret erau judecaþi pentru Te iafapte:
în minte cu-o mînie,
De 1.parcã
cã spuneau
cineva-ncãaltar De mica v
Ana Pauker este “bivoliþã eselie-a lor, - 15 ani;
neagrã”…
2. au cântat:naþiune!
Înjurã-aceastã “Deºteaptã-te române” De ….....................
marea lor fãþãrnicie. - 20 ani;
3. Trãiascã regele ……….......................................... - 10-20
ani;
Ce vãd în iarnã ochii mei, Pe-o iarnã grea, printre
Ai 4.
tãi,propagandã
ai ei, umpluþi împotriva
cu rouã,colhozurilornãmeþi,
……................ - 5-10
ani etc.
Hora Unirii – o joacã-acei, Voindu-se în toate primii,
CareReeducarea de la Piteºtidouã!..
au rupt Moldova-n condusã de securitatea
Pe glia ruptãromânã a fost extinsã
în bucãþi
ºi în alte puºcãrii: Gherla, Târguºor, Tg. Ocna, cioclii
Danseazã Canalul Morþii din
românimii!!!
Da, ei danseazã,
Dobrogea… În timpul reeducãrii au fost uciºi 64 de deþinuþi politici,
ei fac paºi,
schingiuiþi
Ridicã nasturiipestevechi
700, înmai mult de 100 au
soare, Eu rãmas
stau, tuinvalizi
stai, eapestãviaþã.
în loc,
Scopul “reeducãrii
Pe unde Eminescu-n Iaºi satanice prin torturã” era distrugerea
Privind tãcuþi dansânda totalã fizicã
ºi psihicã
Visat-a ºi transformarea
Românie Mare!.. victimelorgloatã,
în atei, turnãtori ºi cãlãi ai
prietenilor lor. Echipa lui Þurcanu era sprijinitã Cãci nouã direct
nu ne de esecuritate,
de joc de
gardieni ºi de ºef,
Da, ei se calcã în nedragi,cãpitanul Alexandru Dumitrescu.
Peste-o moºie destrãmatã.
Deþinuþii
Frãmântã erau în
glodul bãtuþi la tãlpi pânã la leºin, la fund pânã la sângerare,
neºtire,
bãtaie
Pe-unde în strãmoºii
grup cu bâtele,
noºtri erau
dragitrecuþi prinPeste
cele mai
Moºia neimaginabile
lui ªtefan, torturi,
bãgaþi cu capul în
Jertfitu-sau pentru Unire!tinetele cu urinã ºi altele…
Ajunsã astãzi de ocarã,
Cine au fost cãlãii României? Aratã-ne, o, Doamne-un plan
1. Gh. Dej a ordonat lichidarea tuturor Deadversarilor
izbãvire pentru Leonida
politici, Lari
chiar
Þarã!!! ºi
a unor tovarãºi din partidul comunist. “Literatura ºi Arta” 8 mai 2003
2. Agentul nr. 1 al Kremlinului a fost Ana Pauker (Hannach
Robinschn),
3. Iosif Chiºinevschi (Ioºca – Brottman),
293 –
4. Teohari Georgescu (Burach Tescovici),
Constantin Stere Toma Istrati

Sergiu Grossu ºi soþia Nicoleta

– 294 –
 Ovidiu Creangã cu nepoatele

Nicolae Dima

Mihai ºi Victoria Ursu

– 295 –
Pavel Dudnic Lidia Aºtefanei Anatol Corj

Nicolae Caireac Boris Ojog Simion Hachi

Ioan Rusu Gheorghe Cucereavâi Andrei Stoica

– 296 –
Memorialul de la Sighetul Marmaþiei, 2002

Vergiliu Stefanin

– 297 –
– 298 –
 Partea II

Boris Movilã

}NTRE DOU+ LUMI

– 299 –
 CURRICULUM VITAE

Redactor de film ºi de carte, publicist, scenarist ºi traducãtor.

S-a nãscut la 6 oct. 1928, în com. Hâjdieni, jud. Bãlþi. ªcoala primarã
în satul natal. A urmat Liceul „Ion Creangã” din Bãlþi (1939-1944),
ªcoala Pedagogicã din Bãlþi (1947-1948), Institutul Pedagogic „Ion
Creangã” din Chiºinãu, Facultatea de Istorie ºi Filologie (cu prof. N.
Corlãteanu, L.Caþ (Ceza) º.a. (1948-1952), cursuri de perfecþionare –
redacturã, la Moscova (1954).
A activat în calitate de învãþãtor la ºcoala din satul natal (1944-1947);
redactor ºi ºef de redacþie la Editura „ªcoala sovieticã” (1952-1958);
redactor ºi membru al colegiului de scenarii la Studioul „Moldova-film”
(1958-1964); redactor ºef la Comitetul de Cinematografie al R.S.S.M.
(1964-1968); redactor ºef al Asociaþiei de filme documentare „Pan-
orama” a studioului „Moldova-film” (1968-1972, 1977-1980); redac-
tor ºi redactor ºef-adjunct la Editura „Cartea Moldoveneascã” (1972-
1976); ºef de cabinet metodic la „Moldinformkino” (1976-1977); re-
dactor superior la Secþia dublare a filmelor în limba românã a Studioului
„Moldova-film” (1980-1985); director al Biroului de propagandã a artei
cinematografice al Uniunii Cineaºtilor din fosta URSS (1985-1987);
director artistic ales al Studioului „Moldova-film” (1987-1992); redac-
tor ºi secretar responsabil la Editura Enciclopedicã „Gh. Asachi” (1994-
1995) ºi redactor la Editura „Museum” (din 1996).
În 1972, 1976 ºi 1980 este eliberat de câteva ori din funcþiile pe
care le deþinea pentru „naþionalism”, vina fiindu-i cererea insistentã de
editare a cãrþilor bune ºi de turnare a filmelor în limba românã.
Redactor la mai multe edituri, a contribuit la editarea volumului de
„Poezii” de M. Eminescu (1956), „Operelor alese” ale lui Zamfir Arbore,
în anii 70 a organizat editarea volumelor din colecþiile „Dintre sute de
catarge” ºi „Debut”, aici fiind promovaþi tinerii scriitori: Leonida Lari,
Nicolae Dabija, Marcela Benea, Nina Josu, Ludmila Sobieþchi, Nicolae
Esinencu, Dumitru Ciobanu º.a.
A tradus din limba rusã zeci de cãrþi din literatura clasicã ºi
contemporanã (Oameni cu conºtiinþã curatã (partea a doua) de P.
Verºigora, Micul vagabond de I. Greennwood, Cãpitanul Jan Zvãpãiatul
de L. Boussenard, Nãscuþi de furtunã de N. Ostrovski, Mrejele de L.
Krucikovski, Hoþul de piersici de Em. Stanev etc.), filme artistice (Te-
heran-42, Idiot (Dostoievski), Garã pentru doi, O misiune importantã)
º.a.
La Studioul „Moldova-film” a fost redactor la multe filme

– 300 –
documentare ºi artistice (Ultima lunã de toamnã, scenariu: I.Druþã, re-
gia: V.Derbeniov, apreciat cu Premiul Internaþional „Crucea Sudului”,
în Argentina ºi Grand Prix, la Cannes; Aºteptaþi-ne în zori, în regia lui
Em. Loteanu º.a.). A scris scenarii pentru filmele documentare Vasile
Alecsandri, Ciocana Nouã º.a.
Redactor ºi coautor la enciclopediile Chiºinãu (30 de articole), Femei
din Moldova (cca 100 de articole). A redactat volumele Pe drumurile
pribegiei ºi Oameni ºi timpuri de V. ªt. Pirogan, Organizaþia naþionalã
din Basarabia, „Arcaºii lui ªtefan cel Mare” de M. Ursachi º.a.
Colaboreazã cu articole (cca 200) pe diverse teme ºi probleme acute
la publicaþiile: Literatura ºi arta, Mesagerul, Glasul Naþiunii, Flux,
Capitala, Luceafãrul º.a. Membru al Uniunii Cineaºtilor din R. Moldova
(1978).
Distincþii: Maestru emerit al artei din R. Moldova (1992), medalia
„Meritul Civic” (1995), laureat al sãptãmânalului „Literatura ºi Arta”
(1996-2002).
Ion DRON

UN SUFLET DE HAR ºI NEÎMPÃCARE

... Adicã, ce vroiam eu sã spun pânã la urmã? Dacã nu mã înºealã
mintea, tot despre o aniversare trebuia sã vorbesc eu acum, de un
portocal care este un om ºi care omul acesta nu e altul decât Boris
Movilã, un mare singuratic ºi fratele tuturor acelora, pe care destinul l-
a lovit zdravãn peste cãciulã, înhãmându-l la carul rãspunderii ºi datoriei,
sã-l ducã tocmai în culmile dealului, unde se aratã zorii liliachii ºi bate
vânt de împrospãtare pe toate laturile þãrii. Tot de la aceste culmi trebuie,
cã se zãresc anii lui muºcaþi la coamã de o stea buiacã ºi care freamãtã
la numãrul 60! – ani, cu zimþii probãluiþi de toate potãile, versificând în
acest chip, valoarea ºi tãria sacrificãrii lor adevãrate.
Fãrã îndoialã, ar mai fi de spus multe despre Boris Movilã, pentru cã
e un înfocat care îºi mâncã pâinea cu magiunul amar al cinematografiei,
dar sã aºteptãm sã se rotunjeascã SUTA aia, cã vine furtunoasã, ºi
isprãvim noi, cã meritã.
Anatol CODRU
„Literatura ºi arta”, 6.X.1988

CE NU M-A ÎNTREBAT EUGEN CIOCLEA?

...Iu. C. Nu m-ai întrebat dacã nu tânjesc dupã cinematografie. ªi-þi

– 301 –
spun sincer cã tânjesc grozav. Cineaºtii noºtri nu numai cã trãiesc într-
o lume a miracolului ºi a deosebitelor greutãþi cotidiene. ªi sunt oameni
de un curaj deosebit. Nu le fac complimente, le simt lipsa! Numai un
singur exemplu. Patru ani am fãcut ºcoalã la unul dintre cei mai
fenomenali oameni ai noºtri, la un om de-o puritate sufleteascã
deosebitã, de-o credinþã naþionalã ieºitã din comun, dar nedeclaratã,
aºa cum o preferã unii. Boris Movilã este omul care trebuia sã fie
ministru. Dacã am fi pãstrat acea mânã de intelectuali cu vechea
pregãtire, azi nu ne-am fi hârtolat în toate pãrþile ca oamenii beþi.
Reforma învãþãmântului se miºcã prea încet, cãci ne lipseºte voinþa ºi
duritatea lui Boris Movilã. În culturã reforma demult a îngheþat. Fiindcã
ne lipseºte energia ºi elanul lui Boris Movilã, care ºi cu mijloace puþine
ºtie a face lucruri mari... Dar câþi creatori de seamã mai ascunde acea
uriaºã fabricã a filmului, care, sã vedeþi cã se bazeazã nu numai pe
individualitate, ci ºi în aceeaºi mãsurã pe colectiv. Cinematografia nu
e numai cea mai importantã dintre arte, ci în primul rând e artã
colectivã. ªi eu tânjesc dupã acel colectiv...
Iurie COLESNIC
„Lanterna magicã”, nr.19, 1-15.XI.1992

PÃZEA! K.G.B.-ul ATACÃ...

... Deci acum 5-6 ani ni s-a încredinþat o misiune iniþiatã de Mahu,
care consta în filmarea lui Boris Alexandrovici Movilã, redactor sau
regizor (nu mai þin minte ce funcþie exercita) la studioul „Moldova-
film” pentru a-i „depista” relaþiile, precum ºi pentru a-l studia bine
pe dumnealui ºi pe vecinii acestuia, în care scop urma sã i se instaleze
în apartament aparataj secret de ascultare. Mai pe scurt, urma sã
facem o muncã obiºnuitã pentru activitatea K.G.B.-ului din acele
timpuri. Dar caracterul misiunii lãsa sã se înþeleagã faptul cã dl Movilã
este o persoanã ce ar putea prezenta un anume pericol pentru
Moldova. ªi, într-adevãr, peste un timp, dupã efectuarea unui ºir de
mãsuri operative ºi speciale, am putut constata cã numitul Mahu i-a
deschis dlui Movilã, care fãcea o muncã perfect paºnicã ºi care nu
deþinea nici un fel de secrete militare sau de stat, pe lângã toate
fiind ºi în vârstã, un dosar sub titlul „Înaltã trãdare sub formã de
spionaj”. Nu era mare noutate cã în timpuri de tristã amintire sã fie
pus sub urmãrire un colaborator ºtiinþific sau o persoanã care lucra
la o anumitã întreprindere cu restricþii ºi care se aflã în legãturã de
rudenie cu cineva din, sã zicem, Israel sau S.U.A., fiind astfel bãnuit

– 302 –
cã ar putea deveni agent al serviciilor de spionaj al acestor þãri. În
schimb mira faptul cã i se deschidea dosar unei persoane deja
înaintate în vârstã, unui simplu cineast pe motiv cã ar face activitate
de spionaj. În scurt timp am aflat cã Mahu îl învinuia pe dl Movilã
de spionaj în favoarea... României. Aveam, nu? de ce sã ne mirãm.
Ne dãdeam seama de caracterul absurd ºi nefondat al învinuirilor.
Dar tov. Mahu ne cerea „mãsuri active”. ªi astfel se face cã la sugestia
tov. Mahu „spionul Movilã B.A.” a fost încadrat cu filatori. Fiece miºcare
a lui se afla sub observaþia K.G.B.-ului, îi era supravegheat apartamentul,

– 303 –
i se asculta telefonul, i se citea corespondenþa ºi toate aceste acþiuni au
durat destul de mult. Nu putea fi nici vorbã ca el sã poatã pleca undeva
peste hotare. Nu i s-ar fi permis. ªi toate aceste „mãsuri” se realizau „în
interes de securitate a statului” ºi, desigur, fãrã aprobarea procuraturii.
Am spus cã ne vom opri doar la un caz...
Un fost colaborator al secþiei a 7-ea a K.G.B.-ului R.S.S.M.
„Þara”, 26 mai 1992.

„POVARA BUNÃTÃÞII NOASTRE”...

Bine a zis, acum 30 de ani în urmã, înþeleptul nostru scriitor Ion
Druþã. El a sesizat atunci niºte procese ºi fenomene sociale, pe care noi
nu le observam, iar astãzi ele ne strivesc, ne asfixiazã.
Lipsiþi de intelect
Era pe la sfârºitul lui martie începutul lui aprilie 1944, când Armata
Roºie a „eliberat” raioanele din nordul Basarabiei de la ocupanþii români.
La vârsta de numai 16,5 ani, cu 4 clase de liceu teoretic „Ion Creangã”
din Bãlþi, am fost numit învãþãtor în satul meu natal Hâjdieni, raionul
Glodeni, sat bogat care pe atunci avea vreo patru mii de locuitori.
Þin minte ca acuma, cã din cei circa 15 învãþãtori buni, majoritatea
absolutã basarabeni (Handrabura, Chiaburu, Livovschi º.a.), toþi au
plecat, au fugit peste Prut, în România, unde au fost repartizaþi pe judeþe,
cazaþi ºi aranjaþi la lucru în ani foarte grei pentru þarã. Ei n-au vrut sã
rãmânã sã dea ochii a doua oarã cu satrapii lui Beria ºi Stalin. Le era
fricã de anul ’40, când au fost arestaþi 11 mii de intelectuali, fricã de
Siberia, unde în 1941 au fost deportate 5000 familii ºi 53 mii de tineri
duºi la muncã forþatã.
Satul meu n-a fost o excepþie. În 1944 din Basarabia s-au evacuat în
România circa 10 mii de învãþãtori ºi medici, au plecat câteva sute de
mii de gimnaziºti ºi liceeni, pãrinþii lor, specialiºti, aproape toþi
intelectualii, cei mai buni gospodari, vreo jumãtate de milion de oameni.
Satele ºi oraºele noastre au rãmas fãrã intelectualitate tehnicã,
ºtiinþificã ºi artisticã. Printre cei plecaþi erau ºi viitoarele mari somitãþi
ale neamului românesc: academicianul Gleb Drãgan, lingvistul E.
Coºeriu, scriitorul Paul Goma, mitropoliþii de Oltenia Vornicescu ºi de
Ardeal Plãmãdealã ºi alte zeci ºi sute de personalitãþi marcante,
împrãºtiate în toatã lumea. S-a creat o lipsã totalã de intelectuali.
Din cei puþini rãmaºi aici unii au ajuns în Siberia, alþii în anii 40-
50 au fost decimaþi moraliceºte în numeroasele campanii ideologice
contra rãmãºiþelor româno-burgheze, monarhiste: N. Costenco, I.

– 304 –
Vasilenco, E. Rusev, N. Corlãteanu, L. Deleanu, V.Coroban, G.
Meniuc, M. Grecu, P. Zadnipru, A. Ablov, A. Corobceanu, L. Cemârtan,
T. Cibotaru ºi mulþi alþi cunoscuþi ºi necunoscuþi opiniei publice. Rãsfoiþi
presa timpului, mai ales „Sovietskaia Moldavia” ºi „Moldova Socialistã”
ºi o sã vã cutremuraþi de învinuirile aduse multor intelectuali basarabeni.
Am fost lipsiþi de intelectualitate, de culturã, de istorie ºi tradiþii.
Atunci a început, când în toate centrele raionale strada principalã era
plinã de raiuri (raicom, raispolcom, raiono, raifo, raizdrav, raizo, rai...
rai... rai), în care toþi ºefii erau ruºi sau moldoveni, rãmaºi dupã mãcelul
din 37 organizat de Stalin în Transnistria, membri de partid, privilegiul
pe care basarabenii încã nu-l aveau, deci, atunci a început procesul de
deznaþionalizare, rusificare, mancurtizare, dispariþia memoriei noastre
istorice, rezultatele cãreia le culegem azi cu vârf ºi îndesat.
Ocupaþia sovieticã ºi plecarea intelectualitãþii noastre în România
a fost prima loviturã de moarte aplicatã demnitãþii noastre de om ºi
celei naþionale a basarabenilor. Atunci în capul mesei s-au cocoþat
veneticii, cu mici excepþii, ºi mediocritatea noastrã, ignoranþa, trãdarea,
licheismul, minciuna ºi forþa brutã.
Iatã o problemã dureroasã, care ar trebui sã fie analizatã ºi prezentatã
obiectiv de onoraþii noºtri istorici, sã deschidã ochii mulþimii la aceastã
tragedie, trecutã ca ºi multe altele ce vor urma sub tãcere ºi þinute în
arhivele statului sub ºapte lacãte timp de o jumãtate de secol de cãtre
fosta conducere antinaþionalã a Moldovei Sovietice.
Dezmoºteniþi, pauperizaþi!...
În 1944, dupã „eliberare”, în Basarabia în câteva luni au fost recrutaþi
ºi mobilizaþi peste 300 de mii de bãrbaþi ºi, dupã o scurtã pregãtire
militarã, au fost trimiºi la front. Au luptat, o treime din ei au murit,
ceilalþi rãniþi ºi teferi s-au întors acasã. Dar pânã la asta toþi au trimis
acasã scrisori în trei colþuri cu alfabet latin ºi eu le citeam mai ales
femeilor în vârstã.
Noi toþi eram de naþionalitate românã, iar peste noapte am devenit
moldoveni, limba românã a devenit moldoveneascã, iar alfabetul latin
a fost înlocuit cu cel rusesc fãrã nici un fel de plebiscit ºi fãrã nici un fel
de þipete din partea noastrã, cã se cheltuie miliarde de ruble din bugetul
statului.
De acu în ’44 la poarta þãrancelor moldovence veneau activiºti, care
le sileau sã achite cât mai repede impozitul în naturã (gospostavca):
pâine, carne, lapte, lânã, ouã, fructe, legume º.a., impozit, care pânã la
urmã îi înnebuni cu totul pe þãrani. În ’46 a mai început ºi lunga perioadã

– 305 –
a împrumuturilor de stat, care au þinut timp de 10 ani. Þãranii au fost
acei care au suportat toate vitregiile soartei, ei constituiau atunci marea
majoritate a locuitorilor din republicã. Ca sã achite obligaþiile
împrumutului ei trebuiau sã vândã vacã, purcel ºi cãþel.
În ’46-’47 a mai dat ºi seceta, care a provocat o foame groaznicã.
Cu toate astea grupuri de haidãi din sat în frunte cu reprezentantul
raionului (upolnomocenîi) mãturau podurile, saraele, cotrobãiau prin
sobe, cuptoare, sub podele, sãpau în grãdini ºi cãutau pâine, luau tot ce
gãseau. Nu-i impresionau nici bocetele ºi blestemele femeilor, nici
þipetele copiilor, nici privirile disperate ºi înjurãturile bãrbaþilor. Au fost
aproape doi ani de coºmar, în care oamenii au murit ca muºtele, în
primul rând copiii ºi bãrbaþii veniþi de pe front. În fiecare sãptãmânã în
primãvara lui ’47 tãiam din catalog câte un nume de copil mort de
foame, toþi ceilalþi erau umflaþi, distrofici.
Foame în þarã, peste Prut, n-a fost, a fost greu. La noi însã ea a luat
proporþii colosale, a fost o tragedie naþionalã, provocatã artificial de
conducerea antinaþionalã de venetici ºi lachei, care conºtient au trimis
în mormânt un sfert de milion de români, de circa 2-3 ori mai mulþi
decât au murit pe front. Foamea, care a cosit lumea în dreapta ºi în
stânga, a fost a doua mare loviturã de îngenunchere a neamului
nostru.
Peste un an, în ’49, a început al treilea calvar al poporului nostru –
deportãrile, exproprierea ºi colectivizarea. Þãranii erau chemaþi la
Sovietul sãtesc sã scrie cereri de intrare în colhoz, ei refuzau cã nu ºtiau
ce-i asta. Erau þinuþi în beciuri, la rece, lãsaþi acasã sã vorbeascã cu
soþiile ºi iar chemaþi la Sovietul sãtesc. A doua zi începea totul de la
început ºi tot aºa. Oamenii nu vroiau sã-ºi dea pãmântul, vitele ºi
uneltele de muncã, pe care le fãcuse ºi le cumpãrase, rupând bucãþica
de la gurã. ªi iar ameninþãri cu Siberia, ºi iar beciuri. ªi majoritatea nu
vroia. Intraserã cei sãraci, fãrã nimic, dar ei erau puþini.
ªi atunci a fost aplicatã, ca în fundul Rusiei la sfârºitul anilor 20, legea
lui Stalin – lichidarea chiaburimii ca clasã. În iunie au început deportãrile.
Într-o noapte peste 11 mii de familii a celor mai buni gospodari de la sate
ºi intelectuali din oraºe au fost expulzaþi în Siberia, la cercul polar.
Concomitent, începând din 1944, la muncã forþatã au fost trimiºi 80 mii
de tineri. Dupã acest act de genocid, condamnat de 4 ori ºi de marele
scriitor rus A.Soljeniþin în opera sa capitalã „Arhipelag gulag”, când în
basarabeni a fost bãgatã frica-n oase pentru multe decenii ºi generaþii,
þãranii au intrat în colhoz, dând pãmântul, vitele de muncã, uneltele de
producere, rãmânând cu gãini, cãþel ºi pisicã la casã. Eu am dat vreo 8,5

– 306 –
ha de pãmânt al pãrinþilor, iar casa mi-a fost luatã cu hapca, am fost
dezmoºtenit pentru ce mã judec cu statul de 40 ani. Pentru þãranii
basarabeni fenomenul acesta a fost egal cu un cataclism, sfârºitul lumii,
pentru cã era însoþit ºi de distrugerea ºi pângãrirea bisericilor ºi
mãnãstirilor, nimicirea altarelor, a icoanelor ºi a cãrþilor sfinte. Actul
acesta barbar, sãlbatic, de genocid, a fost o a treia loviturã mortalã,
materialã ºi spiritualã, datã poporului nostru jefuit, impilat ºi lipsit de
demnitate de om ºi naþionalã, act care a demascat trãdarea, licheismul ºi
laºitatea politicii criminale a guvernanþilor de atunci din republicã.
Morþii pe front ºi invalizii, birurile, împrumuturile ºi foamea, arestãrile,
deportãrile ºi colectivizarea – dezmoºtenirea ºi pauperizarea – toate
calamitãþile ºi atrocitãþile astea s-au abãtut asupra basarabenilor ºi
bucovinenilor „eliberaþi” numai în decurs de 5 ani. La un astfel de
mãcel e greu sã reziste un popor, dar mite un individ. ªi aceste crime,
care au costat viaþa a peste 400 mii de români, au fost trecute sub tãcere
ºi mulþi din istoricii noºtri, la comanda guvernatorilor le-au botezat
„eliberare” ºi „ajutor dezinteresat frãþesc”. Da, au avut dreptate: ne-au
eliberat de pãmânt, de demnitate, de viaþã, pe mulþi ne-au mutat din
Basarabia sã trãim în Siberia. Aºa e când istoria e cenuºãreasã, minciuna
e argumentul veneticilor, e cucoanã ºi stãpânã în casa noastrã, iar þara
e condusã cu bâta.
Toatã pasãrea pre limba ei piere.
Jocul de-a naþiunea
Ce-aþi zice dacã astãzi italienii ar þipa în gura mare cã ei sunt florentini,
neapolitani, veneþieni, sicilieni ºi nu italieni? Închipuiþi-vã cã nemþii ar
striga la congrese cã sunt bavarezi, pomerani, vestfalieni, prusaci ºi nu
nemþi; francezii ar susþine morþiº cã sunt provansali, normanzi, alsacieni
etc., iar ruºii sunt moscoviþi, novgorodieni, pscoviteni sau kievleni ºi
nici într-un caz nu sunt ruºi? Cele enumerate mai sus au fost în evul
mediu timp de câteva sute de ani principate, cnezate, state feudale,
relativ independente, care uneori au luptat între ele, alteori se uneau
împotriva unui duºman comun.
Ca naþiuni ºi state moderne Anglia, Franþa, Spania ºi mai apoi Rusia
– toate foste mari imperii, care au ocupat ºi stãpânit numeroase
pãmânturi ºi popoare strãine, s-au format douã-trei sute de ani în urmã,
pe când Italia, Germania, România º.a. s-au constituit ceva mai târziu –
130-150 de ani, când ºi în aceste þãri a început sã se dezvolte societatea
capitalistã ºi s-au constituit nu prin plebiscit, ci deseori la voinþa unor
mari lideri naþionali sau chiar pe calea armelor, ca în Germania ºi Italia.

– 307 –
 Noul sistem economic, social ºi politic a unit comunitãþi de oameni
ºi popoare, care aveau trãsãturi comune: un teritoriu, o limbã, o istorie,
o provenienþã etnicã, o culturã, o religie, tradiþii ºi alte particularitãþi.
Se ºtie cã România s-a format ca naþiune modernã ºi stat unitar la
mijlocul secolului trecut, în urma unirii Moldovei, Munteniei,
Transilvaniei, Olteniei, Banatului º.a., foste principate ºi state feudale,
pãmânturi ºi locuitori care au avut ºi au comun multe trãsãturi
caracteristice, enumerate mai sus.
Pentru oamenii normali, cu o mentalitate nedeformatã, cu o judecatã
sãnãtoasã, cu puþinã carte ºi oneºti, fãrã interese meschine ºi ambiþii
personale – totul e logic ºi firesc. Pe lume, însã, mai sunt ºi altfel de
oameni, altfel de lideri de partide ºi conducãtori de stat.
Numeroase documente din trecut mãrturisesc cã timp de peste 100
ani de ocupaþie ruseascã a Basarabiei mulþi savanþi, oameni politici ºi
guvernanþi din secolul trecut îi numeau pe basarabeni – români.
În anii cincizeci ai secolului nostru la Academia de ªtiinþe au avut
loc douã conferinþe, la care au participat celebri lingviºti sovietici din
Moscova, Kiev ºi Leningrad, care au afirmat sus ºi tare cã nu existã
douã limbi, ci una – românã. Ei au mai spus cã politica a douã limbi
urmãreºte scopuri ideologice, ea n-are nimic comun cu ºtiinþa ºi teoria
aceasta poate fi folositã numai în scopuri interne, cu ea nu poþi ieºi
peste hotare, cã te compromiþi.
Atunci conducerea reacþionarã a republicii a ignorat ºi condamnat
concluziile savanþilor ºi a continuat sã divizeze naþiunea românã ºi limba
ei în douã, peste zidul chinez de la Prut sã-l punã ºi pe cel de la Berlin,
sã nu treacã peste el nici pasãrea. Cuvântul „român” era izgonit de
peste tot, din cauza lui nu se mai putea edita literatura clasicã. Poporul
a fost înºelat ºi mancurtizat mai departe.
Astãzi, din pãcate, în linii mari, în problemele naþionale se repeta
aceeaºi politicã din anii regimului totalitar comunist.
„Casa noastrã – Republica Moldova”, prezenþa ºi rolul politic nefast
al lui I. Druþã, atacat necruþãtor zeci de ani de cerberii realismului so-
cialist ºi ai ideologiei marxist-leniniste, cuvântarea tendenþioasã a
preºedintelui M. Snegur ºi ale celorlalþi delegaþi, unele declaraþii
revizioniste din campania electoralã ale liderilor agrarieni, afirmaþiile
mincinoase ºi fariseice antinaþionale ale liderilor socialiºti ºi „Edinstvo”
continuã aceeaºi politicã românofobã de existenþã a douã naþiuni, a
douã limbi, a douã culturi º.a.m.d., necesitatea unei graniþe cu un zid
înalt de sârmã ghimpatã la Prut ºi o lipsã totalã a ei la rãsãrit.
Gândurile ºi intenþiile sunt destul de strãvezii: noi nu mai suntem o

– 308 –
naþiune românã, nu mai vorbim aceeaºi limbã, nu mai suntem o parte
din acelaºi stat; noi vrem sã ne întoarcem înapoi cu 140 de ani în urmã
la Moldova noastrã feudalã, exact cum ar zice un erou dintr-un roman
fantastic, cã el vrea sã se întoarcã înapoi la adolescenþã ºi tinereþea de
altã datã. Pe un erou de roman l-am mai înþelege, cã e o ficþie, dar pe
niºte conducãtori de stat, mai ba! E mai mult ca fantastic, e caraghios,
e absurd! Mai întâi, acolo unde vor ei sã se întoarcã e maximum o
treime din acea Moldovã.
Conducerea, în mod obiectiv, confirmã adeziunea ei la protocolul
adiþional secret, semnat tâlhãreºte la miez de noapte de cãtre Molotov-
Ribbentrop, la ordinul celor doi dictatori sângeroºi de împãrþire ºi
cotropire a unor teritorii ºi popoare strãine. Conducerea republicilor
baltice au cerut insistent pânã acest act criminal a fost abrogat. Deputaþii
noºtri la Moscova au tãcut pentru cã el la mulþi din ei ºi atunci ºi acuma
le convine.
Dar logica vieþii ºi istoria ne spune cã naþiunile ºi limbile lor nu se
creeazã peste noapte, nici prin decrete, plebiscite sau interese ºi ambiþii
personale, ci prin firea lucrurilor în decurs de sute ºi mii de ani.
Cronicarii, istoricii, clasicii literaturii noastre româneºti n-au scris în
douã limbi, ei n-au avut douã naþionalitãþi – moldoveneascã ºi românã.
Genialul exponent al neamului nostru Mihai Eminescu a spus scurt ºi
clar: „De la Nistru pân’ la Tisa, tot românul plânsu-mi-sa...” ºi „Suntem
români ºi punctum”. A. Soljeniþân, trãind în America, în manifestul sãu
politic din 1990 ne-a spus cine suntem ºi cu cine sã ne unim. Pãi, tocmai
de aceºti oameni geniali se tem ºi fug conducãtorii noºtri de azi ºi
consilierii lor.
Dupã aproape o jumãtate de secol de ocupaþie sovieticã, nemþii din
Germania democraticã au dãrâmat zidul din Berlin ºi s-au unit cu Patria-
mamã – Germania Federativã: vietnamezii au fãcut acelaºi lucru; tot
aºa au sã procedeze ºi coreenii din cele douã Corei. Ei sunt mai culþi,
mai civilizaþi, ei au mai multã demnitate omeneascã ºi conºtiinþã
naþionalã. Noi suntem mai prejos, suntem manipulaþi de oricine, cã nu
ºtim cine suntem. Ne-am rãtãcit cu totul, suntem ciulini, târtani.
Nu sunt român, sunt moldovean, este egal cu nu sunt rus – sunt
moscovit; nu sunt neamþ, ci bavarez; nu sunt francez, ci normandez;
nu sunt italian, ci napolitan ºi tot aºa mai departe. E caraghios, nu-i
aºa? Am ajuns de râsul gãinilor, lumea ar trebui sã ne plângã de milã,
cã ne dezicem de þarã ºi de neam, nu ºtim de unde venim ºi încotro ne
ducem. Poporul care nu-ºi cunoaºte istoria ºi trecutul nu are viitor, -

– 309 –
zicea A. Puºkin. La care se poate adãuga cã n-are nici geografie.
Rezultatele alegerilor parlamentare ºi ale plebiscitului sunt un final tragic
al politicii de 50 de ani de deznaþionalizare ºi mancurtizare a poporului.
Domnii istorici P. Bârnea, C.Stratievschi, V. Þaranov, V. Stati ar
trebui sã-i lãmureascã poporului problema formãrii naþiunilor ºi statelor
moderne, cã prea orbecãim. Ei însã rãscolesc cu înfrigurare cronicile ºi
scotocesc cu acul ca într-o nucã învãscutã cuvintele moldovean ºi
moldovenesc cu alte gânduri de-a otrãvi ºi mai departe mentalitatea
poporului nostru din Basarabia.
Consecinþele unei astfel de activitãþi de falsificare a istoriei ºi de
transformare a ei într-o servitoare a guvernanþilor a dus deja la pierderea
Transnistriei ºi a moldovenilor de acolo.
Pentru ei e puþin, mai vor ºi o Basarabie. O fac din ignoranþã sau din
fariseism, rezultatul e acelaºi. E caraghios, e ruºine! Cum ºi-o face omul
nu i-o face nimeni. Dar viaþa nu iartã nimic. Vom nimeri la zidul infamiei
ºi vom fi blestemaþi de urmaºi.
Unde dispar moldovenii?
Imperiul þarist, apoi cel sovietic, au promovat din plin politica ºovinã
de expulzare, rusificare ºi de exterminare fizicã a naþionalitãþilor mai
mici de pe teritoriile ocupate ºi anexate, sub pretextul de eliberare. Iatã
ce scria þarul Alexandru I la 5 august 1812: „Rãzboiul prelungit 5 ani
între împãrãþia Rusiei ºi Poarta Otomanã acum mulþumitã þie celui Prea
Înalt s-a isprãvit cu noroc, pacea s-a încheiat. Aceastã dãruitã nouã de
la Dumnezeu pace a adus împãrãþiei Ruseºti însemnate foloase, bãgând
în hotarele ei o faþã de pãmânt roditor ºi numeros de oameni... în care
se aflã cetãþile cele vestite: Hotinul, Benderul, Chilia, Ismailul,
Akkermanul ºi alte multe oraºe de negoþ...”. Þarul s-a exprimat destul
de clar. I-a cãzut o manã din cer.
În decurs de un secol guvernul þarist prin diferite metode a reuºit sã
strãmute mii de basarabeni spre rãsãrit, pânã la Extremul orient,
concomitent aducând aici, mai ales în judeþele de sud, mii de coloniºti
de toate naþionalitãþile: gãgãuzi, bulgari, nemþi, ucraineni º.a. Ei erau
privilegiaþi, la început erau scutiþi de impozite, iar feciorii lor scutiþi de
armatã, apoi plãteau impozite de 2-3 ori mai mici ca moldovenii, ca sã
prindã rãdãcini.
Autohtonii erau strâmtoraþi ºi marginalizaþi în toate: guvernatori erau
numiþi numai generali ruºi, feudalismul ºi iobãgia înfloreau, impozitele
erau mari; þãranii din raioanele de nord ºi din centru erau fãrã pãmânt,
familii întregi erau expulzaþi spre rãsãrit; limba românã a fost exilatã

– 310 –
din instituþiile de stat ºi organizaþiile obºteºti, apoi din ºcoli, apoi din
biserici ºi înlocuitã cu cea rusã; capii bisericii, mitropoliþii, încãlcându-
se canoanele bisericeºti, erau ºi ei ruºi, iar unul din ei, P. Lebedev, a
strâns literatura religioasã în limba românã din biserici ºi mãnãstiri ºi a
fãcut focul cu ea; analfabetismul populaþiei a atins cifre record: 90% -
bãrbaþi ºi 98% - femei; în oraºe moldovenii constituiau 15%. În felul
acesta guvernul þarist a reuºit sã reducã ponderea populaþiei române în
Basarabia de la 93% pânã la 80%.
Însã istoricii sovietici afirmau cã în secolul al XIX-lea în Basarabia
economia ºi cultura s-au dezvoltat, s-a format naþiunea moldoveneascã.
Poate oare fi numitã naþiune o populaþie analfabetã ºi fãrã intelectualitate,
ruptã, izolatã de centrele ei istorice ºi culturale ca Iaºi, Suceava, Putna
º.a., iar un loc de exil numitã provincie dezvoltatã? Nu cumva cealaltã
afirmaþie a lui V. Lenin „Rusia e temniþa popoarelor” e mai justã? Dar
dacã comparãm Basarabia din sec. XIX cu cealaltã jumãtate de Moldovã
de peste Prut, atunci e clar cã avem de a face cu un act de cotropire ºi
ocupaþie a acestui pãmânt ºi de rusificare ºi exterminare a acestui popor,
despre care de nenumãrate ori au vorbit K. Marx ºi F. Enghels.
Peste puþin timp, în 1924, la Balta, I. Stalin, succesorul fidel al politicii
ºovine þariste de cotropire a pãmânturilor strãine, cu gând diabolic a
format Republica Sovieticã Socialistã Autonomã Moldoveneascã, la
care a alipit Basarabia ºi Bucovina, smulse în 1940 de la þara vecinã
România, iar mai apoi la imperiul sovietic a fost anexatã întreaga
Românie. Cu alte cuvinte RSSAM a fost un pretext cu intenþia de a
înghiþi toatã naþiunea românã.
Populaþia de peste 700 mii de moldoveni din Transnistria a fost supusã
la grele încercãri. În 1931-33 au fost deportaþi circa 20 mii de oameni,
60 mii au murit de foame, 20 mii au fugit peste Nistru, în Basarabia. Un
adevãrat genocid. Atunci a început politica de divizare a naþiunii române
în douã: în români ºi moldoveni, pentru ca ultimii sã fie deznaþionalizaþi,
rusificaþi ºi mancurtizaþi. Argumente? Poftim.
Pânã în anul 1940 în RASSM erau 14 raioane cu circa 250 de state
mari de moldoveni, care se întindeau pânã la Bug. Unul din ele era
Valea Hoþului, baºtina lui A. Marinat, care, conform spuselor dumnealui,
avea trei biserici. Toate astea au fost fixate într-o hartã de prin anii 30,
publicatã acum doi ani în sãptãmânalul „Literatura ºi arta”.
În 1940, la sesiunea Sovietului Suprem al U.R.S.S., la care din
Basarabia ºi Bucovina au fost invitaþi 7 moldoveni ºi 19 ruºi ºi ucraineni,
I. Stalin i-a dãruit Ucrainei 9 din cele 14 raioane ale RASSM, plus
Bucovina de Nord, Þinutul Herþa ºi judeþele de sud ale Basarabiei, adicã

– 311 –
o treime din teritoriul noii republici unionale R.S.S.M. cu o suprafaþã
de 17 mii km2 ºi cu o populaþie de peste 1 milion de oameni, ca Ucraina
sã fie mai mare ºi sã aibã ieºire la Dunãre. În urma acestui fapt la sesiune
toþi au aplaudat furtunos. Aºadar, în stânga Nistrului au rãmas numai 5
raioane cu câteva zeci de sate moldoveneºti. Dar ce s-a fãcut cu celelalte
câteva sute de sate? Unde au dispãrut câteva sute de mii de moldoveni?
Cine i-a înghiþit? Nemþii, turcii, românii? În sudul Basarabiei ºi în
Bucovina pânã la ocupaþie populaþia românã era majoritarã. În 1940
Gorkin, secretarul prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., într-o
informaþie trimisã lui Malenkov, secretar al C.C. al P.C.U.S. menþiona
cã populaþia ucraineanã în Ismail constituie 4-6%.
Cu toate acestea în iulie 1940 în Basarabia ºi Bucovina, recent ocupate
de imperiul sovietic, în cele 10 comitete executive judeþene au nimerit
4 moldoveni, iar în cele de partid numai 2. Protestul lui Dimitrov,
preºedinte la Kominternului, la o astfel de nedreptate trimis lui N.
Hruºciov a rãmas fãrã nici un rãspuns.
Dupã o astfel de politicã antinaþionalã timp de 45 de ani populaþia
românã din teritoriile din Ucraina a devenit minoritarã, e lipsitã de cele
mai elementare drepturi naþionale ºi e pe cale de dispariþie. Ce minune
e ºi asta? Cine îi înghite ºi aici, în Basarabia ºi Bucovina, pe români?
Sau în 1944 la posturile de primi secretari de raioane de partid din
Basarabia erau 25 ruºi ºi 9 moldoveni.
În Moldova Sovieticã erau 4 oraºe mai mari cu o populaþie de peste
100 mii de locuitori. În perioada postbelicã ele au fost invadate de
strãini în aºa mãsurã, încât moldovenii au devenit minoritari ºi numãrul
lor s-a redus la 50% la Chiºinãu, mai puþin de 40% la Bãlþi, 30% la
Tighina ºi 20% la Tiraspol. Fiind la conducere cei veniþi au rusificat
învãþãmântul aproape complet, mai ales în oraºe. În Chiºinãu erau 19
grãdiniþe moldoveneºti ºi 112 ruseºti, 15 ºcoli moldoveneºti, 30 ruseºti
ºi vreo 30 mixte, majoritatea cu conducere rusã, la Tighina – 1 ºcoalã,
a Râbniþa – 1 ºcoalã, la Tiraspol – 1 ºcoalã. Dupã numãrul moldovenilor
cu studii superioare la mia de locuitori republica ocupa locul al 14-lea,
al doilea de la coadã din U.R.S.S. Moldovenilor de la sate nu li se fãcea
la oraºe nici înscriere, nici de lucru nu aveau. Ei erau expulzaþi spre
rãsãrit. Pentru aceastã operaþie de reducere a lor în propria þarã la Sovietul
Miniºtrilor exista un departament special al lui Damaskin, care se stãruia
din rãsputeri sã expulzeze cât mai mulþi moldoveni la rãsãrit cu fanfare
militare la gãri.
În urma unei astfel de politici antinaþionale în perioada postbelicã
populaþia moldoveneascã a crescut numai cu circa 45%, pe când cea

– 312 –
ucraineanã cu 120%, iar cea rusã cu 180%. În locul fiecãrui moldovean
plecat la Rãsãrit veneau 3-5 strãini ºi se opreau numai în oraºe. Iatã de
ce ponderea moldovenilor în perioada postbelicã s-a redus de la 80%
la 65%. Deci, datoritã numeroaselor „eliberãri” ale românilor de sub
români, „ajutorului permanent ºi dezinteresat” din partea fratelui mai
mare în decurs de 150 ani noi am ajuns cu 35% sau cu circa o treime
mai puþini faþã de populaþia totalã din republicã. Zãu, cineva din mare
dragoste ne înghite pe un capãt! Oare istoricii noºtri n-au nimic de spus
despre toate acestea cinstit ºi onest. Oare ei nu pot fi bãrbaþi, n-au nici
un pic de curaj? ªi nici ruºine?
A. Soljeniþân, marele exponent spiritual al poporului rus de la sfârºitul
sec. XX, în cartea sa „Arhipelag gulag” se opreºte de 4 ori la soarta
tragicã a basarabenilor deportaþi la Cercul Polar ºi la intenþiile lui I. Stalin
de a-i lichida complet. ªi sã vezi, tot noi suntem numiþi extremiºti,
naþionaliºti ºi chiar fasciºti, pentru cã am îndrãznit sã atentãm la privilegiile
celor veniþi, sã cerem egalitate în drepturi cu ei. Lucrul acesta i-a supãrat
foc, au fãcut greve, când moldovenii munceau; ei au pornit rãzboi
împreunã cu cazacii ºi puºcãriaºii, veniþi din închisorile din Rusia; ne-au
rãscroit pãmântul încã o datã dupã Stalin ºi Hitler, aºa cum au vrut ei; ºi-
au fãcut state, au sã-ºi facã ºi bazã militarã, criminali ruºi din Þãrile Baltice
au fugit la noi ºi au devenit miniºtri; tot la Tiraspol, ca la ei acasã, au
venit toate figurile reacþionare din fostul Imperiu Sovietic, iar noi umblãm
gârboviþi, cu capul plecat, pupând mâna ºi caftanul celor de la rãsãrit,
fãcând mereu comisii de conciliere, în frunte cu ºefii actuali. Ce era sã le
mai cedãm? Chiºinãul ºi Bãlþul? Pãi ele nu-s ale noastre. În 4 ani ei n-au
vrut sã înveþe 400 de cuvinte româneºti, ei râd de noi cã termenul de
atestare de cunoaºtere a limbii de stat pentru 1-2% din ei a fost amânat
sau anulat. κi bat joc ºi au de cine. Iatã de ce noi dispãrem.
Cât de superioare sunt popoarele ºi conducerea lor din Þãrile Baltice.
Ele sunt libere. Noi am fost într-o situaþie mai favorabilã decât ei, am
avut în spate Þara Româneascã cu 25 milioane de fraþi de sânge, dar ce
folos? Am pierdut totul, dacã n-am avut cap. Ba mai mult, în prezent
mulþi lideri promoveazã o politicã antiromâneascã, atâta românofobie,
vor un alt imn, plâng dupã alfabetul chirilic pentru o limbã de
provenienþã latinã, rãspândesc minciuni cã se închid ºcolile ruseºti, cã
în ele se predã în limba românã, cã e nevoie de prima limbã de stat –
rusa, cã fraþii de peste Prut nu ne-au dat nici un fel de ajutor (ce-am
vãzut la televizor în timpul rãzboiului de la Nistru a fost un miraj) ºi
alte absurditãþi ºi bazaconii. Nostalgie ºi lacrimi dupã fostul Imperiu
sovietic.

– 313 –
 În ce prãpastie economicã ºi politicã ne-a înfundat conducerea
republicii prin politica ei antinaþionalã! Noi am pierdut ºi demnitatea ºi
pãmântul. Acesta e rezultatul trãdãrii, servilismului, deznaþionalizãrii
ºi mancurtizãrii cetãþeanului ºi naþiunii.
Un alt factor decisiv în procesul de nimicire ºi dispariþie a naþiunii
române în partea de est a þãrii. În articolul sãu „Un prag psihologic pe
care minoritatea rusã nu-l poate depãºi”, trimis din Paris ºi publicat de
curând în „Literatura ºi arta”, Eugen Holban a fãcut o analizã ºi niºte
constatãri extrem de exacte referitoare la naþiunea rusã ºi rolul ei în
teritoriile ocupate de la vecini de cãtre Rusia þaristã ºi Imperiul sovietic:
„Imperiul rus s-a nãscut cucerind ºi a supravieþuit veacuri prin cuceriri.
Istoria ruºilor este o istorie a cuceririlor...
Destrãmarea U.R.S.S., prãbuºirea comunismului ºi crearea celorlalte
14 republici independente i-a gãsit pe neaºteptate pe cei 25 mil. de ruºi
stabiliþi în aceste republici de mai mulþi sau mai puþini ani într-o situaþie
de naþiune minoritarã. Acest nou statut, cãpãtat „de facto” i-a
descumpãnit ºi dezorientat.
În ciuda drepturilor lingvistice ºi culturale, inclusiv drepturile
generale ale omului ce le-au fost acordate în Þãrile Baltice ºi, în spe-
cial, în Republica Moldova, unde cunoaºtem mai bine situaþia,
minoritatea rusã s-a arãtat refractarã. În aceºti doi ani ea ne-a dovedit
cã nu poate sã depãºeascã acest prag psihologic, respectiv, trecerea
de la situaþia de naþionalitate dominantã la cea de minoritarã cu
drepturi egale.
În ce priveºte Republica Moldova, afirmãm pe baza legislaþiei
existente acolo, cã largile drepturi lingvistice ºi culturale acordate
minoritãþii ruse ºi celorlalte axeazã acest tânãr stat în fruntea þãrilor în
ce priveºte drepturile minoritãþilor ºi drepturile omului.
În pofida acestor drepturi acordate – minoritatea rusã nu le
acceptã ºi nu vrea sã le respecte. Ea nu vrea sã renunþe la poziþia de
naþiune dominantã – cu toate privilegiile ce-i revin, ea refuzã pur ºi
simplu egalitatea în drepturi. Ne aflãm în faþa unei situaþii unice.
Numeroase minoritãþi din lume luptã pentru a obþine egalitatea în
drepturi, afarã de minoritatea rusã, care o respinge. Ea nu poate sã
renunþe la orgoliul ºi mândria de naþiune, care de veacuri a cucerit
teritorii strãine ºi popoare pe care le-a condus...” 13% de ruºi au
acaparat peste 50% din posturile de conducere din economia ºi cultura
republicii.
„Prezenþa armatelor ruseºti pe teritoriul Þãrilor Baltice ºi ale
Republicii Moldova menþine încordarea ºi incitarea la nesupunere.

– 314 –
Acesta este adevãrul ºi nu pretinsul „naþionalism agresiv”... Aici se
aflã, dupã pãrerea noastrã, cauza tuturor relelor...”
Domnilor guvernanþi! Fiþi ºi voi o datã bãrbaþi, puneþi piciorul în
prag, bateþi cu pumnul în masã, apelaþi la toate organizaþiile
internaþionale ºi veþi vedea c-o sã fim stimaþi ca oameni ºi ca naþiune,
în caz contrar suntem niºte cârpe. Singuri ne semnãm sentinþa, ce ruºine!
Iatã la ce ne-a dus bunãtatea noastrã fãrã discernãmânt. Ea a devenit o
povarã, ca o piatrã de moarã, care ne apasã, ne striveºte, ne asfixiazã.
„Literatura ºi arta”, 1994
PRIN FALSIFICÃRI ºI MINCIUNI
Sãraca limbã românã! În biata noastrã Moldovã, în decurs de peste
50 de ani, au sucit-o, au cârnit-o, au boþit-o pânã au învineþit-o ºi au
tãiat-o în multe bucãþi, ca sã facã pe plac tuturor conducãtorilor autohtoni
ºi celor venetici, pânã când în Transnistria ºi în raioanele de sud ºi de
nord ale Basarabiei a dispãrut, iar în cele din centru, mai ales în oraºe,
e pe cale de dispariþie. ªi asta s-a fãcut cu mâinile multor „savanþi” de-
ai noºtri ºi, mai ales, istorici, lingviºti, literaþi, ziariºti, care au „dovedit”
lumii cã din 1944 a mai apãrut o limbã romanicã – moldoveneascã, de
parcã am fi fost un trib african, care am apãrut pe lume din junglele
ecuatoriale. O astfel de bãtaie de joc faþã de limbã nicãieri în lume nu
existã.
Suntem foarte bogaþi în limbi: una peste Prut, alta în Basarabia ºi o a
treia, cea mai purã moldoveneascã, peste Nistru. Cum s-a fãcut limba
moldoveneascã dupã represiunile lui Stalin din 1937 spunea I. D.
Ciobanu: S-o îngrãmãdit nãrodul în izbã ºi o votat pentru chiroºcã,
cheatru, gâtlegãu, seaun, hiþel, mâneºterguri, seapã, de apã nãscãtor,
lojitor º.a. Parcã suntem din Patagonia.
Ciobãnismul, ca fenomen ºi mentalitate tipice, a servit cu trup ºi
suflet guvernanþilor de atunci ºi datoritã lui au fost mankurtizaþi, rusificaþi
ºi aproape lichidaþi circa un milion de români din Transnistria ºi teritoriile
limitrofe din Ucraina.
Sau ce caraghioºi eram noi la începutul anilor ’50, când la Chiºinãu
s-au organizat câteva conferinþe ºtiinþifice în problema limbii, la care
marii savanþi romaniºti ruºi de la Moscova, Kiev ºi Leningrad dovedeau
pigmeilor noºtri transnistreni cã nu existã douã limbi, ci una – românã,
ºi cã haina ei fireascã a alfabetul latin.
Dar ºefii atotºtiutori au pus piciorul în prag ºi au spus: „Nu!”, sunt
douã. ªi academicianul I. Vartician º.a. ne dovedeau cã: omãt, curechi,
iscãliturã, chipãruº, Mihail, podval, chepcã º.a. sunt moldoveneºti, iar

– 315 –
zãpadã, varzã, semnãturã, ardei, Mihai, sunt româneºti.
ªi iatã cã ecoul bigotismului ºi caraghioslâcului de atunci rãsunã
din nou azi în sãlile palatelor ºi în sferele înalte ale puterii de stat.
În marea lor dorinþã de a conduce, în visul lor permanent de-a
acapara puterea, mulþi din conducãtorii de azi, molipsiþi de boala
totalitarismului ºi a dictaturii, introducând nomenclatura, izgonind imnul
„Deºteaptã-te, române”, rãfuindu-se cu opoziþia ºi cu intelectualii din
multe instituþii seamãnã leit cu bolºevicii de a se bãga ºi dirija ºtiinþe ºi
artele ºi, mai ales, cele umaniste: istoria, lingvistica, publicistica,
sociologia.
Oare congresul „Casa noastrã – Republica Moldova” nu este o
continuare directã a acelor timpuri de tristã ºi ruºinoasã amintire din
anii ’50? Oare fosãiala scribilor, care în sudoarea frunþii scociorãsc, cu
gânduri diabolice, cronicile ºi operele talentaþilor noºtri înaintaºi, nu
seamãnã cumva cu activitatea febrilã de pescari amatori, care vor cu
orice preþ sã pescuiascã ceva „pur moldovenesc” pentru „a dovedi”
din nou lumii existenþa a douã limbi, a douã culturi, a douã istorii ºi
douã popoare? Câtã miopie, doamne!
Dar clasicii noºtri – Alecsandri, Eminescu, Creangã, Haºdeu, Coºbuc,
Mateevici, Sadoveanu – au scris într-o singurã limbã – românã – ºi
erau români.
Sãracul pãmântul nostru! Rodeºte bine grâu, dar ca niciodatã face ºi
multã neghinã. ªtafeta ciobãnismului ºi a varticianismului de altãdatã,
rolul lor nefast de mankurtizare ºi imbecilizare de data aceasta a
basarabenilor au preluat-o domnii istorici P. Bârnea, V. Þaranov, C.
Stratievschi, V. Stati ºi alþii ca ei. Ca ºi predecesorii lor, ei sunt acei care
prin falsificãri ºi minciuni susþin politica Imperiului Rus de divizare ºi
ocupare a pãmânturilor ºi naþiunilor strãine, volens-nolens joacã rolul
coloanei a cincea.
Aºadar, câte ceva despre limbã. S-au scris atâtea, s-au adus dovezi cu
carul. Cã e o limbã – românã, o culturã, o istorie, o naþiune ºi o þarã, care
se trage de la daci ºi romani, ºi dacã vroiau, având niþel bun simþ ºi un pic
de raþiune, înþelegeau lucrul acesta ºi netoþii. Dar, cum se vede, vrând sã-
i nimiceascã pe agrarieni ºi socialiºti, zeii le-au furat minþile ºi ei dau în
gropi.

– 316 –
 Oare ei într-adevãr cred cã Prutul ãsta lat de numai 100 metri, care
uneori vara seacã, în 1944 a tãiat limba noastrã românã în douã? Dacã-i
aºa, atunci de ce rusa nu-i tãiatã în zeci de limbi de râurile Volga, Ural,
Obi, Enisei, Lena º.a.? De ce ruºii din Chiºinãu ºi Tiraspol vorbesc rusa
ca cei din Extremul Orient? Dar cât se deosebeºte rusa vorbitã în Siberia
de cea din partea europeanã. Sã zicem cã noi am fost 45 de ani sub
ocupaþie ruseascã ºi ni s-a schimbat limba. Atunci ce ne facem cu
Sahalinul, ceva mai mare ca Republica Moldova, care la fel a fost 40 de
ani sub ocupaþia japonezã. Oare acolo locuiesc sahalinieni ºi nu ruºi? ªi
vorbesc limba sahalinianã ºi nu rusã?
De ce americanii, canadienii, australienii aflaþi la mii de kilometri
distanþã de Anglia, vorbesc limba englezã ca cei din Londra ºi nu le
este ruºine? De ce peste 20 de þãri latino-americane peste un întreg
ocean vorbesc spaniola ca la Madrid? În câte þãri ale lumii, la mii de
kilometri depãrtare de Paris, se vorbeºte franceza?
Deci râurile, munþii ºi oceanele nicãieri ºi niciodatã n-au tãiat limbile
în bucãþi, numai la noi, sãrmanul Prut, a fãcut din una douã limbi ºi
douã naþiuni, cãci aºa au voit guvernanþii, care pupau mâna ºi caftanul
ocupanþilor.
Sau poate dorinþa conducãtorilor noºtri de a se întoarce înapoi cu
vreo 200 de ani la fosta Moldovã feudalã dicteazã necesitatea unei alte
limbi ºi altei naþiuni – moldoveneºti? N-aº spune cã e o tendinþã
progresistã. ªi mai e ºi periculoasã. Se pot molipsi de la noi ºi alte
popoare. Nemþii, de exemplu, vor cere de la ruºi Königsbergul, fosta
capitalã a Prusiei, leagãnul Germaniei, Franþa, Italia, Spania se pot
destrãma fiecare, dupã exemplul nostru, în zeci de state. ªi atunci în
loc de 160 de þãri ale ONU se vor înregistra câteva mii ºi noi nu vom
mai ºti de cine am fost recunoscuþi ca stat suveran ºi independent. De
cãtre Prusia sau Bavaria, Lombardia sau Piemont, Provense sau
Normandia, sau de Germania, Italia ºi Franþa? Vedeþi la ce babilonie ºi
scandal mondial poate duce ambiþia agrarienilor ºi socialiºtilor, care la
sfârºitul secolului XX vor o altã limbã ºi o altã naþiune, care nu existã?
Aceste fenomene istorico-sociale, ca limba, se creeazã, se plãmãdesc
în mod firesc în decurs de sute ºi mii de ani.
Domnilor guvernanþi! ªi domnilor parlamentari! Lãsaþi istoria, limba,
lingvistica ºi sociologia în pace. Nu vã bãgaþi în ele. Nici un preºedinte
din þãrile civilizate ºi democrate, nici un speaker de parlament sau lider
de partid din Franþa, America, Anglia, Italia, Germania nu s-au bãgat în
astfel de probleme. Asta e treaba savanþilor, institutelor ºi academiilor,
în caz contrar ele n-au nici un rost ºi trebuie lichidate. Oare noi nu

– 317 –
avem astãzi altceva mai bun de fãcut, când þara arde? E caraghios ºi e
absurd.
„Literatura ºi arta”, 28 iulie 1994
EROI SAU TRÃDÃTORI DE NEAM?
Cu câþiva ani în urmã venea pe la noi fosta mea elevã din anii ’40, o
femeie foarte muncitoare, acum colhoznicã pensionarã. Odatã ne-a
rugat s-o ajutãm sã facã o plângere la „Viaþa satului” asupra
brigadierului, un beþivan, din brigada de câmp a cãreia fãcea ºi ea parte.
Un tip care se comporta cu aceastã brigadã de femei ca un vechil de pe
moºia boierului. Ea se plângea cã sâmbãta el le scotea la cules cireºe ºi
viºine pentru soþia lui, care trebuia sã facã dulceaþã ºi compot. Cine nu
ieºea la cules i se reducea o zi de muncã. Ea a fost una din cele pãgubaºe.
ªi iatã cã într-o zi a venit în sat un corespondent al ziarului, a adunat
femeile ºi a dorit sã verifice faptele din scrisoare. Afarã de ea, celelalte
tãceau, de faþã era ºi brigadierul. Prezenþa lui acþiona asupra lor ca cea
a lupului asupra turmei. A încercat reporterul sã le dezlege limbile, dar
în zadar. Omul a plecat ºi ele au început sã þipe revoltate, dar ce folos?
Ameninþarea brigadierului cã „dacã deschide cineva gura, cu el o sã
aibã de a face”, avea asupra lor efectul ºarpelui boa asupra victimei.
Era o brigadã de femei, ca toate celelalte, ºi un brigadier-vechil ca
mulþi alþii, din colhozurile ºi sovhozurile noastre.
- De ce femeile din satul vecin, tot din colhozul nostru, pentru
aceleaºi norme ºi aceleaºi rezultate câºtigã mai mult ca noi? îl întreabã
Lida într-o zi pe preºedintele colhozului în prezenþa mai multor femei.
- Nu-þi place, îþi tai 300 kg de grâu ºi ai sã ºtii altã datã sã-þi þii gura!
o repezi preºedintele.
Revoltatã, în ajutor îi sare o vecinã ºi repetã întrebarea, dar
preºedintele se rãfuieºte ºi cu ea, lipsind-o de câteva sute de kilograme
de grâu. Toate celelalte femei tac. Aºa se strivesc personalitãþile ºi se
educã mentalitatea de turmã.
Situaþii foarte des întâlnite în realitatea noastrã din agriculturã, nãscute
ºi promovate de proprietatea de stat sau cea cooperatist-colhoznicã, în
care þãranii sunt pauperizaþi complet, iar pãmântul, vitele ºi uneltele de
muncã, foste ale lor cândva, acum devenite ale tuturor, sau ale nimãnui,
sunt jefuite în primul rând de cei obraznici ºi leneºi, care muncesc prost
sau deloc. Aceasta a fost ºi este cea mai convenabilã ºi mai eficace
formã de proprietate prin care statul totalitar a lichidat clasa þãrãnimii de
altãdatã ºi a exploatat-o nemilos pe cea colhoznicã.
Aceste relaþii antiumane dintre indivizi în procesul de producþie,

– 318 –
relaþii dintre cetãþeni ºi proprietate, au inoculat în decurs de zeci de ani
în câteva generaþii frica, deziluzia, indiferenþa ºi slugãrnicia, au creat o
mentalitate gregarã.
Mulþi dintre þãranii individuali, care mai înainte se bãteau de la haturi,
pentru care pãmântul ºi animalele de tracþiune erau mai scumpe decât
viaþa, acum scuipã pe pãmânt ºi pe vite. Amintiþi-vã de rãscoalele
þãrãneºti din toate þãrile ºi de cea de la noi din 1907, în care pentru
pãmânt au murit mii de oameni.
Prin ’90-’91, într-o discuþie cu Nana, o femeie cinstitã ºi cumsecade,
fostã muncitoare la o fabricã de confecþii din Bãlþi, pe atunci pensionarã,
mã roagã sã-i dau adresa lui Ion Druþã de la Moscova. O întreb pentru
ce-i trebuie. Se eschiveazã, apoi zice: „Vreau sã-i scriu o scrisoare. Am
auzit cã-i om credincios, a ajutat biserica din satul lui, vreau sã mã
plâng de popa de la biserica noastrã, cã-i hapsân, neomenos, nu-i
stimeazã pe cei credincioºi. Poate el ne va ajuta”. Se opreºte ºi stã pe
gânduri. Îmi spune fâsticitã: „Dacã-i scriu, sã semnez scrisoarea sau
nu?”. „De ce þi-i teamã sã semnezi?” „Ei, parcã mata nu ºtii câte se pot
întâmpla?” Am rãmas perplex. Un reprezentant tipic al dictaturii
proletare, pilonul statului sovietic, a muncit pânã la bãtrâneþe, om liber
ºi independent, se teme sã semneze o scrisoare particularã pentru I.
Druþã cu o plângere contra unui preot care pe atunci fãcea parte din
opoziþie ºi încã nu era simpatizat de stat.
Iatã mentalitatea, concepþia despre viaþã ºi a unei muncitoare
pensionare tipice, care, fiind sistematic impilatã, deznaþionalizatã, strivitã
ca individ ºi personalitate, lipsitã de demnitatea de om, existã ºi ea cu
frica în oase, apaticã ºi decepþionatã.
Ca un rãspuns la exploatarea nemiloasã ºi a colhoznicei, ºi a
muncitoarei, la denigrarea valorilor general-umane ºi negarea celor
naþionale în ultimii ani, asemenea unei ciume au apãrut ºi s-au rãspândit
beþia ºi hoþia în masã. La oraºe ºi sate, la tot pasul. Bãrbaþi, femei ºi
copii. Femei alcoolice la sate. Unde s-a mai auzit una ca asta? Copii
bolnavi fizic ºi mintal. Circa 20 de mii. ªi erau câteva sute pânã la
„eliberarea” din 1944.
Beþii ºi hoþii, fãþãrnicie, corupþie ºi dezmãþ, servilism ºi carierism –
metehne aduse ºi promovate cu ajutorul mankurþilor locali de „fratele
mai mare” de la rãsãrit. Are loc un proces înfloritor de denigrare,
demoralizare ºi abrutizare a individului, a personalitãþii, a speciei umane
de la noi.
Cu câteva zile în urmã, într-un sat din raionul Cimiºlia, la întrebarea

– 319 –
învãþãtorilor „ce limbã strãinã ar dori sã înveþe copiii lor – franceza sau
engleza”, mulþi din pãrinþi au cerut limba rusã, pentru cã ei au vin ºi
mere ºi trebuie sã le vândã la Tiumen. Poftim mentalitate, poftim dorinþã
de a intra în „casa comunã” a Europei. Sclavul trãieºte cu ziua de ieri,
el nu vrea sã arunce lanþurile robiei.
Despre demnitatea omeneascã nici vorbã nu poate fi. Odatã cu
dispariþia ei am fost lipsiþi de conºtiinþã ºi demnitate naþionalã. ªi în
aceastã direcþie s-a lucrat feroce, aparatul de partid ºi de stat a pus la
bãtaie milioane ºi miliarde, n-a cruþat nimic pentru a ne mankurtiza ºi
deznaþionaliza. În câteva zeci de ani ne-a transformat fraþii de sânge în
„jandarmi” ºi în „duºmani”, iar pe ocupanþi în „eliberatori” ºi „salvatori”.
Am ajuns o specie de oameni fãrã neam ºi fãrã þarã. Suntem niºte
târtani, ciulini, ne învârtim ºi ne rostogolim încotro bate vântul. Suntem
un popor bolnav, cu o istorie falsificatã, cu un trecut furat, frustraþi ºi
înºelaþi ca nimeni alþii.
În fiece zi preºedintele republicii stã la sfat cu poporul, el nu face un
pas fãrã a consulta poporul. Un om sau un popor bolnav trebuie mai
întâi tratat, vindecat, readus la stare normalã, ca sã poatã judeca liber ºi
logic, sã aibã conºtiinþã naþionalã ºi apoi sã stãm la sfat cu el. Iar prim-
ministrul ºi adjunctul speakerului au încãlecat mârþoaga românofobiei
ºi se specializeazã în denigrarea neamului ºi a Þãrii Româneºti. Dau cu
barda în mamã.
Iatã de ce suntem desconsideraþi, umiliþi ºi împilaþi, iatã de ce
minoritãþile naþionale ne hãcuiesc pãmântul, iar Imperiul Rus face ce
doreºte cu noi. Moscova nu poate fi Meca, pentru cã ea a rãpit o bucatã
din pãmântul þãrii ºi a ucis o jumãtate de mln. de români.
Domnilor guvernanþi, politica separatistã pe care o promovaþi vo-
lens-nolens înteþeºte ura contra fraþilor noºtri români, voi sãpaþi groapa
în care puteþi cãdea primii, iar vântul pe care-l semãnaþi ne va aduce
furtunã.
Unica noastrã salvare de la pieire ºi dispariþie este lupta contra
obscurantismului, bigotismului ºi a minciunii, lupta pentru integrarea
economiei ºi a spiritualitãþii noastre de pe ambele maluri ale Prutului,
pentru trezirea conºtiinþei naþionale ºi unirea forþelor materiale ºi
intelectuale ale poporului român, cum fac azi toate naþiunile civilizate.
Acestea sunt problemele ºi imperativele vremii, care-ºi cer rezolvarea
ºi care ne pot face eroi sau trãdãtori de neam.
„Literatura ºi arta”, 17 noiembrie 1994

MINCIUNA MOºIERILOR ROºII

– 320 –
 SAU
CUM SE ÎMPROPRIETÃRESC ÞÃRANII?
Slavã Domnului, cã am ajuns la ziua când au dreptul la existenþã
mai multe forme de proprietate.
Dar când începi sã analizezi puþin cum se face împroprietãrirea
þãranilor cu pãmânt, îndatã îþi cade bucuria în scârbã. Prea multã rea
voinþã, împotrivire, fariseism ºi alte beteºuguri manifestã majoritatea
ºefilor de gospodãrii agricole ºi chiar cei din raioane, agrarieni ºi
socialiºti, când vine vorba sã taie pãmânt din moºia statului ºi sã-l dea
þãranului, fie chiar ºi pãmântul acestuia din urmã.
Ce-i drept, la indicaþia celor de sus, se fac adunãri prin sate, chipurile,
li se „lãmureºte”, cu jumãtate de gurã, oamenilor cã au dreptul la pãmânt
ºi tot atunci sunt preveniþi cã n-au sã aibã cu ce-l lucra, de parcã uneltele
ºi maºinile agricole nu-s tot ale lor. Sunt speriaþi cã vor trebui sã plãteascã
impozite mari, cã au sã aibã multe griji pe cap, ºi pe deasupra, cum
spuneau niºte femei din raionul Ialoveni, li s-a propus niºte pãmânt
lutos, pietros, la 5-6 km depãrtare de sat, într-o vãgãunã unde nici
tractoarele nu lucrau înainte vreme.
Dupã astfel de adunãri ºi „lãmuriri”, þi se taie orice poftã de-a deveni
proprietar ºi de aceea majoritatea þãranilor considerã deocamdatã cã e
mai bine la colhoz, „unde te faci a lucra, ºefii se fac a plãti, iar noi,
cândva noaptea, acuma ºi ziua, cu traista ºi cu sacul mai furãm, mai
luãm ce-i al nostru ºi ce nu ni s-a dat – ºi o ducem cumva”. ªi când te
gândeºti cã 4-5% de americani (fermieri) hrãnesc toatã America ºi pot
hrãni o lume întreagã. Deci se face totul ca þãranii sã nu ia pãmânt, sã
lâncezeascã în proprietatea diabolicã inventatã de Stalin, de care cândva
a fost entuziasmat ºi Hitler, se face totul sã menþinem poporul nostru în
stare de iobãgie ºi de hoþie.
Dar s-au mai fãcut cândva reforme agrare? Da, s-au fãcut, când au
fost lichidate moºiile ºi iobãgia, când moºierilor li s-au lãsat câte 100
ha de pãmânt cu condiþia sã-l lucreze singuri. Bietul nostru Cod funciar
ar fi el bun, dacã n-ar fi atât de formal, sãrac ºi neputincios. Iar inventãm
biciclete ºi descoperim Americi, în loc sã rãsfoim câteva file de istorie
ºi sã vedem ce-au fãcut înaintaºii noºtri. De exemplu, cei din Sfatul
Þãrii, taþii ºi buneii noºtri, mari patrioþi ai neamului ºi oameni deºtepþi
ºi cu carte (pe care actualii parlamentari îi ignoreazã ºi-i desconsiderã,
în loc sã-i venereze) acum 70 de ani, pe la începutul anilor ’20, au
fãcut reforma agrarã, deschizând bãnci agricole în plase, unde þãranii
puteau lua credite, li se mai fãceau ºi alte înlesniri ca ei sã prindã rãdãcini
ºi sã stea bine pe picioare. Sã nu uitãm cã era la început de secol ºi s-a
– 321 –
fãcut ceva.
Altã formã de gospodãrire este arenda, pentru care la începutul
secolului þãranii plãteau moºierului 50% din recoltã, aºa spuneau pãrinþii
noºtri despre pãrinþii lor. Astãzi þãranii din Strãºeni, Cãlãraºi, Glodeni
º.a. plãtesc colhozului pânã la 80% din recoltã, muncind pe pãmântul
lor, nu al moºierilor sau al statului, adicã sunt exploataþi ca pe timpul
lui Stalin. Apoi cine o sã mai vrea sã ia pãmânt?
Peste Prut s-a terminat cu proprietatea stalinistã în agriculturã. Peste
un an-doi þara va fi în rând cu lumea civilizatã, iar noi ne vom bãlãci
mulþi ani în mocirla mizeriei materiale ºi, mai ales, morale, vom þipa cã
facem reforme mari fãrã a schimba nimic în fond, ºi vom aþâþa mereu
românofobia, adicã ne vom autodistruge ca niºte netoþi.
Deocamdatã majoritatea parlamentarã nu doreºte sã propunã spre
examinare amendamente, completãri sau modificãri în Codul funciar
în vederea îmbunãtãþirii lui. Dimpotrivã: ultima hotãrâre din 8
noiembrie a.c. (privind suspendarea pânã la 1 februarie 1995 a unor
articole principale ale Codului funciar blocheazã, prin viclenia ei,
mersul reformei agrare ºi, practic, în anul viitor împroprietãrirea va fi
stopatã, iar þãranii nu vor primi pãmânt.
Am nimerit într-un cerc vicios, din care vom putea ieºi numai în
cazul în care reforma agrarã, împroprietãrirea þãranilor cu pãmânt ºi
tehnicã, se va face într-adevãr, va cãpãta un caracter de masã, va fi
susþinutã în viaþã deschis de reprezentanþii tuturor puterilor de stat de
sus pânã jos.
„Literatura ºi arta”, 1 decembrie 1994
AVEM OARE NEVOIE DE INTELECTUALI?
- Suntem amândoi învãþãtori, lucrãm aproape douãzeci de ani, avem
doi copii, am primit 30 de ari de pãmânt, mai mult nu ni se cuvine. Ce
vor face copiii noºtri în viitor, pentru cã nu vor fi ambii intelectuali? se
plânge o familie de învãþãtori dintr-un sat din raionul Glodeni.
E vorba de Codul funciar, unul din autorii de bazã ai acestuia fiind
partidul agrarienilor, cod care are imperfecþiuni, lacune, greºeli, care
provoacã mari nedumeriri, suspiciuni ºi nedreptãþi, condamnã la
pauperizare pãturi întregi sociale.
Intelectualii de astãzi din satele noastre sunt copiii þãranilor de ieri,
care au dat în colhoz pãmântul, vitele ºi uneltele de muncã. Mulþi dintre
ei au fost cei mai buni gospodari ºi au dat cel mai mult pãmânt, aºa cã
copiii lor au dreptul juridic, dacã suntem un stat de drept ºi o þarã
democraticã, la o cotã de pãmânt cel puþin ca toþi ceilalþi sãteni, cotã

– 322 –
însoþitã de scuzele de rigoare din partea organelor de stat, care le-au
luat averea cu hapca ºi au folosit-o fãrã nici o recompensã timp de
aproape jumãtate de secol.
De bine, de rãu, învãþãtorii, medicii, bibliotecarii, alþi intelectuali au
participat direct la alfabetizarea sãtenilor, la ocrotirea sãnãtãþii
colhoznicilor ºi muncitorilor din sovhozuri, i-au învãþat a scrie, a citi ºi
a socoti, i-au instruit ºi educat, i-au cultivat ºi civilizat, i-au fãcut ceea
ce sunt astãzi, inclusiv pe conducãtorii de tot felul ºi de tot rangul din
satele noastre.
Ei au muncit toatã viaþa, au contribuit la propãºirea, la prosperarea
materialã ºi spiritualã a satelor pentru o leafã mizerã, ducând o viaþã
plinã de griji ºi nevoi. Bunul-simþ ºi raþiunea ne sugereazã cã EI AU
ªI DREPT MORAL la o cotã de pãmânt ca sãtenii care au muncit cu
sapa sau pe tractor.
ª-apoi ce ne facem cu art.46 din noua Constituþie a republicii,
adoptatã de curând în care se spune: „Dreptul la moºtenire a proprietãþii
este garantat”?!
Pe lângã toate acestea, domnilor guvernanþi, în fosta campanie
electoralã o parte din intelectuali ºi-au dat votul pentru Partidul Agrar,
care guverneazã astãzi. Aveau ºi ei o speranþã. Oare asta e recunoºtinþa
celor care au ajuns la putere?
Deci INTELECTUALITATEA SATULUI ARE ªI JURIDIC, ªI
MORAL DREPTUL LA O COTÃ DE PÃMÂNT, egalã cu cea a þãranului.
Dar, din pãcate, între intelectuali ºi þãrani parcã ar fi trecut o pisicã
neagrã – au apãrut suspiciuni, pentru cã primii, cicã, pretind la pãmântul
þãranilor, ºi conducãtorii satelor ar trebui sã dea alarma, sã audã cei de
sus, sã fie clarvãzãtori ºi sã amelioreze aceastã situaþie, care s-ar putea
complica ºi avea urmãri nedorite pentru societatea noastrã. Iar refuzul
conducerii republicii de-a împroprietãri intelectualii este o mare
nedreptate socialã ºi o crimã faþã de copiii lor, mulþi dintre care nu sunt
ºi nu vor fi intelectuali, dar care nu vor putea deveni nici þãrani, pentru
cã nu vor avea nici o palmã de pãmânt, vor fi ºomeri, oameni fãrã
cãpãtâi, hoinari.
- Sunt agronom de profesie, am lucrat 13 ani într-un colhoz,
împrejurãrile m-au silit sã abandonez specialitatea ºi sã muncesc în alt
domeniu. Soþia e învãþãtoare, avem doi bãieþi. Ni s-au dat 30 de ari de
pãmânt, am putea lucra mai mult. Ce ne facem în viitor? se plânge o
altã familie de intelectuali din raionul Glodeni.
O altã imperfecþiune a Codului funciar este lipsa de logicã la stabilirea

– 323 –
unei baze, a condiþiilor ºi a dreptului de împroprietãrire cu pãmânt a
þãranului. A lucrat omul în colhoz 13 ani ºi a fost silit de împrejurãri sã
plece. N-are dreptul la cotã. Altul a venit în sat – de curând ºi a lucrat
un an-doi, când s-a aprobat Codul funciar ºi, poftim, are dreptul la
1,32 ha de pãmânt. Se întâmplã exact ca ºi cu Legea cetãþeniei.
Toþi veneticii care au sosit aici cu o zi înainte de adoptarea acestei
legi au devenit în mod obligatoriu cetãþeni ai Republicii Moldova, chiar
ºi acei care ne scuipã în ochi. Pentru a obþine cetãþenia în Franþa e
nevoie sã trãieºti, sã munceºti ºi sã respecþi timp de 10 ani Constituþia ºi
poporul francez.
De ce pensia se stabileºte conform vechimii în muncã ºi mãrimii
lefii? Pentru cã aºa e raþional, e logic. De ce la împroprietãrirea cu
pãmânt nu se stabileºte criteriul de bazã: cât pãmânt a dat persoana
respectivã sau pãrinþii ei colhozului ºi câþi ani a muncit ea acolo?
Indiferent când. Ar fi ceva mai echitabil, mai aproape de adevãr, mai
cu dreptate. Mã rog, pot exista ºi alte criterii, sunt specialiºti ºi comisii
care examineazã ºi examineazã pe faþã ºi pe dos aceastã problemã,
sunt Codurile funciare ºi experienþa din þãrile vecine: România, Bul-
garia, Ungaria º.a.
Aºadar, Codul funciar are nevoie de amendamente, completãri ºi
precizãri fãcute operativ, fãrã tergiversãri, pentru cã aplicarea lui în
varianta actualã provoacã mari ºi grave nedreptãþi sociale ce privesc
pãturi largi ale populaþiei ºi în primul rând intelectualitatea.
Neglijarea ºi ignorarea în continuare a doleanþelor acesteia înseamnã
suspiciune ºi duºmãnie faþã de ea, trãsãturã caracteristicã tuturor
regimurilor totalitare. Sau poate nu mai avem nevoie de intelectuali?
Lupta împotriva intelectualitãþii ne poate da înapoi cu zeci de ani,
spre o societate primitivã. Opriþi-vã! Aþi uitat oare cã tragedia noastrã
se trage din anul ’44, când zeci de mii de intelectuali s-au refugiat din
faþa balaurului roºu peste Prut, iar majoritatea celor rãmaºi au fost
deportaþi în Siberia? Poporul a rãmas fãrã sprijin moral ºi spiritual, ca o
turmã fãrã cioban, de aceea a fost cel mai mankurtizat, deznaþionalizat,
rusificat ºi cel mai împilat dintre toate naþiunile din fostul Imperiu
sovietic.
„Literatura ºi arta”, 15 decembrie 1994

MÃCIUCA ÎN MÂNA PROSTULUI

ºI
CARUL CU OALE STRICATE
Tot ce e raþional e folositor ºi binevenit. Care om normal s-ar opune
– 324 –
progresului? Sã purcedem deci de pe aceste poziþii la analiza a douã
articole apãrute în „Moldova suveranã”: „Spiscele” de Andrei
Hropotinschi, la 17 noiembrie, ºi „Enciclopedia nu-i moºie proprie”, la
3 decembrie 1994, care au îngroºat norii de deasupra editurii.
Din 1968 în republicã a funcþionat Redacþia principalã a Enciclopediei
Sovietice Moldoveneºti în cadrul Academiei de ªtiinþe a R.S.S.M., având
125 de colaboratori, iar la 19 noiembrie 1991, prin hotãrârea nr.646,
Guvernul a transformat-o în Editura Enciclopedicã „Gh. Asachi”,
rãmânând 25 de colaboratori. Deci personalul ºi cheltuielile de întreþinere
s-au redus de cel puþin 5 ori. Dacã mai punem la socotealã ºi faptul cã
multe ediþii au fost realizate pe banii sponsorilor, atunci cheltuielile au
fost reduse de zeci de ori. Aºa cã prima descoperire senzaþionalã ºi
înfricoºãtoare despre ruinarea economicã a republicii din primul articol
este prima dezinformare.
„Actualele pofte sunt exagerat de mari: 12 volume ºi, ulterior, încã
4 volume” i se comunicã cititorului în al doilea articol din 3 decembrie.
Astfel de informaþii sunt numite „alimente” pentru meditaþie”. Noi le-
am numi otravã, pentru cã în hotãrârea revãzutã a Guvernului
Enciclopedia Naþionalã e proiectatã în 4 volume. Nu 12+4=16 volume,
cum afirmã „M.S.”, ci 4 volume, deci este o mare diferenþã. Iatã ºi a
doua dezinformare crasã.
Pânã acum autorul articolelor trebuia pur ºi simplu sã citeascã ºi sã
copieze atent niºte documente oficiale.
Mai departe e vorba de ceva mai serios: poziþie ºi concepþie, metode
ºi procedee. Articolul al doilea e plin de întrebãri de tipul: „Dupã care
criteriu au fost aleºi pentru enciclopedie oamenii politici, savanþii,
scriitorii, compozitorii, pictorii, jurnaliºtii, artiºtii?” „...cum s-a întâmplat
cã din lista jurnaliºtilor „au cãzut” publiciºtii cu renume...?” „Cine a
luat decizia sã-l scoatã din listã, de exemplu, pe publicistul...?” „Cum
se întâmplã, bunãoarã, cã doctorul în filologie... figureazã în douã liste?”
De ce unul figureazã, iar altul nu?
Precum ºi afirmaþii ºi învinuiri categorice ca: „Harþagul
responsabililor de la redacþia enciclopediei ni se pare neant, deoarece
o enciclopedie nu este o moºie proprie...” „Dacã e sã dezvãluim toate
subtilitãþile, apoi nu credem cã enciclopedia trebuie lãsatã la cheremul
unor diletanþi?!” „Cei incluºi în listã sunt selectaþi conform criteriului:
„numai ai noºtri ca brazii”. „Selecþia pentru viitoarea enciclopedie s-a
fãcut însã voluntar, superficial, dupã un pronunþat colorit politic”. „Ce-
i aceasta – neglijenþã, rãfuialã, harababurã politicã sau miopie
profesionalã?” „Socotim cã ziarul „Moldova Suveranã” a bãtut la timp

– 325 –
alarma, fãrã a comite un act duºmãnos ºi iresponsabil...” ºi multe altele.
Afirmaþii de felul acesta sunt rezultatul firesc al unei gândiri cam
primitive a unui om dezechilibrat ºi iresponsabil, care se crede mai
deºtept decât este, iar pe parteneri îi considerã mai proºti decât sunt.
ªi totuºi autorul are dreptate parþial: e multã miopie profesionalã ºi
harababurã politicã, dar nu în enciclopedie, ci în paginile ziarului.
S-o luãm mai bine de la început. Se cuvin mai întâi câteva lãmuriri,
care pot pãrea plictisitoare, dar strict necesare.
Prima etapã de lucru asupra enciclopediei, alcãtuirea registrului de
cuvinte-termeni, s-a fãcut timp de un an de zile, 1993-1994, de cãtre
redacþia respectivã care numãrã 8 oameni. Registrul conþine circa 35
mii de cuvinte-termeni pentru 4 volume, fiecare a câte 120 coli de autor,
registru controlat ºi precizat în întregime de E. Lungu, redactor-ºef al
editurii, ºi nu cum se afirmã despre el în unul din articole. O altã
dezinformare.
Un capitol, îl numim convenþional capitol, din acest registru –
personalitãþi marcante din perioada sovieticã – a revenit subsemnatului.
Capitol complicat, precar ºi exploziv. Am muncit la el peste o jumãtate
de an. Practica mea de lucru la editurã timp de aproape 15 ani, editarea
multor antologii de prozã ºi poezie cu ocazia diferitelor aniversãri, a
primelor dicþionare, studierea practicii precursorilor noºtri de la Editura
enciclopedicã, precum ºi a literaturii de specialitate, ne-au ajutat sã nu
dãm în gropi. Mai întâi s-a alcãtuit un îndrumar metodic pentru redactori
ºi autori. În el se menþioneazã cã scriitorii, muzicienii, pictorii, cineaºtii,
sculptorii, arhitecþii, actorii, regizorii iluºtri º.a. sunt recomandaþi de
conducerea uniunilor de creaþie; renumiþii oameni de ºtiinþã ºi tehnicã
sunt recomandaþi de conducerea A.ª.M. (pag. 2, alineatul 2,3).
De ce am recurs la aceste metode ºi procedee vechi de selectare ºi
recomandare a personalitãþilor marcante? Pentru cã în viaþa noastrã s-
au pãstrat deocamdatã suprastructurile proprii regimului totalitar. Statul,
de bine, de rãu, mai finanþeazã ºtiinþa, arta, cultura. Deci, s-au pãstrat ºi
formele de organizare ºi dirijare ale acestor instituþii de stat, uniuni de
creaþie, organizaþii obºteºti etc.
Printr-o scrisoare oficialã, care conþinea scopul ºi condiþiile de
apreciere, ne-am adresat conducerilor ministerelor, instituþiilor ºi
organizaþiilor de mai sus ca în termen de 2-3 luni sã ne recomande
personalitãþile marcante din colectivele respective.
În termenul stabilit am primit aproape toate listele semnate de ºefi ºi
chiar cu ºtampile, în afarã de cele de la A.ª.M.. În aceastã chestiune am
avut o convorbire neplãcutã cu dl H. Corbu, responsabil de colectarea

– 326 –
ºi trimiterea materialelor, care mi-a spus cã lucrul acesta e dificil,
aproape irealizabil ºi cã el trebuie inclus în normele de muncã ale
colaboratorilor. Mã rog, asta era treaba lor.
Poftim un rãspuns succint la câteva întrebãri din articolele publicate
în „M.S.”.
Credem cã în mare am obþinut rezultatul dorit, cu condiþia cã procesul
de selectare va continua. Poate oare aceastã muncã, la care au participat
cu vãdit entuziasm ºi cointeresare sute de oameni, sã fie numitã „pe
furiº”, cum se afirmã în ziar?
Mai mult, rezultatele selecþiei, sã-i zicem prealabile, au fost puse în
discuþie la 17 martie a.t. la ºedinþa consiliului redacþional format de
Guvern, apoi revãzut, tot prin aceeaºi hotãrâre, ºedinþã la care listele au
fost aprobate ºi majoritatea membrilor au cerut ca instituþiile ºi
organizaþiile sã continue lucrul de selectare a personalitãþilor marcante
în viaþã, a celor decedate din perioada sovieticã, precum ºi din prima
jumãtate a secolului nostru ºi din secolul trecut. Tot atunci s-au aprobat
ºi principiile de bazã de prezentare ºi apreciere a persoanelor cu lucrãri
ºi opere contradictorii, adicã o tratare a problemei în mod obiectiv. La
consiliu au participat 18 membri, inclusiv 6 academicieni, doctori în
ºtiinþe, miniºtri, preºedinþi de uniuni º.a. (ºedinþa consiliului a fost
protocolatã).
Scurt timp dupã aceea unele instituþii ºi organizaþii au prezentat liste
suplimentare, ce conþin peste 150 de personalitãþi, altele lucreazã ºi
astãzi la ele (Uniunea Pictorilor, a ziariºtilor, Institutul de Filozofie,
Sociologie ºi Drept, Secþia de ºtiinþe agricole a A.ª.M., Mitropolia º.a.).
ªi la acest capitol se va mai lucra mult ºi bine.
Scoaterea din anonimat a personalitãþilor celebre din Basarabia,
Bucovina ºi Transnistria în decurs de aproape douã secole, trecute sub
tãcere, acoperite de slin ºi mucegai, calomniate ºi discreditate, refugiate
în Apus ºi deportate în Siberia de cãtre regimurile þarist ºi sovietic de
ocupaþie, e o muncã grea, complicatã ºi migãloasã, care cere timp,
entuziasm ºi mijloace.
Unul din pionierii acestei munci de revalorificare a spiritului nostru
naþional este Iu. Colesnic, cel mai hulit în ziar, care a lansat deja un
volum din „Basarabia necunoscutã”, altele cinci fiind în lucru, vol-
ume ce vor însuma ºi scoate la lumina zilei circa 500-600 de personalitãþi
marcante din trecut. Apropo, dumnealui nu mai funcþioneazã la Studioul
„Anima-film” din 1992, dupã cum se afirmã în ziar. O altã dezinformare.
A urmat apoi o acþiune duºmãnoasã împotriva noastrã în scopul de
a compromite, a strangula editura ºi a se rãfui cu directorul ei, Iu.

– 327 –
Colesnic, unul din cei mai mari ºi lucizi animatori ai noii enciclopedii.
Când direcþia editurii a prezentat noii conduceri a Asociaþiei de Stat
„Cartea Moldovei” (director general Gh.Mazilu) circa o jumãtate din
registrul de cuvinte-termeni, ca dovadã cã prima etapã de lucru asupra
Enciclopediei Naþionale în temei s-a încheiat, capitolul despre care este
vorba mai sus – personalitãþi marcante din perioada sovieticã –
neterminat, aflat în lucru, a fost transmis pe ascuns redacþiei cotidianului
guvernamental „M.S.”.
S-a comis o încãlcare flagrantã a eticii profesionale. Dar, neavând
listele tuturor personalitãþilor, neºtiind ce se face la editurã, fãrã a se
interesa de o problemã atât de serioasã, dornic de senzaþii, redactorul-
ºef A. Hropotinschi dã publicitãþii câteva liste ºi douã articole. ªeful
Asociaþiei, neclarificându-se el însuºi, i-a fãcut un serviciu prost celui
de la „M.S.”, dându-i o nadã pe care acela a înghiþit-o fãrã a se gândi.
ªi iatã aici dumnealor au cãlcat în strãchini ºi au dat cu oiºtea-n gard.
Aducem la cunoºtinþa cititorului cã în liste e ºi T. Þopa (nr. 16), ºi D.
Coval (nr. 18), pag. 29, ºi I. Aldea-Teodorovici (pag. 28) º.a. Dacã unii
figureazã de douã ori, e o greºealã tehnicã, dar nu ireparabilã.
Sperãm cã informaþia de mai sus este încã un rãspuns la restul
întrebãrilor din articolele pomenite ºi încã o dezminþire a afirmaþiilor ºi
învinuirilor la adresa noastrã.
Aºa a decurs lucrul la editurã, despre care autorul habar nu are, dar
din exces de zel a început sã dea alarma.
ªi acum apar câteva întrebãri: dar cine ºi-a transformat instituþia în
„moºie proprie”: noi – enciclopedia sau A. Hropotinschi – cotidianul
Guvernului „M.S.”? Cine a dat alarma în van, degeaba, a sfidat sute de
specialiºti din conducerile instituþiilor, unor ministere, uniuni,
organizaþii, învinuindu-i de miopie politicã, iar prin afirmaþia atât de
boacãnã „numai ai noºtri ca brazii” – de suspiciune faþã de regim, fapt
la care puþini s-ar fi încumetat; cine a indus în eroare opinia publicã ºi
cercurile conducãtoare referitor la enciclopedie; cine a rãspândit atâta
dezinformare ºi minciunã pe capul cititorilor?
Jertfã a acestei influenþe nefaste a cãzut chiar ºi Viorel Mihail,
redactorul-ºef al „Sãptãmânii”, care în articolul sãu de fond din 7
decembrie 1994 exclamã cu reproº: „Satul arde, iar baba se
enciclopedeºte”. Apropo, la obiecþia lui V.Mihail cã nici România nu
are încã o enciclopedie, pot sã vã aduc la cunoºtinþã cã prima
enciclopedie românã în trei volume solide, cu o þinutã ºtiinþificã
impunãtoare, a fost editatã în 1898, aproape acum o sutã de ani.
Oare nu e timpul ca responsabilii sã fie niºte oameni mai aºezaþi,

– 328 –
judicioºi, echilibraþi ºi mai exigenþi faþã de ei înºiºi? Autoritatea statului
depinde mult ºi de faptul cât adevãr sau dezinformãri ºi minciunã publicã
cotidienele guvernamentale pe paginile lor.
În altã ordine de idei, vrem sã informãm cititorul cã în fostele republici
unionale, precum ºi în fostele þãri socialiste, editurile enciclopedice, fie
ºi mai restrânse, s-au pãstrat. Zilele acestea ne-a vizitat dl M. Zeabliuk,
redactor-ºef al Editurii Enciclopedice din Ucraina, ºi s-a mirat când a
auzit cã editura noastrã e pe cale de a fi lichidatã.
Atmosfera în jurul editurilor ºi mai ales al celei enciclopedice era
încãrcatã mai de mult. Dupã apariþia acestor articole ea s-a tensionat ºi
mai tare. Acum seamãnã cu o mãciucã, iar editurile cu un car cu oale.
Mulþi din conducere au fost dezorientaþi ºi ºi-au schimbat poziþiile.
Opriþi-vã ºi gândiþi-vã, mai chibzuiþi, în caz contrar vã puteþi alege cu
un car cu cioburi. Mãciuca în mâna prostului e o armã periculoasã.
Noi, colaboratorii editurii, suntem ferm convinºi cã ceea ce s-a fãcut
pânã acuma, prima etapã de lucru asupra noii Enciclopedii Naþionale,
e bine fãcut, s-a fãcut cu sârguinþã, competenþã, profesionalism,
excluzând ideologia, meschinãria ºi secretomania; cã la capitolul cu
pricina, personalitãþile marcante, mai este de lucru în sens de selectare,
excludere, completare ºi precizare, precum ºi scoaterea din anonimat a
sute de personalitãþi remarcabile, ce reprezintã spiritul, mândria, cartea
de vizitã, conºtiinþa naþionalã ale poporului nostru, ºi pentru ele face sã
mai cheltuieºti, sã te baþi ºi sã suferi.
O enciclopedie în 4 volume, cu multã informaþie obiectivã, ºtiinþificã,
elaboratã în decurs de 6-7 ani, chiar în cele mai grele vremuri, face ºi
trebuie sã fie editatã. Ea ar putea fi un trunchi la care în viitor, în mãsura
necesitãþilor, s-ar adãuga câte un volum dupã modelul celei britanice.
Parcã e un vis, nu-i aºa, dar e frumos.
„Literatura ºi arta”, 2 februarie 1995
DEMNITATEA OMENEASCÃ ºI CONºTIINÞA NAÞIONALÃ
Se apropie un eveniment mare în viaþa noastrã: alegerile locale din
16 aprilie. Ne-am gândit la rostul lor ºi ne-am dat seama cã sunt foarte
importante.
Alegerile locale în sate, oraºe ºi raioane pot deveni un moment de
cotiturã în destinul poporului nostru. Chiar în condiþiile de existenþã a
unei constituþii ºi legislaþii ciuntite, limitate, imperfecte, scrutinul dã
cetãþenilor posibilitãþi de a-ºi organiza o viaþã mai demnã, mai civilizatã,
mai frumoasã ºi de a pune bazele uni stat de drept.
Autoritãþile locale, dispunând de mijloace materiale ºi financiare,

– 329 –
pot amenaja localitãþile, ocroti mediul, construi drumuri ºi localuri pentru
învãþãmânt, medicinã, culturã, pot dezvolta meºteºugurile populare,
deschide ateliere de artizanat, întemeia mici întreprinderi industriale pe
baza materiei prime locale, necesare, mai ales, în timpul iernii, ºi
desfãºura multe alte activitãþi.
Scrutinul actual poate deveni, într-adevãr, un punct de cotiturã în
viaþa noastrã, pentru cã el poate schimba baza, temelia, talpa conducerii
de sus, el poate favoriza alegerea în organele locale a unor oameni
oneºti, muncitori, inteligenþi, poate face sã triumfe raþiunea ºi bunul-
simþ.
Conducãtorii acestor organe, la rândul lor, unindu-se, pot exercita o
influenþã puternicã asupra instituþiilor republicane, susþinând ºi
promovând persoane cu merit în rol de lideri la alegerile parlamentare
ºi prezidenþiale, propunând amendamente radicale la construcþia ºi
legislaþia în vigoare, contribuind astfel la instituirea unui stat de drept.
Ei pot urgenta reforma economicã ºi cea agrarã, împroprietãrirea
þãranilor ºi intelectualilor, ale cãror cereri în numãr de peste 200 mii au
umplut dulapurile ºi mesele multor primãrii, pot restabili astfel
demnitatea de om în locul mentalitãþii de turmã, pot spulbera sentimentele
de umilinþã ºi inferioritate, obscurantismul, frica ºi românofobia din
sufletul ºi mintea moldovenilor, pot favoriza o a doua renaºtere a
conºtiinþei naþionale româneºti.
ªi mã întreb: de ce nu am folosi din plin aceste posibilitãþi? Ce
aºteptãm? Cine ºi ce sã ne aducã, sã ne dea ºi sã ne facã? Sã ignorãm
aceastã posibilitate, sã ocupãm o poziþie de observatori impasibili? Se
poate, dar asta înseamnã sã mai pierdem 2-3 ani, pânã la noile alegeri.
ªi ce pot da alegerile locale nu pot da cele parlamentare sau
prezidenþiale. De aceea în þãrile occidentale li se atribuie o importanþã
mare.
Cum pot fi realizate posibilitãþile ºi perspectivele de mai sus? Prin ºi
cu ajutorul autoritãþilor locale, al primarilor ºi consilierilor din sate,
oraºe ºi raioane, pe care trebuie sã-i alegem. Se zvoneºte însã cã
electoratul s-a cam sãturat de alegeri, cã nu mai doreºte sã se prezinte
la urne, cã e decepþionat, indiferent, iar unele formaþiuni politice s-au
dezis de astfel de acþiuni.
Dacã e aºa, atunci noi repetãm greºelile din februarie 1994, când
prin divizarea miºcãrilor ºi forþelor politice în zeci de partide, am derutat
locuitorii de la sate ºi am lãsat electoratul la cheremul partidului agrar-
ian. Iar în oraºe, „graþie” pasivitãþii moldovenilor, ambiþiilor unora ºi
indiferenþei altora, am dat circa 20% din numãrul de mandate din

– 330 –
parlamentul actual agrarienilor ºi interfrontiºtilor.
Deci, consider cã toþi ca unul, in corpore, trebuie sã participãm la
aceastã campanie, sã lãmurim rostul ºi scopul acestui scrutin ºi sã
mobilizãm locuitorii satelor ºi ai oraºelor sã vinã la alegeri, cãci ele pot
însemna o cotiturã iniþiatã de jos în viaþa noastrã.
Satele au nevoie de lãmuriri, explicaþii, îndrumãri.
Trebuie sã le ajutãm, pentru cã acolo sunt pãrinþii, bunicii, strãbunicii
noºtri, talpa þãrii, acolo sunt rãdãcinile ºi izvoarele neamului nostru
românesc. Trebuie sã-i ajutãm pentru cã sunt înºelaþi, mankurtizaþi ºi
rãtãciþi. ªi ei nu mai vor sã voteze pentru venetici, pentru cei propuºi
de sus sau chiar de organele locale. Pãi, tocmai asta trebuie sã li se
lãmureascã oamenilor, cã aceste alegeri, spre deosebire de toate celelalte,
sunt modalitatea cea mai eficace deocamdatã de manifestare ºi
confirmare a voinþei ºi doleanþelor cetãþenilor noºtri. Legislaþia în vigoare
dã câteva posibilitãþi de realizare a acestor aspiraþii ºi anume:
Candidaturile pentru postul de primar ºi de consilier pot fi propuse
de cãtre toate blocurile ºi partidele politice înregistrate;
5-10 sãteni mai lucizi, mai cu autoritate în sat, formând un grup de
iniþiativã, îi conving pe oamenii cei mai cinstiþi, muncitorii, competenþi
sã candideze pentru funcþiile de primari ºi consilieri.
Propunerile acestui grup sunt valabile în cazul în care candidatura
pentru postul de primar este susþinutã de 4% sau cel puþin 150 de
persoane din numãrul de alegãtori, iar cea a consilierilor – de 2% sau
minimum 50 de persoane, acestea fiind confirmate prin liste cu
semnãturi.
Având aceastã susþinere, cei mai îndrãzneþi cetãþeni îºi propun singuri
în mod independent candidaturile în buletinul de vot pentru posturile de
mai sus.
Afarã de aceasta: candidatul pentru postul de primar trebuie sã aibã
minimum 25 de ani ºi 5 ani trãiþi în localitatea respectivã, iar consilierii
– 21ºi, respectiv, 2 ani. Alte informaþii suplimentare le puteþi obþine la
sectoarele de alegeri. Dupã cum vedeþi, procedura de propunere a
candidaþilor este destul de simplã ºi realizabilã.
ªi dacã acest grup de iniþiativã îi va propune pe cei mai buni
consãteni, care îºi dau consimþãmântul, ºi în nici un caz rude sau prieteni,
dacã aceºtia nu meritã, suntem siguri cã satul îi va susþine ºi candidaturile
acestora vor fi alese în conducerea localã.
Aºa se face în Franþa, Germania, Italia, Elveþia ºi alte þãri. Doar
adeseori citim ºi auzim despre mulþi primari cu renume. ªi azi se mai
întâlnesc pe ici-pe colo ºi la noi din acei care þin într-adevãr la consãtenii

– 331 –
lor.
Pe parcursul campaniei electorale în ajutorul acestor grupuri de
iniþiativã vor veni, practic ºi teoretic, liderii partidelor ºi formaþiunilor
politice democratice din centru sau prin intermediul secþiilor raionale.
O garanþie de succes al scrutinului ar constitui-o ºi faptul dacã mãtuºa
Mãrioara ºi moº Gheorghe ar primi în ziua alegerilor cel mult douã
buletine – unul, sã zicem, cu candidaturile propuse din oficiu, ºi altul
cu cele independente, propuse de consãtenii lor – ºi nu zece-douãzeci,
cum s-a mai întâmplat, cu care ei nu ºtiu ce sã facã ºi pe care, împreunã
cu paºaportul, le aruncã în urnã.
Un factor important în procesul de renaºtere ºi prosperare materialã
ºi spiritualã a societãþii îl constituie poziþia intelectualilor ºi, în primul
rând, a celor de la sate. E vorba de un mare detaºament de cadre
didactice, medici, bibliotecari, directori de case de culturã, ingineri ºi
chiar agronomi, de zeci ºi sute de specialiºti în fiecare sat, care ar putea
face minuni, dacã ar vrea. E o mare datorie moralã ºi o responsabilitate
civicã faþã de consãteni.
Vor fi pasivi, indiferenþi sau se va trezi în ei o ambiþie bunã de a
schimba ceva spre mai bine în destinul poporului?
Se vor încadra în campania electoralã cu toatã inima, cu toatã râvna
ºi dorinþa de a participa activ la selectarea, propunerea ºi susþinerea
candidaturilor celor mai cinstiþi, mai harnici ºi mai culþi sãteni pentru
organele locale sau se vor vãicãri în continuare? E timpul sã exclamãm:
Jos birocraþii, diletanþii, leneºii, fariseii, hoþii ºi beþivii din organele ºi
organizaþiile de stat!
Dragi pedagogi, medici, ingineri, agronomi ºi alþi intelectuali, de la
fiecare se cere sã fie cetãþean, sã-ºi stimeze profesiune, sã fie ceva mai
dârz ºi principial în rezolvarea problemelor, în atingerea unor mari
scopuri sociale, adicã se cere puþin, cât ne lasã inima, ca sã nu ne mustre
conºtiinþa pentru faptul cã n-am fãcut nimic pentru noi ºi neamul nostru.
De dumneavoastrã depinde în mare mãsurã cine va nimeri în
organele de conducere locale: oameni sau creaturi, ºi cine ne va con-
duce satele, raioanele, oraºele. Aºadar, salvarea e în mâinile noastre.
Nimeni nu ne poate ajuta cu nimic.
Un individ, ca ºi o comunitate, trezindu-se dintr-un somn letargic,
se poate dezmetici, îºi poate scoate albeaþa de pe ochi ºi scutura minciuna
ºi întunericul din creier, se poate ridica în picioare ºi privi la soare, are
ºansa de a deveni om. Aceste ºanse sunt rare, una la doi-trei ani. Deci,
s-o folosim raþional, sã n-o ratãm, cum s-a mai întâmplat, cãci meºteri
mai suntem la aºa ceva. Avem noi oare demnitatea de oameni de a ne

– 332 –
afirma ca naþiune, ca cei din Þãrile Baltice sau din Cecenia?
Iatã încã o ºansã de a ne alege conducerea pe care o meritãm.
„Literatura ºi arta”, 23 februarie 1995
DILETANÞI, FANFARONI ºI BIROCRAÞI
La 20 martie, în urma a douã anunþuri fãcute în timpul telejurnalului
„Mesager”, am vizionat la TVM, cu o mare întârziere, pe la orele 22.00,
„reflecþiile” la evenimentele care au avut loc ziua în Piaþa Marii Adunãri
Naþionale. O ºedinþã cu reflecþii ale unui grup de ºefi din echipa
guvernamentalã, prezidatã de dl viceprim-ministru Gr. Ojog. O ºedinþã
organizatã ºi þinutã la Guvern fulger, ca dupã un mare cutremur sau
potop. ªi niºte reflecþii profunde, la genunchiul broaºtei, pentru oameni
naivi, ale unor feþe, una ca una, cenuºii ºi posace, speriate ºi derutate,
care bâlbâiau ºi îndrugau cã Parlamentul a hotãrât, executivul executã,
mitingul n-a fost autorizat, se încalcã legea ºi constituþia, participanþii
þipau, nu ºtiau nici ei ce doresc ºi tot bâlbâieli de felul acesta, înºirate
de miniºtri, rectori ºi alþi diriguitori, care priveau în pãmânt. Îþi venea
sã plângi de atâta sãrãcie de minte ºi minciunã, ºi sã râzi de atâta
caraghioslâc. O adevãratã tragicomedie.
ªi ea a þinut peste o sãptãmânã, când dl Gr. Ojog zicea cã e nevoie
de o altã comisie, cã aceasta nu e competentã, iar dl P. Gaugaº afirma
contrariul, cã comisia e competentã ºi poate soluþiona toate problemele,
ºi n-am mai înþeles, din spusele contradictorii, existã sau nu o hotãrâre
a colegiului Ministerului Învãþãmântului sau e numai un proiect cu
privire la cursul de Limbã ºi cel de Istorie a Moldovei ºi poveºti tot de
felul acesta.
În lupta contra acestor intenþii ºi acþiuni josnice, machiavelice, de o
nouã îndobitocire ºi idiotizare a unui popor, cum s-a procedat deja aproape
o jumãtate de secol pe acest pãmânt ºi se mai continuã ºi astãzi de cãtre
proprii guvernanþi, sunt bune, dle P. Lucinschi, preºedinte al Parlamentului,
toate metodele ºi mitingurile din Piaþa Marii Adunãri Naþionale. N-o faceþi
pe supãraþii ºi mai încet cu ameninþãrile. Nu e cinstit ºi nu vã stã bine. Voi
singuri aþi recurs la jocul de-a bumerangul, nu ºtiaþi cã e periculos ºi loveºte
dureros? Aþi plasat mine care au început sã explodeze. Cum ºi-o face omul
nu i-o face nimeni.
Ce-i drept, cu întârziere, s-a inclus furios în lupta contra tineretului
studios ºi a opoziþiei dl prim-ministru A. Sangheli, operând cu calomnii
ºi foarte multe dezinformãri. Simþind cã li se clatinã fotoliile, zilnic se
buluceau la Radio ºi Televiziune (probabil, cu autorizaþia dlui Usatâi)
cu tot felul de insinuãri la adresa tineretului, a intelectualitãþii ºi a

– 333 –
neamului românesc.
Fioros ºi oribil a apãrut pe ecran ºi dl V. Senic, orbit de ura lui
patologicã faþã de þarã ºi poporul nostru românesc, faþã de opoziþie,
care, chipurile, face un joc politic, se rãfuieºte pentru înfrângerea suferitã
în februarie 1994, scoþând mulþimea în stradã. Minciuni sfruntate,
mulþimea aceasta nu e turmã, lumea iese singurã în piaþã.
Uitaþi-vã ce se face la Bucureºti, Budapesta, Moscova, Paris, Londra,
Berlin... Pieþele sunt pline de lume, uneori chiar ºi cu tractoare. „Vox
populi, vox dei”.
Auziþi? Cum de-au îndrãznit niºte elevi, studenþi, pedagogi ºi pãrinþi,
la care s-au alãturat apoi ºomeri ºi þãrani din satele din împrejurimi, sã
încalce interdicþiile Parlamentului, Guvernului, Primãriei? Cum de-a
îndrãznit Kopernik ºi Galilei sã afirme cã Pãmântul e rotund ºi se
învârteºte, încãlcând canoanele bisericii catolice ºi ale inchiziþiei? Câtã
impertinenþã ºi obrãznicie! Cum de-au îndrãznit þãranii, muncitorii ºi
intelectualii moldoveni, câþiva ani în urmã, fãrã autorizaþii, sã vinã de
trei ori la Chiºinãu, câte o jumãtate de milion, sã cearã limbã, alfabet,
stemã, drapel, suveranitate ºi independenþã, sã rãstoarne temeliile
Imperiului Sovietic, stabilite tot de cãtre o Constituþie, un parlament,
un guvern ºi un executiv orãºenesc Chiºinãu? Poate cã toþi trebuiau sã
fie cuminþei, ascultãtori, sã stea acasã pe cuptor?
ªi aproape toþi cei din ºedinþa sus-pomenitã cãutau capul relelor,
rãufãcãtorilor, organizatorii ºi diversioniºtii, care au indus în eroare
elevi, studenþi, pedagogi, pãrinþi, i-au scos în piaþã sã þipe fãrã nici un
motiv. Deci, organizatori ºi diversioniºti, care încalcã liniºtea ºi ordinea
publicã, care nici în ruptul capului nu vor sã fie liniºte, pace ºi „ghine”
în „þãriºoara” noastrã. O metodã foarte cunoscutã de a depista
rãufãcãtorii. Ea nu vã aminteºte de niºte timpuri nu prea îndepãrtate?
Mie – da.
Domnilor guvernanþi, cauzele le-aþi creat voi, nu cãutaþi þapi ispãºitori
ºi copite de cai morþi. Ce-a fost ºi ce-o mai fi, cã în viitor multe au sã
mai fie, revoltele abia încep, sunt consecinþe reale ale unor acþiuni
nesãbuite, antiumane ºi antinaþionale ale întregii conduceri agrariene.
Mai pe scurt, cum e turcul ºi pistolul, sau – dupã sac ºi petec. Aºa cã
uitaþi-vã mai întâi în oglindã la domniile voastre ºi nu faceþi pe
mironosiþele, pe mortul în pãpuºoi cu sacul plin.
Intelectualitatea vrea istoria neamului românesc a lui N. Iorga, nu
surogat de la Tiraºpolea sau a lui Mohov, Sovietov, Stratievski º.a.
Limba românã a lui Eminescu, nu scornelile lui Stalin, I.D. Ceban,
Iakovlev, Stati, vrea un ministru de învãþãmânt ºi un rector de universitate

– 334 –
cu ceva scrupule, puþinã carte ºi un pic de bãrbãþie.
Evenimentele din zilele urmãtoare au demonstrat cã minciuna,
fariseismul ºi frica nu mai au efect.
Ce m-a fãcut sã pun mâna pe toc ºi sã reflectez ºi eu referitor la
„reflecþiile” acelor demnitari din Guvern? ªi gestul meu este o consecinþã
a unor cauze care se aflã în felul de a fi ºi în comportamentul câtorva
dregãtori din actualul Guvern. Este un rezultat al relaþiilor mele de muncã
ºi de serviciu, pe care le-am avut timp de peste o jumãtate de an cu
câþiva din guvernatorii de astãzi.
Sã ne întoarcem puþin înapoi ºi sã vedem ce istorie curioasã,
demascatoare ºi plinã de învãþãminte s-a întâmplat pânã la aceste
evenimente, care confirmã ºi concretizeazã exact cele anticipate.
La sfârºitul anului 1993 fostul Guvern al republicii a comandat
Editurii Enciclopedice „Gh. Asachi” o carte de vizitã – „Republica
Moldova. Consemnãri” – pentru a o înmâna oaspeþilor, inclusiv turiºtilor
care ne viziteazã þara. O broºurã de 2,5 coli, inclusiv o coalã de text ºi
ceva fotografii. O iniþiativã bunã. Am fost numai redactor. Am comandat
textul domnului N. Misail. Prin luna mai 1994 l-am avut. Conþinea:
date generale, aºezarea geograficã, scurt istoric, forma de stat, economia
(agricultura, industria, transportul), viaþa spiritualã; învãþãmântul, ºtiinþa,
medicina, cultul religios, cultura, teatrul, literatura, muzica,
cinematografia, pictura, arhitectura, ziaristica, sportul, turismul º.a.
Primele capitole au câte 1-2, celelalte 0,5-1,0 pagini. Despre toate câte
puþin.
S-au inclus evenimentele cele mai importante, personalitãþile
marcante din trecut ºi prezent, indicii cei mai caracteristici, totul pe cât
posibil exprimat prin date statistice ºi comparaþii. Autorul N. Misail,
subsemnatul, redactorul-ºef E. Lungu, redactorul V. Romanciuc ºi
directorul Iu. Colesnic ne-am strãduit sã fim cât mai obiectivi, sã
reflectãm starea realã de lucruri din republicã cu realizãrile, problemele,
greutãþile ei. Credeam cã orice vizitator, timp de o orã, dupã cinã, în
hotel, stând în fotoliu, trãgând o pipã, o va rãsfoi, va citi ºi va lua
cunoºtinþã de republicã. Broºura crea o imagine succintã, dar veridicã
a republicii noastre.
Am prezentat manuscrisul spre aprobare dlui G. Lupoi, viceministru
de stat, 25 de pagini au fost examinate douã luni de zile. Mã rog, voia
la cei mari. Mi-am dat seama cã ºefii nu sunt siguri de sine ºi nu-s
stãpâni pe situaþie. Guvernul era abia format de câteva luni, era încã
nou, lucrãtorii – modeºti ºi timizi. La o replicã a mea cã va fi o carte
bunã, mi s-a rãspuns „foarte bunã”. Extrema putea deveni un semn de

– 335 –
prost augur. Mi s-a spus sã mai prezint manuscrisul încã o datã înainte
de a fi dat la tipar, ceea ce am ºi fãcut peste trei luni. Acum era ceva
mai îngrijit ortografic ºi cizelat stilistic, având 60 de fotografii bune
color. De data aceasta examinarea lui a durat peste douã luni, au fost
cerute avize de la 10 ministere ºi departamente. Deci o broºurã se scrie
circa o jumãtate de an ºi se analizeazã cam tot atâta timp. Randamentul
eficacitãþii activitãþii unor membri ai Guvernului e egal cu zero. Pe
timpul bolºevicilor pentru acest lucru se cerea maximum una-douã
sãptãmâni. Mulþi din ei se strãduiau sã respecte ºi termenele.
Ce conþineau avizele de mai sus ºi cum au fost totalizate? În ºase
ministere de bazã (economie, agriculturã, finanþe º.a.) s-au nimerit
oameni pragmatici ºi au recomandat manuscrisul spre editare cu anumite
precizãri, completãri, obiecþii cu care suntem de acord ºi care se pot
realiza imediat. Majoritatea obiecþiilor Institutului de Istorie al Academiei
de ªtiinþe sunt concrete, acceptabile ºi se pot realiza ºi ele uºor. Dupã o
discuþie la Ministerul Culturii cu adjunctul dl I. Pãcuraru ºi doi ºefi de
direcþii, avizul primar foarte negativ, plin de afirmaþii abstracte, a fost
înlocuit cu câteva propuneri concrete, precizãri ºi corectãri fireºti, care
s-au fãcut pe loc.
Aºadar, au rãmas douã avize tendenþioase ºi distrugãtoare, care sunt
cate-goric împotriva editãrii cãrþii. Primul, de la dl Gh. Mazilu, ºef al
Asociaþiei de Stat „Cartea Moldovei”, e plin de insinuãri generale de
tipul: „Autorii nu au o concepþie clarã, ce ar însemna o carte de vizitã a
unei þãri”, „în text dominã mentalitatea de miting cu întrebãri subiective
ºi tendenþioase, cu un vãdit scepticism faþã de destinul Republicii
Moldova”, „de tendenþionism ideologic sufãr”; „date generale”, „scurt
istoric”, „economia naþionalã”, „compartimentul viaþã spiritualã,
numeroase date statistice”, „o asemenea carte de vizitã poate doar trezi
repulsie la vizitatorii strãini”, „autorii... mai degrabã compromit imaginea
statului Republica Moldova decât o susþin” ºi ultima sentinþã, care
deschide Cutia Pandorei ºi, volens-nolens, demascã, divulgã gândurile
secrete ale citatelor de mai sus ºi ale altora de felul acesta, este „...întreaga
naraþiune e împãnatã de fapte ºi momente de micã însemnãtate,
interpretate ºi comentate de pe poziþii unioniste”. Asta-i, domnilor, grija,
durerea ºi frica dlui Gh. Mazilu pentru „þãriºoarã”, lupta cu ideile ºi
poziþiile unioniste, lipsa în manuscris a veninului, vrajbei ºi românofobiei
împotriva neamului ºi a Þãrii Româneºti.
Pãziþi-vã de oamenii negri în cerul gurii, ranchiunoºi, care dau cu
barda în neamul nostru, care au închis o enciclopedie, în care trebuiau
sã fie scoase din anonimat ºi valorificate peste o mie de personalitãþi

– 336 –
marcante basarabene, bucovinene, transnistrene din secolul trecut ºi
din prima jumãtate a secolului nostru, þinute în arhive sub ºapte lacãte
de Imperiile Rus ºi cel Sovietic, sub ocupaþia cãrora am avut fericirea
sã ne aflãm. Iatã unul din cei mai activi producãtori ºi promotori ai
românofobiei, ai mankurtizãrii ºi distrugerii conºtiinþei naþionale
româneºti în Republica Moldova.
ªi al doilea aviz, la fel împotriva editãrii acestui manuscris, foarte
concret, spre deosebire de cel de mai sus, este al Secþiei de probleme
sociale ºi umanistice a Cancelariei de stat a Republicii Moldova. Aici s-
a operat fãrã menajamente ºi eufemisme, lucrurilor li s-au spus pe nume.
Sã citãm câteva alineate, sã vedem ce gândesc unii dregãtori din
Guvern, sã ne dãm seama de unde porneºte fanfaronada, unde e unul
din izvoarele românofobiei, care emanã permanent suspiciune ºi urã
contra þãrii ºi a neamului românesc:
„Trãsãturile de caracter ale moldovenilor sunt prezentate exclusiv
prin spusele lui D. Cantemir, exprimate cu 300 de ani în urmã” (pag.1)”
– puþin umor ºi autocriticã supãrã, se pare cã demnitarii n-au citit nimic
din literatura clasicã francezã ºi cea rusã despre popoarele respective.
„De fiecare datã, la începutul unui compartiment, expunerea începe cu
evidenþierea aspectelor negative: în prezent Moldova traverseazã o gravã
crizã socialã ºi economicã... (pag.5)”, „industria Republicii Moldova
poartã ºi ea amprentele crizei economice (pag.6)”, acest gând e prezent
de câteva ori ºi el supãrã la fel urechea diriguitorilor de parcã „þãriºoara”
noastrã s-ar afla într-o perioadã de dezvoltare ºi înflorire, de parcã n-
am mai ºti ce sã facem de atâta bine.
Niºte simple constatãri ale realitãþilor noastre, ca, de exemplu: „cu
toate cã inflaþia în Republica Moldova a înregistrat în ultimul an cel
mai înalt nivel din lume”, „complexul agroindustrial al republicii este
marcat ºi el de transformãrile ce au loc în þãrile postcomuniste (pag.
6)”, „o serioasã modernizare necesitã ºi cele 10 mii kilometri de drumuri
(pag. 7”, „clima ºi landºaftul R.M. ar putea oferi ºanse mai mari industriei
turismului (pag. 12)” º. a. constatãri, care ar mobiliza societatea ºi statul
la ieºirea din crizã, duc la urmãtoarea concluzie: „Lectura acestor pagini
creeazã impresia cã autorul urmãreºte scopul sã scoatã în evidenþã în
primul rând neajunsurile”.
A fost nevoie numai de o jumãtate de an ca partidul agrarian de
guvernãmânt sã se îmbolnãveascã de o boalã numitã „lãudãroºenie”,
„fanfaronadã” (lachirovcã), împotriva cãreia chiar ºi fostul partid
comunist în decurs de 70 de ani a adoptat douã hotãrâri serioase,
condamnând acest fenomen periculos pentru societate.

– 337 –
 Urmãtoarele pasaje sunt calificate drept „afirmaþii discutabile, date
care nu ar fi neapãrat sã fie incluse în aceastã carte”; „canonic Biserica
Ortodoxã din Moldova este supusã Patriarhiei de la Moscova. Printr-un
act din 19 decembrie 1992 al sfântului sinod Patriarhia românã a reactivat
Mitropolia Basarabiei (stil vechi), cu reºedinþa la Chiºinãu, la cererea
unui grup de feþe bisericeºti din Moldova. În fruntea ei a fost desemnat
Episcopul de Bãlþi Petru”, „o perioadã sumbrã pentru literatura din R.M.
este cea a dominaþiei bolºevice, când se promoveazã insistent politica
fabricãrii unei „limbi moldoveneºti” ºi a unei „literaturi sovietice
moldoveneºti (pag.10)”, „la 3 noiembrie (parlamentul) alege drept stemã
de Stat strãvechiul simbol al românilor moldoveni – capul de bour –
(pag. 3)”.
Cineva e contra clasicilor muzicii româneºti George Enescu ºi
Alexandru Cristea ºi-i scoate din text. Poftim nume, date ºi informaþii
discutabile ºi de prisos, care pot fi uºor excluse din carte.
În continuare în aviz se spune: „Pentru a nu nimeri în situaþii deli-
cate este necesar ca autorul sã-ºi îndrepte atenþia asupra marilor valori
ale acestui pãmânt ºi ale acestui neam” – vorbe, ºi toate de clacã.
Ni se mai imputã cã textul abundã în vocabule neadecvate: „ideologia
separatismului ºi a conservatismului bolºevic”, „greve împotriva limbii”,
„dominaþie bolºevicã”, „jug spiritual” º.a., care se referã în text la
conducerea ºi la regimul lui Smirnov ºi Maracuþa din Transnistria.
Doamne, unii au încurcat stânga cu dreapta ºi ziua cu noaptea. Ei vor
dansuri, cântece, fanfare ºi festivaluri. Altceva nimic. Marasm mai ceva
ca pe timpuri.
Sã continuãm ºi cu ceva admonestãri: „De fapt se face multã politicã
(anexarea Basarabiei (la Rusia) – pag. 2, Sfatul Þãrii, Unirea (la România
în 1918) – pag. 2, deportãrile în masã – pag. 3, foametea organizatã –
pag. 2, ideologia separatismului – pag. 4)”. Vedeþi Dumneavoastrã,
asta-i buba, asta-i supãrã pe guvernanþii noºtri. Aceste mari adevãruri
istorice, aceste jaloane în istoria tragicã a moldovenilor, jumãtate de
secol ascunse sau falsificate, care în avizul dlui Gh. Mazilu sunt numite
„fapte ºi momente de micã însemnãtate”, „tendenþionism ideologic”,
iar în ultimul aviz sunt atestate ca „multã politicã”, ºi împreunã luate
sunt determinate ca „poziþii unioniste”, care acþioneazã asupra
dregãtorilor ca tãmâia asupra necuratului.
ªi ultimul aviz se terminã cu: „Cartea nu poate fi recomandatã pentru
tipar...”
Decizia finalã de închidere a cãrþii date a fost adoptatã de dl G.
Lupoi pe baza ultimelor douã avize – unul general ºi abstract, altul

– 338 –
foarte concret – ambele categoric contra, ignorându-se avizele pozitive
cu ceva obiecþii acceptabile ale celor ºase ministere ºi altele douã cu
obiecþii mai multe ºi mai serioase, pe care la fel, în mod selectiv, le
acceptãm. ªi, din pãcate, a fost strangulatã o carte bunã, care seamãnã
mult cu alta, analogicã, ce prezenta Germania în lume, peste care am
dat întâmplãtor mai târziu, la o expoziþie de carte germanã, organizatã
la Chiºinãu.
În una din ultimele convorbiri telefonice cu dl ministru adjunct mi
s-a spus cã manuscrisul e foarte prost, în viitor nu pot avea loc nici un
fel de tratative ºi compromisuri de a urni totuºi piatra din loc, o nouã
audienþã mi s-a refuzat ºi pentru noi tratative mi-a fost recomandatã
dna S. Bolduratu. Ce minune! Un manuscris, care în august era foarte
bun, peste patru luni, în ianuarie, a devenit foarte prost.
Dorind sincer sã editãm cartea, am cãutat în modul cel mai serios sã
capãt o audienþã mai sus, la dl Gh. Gusac, ministru de stat ºi, fãrã a
ceda în mare, fãrã a o vinde pe mama, sã soluþionãm problema. Am
cerut foarte insistent prin secretarã o audienþã. Am aºteptat douã
sãptãmâni, dar totul a fost în van. ªefii parcã s-au sfãtuit între ei.
Audienþã nu mi-au acordat.
Atunci am fost la dna S. Bolduratu. M-a ascultat atentã, parcã mi-a
înþeles intenþiile bune de a nu îngropa un lucru bun, fãcut pe jumãtate,
de a nu arunca pe vânt circa 6 mii lei cheltuiþi deja, mi-a spus cã ea, în
urma unui astfel de aviz negativ ca al ministrului adjunct, nu poate
rezolva cazul pozitiv ºi mi-a recomandat ºi promis sã intrãm împreunã
mai sus, la viceprim-ministrul dl Gr. Ojog.
Am fost de acord ºi chiar m-am bucurat cã am ocazia sã-i aduc la
cunoºtinþã unei persoane atât de sus-puse ºi alte fapte de comportare
samavolnicã, josnicã a unor demnitari subalterni din domeniul culturii
pe care-l conduce. Am telefonat mai bine de-o sãptãmânã ºi degeaba.
Dl Gr. Ojog era veºnic sau ocupat, sau plecat. Atunci dna S. Bolduratu
mi-a spus sã mai aºtept pânã când îmi va telefona ea. Îi sunt recunoscãtor
pentru intenþiile bune. Am mai aºteptat vreo douã sãptãmâni, dar în
zadar.
Am înþeles cã ºi dl Gr. Ojog, ca ºi subalternii sãi, nu doreºte sã se
întâlneascã, nici chiar în interes de serviciu, cu cetãþenii. Trebuie sã-i
asculþi, sã cercetezi cazul, sã promiþi ceva, sã iei mãsuri. Dar de unde?
Þi-ai gãsit omul! Cu cât e mai plãcut ºi mai fotogenic sã înmânezi cheile
de la o casã nouã unei familii de sinistraþi. M-am ciocnit de o altã boalã
veche – birocratismul. ªi eu, care fãcând slujbã la stat aproape 50 de
ani, am fost în audienþã la majoritatea secretarilor cu ideologia ai c.c.,

– 339 –
miniºtri, ºi viceprimi-miniºtri (Tcaci, Cornovan, Corobceanu, Calin º.a.)
în aceeaºi zi sau a doua zi, care, la rugãminte, rezolvau unele probleme,
am aºteptat în zilele noastre de democraþie sãptãmâni ºi luni de zile ca
sã nimeresc, în interes de serviciu, la câþiva din funcþionarii Guvernului
ºi totul a fost în zadar.
Dacã aþi auzi ce spun pe ºoptite unele secretare ºi dactilografe despre
subalternii ºefilor din aparatul de stat. Sunt atât de mulþi în ultima vreme,
toþi rotunjori, durdulii, rotofei, grãsuþi ºi rumeori, parcã-s fãcuþi de-o
mamã, unul aduce o hârtie la maºinã, iar altul vine ºi-o ia.
Redactilografiem de ne spetim, cã ei îs mulþi, dar nu ºtiu a scrie sau a
corecta o simplã scrisoare.
Iatã în privinþa slujbaºilor, funcþionarilor de stat, care, cicã, ating
cifra de douãzeci de mii ºi sunt atacaþi de microbul birocratismului,
batem recordul ºi ocupãm unul din primele locuri în ce priveºte densitatea
ºi numãrul lor la kilometru pãtrat ºi pe cap de locuitor, întrecând de
circa 4-5 ori cele mai dezvoltate þãri din Europa Occidentalã.
Oameni buni, guvernanþii noºtri sunt foarte bolnavi, în mai puþin de
un an mulþi agrarieni ºi adepþii lor, fiind la putere, fenomen social care
stricã cel mai mult omul lipsit de culturã, s-au îmbolnãvit foarte grav de
fanfaronadã, birocratism ºi suspiciune faþã de cetãþeni.
Stimaþi cititori ºi alegãtori, ei trebuie trataþi, vindecaþi, ei trebuie trecuþi
în opoziþie, sã-ºi mai revinã, sã se trezeascã, cã au prins la seu, mulþi s-
au obrãznicit, calcã în strãchini ºi au uitat ce-i aceea greblã.
În lupta contra diletantismului, obscurantismului, minciunii ºi
fariseismului raþiunea, adevãrul ºi demnitatea, stegarul cãrora este
tineretul, mai devreme sau mai târziu, ca întotdeauna, vor învinge
neapãrat.
„Literatura ºi arta”, 13 aprilie 1995
CELE PATRU PUTERI ERAU TREI – PETRU ºI ANDREI
Statul de drept presupune trei puteri (ºi cu presa – patru), ca o
orchestrã compusã din trei instrumente. Dacã lipseºte unul din ele –
nu e orchestrã; dacã unul cântã fals, muzica e falsã. Justiþia, puterea a
treia, trebuie sã fie balanþa, echilibrul dintre celelalte douã – legislativã
ºi executivã. Ea trebuie sã apere constituþia ºi legislaþia în vigoare.
Fãrã ea statul e totalitar ºi þara nu e democratã. Existã la noi justiþie ºi
îºi îndeplineºte ea funcþia celei de a treia puteri în stat?
Sã analizãm acest fenomen printr-un exemplu, un proces judiciar
pe care l-am simþit pe pielea proprie timp de aproape 40 de ani.
Am lucrat ca învãþãtor la ºcoala din Hâjdieni, raionul Glodeni, din

– 340 –
1944 pânã în 1947. În primii doi ani în casa mea a trãit felcerul Pavlov
cu familia, dupã el învãþãtorul O. Gârlã, tot cu familia. Locuiau pe gratis,
iar eu nu plãteam impozit pe casã.
În 1947 am plecat la studii, la ªcoala Pedagogicã din Bãlþi, apoi la
Institutul Pedagogic din Chiºinãu. Tot atunci am predat provizoriu casa
ºi gospodãria Sovietului Sãtesc (preºedinte A. ªvaiþer, secretar Vl. Burcã)
cu document oficial (adeverinþã) ca sã fie folositã conform destinaþiei,
îngrijitã ºi sã mi se întoarcã la cererea mea. Am fãcut un bine autoritãþilor
locale fãrã a cere nimic în loc.
În 1949 preºedintele Sovietului Sãtesc A. ªvaiþer a fost deportat. În
locul lui a fost numit Gh. Jacov. Timp de 5-6 ani, cât m-am aflat la
studii, în timpul vacanþelor, veneam în sat.
În iulie 1954 Sovietul Sãtesc, fãrã ºtirea ºi aprobarea mea, a vândut
casa ºi gospodãria învãþãtorului N. Obuhovschi, care locuia de câþiva
ani în ea, cu 3750 ruble.
Eu, cetãþean al U.R.S.S., cu drepturi depline, care am fost patru ani
învãþãtor în sat, fiind nelegal expropriat, am dat Sovietului Sãtesc
Hâjdieni în judecatã.
Procesul, care a avut loc la 30 octombrie 1956 (preºedinte
Bacinskaia), la care am participat, iar reclamatul în persoana
preºedintelui Sovietului Sãtesc Hâjdieni Vl. Burcã nu s-a prezentat
(ulterior am aflat cã nu a fost chemat), a decurs într-o atmosferã de
vãditã vigilenþã revoluþionarã, iar decizia a fost arbitrarã: de-a mã
lipsi de proprietatea personalã (casa ºi gospodãria) din cauza
pãrinþilor (tata a fost arestat în 1941 ºi judecat, a murit în 1942 într-
un lagãr din Perm; mama, de frica organelor locale, s-a refugiat cu
fratele ºi sora în 1944 în România, repatriaþi ulterior în 1957).
La acest proces am avut impresia cã la adoptarea hotãrârilor
judecãtorii sunt lipsiþi de cea mai elementarã logicã ºi bun-simþ.
Fiind nedreptãþit, am fãcut recurs la Judecãtoria Supremã a R.S.S.M.,
care, prin decizia din 26 noiembrie 1956 (preºedinte Dunaeva), a lãsat
în vigoare hotãrârea judecãtoriei raionale.
La apelurile mele adresate Procuraturii R.S.S.M. de a ataca hotãrârile
judiciare de mai sus am primit douã rãspunsuri: din 16.04.’57 ºi 19.06.’57
– insinuante, în care pãrinþii erau învinuiþi de antisovietism, iar eu, ca
urmaº, nu aveam dreptul la proprietate personalã ºi eram învinuit de
falsificare a documentelor (adeverinþa de la Sovietul Sãtesc din 1947),
care la procese au fost intenþionat complet ignorate (consilier superior de
justiþie Cerneaev).
Instanþele judiciare, raionalã ºi republicanã, încãlcând chiar ºi

– 341 –
Constituþia stalinistã de pe acele vremuri, care asigura dreptul
cetãþeanului la proprietate personalã ºi nevinovãþia copiilor pentru
faptele pãrinþilor, au trecut vãdit de partea puterii executive, au confirmat
ºi justificat actul de dezmoºtenire comis faþã de mine, ca cetãþean. Ce
mai puteam face pe atunci în acele condiþii de regim totalitar?
M-am adresat secþiei de supraveghere a organelor administrative a
C.C. al P.C.M., dar fãrã nici un folos.
Uneori mi se pãrea cã Temis, zeiþa justiþiei, nu are ochii legaþi, ci
mintea închistatã.
... Au trecut 35 de ani. În septembrie 1991, când Imperiul Sovietic
s-a prãbuºit, ºi odatã cu el ºi regimul totalitar, când republica a devenit
un stat de drept ºi o þarã democratã, m-am adresat Judecãtoriei raionale
Glodeni cu o nouã cerere, de a revedea decizia din 1956 ºi de a-mi
întoarce casa expropriatã pe nedrept ori de a-mi restitui valoarea ei.
Rãspunsul a fost urmãtorul: conform normelor procesuale judecãtoria
popularã raionalã nu are dreptul sã revadã hotãrârea anterioarã a acestei
judecãtorii. Prerogativa aceasta aparþine Procuraturii Republicii sau
Judecãtoriei Supreme.
Deci, în domeniul justiþiei, mai bine zis al procedurilor, totul a rãmas
ca odinioarã, nu s-au fãcut nici un fel de reforme, cu toate cã în jur totul
se restructura.
Am fãcut din nou recurs la Judecãtoria Supremã a R.M. sã anuleze
hotãrârea Judecãtoriei raionale Glodeni din 1956 ºi sã-mi restituie casa
sau costul ei. Am fost sfãtuit sã mai aºtept, în speranþa cã problema
mea ar putea fi soluþionatã odatã cu adoptarea de cãtre Parlament a
legii cu privire la reabilitarea ºi remunerarea celor deportaþi ºi persecutaþi.
Ceea ce nu s-a întâmplat.
La cererea mea de recurs, Judecãtoria Supremã mi-a rãspuns cã
examinarea problemei în cauzã nu se poate face, pentru cã dosarul
judiciar din 1956 din Glodeni nu este, s-a pierdut. În aceeaºi scrisoare
mi s-a explicat cã, conform Anexei nr.2 a Codului de procedurã civilã
(C.P.C.), am dreptul sã mã adresez Judecãtoriei raionale cu rugãmintea
de a reconstitui dosarul pierdut. În cazul în care materialele de
reconstituire sunt insuficiente, atunci conform art. 6 Anexa nr.2 a C.P.C.,
am dreptul de a intenta o acþiune conform regulilor generale.
Mai întâi am cãutat prin scrisori ºi telefonic dosarul la Arhivele
raionale ºi ale Judecãtoriilor din Glodeni, Fãleºti ºi Râºcani, unde s-a
aflat arhiva când raionul a fost lichidat, dar fãrã rezultat. Din douã
documente, care erau împreunã la Arhiva din Glodeni – contractul de
vânzare-cumpãrare a casei de cãtre N. Obuhovschi din 1954 ºi dosarul

– 342 –
procesului judiciar din 1956 – primul existã, iar al doilea a dispãrut, a
fost distrus din cauza adeverinþei, care confirma cã eu eram proprietarul
casei, cã am predat-o provizoriu Sovietului Sãtesc pentru a o folosi,
apoi a mi-o întoarce.
La cererea mea din aprilie 1992 cãtre Judecãtoria raionalã Glodeni
de-a intenta un proces, conform Anexei nr.2, ºi prezentarea câtorva
documente pe care le mai aveam, am primit rãspuns cã procesul a avut
loc ºi cã dosarul pierdut nu poate fi reconstituit din lipsã de documente.
Judecãtoria n-a întreprins nimic pentru reconstituirea dosarului dispãrut.
Deci îmi surâdea perspectiva de a lua totul de la început, ca în anul
1956.
Aºadar, fac cerere la biroul avocaþilor ºi cu taxa respectivã, cu doi
martori: Vl. Burcã, fost secretar de Soviet Sãtesc în 1947 ºi preºedinte
în 1956, ºi O. Mutelicã, care a cumpãrat casa de la N. Obuhovschi ºi
trãieºte în ea, proces care la 17.09.93 se terminã cu hotãrârea cã eu am
câºtigat litigiul ºi trebuie sã mi se restituie costul casei, care nu era încã
stabilit.
Judecãtorul I. Cazacu îi dã misiunea lui L. ªerºniova, ºefa unei firme
de specialitate, cãreia i-am plãtit cinci din douãzeci ºi ºase mii ruble
taxã, sã prezinte Judecãtoriei un act de evaluare a casei ºi gospodãriei,
care au fost apreciate, conform tarifelor de stat, în valoare de circa 217
mii rub., minus uzura de 25% în medie, deci, aproximativ 175 mii rub.,
sumã echivalentã pe atunci cu mai puþin de jumãtate din costul unei
plite de gaz. Totuºi consideram cã am câºtigat procesul, cel puþin moral,
simbolic. Eram mulþumit ºi de atâta.
Trei luni am aºteptat hotãrârea judecãþii, dar în zadar. Am înþeles
cã în acest rãstimp s-a întâmplat ceva. La sfârºitul lui decembrie 1993
judecãtorul I. Cazacu mi-a fãcut o surprizã: mi-a spus sã fac recurs la
Judecãtoria Supremã pentru cã la fostul proces n-am câºtigat nimic,
ci s-a reconstituit dosarul pierdut din 1956. O minune, a fost substituitã
hotãrârea judecãþii.
Ce puteam face altceva? Am fãcut din nou recurs la Judecãtoria
Supremã. Dar înainte de proces am fost chemat ºi mi s-a arãtat dosarul

– 343 –
din raion cu ultima hotãrâre, în care se spune cã cererea mea a fost
respinsã pentru cã am încãlcat termenul de prescripþie stabilit pentru
intentarea unui proces, iar despre reconstituirea dosarului pierdut nu
era nici vorbã.
A doua minune, hotãrârea judecãþii din 17.09.93 a fost din nou
substituitã. ªi despre care termen de prescripþie e vorba? Când începe
ºi unde se terminã? Nici eu, nici consilierul de la Chiºinãu n-am
înþeles nimic. Una era clar, cã la Judecãtoria din Glodeni s-a comis
o samavolnicie.
Despre asta ºtiu martorii Vl. Burcã, O. Mutelicã, L. ªerºniova,
autoarea actului de evaluare a casei, A. Darvin, grefiera Judecãtoriei, ºi
P. Chicerman, persoanã pe care am împuternicit-o sã ia în locul meu
hotãrârea de la Judecãtorie.
În urma acestui caz dictonul „Judecãtorul se supune numai legii”
mi se pãrea o parodie la adresa oamenilor justiþiei, inclusiv a celor
prezentaþi pe atunci la „Mesager” în prezenþa Preºedintelui Republicii.
La o examinare mai atentã a dosarului cu procesul în cauzã am
descoperit niºte lucruri absurde: în procesul-verbal numele ºi depoziþiile
martorilor mei nu figureazã, au dispãrut. În schimb, a apãrut numele
m a r t o r u l u i
N. Obuhovschi, care nu s-a prezentat, pentru cã a decedat cu mulþi ani
în urmã, precum ºi numele ºi depoziþiile contra mea ale reclamantului
V. Eladi, primarul din s. Hâjdieni, care nu a fost la judecatã ºi nu ºtie
nimic nici cu spatele. O falsificare totalã a procesului-verbal ºi, prin
urmare, a deciziei judecãþii. Întrebând-o pe grefiera A. Darvin ce
înseamnã asta, ea s-a jurat cã nu ºtie nimic, iar judecãtorul I. Cazacu s-
a mirat numai fãrã a spune ceva.
Aºadar, conþinutul dosarului judiciar a fost distrus a doua oarã, în
1993. Cine ºi cu ce scop a fost lucrul acesta? M-am adresat dlui V.
Paterãu, preºedinte al Judecãtoriei din Glodeni, sã cerceteze cazul de
gravã falsificare a documentelor în incinta judecãtoriei, scrisoare la care
nici azi nu mi-a rãspuns, motivând pe atunci cã dosarul era la Judecãtoria
Supremã. Mã mir cã astfel de semnale alarmante trec cu atâta uºurinþã
pe lângã un ºef de instituþie.
ªi iatã cã la 25.02.1994 are loc ºedinþa Colegiului Judiciar Civil al
Judecãtoriei Supreme, la care se examineazã problema mea ºi se adoptã
decizia de restituire a dosarului pentru reexaminare într-o altã
componenþã.
În decurs de o lunã trebuia sã aibã loc un nou proces la Judecãtoria
din Glodeni. Am aºteptat douã luni, apoi m-am adresat Direcþiei

– 344 –
Judecãtoriilor a Ministerului Justiþiei ºi, dupã intervenþia dlui V. Florea,
mi s-a rãspuns cã procesul a avut loc la 3.05.1994, sub preºedinþia
judecãtorului V. Russu, ºi s-a adoptat hotãrârea „De-a dispune încetarea
procesului referitor la acþiunea mea civilã cãtre primãria s. Hâjdieni
despre restituirea pagubei materiale, cu dreptul de-a face recurs în timp
de 10 zile. De data asta s-a gãsit o altã chiþibuºãrie „încetarea procesului”.
Multe obstacole ºi piedici existã în jurisprudenþã; mai uºor trece o
cãmilã prin urechile acului decât sã þi se facã dreptate, judecându-te
cu statul. Ce-ai scãpat în gura lui, înapoi nu mai scoþi.
Am fãcut din nou recurs la Judecãtoria Supremã, ºi la 8.06.94, în
prezenþa mea, Colegiul Juridic Civil adoptã decizia de-a lãsa în vigoare
hotãrârea Judecãtoriei din Glodeni, adicã de a înceta procesul. Cu alte
cuvinte, toate eforturile mele din atâþia ani au fost zadarnice.
Uneori credeam cã labirinturile justiþiei sunt prea lungi ºi încurcate
ca sã le poþi da de capãt ºi sã ieºi la luminã. Îmi venea sã scuip ºi sã dau
totul dracului!
Revoltat la culme, am mai fãcut ºi ultimul recurs la Prezidiul
Judecãtoriei Supreme a Republicii, ºi la ºedinþa din 15.08.94 se adoptã
hotãrârea de-a anula decizia Colegiului Juridic Civil din 8.06.94 ºi
hotãrârea Judecãtoriei din Glodeni din 3.05.94 ºi a restitui dosarul
pentru o nouã examinare într-o altã componenþã.
Deci un nou proces, totul se reia de la început, a treia oarã. Poftim,
ce necunoscute sunt labirinturile justiþiei, ca ºi cãile Domnului.
La 16 decembrie 1994 are loc un nou ºi ultim proces judiciar la
Judecãtoria din Glodeni, din nou cu aceiaºi martori Vl. Burcã ºi
O. Mutelicã, care s-au mirat la culme cã sunt chemaþi a doua oarã sã
dea aceleaºi depoziþii, ºedinþã care de data aceasta a fost condusã de
judecãtorul C. Stãnilã, care a examinat problema în modul cel mai
serios, meticulos ºi profesional ºi a adoptat decizia cã primãria s.
Hâjdieni a comis o nedreptate faþã de mine când mi-a vândut casa ºi
m-a expropriat, ºi cã ea trebuie, conform tarifelor de stat, sã-mi restituie
circa un sfert din valoarea ei (una din condiþiile puse de mine).
Slavã Domnului, îmi pare cã am ajuns la sfârºit dupã aproape 40 de
ani. Nu doresc nimãnui, nici duºmanilor mei, sã treacã prin ce am trecut
eu ºi sã pãþeascã ce-am pãþit eu.
Un mic bilanþ: ºase cãlãtorii în raionul Glodeni ºi în Hâjdieni cu 2-3
autobuze, costul fiecãrei cãlãtorii echivalând cu o jumãtate de pensie ºi
câte 4-5 zile pierdute; de douã ori aceiaºi martori chemaþi la judecatã,
depunând aceleaºi mãrturii; 5 procese judiciare în prima instanþã la
Judecãtoria din Glodeni ºi 5 recursuri la Judecãtoria Supremã; 4

– 345 –
judecãtori din Glodeni, inclusiv preºedintele, implicaþi în soluþionarea
unui simplu litigiu civil, câþi nervi ºi câte puteri pierdute în zadar! Parcã
suntem în þara nãucilor. O istorie incredibilã, fantasticã, absurdã!
Câteva deducþii: trei din patru judecãtori din Glodeni suferã de lipsã
de omenie, de curaj civic ºi demnitate profesionalã. Probabil cã aceeaºi
situaþie e ºi în alte raioane. Am participat ºi am asistat la procese „pe
sus” ºi „pe jos”, la dezbaterea multor probleme simple, am vãzut mulþi
oameni nedreptãþiþi, necãjiþi, revoltaþi, multe dosare restituite pentru
reexaminare în instanþele primare. Justiþia raionalã face foarte mult re-
but, ea e cenuºãreasã la poarta puterii executive.
De ce instanþele republicane respective nu examineazã rebutul
judecãtoriilor raionale, nu se fac bilanþuri anuale, nu se dau publicitãþii?
Aceasta ar ordona, ar disciplina, ar spori exigenþa civicã ºi profesionalã a
corpului judecãtoresc, ar întãri autoritatea celei de-a treia puteri în stat,
judecãtoreºti, s-ar respecta Constituþia ºi legislaþia în vigoare. Deocamdatã
vechea maximã latinã „Dura lex, sed lex” în viaþa republicii noastre nu
se aplicã.
Din cele trei puteri într-un stat de drept, la nivel raional, în cele
mai multe cazuri, funcþioneazã douã. ªi e firesc sã-mi pun întrebarea:
avem noi oare justiþie în Þara Moldovei?
„Literatura ºi arta”, 25 mai 1995

CONSECINÞE ALE PARVENITISMULUI

ºI CARIERISMULUI
Cred cã a venit timpul sã spunem lucrurilor pe nume, sã mai limpezim
apele, sã aducem niºte argumente în urmãtoarea chestiune care se cere
elucidatã.
Este vorba de dl Vasile Stati, unul dintre ideologii partidului agrar-
ian, expertul ºi consultantul lui, groparul ºi piaza lui rea.
Mi-i consãtean; n-am fost colegi: când am învãþat copiii în sat, care
în 1946-’47 mureau de foame ca muºtele, când au avut loc deportãrile
ºi colectivizarea, el umbla pe sub masã.
Ori nu ºtie ce-a fost pe atunci, ori o face pe prostul. N-aº vrea sã-i
spun: pãcat cã n-ai nimerit ºi tu la urºii albi, de unde sã-þi vinã numai
numele, sau n-ai dat ortul popii de foame ca ceilalþi zeci ºi sute de copii
din satul nostru. Atunci cântai altfel. Oare, ca sã fii cinstit, sã fii om, - e
absolutã nevoie sã treci prin chinurile lui Tantal?
Nu sunt atât de rãu ºi câinos. Dumnezeu mi-i martor cã n-am atacat
ºi n-am ponegrit pe nimeni din ambiþie sau din interes personal.

– 346 –
 Despre persoana dlui Vasile Stati s-a vorbit cândva ºi se vorbeºte
destul de des în ultimul timp. Mulþi dintre cei care-l cunosc încearcã sã
ridice vãlul ºi sã analizeze acest fenomen tipic pentru acele vremuri din
epoca sovieticã.
El a fãcut ºi înainte, ºi acuma multe exhibiþii, dar mã abþineam ºi
speram cã pãcatele tinereþii se vor evapora, omul va mai prinde la minte,
dar, cum se vede, el a apucat-o serios ºi definitiv pe drumul duºmãniei
faþã de þarã ºi de naþiunea noastrã. ªi, probabil, de vinã sunt diletantismul,
ambiþia ºi ranchiuna.
Sã ne oprim la câteva fapte, ºi nu la vorbe. Pe la mijlocul anilor ’60,
pe când lucram la Comitetul pentru Cinematografie, pe coridoarele
lungi, cu covoare, ale Casei Guvernului, adeseori îl întâlneam pe
consãteanul meu Vasile, pe atunci lucrãtor al C.C. al comsomolului.
Era un tânãr spilcuit, îmbrãcat la modã, sociabil ºi maleabil, care asuda
învârtind la flaºneta comsomolului de educaþie comunistã a tineretului,
visând zi ºi noapte la aripa dreaptã a clãdirii, unde se afla C.C.-ul
partidului. Era curios, zâmbea plãcut ºi punea întrebãri: „Cine-i ãsta”?
Era Ion C. Ciobanu. „Dar ãstlalt?” Era Arhip Cibotaru. În felul acesta îi
înºiram pe membrii consiliului artistic. ªi... ca sã vezi minune! Peste
vreo 8-10 ani Vasile îi învaþã pe scriitori cum se scriu romanele ºi cum
ar trebui sã fie condusã Uniunea scriitorilor.
Pe la începutul anilor ’70 lucram ca redactor-ºef adjunct la Editura
„Cartea moldoveneascã” în secþiile de literaturã artisticã originalã ºi de
traduceri. Într-o zi dl Stati dã un telefon ºi-mi spune cã i s-ar fi plâns
E. Russev ºi mã întreabã cu un ton de ºef: de ce pe coperta cãrþii despre
letopiseþele Moldovei a lui E. Ruseev sunt desenaþi o chilie ºi un
cãlugãr? Eu încã nu vãzusem coperta, dar consultasem în prealabil
câteva ediþii asemãnãtoare româneºti ºi bulgare ºi i-am rãspuns cam
tãios sã nu se amestece mai mult în treburile mele, cu toate cã era ºef
mare, adjunct la secþia de culturã a C.C. al partidului comunist. El nu
ºtia sau o fãcea pe niznaiul cã primele cãrþi au fost scrise la mãnãstiri de
cãtre cãlugãri, el apãra cu osârdie puritatea ideologiei comuniste. La
plecarea mea de la editurã a pus umãrul bine ºi dumnealui, mai ales cã
în secþia de literaturã moldoveneascã lucrau I. Ciocanu ºi M. Cimpoi,
pe care îi angajasem ºi cu care el era la cuþite. Scurt timp dupã aceea au
fost destituiþi ºi ei.
Tot pe la începutul anilor ’70, fiind o vreme vecini, mergeam uneori
împreunã la serviciu cu troleibuzul. În timpul discuþiilor Vasile susþinea
morþiº cã I. I. Bodiul are perfectã dreptate când afirmã cã Ion Druþã ºi
opera lui îl împiedicã sã educe poporul moldovenesc în spiritul comunist.
– 347 –
El stãtea ferm pe poziþiile realismului socialist. Era un aprig apãrãtor al
cãlãului, care a contribuit cel mai mult la mankurtizarea ºi rusificarea
basarabenilor. Peste un timp a dispãrut de prin troleibuze. Când l-am
întâlnit ºi l-am întrebat unde locuieºte, mi-a spus cu emfazã cã într-o
casã specialã pentru lucrãtorii C.C. al partidului.
Cam tot pe atunci am citit în presã câteva articole de criticã împotriva
lui Mihail Bruhis. Era un fel de ripostã datã „clevetitorilor” din Apus,
care ne „falsificau” istoria ºi negau existenþa limbii ºi a naþiunii
moldoveneºti. Materiale scrise la comanda C.C. al partidului. Apropo,
pentru pasivitate în aceastã privinþã savantul N. Corlãteanu a fost
destituit din postul de director al Institutului de Limbã ºi Literaturã al
Aª. Aºadar, V. Stati era în fruntea cohortei de luptãtori contra
„clevetitorilor” din Occident.
Numai cã articolele lui erau complet lipsite de logicã ºi de argumente,
nu conþineau nici un citat din lucrãrile lui M. Bruhis, citat care ne-ar fi
convins de caracterul calomniator ºi falsificator al realitãþilor din
Moldova Sovieticã. Lectura lor îþi fãcea impresia cã el criticã niºte lucrãri
pe care nu le citise ºi pe care le ºtia doar din auzite.
Vorba e cã eu îl cunosc foarte bine pe Miºa Bruhis, cu care am
lucrat vreo opt ani de zile. Un evreu basarabean, chiºinãuian, cu
liceu românesc, fost ºi fotbalist pânã la rãzboi, cunoscãtor al limbilor
francezã ºi germanã, om cu carte, cinstit ºi serios, foarte documentat
ºi exigent în activitatea sa de redactor la editurã ºi la Institutul de
marxism-leninism, silit de un concurs de împrejurãri sã plece pe la
începutul anilor ’70 în Israel. Prin cunoºtinþele, onestitatea ºi cultura
sa româneascã între M. Bruhis ºi consãteanul meu, moldoveanul V.
Stati, e o distanþã ca de la cer la pãmânt.
Învârtindu-se ca o giruetã mulþi ani în cercurile conducãtoare ale
comsomolului ºi apoi ale partidului, el a sesizat bine cã trambulina cea
mai sigurã de a pãtrunde în lumea ºtiinþei ºi a literaturii sunt elogiile ºi
plecãciunile aduse elementului slav ºi rus din cultura noastrã ºi o
atitudine cât mai ostilã faþã de spiritualitatea româneascã.
Zis ºi fãcut: susþinerea tezei cu tema: termenii de origine slavã din
industria noastrã textilã ºi din cea casnicã l-a aburcat la rangul de
candidat în ºtiinþe ºi i-a deschis uºile Academiei. Mai apoi romanul
„Cãlin de la Crasna”, o combinaþie ºmecherã moldo-rusã, anti-„model”
de „operã” scrisã strict dupã principiile realismului socialist, i-a pus în
buzunar carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor, spre ruºinea
conducerii de atunci a Uniunii, ºi i-a deschis larg ºi uºile acestei
organizaþii de creaþie.

– 348 –
 S-a ºupurit bine ºi s-a bãgat ca ºmirghelul în douã din cele mai
prestigioase instituþii, una de ºtiinþã ºi alta de creaþie, din republicã.
A urmat apoi o activitate febrilã de publicare a romanului în ziarul
„Cultura”, apoi în revista „Nistru”, mai apoi o carte la editurã ºi nu m-
aº fi mirat dacã ar fi apãrut ºi în seria „Biblioteca ºcolarului”, alãturi de
corifeii literaturii universale: Dante, Shakespeare, Goethe, Balzac,
Tolstoi, Eminescu.
ªi, dupã cum pofta vine mâncând, tot aºa ºi succesele obþinute cu
uºurinþã în atâtea domenii i-au sucit minþile ºi dracul l-a pus sã se
lãcomeascã la muncã strãinã ºi sã sãvârºeascã un furt literar, adicã o
hoþie, fapt pentru care a fost exclus din Uniunea Scriitorilor ºi concediat
din funcþia de ºef al secþiei de culturã a C.C. al partidului.
Acesta a fost un rezultat firesc al parvenitismului ºi carierismului
tipic ce se încuraja ºi se promova pe acele timpuri în Moldova Sovieticã,
monedã cu care conducerea sistemului totalitar plãtea servilismul ºi
licheismul.
Credeam cã i s-au spulberat gãrgãunii ºi ambiþiile, cã s-a maturizat,
s-a mai cuminþit, dar am greºit. În ultima vreme V. Stati a apãrut din
nou pe arena politicã în rolul de ideolog al P.D.A.M. ºi în calitate de
expert ºi de lexicograf amator (cum îl numeºte, pe bunã dreptate, I.
Caþaveicã) le vorbeºte de la tribuna Parlamentului deputaþilor într-o
românã perfectã ºi le propune ca limba de stat a Republicii Moldova sã
se numeascã „moldoveneascã” (un adevãrat Tartufe). Ei, neînþelegând
nimic din acest caraghioslâc, ignoreazã argumentele celor mai mari
savanþi romaniºti din Moldova, România, Rusia, Germania, Italia,
Anglia ºi alte þãri, cred în scornelile acestui saltimbanc, aprobã art. 13
din Constituþie cu limba de stat „moldoveneascã”, o nãscocire diabolicã
a tãticului Stalin, cu scopul de a ocupa ºi a anexa România la Imperiul
sovietic, fãcând de ruºine ºi conducerea republicii, ºi poporul ei, care
nu ºtiu în ce limbã vorbesc ºi cine sunt. De aceea ruºii ne propun: „Hai
sã vorbim ruseºte”.
Apropo, dl V. Stati a servit cu trup ºi suflet fostul regim totalitar, ºi
regimul, la rândul lui, pentru „dovezi” cã ne tragem de la slavi ºi nu
suntem români, i-a fost recunoscãtor ºi l-a promovat. Câþiva ani dupã
prãbuºirea totalitarismului, cu aceeaºi abnegaþie ºi acelaºi devotament,
slujeºte noul regim, ºi acesta, pentru „dovezi” în faþa lumii cã nici în
ruptul capului nu suntem români, ci „moldoveni” get-beget, tot aºa, îl
preþuieºte ºi-l avanseazã. Nu m-aº mira dacã peste un timp, de ar veni
un alt regim (care se bazeazã pe minciunã), ºi el cu aceeaºi credinþã l-
ar servi, „dovedind” din nou cã noi suntem urmaºii turcilor. ª.a.m.d.

– 349 –
Ce coincidenþã uimitoare de interese reciproce, exact ca în zicala „O
mânã spalã pe alta”, nu-i aºa? Ce ideolog ºi ce trubadur iscusit de
falsificãri, ipocrizie ºi fariseism, exact a la Suslov, ideal, de lungã duratã,
produs al aceluiaºi regim ºi al aceleiaºi epoci.
Iatã unde am ajuns cu cei din coloana a cincea, cu cozile de topor,
cã tare multe mai avem acolo de unde am plecat cinci ani în urmã.
Când zeii vor sã-l pedepseascã pe om, îi furã minþile, spuneau grecii
antici. ªi aveau perfectã dreptate. Aºa am pãþit ºi noi, când am cocoþat
prostia ºi necinstea la tribunã ºi-n capul mesei ºi am fãcut-o cu mâinile
noastre.
Cam astea ar fi câteva din trãsãturile caracteristice ale dlui V. Stati,
mascate de francheþea ºi amabilitatea artificialã ºi înºelãtoare, domnilor
deputaþi agrarieni. Atenþiune, ar fi bine sã luaþi aminte, sã alegeþi grâul
de neghinã. Ori poate vã conduceþi dupã alt principiu „Calul de dar nu
se cautã la dinþi” ºi „Scopul scuzã mijloacele?”.
Mi-i ruºine când mã gândesc cã ne tragem dintr-un sat mare ºi frumos
din nordul Moldovei, Hâjdieni, cu oameni cinstiþi ºi muncitori. Ce cred
ei oare despre noi?
„Literatura ºi arta”, 1 iunie 1995

ARGAÞI ºI STÃPÂNI
La începutul lunii februarie a.c. „Mesager”-ul de la TVM a prezentat
o informaþie însoþitã de imagini zguduitoare, pe care a repetat-o a doua
zi.
În Costeºti – Ialoveni, colhoznicii au devastat clãdirea fermei de
vite, staþia de maºini ºi unelte agricole... Imaginile semãnau cu cele din
Groznâi, dupã douã luni de bombardamente ale aviaþiei ºi artileriei
ruseºti, în urma cãrora cecenii, care au mai rãmas în viaþã, se vor uni
„benevol” a doua oarã cu Imperiul Rus. A doua zi preºedintele republicii,
recent sosit din America, a creat o comisie specialã pentru a examina
cazul.
Acelaºi tablou îngrozitor l-am vãzut cu un an ºi ceva în urmã într-un
fost complex monastic, apoi sportiv, de lângã sanatoriul „Codru” de la
Cãlãraºi. Din pãcate, tablouri de astea se întâlnesc tot mai des. Devastãri,
jafuri, distrugeri.
De câte comisii va fi nevoie? Au sã ne ajungã oare funcþionari? ªi
ce folos?
ªi totuºi, ce se întâmplã? Ce înseamnã toate acestea? Ce semnificaþie
au astfel de evenimente? Istoricii, sociologii ºi alþi specialiºti ar trebui
sã le studieze, sã gãseascã cauzele, sã punã diagnosticul, sã facã
– 350 –
pronosticuri, altfel boala ce nu e tratatã se poate agrava.
Sã urãºti pânã într-atât rezultatele muncii tale, materializate în clãdiri,
localuri, numeroase maºini ºi unelte agricole, atât de scumpe, încât sã
le jefuieºti ºi sã le devastezi ca barbarii? Sã te comporþi ca primii
muncitori de acum douã sute de ani, care distrugeau strungurile ºi
clãdirile manufacturilor în Europa occidentalã pentru cã munceau 14-
16 ore pe zi sau ca ca þãranii din secolul trecut ºi de la începutul secolului
nostru, care pârjoleau conacele ºi averile moºierilor, în fond, munca
lor, pentru cã erau împilaþi ºi exploataþi nemilos? Sã admitem: astea au
avut loc cu 100-200 de ani în urmã, dar astãzi? E un nonsens, o
absurditate, o aberaþie. Sau poate oamenii în diferite timpuri, fiind puºi
în aceleaºi condiþii, acþioneazã la fel?
Sã analizãm câteva forme de proprietate ºi stãri economico-sociale
care promoveazã astfel de fenomene, sã le comparãm, sã încercãm sã
le gãsim cauzele ºi consecinþele, sã ne lãmurim puþin ce se întâmplã cu
noi ºi la noi?
Cu mai bine de 50 de ani în urmã taicã-meu, þãran basarabean, ai
cãrui pãrinþi la începutul anilor douãzeci au fost împroprietãriþi de
Guvernul român la propunerea Sfatului Þãrii, ºi-a dat viaþa pentru o
cãruþã ºi doi cai. În primele zile ale rãzboiului a fost arestat, condamnat
la 8 ani de lagãr ºi a murit în 1942 în regiunea Perm. Pentru doi cai, cu
care lucra 9 ha de pãmânt, recolta – 30-35 q de grâu, 45 – 50 q de
porumb ºi 20 q de floarea-soarelui la ha. ªi-a dat viaþa pentru o cãruþã
ºi doi cai.
Iar la sfârºitul sec. XX þãranii basarabeni devasteazã ºi distrug munca
lor de câteva decenii, care le-a fost rãpitã de un regim totalitar, devenitã
strãinã ºi odioasã pentru ei.
Evenimentele astea sunt aidoma unor rãbufniri vulcanice, care
demascã niºte procese social-psihologice tragice, ce au avut ºi au loc
în viaþa satelor noastre cu þãrani împilaþi, exploataþi, mankurtizaþi,
rezultate fireºti ºi logice ale minciunii ºi represaliilor. Plãtim din gros
pentru cele sãvârºite de fostele conduceri ºi vom mai plãti, pentru cã în
mare continuã aceeaºi politicã fardatã ºi muºamalizatã. Viaþa însã nu
iartã nimic.
Ce-i asta? Ce se întâmplã cu poporul nostru? În anii ’40 unii se
bãteau de la haturi, alþii, peste 50 de ani, îºi distrug orbeºte munca lor,
acumulatã decenii la rând. Primii erau proprietari, stãpâni, alþii sunt
iobagi, argaþi. Unii aveau demnitate de om, alþii mentalitate de turmã.
Unii erau cetãþeni, stâlpi ai societãþii, alþii – rãtãciþi, târtani, ciulini.

– 351 –
 Automobile, camioane, tractoare, combine º.a. maºini, unelte ºi
mijloace de transport ºi tracþiune ale colhozurilor, sovhozurilor ºi
întreprinderilor sunt deservite de oameni angajaþi pentru o platã aproape
mizerã, ei manifestând o grijã ºi o comportare corespunzãtoare faþã de
aceste valori. Peste câþiva ani ele sunt jerpelite, defectate, ºi ies din
funcþiune. Din douã-trei unitãþi se face una.
În fosta U.R.S.S. se produceau anual de 4 ori mai multe tractoare ºi
combine decât în S.U.A. ºi tot anual se cumpãrau de acolo 15-20 mln.
tone de cereale. De ce sunt distruse bunurile materiale? Pentru cã nu
sunt ale nimãnui sau sunt de haram. Era Uniunea Sovieticã o þarã bogatã
cu cetãþenii sãraci. Paradox, nu?
Maºinile ºi utilajele personale ale aceloraºi lucrãtori funcþioneazã
zeci de ani, o viaþã întreagã sunt îngrijite, de parcã ar fi noi. Fiind în
Franþa, am vizitat doi fermieri care aveau un singur tractor tip „Bielarus”,
ce funcþiona de peste 15 ani ºi semãna cu unul nou-nouþ. De ce? Este
bunul lor, ei sunt stãpâni ºi-ºi pãzesc averea ca ochii din cap. Aºa se
acumuleazã ºi creºte ºi bogãþia þãrii prin intermediul cetãþenilor ei.
Un alt exemplu: „Pânã la ’40, în lunca Prutului, un simplu gospodar,
dl Tache, avea cam 1,5 ha de grãdinã, dar asigura cu zarzavaturi toate
satele din preajmã. Acum însã avem sute de hectare de grãdinã ºi nu
prea se simte”, - spune dl Aristide Boghean, primarul comunei Goteºti
din raionul Cantemir, în sãptãmânalul „L.A.” din 19 ianuarie 1995.
Þãranii colhoznici din fosta U.R.S.S. posedau 2-3% de pãmânt arabil
pe lângã casã ºi la loturi, însã produceau circa 20% de legume, care
satisfãceau necesitãþile sãtenilor ºi ale unei pãrþi din orãºeni ºi produceau
legume de calitate.
Vacile, porcii, oile ºi gãinile, care în gospodãriile oamenilor consumã
de douã ori mai puþinã hranã, se îngraºã de douã ori mai repede,
producþia de carne, lapte, lânã fiind de douã-trei ori mai mare. De ce?
Pãmântul ºi animalele erau ale lor, ei erau cointeresaþi, erau stãpâni. Ei
aveau grijã zi ºi noapte de avutul lor.
Mai bine de douãzeci de ani la rând mi-am petrecut concediul la
socru-meu, colhoznic, în raionul Glodeni. Trãind la marginea satului,
pe la el treceau zilnic rude ºi cunoscuþi, ducându-se ºi venind de la
câmp. Am observat cã o femeie se întorcea la amiazã sã ia masa în sat?
Am întrebat-o: „De când, mã rog, þãranii procedeazã aºa?” Ea râde ºi
îmi spune: „Vezi ce groasã sunt? Am câteva capoate pe mine”. Era
luna august. „Pãi, cum lucrezi, nu te aprinzi?”. „Ce ºtii mata? Fiecare
capot are patru buzunare, am vreo 16 de toate. Vin la amiazã acasã ºi le

– 352 –
aduc cu grâu de la fãþare, vreo 2-3 kg, seara la fel aduc, aduc aºa câteva
zile la rând ºi strâng 1-2 puduri. Tot aºa aduc ºi rãsãritã, porumb ºi alte
cereale”. „Pãi, nu te prinde paznicul?” „Cum sã mã prindã, sã mã caute,
sã mã achipuie? Îi dau peste mânã”. „ªi mai face cineva aºa?” „Toate
femeile din brigada de câmp. Dacã ne plãtesc puþin, ei se fac a ne plãti.
Ne furãm ºi noi munca noastrã”. E nostim, caraghios ºi tragic. Þãranul
îºi furã munca lui.
Era cam tot pe atunci, în prima jumãtate a anilor optzeci. Cãlãtoream
deseori la Moscova. Odatã, la Casa Cineaºtilor, am vizionat un film
documentar american, turnat de o regizoare tânãrã, finanþatã de un spon-
sor, film despre un mare marº al pãcii, ale cãrui coloane au traversat
S.U.A. de la Oceanul pacific pânã la cel Atlantic.
M-au impresionat multe lucruri, dar mai ales faptul cã mulþimi de
oameni se opreau zilnic în drumul lor sã ia masa la fermieri. Mã uitam
la bãrbaþii aceia în maºini sau pe cai, care întâmpinau mulþimea, felul
cum vorbeau ºi râdeau, cum se comportau, hrãneau câteva sute de
oameni, îi petreceau; fermieri care emanau putere, siguranþã, demnitate,
semãnau cu niºte piloni, statui, idoli pe pãmântul ºi în þara lor. Ei, circa
trei milioane, l-au doborât la alegerile prezidenþiale pe J. Karter, când
acesta le-a lezat interesele.
ªi fãrã sã vreau, îmi apãrea în memorie þãranca din raionul Glodeni
ºi brigada ei de femei, care la amiazã ºi seara aduceau zilnic acasã în 8-
10 buzunare de la capot 2-3 kg de grâu de la fãþarea colhozului.
Doamne, Doamne, colhoznica noastrã ºi fermierul american parcã
erau oameni de pe planete diferite. Pe atunci noi eram mai liberi ºi mai
democraþi, iar ei erau cei mai exploataþi ºi mai reacþionari. Noi eram
eliberatori, iar ei – jandarmii lumii. Câtã fãþãrnicie, câtã minciunã!
Nu sunt atât de naiv sã idealizez viaþa fermierului din occident, care
are ºi el multe greutãþi, dupã cum nu pot sã calomniez þãranii noºtri, dar
una e cert, cã acolo 90% au trãit ºi trãiesc omeneºte, iar la noi 90%
trãiesc ca neoamenii.
S-a schimbat ceva de atunci? Da. Firmele. Colhozurile ºi sovhozurile
se numesc asociaþii ºi societãþi pe acþiuni, þãranii sunt ceva mai liberi ºi,
pe lângã dreptul de a bea, au dreptul de a fura, tot munca lor. ªi se
folosesc de el la maximum. Ce ruºine! Sã-þi furi munca proprie.
Împroprietãrirea se face cu þârâita, ca sã þinã 5-10 ani, pânã atunci
poate piere mãgarul sau moare boierul. O politicã de tergiversare, de
distrugere a nervilor. Altceva nu s-a schimbat nimic.
Administraþia, ordinea economicã ºi socialã cu mulþimea de
funcþionari, ce trãiesc pe socoteala argaþilor din sate, au rãmas aceleaºi.

– 353 –
Starea aceasta de lucruri explozivã guvernanþii de azi o vor apãra ºi o
vor menþine cu dinþii, cu preþul vieþii, invocând zeci ºi sute de motive,
pentru cã schimbarea ei radicalã înseamnã moartea lor ca clasã
privilegiatã ºi dominantã.
Dar acelaºi primar Aristide Boghean mai spune: „La cele 170 de
cereri zilnic se adaugã altele, cãci, se pare, lumea se lehãmetuieºte de
nãluca unei vieþi fericite în colhoz, sovhoz, societãþi pe acþiuni ori alte
bazaconii de felul dat. Probabil cã, aceastã realitate i-a ºi înspãimântat
pe guvernanþii noºtri... Dar epoca de aur a feudalilor noºtri îºi trãieºte
ultimele zile. Dacã nici primãvara asta nu se va mai împãrþi pãmântul,
roada nouã va fi furatã în proporþie de 70-80%. În faþa unei populaþii
înfometate... nimeni nu va putea sta în cale”.
Pauperizarea omului ºi transformarea lui în argat, unealtã, robot e o
manifestare de atrofiere a materiei cenuºii.
Compartimentul economico-social din mentalitatea ºi concepþia despre
viaþã a unei pãrþi a þãranilor noºtri este complet deformat, absolut greºit,
e contrar celui normal. El este baza ºi promotorul celui spiritual, pe care-
l derivã, ºi acesta e ºi mai schimonosit, când individul ºi comunitatea nu-
ºi cunosc originea etnicã, predecesorii, trecutul, istoria, naþiunea, þara,
când ocupanþii sunt fraþi, iar fraþii de sânge sunt duºmani, când între noi
e graniþã cu sârmã ghimpatã, când avem atâtea cozi de topor, câþi spini ºi
mãtrãgunã, ca nimeni alþii. De aceea ciuma românofobiei e atât de repede
ºi efectiv inoculatã în mijlocul unei mari pãrþi a populaþiei, de aceea
guvernanþii îºi fac relativ uºor „þãriºoarã” pe mentalitatea economicã ºi
spiritualã bolnavã a poporului.
ªi totuºi, peste douã sute de mii de cereri de împroprietãrire, ce se
aflã în sertarele primãriilor din republicã, e ºi o sfidare serioasã a
autoritãþilor statale cã þãranul basarabean vrea pãmânt ºi libertate, lui îi
este mai aproape de inimã Coºbuc decât Moþpan. Dacã guvernanþii nu
vor sã facã reforma de sus se poate întâmpla s-o facã þãranii de jos.
A fi stãpân ºi nu argat e în firea ºi natura omului, chiar ºi a copiilor,
care-ºi apãrã cu dârzenie jucãriile, e manifestarea raþiunii, funcþionãrii
materiei cenuºii, a demnitãþii omeneºti ºi a conºtiinþei naþionale
româneºti. Proprietatea descãtuºeazã la maximum forþele fizice ºi
spirituale ale omului, le pune în miºcare.
Acest adevãr l-a înþeles pânã la urmã majoritatea, afarã de o bunã
parte din conducãtori. Aºa se întâmplã în viaþã ºi în istorie: uneori
guvernanþii înþeleg adevãrul ultimii ºi prea târziu. El totuna va rãzbi ºi
va ieºi la suprafaþã ca untdelemnul deasupra apei.
„Literatura ºi arta”, 10 august 1995

– 354 –
 NECESITATEA INTEGRÃRII SPIRITUALE
În decurs de peste 45 de ani moldovenii din stânga Prutului au fost
lipsiþi de demnitate omeneascã ºi conºtiinþã naþionalã. Factorii decisivi
care au contribuit la acest proces au fost mai mulþi.
E vorba de frica de NKVD ºi forþa fizicã brutalã, care s-au manifestat
prin arestãri, împuºcãri, dispariþia oamenilor, patru valuri de deportãri
a circa 500 mii de persoane, peste 130 mii de tineri trimiºi la muncã la
minele de cãrbuni din Donbas ºi la tãiat pãduri în Siberia.
La aceasta se mai adaugã:
Foametea din 1946-47, agravatã intenþionat prin impozite mari în
naturã impuse þãranilor, luarea forþatã a pâinii de la toþi prin mãturarea
podurilor, moartea de foame a circa 250 mii de oameni, mai ales copii
ºi bãrbaþi veniþi de pe front, împrumuturile bãneºti colosale timp de 10
ani la rând;
colectivizarea din 1949, pauperizarea þãranilor, jefuirea lor completã,
foºtii gospodari rãmânând în ogradã numai cu gãini, pisicã ºi cãþel;
mobilizarea ºi trimiterea pe front în ultimul an al rãzboiului a peste
300 mii de bãrbaþi, prost instruiþi, dintre care circa 1/3 a rãmas pentru
totdeauna la Königsberg, Berlin, în Ungaria;
închiderea ºi distrugerea a circa 900 biserici din 1100 ºi 23 mãnãstiri
din 25.
„Eliberarea” comunistã de cãtre ruºi moldovenii au plãtit-o cu circa
o jumãtate de milion de vieþi omeneºti, cu chinuri a sute de mii, cu
desproprietãrirea þãranilor la sate ºi naþionalizarea bunurilor la oraºe.
Dacã acest proces de împilare ºi jefuire a omului în U.R.S.S. a avut
loc în decurs de 13-15 ani, în Basarabia s-a desfãºurat în timp de 5 ani,
din ’45 pânã în 1950, adicã de trei ori mai repede, deci dozã de groazã
la care majoritatea populaþiei n-a rezistat.
La procesul de deznaþionalizare, mankurtizare ºi rusificare a
moldovenilor o mare contribuþie au avut-o ideologia, presa, cartea
sovieticã moldoveneascã ºi cea rusã. Ea a însoþit ºi continuã sã însoþeascã
viaþa moldoveanului de la naºtere pânã la moarte, pentru cã circa 85%
din fondul de cãrþi din bibliotecile republicii sunt în limba rusã.
Manualele ºcolare pentru toate treptele de învãþãmânt, mai ales cele
de ºtiinþe umanistice, erau antiromâneºti, pline de românofobie. La tot
pasul se vorbea despre „ocupaþia româneascã”, „regimul burghezo-
moºieresc românesc” etc. Literatura artisticã de programã ºi lectura
extraºcolarã, precum ºi filmele condamnau jandarmii ºi perceptorii
români, bãtãile interminabile, „impunerea limbii române”. Totul era

– 355 –
construit pe minciunã, falsificarea crasã a istoriei, a trecutului.
Un rol nefast în acest proces l-a avut ºi faptul cã în anii ’70 ºi la
începutul anilor ’80 limba românã a fost izgonitã din circa 110 ºcoli
tehnice-profesionale, din peste 50 de ºcoli medii tehnice, ºcoli de
specialitate ºi din toate instituþiile de învãþãmânt superior, care pregãteau
muncitori de toate profesiile, specialiºti pentru veriga medie ºi specialiºti
cu studii superioare. Muncitorimea ºi intelectualitatea era instruitã în
limba rusã cu scopul de-a uita ºi a abandona limba românã.
Denigrarea ºi calomnierea þãrii ºi a poporului român se intensifica
mai ales în campaniile de luptã contra ideilor ºi influenþelor burgheze
din Apus, prin intermediul manualelor, al literaturii ruse, uneori în mod
direct, iar de obicei prin exagerarea, manipularea ºi substituirea
succeselor în domeniile ºtiinþei, tehnicii, literaturii, artei ruse
(electricitatea, radioul, avionul, racheta, diferite maºini, aparate,
tehnologii).
Eforturile depuse de regimul totalitar sovietic rusesc ºi-au atins în
mare mãsurã scopul. Dacã o parte a intelectualitãþii a scãpat de acest
dezastru datoritã accesului ºi la alte surse de informaþie în afarã de cele
oficiale, apoi în mintea ºi imaginaþia majoritãþii populaþiei chipul
ocupantului ºi al duºmanului era þara ºi poporul român! Iar
„eliberatorul”, „salvatorul” era ºi mai continuã sã fie considerat poporul
rus.
De exemplu: mulþi pãrinþi preferã pentru copiii lor limba rusã drept
limbã strãinã. Piramida a fost rãsturnatã ºi pusã cu vârful în jos.
E o stare de lucruri absurdã. S-a format o mentalitate de turmã, bolnavã.
Astãzi ea este folositã ºi manipulatã de cercurile diriguitoare agrariene,
ce numãrã circa 60 mii, pãturã creatã pe timpul regimului totalitar. Ea a
constituit baza fostului partid comunist, mai ales la sate. Aceºtia sunt
stãpânii economiei, ai colhozurilor ºi sovhozurilor, rebotezate în „societãþi
pe acþiuni”.
Care este ieºirea din aceastã situaþie deplorabilã, tragicã?
Înfãptuirea reformei agrare la sate, împroprietãrirea ºi descãtuºarea
þãranului, transformarea lui în cetãþean independent, liber, în
personalitate. În primãriile din republicã sunt depuse cam un sfert de
milion de cereri de împroprietãrire.
Lichidarea sindicatelor guvernamentale, statale, crearea altora,
independente, care ar apãra cetãþeanul, persoana.
Realizarea cât mai rapidã în România a reformelor economice ºi
sociale, trecerea la economia de piaþã, sporirea nivelului de viaþã,
formarea unui stat de drept dupã exemplul Germaniei Federale faþã de

– 356 –
cea Rãsãriteanã.
Mai multã voinþã ºi insistenþã din partea Guvernului de la Bucureºti
în realizarea programului de integrare economicã cu Republica Moldova
ºi de slãbire a dependenþei ei economice ºi psihologice faþã de Rusia.
Acordarea de ajutoare materiale în toate momentele cruciale
(calamitãþi naturale ºi sociale), cât mai multã publicitate prin intermediul
mijloacelor de informare.
O amplã integrare spiritualã. Acordarea de burse cât mai multor elevi
din licee, studenþi ºi doctoranzi. Aceste mii de tineri, locuind ºi studiind
în România, devin cetãþeni ºi patrioþi, exercitã o influenþã pozitivã asupra
semenilor lor, a pãrinþilor, rudelor, prietenilor ºi cunoscuþilor. Acesta e
unul din cei mai eficienþi factori de luptã contra românofobiei.
Un alt factor, la fel de eficace, dar cu un caracter de masã mai
pronunþat, este literatura de toate genurile trimisã în Republica Moldova.
Literatura artisticã originalã ºi tradusã, cititã de un numãr tot mai mare
de tineri ºi maturi în bibliotecile „Onisifor Ghibu”, „Transilvania”,
contribuie la studierea limbii, la contactul cu cultura europeanã. Sporirea
fondului de carte româneascã în bibliotecile noastre e un lucru necesar
ca aerul.
Trebuie asigurate cu manuale toate ºcolile din Republica Moldova,
toþi elevii ºi studenþii. De aceasta se tem ca de foc guvernanþii de azi, de
aceea manualul de istorie pentru clasele 1-4 „Daciada” (aut. Nicolae
Dabija ºi Aurelian Silvestru) a fost eliminat din programa de învãþãmânt.
De aceea se dã lupta în jurul limbii ºi istoriei românilor. Or, 4-5 ani de
studii cu manuale româneºti au trezit conºtiinþa naþionalã a tineretului
studios. Adevãrul istoric ºi ºtiinþific i-a scos – împreunã cu o bunã parte
a corpului profesoral – pe studenþi la greva de o lunã de zile în Piaþa
Marii Adunãri Naþionale din Chiºinãu. E nevoie de manuale ºi literaturã.
Se ºtie cã e mai bine o datã sã vezi decât de zece ori sã auzi.
Basarabenii nu-ºi cunosc locurile sfinte, izvoarele materiale ºi spirituale
ale neamului. De aceea excursiile elevilor ºi ale tineretului la Iaºi,
Suceava, Putna, Târgoviºte, Alba-Iulia etc. au un rol colosal în
cunoaºterea istoriei adevãrate, spiritualitãþii neamului. Am întâlnit ºi
am vorbit cu mulþi tineri care au vizitat aceste locuri sfinte. Ei au mãrturisit
cã privesc astãzi lumea cu alþi ochi. Excursiile în þarã ºi odihna a cât
mai multor copii în tabere sunt un alt factor decisiv, de afirmare a
românismului.
O mare daunã provoacã neamului ºi Þãrii Româneºti, mai ales la
sate, majoritatea preoþilor întâmplãtori, aventurieri, fãrã studii ºi
pregãtire cuvenitã, folosind amvonul ºi biserica pentru propagarea

– 357 –
românofobiei. În ultimii ani s-au restabilit ºi deschis circa 500-600 de
biserici. Ele au nevoie de literaturã (biblii) în limba românã, diferite
obiecte de cult, de care nu poþi face rost uºor la piaþã sau în altã parte.
Biserica ortodoxã românã prin intermediul Mitropoliei Basarabiei ar
putea acorda ajutor în mod centralizat sau în mod individual: o bisericã
românã dintr-o comunã anumitã trimite în dar, ca ajutor, alteia din
Republica Moldova aceea de ce ea are nevoie. ªi aceasta trebuie sã se
facã într-o atmosferã solemnã, faþã de lumea adunatã la bisericã, sã
se spunã clar ºi rãspicat de unde ºi cine le-a dãruit obiectele ºi literatura.
Tot aºa trebuie sã li se spunã cã unii din mitropoliþii ruºi din Basarabia,
în anii 70, sec. al XIX-lea, au strâns din toate bisericile literatura
religioasã în limba românã ºi au ars-o, încãlzind mitropolia o iarnã
întreagã.
Aceastã crimã, împreunã cu toate celelalte acte antinaþionale, sunt
þinute în secret, nu se aduc la cunoºtinþa populaþiei bãºtinaºe.
Intensificarea ºi diversificarea relaþiilor de pe ambele maluri ale
Prutului, între judeþe ºi comune, colective ºi persoane, ar contribui la
slãbirea românofobiei, la aproprierea românilor.
Germania îi adunã acasã pe toþi nemþii care trãiesc prost în alte þãri.
E timpul ca ºi statul român sã aibã grijã de toþi românii din afara statului
actual, din diasporã, sã ducã tratative cu þãrile vecine în care trãiesc
români, ca acestea sã le dea ajutorul posibil, sã simtã ei cã nu sunt
uitaþi, abandonaþi ºi sã înceapã a aborda problema retrocedãrii teritoriilor
ocupate.
„Literatura ºi arta”, 24 august 1995
PÂNÃ LA DUMNEZEU TE MÃNÂNCÃ SFINÞII
S-au întâmplat cele ce urmeazã între 10 ºi 15 septembrie a.c. Faptul
ca atare e de duzinã, pentru cã se întâlneºte la fiecare pas. Dar la o micã
analizã e important ºi semnificativ, demascând o ordine economicã
draconicã ºi antiumanã. Dar sã le înºirãm...
Se ºtie cã gospodãriile din suburbiile Chiºinãului au legumãrii ºi
livezi ºi toamna au nevoie de braþe de muncã. E pãcat cã nici conducãtorii
acestor gospodãrii ºi nici autoritãþile capitalei nu informeazã ºi nu
organizeazã populaþia liberã, care, cointeresatã, ar participa la culesul
roadei de legume ºi fructe pentru o remunerare în naturã. Lipsa acestei
organizãri duce la pierderea de cel puþin 25-30% din recoltã. Livezile
din preajma Durleºtilor, bunãoarã, sunt pline de mere ºi prune ce
putrezesc pe pãmânt. Zeci ºi sute de centnere de fructe, bune pentru
sucuri, se transformã în îngrãºãminte. Dar ce se face în toatã republica,

– 358 –
unde situaþia e similarã? E o crimã când fructele ºi legumele se pierd cu
tonele, iar bãtrânii ºi copiii din oraº le duc dorul sau le consumã în
cantitãþi mici din cauza preþurilor mari.
Mai zilele trecute am fãcut o cãlãtorie la brigada de legume din satul
Bãcioi, unde brigadierul Ion (numele îmi scapã), un om parcã
cumsecade, mi-a spus sã vin dimineaþa la ora opt la cules roºii cu platã
în naturã. Din cauza ploii m-am dus peste vreo douã zile, cu soþia ºi
fiica. Am fost repartizaþi în douã echipe: una de bãrbaþi, alta de femei.
Eram câþiva oameni în vârstã, restul fiind tineri. Era rouã, nu lucra
nimeni. Am aºteptat vreo 30 min. Am încercat de câteva ori sã pornesc
oamenii la lucru, dar degeaba.
Mai marele peste ei îmi zise: „Unde te grãbeºti, omule? Nu vezi cã
ºi femeile stau toate ºi nu lucreazã? Marfa e murdarã!” Peste 10-15
min. am repetat propunerea ºi din nou am fost pus la punct: „ªezi
cuminte ºi nu te rãþoi, cã folosu-i tot acelaºi”.
În sfârºit, am pornit culesul. Lumea parcã lucra. Culegeam alãturi
de ºeful echipei. Discutam despre multe. Ei au auzit cã în colhozuri ºi
sovhozuri þãranii au diferite cote de pãmânt pe lângã loturi, cã la ei în
sat e gospodãrie experimentalã, cote de pãmânt nu li se dau,
împroprietãrirea nu se face, iar dacã s-ar face, la toþi le e fricã cã nu vor
avea cu ce lucra pãmântul; cei bãtrâni îºi aduc aminte cu nostalgie de
hectarele, animalele ºi uneltele date în colhoz în 1949, iar tineretul nu
ºtie aproape nimic despre asta ºi e cam pasiv.
Nu mã apuc sã neg importanþa gospodãriilor experimentale, de
cercetãri ºtiinþifice în domeniul agriculturii – ele au un rol important,
progresist în dezvoltarea ramurii respective.
Dar m-a ºocat indiferenþa, pasivitatea majoritãþii oamenilor, tineri ºi
bãtrâni, cu privire la soarta pãmântului, a recoltei, exprimatã cu puþinã
ironie: „Unde te grãbeºti, omule?”, „ªezi ºi nu te rãþoi!”, „Nu vezi cã
toþi ceilalþi nu lucreazã?”, „Folosu-i tot acelaºi”. ªi ploiþa care a venit
peste vreo trei ore a confirmat încã o datã cuvintele lor. Ei au eliberat
cãldãrile de roºii-marfã ºi le-au umplut repede cu roºii galbene pentru
ei ºi peste încã vreo 10-15 min. au plecat aproape toþi.
Lucrul în acea zi s-a terminat, „stãpânii” pãmântului au dispãrut.
Dacã câmpul acela cu legume ar fi fost inundat ºi roada distrusã complet,
presupun cã ei n-ar fi suferit ca proprietarii ºi ar fi dormit liniºtit.
Poftim, mentalitatea þãranului nostru tipic de azi, exprimatã exact
în: „Nu te sâli, omule, cã folosu-i tot acelaºi”, adicã lucrezi bine sau
prost, câteva ore sau o zi întreagã, e tot un drac. Sistemul economic
stalinist e un cazan diabolic, în care unii pun, iar alþii mãnâncã ºi ultimii

– 359 –
apãrã ºi vor sã-ºi pãstreze aceastã invenþie pe vecie. Un sistem care a
ucis în om dragostea de pãmânt, firea lui robace, spiritul întreprinzãtor,
demnitatea de om implantându-i în suflet pasivitate, indiferenþã, urã
chiar faþã de avutul obºtesc, teama de proprietatea privatã, transformând
înstrãinarea ºi ura în niºte trãsãturi de caracter ale þãranului basarabean.
Un sistem bun pentru cei leneºi ºi trântori, ºi pentru o categorie de
funcþionãraºi, ºefuleþi ºi soldãþoi, care miºunã prin satele noastre.
A încetat puþin ploaia. Brigadierul a zis sã mai aºteptãm, poate se
face timp frumos ºi continuãm lucrul. ªi a plecat. Am mai aºteptat puþin,
dar timpul s-a stricat ºi ploaia s-a înteþit. Am vrut sã plecãm acasã. M-
am adresat adjunctului de brigadier sã ne facã socotealã pentru munca
la 3 oameni, pe câte o jumãtate de zi. N-a vrut. A zis sã aºteptãm pânã
la orele 17, când vine brigadierul. Era abia ora 13.30. El ºi un tip ca el,
ºoferul, probabil, stãteau în maºinã ºi noi, câþiva oameni, stãteam afarã,
în ploaie. L-am chemat sã vadã cantitatea de roºii pe care le-am cules,
a mers în câmp ºi a vãzut. I-am cerut încã o datã sã ne facã plata. A
refuzat. Am luat o sacoºã cu ardei, am cântãrit-o faþã de oameni: erau 4
kg. Mi-a cerut-o, a vãrsat-o în maºinã, la picioarele lui, spunându-mi
cã am venit cu torbele sã car averea þãranilor, cã am apã caldã ºi 200-
300 lei pe lunã, cã îmi bat joc de oamenii unde lucrez. A început cearta.
Îi þinea hangul celãlalt tip ºi unul nou-sosit, un paznic. Erau de faþã
vreo doi din Chiºinãu, ce vor mai apãrea pe parcurs, ºi vreo doi din sat,
care tãceau. Omuleanul cu care am lucrat împreunã zise: „Nu hãmãi!”,
adicã, „Nu te sfãdi cu ei”, vorbe pentru care m-am supãrat ºi i-am spus
cã aºa nu e frumos.
În sacoºã a rãmas un ardei, i l-am dat adjunctului. El l-a trântit în
pãmânt ºi l-a cãlcat furios cu picioarele, toþi cei trei funcþionãraºi
manifestând o impertinenþã, o obrãznicie ºi agresivitate feroce, demnã
de niºte vechili de pe fostele moºii boiereºti, ciraci care susþin ordinea
ºi sistemul economic reacþionar ce-i hrãneºte.
Trei oameni am lucrat câte o jumãtate de zi, am mai stat sub ploaie
mai bine de o orã ºi am plecat acasã fãrã nimic. Pe drum am intrat, und
leoarcã, la directorul gospodãriei, dl A. Checiu, i-am povestit ce s-a
întâmplat. Omul s-a mirat ºi a promis sã ia mãsuri. Am urcat în autobuz.
La urmãtoarea staþie au urcat ºi cei doi din Chiºinãu, unul cu trei sacoºe,
având vreo 20 kg de legume, celãlalt cu douã. Primul s-a uitat la noi ºi
ne-a întrebat: „Nu v-au dat nimic?” S-a mirat ºi a întors capul ruºinat.
Putea un om sã lucreze într-o jumãtate de zi cât 10 ºi sã primeascã
câteva zeci de kg de legume? Cicã, unii cãrau în felul acesta legume ºi
le vindeau la piaþã. Iatã cum apãrã ºefuleþii ºi vechilii din colhozuri ºi

– 360 –
sovhozuri avutul þãranilor.
Au trecut câteva zile, s-a fãcut timp frumos. Într-o dimineaþã m-am
dus din nou la lucru. Am vrut sã vãd ce mãsuri a luat directorul, reacþia
ºefuleþilor ºi ce mai zic oamenii.
Doi bãieþi de vreo 15-16 ani, cu opt clase terminate, erau paznici,
lucrau 24 de ore. Spuneau cã noaptea vin unii din sat cu sacul sã fure
legume, un fenomen întâlnit la tot pasul. Dintre marile metehne furatul
ºi beþia sunt alte douã trãsãturi de caracter ruºinoase ale þãranului nostru,
educate de regimul totalitar sovietic.
Femeile vorbeau despre iehoviºti, despre pensii, cã sunt mici ºi
neachitate cu lunile, cã ziua de muncã se plãteºte 2,40 lei, cã unii ar lua
cote de pãmânt, dar nu li se dau ºi se tem de impozite mari, ºi cã nu au
cu ce lucra pãmântul. Aceste douã temeri sunt sperietorile cu care
agrarienii îi þin în frâu pe þãranii moldoveni în colhozuri ºi sovhozuri
ºi-i exploateazã ca pe timpul lui Stalin.
Oamenii care au primit cote se cheamã cã lucreazã pe pãmântul lor
ºi toamna primesc câte 100-300 kg grâu la ha, adicã maximum 10%
din recoltã, pe când la începutul secolului arendaºii, care luau pãmânt
de la boieri, primeau 50% din roadã. ªi scamatoria asta se cheamã
împroprietãrire a þãranilor, reformã agrarã, trecere la economia de piaþã,
intrare în Europa. Comedie nu altceva!
Însã, cum se zice în Biblie, gura pãcãtosului adevãr vorbeºte, ºi
cum se demascã el singur nu-l demascã nimeni. La congresul II al
P.D.A.M. câþiva din membrii lui au declarat public cã ei nu vor permite
nimãnui sã distrugã, sã împartã ºi sã fãrâmiþeze gospodãriile mari
colective. Aþi vãzut? Iatã unde-i buba! S-au cocoþat pe kolhozuri ºi nu
mai vor sã se dea jos.
În sfârºit, peste o orã ºi ceva, a apãrut adjunctul brigadierului, cãruia
oamenii parcã îi ziceau Petrea, a fãcut o echipã din 10-12 femei ºi doi
bãrbaþi ºi ne-a trimis la cules ardei. Noi, bãrbaþii, trebuia sã cãrãm ardeii
cu sacul într-o remorcã de la marginea câmpului. Am lucrat timp de
vreo orã ºi jumãtate. Dar pe la orele 11 adjunctul vine ºi, parcã aducându-
ºi aminte de ceva, îmi imputã cã m-am plâns directorului ºi îmi spune
sã las lucrul ºi sã plec, sã pãrãsesc câmpul, cã nu are nevoie de oameni
strãini, cã cei din sat nu au de lucru. Obiecþii la care i-am replicat cã
dimineaþa, la 9.15, m-a trimis la lucru ºi nu mi-a spus nimic, cã lucrasem
de acuma vreo orã ºi jumãtate, cã 2-3 zile în urmã am muncit 3 oameni
ºi nu ni s-a plãtit nimic, dar toate argumentele mele n-au avut nici un
efect asupra vechilului, care „apãra” interesele ºi avutul þãranilor de
mine, hoþul din oraº. Ba mai mult, porunci paznicului sã mã dea afarã

– 361 –
din câmp, iar acesta ca un soldãþoi mã ameninþã cã mã aruncã în râul
de alãturi, mã apucã de mâini, trânti câteva înjurãturi, învãþate de la
„fratele mai mare”, dãdu dovadã de exces de zel ºi de importanþã în
exerciþiul funcþiunii. În timpul certei o femeie în vârstã a strigat: „Omule,
nu te pune cu ei!” ªtia ea, þãranca, ce zice.
Am pierdut o jumãtate de zi, am lucrat o orã ºi jumãtate ºi din nou
nu mi s-a plãtit nimic. Iatã comportarea ºefuleþilor ºi ciracilor faþã de
acei care vor ºi muncesc cinstit ca sã câºtige ceva. Ce era sã fac? M-am
dus din nou la dl director A. Checiu, dar, din pãcate, nu l-am gãsit. Am
aºteptat vreo orã, s-a fãcut timpul mesei ºi m-am întors la Chiºinãu
decepþionat ºi înrãit. A doua zi i-am telefonat ºi l-am rugat sã achite
datoria pentru douã zile de muncã. Aºtept ºi acum, mã gândesc sã-l
dau în judecatã. Iar în privinþa subalternilor l-am rugat sã-i mai seceleze,
sã fie mai civilizaþi, mai creºtini, sã fie el director ºi nu ei ºi dacã a dat
un ordin, ei sã-l execute. Îmi pare cã acolo totu-i pe dos, sfinþii conduc.
Întâmplarea mi-a confirmat încã o datã zicala cã pânã la Dumnezeu
te mãnâncã sfinþii, brigadierii, adjuncþii, paznicii º.a., care fac ce vor,
stând pe spatele þãranilor ca lipitorile ºi nu-i stârpeºti cu nimic, pentru
cã ei sunt nãscuþi ºi hrãniþi de structurile economice totalitare, antiumane,
care la noi, mai ales la sate, sunt apãrate prin toate mijloacele, chiar ºi
cu preþul vieþii.
Faptul cã peste Prut, în Þarã, gospodãriile colective ºi de stat au fost
lichidate, þãranii au fost într-adevãr împroprietãriþi, reforma agrarã
înfãptuitã a trezit în mijlocul agrarienilor din Basarabia fricã ºi
suspiciune, fenomen care a provocat ºi dezlãnþuit românofobia ºi ura
contra Þãrii ºi neamului românesc. Dar toate fenomenele au un început
ºi un sfârºit. Pãcat cã noi vom îndura cel mai mult chinurile ºi mizeria
materialã ºi spiritualã a unei perioade interminabile de tranziþie.
Iatã întâmplarea pe care am vrut sã v-o spun, cum am muncit la
Bãcioi ºi cum am fost rãsplãtit. E tristã, interesantã ºi plinã de
învãþãminte, pentru cã întâmplãrile ºi evenimentele sunt ca niºte rãbufniri
vulcanice, ce aruncã din strãfunduri la suprafaþã mistere ºi dezvãluie
legitãþi ºi colizii economice, sociale ºi psihologice, ascunse, care într-o
stare de liniºte relativã par ceva normal ºi cu ochiul liber nu se prea
vãd.
„Literatura ºi arta”, 5 octombrie 1995
SPUNE-MI CU CINE UMBLI,
CA SÃ-ÞI SPUN CINE EºTI
„Mesager”-ul ne informeazã deseori despre schimbul de oaspeþi

– 362 –
dintre Chiºinãu ºi Budapesta.
Ce-i asta, domnilor? E ceva straniu, deocheat în vizitele astea atât
de dese, ºi toate peste capul þãrii vecine, România. E ceva anormal în
relaþiile astea.
Cine sunt ºi ce scopuri urmãresc, maghiarii? Sã-i ascultãm.
La 15 aprilie 1932, ziarul maghiar „Pesti Hirlap” scria: „Dacã noi,
ungurii, vom recupera Þara, naþionalitãþile vor trebui sã se acomodeze,
ºi ele se vor acomoda chiar din primele 24 de ore. Nu vom mai repeta
slãbiciunile Ungariei de-altãdatã. Daco-romanii vor trebui sã disparã
de pe acest teritoriu”. (Ziarul „Românul”, 27-11-5.III-95, pag. 6). Nici
cã se poate mai clar.
Am fost de câteva ori în Transilvania, la cumnatul meu Ion Macovei
din comuna Geoagiu, judeþul Hunedoara, care în 1944 s-a evacuat cu
liceul ca multe alte mii ºi zeci de mii de copii ºi tineri basarabeni din
calea Armatei Roºii. Acolo a terminat liceul ºi Facultatea de Agronomie,
a lucrat ca agronom-ºef la cooperativa din sat, s-a cãsãtorit, are trei
feciori, toþi ingineri. Seara discutam cu soacra lui, o femeie de vreo 80
de ani, nãscutã la sfârºitul secolului trecut. Vorbea curgãtor, murmura
ca o apã de izvor. ªi, cu lacrimi în ochi, bãtrâna povestea cum grofii
unguri cãlãri, pe moºie, îi biciuiau pe þãranii români iobagi la ei, la
începutul secolului nostru. Fiind adeseori la Geoagiu-Bãi, prin mulþimile
de oameni de la ºtrand, am întâlnit ºi unguri – grupuri, familii, mereu
aparte, izolaþi, încruntaþi, vorbind numai în limba lor. N-aº zice cã sunt
nici sociabili, nici omenoºi, nici politicoºi.
Sunt departe de gândul de a nu avea relaþii normale economice,
culturale ºi politice cu Ungaria, dar sunt uimit, sunt prea bãtãtoare la
ochi vizitele ºi întâlnirile cordiale atât de dese dintre guvernanþii actuali
din cele douã þãri. Ce cautã ei la noi? Model de fãrâmiþare a teritoriului
ºi donare a lui minoritãþilor naþionale? Gãgãuzilor ºi ruºilor? Poate vor
ºi ei sã acorde autonomie românilor în Ungaria ºi nu ºtiu cum?
Sau poate îi intereseazã experienþa acumulatã de niºte oameni
iresponsabili ºi fãrã demnitate omeneascã ºi naþionalã, ca sã sileascã
guvernele din þãrile vecine s-o aplice ungurilor din Transilvania ºi
Slovacia? Nostalgia dupã Imperiul Austro-Ungar ºi stãpânirea de
pãmânturi ºi popoare strãine? Ne-au gãsit tocmai pe noi sã-i facã în
ciudã României?
Ce cãutãm noi atâta în Ungaria? Nu cumva acelaºi lucru? Sã fim
aliaþi, prieteni la cataramã cu cei care pretind la Ardeal, leagãnul
strãmoºilor noºtri, pe care l-au asuprit sute de ani, sã-i facem ºi noi în
ciudã României? Când zeii vor sã-l piardã pe om, îi furã minþile. Asta

– 363 –
se întâmplã ºi cu conducerea noastrã. Ce ºtiau grecii antici nu cunosc
guvernanþii noºtri.
Cine nu înþelege ce-i asta, le traducem „moldoveneºte”: „Spune-mi
cu cine umbli, ca sã-þi spun cine eºti”.
Cele mai strânse legãturi economice, de inimã ºi de suflet, peste
capul Ucrainei, la circa 700-800 km, le avem cu Rusia. Mãmuca Rusia,
ea e „eliberatoarea, salvatoarea, întreþinãtoarea” noastrã, a unei bucãþi
de pãmânt românesc ºi a unei pãrþi de naþiune româneascã (circa 16%),
„ocrotirea” care ne „apãrã” de statul ºi poporul român. Sunã cam
caraghios, dar ce sã-i faci, aºa-i logica ruºilor ºi a guvernanþilor
agrarieni: e ca funia în sac.
Mare specialist în strângerea legãturilor cu acest vecin de la rãsãrit e
dl A. Sangheli, prim-ministrul republicii. El e pe acolo în fiecare lunã
ºi, în loc sã mai taie buricele ce ne þin în supuºenie, cum au fãcut Þãrile
Baltice, el le înmulþeºte. Acolo-i speranþa în existenþa structurilor
economice staliniste, ale colhozurilor ºi sovhozurilor, ºi de acolo a venit
ºi vine lumina dictaturii. El a vizitat ºi Tiumenul, ºi Cita, ºi Sahalinul, ºi
alte centre în cãutarea carburanþilor ºi a pieþei de desfacere a produselor
agricole. Vara, exact ca greierul din fabulã, ne spune cã vom avea de
toate ºi cãldurã, iarna se jeluieºte cã ni se închid robinetele ºi nu avem
aproape nimic, nici gaze, nici petrol, afarã de datorii în sumã de circa
200 mln. dolari. Totul ni se vinde mai scump cu cel puþin 20%, iar
mãrfurile noastre le preferã cu o jumãtate de preþ faþã de cele mondiale.
În schimb suntem supuºi imperiului, el ne dicteazã ºi ne dirijeazã ºi
economia, ºi politica. Avem stãpân.
Nu vrem sã cãutãm ºi sã gãsim alte surse de energie la alþi parteneri
ºi în, primul rând, la fraþii de peste Prut. Sã construim o linie electricã
de înaltã tensiune din raioanele de sud spre Cernavodã, sã facem o
linie de cale feratã între Botoºani ºi Bãlþi, sã aducem o conductã de
gaze din Carpaþi, sã restabilim niºte poduri peste Prut ºi multe alte lucruri.
România importã petrol, sã mai cumpere 1-2 mil. tone pentru noi.
Rafinãrii au de ajuns, distanþa dintre noi e de-o azvârliturã de bãþ.
Avem cu ce ne rãsplãti: zahãr, vin, coniac, ulei º.a. Nu, preferãm Sibe-
ria sau Sahalinul – 5 sau 10 mii km. Asta se cheamã „economie
economicoasã” (L. Brejnev).
Sunt pentru relaþii bune economice, culturale ºi politice cu Federaþia
Rusã, dar numai pe picior de egalitate, fãrã a pierde demnitatea omeneascã
ºi naþionalã, fãrã nici un ºantaj sau presiune. Sunt pentru relaþii reciproce
avantajoase ºi echitabile. Noi trebuie sã avem pretenþii, nu ei. Minoritatea
rusã de la noi e cea mai privilegiatã din fostul Imperiu Sovietic, 13% de

– 364 –
ruºi au pus mâna pe circa 55% din posturile de conducere din economia
ºi cultura republicii. În Chiºinãu, la o populaþie româno-rusã aproape
egalã, în 1990 ruºii aveau de douã ori ºi ceva mai multe ºcoli, de circa
ºase ori mai multe grãdiniþe de copii. În oraºele Tiraspol, Râbniþa, Tighina
din „Republica Moldoveneascã Nistreanã” e câte o ºcoalã româneascã ºi
nici acelea nu funcþioneazã, 85% din fondul de cãrþi din bibliotecile
republicii ºi peste 90% din presa periodicã din chioºcurile noastre este în
limba rusã (date ºi fapte pentru dl V. Senic, care rãspândeºte atâtea
minciuni, încât ºi ruºii pufnesc în râs). Ei au ocupat oraºele ºi centrele
raionale, în sate, la ferme ºi la plantaþiile de tutun, nu-i gãseºti cu lumânarea;
ei au preconizat limba rusã ca limbã de stat, au introdus alfabetul rus
pentru limba românã, care este de origine latinã; lor li s-a acordat tuturor
dreptul de cetãþenie, chiar ºi celor sosiþi în ajunul votãrii acestei legi în
parlament, pe când în Franþa omul aºteaptã 10 ani, dând dovadã de re-
spect faþã de þarã, iar în Þãrile Baltice acest drept li se acordã numai celor
veniþi acolo pânã în 1940. Armatele ruse au fost retrase din toate fostele
þãri socialiste ºi fostele republici unionale în 1-3 ani. La noi ei au stabilit
în tratat pentru armata a 14-a un termen de ocupaþie de încã 3 ani, iar în
Duma de Stat ºi în alte cercuri guvernamentale se aud deja ameninþãri ºi
prevenþii cã pânã Transnistria nu va obþine un statut special, armata nu
va pleca de aici, sau cã ei nu reuºesc sã transporte armamentul în acest
rãstimp º.a. Cu alte cuvinte, noi mai suntem ºantajaþi. Tratatul între R.M.
ºi F.R., semnat cu trei ani în urmã, mai stã undeva uitat într-un sertar la
preºedinþie, pânã acuma n-a fost prezentat parlamentului pentru
ratificare, pe când noi l-am ratificat a doua zi.
Ei, foºtii ocupanþi, timp de peste 150 de ani, care au decimat circa o
jumãtate de milion de români, au pretenþii, iar noi ne cãciulim, pupãm
mâna ºi poala caftanului. Ei se joacã cu noi ca pisica cu ºoarecele.
Lista privilegiilor ºi a atrocitãþilor sãvârºite împotriva poporului
nostru poate fi continuatã ºi totuºi liderii ºi comisiile de la Moscova,
care ne-au vizitat Chiºinãul ºi, mai ales Tiraspolul, fãrã voia noastrã,
fac gãlãgie cum cã ruºii aici sunt lipsiþi de drepturi elementare ºi sunt
asupriþi. Drept exemplu ne pot servi pretenþiile absurde ºi comportarea
agresivã a membrilor comisiei Dumei de Stat ruse, care ne-au vizitat
recent, fãrã a primi riposta cuvenitã ºi a fi puºi la punct în ministerele
respective. Din ce colþuri ale fostului Imperiu Sovietic au plecat în Rusia
cei mai mulþi ruºi? Din Asia Mijlocie, Transcaucazia, Þãrile Baltice. În
ultimii ani în Moldova au venit mai mulþi ruºi decât au plecat.
Deci, nu le-a fost rãu, ci mai bine decât bãºtinaºilor, mulþi din care

– 365 –
au plecat de acasã, iar socialiºtii ºi interfrontiºtii ºi în aceastã chestiune
umblã cu minciuni.
Ce drepturi au cele 200-300 mii de consângeni de la Tiumen, Iujnâi,
Katek, Norilsk, BAM, Extremul Orient ºi alte centre ºi regiuni din Rusia?
A zecea sau a suta parte din cele pe care le au ruºii aici? Voi toþi, care
trepãdaþi pe acolo mereu, aþi fost sã-i vedeþi mãcar o datã? Sã vã interesaþi
ce-i doare, ce spun ºi ce vor? N-am auzit sã se fi întâmplat aºa ceva.
Asta-i, domnilor. Noi aici ºi ai noºtri acolo suntem slugi, ei aici sunt
stãpâni ºi domni. Aºa a vrut guvernul þarist în secolul nostru. Aºa vreþi
ºi voi, împreunã cu ºovinii, în prezent.
ªi cu toate astea vã duceþi mereu încolo, chiar ºi atunci când
popoarele ºi-au scuturat lanþurile robiei; vã duceþi ºi vã bãgaþi în sufletul
lor, al stãpânilor, exact ca sclavii din antichitate. ªi asta se cheamã
politicã externã, promovatã de un stat suveran ºi independent!
Anul trecut ne-a vizitat „þãriºoara” ºeful statului turc – dl Demirel.
El a fost dus în raioanele de sud, pentru apãrarea cãrora ªtefan cel
Mare în sec. XV a depus eforturi colosale.
Dl Demirel a fost dus sã vadã gãgãuzii, un neam de-al lor, care,
trãind în Bulgaria, s-a creºtinat, ºi turcii, când nãvãleau, îi tãiau ca pe
niºte trãdãtori de credinþã. A vrut sã-i vadã ºi sã-i susþinã în aspiraþiile
lor separatiste de a-ºi face un stat cu baºkan în R.M., de parcã ar fi fost
nedreptãþiþi ºi asupriþi de noi. Câtã dragoste ºi pioºenie a manifestat
faþã de neamul lor, fie chiar ºi trãdãtor.
ªi câtã cruzime trebuie sã ai sã trimiþi 35 mii de soldaþi cu ste de
tunuri, tancuri ºi avioane ºi sã nimiceºti mii de kurzi, care locuiesc în
sudul Mãrii Caspice, în patru state islamice din Asia, popor autohton
de circa 20 mln., peste care turcii au nãvãlit ºi l-au ocupat ºi cãruia nu
i se permite nici un fel de autonomie.
Gãgãuzii tind spre Turcia la studii, afaceri, relaþii, ei se convertesc la
religia islamicã, au devenit mai obraznici, agresivi, au sã ne pofteascã
repede sã plecãm de aici. O sã avem de furcã cu ei, nu ºagã. Uite atunci
poate sã înceapã un rãzboi, sã curgã sânge, noi sã fim înfieraþi ºi
condamnaþi de aceeaºi Turcie ºi Europã ca agresori ºi puºi la stâlpul
infamiei.
Actul de înaltã trãdare, de cedare a pãmântului strãmoºesc trebuie
înscris în vãzul tuturor în biografia ºi activitatea alianþei partidelor Agrar-
ian, Socialist ºi Interfront.
Guvernanþii noºtri au stabilit relaþii bune ºi cu Turcia, au loc vizite
reciproce, participãri la multe ºi diferite conferinþe, întruniri în problema
Mãrii Negre. E foarte bine. Dar era oare nevoie de a da gãgãuzilor

– 366 –
pãmânt pentru asta? De ce Ucraina nu are problema gãgãuzilor? Ei
sunt stabiliþi în regiunea Odesa, inclusiv în fostele judeþe din sudul
Basarabiei. ªi nu sunt minoritate naþionalã. Dacã aceste judeþe ar fi
întoarse Moldovei, ei ar ridica capul ºi s-ar comporta ca cei de la Comrat.
Ei sunt în numãr de circa o jumãtate de milion în Bulgaria, ºi nu sunt
minoritate naþionalã.
Acesta e un ºir de compromisuri ºi cedãri unilateralã, umilitoare,
absurde în faþa sau de dragul vecinului de la sud, care, pe când era
Imperiu Otoman, ne-a stãpânit vreo 300 de ani, ce-i drept, fãrã a ne
deznaþionaliza ca ruºii ºi a ne invada oraºele, ºi ne-a þinut într-o stare
înapoiatã ºi primitivã, noi reprezentând doar o monedã de schimb.
Oare ºi aceste tratate, relaþii, înþelegeri cu Turcia în folosul gãgãuzilor,
comportamentul dintre noi ce seamãnã cu niºte raporturi dintre stãpâni
ºi slugi se cheamã politicã externã cu vecinul de la sud?
Politica noastrã externã, care este o continuare a celei interne,
comportamentul nostru ºi miza cea mare, în primul rând, pe aceºti trei
vecini, foste imperii care ne-au ocupat, împilat ºi deznaþionalizat secole
la rând, politicã externã ce loveºte direct în suveranitatea ºi independenþa
R.M., recent aprobatã de parlament, mi se pare o ruºine, ceva absurd,
ceva ce seamãnã exact cu art. 13 din Constituþie, care consfinþeºte
„limba moldoveneascã”, nerecunoscutã de ºtiinþã, ca limbã de stat.
ªi asta se numeºte grija partidelor de guvernãmânt faþã de popor. Bunã
grijã! Nimic de zis. Se fac toate astea intenþionat sau din neºtiinþã? Nu are
importanþã. Consecinþele sunt aceleaºi. Dar sã admitem cã problema politicii
extern e foarte complicatã, dificilã, depinde de mulþi factori, inclusiv
geopolitici. În ea se descurcã greu ºi unele state ceva mai mari ºi mai
experimentate. Care sunt succesele partidelor de mai sus în politica internã,
cât de argumentatã ºi fructuoasã este grija guvernanþilor faþã de popor în
acest domeniu?
Primul act mare pe care l-a sãvârºit noul parlament a fost ratificarea
intrãrii R.M. în C.S.I. Se spunea sus ºi tare cã în urma acestui act economia
republicii se va redresa, înviora, relaþiile dintre noile state se vor restabili
ºi intensifica, iar starea materialã a cetãþeanului se va ameliora ºi
îmbunãtãþi.
A trecut mai bine de un an. Afirmaþiile conducãtorilor s-au confirmat,
speranþele mulþimii s-au îndeplinit? Nu! Unii vor zice cã a fost puþin
timp. Dar starea de lucruri nici nu s-a stopat. Rezultatul anual al relaþiilor
economice ale republicii cu CSI este trist: volumul exportului a scãzut
cu 18%, iar cel al importului – cu 11%. Poftim, intrarea republicii în

– 367 –
CSI deocamdatã seamãnã cu mersul unui rac. Sã dea Domnul al doilea
an sã fie mai norocos. Dar slabã nãdejde, pentru cã aceeaºi situaþie
dezastruoasã e ºi în celelalte state C.S.I.-ste.
Numai integrarea totalã ºi complexã, economicã ºi spiritualã cu þara
noastrã, România, ne-ar putea scoate din prãpastia economicã ºi socialã
ºi din neagra mizerie în care am nimerit.
Dar lucrul acesta nu-l doresc guvernanþii, care seamãnã românofobia,
prelungind la infinit chinurile poporului.
În planul de construcþii de locuinþe, finanþate de la buget pe anul
1995, în unele centre raionale, mai ales la nord, este prevãzutã construcþia
multor case a câte un apartament. ªtiþi ce înseamnã asta? Un lux.
Delapidarea bugetului ºi aºa foarte mic, sãrac, anemic.
În anii ’70-’80 I. Bodiul, prim-secretar al CC al PCM, a interzis
construirea de locuinþe a câte un apartament pentru ºefii de partid ºi de
stat, adicã pentru nomenclaturã, cum se practica mai înainte, pentru cã
aceste locuinþe costã foarte scump, ºi a fãcut blocuri cu multe etaje, în
care a adunat toatã protipendada. Lucrul acesta s-a fãcut atunci, când
economia era mai puternicã. Acuma, când þara arde, în multe centre
raionale se prevãd construcþii de case a câte un apartament pentru ºefii
locali, care nu vor sã trãiascã la bloc. Deci, banii pentru aceasta existã,
iar pentru a majora pensiile, bursele, salariile sau pentru a finanþa
învãþãmântul, ocrotirea sãnãtãþii, ºtiinþa ºi cultura nu sunt. ªi lucrul acesta
îl proiecteazã în buget guvernul lui
A. Sangheli, iar bugetul îl aprobã, dupã lungi discuþii, parlamentul dlui
P. Lucinschi, D. Moþpan ºi D. Diacov. ªi nici unul din ei nu-i ºocat ºi n-
a observat cum se legalizeazã pe fondul sãrãciei noastre înãlþarea unor
mici palate de sute de mii sau chiar milioane de lei.
Dar ce ne facem cu renumita grevã a tineretului studios?
Independenþa fictivã, aparentã, ne duce sigur la o pauperizare ºi
demoralizare totalã, la mari cataclisme sociale ºi la pieire, pentru cã
întreþinerea unui aparat colosal de stat ºi plata carburanþilor ºi altor
materii prime, provenite din rãsãrit, ne vor înghiþi tot bugetul republicii.
Iatã pe lângã cine umblãm, ne gudurãm, ne cãciulim, ne umilim, ne
dezonorãm, devenim neoameni, pierdem respectul, stima vizavi de
popoarele din Þãrile Baltice, care au ºtiut sã se afirme ca naþiuni
civilizate, europene.
„Literatura ºi arta”, 23 noiembrie 1995
OBSCURANTISMUL ÎN CONSTITUÞIE
Ziua de 9 februarie 1996 va intra în istoria poporului nostru ca una
– 368 –
din cele mai negre ºi ruºinoase zile de la sfârºitul secolului; ziua când
s-a discutat în Parlament amendamentul Preºedintelui Republicii dl M.
Snegur la art. 13 al Constituþiei cu privire la denumirea limbii de stat.
Priveam „Mesagerul” ºi mã simþeam uluit, trãsnit ºi scuipat de cele
ce se întâmplau la „rãscrucea proºtilor”, adunãtura analfabeþilor ºi
imperti-nenþei.
- Noi am fost moldoveni ºi suntem moldoveni, am grãit moldovneºti
ºi grãim moldovneºti, ºi eu propun ca limba noastrã sã se numeascã
moldovneascã, cam aºa a cuvântat o doamnã parlamentarã, care
buchisea cu greu cele scrise pe hârtie. O „argumentare” ºtiinþificã
extraordinarã!
Cu cinci ani în urmã, tot la aceastã tribunã, o deputatã din fostul
Soviet Suprem, o simplã lucrãtoare de la Ministerul Telecomunicaþiilor,
o fatã tânãrã ºi frumoasã, apãra ca o leoaicã, fãrã fiþuicã, dreptul limbii
române de a deveni limbã oficialã.
Poftim, au trecut doar cinci ani ºi omul se transformã în maimuþã. ªi
nu dea Domnul sã comparaþi deputaþii din Parlamentul de azi cu cei din
Sfatul Þãrii. Pe cât de patrioþi, cãrturari ºi înþelepþi erau aceia, pe atât de
diletanþi, impertinenþi ºi renegaþi sunt cei actuali.
- Noi am fost moldoveni ºi suntem moldoveni, cu talpa crãpatã ºi
buricul verde, ºi am vorghit ºi vorghim moldovneºti ºi nu sântem
altcineva ºi nu vorghim altfel ºi trebuie sã ne mândrim, sã ne apãrãm ºi
sã nu ne încurcãm cu alþii.
Cam aºa a glãsuit al doilea parlamentar, care, ca ºi primul, habar nu
are despre ce vorbeºte. Tabula rasa. Iartã-i, Doamne, cã nu ºtiu ce fac!
Cu 58 de voturi, majoritatea, au respins amendamentul Preºedintelui.
Au dat buzna analfabeþii la tribunã, le-au dat drumul, i-au trimis, ca
pe reprezentanþi ai poporului, ai tãlpii þãrii, ai lui moº Gheorghe ºi ai
mãtuºii Mãrioara, cu care s-au sfãtuit, cum au zis unii, cu cei imbecilizaþi
timp de 50 de ani de regimul sovietic rusesc, sã se screamã ºi sã se
bâlbâie în vãzul tuturor. Uitaþi-vã la televizor cum vorbesc ºefii ºi
subalternii lor, cum se chinuie ºi asudã, sãracii! Mai bine ar trage în
plug. Aºa-i cu limba asta moldoveneascã, bat-o crucea!
Ideologii regimului totalitar V. Senic, V. Stati º.a., urmaºi fideli ai
ciobãnismului, cred cã zâmbeau pe sub mustãþi de satisfacþie, cu mâna
la gurã, privindu-ºi ucenicii ºi adepþii la tribunã. Mã rog, ce-au semãnat,
aceea culeg.
Doamnã ºi domnule deputaþi, vã daþi seama cât de jalnici ºi caraghioºi
sunteþi? Nu. Totuºi sã încercãm sã vã dãm o oglindã, sã vã uitaþi în ea.

– 369 –
Sã vedeþi ce portret aveþi.
Închipuiþi-vã cã la Moscova are loc o astfel de adunãturã ºi câþiva
deputaþi de la Novgorod susþin cã ei nu vorbesc în limba rusã, ci în
„novgorodeanã”, pentru cã Novgorodul a fost cnezat, ca ºi Moldova,
iar deputaþii de Moscova afirmã cã ei vorbesc în limba „moscovitã”,
pentru cã ºi Moscova a fost stat independent, ca ºi Moldova, câteva
sute de ani, ºi aceste cnezate, ºi altele vreo zece se bãteau între ele. Ce-
aþi zice despre o astfel de adunãturã? Cã-i caraghioasã, iar oamenii –
smintiþi. Exact!
Anul trecut a avut loc o sesiune ºtiinþificã specialã pentru Parlament
în problema denumirii limbii de stat, la care deputaþii n-au venit, pentru
cã nu ºtiu ºi nici nu vor sã ºtie nimic, chiar ºi în chestiunile pe care le
discutã ºi apoi adoptã legi, sesiune la care au participat ºi savanþii ruºi
ºi ucraineni de la S. Petersburg ºi Kiev, câþiva dintre acei care au fost
de douã ori în 1953 la Chiºinãu cu aceeaºi ocazie. ªi atunci, ºi acum
ne-au spus nouã, moldovenilor, cã vorbim limba românã. Ruºii ne spun
cã noi vorbim româneºte. Savanþii din lumea întreagã ne spun acelaºi
lucru. Iar noi ne încãpãþânãm, ne ambiþionãm ºi zicem „nu”! Facem
cum zice buhaiul satului. A ce semãnãm noi? A oameni smintiþi, proºti
ca noaptea. Nu-i aºa?
Pe ce bazã afirmaþi cã limba noastrã oficialã e „moldoveneascã” ºi
nu e românã? Nu existã „limbã moldoveneascã literarã”, ea este un
subdialect al limbii române. De ce, neavând habar despre ce vorbiþi,
folosiþi tribuna parlamentului ºi înºelaþi lumea? Nu ºtiþi cã tãcerea e de
aur? De ce vã ocupaþi cu ceea ce nu se cade. De ce vã bãgaþi în tãrâþe?...
Ce-aþi zice dacã eu aº afirma cã rãsadul de tutun sau butaºii de viþã-
de-vie trebuie sãdiþi cu rãdãcinile în sus? Aþi merge cu maºina pe un
pod înalt construit de un cioban? Aþi locui într-un bloc proiectat de un
tutunar? Ar putea un vier elabora un plan militar de cucerire a Berlinului?
Ia-þi da voie lui moº Gheorghe sã vã facã operaþie de apendicitã? Aþi
vota în Parlament o lege a ecuaþiilor, a compuºilor chimici, a divizãrii
atomului etc.?
În caz de îmbolnãvire a unui deputat, sã zicem, dl Moþpan sau
Popuºoi, aþi adopta o hotãrâre (cu 58 de voturi) ca chirurgul sã-i facã
operaþie la stomac prin anus, iar la plãmâni – prin ureche? Cred cã nu.
Aþi spune cã aceasta e treaba medicilor ºi cã e caraghios ºi e o crimã sã
faci aºa ceva. Pãi, exact acelaºi lucru e ºi cu limba, cu naþiunea ºi istoria.
ªi ele sunt ºtiinþe, ca cele de mai sus, ºi ele sunt de competenþa
specialiºtilor respectivi. De ce atunci sunteþi caraghioºi ºi criminali?
Pãi, dacã n-aþi fi aºa, aþi fi oameni normali, ar spune cineva.

– 370 –
 ªi se întâmplã aceasta pentru cã neglijaþi ºi negaþi ºtiinþa, adevãrul
istoric ºi acceptaþi întunericul, preferaþi obscurantismul, ideologia de
tristã amintire din perioada dictaturii, când cibernetica ºi genetica au
fost declarate ºtiinþe burgheze, spelunci ale capitalismului ºi tot aºa s-a
votat contra lor ºi, în consecinþã, în aceste domenii ale vieþii Imperiul
Sovietic a rãmas în urmã cu cel puþin un sfert de secol.
Aºadar, parlamentarii agrarieni, socialiºti ºi interfrontiºti (care nu au
dreptul sã participe la soluþionarea acestei probleme, pentru cã nu cunosc
limba românã), ca sã se menþinã la putere, scuipã pe ºtiinþã ºi adevãr,
acceptã minciuna ºi obscurantismul ºi le plaseazã în articolele
Constituþiei, legea de bazã a þãrii. Halal de aºa deputaþi, de aºa parlament
ºi de-o aºa þarã!
Cum sã nu te simþi uluit, trãsnit ºi scuipat privind la o astfel de
adunãturã de diletanþi ºi impertinenþi, la o aºa ruºine? Suntem
fenomenali, suntem unici, buni de expus la Muzeul de Raritãþi. Destinul
a fost hain cu noi, plãtim din gros pentru mentalitatea mioriticã ºi
preceptul „Capul plecat sabia nu-l taie”, care au devenit o laºitate.
Trebuie sã bem paharul amãrãciunii pânã la fund ºi dupã asta poate
va începe renaºterea, învierea. Viaþa e luptã. Deci, trebuie sã luptãm.
„Literatura ºi arta”, 22 februarie 1996

PROBLEME ºI SOLUÞII...
(Împroprietãrirea þãranilor, biserica ºi clerul,
învãþãmântul ºi ºcoala)
Societatea omeneascã seamãnã foarte mult cu un organism. Starea
unui popor sau a unei naþiuni la fel seamãnã cu cea a unui organism
omenesc. Bucuriile ºi durerile, doleanþele ºi interesele unei pãrþi sunt
fireºti ºi pentru cealaltã.
Dacã pentru tratarea unei boli, dureri sau ipohondrii a organismului
omenesc e nevoie mai întâi de a diagnostica cauzele, condiþie fãrã de
care orice tratament e inutil ºi zadarnic, tot aºa, pentru a trata ºi soluþiona
bolile ºi problemele unei societãþi, e nevoie de o examinare a stãrii ei
din trecut ºi prezent, a factorilor obiectivi ºi subiectivi, de o sesizare ºi
descoperire a cauzelor principale, care au provocat aceastã stare. Deci,
e nevoie de o diagnosticare justã a cauzelor economice ºi sociale.
Societatea noastrã e grav bolnavã. Care sunt cauzele, problemele ºi
cum sã le tratãm, sã le soluþionãm?
Sunt vechi, de o jumãtate de secol. Dupã mine, cea mai importantã
este cea economicã, pãmântul. Cui aparþine el? Colectivizarea agriculturii

– 371 –
în 1949 prin metodele cele mai barbare, în primul rând deportãrile, o
crimã pe care istoria omenirii nu a mai cunoscut-o ºi care a bãgat frica
în oasele þãranilor noºtri în câteva generaþii ºi pe multe decenii, a
pauperizat, a dezmoºtenit sãtenii economiceºte. Acest proces s-a
desfãºurat paralel, concomitent cu activitatea ideologicã intensã de
îndoctrinare, de promovare a românofobiei, a lichelismului ºi slugãrniciei
faþã de elementul rus, ce a dus la deznaþionalizare, mankurtizare ºi
rusificare a majoritãþii basarabenilor. Dovadã? Moldovenii din
Transnistria, care s-au aflat sub ocupaþia „binefãcãtoare” a Imperiului
Rus mai mult timp ca basarabenii. Ei au dispãrut. Dintr-un milion au
rãmas circa câteva zeci de mii. Moldovenismul pentru mulþi din ei constã
în „jin”, „mãligã”, „gâtlegãu”, „mânãºterguri”, „Petru întâi”, Suvorov,
Kutuzov, Kotoþki ºi alte atribute „pur naþionale”. Minciuna a fost
argumentul suprem care a nãscut primitivismul, obscurantismul ºi chiar
fanatismul asiatic.
Aºadar, pauperizarea ºi dezmoºtenire economicã, deznaþionalizarea
ºi rusificarea spiritualã a majoritãþii populaþiei au transformat þãranul
nostru într-un individ fãrã ºira spinãrii, care se uitã în pãmânt ºi nu la
soare, care îºi urãºte fratele ºi se pupã cu moscalul, într-un târtan, un
ciulin, pe care vântul îl rostogoleºte în orice direcþie, o fiinþã cu
mentalitate de turmã, foarte uºor de manipulat, o stare fireascã pentru
un sistem totalitar, pe care comuniºtii, socialiºtii ºi agrarienii vor s-o
menþinã cu orice preþ, s-o întãreascã ºi s-o domine în viitor. Problema
aceasta este una din cele mai stringente ºi ea poate fi tratatã ºi soluþionatã
numai revenind, întorcându-ne, în principiu, la vechea stare ºi ordine
de lucruri de altãdatã. Metoda e cunoscutã: înfãptuirea reformei agrare,
împroprietãrirea þãranului, transformarea lui din argat în stãpân pe o
anumitã cotã de avere, în cetãþean ºi om liber care sã cugete ºi sã
acþioneze cum îi dicteazã bunul-simþ, demnitatea de om ºi conºtiinþa
naþionalã, personalitate care se va debarasa de minciunã ºi românofobie,
de moºierii roºii ºi brigadierii lor, care va alege primari în sate ºi deputaþi
în parlament oameni cinstiþi, competenþi ºi muncitori.
Sate de astfel de þãrani existã deja ca Mihai Tãrâþã ºi Alexandru
Babin din Hâjdieni, Glodeni, care au obþinut recolte duble ºi triple faþã
de societatea pe acþiuni ºi se simt oameni. Dar, din pãcate, cum pe
bunã dreptate a menþionat dl M. Snegur, Preºedintele Republicii, în
decurs de trei ani au fost împroprietãriþi ceva mai bine de 50 mii de
þãrani. Deci, procesul va dura circa 100 de ani, iar dl prim-ministru a
declarat cã au fost împroprietãriþi circa un milion de þãrani, adicã toþi
argaþii din colhozuri ºi sovhozuri, cãrora li s-a spus ce cote de pãmânt

– 372 –
li se cuvin, el rãmânând acolo unde a fost, ºi care muncesc ca înainte,
primind tot ca înainte grâu, zahãr, ulei º.a. produse în cantitãþi stabilite
de preºedinþii gospodãriilor agricole, adicã totul rãmâne ca odinioarã.
În realitate procesul împroprietãririi este un adevãrat calvar pentru
þãranii noºtri. El se face cu sânge, mai bine zis, nu se face. Mulþi þãrani
nu rezistã acestor chinuri ºi o parte din ei îºi retrag cererile, iar alþii
leapãdã pãmântul. Recent, în unele sate agrarienii, ca mijloc de stopare
a privatizãrii, au mai nãscocit un juvãþ pentru gâtul þãranilor de a-i þine
în colhoz: un contract pe trei ani, prin care aceºtia se obligã sã nu cearã
cota de pãmânt ºi sã nu iasã din colhoz. Oamenii nu vor, iar ºefii îi pun
sã semneze aceste hârtii prin toate mijloacele. Când cuþitul a ajuns la
os, agramaþii au devenit unii din cei mai mari inventatori ºi nãscocitori
de piedici, bariere ºi tergiversãri. Guvernul ºi toate organele lui
acþioneazã exact ca în proverbul: „Cu furculiþa îþi dã, iar cu coada îþi
scoate ochii”.
Au trecut numai trei ani de la împroprietãrirea fraþilor de peste Prut,
þara e asiguratã cu toate produsele agricole ºi, din importatoare de
cereale, a devenit exportatoare, iar þãrãnimea în viitorul apropiat îºi va
impune voinþa tot mai mult la alegerile puterilor de stat, înscãunând
democraþia.
Pornind de la toate acestea, considerãm cã misiunea sfântã a
intelectualitãþii noastre este de a se angaja cu toatã inima în realizarea
reformei agrare, a Codului funciar, oricât de ciuntit ar fi el, prin
mobilizarea mijloacelor de informare, a mass-media democrate, a
specialiºtilor la abordarea, examinarea ºi tratarea pe larg ºi profundã a
temei „Împro-prietãrirea þãranului” (pãmântul, tehnica, credite, înlesniri,
experienþa Sfatului Þãrii etc.).
Problema datã trebuie sã fie cap de afiº, articol de fond, sã devinã o
rubricã permanentã. Ea ar trebui sã devinã un capitol de bazã al tuturor
programelor partidelor ºi miºcãrilor sociale democrate.
Lupta pentru realizarea reformei agrare e o datorie civicã a tuturor
oamenilor cinstiþi, pentru cã salvarea þãranului din starea de dobitocie ºi
idio-tism în care a fost adus înseamnã salvarea satului, iar satul e leagãnul
tradiþiilor ºi trecutului nostru, spre deosebire de oraºe, pe care le-am pierdut,
ni le-au furat veneticii. Satul e faþa ºi sufletul naþiunii noastre, cum spunea
poetul.
Împroprietãrirea þãranului este veriga de bazã din lanþul de probleme
acute, e factorul obiectiv decisiv, care ne poate scoate din mocirlã spre
luminã, ne poate salva de la pieirea ºi dispariþia naþionalã. Orice jertfã
materialã ºi intelectualã în numele unui scop nobil cum ar fi salvarea

– 373 –
neamului, nu este zadarnicã, spunea N. Iorga. Pentru soluþionarea acestei
probleme ne-ar trebui cel puþin 2-3 ani.
Religia, biserica ºi clerul înseamnã foarte mult în viaþa unui popor, a
naþiunii. Ea le apãrã, le consolideazã, le menþine, dacã sunt ale neamului
ºi nu ale veneticilor ºi ocupanþilor. Iudaismul a salvat naþiunea evreiascã
de la pieire. ªi peste 2000 de ani a contribuit la renaºterea statului Is-
rael. Biserica catolicã ºi cea protestantã din Þãrile Baltice au salvat aceste
popoare de la rusificare, iar cea din Polonia i-a salvat pe polonezii de
origine slavã, fraþi cu ruºii, de la deznaþionalizare. Islamul ºi coranul au
scãpat popoarele din Asia Mijlocie de la mankurtizare.
Noi însã am fost deznaþionalizaþi ºi rusificaþi ca nimeni alþii, ºi de
aceea cã am fost de-o religie ºi o credinþã creºtinã ortodoxã ca ruºii.
Tragedia noastrã se trage ºi de aici. Dupã „eliberarea” din 1940 ºi 1944
Mitropolia Basarabiei a fost lichidatã, circa 900 din 1100 de biserici ºi
mãnãstiri au fost închise, distruse, prefãcute în depozite, „cluburi”, sãli
de sport, instituþii ateiste, latrine. Majoritatea preoþilor au plecat peste
Prut, iar cei rãmaºi aici au fost deportaþi, uciºi. Am rãmas fãrã sprijinul ºi
apãrarea religiei ºi bisericii. Doar în sufletul bãtrânilor mai palpita flacãra
credinþei. ªi asta dupã o altã sutã de ani de ocupaþie þaristã din secolul
trecut, când sarcinile bisericii ruse erau identice cu politica agresivã a
Imperiului Rus; când biserica rusã, fiind la cheremul guvernului, a numit
în gubernia Basarabia 10 mitropoliþi ruºi, iar unul din ei în anii ’70 a
strâns toatã literatura bisericeascã în limba românã ºi a ars-o; când limba
românã a fost izgonitã ºi din biserici, ºi moºii ºi mãtuºele moldovence
ascultau duminicile slujba în limba rusã ºi erau puºi sã se închine ºi sã se
roage de sãnãtatea þarului ºi þarinei, patriarhului ºi mitropoliþilor ruºi; când
biserica rusã a jucat rolul de ocupant ºi rusificator, ca ºi guvernul þarist.
Cu ce se deosebeºte astãzi politica mitropolitului Vladimir de cea a
predecesorilor sãi din gubernia Basarabia din secolul trecut, când autorul
unui act de mare binefacere din Bãlþi, cum e înãlþarea unei clopotniþe,
este decorat cu ordinul Patriarhiei ruse „Vladimir”, iar un nou lãcaº sfânt
este numit „Newski”? Parcã am fi la Pskov sau Novgorod. ªi asta se
cheamã politicã naþionalã într-un stat suveran, independent? Zãu, aveau
mare dreptate vechii greci spunând: „Când zeii vor sã-l piardã pe om, îi
furã minþile”.
Deci, timp de peste un secol am avut parte de o bisericã ºi un cler
duºmani ai naþiunii noastre, iar apoi o jumãtate de veac am rãmas fãrã
sprijin ºi ajutor moral ºi spiritual în ocrotirea ºi pãstrarea neamului
românesc. Iar biserica ºi clerul peste tot în lume joacã un rol colosal în
educarea conºtiinþei naþionale ºi a patriotismului. Destinul a fost hain

– 374 –
cu noi ºi totul s-a întâmplat în mod contrar.
Asta e a doua cauzã sau a doua boalã grea de care suferim ºi care ne
þine în starea dramaticã actualã. Ea trebuie ºi poate fi tratatã, ca ºi prima,
într-o perioadã de 4-5 ani.
- Conducãtorii voºtri au grijã numai de voi, nu dorm nopþile ºi se
gândesc cum sã vã facã viaþa mai bunã, zicea un preot în curtea unei
biserici pline de lume în timpul campaniei electorale din raionul Glodeni.
Sã votaþi numai pentru „spicuºor”, el îi pâinica noastrã, ºi pentru
„hulub”, cã el îi semnul pãcii. Ascultaþi-mã pe mine, aºa vrea Domnul,
ºi nu-l supãraþi.
- Dar ce ne facem cu „crucea”, pãrinte, s-o votãm ori nu?
- Nu, Doamne pãzeºte, crucea asta îi semnul diavolului, sã nu încercaþi
nici sã vã gândiþi, c-o sã nimeriþi în iad!
Iatã ce rol au jucat mulþi „preoþi” în campania electoralã, asigurând
victoria agrarienilor ºi socialiºtilor, dând mandate de deputaþi moºierilor
roºii, renegaþilor, vânzãtorilor de neam ºi þarã, numind lupii ciobani la
stânã. Aºa e, cum ºi-o face omul, nu i-o face nimeni.
- Mã duc ºi eu sã mãnânc ºi sã beau ceva, cã-s flãmând ºi însetat,
ºi nu l-am ucis pe tata, a zis un preot, fost miliþian, în noaptea învierii
Domnului Isus Hristos. A încuiat biserica ºi a plecat în satul vecin din
Criuleni, unde locuia. Mulþimea a venit spre ziuã, cu cozonaci ºi pascã,
sã le sfinþeascã ºi sã audã slujba, dar au pupat lacãtul ºi s-au întors
acasã revoltaþi.
Iatã ºi un alt rol pe care-l joacã mulþi preoþi în defãimarea bisericii ºi
a religiei, a clerului în întregime. Mã rog, toatã pasãrea pre limba ei
piere.
Faptele vorbesc cã circa trei din patru preoþi sunt foºti miliþieni,
afaceriºti, aventurieri, persoane suspecte, unii din ei au studii „pe miriºte”.
Poftim, pe mâinile cui au nimerit bisericile noastre cu milioane de
credincioºi de la 18 ani pânã la adânci bãtrâneþe, iatã în faþa cui trebuie
sã-ºi spovedeascã ei pãcatele ºi sã pupe mâna, iatã cine trebuie sã facã
educaþia moralã ºi sã restabileascã conºtiinþa naþionalã a majoritãþii
populaþiei.
În amvon ºi la tribunã a dat buluc mediocritatea cu coate ascuþite,
care s-a afirmat pe timpul imperiului ºi care se poate menþine numai în
cazul supuºeniei oarbe Patriarhiei ruse, pe care n-o intereseazã cinstea
ºi competenþa clerului, ci devotamentul ºi slugãrnicia faþã de ea.
Nu, eu sunt categoric împotriva introducerii religiei ca obiect de
studiu în ºcoalã, obiect predat de clerul actual. Decât aºa, mai bine
nimic, deocamdatã.

– 375 –
 Guvernul republicii susþine deschis aceastã bisericã ºi aceastã
mitropolie. Cum se poate ca dl prim-ministru sã participe demonstrativ
la sãrbãtorirea Crãciunului stil vechi alãturi de mitropolitul Vladimir, în
vãzul tuturor, la 7 ianuarie, la o sãptãmânã dupã sãrbãtorirea tot atât de
oficialã a revelionului, a Anului Nou? Dupã ei, Isus Hristos nu s-a nãscut
la 25 decembrie, ca în toatã lumea, ci în ianuarie. Deci, anul trecut
Hristos nu s-a nãscut. Dacã am fi fãcut noi lucrul ãsta, ar fi treacã-
meargã. Când gafa o face prim-ministrul, e altceva. Volens-nolens, el
se pune într-o situaþie precarã, caraghioasã. κi dã seama ce face, cu
cine þine, încotro trage? Cu biserica ºi majoritatea clerului care-i potrivnic
neamului nostru românesc ºi pe care dl A. Sangheli îl guverneazã. Deci,
ºi astãzi se produce aceeaºi cârdãºie între bisericã ºi stat, ca între
guvernul þarist ºi biserica rusã în gubernia Basarabia în secolul trecut.
Mãi, oameni buni, treziþi-vã puþin, cã prea cãlcaþi în strãchini! Oare
bunul-simþ ºi logica nu vã spun nimic?
Aceasta e a doua cauzã importantã ºi a doua problemã gravã care
trebuie tratatã ºi care cere ºi ea 4-5 ani.
Starea de lucruri de ordin moral, profesional ºi spiritual din activitatea
bisericii ºi a clerului e deplorabilã, ea poate furniza atâtea materiale,
încât tema „Religia, biserica ºi clerul” sã devinã pentru toatã presa
democratã o rubricã permanentã de reflectare a fariseismului, ruºinii ºi
absurdului din viaþa noastrã.
E necesarã o reformã radicalã în activitatea bisericii la cerea opiniei
publice ºi la intervenþia organelor de stat în scopul redresãrii situaþiei
etice ºi profesionale a corpului clerical. Trebuie izgonite din bisericã
impertinenþa, amoralitatea ºi ignoranþa, se cere efectuatã o atestare
serioasã a cadrelor bisericeºti, reciclarea lor în instituþiile româneºti de
profil, instruirea ºi educarea cadrelor tinere în licee seminariale ºi
facultãþi teologice, pregãtirea oamenilor care ar avea dreptul la predici
ºi dialog cu poporul. Preotul ºi învãþãtorul erau personalitãþi cãrora
înainte vreme þãranii le cereau ajutorul în ceas de grea cumpãnã. Câþi
sunt de aceºtia astãzi?
Problema aceasta, ca ºi prima, ar putea fi inclusã ºi ea în programele
partidelor democrate pentru a fi soluþionatã în viitor. ªi ea ne-ar ajuta
sã ieºim din situaþia grea în care suntem, ar contribui la ridicarea
moralului, demnitãþii omeneºti ºi conºtiinþei naþionale. Poporul ar
înþelege scopul ºi ar susþine o astfel de iniþiativã.
ªi a treia problemã care preocupã societatea omeneascã este ºcoala,
învãþãmântul. Pe cât de sãnãtoasã, raþionalã ºi efectivã este ºcoala, pe atât
este ºi societatea. Din pãcate, ºi acest al treilea pilon pe care ne sprijinim e

– 376 –
„bolnav”. Mai întâi în secolul trecut ºcoala româneascã din Basarabia a
fost lichidatã ºi înlocuitã cu cea rusã. Deci, am fost „eliberaþi” de limbã,
culturã, istorie.
Cincizeci de ani din secolul acesta ºcoala a jucat un rol activ de
cultivare a urii faþã de neam ºi Þara Româneascã, a românofobiei, de
închinare ºi slugãrnicie faþã de naþiune ºi Imperiul Rus, „fratele mai
mare”, ocupantul de pãmânturi ºi de neamuri strãine.
ªi pentru cã argumentul de forþã din toate materiile ºi disciplinele
ºcolare sociale ºi umanistice, predate în ºcoala sovieticã, era falsul,
substituirea ºi minciuna, învãþãmântul public a contribuit efectiv la
educarea primitivismului, obscurantismului, la procesul de
deznaþionalizare ºi rusificare a moldovenilor.
Pentru majoritatea moldovenilor locurile sfinte – Suceava, Putna
ºi Iaºii – sunt locuri „româneºti”, ostile nouã, în schimb dragi inimii le
sunt Norilsk, Magadan ºi Siberia, unde ºi-au lãsat oasele o jumãtate din
cei circa 200 mii de moldoveni deportaþi dupã „eliberare”. Siretul e o
apã strãinã, iar Volga ne dezmiardã auzul. Nu gãseºti în lume un popor
mai prostit ca noi. Ca sã vezi cum ne bate Dumnezeu pentru cã ne-am
câinit ºi ne-am lãsat de fraþi ºi de neam. Am ajuns de râsul lumii ºi al
gãinilor.
ªi dacã ºcoala a participat atât de activ la acest dans macabru, atunci
tot ea e datoare ºi poate sã repare aceste greºeli ºi pãcate, restabilind în
clase ºi sãli de joc pânã sus adevãrul istoric ºi ºtiinþific. Ce fel de om
cult poate fi un tânãr cu ºcoalã secundarã care, afarã de clasici, nu i-a
citit pe I. L. Ca-ragiale, M. Sadoveanu, L. Rebreanu, L. Blaga? Cine
trebuie sã facã lucrul acesta dacã nu ºcoala?
Intelectualitatea, prin intermediul presei, poate influenþa pozitiv
activitatea Ministerului Învãþãmântului ºi al Culturii în vederea pregãtirii
cadrelor de învãþãtori ºi profesori, perfectãrii programelor de studii pentru
toate tipurile de ºcoli, începând cu grãdiniþele ºi terminând cu
universitãþile, trimiterii la studii în România a unor profesori de limbã,
literaturã ºi istorie a românilor ºi alte discipline umanistice, invitãrii
unor mari specialiºti ºi somitãþi pentru a preda în instituþiile de învãþãmânt
superior, importãrii de literaturã de toate genurile pentru biblioteci ºi,
mai ales, artisticã pentru bibliotecile ºcolare.
O însemnãtate deosebitã o are importul de manuale ºi literaturã
didacticã din România. Hai sã fim oameni serioºi, sã încetãm odatã a
mai inventa bicicleta ºi a descoperi America. Sã nu fim atât de rânzoºi
ºi sã ne cãlcãm pe ambiþia de a face mereu manuale. E un lucru prea
greu, prea complicat, cere eforturi ºi forþe pe care nu le avem, ºi în

– 377 –
cazul nostru e ceva de prisos, zadarnic ºi caraghios, când le avem la o
azvârliturã de bãþ, la o sutã de kilometri peste Prut; manuale la toate
materiile, bune, pornite încã de Ion Creangã, manuale care au dus faima
învãþãmântului românesc din perioada interbelicã. Cine a fãcut ºcoala
româneascã, acela ºtie prea bine cã se fãcea carte, nu ca în ºcoala medie
generalã obligatorie sovieticã, pentru mulþi echivalentã cu „ºcoalã pe
miriºte”. Poate cã unele manuale au nevoie de un supliment, care ar
reflecta valorile spirituale ºi patrimoniul cultural din Basarabia ºi
Bucovina.
Consider cã trebuie sã rugãm Guvernul român sã ne asigure cu
manuale ºi altã literaturã ºcolarã în cantitãþi necesare pentru toate tipurile
de ºcoli. Nu e ruºine sã rogi pe cineva sã-þi dea cãrþi ºi, mai ales, pe
fraþi.
E un sacrilegiu, domnilor, sã spunem ca prim-ministrul, cã manualele
româneºti sunt maculaturã veche de pânã la rãzboi, cã nu e nevoie sã
înveþe atâþia elevi ºi studenþi în România ºi cã românii nu ne-au dat nici
un creion pe gratis.
Teme-te de Dumnezeu, omule, cã ai copii ºi nepoþi ºi El nu bate cu
bãþul. Oare poate fi omul atât de orb ºi de uituc? ªi rezolvarea acestei
probleme a ºcolii cere ºi ea câþiva ani.
Risipirea în dreapta ºi în stânga a bunurilor materiale ºi financiare
ale statului de cãtre guvernanþi, ca niºte mânã-spartã, ce aduce prejudicii
economice ºi morale societãþii, cere un program de austeritate
obligatoriu pentru toþi conducãtorii ºi funcþionarii de toate rangurile ºi
la toate nivelurile. Sã se preconizeze numai satisfacerea strictului necesar,
inclusiv salariile guvernanþilor de 2-3 ori mai mari faþã de cele majore
ale muncitorilor ºi funcþionarilor, lichidarea privilegiilor în scopul stopãrii
carierismului, impertinenþei ºi diletantismului ºi promovãrii onestitãþii,
competenþei ºi altruismului. Încãlcãrile sã fie pedepsite ºi date publicitãþii
în numele restabilirii autoritãþii ºi bunului renume al partidelor
democrate.
Sindicatele trebuie sã fie exponentul doleanþelor ºi intereselor vitale
ale oamenilor muncii. Ele constituie opoziþia fireascã faþã de aparatul
de stat ºi în afara acestor deziderate ele pierd dreptul la existenþã, trebuie
sã disparã ºi sã fie alese altele. Nu întâmplãtor în tezele programului de
dezvoltare postbelicã democratã a Japoniei, program elaborat de
Congresul american ºi înmânat generalului MacArthur (comandantul
trupelor de ocupaþie) pentru a fi realizat, una din primele condiþii
obligatorii era crearea sindicatelor libere ºi independente. Rezultatele

– 378 –
le cunoaºtem cu toþii.
ªi aceste ultime douã propuneri ºi considerente ar putea fi discutate
ºi acceptate ca teze pentru programul partidelor democrate ºi obligaþii
de aplicare a lor în viitor.
M-am oprit la câteva probleme care bat la poarta vieþii ºi preocupã
societatea noastrã. Am încercat sã le caracterizez ºi sã trag concluzii, sã
propun niºte soluþii, sã contribui ºi eu la cauza comunã de redresare a
vieþii ºi de întregire a neamului românesc.
Starea social-politicã ºi economicã în care ne aflãm, lipsa de
perspectivã a unei bucãþi, a unei pãrþi deplorabile dintr-un întreg, dintr-
o þarã, miºcarea înainte a vieþii economice ºi politice din România, vo-
lens-nolens, ne pun sã ne gândim, sã cercetãm ºi sã analizãm existenþa
noastrã bolnavã, sã-i cãutãm rãdãcinile, cauzele, sã cutezãm ºi sã
prognozãm în mãsura posibilitãþilor ziua de mâine, ieºirea din situaþie,
sã provocãm alte minþi la dialog, sã auzim alte pãreri, cãci numai în
polemicã ºi controverse se aflã adevãrul. Aº fi foarte bucuros dacã
gândurile ºi cutezanþele mele ar trezi ecouri ºi reacþie în minþile ºi
sufletele cititorilor.
„Literatura ºi arta”, 4 aprilie 1996

EXTREMISM ºI MAXIMALISM
SAU
LOGICÃ ºI OBIECTIVITATE
De când e lumea extremele se întâlnesc. E logic. Ele sunt anomalii,
maladii, devieri de la calea fireascã de dezvoltare a societãþii. Brigãzile
roºii ºi neofasciºtii italieni au fost prieteni la cataramã, neofasciºtii ºi
teroriºtii din organizaþiile germane „Armata Roºie” erau fraþi de cruce.
Fascismul ºi comunismul sunt ideologii care promoveazã mentalitãþi
închise, concepþii deformate, negând dreptul altora la viaþã,
anatemizându-le, excomunicându-le. Superioritatea rasialã, lupta de
clasã, revoluþia permanentã, supremaþia statului asupra individului, a
cetãþeanului, negarea intelectului ºi întronarea nulitãþii ºi a mediocritãþii
erau ºi sunt scopurile prost mascate ale acestor ideologii. Scopurile
urmãrite (dictatura ºi totalitarismul) ºi metoda de atingere a lor (teroarea)
sunt identice.
Nero, Hitler, Stalin, Pol Pot, Bocasa etc., autori ºi propulsori de noi
doctrine ideologice, au domnit ºi au pierit. Imperiile clãdite cu forþa pe
minciunã s-au prãbuºit în primul rând din cauza contradicþiilor lor in-
terne.

– 379 –
 Ambele ideologii, fascistã ºi comunistã, din secolul nostru au fost
extrem de agresive, tinzând sã acapareze totul. Ce-au obþinut? Zeci de
milioane de vieþi omeneºti jertfite, sute de oraºe ºi sate ºterse de pe faþa
pãmântului. Astea sunt rezultatele zguduitoare ale ideologiei ºi politicii
maximaliste, elaborate ºi aplicate de liderii din vârful piramidelor
sociale. Maximalismul niciodatã, în nici un domeniu al vieþii, n-a dus
la bine.
Într-un film documentar din anii ’60, „Noi, bãrbaþii” (regizor A.
Mat-veev), o femeie frumoasã ºi deºteaptã, auzind ce doresc
consângenele ei despre bãrbaþi, a zis zâmbind: când vrei de la un bãrbat
sã fie ºi frumos, ºi fidel, ºi bogat, adicã vrei totul, sã ºtii cã, de regulã,
nu obþii nimic.
Maximalismul e un fenomen periculos în viaþã. În 50 de ani de
totalitarism el ne-a intrat în sânge, în modul de-a gândi. Adeseori ne
dirijeazã inconºtient. ªi mai ales la calificarea, caracterizarea, etichetarea
ºi aprecierea calitãþilor ºi metehnelor compatrioþilor, ºefilor, liderilor. E
foarte bun, e foarte rãu, e foarte cinstit, e foarte mare patriot, e foarte
muncitor, mare beþiv etc. Aþi observat, folosim extremele.
Pe aceste principii se bazau multe opere sovietice, ale cãror eroi
erau recomandaþi drept ideali. Închipuiþi-vã cã pictorul ar folosi numai
douã culori: alb ºi negru. Cum ar arãta curcubeul? Am avea în muzee
ceea ce avem? N-ar însemna aceasta o sãrãcie spiritualã lucie? Ce-ar fi
dacã am categorisi oamenii doar în buni ºi rãi? Am avea douã tagme:
sfinþi ºi diavoli. Dar ce ne facem cu celelalte culori, fie ºi cenuºii, celelalte
greºeli ºi metehne omeneºti? Cui le atribuim? Cum le calificãm? Sau le
abandonãm?
Nu credeþi cã a pretinde de la om sã fie lemn de cruce, cristal, icoanã
de pus în ungher, sfânt – e ceva anormal, nefiresc? Omul, ca ºi orice alt
fenomen social, este o unitate dialecticã, compusã din calitãþi, metehne,
defecte, greºeli, din poluri opuse, care sunt în veºnicã luptã, ºi fiecare
învinge în funcþie de împrejurãri.
Deci, la aprecierea rolului jucat de o personalitate în activitatea ei
socialã e nevoie sã fim obiectivi, sã cântãrim imparþial faptele ºi
intenþiile, binele ºi rãul sãvârºit, aportul ºi daunele aduse cauzei umane
ºi naþionale. Toporul ºi satârul sunt instrumente contraindicate în aceastã
treabã. Sentimentele trebuie sã urmeze analizei ºi raþiunii.
E o problemã care a apãrut, existã ºi preocupã minþile multor oameni,
mai ales din fostele þãri socialiste.
Cum sã-l caracterizãm pe Eminescu, care timp de peste 6 ani a fost
redactor al ziarului „Timpul”, o publicaþie a Partidului Conservator,

– 380 –
care apãra interesele latifundiarilor, ale marilor proprietari de pãmânt,
ale moºierilor? Îl vom face retrograd ºi reacþionar?
La sfârºitul anilor 40 scriitorii A. Lupan, Em. Bucov, L. Deleanu,
G. Meniuc militau pentru alfabetul latin, s-au pus luntre ºi punte pentru
editarea clasicilor literaturii române. A. Lupan a condus mulþi ani cu
înþelepciune Uniunea Scriitorilor, a susþinut ºi încurajat mulþi tineri, a
scris „Mea culpa”, ºi tot el a scris „Lumina” într-un moment de eclipsã
a înþelepciunii, de care de multe ori a dat dovadã. Cum sã-l etichetãm?
Îl putem caracteriza univoc? Progresist, reacþionar? Ne vom þine de
extreme?
Cum sã-i atestãm pe aproape toþi scriitorii ºi savanþii care la sfârºitul
anilor ’60, contrar voinþei lor, scrâºnind din dinþi, se conformau
denumirii oficiale „limba ºi literatura moldoveneascã”? Doar L. Deleanu
scria cu alfabet latin ºi despre alfabetul latin, ºi despre importanþa operei
„naþionalistului” C. Stere vorbea public I. Vasilencu. Îi putem învinui
ºi condamna pe toþi ceilalþi de trãdare a neamului?
La începutul anilor ’70 mulþi tineri scriitori au depus cereri de intrare în
partidul comunist. Nu erau primiþi, cãci nu dãduserã dovadã de suficientã
maturizare ideologicã ºi primirea era dirijatã – 1 intelectual la 3-4 muncitori.
Ei vroiau sã fie prezenþi în forurile care le defineau destinul, nu mai vroiau
sã fie o masã pasivã la cheremul altora, al mediocritãþilor ºi veneticilor.
Oare îi putem învinui de carierism ºi condamna pentru poziþia lor activã,
civicã în viaþã?
Poetul Vl. Rusu, comunist, care pe la sfârºitul anilor ’50 intenþiona
sã introducã limba românã în activitatea Studioului „Moldova-Film”, a
plãtit cu viaþa. Cum sã-l interpretãm? Un fenomen dualist.
Ce ne facem cu I. Druþã, cel mai mare prozator din Basarabia,
prigonit ºi needitat zeci de ani de regimul totalitar, izgonit din Moldova,
cel care a trezit moldovenii din somnul cel de moarte, iar apoi, fiind
folosit de forþele reacþionare în scopuri antidemocrate ºi antinaþionale,
a sãrit din „cãruþa naþiunii” ºi s-a trezit în tabãra celor care, fãcând
carierã, zeci de ani i-au criticat opera, ca fiind închinatã unei vieþi
patriarhale, feudale. E sfânt sau e diavol? Îl descriem în negru sau în
alb? Vom fi maximaliºti?
Cum sã-l atestãm pe I. C. Ciobanu, fost preºedinte al Sovietului
Suprem al R.S.S.M., lider din vârful piramidei, totodatã un bun scriitor
ºi cuminte preºedinte al Uniunii Scriitorilor, un îndrumãtor al multor
tineri scriitori, un om bun ca pâinea caldã ºi plin de omenie? E ºi el un
dualist. Unde-l trecem?
În anii ’60 la Studioul „Moldova-Film” au intrat în partid mulþi tineri

– 381 –
cineaºti: Loteanu, Molodeanu, Malarciuc, Codru, Olãrescu, Balan, Druc,
Florea, Hãrmuraru, subsemnatul º.a., stopând astfel activitatea
duºmãnoasã ºi antinaþionalã a mankurþilor ºi veneticilor, fapt care a
facilitat trimiterea la studii la Moscova a circa 20 de tineri basarabeni
capabili.
Cum ar trebui interpretatã ºi aceastã acþiune? Pro? Contra?
Cum sã calificãm cererea mea din prima jumãtate a anilor ’70 faþã
de cei 15 tineri scriitori ca ei sã-ºi înceapã cãrþile de debut cu câte o
poezie sau o povestire pe teme vãdit sociale (comsomol, BAM, Ziua
Victoriei, marile construcþii etc.), pentru cã în caz contrar manuscrisele
lor, care stãteau în dulapurile editurii de 4-5 ani, erau sortite sã nu mai
vadã lumina tiparului.
ªi, cine ºtie, mulþi dintre ei puteau fi niºte flori fãrã rod. A fost o
acþiune justificatã sau nu?
Aceastã problemã atât de controversatã a fost abordatã cu vreo doi
ani în urmã în câteva materiale din presa democratã despre Druc ºi
ªoltoianu, în care, pe bunã dreptate, se susþinea ideea cã la sfârºitul
anilor ’60 mulþi tineri intelectuali basarabeni s-au convins de necesitatea
intrãrii în partidul comunist, nu de dragul carierei, ci cu scopul de a
influenþa pozitiv, din interior, procesele de dezvoltare socialã.
Cum sã-i calificãm pe Dubcek, fost prim-secretar al C.C. al P.C.C.,
care a dorit sã dea socialismului o faþã umanã; Jaruzelski, lider comunist
de vazã, care a salvat „Solidaritatea” ºi a prevenit o nouã ocupaþie de
cãtre Soviete a Poloniei; Gorbaciov, secretar general al C.C. al P.C.U.S.
ºi preºedinte al U.R.S.S, care în câþiva ani a dãrâmat regimul totalitar ºi
Imperiul Sovietic; Saharov, care a pus pe masa Guvernului sovietic
bomba cu hidrogen, apoi a criticat dur politica lui expansionistã, agresivã;
Brazauskas, fost prim-secretar al C.C. al P.C.L., care a barat calea invaziei
ruseºti în Lituania;
Corobceanu, fost lider de stat, care a fãcut mult bine pentru
dezvoltarea culturii în Moldova ºi a susþinut intelectualii ei, apoi ucis în
urma unui infarct de I. Bodiul;
Cornovan, fost secretar de C.C. al P.C.M., om cu intenþii bune, care
a fãcut câte ceva pentru intelectualii ºi cultura noastrã, ºi pânã la urmã

– 382 –
s-a ales cu un atac de cord. Pe aceºtia unde-i trecem? În cartea albã sau
în cea neagrã?
Cum s-o calificãm pe dna Ana Melnic, fosta ºefã a secþiei culturã de
la C.C. al P.C.M., care, la începutul anilor ’70, cu lacrimi în ochi mi-a
ascultat plângerea ºi ruga, a fãcut totul sã ne salveze dupã ce I. Bodiul
a vizionat filmul documentar „Poarta începutului” (despre un adevãrat
pedagog-apostol din Râºcani, care pânã în anul 1940 fiind copil, a fost
strãjer), film pe care l-a considerat naþionalist ºi antisovietic.
Ca urmare, în scurt timp dupã aceea, ea a fost destituitã, trecutã pe
linie moartã, secretarã la Prezidiul Sovietului Suprem, în locul ei fiind
numit un mare mankurt, A. Pleºco. Eu, dupã circa 25 de ani de activitate
în cinematografie, scos din serviciu ca necorespunzãtor ideologic, iar
tinerii cineaºti – regizorul P. Ungureanu ºi scenaristul D. Olãrescu –
pedepsiþi aspru pe linie administrativã.
Nu vreau sã polemizez cu dl S. Melega pe marginea articolului sãu
„Îngeri falºi”, publicat în sãptãmânalul „Literatura ºi arta” din 23.03.’96.
Cred cã afirmaþiile ºi faptele din material sunt veridice ºi intenþiile d-lui
dintre cele mai bune. Totuºi apare o întrebarea: dar dacã A. Melnic nu
a putut sã facã un bine atunci? Vremurile erau crâncene. I. Bodiul era
un om câinos, tãia în carne vie, atinsese apogeul puterii.
Faptele înºirate sunt numai o faþetã, numai o laturã din activitatea
dnei A. Melnic. O putem caracteriza atât de categoric, unilateral ºi
univoc? Eu cunosc alte fapte, altã faþã, altã laturã din activitatea
dumneaei. Probabil cã mai sunt oameni care cunosc ºi ei altãceva, o
cunosc altfel.
Pentru o caracterizare justã e nevoie de cât mai multe fapte di-
verse, puse pe cântar ºi apreciate obiectiv. Sã nu operãm cu o singurã
culoare-albã sau neagrã, sã nu facem sfinþi sau draci. Sã admitem
chiar „Erare humanum est”.
De ce? De aceea cã oamenii integri, dintr-o bucatã, cu o moralã ºi o
concepþie bine formate, se educã, de regulã, într-o societate democratã.
Noi, cei trãiþi la hotarul dintre douã societãþi – totalitarã ºi democraticã
– suntem derutaþi, deformaþi, avem pete ºi pãcate din trecut, pentru cã
individul nu poate trãi într-o societate fãrã a fi influenþat de ea.
În cele de mai sus m-am referit exclusiv la cei care au detestat profitul,
egoismul ºi carierismul, care au luptat pentru înalte principii morale,
valori general-umane ºi naþionale. În sufletele acestor oameni, care au
activat în aparatul de partid ºi de stat, ca executori ai dogmelor
ideologice, create ºi dirijate de lideri, s-a dat permanent o luptã, mai
mare sau mai micã, între omenie, demnitate, conºtiinþã, pe de-o parte,

– 383 –
ºi datoria, obligaþia impusã de funcþie, pe de altã parte, de a susþine,
întãri, consolida regimul, luptã care adeseori se termina cu casa de
nebuni, atacuri de cord, destituire, cu stigmatizãri de tip
„necorespunzãtor ideologic”, „naþionalist”, „antipartinic”, „antisovietic”
etc.
ªi totuºi, cum sã-i apreciem pe contemporanii noºtri, foºti ºefi ºi
lideri de stat ºi de partid? Numai dupã faptele lor în ansamblu, ºi nu
parþial, selectiv. Bravo lor dacã au putut face bine, în timpuri grele, dar
e bine ºi atunci când, cel puþin, n-au fãcut rãu, când au fost oameni. Nu
e legal sã pretinzi de la ei la mai mult.
Dacã omul e cel mai mare capital, atunci abordarea ºi soluþionarea
acestei probleme e un lucru delicat, migãlos ºi precar, el cere multã
atenþie, raþionament ºi imparþialitate. Pentru a evita posibile inexactitãþi
ºi a nu comite greºeli, pentru a nu provoca prejudicii, traume ºi suferinþe,
e nevoie de o metodã de tratare complexã a activitãþii omului ºi
nicidecum unilateralã.
Alte cerinþe ar putea fi puse în faþa cetãþenilor din þãrile occidentale,
care au libertatea de a-ºi alege filozofia, religia, partidul, forma de
proprietate, care nu sunt constrânºi ºi nu se pot plânge de dualism în
viaþa ºi activitatea lor.
Dacã nu acceptãm modul de mai sus, raþional ºi logic, de atestare ºi
apreciere a persoanei, atunci majoritãþii intelectualitãþii noastre care a
activat în aparatul de stat ºi de partid trebuie sã-i declarãm „vot de
blam”, s-o „demascãm” ºi s-o condamnãm. Cu ce rãmânem?
În 1944 am rãmas fãrã intelectualitate, când circa 10 mii de învãþãtori,
profesori ºi medici au plecat peste Prut, spre deosebire de Þãrile Baltice,
unde majoritatea intelectualilor au rãmas. De aceea regimul totalitar a
transformat atât de uºor naþiunea noastrã în turmã. Dorim sã mai repetãm
aceastã crimã, acest coºmar, din care nu putem ieºi? Nu e timpul oare
sã ne debarasãm ºi de extremism, ºi de maximalism? Gândiþi-vã!
„Literatura ºi arta”, 18 aprilie 1996
NIVELUL MENTALITÃÞII NOASTRE
În ultimele zile ale lui iunie am prins un crâmpei dintr-o emisiune
radiofonicã despre Cehia, care m-a surprins plãcut. E prima þarã din
fostul „lagãr socialist” care a ajuns deja cu bine la finele perioadei de
tranziþie ºi a atins parametrii þãrilor occidentale la principalii indici de
dezvoltare a economiei ºi culturii naþionale: produsul brut naþional,
venitul pe cap de locuitor, reducerea ºomajului, realizarea procesului
de privatizare – lo-cuinþele întoarse foºtilor proprietari, pãmântul restituit
– 384 –
foºtilor stãpâni, se dezvoltã vertiginos întreprinderile mici ºi mijlocii
º.a.
Acesta e rezultatul activitãþii de circa 5 ani a forþelor democratice
unite în douã-trei partide de dreapta (ºi nu douãzeci) ºi a unui preºedinte
scriitor, dramaturgul Vaclav Havel (de care lumea ºi, mai ales cea de la
sate, nu s-a speriat ca la noi, la îndemnul agrarienilor ºi al interfrontului
rusesc).
Au învins raþiunea ºi competenþa, elanul ºi spiritul întreprinzãtor.
M-a bucurat sincer faptul cã s-a gãsit o naþiune, un popor, o þarã care,
dând dovadã de perspicacitate ºi inteligenþã, a reuºit sã iasã din mocirla
haosului economic ºi din mizeria spiritualã provocate de regimul totalitar,
impus de Imperiul Sovietic, „colosul ucigãtor de naþiuni”.
Sã ne transferãm din Cehia în „þãriºoara” noastrã, a cãrei conducere
nu ºtie în ce limbã vorbeºte. S-a întâmplat cã peste câteva zile doi locatari
din bloc au preluat iniþiativa ºi au convocat o adunare generalã a
locatarilor pentru a constitui o Asociaþie a proprietarilor de locuinþe
privatizate (cca 60%), a adopta un statut ºi a alege un consiliu de
administrare cu preºedinte ºi contabil, care sã aibã grijã de întreþinerea
spaþiului locativ, a imobilului ºi a terenului din jur, de asigurare a
membrilor cu servicii comunale, de reprezentarea ºi apãrarea intereselor
lor.
Noi, cei privatizaþi, nu mai suntem sub tutela ºi aripa statului ºi trebuie
sã ne purtãm singuri de grijã, cã þevile la subsol ºi în podul casei sunt
ruginite ºi gãurite, apa caldã nu este ºi nici nu ni se promite pânã în
septembrie, iar la iarnã caloriferele pot fi reci ºi putem îngheþa.
Deci avem nevoie de un organ administrativ, de niºte oameni care
sã aibã grijã de noi ºi sã ne reprezinte. Candidaturile respective au fost
gãsite, ele ºi-au dat consimþãmântul ºi au fost de acord sã lucreze pe
gratis câteva luni, pânã asociaþia va prinde la pene ºi le va acorda o
remunerare.
Parcã totul se desfãºura în mod normal, dar au venit la adunare o
treime din locatari, au fost trimiºi câþiva ºi au mai adus încã o treime. Li
s-a lãmurit oamenilor scopul adunãrii, s-a stabilit ordinea de zi, s-a citit
ºi discutat statutul-model. ªi de aici a început cãderea în jos, desfacerea
bobocilor de flori, buruieni ºi spini, manifestarea de inteligenþã ºi
bigotism.
- Vî hotite nam lapºu na uºi naveºati, mî privatizirovali neprigodnîie
doma i nado ih remontirovati! – strigã o ucraineancã, rusofonã pânã în
mãduva oaselor, nostalgicã dupã imperiul sovietic ºi pensiile mai mari
din Rusia.
– 385 –
 - Bugetul nu rezistã, i se rãspunde.
- Potomu ºto Moldavia ne imeet priborostroenia.
- În schimb are pãmânt, care produce 40 de chintale de grâu la hectar.
- Komu nujen vaº hleb, rãspunde ea obraznic ºi insultãtor.
În lume mor anual de foame câteva milioane de copii. Poftim,
mentalitate ºi atitudine faþã de Moldova. Aºa a fost educatã de regimul
totalitar ºi azi de partidele de guvernãmânt: agrarieni, socialiºti ºi
interfrontiºti. Ne scuipã în faþã fãrã pic de jenã.
- Sã ni se dea înapoi banii de la casele de economii! ziceau unii.
- Noi vrem sã fie ca înainte, „JEK”-ul sã ne facã totul! strigau câþiva
puþin turmentaþi.
Majoritatea vroiau sã li se serveascã luna pe farfurie. Mulþi erau
decepþionaþi ºi deziluzionaþi, derutaþi ºi dezorientaþi. Ei nu mai ºtiau ce
sã facã, vroiau sã se întoarcã înapoi, ca þiganii eliberaþi, la moºia boierului,
care-i hrãnea ºi îmbrãca.
Unii se temeau cã conducerea consiliului va cere lefuri mari ºi-i va
jupui. Li se lãmurea cã adunarea hotãrãºte totul, inclusiv lefurile. Le
era fricã sã organizeze ceva, se temeau de tot ce e nou, nu vroiau sau
nu puteau sã gândeascã, sã raþioneze, sã întreprindã ceva, erau anemici
ca niºte plante de serã. Oameni lipsiþi de judecatã, neputincioºi, fanatici,
care trezesc ºi milã, ºi mânie. Produsul unui regim totalitar, fiinþe lipsite
de raþiune, demnitate omeneascã ºi conºtiinþã naþionalã.
La citirea ºi lãmurirea drepturilor ºi mai ales a obligaþiilor membrilor
asociaþiei, în special, a câtorva feluri de cotizaþii ºi mãrimii lor, încet-
încet, câte unul, câte doi au început s-o ºteargã ºi peste un timp o
jumãtate din ei au dispãrut. Asta era partea aceea care tace, nehotãrâtã,
indiferentã, inactivã, care parcã nu face nici un rãu nimãnui, stã în
ungher, dar în prezenþa ei se fac crimele.
Au rãmas cei de dreapta, care vroiau sã facã ceva, sã urneascã treaba
din loc, sã organizeze ceva, cãci dupã varã vine iarna, sã facã sanie, - ºi
cei de stânga, care respingeau în mod fanatic orice propunere ºi vroiau
sã întoarcã roata istoriei înapoi, la cele duse pe apa sâmbetei.
Din circa 70 de locatari, adicã douã treimi din cei adunaþi, au rãmas
vreo 15-20, din care vreo 5 au votat pentru constituirea unei asociaþii ºi
alegerea unui consiliu de administrare ºi 7-8 categoric contra. Dar votarea
a avut un caracter formal, pentru cã minoritatea nu mai putea hotãrî
nimic.
În felul acesta ºi a doua încercare de a evada din cercul vicios ºi al
relaþiilor de regim totalitar spre o altã lume, spre un alt mod de viaþã, s-
a prãbuºit.

– 386 –
 Prima tentativã a avut loc cu o lunã ºi ceva în urmã, când ºeful SEL
(sectorul de exploatare a locuinþelor), un om cinstit ºi muncitor, într-o
atmosferã de nervozitate ºi gãlãgie, când mulþi vorbeau ºi þipau,
afirmând tot felul de nerozii, pentru cã diletantismul era la modã pe
timpul sovietelor, a vrut sã formeze asociaþia ºi consiliul, încercare care
tot aºa s-a prãbuºit cu succes.
E drept, câþiva dupã adunare au venit ºi, punându-ºi cenuºã în cap,
s-au cãit ºi au recunoscut cã au fost contra din prostie, cã n-au înþeles
despre ce e vorba. Ceilalþi, majoritatea, care au ºters-o tiptil, pe furiº,
englezeºte, cred cã se mai gândesc ºi azi la cele ce s-au discutat la
adunare.
Poftim, o masã de oameni de vreo 70 ºi ceva la numãr, din care 10-
15 vor sã-ºi organizeze viaþa într-un mod nou, vreo 20 sunt categoric
contra, iar restul, o jumãtate, e inactivã, pasivã, parcã nu vrea nimic.
ªi totuºi, vine iarna, va fi frig, nu vom avea apã caldã, se prea poate
sã nu ni se facã focul. Cine va avea grijã de noi? Cine va avea grijã de
locatarii din toate blocurile din Chiºinãu ºi din alte oraºe? Cehii sau
preºedintele lor, Vaclav Havel?
Cehia e prima þarã din blocul sovietic, care a ajuns la indicii principali
þãrile dezvoltate din Europa Occidentalã. Cum au ridicat ei aºa de sus o
þarã cu 10 mln., iar noi nu putem face o nouã ordine într-un bloc de
locuit cu cca 100 de apartamente ºi vreo 300-400 de oameni? Ce
mentalitate au ei ºi cât de reduºi, înapoiaþi, laºi ºi demenþi suntem noi!
Noi ne suntem duºmani.
Da, cineva poate opina cã Cehia e o þarã, iar blocul de locatari e o
insuliþã micã, o picãturã ºi nu se pot compara. Ba da, se pot, pentru cã
într-o picãturã se reflectã o mare, un ocean, noi toþi, felul nostru de a fi,
e caracteristica noastrã.
Ne putem numi oare homo sapiens? Sunt sigur cã homo sovieticus –
da.
Aºa se întâmplã în naturã ºi în societatea omeneascã, când sunt sau
nu descãtuºate forþele fizice ºi spirituale ale poporului.
Baza socialã a conducerii actuale mai este homo sovieticus, care nu
gândeºte ºi nu acþioneazã, e pasiv ºi „cuminte”.
ªi guvernanþii de azi se vor menþine la conducerea atâta timp cât va
dura aceastã stare aberantã ºi criminalã de lucruri.
Sunt fenomenale versurile ºi gândurile pline de lacrimi ºi sânge din
imnul nostru ostracizat:
„Deºteaptã-te, române, din somnul cel de moarte, în care te-adâncirã
barbarii de tirani...”.

– 387 –
 „Literatura ºi arta”, 25 iulie 1996

CINE EºTI, TOTUºI, DLE PETRU LUCINSCHI?

Nu te teme de duºmani, - ei pot cel mult sã te omoare.
Nu te teme de prieteni, - în cel mai rãu caz ei pot sã te trãdeze.
Sã te temi de cei indiferenþi, - ei nu te omoarã ºi nu te trãdeazã, dar
cu consimþãmântul lor tacit pe pãmânt existã ºi trãdarea ºi omorul.
Din „Împãratul Pitecantrop „Ultimul” de Robert Eberhardt

Începutul campaniei electorale prezidenþiale a dezlegat limbile, a

dat libertate candidaþilor ºi pretendenþilor de a face declaraþii sincere,
mai puþin sincere ºi deloc sincere, de a-ºi dezvãlui ºi demasca firea,
natura, gândurile, poziþiile ºi intenþiile, iar nouã, mulþimii, posibilitatea
de a analiza, compara, concluziona cu cine avem de-a face, ce persoane
avem în þara noastrã, cine sunt ºi drept cine se prezintã.
Unul din ei, ºeful guvernului, sincer pânã la capãt, calcã în strãchini
de dimineaþã pânã în searã, nu-i plac manualele româneºti, fãrã a þine
cel puþin unul în mânã, dar mite sã le mai citeascã, nu-i place cã
basarabenii învaþã în þara lor, România, nu vrea sã aducã energie
electricã de la Cernavodã, fuge de integrare economicã ºi spiritualã
cu Þara ºi cu majoritatea poporului român ca dracul de tãmâie, îºi
poartã cu ochii închiºi valizele ºi bagajele o bunã parte din viaþã pe la
Tiumen ºi Cita, Extremul Orient ºi Sahalin ºi, hrãnindu-ne vara cu
baliverne cã vom avea combustibil la iarnã, iar toamna târziu cã
cantitãþile vor fi insuficiente, foarte mici faþã de cele din an ºi tot aºa.
El e adeptul ºi exponentul „stroiului” colhoznic al lui Stalin ºi,
ca sã-l menþinã, îl tot preface ºi-l deghizeazã permanent, mascîndu-l
în diferite odãjdii democratice, ca societãþi pe acþiuni º.a. nãzdrãvãnii,
iar în prezent în sate preºedinþii de colhozuri, cei de comisii de revizie,
poliþia raionalã ºi alþi ºefi în fruntea unor grupuri, zi ºi noapte, pe
soare ºi pe ploaie umblã prin livezi, vii, pãpuºoiºti ºi rãsãritã ºi pãzesc
recolta de invazia colhoznicilor, care, de patrioþi ce sunt, îs în stare sã
care totul de pe câmp acasã. Atâta primitivism în gândire ºi în
comportare a unui întreg partid de agrarieni ºi a ºefilor lor e greu sã-
þi închipui. ªi el se vrea preºedinte la þãrii. O comedie, nu altceva, sã
râzi ºi sã plângi de ce zile am ajuns ºi pe ce mâini am nimerit.
ªi ce ruºine, sã intri în pãmânt nu alta, cã la 14 septembrie campania
electoralã a început oficial la TV cu adresarea dlui prim-ministru cãtre
poporul moldovenesc în limba rusã, exact ca pe vremuri de tristã
amintire, de parcã am fi în regiunile Saratov, Tula sau Smolensk. Nici
– 388 –
un pic de demnitate omeneascã, nici un pic de mândrie naþionalã, un
scuipat mare în faþa turmei de moldoveni. Despre ce fel de independenþã
ºi statalitate vorbiþi? Dle prim-ministru, aþi greºit adresa, sunteþi în RM,
nu la Tiumen!
Un alt ºef al statului, în fond, om de bunã credinþã, cu mai multã
omenie ºi luciditate ºi pentru majoritate, ºi pentru minoritãþi, orientat
deopotrivã spre apus ºi spre rãsãrit, susþinut la plebiscit de majoritatea
absolutã, trece la un moment dat de partea celor ce domnesc în
parlament, organizeazã împreunã „Casa noastrã comunã”, se
distanþeazã ºi se ia la ceartã cu intelectualitatea, promulgheazã din mers
Constituþia cu art. 13, Codul funciar, care jefuieºte înc-o datã intelectualii
de la sate, care au dat cel mai mult pãmânt în colhoz, lãsându-le urmaºii
ºomeri pe drumuri, destituie câþiva miniºtri ºi numeºte în loc niºte netoþi,
care apoi îºi bat joc de el. La un moment dat sare din cãruþa
„majoritarilor”, când vede cã aceºtia au luat-o razna ºi duc þara în
prãpastie economicã ºi spiritualã, încearcã cu disperare sã repare
greºelile admise, propune amendamente la Constituþie, Codul funciar,
susþine miºcarea grevistã studenþeascã, cere insistent guvernului
achitarea restanþelor la salarii, pensii ºi burse, încearcã sã facã ceva
remanieri de guvern, lucruri ce nu-i reuºesc, insistã în problema integrãrii
cu România, care e tergiversatã ºi blocatã de cãtre guvern.
E omul, cãruia i se atribuie perfect zicala latinã „Erare humanum
est”, care are intenþii ºi fapte bune, dar comite ºi greºeli mari, ireparabile,
însã e om cu care ai vrea sã ai de-a face ºi sã-l crezi cã nu va mai admite
zigzaguri ºi sã se frigã a doua oarã. E vulnerabil ºi tocmai aceasta îl
face om.
Ruºine, dle preºedinte, sã vorbiþi cu noi în limba celor 13%, o puteþi
face ceva mai târziu. Dacã limba e un pilon al societãþii ºi statului,
despre ce fel de independenþã mai poate fi vorba, când dialogaþi cu noi
într-o limbã strãinã, a ocupanþilor?
ªi al treilea, ºeful parlamentului, cel mai puþin vulnerabil, cel mai versat
politician, pe care oricât ºi oricum l-ai arunca, cade mereu, cu foarte mici
excepþii, ca pisica, în picioare. ªocheazã, crezul ºi declaraþiile d-lui: ordine,
stabilitate, bunãstare, prezentate ca act de sinceritate, descoperire ºi inovaþie
ºi cãrora mulþi se potrivesc fãrã sã se gândeascã. Frumoase cuvinte, nimic
de spus.
Sã analizãm faptele. În campania electoralã parlamentarã d-lui era
prin raioanele de sud cu ºeful guvernului ºi, încãlcând niºte reguli de
bazã ale regulamentului de alegeri, recurgând, probabil, ºi la niºte
promisiuni, a fãcut o minune, cã populaþia gãgãuzã a votat pentru

– 389 –
partidul agrarian.
Când s-a discutat ºi aprobat în parlament statutul Gãgãuziei, adicã
formarea unui alt stat pe teritoriul RM, deputatul A. Lazarev, în semn
de protest, a ieºit din salã, iar preºedintele Parlamentului s-a împãcat cu
faptul împãrþirii ºi donãrii pãmântului nostru strãmoºesc unei etnii aduse
aici la începutul secolului trecut de cãtre ocupanþii ruºi.
N-am auzit ca dumnealui sã se fi luptat ca un leu pentru integritatea
teritorialã a RM, sã fi încercat sã convingã majoritatea parlamentarã de
contrariu, sã ridice chiar vocea, sã-ºi fi ieºit din fire, sã fi fost sincer,
om. A fost diplomat, politic, calculat, are omul ceva sfânt sau nu? Cum
sã interpretãm acest fapt ºi aceastã comportare? A fost sincer sau o
prefãcãtoare, un joc politic?
În aprilie-mai anul trecut, când majoritatea studenþilor, elevilor ºi
pedagogilor au organizat greve ºi manifestaþii în apãrarea limbii ºi
istoriei românilor, cerând ºi achitarea restanþelor la salarii, pensii ºi burse,
mulþi deputaþi ºi membri ai guvernului s-au nãpustit cu spume la gurã
împotriva tineretului studios.
Zeci de guvernanþi ºi funcþionari au luat cuvântul la radio ºi
televiziune ºi au acuzat cu vehemenþã, dar neconvingãtor, elevii,
studenþii ºi pedagogii de încãlcarea Constituþiei ºi a legilor în vigoare,
apãrând ordinea, stabilitatea pentru toþi ºi bunãstarea pentru cei de sus.
ªi atunci, când ºeful parlamentului, în loc sã lãmureascã majoritãþii
analfabete ºi rusofonilor din parlament cã tineretul studios are perfectã
dreptate în toate privinþele, sã se întâlneascã cu conducãtorii greviºtilor,
sã-i asculte, sã le examineze doleanþele ºi sã le promitã ceva, el le aduce
cele mai straºnice învinuiri de autodafe, îi face fasciºti care au ars cãrþi
pe ruguri în locuri publice. A fãcut o mare gafã politicã, de care,
probabil, ºi-a dat seama ºi ºi-a muºcat limba.
Studenþii nu au ars cãrþile lui Eminescu, Puºkin, Goethe, Balzac,
Shakespeare, Dante etc. Ei au ars macheta „Istoriei RSSM”, cea „croitã”
la comanda regimului totalitar, conform indicaþiilor ocupanþilor, istoriei
falsificate, care ne-a îndobitocit ºi idiotizat timp de 50 de ani poporul.
O astfel de istorie trebuia interzisã de cãtre parlament la propunerea ºi
insistenþa domniei sale ºi nu condamnaþi studenþii.
ªi în acest caz, când studenþimea, intelectualitatea de mâine, este
numitã fascistã, cum poate fi calificatã poziþia ºi persoana dlui ºef de
parlament?
Ulterior, faptele au dovedit cã studenþimea a avut perfectã dreptate.
Comisia parlamentarã condusã de V. Senic, cea cu privire la funcþionarea
limbilor, a constatat cã conducãtorii rusofoni nu învaþã limba românã,

– 390 –
o dispreþuiesc mai ceva ca înainte, iar limba rusã a devenit oficial limbã
de stat. Intraþi la vamã, la bãnci, oficii poºtale, magazine, instituþii de
stat – peste tot – ºi ascultaþi în ce limbã se vorbeºte, vedeþi în ce limbã
se scrie.
De ce, dle speaker, a fost lichidat aºa de uºor departamentul
responsabil de funcþionarea limbilor ºi anulatã legea examinãrii
conducãtorilor rusofoni la studierea limbii române? Ce-aþi fãcut
dumneavoastrã personal pentru a apãra funcþionarea ºi afirmarea limbii
oficiale de stat, române, în RM? De câte ori v-aþi bãtut pentru ea? N-am
auzit despre astfel de fapte.
Aþi propus ca în Constituþie sã fie inclusã formula limba
moldoveneascã-românã ºi prin asta v-aþi spãlat pe mâini, ca Pilat din
Pont, ºi aþi ieºit basma curatã, chipurile, v-aþi fãcut datoria, ne-aþi aruncat
praf în ochi. În fond aþi votat pentru minciunã, împotriva adevãrului
istoric ºi ºtiinþific, de parcã aþi fi fost pus pe rug de cãtre inchiziþie.
Prin asta aþi pus într-o situaþie caraghioasã ºi dramaticã tot corpul
pedagogic ºi profesoral în privinþa predãrii limbii în ºcoalã care, ori
trebuie sã mintã mai departe cum a minþit, ori încalcã Constituþia ºi
spun adevãrul cã limba noastrã e românã.
Cu ce obraz vã duceþi la atâtea conferinþe raionale, la întâlniri cu
învãþãtorii ºi cum de le mai vorbiþi despre ordine ºi stabilitate fãrã a
roºi? Cu ce drept moral faceþi lucrul ãsta? ªi cum de se mai gãsesc,
chiar ºi intelectuali, învãþãtori, sã vã creadã, cã ceea ce spuneþi nu
urmãreºte nici un scop electoral. Dacã asta se cheamã sinceritate, ce-i
aceea fariseism? Aveþi un Dumnezeu?
Studenþii au avut înc-o datã dreptate, când au cerut achitarea
salariilor, pensiilor ºi burselor. Problema a fost pusã serios în faþa
guvernului ºi de cãtre ºeful statului, dar rezultatul e zero. ªi abia peste
un an, în ajunul campaniei electorale prezidenþiale, aþi fãcut o comisie
parlamentarã care sã se ocupe cu aceastã problemã. Dar restanþele
cresc. De ce nu recunoaºteþi în faþa învãþãtorilor cã problema aceasta
a fost inclusã în programul grevelor studenþilor, pe care dvs. i-aþi
comparat cu fasciºtii. ªi cum vã mai ascultã ºi vã mai cred învãþãtorii?
Ori nu ºtiu nimic, ori nu înþeleg nimic. Sau într-adevãr sinceritatea ºi
adevãrul sunt lucruri contraindicate politicienilor?
Despre ce fel de ordine ºi stabilitate vorbiþi acum dvs., când domnii
deputaþi ªornicov ºi Senic stau la tribunã în Tiraspol alãturi de Smirnov
ºi Mãrãcuþã la aniversarea a cincea a republicii nistrene ruseºti, stat
independent pe pãmântul RM?
Cum se leagã chestiunea asta cu cererile dvs. insistente ca preºedintele

– 391 –
republicii sã semneze memorandumul cu privire la Transnistria, pe care
noi, mulþimea, nu-l cunoaºtem ºi pe care acesta îl considerã ca pe un
act de înaltã trãdare. Dacã e aºa, nu credeþi cã vreþi sã câºtigaþi voturi în
Transnistria cu orice preþ, sã faceþi a doua Gãgãuzie, un al treilea stat în
stat? Aºa înþelegeþi dvs. soluþionarea problemei Transnistriei?
Aºa acordaþi ºi respectaþi drepturile minoritãþilor naþionale, rupând
bucãþi din pãmântul strãmoºilor ºi, fãrã nici o jenã, le daþi celor veniþi
aici? Creaþi privilegii celor strãini pe contul împilãrii drepturilor noastre
elementare? Pentru aºa ceva nu e nevoie de multã diplomaþie, nici de
inteligenþã, nici chiar de moralã. Aºa treabã se face cu toporul. Cum
credeþi, cã se rãsfrâng toate aceste acte ostile ºi de înjosire în sufletul
majoritãþii basarabene? Sau astfel de probleme nu vã frãmântã?
Tot aºa s-a adunat nãduhul în sufletul nostru timp de 50 de ani, de
aceea au venit la Chiºinãu de trei ori a câte 700-800 mii de moldoveni
împilaþi ºi înjosiþi ºi, în genunchi, cu lumânãri în mânã, au cerut limbã,
steag ºi imn, au cerut sã fie consideraþi oameni. ªi dvs. mai vorbiþi
despre ordine ºi stabilitate, când ignoraþi ce e mai sacramental pentru
noi. Nici o naþiune civilizatã, ce are minoritãþi, nu face aºa ceva.
Imprimaþi o datã la magnetofon cele ce le spuneþi oamenilor la
întâlniri, inclusiv învãþãtorilor, ºi ascultaþi banda. Veþi vedea cã limba
românã pentru care ei luptã nu le-aþi dat-o, pãmântul la care ei au drept,
nu le-a fost restituit, salariile pe care nu le primesc, tot aºa nu le au.
Despre ce fel de bunãstare le vorbiþi oamenilor? Aþi avut la dispoziþie
aproape 3 ani ca sã faceþi câte ceva din ceea ce le promiteþi azi în
campania electoralã ºi n-aþi fãcut nimic. Cum sã numim faptele astea?
Sinceritate sau fãþãrnicie?
Le vorbiþi mult ºi nu le spuneþi aproape nimic, mai puþin le promiteþi
ºi nu le daþi nimic. Oare limba diplomatului e datã într-adevãr ca sã-ºi
ascundã gândurile? Dvs. procedaþi cam aºa. Dar sã ºtiþi cã, spre deosebire
de alþii, aþi putea face mult mai mult ºi mai bine, dacã aþi fi mai sincer ºi
mai onest, cãci restul nu vã lipseºte.
Încã o datã despre ordine, stabilitate, bunãstare. Nu demult a fost
luatã în dezbatere în parlament ºi problema corupþiei ºi delapidãrilor
bunurilor de stat. S-a discutat ea câine-câineºte, s-a vorbit mai mult
teoretic ºi, în general, s-a fãcut nu ºtiu cui moralã, unii au fost ameninþaþi
cu focul iadului ºi altceva nimic. N-am auzit nume, destituiri, anchete,
procese, pedepse.
Ni s-a aruncat praf în ochi, am fost înºelaþi cã guvernanþii au grijã de
noi, nu dorm nopþile, luptã din greu ºi ne apãrã interesele, bunul statului
ºi cel obºtesc. Guvernul a ieºit din nou basma curatã ca ºi dupã ultima

– 392 –
sa dare de seamã despre activitatea sa. ªi asta ordine, stabilitate ºi
bunãstare se cheamã? Nu vã temeþi de loc de Dumnezeu?
Dle speaker, dvs. ºtiþi prea bine cã aparatul de stat costã foarte scump,
cã situaþia actualã teritorial-administrativã e foarte costisitoare ºi
neefectivã, cã avem funcþionari de stat mai mulþi ca la sfârºitul anilor
’80 ºi de 4-5 ori mai mulþi la mia de cetãþeni ca în Italia, Franþa, Anglia,
Germania, cã geme punga de durere ca sã-i plãteºti, cã guvernul nu
face nimic în aceastã privinþã ºi nici nu va face, cã-l priveºte direct ºi cã
n-o sã-ºi taie singur craca de sub picioare, cã reducerea acestui aparat
cu 50% în urma unei reforme teritorial-administrative ar economisi
milioane de lei din buget, ceea ce ar contribui la ameliorarea situaþiei
dezastruoase din învãþãmânt, culturã, ocrotirea sãnãtãþii ºi ºtiinþei.
De ce, având pâinea ºi cuþitul în mânã, n-aþi purces la realizarea
acestui act umanitar, progresist, pe care a vrut sã-l înceapã M. Druc, ºi
sã faceþi mãcar ceva în vederea realizãrii lozincilor pe care le lansaþi
astãzi: ordine, stabilitate ºi, mai ales, bunãstare? Nu vã mustrã conºtiinþa?
Zilele astea m-a pus serios în gardã ºi declaraþia dlui Voronin, ºeful
partidului comunist, care a spus cã dacã va fi sã susþinã pe cineva,
acesta va fi numai P. Lucinschi. Oare ce-o mai fi însemnând ºi asta?
Încotro mergem? Nici faptul ãsta nu v-a pus pe gânduri?
Ruºine, dle speaker, simbolul legislativului, al suveranitãþii ºi
independenþei Moldovei, cã vorbiþi cu noi în limba rusã, ceea ce azi nu
se face nici într-o fostã republicã unionalã, unde sunt chiar 30-35%
rusofoni, ºi nici chiar autonomã ce numãrã câteva sute de mii de
locuitori, pentru cã conducãtorii lor îºi stimeazã poporul, au o poziþie
verticalã ºi se uitã la soare, iar d-ta laºi impresia cã eºti omul strãinilor
sau în cel mai bun caz un indiferent.
De ce, de ce, de ce? Vedeþi câte sunt? Na-º fi abordat public aceste
probleme dacã aþi fi sincer, onest ºi nu l-aþi face pe niznaiul, pe
ºmecherul, dacã n-aþi lucra atât de deghizat ca sã câºtigaþi cât mai
mulþi alegãtori naivi, manipulând minþile oamenilor, mascându-vã atât
de abil activitatea, gândurile ºi intenþiile. Dupã toate astea cum sã vã
credem ºi la ce sã mai sperãm? Cine sunteþi, totuºi, dle Petru Lucinschi?
Aþi putea cumva sã ne rãspundeþi public acum, în preajma alegerilor?
Oare nu e cazul, stimaþi cititori, onoraþi intelectuali, sã ne scoatem
albeaþa de pe ochi, sã mai analizãm ºi sã ne clarificãm cine este, totuºi,
domnul preºedinte al parlamentului, care pretinde la preºedinþia þãrii?
Calm, obiectiv, fãrã prejudicii.
„Literatura ºi arta”, 26 septembrie 1996

– 393 –
 E GOSPODAR OARE SAU FICÞIE?
Dupã al doilea rãzboi mondial, cele mai distruse þãri – Germania ºi
Japonia – într-un timp relativ scurt ºi-au restabilit economia ºi apoi au
cucerit primele locuri în lume. Factorii care au favorizat acest proces
de dezvoltare, acest salt, au fost mai mulþi: ajutorul economic acordat
de S.U.A. prin intermediul Planului Marschal, o armatã ºi armament,
exceptând cel nuclear, foarte reduse, guverne democrate, conducere
tehnocratã, profesionistã, economie de piaþã, proprietate privatã ºi
condiþii favorabile pentru dezlãnþuirea forþelor fizice ºi spirituale ale
producãtorului ºi întregului popor. ªi minunea s-a sãvârºit.
Au trecut 5-6 ani dupã prãbuºirea Imperiului sovietic ºi republica
noastrã, suveranã ºi independentã, un timp a bãtut pasul pe loc, apoi a
început sã se rostogoleascã, ajungând într-o stare de crizã economicã
ºi spiritualã catastrofalã. Acesta e rezultatul lipsei factorilor de mai sus
de facilitare a dezvoltãrii ºi, în primul rând, a unei conduceri naþionale,
profesioniste oneste.
Nu sunt þãri bogate ºi sãrace, sunt þãri bine sau rãu conduse. Poporul,
cãruia i s-au furat minþile ºi intelectul, adus la stare de îndobitocire, nu
e în stare sã-ºi aleagã mãcar o conducere demnã. El e sub orice nivel. E
ºantajat, împilat, manipulat, înºelat ºi exploatat.
De aceea alegerile prezidenþiale sunt importante ºi semnificative,
ele vor arãta gradul de trezire a demnitãþii civice ºi politice a cetãþenilor
noºtri.
În ultima vreme, în campania electoralã, prin intermediul presei,
radioului, televiziunii suntem bombardaþi cu doze solide de informaþii,
cuvântãri, programe, microfilme, concerte, promisiuni de un viitor
luminos ºi un rai adevãrat. Suntem þara cea mai bogatã în promisiuni.
Unii din candidaþii noºtri sunt niºte îngeri, serafimi, heruvimi, ei parcã
plutesc în aer, nu merg pe pãmânt. Vârf la toate le pune dl A. Sangheli,
primul nostru ministru. Emisiunile radio ºi televizate ale lui ºi despre el
sunt excepþionale, o adevãratã feerie, spoialã, lustruialã a realitãþii, ceva
ce depãºeºte cu mult acelaºi fenomen de pe timpul regimului totalitar
sovietic.
Anturajul e în costume de lânã la modã, damele în mãtãsuri ºi blãnuri,
dichisite ºi sulemenite, alese una ca una, pe sprânceanã, ºi toþi zâmbesc,
cântã ode ºi osanale ca lui tãtuca Stalin. Când îl asculþi, te transferi în anii
’50. Laude peste laude de gospodar, turnate cu coºarca. Cel mai mare ºi
mai ilustru gospodar, de care poporul ºi pãmântul ãsta n-au mai avut
parte. Cam aºa vorbeau niºte bãrbaþi solizi, autohtoni ºi rusofoni, ºi niºte
doamne sulemenite.
– 394 –
 Gospodar ºi iar gospodar, harnic ca focul, nu stã în loc cât îi leacul.
Asculþi ºuvoiul ãsta de vorbe, te gândeºti ºi te cruceºti. Pãi, astea-s
vorbe goale pentru cei proºti ºi naivi. Pentru cã ele nu au nici un suport
real. Sã vedem ce se ascunde în dosul lor.
Anul trecut livezile au rodit bine. În jurul Chiºinãului, în sectorul
Buiucani, se rupeau pomii de mere ºi prune. Au fost culese o parte din
ele, dar pãmântul a rãmas roºu de mere, peste drum chiftea de prune
stricate, care emanau un miros strident de þuicã – ele putrezeau. Cine
ºtia se ducea ºi strângea zeci de kg.
Autoritãþile n-au organizat nimic pentru ca populaþia ºi, în primul
rând pensionarii, sã se ducã la cules fructe pentru stat ºi pentru ei. Sã fi
dat niºte anunþuri mãcar.
Aceeaºi situaþie a fost ºi în jurul celorlalte oraºe ºi raioane. S-au
pierdut zeci ºi sute de tone de fructe. ªi deodatã, în luna octombrie, în
cadrul unei emisiuni televizate se anunþã cã Moldova va cumpãra 7 mii
de tone de mere din Bulgaria pentru a le trimite în Rusia, conform
contractului, pentru gaze.
Asta se cheamã spirit gospodãresc, când munþii noºtri aur poartã,
iar noi cerºim din poartã-n poartã?
O lunã în urmã, fiind la piaþã, am rãmas trãsnit, când am vãzut cã 1
kg de hriºcã costã 4-4,50 lei în loc de 2,60-2,80 lei. Un produs strict
necesar copiilor la grãdiniþe, ºcoli, bolnavilor la spitale, pensionarilor.
Un produs dietetic. ªi tocmai aceste categorii de oameni nu-l pot procura
din cauza preþului fantastic. El e mai scump cu 50% decât orezul, care
se cultivã la mii de km, în Asia Mijlocie. Hriºca, care creºte pe marginea
drumurilor la noi, din care albinele strâng atâta miere, pe care tata o
cultivã pânã la rãzboi pe o suprafaþã de 2-3 ari, ºi strângea un sac de
seminþe, pe care-l þinea în sarai, dupã uºã, ºi din care mâncam toatã
iarna, este o raritate, un produs deficitar în republicã.
Oare de ce guvernul nu se pricepe sã comande agricultorilor o
anumitã cantitate de hriºcã (cum face guvernul american, care comandã
anumite produse fermierilor), sã le asigure un preþ convenabil ºi s-o
colecteze la timp pentru necesitãþile oraºului? Oare ºi aceasta se cheamã
a fi gospodar? ªi încã unul mare!
A doua pâine pentru noi e cartoful. E o hranã uºoarã ºi consistentã.
Bunã pentru toþi: ºi pentru cei sãnãtoºi ºi pentru cei bolnavi. Puterea
sovieticã timp de 50 de ani n-a avut grijã de noi în aceastã privinþã.
Aducea barabule din Bielorusia sau cultiva cartofi mãrunþi, galbeni ºi
tari ca plumbul, de 13 cop. kg. De 5-6 ani guvernul nostru are aceeaºi
grijã, ca ºi pe timpul lui I. Bodiul. Pânã nu demult 1 kg de cartofi costa

– 395 –
1,30-1,50 lei, acuma e 1,80-2,0 lei. Care din pensionari sau din cei
cu salarii mici îºi pot permite sã cumpere 1 kg pentru douã zile?
De ce statul nu organizeazã în jurul oraºelor niºte gospodãrii speciale
de cultivare a cartofilor de soiuri bune, în cantitãþi necesare, cu preþuri
convenabile ºi gospodãriilor, ºi cumpãrãtorilor? Pentru cã nu e gospodar,
nu se pricepe sã conducã gospodãria. Nu are grijã.
Socrul meu semãna dupã casã cartofi timp de 25 de ani între douã
rânduri de vie, folosind sistematic îngrãºãminte organice, ºi strângea
200-250 kg. Voi zice ºi eu, cum zice N. Dabija, „Vai de capul nostru!”,
dacã am ajuns sã importãm cartofi din Bielorusia ºi Polonia, ca pe
cãrbune, petrol ºi bumbac. Halal de aºa gospodari! ªi de aºa gospodãrie!
E ceva absurd!
Soia, o plantã de origine chinezã, se cultiva pânã în 1944 ºi la noi,
în Basarabia, pe suprafeþe mari. Fiecare gospodar avea 1-2 ha de soia,
pe care þãranii noºtri de la nord o duceau la Iaºi, colectatã special pentru
Germania. Ea conþine circa 40% grãsimi ºi 45% albumine, adicã 2 kg
de soia sunt echivalente cu aproape 1 kg de carne. Hectarul produce
18-20 chintale. E o bogãþie, nu alta. Dar, din pãcate, în republicã se
cultivã cca 10-12 mii de ha.
Þin minte, demult, în casa pãrinteascã, deasupra plitei sau pe hornul
de la cuptor mama punea niºte „cartinci” germane în culori, pe care
erau desenate multe feluri de bucate, ce se pregãteau din soia, de-þi lãsa
gura apã. Tata semãna ºi el un ha. Fãcea urluialã, crupe, le amesteca cu
altã hranã ºi o dãdea la vite. O mâncau cu plãcere, se îngrãºau ºi erau
sãnãtoase.
De ce guvernul nu are grijã sã restabileascã mãcar o jumãtate din
nivelul de altã datã de producere a soiei de pe timpul „ocupanþilor
români”, ca sã poatã întreþine ºi dezvolta normal sectorul zootehnic, sã
avem lapte ºi carne ºi sã fabrice alte derivate de produse agricole: ulei,
halva º.a., ºi sã o dea la export? ªi impotenþa aceasta se numeºte spirit
gospodãresc? În ce constã „marele gospodar”, mã rog?
Dacã toate astea se cheamã spirit gospodãresc, atunci, domnilor
savanþi de la AªM, care aþi semnat adresarea de susþinere a
candidaturii dlui A. Sangheli la preºedinþie, cum se cheamã eforturile
prostului de-a cãra soarele în casã cu coºarca sau de a arunca nucile
în pod cu þãpoiul?
M-am oprit la câteva probleme pur agrare, specialitatea de bazã a
dlui A. Sangheli. Sã trecem la altele, tot de ordin economic, tot de
competenþa d-lui.
Recent, presa a anunþat cã guvernul a gãsit o nouã sursã de energie

– 396 –
electricã pentru republicã – staþia atomicã electricã de la Nicolaev din
Ucraina. Mã rog, o fi ºi asta o soluþie, dacã n-ai avea altceva mai bun.
Dar, noi ºtim cã Guvernul român prin dnii I. Iliescu ºi T. Meleºcanu au
propus sã ne includem la staþia atomicã de la Cernavodã ºi sã asigurãm
cu curent electric, ecologic curat, raioanele din sudul republicii,
propunere pe care dl prim-ministru a respins-o, motivând cã e scump ºi
nu avem capital, cã avem surse proprii de energie ºi a fugit la Tiumen,
lãsând oaspeþii la Chiºinãu.
O minte de om normal nu poate înþelege de ce nu luãm energie
electricã de la o azvârliturã de bãþ, de la fraþii noºtri, care ne pot reduce
preþul ºi nu ne vor tãia curentul, ca Smirnov gazul, ºi ne ducem la
dracu în papurã sã aducem energie de la sute de km, de la cei ce ne-au
ocupat un secol ºi jumãtate, ne-au rãpit o parte din teritoriile þãrii ºi ne-
au decimat o jumãtate de milion de români.
Iarna trecutã am îngheþat de frig, în schimb am plãtit din gros pentru
încãlzire. Nu ºtiu ce surprize ne pregãtesc autoritãþile în iarna ce bate la
uºã. Focul se face ºi cãldura ni se dã numai în mãsura în care sã nu
îngheþe þevile de fier ºi caloriferele de fontã. Numai atâta, pentru cã ele
nu ºtiu de ºagã, nu le place gluma ºi, cu atât mai mult, neglijenþa ºi
ignoranþa. Repet: grija cea mare a autoritãþilor e sã nu plesneascã,
explodeze conductele ºi nicidecum oamenii, care pot îndura ºi rãbda
orice. Deci, scopul final e pãstrarea în bunãstare a fierului ºi a schijei.
Oamenii au priceput lucrul ãsta ºi, pentru a nu îngheþa complet, au
luat mãsurile respective: în toate apartamentele seara 1-2 ore aragazurile
ard ºi mai încãlzesc puþin locuinþa. Iar în lipsa apei calde, timp de peste
o jumãtate de an, mai încãlzesc ºi apa pentru baie.
Dacã economiºtii ar face un mic calcul, ar afla ce cantitate enormã
de gaze se consumã în zadar ºi dacã organele guvernamentale s-ar
interesa ºi ar studia problema datã, ar ajunge la concluzia cã ridicarea
temperaturii în calorifere cu 8-10% ar necesita o jumãtate din volumul
de gaze arse noaptea de cãtre cetãþenii îngheþaþi. Dacã ºi iar dacã...
Asta o fac gospodarii, numai nu guvernul dlui A. Sangheli, care-i
cel ami mare ºi mai bun gospodar, care iroseºte o bunã parte din bugetul
þãrii pe gaze pentru a încãlzi atmosfera, iar noi le plãtim ºi îngheþãm de
frig. Poftim, ce mai gospodari. Nu seamãnã el cu prostul care aleargã
mai mult ºi cu zgârcitul care plãteºte mai scump?
A ajuns pânã la urechile noastre ºi vestea cã guvernul republicii,
pentru a întreþine strânse ºi vaste relaþii economice cu alte þãri, are
de gând sã construiascã un port la Giurgiuleºti pe cei 50 m de pãmânt
de la Dunãre, pe care ni i-au lãsat cu mãrinimie fraþii-eliberatori de

– 397 –
la rãsãrit. Ca sã aibã unde trage flota noastrã fluvialã ºi maritimã cu
petrol de la Tiumen, cãci suntem ºi noi o þarã maritimã, dar fãrã
mare, montanã, dar fãrã munþi. Sã te stricid e râs, nu alta. Mai
caraghioºi ca noi nu ºtiu dacã întâlnim.
Parcã n-avem porturi la Cetatea Albã, Ismail, Chilia? Oare am luat
apã în gurã? ªi ne pupãm cu cei care ni le-au furat? Atunci avem alte
porturi – Constanþa, Brãila, Galaþi, pe care le-am putea folosi ca fraþii,
dacã am fi oameni normali ºi am avea o conducere onestã, ca cei din
Þãrile Baltice.
Auziþi? Sã facem un port la Giurgiuleºti! Asta ne mai lipseºte la
sãrãcia noastrã. Avem nevoie de el ca vaca de permanent ºi pisica de
zurgãlãi. Avem milioane ºi nu ºtim ce sã facem cu ele, pe ce sã le
cheltuim. Un port! Ehe! Pentru el guvernul va scoate ºi chiloþii de pe
noi.
Domnilor guvernanþi, avem nevoie de 1-2 mln. tone de petrol anual.
Cooperaþi-vã cu guvernul român, cumpãraþi petrolul de la golful Persic
sau din altã parte, aduceþi-l la Câmpina sau Ploieºti, unde sunt zeci de
rafinãrii, prelucraþi-l ºi peste câteva ore, trecând Prutul, toate derivatele
lui sunt în þãriºoara noastrã. Ne rãsplãtim pentru ele cu zahãr, tutun,
vin, fructe, legume etc., etc. Nu, mai bine e sã aducem petrolul de la 4-
5 mii km depãrtare, prin câteva þãri, cu o comportare ostilã faþã de noi,
prin câteva vãmi, sã-l rafinãm într-o altã þarã ºi sã pierdem urma
vagoanelor-cisterne.
Guvernanþii ºi economiºtii noºtri seamãnã exact cu acela, care carã
apã cu ciurul. Dacã se supãrã ºi se considerã cã sunt altceva, atunci ei
sunt românofobi-sadea, duºmanii neamului românesc. Una din douã,
domnilor. ªi aventura asta cu portul de la Giurgiuleºti înseamnã ºi ea a
fi gospodar? Ce guvernanþi risipitori avem, ce mânã spartã!
În continuare vã amintesc numai, stimaþi cititori, de problemele
comice ºi tragice, salariile ºi pensiile, care zguduie societatea noastrã ºi
care nu se soluþioneazã cu anii ºi sunt ºi ele de ordin economic ºi so-
cial, probleme pe care le cunoaºteþi ºi care caracterizeazã executivul ºi
ºeful lui.
M-am oprit numai la câteva momente din activitatea economicã a
guvernului ºi a dlui prim-ministru, care îl înfãþiºeazã cât de mare ºi de
ilustru gospodar este ºi câte palavre înºirã susþinãtorii lui în campania
electoralã, rãspândind dezinformaþii ºi înºelând lumea. De ce? Veþi
vedea mai departe, pentru cã interesul poartã fesul.
Dl A. Sangheli e adeptul ºi susþinãtorul înveterat al formelor vechi
economice staliniste – colhozuri ºi sovhozuri – al proprietãþii colective

– 398 –
ºi de stat, care, în fond, e a nimãnui ºi poate fi foarte uºor jefuitã ºi
delapidatã, e ideologul unui sistem economic epuizat ºi condamnat de
istorie la pieire. Dovadã: lupta pentru menþinerea colhozurilor ºi
sovhozurilor cu orice preþ, sub orice formã, cu orice denumire, lupta
contra împroprietãririi þãranilor, reþinerea cererilor, sperierea þãranilor
cu impozite mari, nedistribuirea cotelor valorice, tergiversarea prin toate
mijloacele a acestui proces, diversii, atentate la proprietatea privatã ºi
stãpânii ei etc.
De partea lui, adicã baza socialã în mijlocul populaþiei autohtone, e
majoritatea aparatului de stat, funcþionãrimea unitãþilor economice
rurale, ºi partea cea mai înapoiatã ºi mancurtizatã, ºmecherã ºi leneºã,
a populaþiei de la sate, care se face a lucra, care ºtie a bea ºi a fura bine,
care vrea sã „pape” din cazan cu lingura cea mare, fãrã a asuda. E
vorba de proprietatea colectivã, care azi e devastatã ºi jefuitã complet
ºi e apãratã de o mulþime de comisii locale ºi de carabinieri ºi poliþiºti.
Halal de o aºa proprietate, de astfel de gospodari, ºi de-o astfel de
conducere ºi guvernanþi, care se agaþã ca un naufragiat cu unghiile de
un cadavru economic aruncat peste bord în majoritatea fostelor republici
sovietice ºi în þãrile socialiste.
Orice þarã se mândreºte când tinerii ei învaþã într-o þarã mai dezvoltatã,
mai civilizatã. A învãþa în Franþa, la Viena, la Oxford, la Berlin etc. E
ceva! Numai dl A. Sangheli e necãjit ºi nemulþumit cã adolescenþii ºi
tinerii moldoveni învaþã pe gratis în România, la Iaºi, Bucureºti, Cluj
etc. E totul pe dos. Face ce nu fac nici africanii.
Nu-i plac ºi criticã manualele româneºti, dupã care au învãþat toþi
oamenii de vârsta mea ºi alþii, mai în vârstã, ca Ablov, Andrunachevici,
Corlãteanu, Coroban, Testemiþeanu, Corobceanu ºi mulþi alþii, ºi ºtiau
carte. Manuale româneºti, pornite încã de Ion Creangã, aproape un
secol ºi jumãtate în urmã, de pe care învaþã nu numai elevii, ci ºi mulþi
din învãþãtorii noºtri. ªi d-lui le criticã, numindu-le maculaturã. Iartã-l,
Doamne, cã nu ºtie ce face! E sãrac cu duhul.
E vorba de lumea lui spiritualã. Tocmai asta îi aranjeazã pe rusofonii
noºtri ºovini, românofobia, rapãnul ºi ciuma, care a nimicit în
Transnistria aproape un milion de români ºi aici, în Basarabia, a
contaminat o bunã parte din populaþie, cea mai impilatã ºi oropsitã, ce
constituie baza lui socialã. De aceea ei îl susþin ºi-l vor preºedinte pentru
românofobie, pentru plecãciune, închinãciune ºi tãrãºenie în faþa foºtilor
stãpâni, a Imperiului Rus, ºi îl numesc mare patriot ºi ilustru gospodar.
ªi mai vorbesc de suveranitate, de independenþã! Câtã fãþãrnicie! Citiþi-
l pe Tartuffe, dlor!

– 399 –
 De ce nu procedeazã tot aºa conducerea din Þãrile Baltice ºi cele
din Transcaucazia? Nici ele n-au surse energetice ºi n-au nici Þarã în
spatele lor, cum o avem noi. Poate sunt proºti? Nu. Au demnitate, au
conºtiinþã naþionalã, ceea ce ne lipseºte unei bune pãrþi din noi.
Veneticii au sesizat bine lucrul acesta ºi ne trateazã ca pe niºte negri,
servitori. Înainte de a începe rãzboiul din Transnistria pe zidurile clãdirilor
din Tiraspol puteai citi lozinca: „Bei, mulov, spasai Tiraspoli!” Iatã
cum ne caracterizat ei.
Poate cã în ultimii ani de suveranitate ºi independenþã a Republicii
Moldova rusofonii s-au mai resemnat, civilizat? Sã-i ascultãm:
„Vremuri stranii trãim astãzi. La al ºaselea an de independenþã în
republicã activeazã deschis forþe care neagã, în principiu, statalitatea
moldoveneascã. În locul istoriei Moldovei copiii ºi tineretul sunt nevoiþi
sã studieze cursul „Istoria românilor”, iar în unele ºcoli elevilor din
clasele primare li se impune zilnic sã scrie în caiete fraza: ”Noi suntem
români!” Sub pretextul democratizãrii societãþii a fost lichidat în mare
parte învãþãmântul profesional în limba rusã, pe vreme ce trece devine
tot mai mononaþional aparatul de stat. Mai departe: „Dar noi ºtim cã
criza economicã a pornit nu de ieri ºi nici chiar din 1992, când A.
Sangheli s-a situat pentru prima datã în fruntea guvernului, ci de pe
timpul lui Mircea Druc (care a domnit un an, iar Sangheli e pe al ºaselea,
n.a.), când a început devastarea prin barter a pieþei interne ºi distrugerea
aparatului de stat ºi de producþie sub lozincile aparent cuviincioase
privind introducerea pretutindeni a limbii de stat” (Piotr ªornikov,
„Pãmânt ºi oameni”, 12 oct. 1996). ªi mai departe tot gânduri de-astea,
chiar ºi contra lui P. Lucinschi. Dnii ªornikov ºi Solonari sunt liderii
interfrontului, a „Unitãþii „Edinstvo”, care continuã ºi azi, în mod
obraznic ºi impertinent, prin intermediul coloanei a cincea ºi a cozilor
autohtone de topor, în persoana dlor Senic ºi Stati, sã promoveze ca ºi
mai înainte politica de rusificare în R.M. Ei plâng cu lacrimi de crocodil,
cã în ºcoli nu se mai predã istoria ruºilor, ci a românilor, adicã a dacilor,
romanilor ºi a urmaºilor lor; cã noi suntem români: Movilã, Buruianã,
Zadnipru, Plãcintã, Spãtaru etc. ºi nu mai vrem sã fim Moghila,
Burianov, Zadniprov, Plaþînda, Mecinicov; cã în aparatul de stat lucreazã
mai mulþi moldoveni ºi nu ca înainte, când 13% de ruºi acaparaserã
55% din posturile de conducere din economia ºi cultura Moldovei; cã
s-a introdus limba românã de stat în locul celei ruse; cã nu s-a suspendat
legea atestãrii la limba românã a conducãtorilor ruºi ºi celor care
activeazã numai în sectoarele deservirii populaþiei, care constituie 4-
5% din minoritatea rusã, ca ei sã nu mai înveþe nicicând limba românã,

– 400 –
ci noi, majoritarii, sã fim obligaþi sã vorbim toatã viaþa în limba lor,
adicã bilingvismul e obligator pentru noi; cã bine ar fi ca la Chiºinãu,
nu la Sankt Petersburg sau la Moscova, sã se facã o Academie Slavonã;
ca limba rusã, a unei minoritãþi naþionale, sã fie limbã de comunicare
între naþii, iar cea de stat izgonitã din nou la bucãtãrie; cã ei vor stat în
Transnistria ºi multe alte pretenþii sfruntate. Ei vor sã restabileascã
complet privilegiile pe care le-au avut aici 50 de ani în secolul XX.
Câtã obrãznicie din partea lor e sã se amestece în problemele noastre
pur naþionale ºi sã decidã pentru noi în ce limbã sã vorbim ºi cum se
cheamã, ce istorie sã învãþãm, cu ce alfabet sã scriem, în ce religie sã
credem, la ce dumnezeu sã ne închinãm. Îl cãutaþi pe dracul ºi nu-l
gãsiþi, dlor!
Umblaþi prin strãinãtate ºi ne reprezentaþi pe noi, românii din RM, în
toate organizaþiile internaþionale din occident, inclusiv Strasbourg. Mai
întâlniþi aºa ca voi, ºi alþi reprezentanþi din Þãrile Baltice ºi
Transcaucaziene? Îmi pare cã suntem unicali, fenomenali, când trimitem
astfel de delegaþi care ne desconsiderã ºi-ºi bat joc de noi.
Ce-aþi zice dacã eu aº afirma cã ruºii din Transnistria nu-s ruºi, ci
transnistreni, pentru cã trãiesc la 750 km de Rusia; cã cei de la Sahalin
sunt sahalineni, pentru cã au fost 40 de ani sub ocupaþie japonezã (1905-
1945); cã cei din Novgorod vorbesc limba novdorodeanã ºi sunt
novgorodeni (ºi nicidecum ruºi), pentru cã cnezatul Novgorod timp de
cca 3000 ani, inclusiv pe timpul domniei lui Al. Nevski (devenit cel
sfânt), a luptat împotriva cnezatului Moscovei; cã limba rusã ar fi mai
bine sã se scrie cu ieroglife chineze ºi alte prãpãstii. Aþi spune cã sunt
nebun. Asta-i, domnilor! Vã pierdeþi dupã trecut, dupã imperiu. Care e
mesia ºi salvatorul vostru? Sã-i ascultãm: „...considerãm cã cel mai
bine ne va putea apãra cauza suveranitãþii ºi egalitãþii naþionale în
drepturi actualul prim-ministru Andrei Sangheli”. (P. ªornikov, „Pãmânt
ºi oameni”, 12 oct. 1996). Cred cã nu e nevoie de nici un comentariu.
Iatã încã o bazã socialã a dlui A. Sangheli: gãgãuzilor, pe care i-a
salvat de la mãcel M. Druc ºi nu A. Sangheli (vedeþi materialele filmate
atunci), el le-a dat pãmânt ºi le-a fãcut stat dupã alegerile parlamentare:
majoritatea rusofonilor, care vãd în el un salvator ºi închinãtorul
Moldovei Imperiului Rus; o bunã parte din populaþia Transnistriei, cea
mai mancurtizatã, care ne considerã pe noi, basarabenii, jandarmi
români, parþial alte minoritãþi naþioanle ºi o parte din partidele socialist,
„Edinstvo” ºi cel comunist.
Aºadar, avem de a face cu un înveterat antireformist în economie ºi
nu cu un mare ºi ilustru gospodar, cu un fundamentalist moldovenesc,

– 401 –
românofob ºi nu cu un reprezentant, exponent al naþiunii noastre, cum
îl preamãresc ºi-l idealizeazã vãdit în interesul lor, forþele conservatoare,
strãine, ostile ºi antinaþionale.
Gândiþi-vã bine: acesta e omul care meritã sã devinã preºedinte al
þãrii? Faþa, onoarea ºi spiritul nostru, sau piaza noastrã? O sã vi se ridice
mâna sã aruncaþi buletinul în urnã pentru el? Gândiþi-vã ºi cântãriþi
încã o datã, sã nu dãm iar cu oiºtea-n gard, sã nu ne punem iar juvãþul
în gât.

P.S. Timp în care am scris articolul, doi din cei trei mari guvernanþi,
A. Sangheli ºi P. Lucinschi, au reuºit în toiul campaniei electorale, în
ajunul alegerilor, sã facã câte o vizitã la Moscova, pentru a-ºi spori
ratingul, unde au fost primiþi cu braþele deschise, cu multã curtuazie,
pompã ºi amabilitate. Dl Cernomârdin i-a cântat chiar ºi câteva osanale
„marelui” ºi „ilustrului” nostru gospodar A. Sangheli, ajutându-l astfel
în campania electoralã, iar patriarhul Alexii, care se amestecã grosolan
în treburile interne ale altei biserici, tot ortodoxe, dar române, s-a
întreþinut lejer cu P. Lucinschi, atenuându-i puþin culoarea ºi nuanþa
ruseascã ºi comunistã, ridicându-i astfel ºi lui ºansele la fotoliul
prezidenþial. Ambii s-au întors acasã cu promisiuni ºi chiar cu ceva
ajutoare, dar cu platã. Guvernul ºi biserica rusã întotdeauna, în vechime
ºi azi, au ademenit naivii ºi proºtii, ca pe niºte oiþe, în ocolul ºi þarcul
imperiului, ºi acestea, odatã intrate, se închid porþile ºi începe tunsul ºi
mulsul în stil rusesc ºi asiatic. Care naþiune a nimerit în acest imperiu ºi
trãieºte astãzi bine? Ce se întâmplã cu Cecenia, care e la ea acasã ºi
vrea sã fie suveranã ºi independentã? Ce-a fost la noi în Transnistria
doi ani ºi ceva în urmã, dar la Tbilisi, Riga, Vilnius, Abhazia, Carabahul
de Munte etc.? Oare nu v-aþi gândit, cã nãravul, caracterul, vicleniile ºi
brutalitatea „mãmucãi” Rusia tare seamãnã cu ale Ecaterinei de Medici
din serialul „Regina Margot”, pe care-l vizionaþi sâmbãtã ºi duminicã?
Oare toate astea nu vã pun pe gânduri cã ar trebui sã ne reorientãm ºi
sã votãm pentru dl M. Snegur, care e mai omenos ºi onest dintre cei
trei sau mai bine pentru niºte tineri ca V. Matei, pentru cã ei au fost ºi
sunt forþa motricã, care mânã carul progresului înainte?
„Literatura ºi arta”, 14 noiembrie 1996
STAT DE DREPT SAU HAOS ºI ANARHIE?
Maºina de stat, inventatã în antichitate de oameni, a avut diferite
destinaþii în decursul diferitelor formaþiuni social-economice ale
societãþii omeneºti. Pânã la începutul epocii moderne statul în toate

– 402 –
þãrile era o presã, un organ de oprimare a majoritãþii populaþiei, o maºinã
a claselor sus-puse folositã în scopul apãrãrii privilegiilor acestora.
În epoca modernã, odatã cu apariþia parlamentelor, a puterii legisla-
tive, care a limitat, apoi a lichidat în majoritatea cazurilor puterea
nelimitatã a monarhiilor absolute, precum ºi întãrirea celei de-a treia
puteri, cea judecãtoreascã, în Anglia, Franþa º.a. þãri, maºina de stat,
fiind în bunã parte aleasã, a început a fi pusã treptat sub controlul
maselor ºi în felul acesta ea exprima ºi apãra interesele claselor ºi
pãturilor sociale respective, adicã ale majoritãþii populaþiei.
De aceea S.U.A., Germania, Anglia, Franþa, Suedia, Japonia, Belgia,
Olanda, Finlanda, Elveþia etc. au cunoscut o vãditã dezvoltare ºi
prosperare economicã ºi spiritualã, adicã cetãþenii au parte de un stat
de drept, pe care ei îl aleg ºi el îi slujeºte.
Fiind sub ocupaþia Rusiei þariste, a unei monarhii absolutiste, timp
de peste un secol, apoi vreo 50 de ani sub cea sovieticã, un regim
totalitar, noi ne-am aflat mereu sub presiunea unor regimuri antipopulare
ºi antinaþionale. Asta ne-a fost soarta de peste un secol ºi jumãtate.
Când în 1917 s-a prãbuºit imperiul þarist ºi cel habsburgic, Basarabia
ºi Bucovina au putut sã se uneascã cu Þara ºi sã aibã ºi ele parte timp
de 22 de ani de o viaþã într-un stat de drept la nivelul ºi în condiþiile din
acele timpuri ºi în vecinãtatea celui mai înapoiat ºi agresiv vecin –
Imperiul rus ºi cel sovietic. Toþi aveau condiþii egale de a dispune de
proprietatea lor, se fãceau legi, pe care puterea executivã le aplica, iar
cea judecãtoreascã le apãra chiar ºi la sfârºitul anilor ’30, când în lume
bântuiau ciuma brunã, fascistã, ºi cea roºie, comunistã, în jurul ºi chiar
la hotarele României.
Erau legi pe care cetãþenii le cunoºteau ºi le respectau, era o disciplinã
ºi contractul dintre cetãþean ºi stat, de bine, de rãu, se respecta ºi se
realiza.
ªi iatã cã acum trãim de câþiva ani într-un stat de drept condus de
agrarieni, socialiºti ºi interfrontiºti, care se tot laudã de la toate tribunele
cã introduc democraþia peste tot, cã se creeazã relaþii armonioase între
cetãþeni ºi puterea de stat, cã suntem cei mai cu moþ dintre fostele
republici sovietice ºi primii candidaþi de a intra pe uºile Europei
Occidentale.
Oare e chiar aºa? Nu-i ºi aceasta în bunã parte o polilogie, o vorbãrie
goalã, praf în ochi ºi o minciunã mare pentru cei mulþi din þarã ºi pentru
cei din Apus? Sã vedem ce se întâmplã cu un simplu individ în raporturile
lui cu maºina de stat. Sã vedem cât e de democraticã ea ºi cum îi slujeºte
pe cetãþeni, cã doar ea e creatã, aleasã de cetãþeni, pentru ei, cum se

– 403 –
spune în Constituþia americanã, ºi nu invers, cum a fost.
Mai întâi aparatul de stat ºi mai ales ramura executivã, e foarte mare,
e colosal, e circa de douã ori mai mare ca înainte, e de 4-5 ori mai
numeros ca în þãrile dezvoltate din Occident, de aceea se miºcã precum
un elefant, dar papã o bunã parte din bugetul þãrii. Organele ºi
organizaþiile de stat nu ºtiu ce-i aceea operativitate, nu cunosc legile, le
ignorã, nu le respectã.
În urma unei astfel de situaþii, suferã cetãþenii, mulþimea. În loc de
disciplinã ne ciocnim de haos ºi anarhie, de aceea înjurãm ºi uneori
chiar strigãm: „Jos Guvernul!” ªi avem perfectã dreptate. Fapte din
ultimii ani ai vieþii mele.
În septembrie 1993, la Judecãtoria din Glodeni am câºtigat un proces
în urma cãruia primãria din Hâjdieni trebuia sã-mi plãteascã costul
casei conform tarifelor de stat. Am aºteptat copia hotãrârii vreo 3 luni
în loc de trei zile, dupã care judecãtorul îmi spune cã eu am pierdut
procesul ºi cã am dreptul sã fac apel la Judecãtoria Supremã a R.M.
Luând cunoºtinþã de dosar, m-am crucit: procesul-verbal a fost
substituit completamente ºi falsificat total. Cei doi martori ai mei,
Mutelicã ºi Burcã, au dispãrut, în locul lor apãrând alþi doi, ai primãriei:
Elade, care n-a fost la proces, fiind în concediu, ºi Obuhovschi, care
decedase cu vreo 10 ani în urmã.
A doua samavolnicie a fost sãvârºitã schimbându-se hotãrârea
judecãþii, enunþatã în faþa a cinci oameni. Am fãcut recurs ºi am câºtigat
procesul, adicã hotãrârea Judecãtoriei Glodeni a fost anulatã ºi dosarul
returnat pentru o nouã examinare.
Cum pot fi calificate faptele unui astfel de judecãtor? Mai înþeleg
dacã fãcea una ca asta un birocrat din aparatul executiv. Dar cum poate
sã facã un om al legii, chemat sã lupte cu astfel de crime, aº spune? Aºa
ceva poate fi calificat doar drept anarhie.
În curând dupã aceasta am adresat preºedintelui Judecãtoriei Glodeni
o plângere referitoare la cazul de mai sus ºi l-am rugat sã ia mãsurile
cuvenite. De unde! Mi s-a rãspuns formal cã dosarul lipseºte ºi pânã
azi n-am primit nici un rãspuns. Mã mir cã astfel de semnale alarmante,
de falsificare ºi substituire a documentelor în activitatea judecãtorilor
au trecut cu atâta uºurinþã pe lângã ºeful unei instituþii ce reprezintã a
treia putere în stat ºi se numeºte justiþie. O astfel de comportare aduce a
haos.
În decembrie 1994, Judecãtoria din Glodeni, dupã cinci procese,
timp de aproape 40 de ani, adoptã hotãrârea ca primãria din Hâjdieni
sã-mi plãteascã 1150 de lei pentru o casã ºi o gospodãrie, pe care le-am

– 404 –
dat cu document în 1947 Sovietului sãtesc sã le foloseascã ºi sã mi le
întoarcã la prima cerere, iar în 1954 preºedintele de atunci, fãrã ºtirea ºi
voia mea, a vândut totul.
Mai întâi, statul democratic de azi m-a jupuit a doua oarã, dupã cel
sovietic, totalitar, plãtindu-mi pentru o casã ºi o gospodãrie tocmai 1150
lei. În al doilea rând, suma mizerã mi-a fost plãtitã aproape peste un an,
în octombrie 1995, dupã zeci de telefoane la primãria din Hâjdieni,
judecãtorului, preºedintelui Judecãtoriei ºi al executivului din Glodeni.
Eu înþeleg cã avem greutãþi financiare, dar un an de zile puterea
executivã sã ignore decizia celei judecãtoreºti este o bãtaie de joc. Iatã
cum au lucrat concret douã puteri – executivã ºi judecãtoreascã – în
folosul meu, cetãþean, care am muncit 50 de ani la stat ºi am fost nevoit
ca la urmã sã mã adresez unei puteri sã mã apere de nedreptatea fãcutã
de cealaltã.
În decembrie 1995, la indicaþia preºedintelui executivului Ialoveni,
în calitate de preºedinte al tovãrãºiei pomicole „Ecran”, plec cu circa
20 de cineaºti la primãria Ulmu sã plãtim bani ºi sã semnãm
documentele de privatizare a loturilor de pãmânt. Spre marea noastrã
uimire, în loc sã fim aºteptaþi, cum ni s-a spus, uºile contabilului ºi
primarului erau încuiate, ultimul fiind plecat la Chiºinãu. Am pierdut
câteva ore, ne-am distrus nervii, am fost trimiºi sã depunem banii la
banca din Ialoveni, iar documentele n-au mai fost semnate.
Poftim, atitudinea primarului ºi a contabilului faþã de obligaþiile lor
ca conducãtori ai unui sat, ca ºefi de instituþie de stat, ca funcþionari,
care trebuiau sã ne deserveascã conform legii.
Ne-am ciocnit de o iresponsabilitate totalã a unei instituþii de stat
faþã de cetãþeni.
La sfârºitul lunii februarie, dupã câteva telefoane la primãria din
Ulmu, câþiva cineaºti nimeresc totuºi în cabinetul primarului ºi, pentru
semnarea contractelor de vânzare-cumpãrare a loturilor, acesta le cere
o taxã de 33 de lei. Peste câteva zile în „Ekonomiceskaia gazeta” din
1.03.’96 se publicã hotãrârea Guvernului, adoptatã în iunie ’95, adicã
cu 8 luni în urmã, în care se anuleazã orice taxe pentru semnarea
documentelor de privatizare a loturilor. Ceilalþi cineaºti, care s-au dus
la primãrie mai târziu, sã facã documentele, referindu-se la ºtirea din
ziar, n-au mai vrut sã plãteascã taxa numitã mai sus, cu toate cã li se
cerea.
Apare întrebarea: de ce primarul a încasat ilegal câte 33 de lei de la
oameni pentru semnarea contractelor? Ori nu cunoaºte legea, ori se
pre-face? Acum poftim de scoate aceºti bani înapoi. Oamenii sunt

– 405 –
nemulþumiþi. Cum poate fi calificat acest act? Samavolnicie?
În luna iunie, când trebuia sã transferãm din Chiºinãu impozitul
pentru pãmântul tovãrãºiei „Ecran” la banca din Ialoveni, contabilul se
plângea cã contul a fost închis anul trecut ºi banii nu-i mai putem
transfera, cã trebuie sã prezentãm toate documentele, inclusiv un statut
nou, pentru o nouã înregistrare a tovãrãºiei ºi atunci ni se va deschide
un nou cont la bancã.
Ce sã-i faci? Am luat-o de la început. Cine înregistreazã
tovãrãºiile? I-am întrebat pe mulþi, dar nu ºtiau. La primãria municipiului
ne-au trimis pe la vreo trei cabinete, pânã când, în sfârºit, am dat peste
o doamnã binevoitoare, care ne-a prezentat un model de statut, tradus
infect de cineva din rusã, ºi a început sã caute instituþia care înregistreazã
astfel de tovãrãºii. La Ministerul Agriculturii ni s-a spus cã ei nu se
ocupã cu aºa ceva ºi ne-au trimis la Camera Înregistrãrii de Stat. De aici
ne-au expediat la ªtefan cel Mare 72, unde ne-au spus cã pãmânturile
tovãrãºiilor din raioane se înregistreazã de nu ºtiu când la executivele
respective.
Aºadar, am ajuns la Ialoveni, la inginerul cadastral, care ne-a
îndrumat la dl V. Cuºnir cu reºedinþa la oficiul poºtal, etajul 3, pe care
timp de o sãptãmânã, dupã zeci de telefoane, nu l-am mai gãsit. Pânã la
urmã secþia fiscalã Ialoveni ne-a dat un cont la banca agricolã ºi dupã
douã sãptãmâni am putut plãti impozitul.
Atâtea organizaþii, atâþia birocraþi ºi nimeni nu cunoaºte legile, nu
ºtie nimic.
Nu demult soþia a moºtenit de la maicã-sa decedatã 1,4 ha de pãmânt,
care se aflã în s. Cajba, Glodeni. Noi, orãºeni de acuma, ne-am gândit
sã-l dãm fratelui ei, pensionar în sat, care ar dori sã-l prelucreze.
Deocamdatã i-a dat procurã. Fiind în sat, în vederea facerii unui testa-
ment de donare a pãmântului, i s-a spus cã în testament se include toatã
averea, adicã ºi casa, ºi hârtiile de valoare º.a. Auzind de aºa ceva,
soþia nici nu a mai intrat pe la biroul notarial din raion. La Chiºinãu s-a
prezentat la biroul notarial din sectorul Central ºi a rugat sã i se facã un
testament de donare a 1,4 ha de pãmânt fratelui. Aici i s-a spus cã
numai pe pãmânt testament nu se face, în el trebuie inclusã toatã avuþia,
lucru pe care nu l-am fãcut. Au trecut câteva luni ºi nu putem face un
simplu document. Am vizitat Ministerul Justiþiei, direcþia notariat, ºi la
rugãmintea mea mi s-a spus a doua oarã cã testamentele sunt de mai
multe feluri, ele pot include o parte de avere, o pot include toatã, de
aceea ºi formulare sunt diferite ºi cine refuzã sã facã un astfel de docu-
ment la solicitarea cetãþeanului încalcã legea. Poftim, câtã umblãturã,

– 406 –
cât timp pierdut ºi câþi nervi distruºi pentru a obþine un simplu docu-
ment de la o instituþie de stat. ªi totul e în van.
Mi se pare cã ajung atâtea cazuri de încãlcare ºi de necunoaºtere a
legilor, care s-au întâmplat cu mine în rãstimpul de un an ºi jumãtate.
Poate cã aºa ceva mi s-a întâmplat numai mie? Dã, Doamne, aº fi foarte
bucuros.
Când þara ajunge pe mâna celor incompetenþi ºi iresponsabili, atunci
un lucru de nimic se transformã pentru cetãþeni într-un chin, într-un
adevãrat calvar. Cum sã numeºti o atare situaþie dacã nu haos?
ªi acum vã întreb, stimaþi cititori, cum sã lucreze bine un individ, un
cetãþean, într-un astfel de stat, cu o ordine fãrã ordine, cu o lipsã de
disciplinã ºi competenþã elementarã, cu un aparat complet birocratizat?
Domnilor guvernanþi, cum sã trãieºti ºi sã munceºti într-un stat în
care funcþionarii nu cunosc legile, iar dacã le cunosc, le ignorã? ªi, în
genere, trãim noi într-un stat de drept ori în ceva asemãnãtor cu anarhia?
Neputându-ºi deservi cetãþenii, statul, ca instituþie socialã, nu-ºi
îndeplineºte menirea, misiunea, nu poate funcþiona, devine o organizaþie
bolnavã, falimentarã, scumpã ºi parazitarã, de aceea ea trebuie revizuitã,
reînnoitã, schimbatã, în caz contrar ea pregãteºte, impulsioneazã
nemulþumire, o explozie socialã.
Având în vedere cã în perioada de tranziþie se revizuiesc toate legile
vechi ºi se adoptã foarte multe noi, nu e cazul oare ca, în lipsa ziarelor
la cei mai mulþi cetãþeni, sã aparã la radio ºi televiziune niºte rubrici
sau emisiuni speciale de 10-15 minute referitoare la lege ºi justiþie, în
care laconic s-ar aduce la cunoºtinþã cetãþenilor legile noi, adoptate de
cele trei puteri, de câteva ori la rând, dimineaþa ºi seara.
Nu credeþi cã a venit timpul de mult sã restabilim fostele judeþe, sã
reducem numãrul birocraþilor ºi al funcþionarilor de câteva ori, iar banii
sã fie repartizaþi pentru majorarea lefurilor, pensiilor ºi a burselor, celor
ce muncesc ºi pãturilor vulnerabile ale populaþiei. Gândiþi-vã, cã de
mult e timpul.
„Literatura ºi arta”, 21 noiembrie 1996
A SOSIT ORA ASTRALÃ
Am rãmas trãsnit când am auzit, apoi am vizionat la televizor cã o
parte din scriitori, actori, cântãreþi, crainici ºi alþi intelectuali s-au angajat
din prostie sau pentru bani (adicã, s-au vândut) în campania electoralã
de partea candidaþilor la preºedinþie, ce reprezintã forþe reacþionare ºi
ostile neamului nostru, în cel mai bun caz conservatoare. Forþe din care
o parte declarã deschis cã vor sã restabileascã sovietele, colhozurile ºi

– 407 –
sovhozurile, regimul totalitar, limba rusã de sus pânã jos, „pohod na
Sibiri” ºi deportãri, adicã socialismul sovietic ºi Imperiul rusesc, iar o
altã parte, mai moderatã, - sã menþinã în vorbe, deocamdatã, situaþia
creatã, statu quo-ul, cu douã tipuri de proprietate, suveranitate ºi
independenþã faþã de þara noastrã România desigur, ºi alte promisiuni.
Mã cruceam ºi nu-mi credeam urechilor când îl vedeam ºi-l auzeam pe
V. Madan, agitându-ne sã votãm pentru V. Voronin, E. Tudoraºcu –
pentru A. Sangheli, ªt. Culea, Z. Julea, C. Munteanu,
M. Volontir, D. Fusu º.a. – pentru P. Lucinschi, pe care nici unul din ei,
în fond, nu-l cunosc. Ce ruºine e cã înaintea derulãrii serialului televizat
„Þiganul”, actorul, interpretul rolului titular, sã ne roage cu gurã strãinã
sã-l votãm pe dl P. Lucinschi. Suntem proºti ºi laºi fãrã limitã, de aceea
pierim.
Candidatul nr. 2, a doua zi dupã primul tur de scrutin, a ºi declarat
cã propune alianþa tuturor celorlalte 7 formaþiuni în turul doi, inclusiv
agrarienilor, cu care a concurat ºi s-a ciondãnit urât în campania
electoralã; comuniºtilor, care viseazã la forma politicã de stat sovieticã
ºi proprietate colectivã socialistã, la tutela sub cãlcâiul Dumei ruseºti,
care de trei ani nu ratificã tratatul cu RM ºi susþine Transnistria; dnei V.
Abramciuk, care la fiecare luare de cuvânt ne-a insultat cu obrãznicie:
„Dragi moldoveni, ia budu govorit po-russki, citobâ vse poneali”, ºi-i
trãgea ca la Kaluga sau la Tula, de fiecare datã bãtându-ºi joc de
moldovence, care constituie peste o jumãtate din populaþia autohtonilor
ºi care n-au înþeles nici o boabã din programul ei.
Poftim formaþiunile, ideologii ºi reprezentanþii lor, care se unesc strâns
în jurul salvatorului ºi mântuitorului forþelor conservatoare, ostile,
antireformiste ºi antinaþionale: Iachim ºi Abramciuk, Popuºoi, Cepoi ºi
Cecan, Angheli, Moþpan, Sangheli, Senic ºi Stati, Solonari ºi ªornikov,
Voronin ºi Zidu etc., unul ca unul, „tunã ºi-i adunã”, atât de mulþi ºi
atât de primitivi, analfabeþi ºi vânduþi îi putea naºte numai poporul nostru
mankurtizat, aflat timp de 50 de ani sub ocupaþia sovieticã ruseascã.
Doamne, ce mai buchet!
Ei toþi îl vor susþine pe dl P. Lucinschi, cerându-i în schimb onoruri
ºi posturi, privilegii ºi concesiuni, pe care el le va promite ºi bunã parte
din ele, cu toatã ºiretenia lui, va trebui sã le ofere. ªi totul de pe contul
nostru, al autohtonilor. Altfel ei l-ar lipsi de susþinere în viitor. Ne aºteaptã
zile vesele, domnilor!
Aþi vãzut în ce anturaj, în ce lagãr ºi cu cine aþi nimerit, domnilor
scriitori, actori, crainici, cântãreþi etc., care v-aþi angajat într-un joc
murdar, amoral ºi criminal, care ne poate costa foarte scump, încã 4 ani

– 408 –
de mizerie, pânã când poporul ãsta va pune mâna pe furcã ºi coasã ca
sã-ºi facã dreptate. Cum vã simþiþi ºi ce mai ziceþi? Nu-i aºa cã toatã
pasãrea pre limba ei piere? ªi cum ºi-o face omul, nu i-o face nimeni?!
Aþi auzit, desigur, declaraþia diletantã ºi caraghioasã a conducerii
agrarienilor cum cã ei au pierdut alegerile din cauza Frontului Popular,
care, mascându-ºi bine intenþiile unioniste, a înºelat din nou majoritatea
populaþiei republicii ºi ea a votat contra moºierilor roºii, lupilor de la
stânã. Cum vã place? Un nou tupeu ºi noi prãpãstii. ªi pe ãºtia aveþi de
gând sã-i susþineþi la un înalt nivel artistic?
Mãi oameni buni, când o sã înþelegeþi odatã un adevãr simplu ca
bunã ziua: cã ordinea, stabilitatea ºi bunãstarea unui popor ºi stat unitar
naþional le asigurã proprietatea privatã, raþiunea, intelectul, moralitatea
ºi pluralitatea partidelor, ºi nu tâmpenii ºi bâiguieli de tip
„internaþionalism”, „prietenia popoarelor”, „ajutor frãþesc dezinteresat”,
„fratele mai mare” º.a. sloganuri. Individul în afara naþiunii sale, de
regulã, nu se poate dezvolta. Astfel de alianþe ºi uniuni ca cea de mai
sus seamãnã cu niºte stoluri de corbi, care pot da naºtere la monºtri, ºi
voi veþi fi nãnaºii lor.
Priviþi la þãri ca Germania, Japonia, SUA º.a. Dacã se rezolvã
problemele economice, baza, se soluþioneazã ºi toate celelalte. Care
minoritãþi naþionale, trãind bine în statele de mai sus, cautã gâlceavã, îl
cautã pe dracul, sau vor sã plece de acolo?
Stimaþi scriitori, actori, cântãreþi, crainici etc., tare aº vrea sã vã vãd
înfrãþiþi cu cozile noastre de topor ºi cu veneticii obraznici, cu care aþi
nimerit într-un lagãr, luptând pentru un „Ideal sfânt” – distrugerea
naþiunii româneºti, urmaºã a dacilor ºi romanilor de pe acest pãmânt
blestemat.
Oare sunteþi atât de orbi ºi nu vedeþi cine a venit la putere în
România, Rusia, Bulgaria, Þãrile Baltice, Cehia etc., ce scrie presa
occidentalã despre aceste evenimente? Forþele democratice, de
dreapta. Sau vreþi sã repetaþi tragedia din Belarus cu dictatorul
Lukaºenko, care vrea sã transforme o þarã cu peste 10 mln. de oameni
într-un colhoz mare cu armatã, rublã ºi limbã ruseascã? Oare nu vã
spun nimic fotografiile din primele douã pagini ale ultimului numãr
de „Literatura ºi arta” despre Gulagul din subteranele Chiºinãului,
unde au fost decimaþi sute ºi mii de basarabeni, gulag ascuns bine
de fostul regim, dupã care varsã lacrimi ºi ofteazã nostalgic urmaºii
lui în numãr de 10%, cu care volens-nolens aþi devenit aliaþi ºi
tovarãºi? Pentru cine ºi contra cui activaþi? Treziþi-vã, mãi oameni
buni, cã zeii prea v-au furat minþile ºi vor sã ne piardã! Suntem pe

– 409 –
muchie de cuþit, pe margine de prãpastie, balansãm ºi ne uitãm în
ea. N-aþi înþeles încã unde aþi ajuns, intrând în tunelul ºi labirintul
întunecos în care aþi fost ademeniþi?
Dar nu e totul pierdut, se mai poate salva câte ceva ºi din reputaþie,
ºi din starea de lucruri, ca sã nu ne mustre conºtiinþa. Dacã o mai
avem, stimaþi intelectuali, ºi în restul timpului sã lãmurim oamenilor,
mai ales celor de la sate, lipsiþi complet de informaþia obiectivã, sã
devinã mai activi, sã cântãreascã bine ce vor: sã se întoarcã înapoi
sau sã meargã înainte; sã fie robi, iobagi pe moºiile statului sau stãpâni
pe averea ºi destinul lor; sã fie o naþiune, ca lituanienii ºi estonienii,
gruzinii ºi armenii, sau o turmã condusã de trãdãtori, analfabeþi, lingãi
ºi venetici; sã fim stimaþi, ca cei din Þãrile Baltice ºi Cehia, sau sã fim
slugi, oameni de nimic, sau mãgari, cum ne zic cei de la Tiraspol?
Vom mai putea face un pas înainte dupã votul de blam dat agrarienilor
în frunte cu Moþpan ºi Sangheli sau ne vom rãtãci din nou?
A sosit ora astralã, când trebuie sã se uneascã toate forþele
democratice, progresiste, sãnãtoase, sãrind ºi depãºind orice
considerente, ambiþii ºi bariere subiective ºi obiective ºi sã susþinem
candidatura dlui M. Snegur la preºedinþie, om cu multe merite pentru
naþiunea noastrã ºi multe greºeli, fript ºi pãþit, totuºi, un om mai cinstit,
cu intenþii bune ºi cu un program democratic. Sã fim lucizi ºi curajoºi!
„Literatura ºi arta”, 28 noiembrie 1996

Preºedintelui Republicii Moldova,

dl P.LUCINSCHI
Prim-ministrului Guvernului R.M.
dl I.CIUBUC
Preºedintelui Curþii Supreme de Justiþie
dl V.PUªCAªU
Ministrului Justiþiei
dl V.STURZA
Procurorului General
dl D.POSTOVAN
Preºedintelui Partidului Forþelor Democratice,
deputat în Parlament,
dl V.MATEI
Deputatului în Parlament
dl M.GHIMPU

APEL

– 410 –
 Subsemnaþii, Gheorghe Babin, originar din Rubleniþa, Soroca,
domiciliat în Chiºinãu, str.Ialoveni, 96, ap.17; Gheorghe Rabei, Boris
Movilã, originari din s. Hâjdieni, Glodeni, Corneliu Ialoviþchi, originar
din s. Pohoarne, ªoldãneºti, Efim Sergentu, originar din s. Recea,
Râºcani, Iurie Colesnic, originar din Cãlãraºi, º.a., Vã rugãm sã se ia
act de sesizarea noastrã ºi sã fie înaintatã Curþii Constituþionale spre
cercetare ºi determinare a constituþionalitãþii articolelor 4 ºi 12 ale
Codului Funciar al Republicii Moldova. În opinia noastrã, articolele în
cauzã contravin prevederilor art. 9, 46 ºi 127 ale Constituþiei Republicii
Moldova, încalcã drepturile fundamentale ºi internaþionale ale cetãþenilor
bãºtinaºi ai republicii, sunt un mare obstacol în calea înfãptuirii reformei
agrare, eliberãrii þãranilor de jugul feudal – colhoznico-falimentar;
dezvoltãrii agriculturii, economiei republicii în ansamblu, ridicãrii
nivelului de trai al poporului. Prin urmare, art. 4 ºi 12 ale Codului
Funciar nu pot avea putere juridicã ºi trebuie sã fie anulate. În legãturã
cu aceasta, constatãm urmãtoarele:
1. În art. 4 al Codului Funciar, intitulat „Deþinãtorul de terenuri”,
alineatul (4), este scris: „Nu se admite restituirea terenurilor foºtilor
proprietari ºi urmaºilor lor”.
Deci, conform acestui articol, cetãþenii Republicii Moldova care au
dat pãmântul în colhozuri, pentru a fi lucrat în comun, au fost, dupã
desfiinþarea acestora, expropriaþi fãrã prealabilã ºi dreaptã despãgubire.
Adicã, statul a confiscat, pur ºi simplu, pãmântul moºtenit de la pãrinþi
sau cumpãrat, ceea ce contravine prevederilor art. 46 (2), (3) ºi (6) ale
Constituþiei intitulat „Dreptul la proprietate privatã ºi protecþia acesteia”,
care prevede: (6) Dreptul la moºtenire a proprietãþii private este garantat.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate
publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã ºi prealabilã despãgubire. (3)
Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al averii
se prezumã.
Ca dovadã cã toate terenurile date de cetãþeni în colhoz sunt
proprietate privatã ºi cã aceastã avere a fost dobânditã în mod licit ºi nu
poate fi confiscatã, anexãm câteva documente; de moºtenire a
pãmântului, de vânzare-cumpãrare a terenurilor-împãdurite, arabile,
imaº:
Anexa 1: Certificat de recunoaºtere a dreptului de proprietate asupra
7 terenuri agricole cu suprafaþa totalã de 5 desetini ºi 1.200 prãjini
moºtenite de la pãrinþi din 24.05.1915;
Anexa 2: Act de vânzare-cumpãrare a 92 desetini de pãdure de cãtre
49 de cetãþeni pe vecie din 25.01.1920;

– 411 –
 Anexa 3: Act de recunoaºtere a dreptului de proprietate asupra 8
terenuri cu suprafaþa totalã de 7 desetine ºi 3 prãjini de la 17 ianuarie
1928;
Anexa 4: Act de vânzare-cumpãrare a terenului agricol cu suprafaþa
de 5.462 metri pãtraþi de la 9.04.1936;
Anexa 5: Act de vânzare-cumpãrare a 5.100 metri pãtraþi de pãmânt-
imaº de la 9.02.1937;
Aceste documente demonstreazã cu fermitate cã în Republica
Moldova fiecare metru pãtrat de pãmânt are stãpân legitim. De aici
rezultã cã art. 4 (4) al Codului Funciar contravine prevederilor art. 46
(2) (3) (6) ale Constituþiei.
Art. 7 al Constituþiei, intitulat: „Constituþia Lege Supremã”, prevede:
„Constituþia Republicii Moldova este Legea ei Supremã”. Deci, nici o
lege ºi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituþiei
nu are putere juridicã. Conform art. 7 al Constituþiei, art. 4 al Codului
Funciar, fiind în contradicþie cu art. 46 al Constituþiei, nu poate avea
putere juridicã, deci trebuie sã fie anulat.
2. În art. 12 al Codului Funciar, intitulat „Atribuirea terenurilor din
extravilan în proprietate privatã ºi drepturile proprietarilor de teren
echivalent”, alineatul (4), este scris:
- Comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent care se atribuie
în proprietate privatã:
- membrilor de colhozuri, salariaþilor din sovhozuri sau din alte
întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor din aceste unitãþi
economice, etc.
- etc.
În alineatul (5) al acestui articol este scris: pânã la 50 la sutã de teren
echivalent calculat pe unitatea administrativ-teritorialã respectivã se
atribuie: - persoanelor indicate în subalineatele 1-5 ale alineatului (4)
din prezentul articol, care au lucrat în întreprinderi industriale ºi în alte
întreprinderi cu profil agricol ºi au vechime în muncã în agriculturã
mai micã de 5 ani etc. – etc.
2.1. Art. 12 al Codului Funciar contravine art. 9 ºi art. 127 ale
Constituþiei, care prevãd:
Art. 9 al Constituþiei, intitulat: „Principiile fundamentale privind
proprietatea”, prevede:
(1) Proprietatea este publicã ºi privatã. Ea se constituie din bunuri
materiale ºi intelectuale.
Conform art. 9 (1) al Constituþiei, pãmântul este bun material de
proprietate privatã. Pãmânt – bun material de proprietate publicã este

– 412 –
pãmântul moºiilor satelor fostei colonii germane, al celei evreieºti, al
mãnãstirilor, al moºiilor boiereºti pe care, în anul 1945, au fost înfiinþate
gospodãrii agricole de stat numite sovhozuri.
Art. 127 al Constituþiei, intitulat „Proprietatea”, prevede:
(1) Statul ocroteºte proprietatea...
(3) Proprietatea publicã aparþine statului sau unitãþilor administrativ-
teritoriale.
Conform art. 127 (3) al Constituþiei, pãmântul moºiilor satelor fostelor
colonii germane ºi evreieºti, al mãnãstirilor ºi al moºiilor boiereºti pe
care au fost înfiinþate sovhozuri, fiind proprietate publicã, aparþin
statului.
Conform art. 127 (1) al Constituþiei, statul ocroteºte proprietatea,
inclusiv ocroteºte proprietatea materialã publicã, - ocroteºte pãmântul
– proprietate publicã a sovhozurilor care aparþine statului.
Deci, conform art. 9 (1) ºi (127) (1), (3), pãmântul sovhozurilor este
proprietate publicã, care aparþine statului, este ocrotit de stat, este folosit
pentru necesitãþile întregii Republici ºi nu poate fi dat în proprietate
pri-vatã – cote de teren echivalent, salariaþilor din sovhozuri sau din
alte întreprinderi agricole, pensionarilor etc., etc. – cum este scris în
art. 12 (4), (5) ale Codului Funciar.
Deci, art. 12 al Codului Funciar contravine prevederilor art.9 (1) ºi
127 (1) (3) ale Constituþiei ºi, conform art. 7 al Constituþiei, nu poate
avea putere juridicã. 2.2. Conform art. 9 (1) al Constituþiei, pãmântul
este bun material de proprietate publicã ºi de proprietate privatã.
Pãmânt – bun material de proprietate privatã sunt terenurile
proprietarilor de pãmânt ºi ale urmaºilor lor pe care le-au dat în colhozuri
în anul 1949 temporar pentru a fi lucrate în comun ºi experimentat
sistemul feudal-colhoznic, care s-a dovedit a fi falimentar – ºi fãrã
perspectivã.
Conform art. 127 (1) (3) al Constituþiei, statul ocroteºte proprietatea,
inclusiv proprietatea privatã – ocroteºte ºi pãmântul – bunul material –
cea mai valoroasã avere moºtenitã de la pãrinþi sau cumpãratã, care a
fost datã în colhoz în anul 1949 pentru a fi temporar lucratã în comun.
Deci, dupã desfiinþarea sistemului feudal-colhoznic falimentar,
pãmântul – bunul material de proprietate privatã care a fost dat în
colhoz pentru a fi lucrat temporar în comun, fiind ocrotit de stat –
conform art. 9 (1), 127 (1) la fel art. 46 (2) (3) (6) ale Constituþiei,
neputând fi expropriat nici confiscat, dreptul la moºtenire a proprietãþii
private fiind garantat, nu poate fi dat în proprietate privatã în calitate
de cote de teren echivalent nimãnui, inclusiv membrilor de colhozuri,

– 413 –
etc., etc., precum este scris în art. 12 al Codului Funciar.
Deci, art. 12 al Codului Funciar contravine prevederilor art. 9, 46 ºi
127 ale Constituþiei, nu poate avea putere juridicã ºi trebuie sã fie anulat.
Conform aceloraºi articole 9, 46 ºi 127 ale Constituþiei, pãmântul
colectivizat în anul 1949 trebuie sã fie decolectivizat, adicã înapoiat
foºtilor proprietari ºi urmaºilor lor.
Art. II al „Dispoziþiilor finale ºi tranzitorii” ale Constituþiei prevede:
(1) Legile ºi celelalte acte normative rãmân în vigoare în mãsura în
care ele nu contravin prezentei Constituþii.
(2) Comisiile permanente ale Parlamentului, Guvernul în decursul
unui an de la data intrãrii în vigoare a prezentei Constituþii vor examina
conformitatea legislaþiei cu Constituþia ºi vor prezenta Parlamentului
propunerile respective.
Comisiile Parlamentului nu au scos în evidenþã faptul cã art. 4 ºi 12
ale Codului Funciar, fiind în contradicþie cu prevederile art. 9, 46 ºi
127 ale Constituþiei, nu pot rãmâne în vigoare.
Art. 134 al Constituþiei, intitulat „Statutul”, prevede (I) Curtea
Constituþionalã este unica autoritate de jurisdicþie constituþionalã în Re-
publica Moldova.
(3) Curtea Constituþionalã garanteazã supremaþia Constituþiei, asigurã
realizarea principiului separãrii puterii de stat în putere legislativã, putere
executivã ºi putere judecãtoreascã ºi garanteazã responsabilitatea statului
faþã de cetãþean ºi a cetãþeanului faþã de stat.
Art. 135 al Constituþiei intitulat „Atribuþiile”, prevede:
(I) Curtea Constituþionalã:
a) exercitã la sesizare controlul constituþionalitãþii legilor,
regulamentelor ºi hotãrârilor Parlamentului etc. ...
(2) Curtea Constituþionalã îºi desfãºoarã activitatea din iniþiativa
subiecþilor prevãzuþi de Legea cu privire la Curtea Constituþionalã.
Pânã în prezent, nici subiecþii prevãzuþi de Legea cu privire la Curtea
Constituþionalã nu au înaintat sesizãri Curþii Constituþionale de a controla
constituþionalitatea art. 4 ºi 12 ale Codului Funciar care contravin
prevederilor Constituþiei ºi la fel ca ºi comisiile permanente ale
Parlamentului, Guvernul nu ºi-a îndeplinit funcþiile în aceastã privinþã.
Art. 20 al Constituþiei, intitulat „Accesul liber la justiþie”, prevede:
(I) Orice persoanã are dreptul la satisfacþie efectivã din partea
instanþelor judecãtoreºti competente împotriva actelor care violeazã
drepturile, libertãþile ºi interesele sale legitime.
Nici o lege nu poate îngrãdi accesul la justiþie.
Având în vedere cã art. 4 ºi 12 ale Codului Funciar contravin

– 414 –
prevederilor Constituþiei, nu pot avea putere juridicã. Prin urmare, sunt
neavenite ºi nu pot fi puse în aplicare; încalcã drepturile ºi interesele
noastre legitime, conform art. 20 (1) (2), 134 (1), (2) ºi 135 (1a) ale
Constituþiei.
La 11 octombrie 1996, ne-am adresat Curþii Constituþionale cu
rugãmintea de a controla veridicitatea constituþionalã a articolelor 4 ºi
12 ale Codului Funciar.
În rãspunsul nr.102 cg din 27 decembrie 1996 (anexa – 6) al Curþii
Constituþionale este menþionat cã problemele abordate de noi au o
importanþã mare, însã apelul nu poate fi examinat fiindcã, conform
Legii cu privire la Curtea Constituþionalã, cetãþenii Republicii Moldova
nu au dreptul la sesizare. (Cu regret ºi mare ruºine, aceastã lege la fel
nu este justã. Ea îngrãdeºte accesul cetãþenilor la justiþie ºi contravine
art. 20 (2) al Constituþiei).
Având în vedere cã aceste probleme au o importanþã mare ºi pentru
a nu chinui oamenii cu privatizarea formalã ºi nelegitimã, pentru a nu
pierde timpul cu adoptarea legilor bazate pe Codul Funciar
neconstituþionale, de exemplu, Legea cu privire la transformarea
pãmântului (nelegitim privatizat) în marfã, Lege cu privire la cadastrare
etc.; pentru a programa just activitatea Guvernului, pentru a scoate din
impas reforma agrarã, pentru dezvoltarea intensã a agriculturii ºi
economiei în ansamblu, ridicarea nivelului de trai al poporului,
respectarea Constituþiei ºi a drepturilor fundamentale ale omului în Re-
publica Moldova, Vã rugãm sã înaintaþi Curþii Constituþionale sesizarea
noastrã pentru a se determina constituþionalitatea art. 4 ºi 12 ale Codului
Funciar.
Gh.Babin, Gh.Rabei, B.Movilã,
C.Ialoviþchi, Ef.Sergentu, I.Colesnic
„Literatura ºi arta”, 6 martie 1997
UN CERC VICIOS?
Am nimerit într-o mare vâltoare de probleme economice ºi spirituale,
care ne sufocã pentru cã nu se rezolvã. Suntem ca niºte cai legaþi cu
funii de un par ºi, mânaþi de un bici nemilos, alergãm înainte ºi înapoi
ca pe o fãþare, pânã leºinãm. Aºadar, în cele ce urmeazã mã voi referi
la câteva probleme de ordin spiritual, care bat insistent la uºa vremii.
Ce ne facem cu problema limbii de stat, a limbii române, care-i
preocupã pe mulþi ºi se vehiculeazã peste tot unde sunt români, domnule
preºedinte? Faceþi o plimbare pe strãzile ºi pe la peþiºoarele din
sectoarele Chiºinãului. Veþi observa în ce limbã sunt prezentate mãrfurile

– 415 –
cumpãrãtorilor; o sã vedeþi cã vânzãtorii ºi ºefii lor sunt acei care
hotãrãsc soarta limbii de stat într-un domeniu atât de vast cum este
comerþul. Intraþi la oficiile poºtale ºi ascultaþi în ce limbã vorbesc mulþi
funcþionari cu clienþii; intraþi la casele de economii ºi ascultaþi timp de
câteva minute în ce limbã se desfãºoarã activitatea acestor instituþii; în
ce limbã sunt fãcute multe documente ale bãncilor comerciale ºi cum
se perfecteazã ele; în ce limbã se lucreazã în transportul urban ºi cel
republican, în autobuze ºi la casele de bilete; în ce limbã activeazã
mulþi din lucrãtorii vãmilor ºi grãnicerii ºi cu ce ochi de sticlã se uitã ei
la cetãþeni, ca la niºte criminali. Ce limbã de lucru folosesc mulþi
guvernanþi, dregãtori, diriguitori, funcþionarii instituþiilor de stat. Nu
ºtiþi? Limba rusã, calicitã, dar rusã, ca pe timpuri, când dvs. eraþi prim-
secretar la comsomol, apoi secretar de partid la C.C. al P.C.M. De ce?
Dacã într-un grup de 3-4 indivizi este un rus, ceilalþi trebuie sã vorbeascã
în limba fratelui mai mare, altfel ei sunt calificaþi drept needucaþi, inculþi,
necivilizaþi ºi naþionaliºti. Intraþi, vizitaþi, ascultaþi, observaþi... Domeniile
pot fi înºiruite la infinit.
Dle preºedinte, aºteptãm cu nerãbdare Ziua când dvs. ºi ceilalþi
guvernanþi veþi avea curajul sã declaraþi mãcar o datã de la tribunã sus
ºi tare cã limba de stat trebuie stimatã, studiatã, promovatã ºi aplicatã
peste tot ºi de cãtre toþi, ca în toate statele democrate ºi civilizate, care
au demnitate naþionalã ºi preþuiesc valorile lor culturale ºi spirituale.
Sau vã e teamã de reacþia veneticilor? Atunci halal de aºa conducãtori.
De aceea azi ruºii ºi adepþii lor sunt mai obraznici ºi mai agresivi ca pe
timpuri. Au trecut 7 ani ºi ei n-au învãþat nici 70 de cuvinte româneºti.
Copiii lor în ºcolile medii nu sunt nici corigenþi, nici repetenþi, cu toate
cã nu învaþã deloc limba românã, ba mai mult, îºi bat joc de ea, numind-
o „parºivîi, þaranskii iazîk” (aºa vorbesc pãrinþii lor la bucãtãrie).
Oare dvs. nu înþelegeþi cã aceastã situaþie practic înseamnã lichidarea
limbii de stat ºi reîntronarea limbii ruse, act nelegitim, ca pe timpuri,
când chiar ºi în gubernia noastrã constituþia stalinistã ºi cea brejnevistã
nu prevedeau oficial nici o limbã de stat. Dacã ziceþi cã nu-i aºa, atunci
cum sã interpretãm izgonirea de un an de zile din ºcoli a manualului de
istorie „Daciada” de N. Dabija ºi A. Silvestru, un manual bun, consis-
tent ºi frumos? Sau cum sã interpretãm o altã crimã a Ministerului
Învãþãmântului, care, prin unii miniºtri ai sãi, s-a dovedit cel mai mare
duºman spiritual al poporului nostru, izgonind dintr-un ºir de ºcoli
„Abecedarul” lui Gr. Vieru ºi S. Vangheli, ce a provocat alergie cuibului
de bolºevici din Chiºinãu ºi din alte oraºe, ºi înlocuindu-l cu o nouã
metodã de învãþare a literelor, aºa-zisele „cuiburi de cuvinte”, metodã

– 416 –
adusã de pe aiurea, neacceptatã nici de România, nici de Rusia? E o
adevãratã rãfuialã cu aceºti renumiþi scriitori ºi autori de manuale, de
dragul ºi pe placul analfabeþilor de la conducere, în dauna copiilor noºtri,
care trebuie imbecilizaþi ºi mai departe. ªi nu vã spune nimic nici apatia,
indiferenþa pãrinþilor, care ar fi trebuit sã ia cu asalt ºcolile ºi Ministerul
Învãþãmântului în urma unui act atât de antiuman ºi antinaþional?
Veni-va oare ziua când preºedintele þãrii ºi ceilalþi guvernanþi vor
condamna cu fermitate românofobia, unul din cele mai ruºinoase
fenomene sociale, aþâþatã la sate de cãtre agrarieni ºi la oraºe de cãtre
interfrontiºti ºi socialiºti, ziua când noi, românii, ne vom simþi stãpâni
ºi nu strãini la noi în þarã?
Dle preºedinte, cum sã înþelegem închiderea ºcolilor moldoveneºti
din Transnistria, care au trecut la alfabet latin, un alt act barbar,
persecutarea, izgonirea ºi arestarea cadrelor didactice, grevele pãrinþilor
ºi ale copiilor pe cãile ferate – tot ca o „luminã de la rãsãrit”, tot ca un
ajutor dezinteresat al fratelui mai mare? Nu, e o autodemascare a politicii
ºovine moscovite trasate de Smirnov ºi Mãrãcuþã cu scopul de a þine ºi
mai departe în întuneric ºi supuºenie ºi restul de moldoveni, care au
mai rãmas din cca un milion în Transnistria. Numiþi, vã rog, o altã þarã
în care veneticii au închis ºcolile naþionale.
Cred cã n-aþi uitat cum nu demult A. Sangheli, ºeful fostului guvern,
la rugãmintea fierbinte a lui ªornikov, a interfrontului ºi a unui grup de
pseudosavanþi de la Academia de ªtiinþe, în timpul campaniei electorale
prezidenþiale le-a promis ruºilor sã le întemeieze la Chiºinãu o Academie
Slavonã, când pensionarii moldoveni din sate, care l-au ales deputat,
iar parlamentul l-a întãrit prim-ministru, mureau de foame ca muºtele,
iar tinerii de 17-18 ani, chemaþi în armatã, nu atingeau nici greutatea de
40 kg ºi ofiþerii de la comisariatul militar ne aduc la cunoºtinþã la TV cã
ei sunt flãmânzi, anemici, grav bolnav ºi nu pot duce raniþa ºi arma în
spinare. Auziþi, sã ceri ºi sã promiþi azi o Academie Slavonã, de sute de
mii de lei, când nu se poate finanþa cea naþionalã, la Chiºinãu, în
Basarabia, pe pãmânt românesc, pentru o minoritate naþionalã de 13%,
în mijlocul unui popor-urmaº al dacilor ºi romanilor, iar ei ne închid
ºcolile, lasã copiii pe strãzi, aresteazã cadrele didactice în þara noastrã.
De ce ruºii nu-ºi întemeiazã o astfel de Mecca la Sankt-Petersburg,
la Moscova, Novgorod, Kiev sau Sofia? Ce-ar zice ei dacã noi le-am
cere sã ne facã o Academie Latinã la Moscova sau la Kiev? „Fraþii”
mai mari ºi cei mijlocii ne-ar trimite într-un loc. Dvs. ºtiþi prea bine cum
se comportã conducerea de la Tiraspol, înarmatã pânã-n dinþi ºi finanþatã
din abundenþã de Moscova, pentru a ne þine în genunchi. Sunt sigur cã

– 417 –
vã simþiþi ca o slugã în faþa Tiraspolului, Moscovei ºi Kievului, pentru
cã, fiind eliminatã din acest joc macabru interminabil România, dvs. aþi
ajuns ca un pui de vrabie în faþa unui balaur cu trei capete. ªi au perfectã
dreptate acei care trag clopotele de alarmã ºi durere, cã memorandumul
cu Transnistria este un adevãrat eºafod cu care dvs. duceþi Republica
Moldova la decapitare. Ajunge! Avem un precedent cu gãgãuzii. Opriþi-
vã cât nu e târziu!
Nu e de râsul lumii, dle preºedinte, cã Rusia nu semneazã un tratat
politic cu Republica Moldova timp de 5 ani, cã ea are pretenþii ºi se
joacã cu noi ca pisica cu ºoarecele?! Ea, care peste 150 de ani ne-a
jefuit, împilat ºi deznaþionalizat, ne-a omorât prin foame, deportãri ºi
împuºcãri o jumãtate de milion de moldoveni, ne-a amputat sudul ºi
nordul Basarabiei ºi le-a dãruit Ucrainei, de la care Dumnezeu ºtie când
ºi cum le vom scoate, ea are pretenþii ºi nu semneazã un tratat care e
deja învechit ºi e bun de aruncat la coºul de gunoi.
Dle preºedinte, aþi auzit de Þãrile Baltice? Douã din ele au de 2-3 ori
mai mulþi ruºi, ºi totuºi ele sunt stãpâne la ele acasã ºi au pretenþii,
inclusiv teritoriale, faþã de Rusia pentru nivelul scãzut de viaþã la care
au fost aduse în comparaþie cu þãrile scandinave ºi pentru alte crime.
Dvs. puteþi sã promovaþi o politicã independentã cu ajutorul tuturor
organizaþiilor internaþionale ºi europene în care am intrat mãcar la
genunchiul broaºtei, mãcar cu un dram de demnitate omeneascã ºi
mândrie naþionalã, sau vom fi veºnic robi?
Cicã, avem ºi noi, ca toate þãrile, un reprezentant permanent în
parlamentul european de la Strasbourg. Mã rog, suntem, dragã doamne,
ºi noi stat, cã altceva mai cu cap ºi mai raþional n-am fost în stare sã
nãscocim. De ce vorbesc aºa? De aceea cã, nu demult, un bun prieten
de la Riga, printre altele, m-a întrebat: „Voi, moldovenii, sunteþi oameni
sau v-aþi oprit în dezvoltare pânã la stadiul de „homo sapiens”? Nu m-
am mirat, dar l-am întrebat ce s-a întâmplat? „Pãi, zice, n-aþi putut gãsi
un moldovean-român din cele peste patru milioane de cetãþeni ºi sã-l
trimiteþi reprezentant la Strasbourg? ªi unde mai pui cã tipul vostru ne
învaþã pe cei din Þãrile Baltice cum sã-i tratãm pe ruºi, ce drepturi sã le
acordãm, ce privilegii sã le dãm, în ce limbã sã vorbeascã, cãci el în
Republica Moldova a fãcut regulã mare, model pentru toatã Europa, ºi
cã el apãrã drepturile omului, ale moldovenilor în Transnistria ºi alte
bâiguieli”. Apropo despre reprezentantul nostru în Europa, dl Solonari.
El a fost ales de cãtre întreg parlamentul republicii în modul cel mai
democratic.
Iatã ce-am ajuns noi cu politica trãdãtoare a celor de stânga ºi de

– 418 –
centru-stânga. Dle preºedinte, nu existã în lume þarã în care minoritãþile
naþionale ar trãi bine, dacã naþiunea autohtonã majoritarã ar trãi prost,
pentru cã economia e una. Turcii din Germania o duc bine pentru cã
nemþii de aici trãiesc bine; algerienii din Franþa trãiesc bine pentru cã
francezii o duc bine. numai la noi politica se face pe dos. Piramida e
rãsturnatã cu vârful în jos. Politica o fac duºmanii, neghiobii ºi trãdãtorii,
de aceea toþi trãim prost ºi vom trãi ºi mai prost. Noi ne rostogolim
încã în prãpastie ºi nu ne vom opri.
Nu demult am citit în presã câte ceva despre procesul judiciar de la
Fãleºti dintre cele douã mitropolii, în care peºtele cel mare, fiind hapsân,
vrea sã-l înghitã pe cel mic. ªi totuºi, ce facem cu Biserica Ortodoxã
Românã, cu Mitropolia Basarabiei? O recunoaºtem ºi-i dãm niºte
drepturi, ca la vreo sectã, ori o vom persecuta, prigoni, judeca încã
multã vreme? Toate au o limitã! Poate cã e nevoie de o delegaþie cu
autoritate a poporului nostru sã plece la Strasbourg ºi sã povesteascã ce
fãrãdelegi se fac aici? De ce Biserica noastrã ortodoxã Românã nu e
recunoscutã de guvern? De ce continuãm sã ne închinãm unei patriarhii
strãine de la Moscova, lui Alexi, cum ne-am închinat în secolul trecut
þarului ºi þariþei, patriarhului ºi celor 10 mitropoliþi, inclusiv lui P.
Lebedev, care în anii ’70 a adunat literatura religioasã în limba românã
din Basarabia ºi a fãcut focul cu ea, încãlzind o iarnã întreagã mitropolia
din Chiºinãu. De ce biserica noastrã, autoritãþile ºi administraþia cãreia,
conform canoanelor bisericeºti, ar trebui sã se construiascã, ca în toatã
lumea, numai dupã principii naþionale, la noi, aflându-se sub oblãduirea
guvernului republicii ºi a mitropolitului Vladimir, este bãgatã sub cizma
ruseascã a patriarhiei moscovite, care ne-a impilat ºi rusificat mai feroce
decât guvernul þarist?
La posibila replicã de moment cã suntem aceiaºi creºtini, vã pot
spune cã ºi asta e o mare minciunã, cã toate celelalte pe care se þinea
imperiul rus, cã noi, românii, suntem creºtini de 2000 de ani, pe când
slavii s-au botezat în Nipru, la Kiev, ºi s-au creºtinat abia cu o 1000 de
ani în urmã, cã ruºii au nãravul de a rãmâne în urma lumii civilizate ºi
tot tind sã încalce calendarele stabilite, þinând sãrbãtorile tot pe stil vechi.
Iar pe noi ne hrãnesc tot cu minciuni, ca pe cei proºti. Cum se cheamã
o astfel de politicã? Independentã, antiromâneascã, proruseascã. Prea
umblãm cu mâþa-n sac, ºi ne batem joc de strãmoºi.
Dle preºedinte, cred cã aþi citit sau v-au adus la cunoºtinþã consilierii
ce se întâmplã astãzi cu tinerii români înrolaþi în armata ucraineanã,
din teritoriile Basarabiei ajunse sub ocupaþia Ucrainei? Dacã nu sunteþi
la curent, vã aduc eu la cunoºtinþã cã un alt „frate”, cum se numeau

– 419 –
mai înainte, dar de data aceasta cel mijlociu, s-a adeverit sã fie mai
ºovin ºi mai câinos cu naþiunea românã ca ruºii, sub cãlcâiul cãrora s-
a aflat ºi el cca 300 de ani. Mamele din Bucovina îºi petrec flãcãii în
armata ucraineanã bocindu-i ca pe niºte morþi, unde sunt bãtuþi mãr ,
þinuþi culcaþi pe ciment în veceuri puturoase, umpluþi cu apã, fripþi cu
þigãrile, torturaþi, ºi ele, sãrmanele, se duc ºi-i iau din spital schilozi ºi
nebuni. (Victor Nepomneaºcii, Vasile Gaþeniuc, Vova Dumitru, Vitalie
Ciobanu, Rovel Airinei, Valentin Mihalciuc º.a.), iar fiul Silviei
Þurcanu a venit acasã cu capul tãiat ºi cu mâinile retezate de cãtre
„tovarãºii” lui haholi. Satele dimprejur au rãmas zguduite. Tinerii din
þinuturile româneºti sunt numiþi „rumânskie svoloci” („canalii
româneºti”) ºi sunt nimiciþi pentru cã trãiesc pe pãmântul lor, la ei
acasã.
Cred cã aþi auzit cã savanþii-venetici considerã cã ªtefan cel Mare
nu meritã sã i se înalþe un monument la Codrii Cosminului, pentru cã,
zic ei, existã pericolul sã-i insultãm pe polonezii care au suferit mult de
pe urma tiranului (în realitate ªtefan cel Mare i-a bãtut pe polonezii
conduºi de noul rege Ioan Albert, pentru cã ei asediaserã cetatea Sucevei,
pe atunci capitala Moldovei) ºi pentru cã a înrobit popoare, inclusiv pe
ucraineni (care pe atunci încã nu erau veniþi în Bucovina).
Din 85% de români în Bucovina au rãmas 20%.
Teritorii ocupate, care au dat naþiunii româneºti zeci de personalitãþi
marcante: mareºalul A. Averescu, generalul Artur Vãitoianu, prim-
ministrul N. Vãcãroiu, directoarea ªcolii Eparhiale E. Alistar, scriitorii
Gh. Asachi, Z. Arbore-Ralii, P. Boþu, Em. Bucov, compozitorul M.
Berezovschi ºi zeci de alþi oameni politici, de culturã, artã, ºtiinþã. Dle
preºedinte, vã întâlniþi deseori cu conducãtorii Ucrainei. Aþi abordat
vreodatã aceastã problemã sângeroasã, aceste crime, acest genocid,
care se sãvârºeºte acolo?
Din 95% de români în Basarabia în 1812 am ajuns la 65%, fiecare al
treilea moldovean a dispãrut, iar în locul lui au fost aduºi venetici care
au privilegii ºi ne conduc.
Dragi cititori, noi ºtim cã voi, cei de la þarã, nu aveþi ziare, afarã de
mincinosul ºi otrãvitul „Oameni fãrã pãmânt”, nici luminã, nici televizor,
nici radio, afarã de cel raional, provincial, nu aveþi informaþii autentice
suficiente ca sã ºtiþi ce se face pe lume, sã puteþi judeca singuri, adopta
hotãrâri ºi lua poziþii.
ªi ca sã prezinte aceastã republicã într-o luminã mai atrãgãtoare,
acest stat – într-o vitrinã cu serpentine, sã mai atenueze atmosfera de
gaze sufocante ºi înfãþiºarea odioasã, moara stricatã a TVM a dlui A.

– 420 –
Usatâi ne hrãneºte zi ºi noapte cu cântece ºi dansuri...
M-am oprit, dle preºedinte, la câteva probleme majore de ordin spiri-
tual, de suflet, care ne caracterizeazã, care se aflã în diferite stadii de
dezvoltare ºi care pot deveni cancerigene, apãrute pe timpul preºedinþiei
dvs. peste legislatori, a cãror soluþionare nu cere capital ºi pe care dvs.,
împreunã cu foºtii ºefi de stat ºi de guvern, puteaþi ºi trebuia sã le
rezolvaþi, dacã eraþi un fiu credincios al acestui popor, aºa cum vã place
sã vã prezentaþi sau cel puþin sã le abordaþi la tot pasul, cu orice ocazie,
în toate instanþele, ceea ce noi am fi înþeles ºi am fi preþuit, dar n-aþi
fãcut-o din cauza apartenenþei mai mult la tabãra ostilã nouã, cea a
veneticilor, asupritorilor, a stângii, fapt pe care noi la fel l-am înþeles ºi-
l atestãm. O altã explicaþie a activitãþii dvs. politice nu existã.
ªi dupã cum trei ani ºi ceva în urmã mulþimea de moldoveni
mankurtizaþi i-a votat pe moºierii roºii în parlament, iar aceºti analfabeþi
hapsâni s-au purtat ca lupii la stânã ºi au fost pânã la urmã prãbuºiþi la
alegerile prezidenþiale, tot aºa aceastã masã de basarabeni va înþelege,
în cele din urmã, ºiretenia, fariseismul de a fi vânduþi iarãºi ocupanþilor
de la rãsãrit ºi peste un timp nãduful, care se adunã în sufletele ºi inimile
lor, îi vor aduce a patra oarã la Marea adunare Naþionalã în piaþa
capitalei, unde vor striga „Jos trãdãtorul!” sau vor acorda 10% de voturi
din cele 55%, ca dlui
A. Sangheli. În schimb el va intra în istorie ca Ieremia Golia, care a
vândut turcilor Moldova ºi pe Ioan-Vodã cel Cumplit, rupt în bucãþi de
cãmile, sau ca fraþii D. ºi P. Moruzi, vânzãtorii Basarabiei ruºilor în
1812 la Bucureºti... Frumoasã perspectivã! Nu-l invidiez. Ce bogaþi
suntem în vânzãtori de neam ºi trãdãtori de þarã!
Dle preºedinte, mã adresez sincer, fãrã insinuãri ºi învinuiri
deocamdatã, pentru cã mai cred în capacitãþile dvs., care pot face un
mare bine poporului nostru, dupã cum pot provoca un ºi mai mare rãu,
dacã vor fi îndreptate împotriva autohtonilor, basarabenilor-români.
Despre problemele economice, care, în majoritatea lor, au apãrut sau
au fost create de cãtre parlamentul pe care dvs. l-aþi condus, voi vorbi
ceva mai târziu, pentru cã ele se rezolvã mai anevoios ºi de aceea mi-
am zis cã trebuie sã avem puþinã rãbdare, sã fim cinstiþi, sã fim loiali, ºi
sã-i dãm omului timp pentru a dovedi cã are gânduri serioase,
progresiste, de-a face mari reforme economice ºi de a scoate poporul
nostru din prãpastia ºi mocirla în care a fost aruncat ºi cu concursul
dvs. ca ºef al celei mai importante puteri de stat: cea legislativã.
„Literatura ºi arta”, 4 septembrie 1997

– 421 –
 REFORMA ECONOMICÃ
SAU
POSPÃIALÃ SUPERFICIALÃ?
În toate fostele republici sovietice, cu excepþia Þãrilor Baltice, precum
ºi în unele þãri socialiste, problema lichidãrii economiei planificate ºi
înlocuirii ei cu cea de piaþã a fost tergiversatã intenþionat ani la rând de
cãtre guvernanþii de stânga ºi guvernele nostalgice postcomuniste. Astfel
perioada de tranziþie a fost ºi mai este prelungitã artificial la infinit,
fapt care adânceºte criza economicã, acutizeazã mizeria ºi chinuieºte
majoritatea populaþiei.
S-au trezit la viaþã ºi s-au orientat mai just în ultimii ani popoarele
din Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, recent – din România, Bulgaria,
Slovacia º.a., care au aruncat jugurile politice postcomuniste, au preferat
forþele democratice de dreapta, au purces la o adevãratã reformã
economicã ºi socialã în þãrile respective, care în câþiva ani va da un
rezultat pozitiv, va ridica nivelul de viaþã al populaþiei.
Cine poate formula care e programul de reforme economice la noi,
în Republica Moldova, pe domenii, ramuri ºi termene de înfãptuire a
lor? „Ordine, stabilitate ºi bunãstare” – lozinca electoralã a preºedintelui
nu-i un program economic, ci o dorinþã, un rezultat al acestuia. Ce
facem cu industria, care stã latã la pãmânt? Poate o naþionalizãm, din
nou, cum propunea nu de mult dl P. ªornikov la ora Parlamentului la
TV? Ce facem cu agriculturã, care se prãbuºeºte ºi se descompune cu
totul? În unele sate colhozurile se restabilesc oficial, aºa cum doresc dl
P. ªornikov ºi partidul comunist, în altele – se lichideazã urgent, ca sã
nu dea impozit statului, ºi sã treacã aceastã povarã pe umerii þãranilor
împroprietãriþi. De ce în cinci ani de existenþã a Codului funciar au fost
împroprietãriþi numai 5-6% de þãrani? Câþi ani sau câte decenii au de
gând partidele de guvernãmânt sã facã împroprietãrirea þãranilor? 100
de ani? câte 1% pe an, ca pânã acuma? ªtiþi cu ce seamãnã bãtaia asta
de joc faþã de moldovenii de la sate? Cu o operaþie începutã ºi
neterminatã, timp în care zilnic bolnavul este tãiat câte un centimetru ºi
tot aºa la infinit.
ªtiþi la ce a dus tergiversarea împroprietãririi þãranilor, a realizãrii
Codului funciar, aºa ciuntit cum este? La reducerea considerabilã a
natalitãþii în multe sate, la mii de copii desculþi ºi dezbrãcaþi, anemici,
care nu mai umblã la ºcoalã, la inaptitudinea fiecãrui al 4-lea sau al 5-
lea tânãr de 18 ani din raioanele de centru ºi de nord ºi a fiecãrui al 2-
lea – în cele de la sud (conform declaraþiilor la TV ale ofiþerilor de la

– 422 –
comisariatele militare) de a-ºi satisface serviciul militar din cauza
distrofiei, a bolilor, a neputinþei fizice de a purta în spate o raniþã ºi o
armã... (e ºi firesc, având greutatea corpului sub limita de 40 kg!). Aþi
mai auzit de aºa ceva? Tineri de 18 ani pe care-i dã jos vântul! Moartea
a zeci ºi zeci de bãtrâni în sate, care nu-ºi mai vãd pensiile pentru care
au robit o viaþã în colhozuri, unde adeseori au primit câte 100 gr de
pâine ºi 50 cop. pe ziua de muncã, iar uneori – nimic. Mor de slãbiciune,
subalimentaþie ºi distrofie copiii, tinerii ºi bãtrânii de la sate, moare
tocmai populaþia moldoveneascã, a cãrei majoritate – 80% - e încadratã
în muncile fizice din sectorul agroindustrual, acei care produc bunurile
materiale de care avem nevoie de trei ori pe zi.
Sunt ascunse bine datele statistice privind mortalitatea pe etnii în
republicã. Ele sunt îngrozitoare.
Politica promovatã de guvernanþii de astãzi este un adevãrat genocid
faþã de populaþia moldoveneascã de la sate.
Republica Moldova a cãpãtat 3-4 împrumuturi sau credite de sute
de milioane de dolari de la fondul ºi bãncile mondiale ºi europene nu
pentru a le da întreprinderilor de stat, nici colhozurilor ºi sovhozurilor,
la fel proprietate muºamalizatã de stat, ci pentru a susþine reforma
economicã, inclusiv cea agrarã, proprietatea privatã, împroprietãriþii.
Mã întreb: din aceste sute de milioane de dolari s-a fãcut vreo fabricã
de medicamente? S-a construit vreo fabricã de conserve ce-ar da o
producþie competitivã pe piaþa mondialã, s-a ajustat o producþie de unelte
ºi maºini agricole de gabarite mici, ieftine, pentru þãranii particulari? S-
au dat sute ºi mii de dolari fermierilor, care, cooperându-se, ar putea
cumpãra tractoare ºi maºini necesare? S-a cumpãrat vreun lot de câteva
sute de tractoare mici, econome ºi productive care ar fi fost date în
credit þãranilor liberi sau vândute la preþuri mici, pentru a-i ajuta sã-ºi
punã pe roate gospodãria? Nu s-a fãcut nici cât negru sub unghie, sub
raport material sau moral, pentru susþinerea acestor þãrani. Mi se pare
cã zecile de milioane creditare s-au dus în economia veche de stat
falimentarã, unde au dispãrut ca apa în nisip sau au intrat în buzunare
particulare. Poate fi numitã aceastã reformã agrarã împroprietãrire a
þãranilor?
De ce nu-ºi face nimeni nici un fel de dare de seamã? Am vrea sã
auzim detaliat la TV ºi la radio cum s-au distribuit ºi unde s-au plasat
creditele. Ce rezultate au dat? De ce tace Guvernul, Ministerul Finanþelor
ºi alþi demnitari? De ce Parlamentul nu controleazã mersul reformei
economice ºi starea finanþelor din republicã?
ªi totuºi, dragã cititorule, Parlamentul nostru e foarte ocupat, el

– 423 –
abordeazã ºi discutã aprins serioase probleme economice, despre care
s-a vorbit la una din emisiunile „Orã a Parlamentului”, când spectatorii
au pus întrebãri referitoare la salariile ºi alte indemnizaþii ale deputaþilor
ºi ale altor dregãtori. Dl V. Cecan a încercat sã demonstreze cã 1500
lei, leafa deputatului, ºi cea de peste 2000 lei a ºefilor de comisii, nu
sunt lefuri mari, cã discrepanþa o creeazã lefurile mici. Aþi auzit? De
vinã nu sunt lefurile lor mari, ci cele mici, ale noastre. De ce în Cehia
preºedintele þãrii are o leafã de 4-5 ori mai mare decât cea medie, iar la
noi – de 8-10 ori? Nu cumva cehii trãiesc mai prost, iar noi mai bine de
douã ori ca ei? Nu, din cauzã cã noi avem o conducere fãrã ruºine,
amoralã, care vede cã poporul moare de foame, iar ea îºi fixeazã lefuri
mari, pe care le numeºte mici ºi mai discutã ca dupã terminarea
spectacolului ºi plecarea de pe scenã deputaþii sã mai încaseze încã 12
lefi, adicã platã pe un an de zile degeaba, iar membrii Guvernului – pe
6 luni, plus limuzine ºi vile. Doamne, câtã obrãznicie ºi impertinenþã e
pe pãmântul Republicii Moldova!
Reducerea lefurilor mari ale tuturor guvernanþilor ºi funcþionarilor
de stat ar fi o sursã suplimentarã substanþialã de sporire a bugetului ºi
susþinerii sectorului social, ar fi un obstacol efectiv în calea carierismului
ºi stãvilirii ofensivei mediocritãþii spre cârma þãrii.
Situaþia dezastruoasã economicã ºi spiritualã în care ne aflãm, inclusiv
problema pensiilor ºi salariilor, poate fi salvatã numai prin aplicarea
urgentã a unui program complex de reforme economice de privatizare,
de întronare a proprietarilor, a stãpânilor adevãraþi ai pãmântului ºi ai
avuþiilor, cum au procedat partidele de dreapta din Polonia, Cehia,
Ungaria, Slovenia ºi cum procedeazã astãzi cei din România, Bulgaria,
Slovacia.
Oare punerea la punct a problemei energetice nu face parte tot dintr-
un program complex de reforme economice? Unde s-a mai vãzut ca o
þarã sã consume peste o jumãtate din bugetul sãu anual pentru necesitãþile
energetice ºi sã rãmânã datoare? Cum de existã: Germania cu 85
milioane de locuitori, cu cea mai puternicã economie de pe continent
neavând petrol? Cum de existã Japonia pe niºte insule sãrace, asigurând
o viaþã onorabilã unei populaþii de peste 115 milioane?
Acuma se duc tratative cu Moscova pentru reconstrucþia Uzinei
Electrice de la Kuciurgan, construitã pe spinarea noastrã intenþionat în
Transnistria, ca sã nu fie în Basarabia. Presupun cã suma e impunãtoare
ºi cine ºtie de câte ori putem rãmâne fãrã luminã dacã Smirnov,
dictatorul-venetic de la Tiraspol, se va supãra pe noi. ªi asta se va
întâmpla la sigur. Deci, vom plãti bani grei pentru reconstrucþia unei

– 424 –
mari uzine electrice, care nu e a noastrã. ªi aceastã problemã ne sufocã.
Nu s-a fãcut nimic pentru soluþionarea ei în trecut, ba dimpotrivã, s-a
complicat ºi s-a agravat.
E lãudabil, în sfârºit, faptul cã conducerea noului guvern s-a deplasat
la Cernavodã ºi a discutat, în principiu, problema asigurãrii pe viitor a
raioanelor de sud ale republicii cu energie electricã. La fel de raþional
ar fi dacã vizita aceleiaºi delegaþii guvernamentale la Constanþa sau la
Galaþi ar rezolva ºi problema unui terminal pentru transportul maritim
al petrolului în locul construcþiei unui port la Giurgiuleºti pe o suprafaþã
de teren la Dunãre de câþiva metri, care ar cere sute de mii acum, când
murim de foame.
Problema reformei administrativ-teritoriale, veche ºi ea – de pe timpul
lui M. Druc, e spinoasã ºi precarã. Conform ultimelor date din presã se
ºtie cã noi avem de 4-6 ori mai mulþi funcþionari de stat decât þãrile
dezvoltate din Occident: Italia, Belgia, Franþa, Olanda º.a. Deci, cetãþenii
noºtri plãtesc din buzunarul lor de 4-6 ori mai mult pentru întreþinerea
aparatului birocratic de stat, niºte mâncãi, decât cei din Apus. Aparatul
fostului regim sovietic, care controla totul: chiar ºi visele, ºi gândurile
oamenilor.
De ce avem nevoie de 40 de comitete executive raionale, o formã
administrativã strãinã nouã, impusã de regimul totalitar comunist de
supraveghere, urmãrire ºi supunere a populaþiei, ºi nu restabilim forma
proprie nouã de administrare – judeþul, prin intermediul cãreia s-ar
putea reduce de 2-3 ori numãrul funcþionarilor ºi s-ar elibera zeci de
milioane de lei anual din bugetul þãrii pentru a fi alocaþi în sfera socialã,
sãracã ºi obijduitã. ªi acesta ar fi un factor important de redresare a
economiei ºi bugetului þãrii. Problema mai are ºi un caracter social-
moral, când mulþi cetãþeni-specialiºti vor trece în sfera producþiei ºi vor
deveni mai folositori societãþii, iar cei din jur îºi vor schimba atitudinea
faþã de ei.
Dupã câte ºtim, noi suntem þara cu populaþia cea mai bãtrânã din
fostele republici sovietice. Câþiva ani în urmã cifra bãtrânilor, a
veteranilor muncii ºi a rãzboiului, a pensionarilor era de peste 900 mii,
adicã cca 23% din numãrul total al populaþiei. Aproape un sfert din ei
erau nomenclaturiºti de-ai noºtri ºi mai ales cei veniþi, funcþionari din
ministerele de forþã, inclusiv peste 10 mii de ofiþeri ai Armatei Sovietice,
trecuþi în rezervã, majoritatea absolutã a cãrora n-a pus o pietricicã, la
casa noastrã, n-a ridicat un pai, ba dimpotrivã, mulþi din ei au oprimat
ºi exploatat poporul nostru, majoritatea s-au stabilit în oraºe ºi foarte
puþini în centrele raionale, iar satele le-au lãsat moldovenilor; au primit

– 425 –
locuinþe confortabile, servicii sociale ºi comunale de tot felul ºi maga-
zine speciale, în care eu, muritor de rând, nu puteam intra. Din datele
care s-au strecurat în presã reiese cã majoritatea lor au pensii de 3-4 ori
mai mari ca autohtonii.
Mai ºtim cã în Þãrile Baltice toþi cei veniþi ºi aciuaþi acolo la odihnã
au pensii egale cu autohtonii, cã ei au fost nemulþumiþi, s-au revoltat, s-
au adresat guvernului rus ºi lui B. Elþin sã intervinã. Acestuia i s-a
rãspuns cã autohtonii nu vor sã munceascã ºi sã le plãteascã pensii mai
mari ca ale lor celor veniþi, ºi dacã conducerea rusã doreºte, poate sã le
majoreze pensiile din bugetul ei, iar cei nemulþumiþi pot sã plece unde
doresc. Iatã cum se rezolvã problema pensiilor în þãrile independente ºi
civilizate. Nu ca la noi, unde zeci de milioane de lei din bugetul constituit
din sudoarea majoritãþii moldovenilor sunt plãtite minoritãþii venetice.
Cred cã în zilele de 8-10 mai, jubileul Victoriei, i-aþi vãzut cum trãiesc
ºi cum aratã pensionarii veniþi, ce durdulii, þanþoºi ºi rumeni sunt, ce
vorbãreþi, siguri de sine ºi stãpâni se simt ei la noi acasã ºi ce nulitãþi ºi
slugi suntem noi în jurul lor.
Sã mai analizãm un alt aspect al acestei probleme a pensiilor. Ele se
plãtesc mai regulat la oraºe, unde veneticii constituie peste 50% la
Chiºinãu, peste 60% la Bãlþi, peste 70% la Tighina ºi Râbniþa, peste
80% la Tiraspol º.a.m.d., adicã pensiile cele mai mari se plãtesc în oraºe
minoritarilor, iar cele mici, de pânã la o sutã de lei pe lunã, nu se plãtesc
cu anii pensionarilor moldoveni de la sate. Frumoasã aritmeticã, nu-i
aºa? Iatã cine suntem noi, ce conducere de agrarieni avem, ce face ea
din noi ºi pe cine slujeºte.
Interesele celor veniþi le apãrã ca un leu tot un moldovean de-al
nostru, dl Zidu, fost ministru al învãþãmântului, preºedinte al Asociaþiei
veteranilor muncii ºi rãzboiului, care în una din multele emisiuni la
TV, la una din întrebãri a rãspuns cã, având în vedere scumpirea tainului
(raþiei – stimaþi pensionari moldoveni de la sate, aþi auzit despre aºa
ceva?), pensiile, conform legii, se majoreazã în mod automat în aceeaºi
mãrime. D-lui n-a precizat procentul majorãrii, dar se poate calcula cât
de jecmãniþi suntem noi. O majorare cu 10% înseamnã un adaos de 30-
50 lei la pensiile lor lunare. Încã un privilegiu: o cãlãtorie cu trenul pe
gratis la baºtinã. Nouã ni se dau 5-10 lei, lor câteva sute, pe republicã –
500 mii de lei. Ei mai doresc ºi o cãlãtorie pe gratis cu avionul , ceea ce
înseamnã 1 milion de lei din buget. Poftim, ce înseamnã dreptate ºi
egalitate în concepþia „fratelui mai mare”.
Eu am lucrat de la vârsta de 16,5 ani, inclusiv 10 ani la tãtuca Stalin,
în total 53 de ani, am o vechime în muncã suficientã pentru doi oameni

– 426 –
ºi o pensie de 106 lei, adicã 2 lei pentru un an de muncã, 36 lei pentru
„Maestru al artei” ºi „Meritul Civic” pentru care am muncit benevol
peste normã mii de zile ºi am mai cãpãtat multe cucuie. Nesocotinþa ºi
prostia sunt ca un bumerang, care loveºte tot în noi. Oare nu aveþi
acolo niºte oameni care sã ne apere drepturile? ªi acesta e un paradox
al mankurtizãrii noastre.
Acestea sunt câteva din problemele mari ºi mici care, adunate
împreunã, ar putea forma un program complex de reforme economice,
un program strategic. Soluþionarea lui cere un angajament activ al statului
cu toate ramurile puterii ºi al cetãþenilor, cu o tacticã corespunzãtoare
ºi cu termene bine stabilite. Scopul bine definit ºi adus la cunoºtinþa
tuturor cetãþenilor ar fi o garanþie de îndeplinire a acestui program eco-
nomic. Dacã un astfel de program ar exista. Din pãcate, nu e. Din cauza
poziþiei de stânga ºi a ideologiei postcomuniste, nostalgice a
guvernanþilor.
„Literatura ºi arta”, 13 noiembrie 1997
AGRESIVITATE ºI ºOVINISM
În ultima vreme, Riga ºi Kievul au adoptat în republicile respective
legi noi mult mai severe ºi mai drastice cu privire la limba de stat ºi
funcþionarea ei. S-a interzis categoric folosirea oricãrei alte limbi în
instituþiile de stat ºi în viaþa societãþii, iar pentru încãlcarea acestor legi
se prevãd pedepse aspre. De ce?
Limba de stat este una din particularitãþile ºi trãsãturile caracteristice
de bazã ale existenþei, suveranitãþii ºi independenþei unui stat ºi ale
unei naþiuni, dacã ea e naþiune. Închipuiþi-vã o Germanie fãrã limba de
stat germanã, o Rusie fãrã limba rusã, Franþa – fãrã limba francezã,
Estonia – fãrã limba estonianã, Georgia fãrã limba georgianã etc., cu
toate cã în aceste þãri trãiesc multe minoritãþi naþionale.
Deci, stima, ocrotirea ºi funcþionarea normalã a limbii oficiale
constituie, de fapt, recunoaºterea ºi apãrarea suveranitãþii ºi independenþei
statului, a statalitãþii. Toþi intelectualii de la noi care cer acest lucru sunt
bruscaþi, umiliþi, marginalizaþi, numiþi vânzãtori ºi trãdãtori de þarã, pe
când mankurþii ºi cei ostili naþiunii noastre – tip V. Stati, V. Senic, A.
Cepoi, A. Popuºoi,
L. Iachim, L. Abramciuk, V. Iakovlev, I. D. Ceban, C. Stratievscki º.a.,
precum ºi veneticii rusofoni – tip Krâlov, P. ªornikov º.a. – sunt patrioþi
ºi privilegiaþi. Ultimul din ei, la o orã a Parlamentului, televizatã, în vãzul
tuturor, ºi-a bãtut joc obraznic ºi impertinent de limba românã, numind-
o vinovatã, criminalã de rãzboiul din Transnistria, ºi cã ea trebuie izgonitã

– 427 –
ºi înlocuitã cu cea rusã, pentru restabilirea situaþiei social-politice
„normale” de pe timpul Imperiului sovietic. O adevãratã manifestare de
agresivitate ºi ºovinism.
Aberaþii strigãtoare la cer, care numai aici, la noi, pot avea loc, pentru
cã ºefii noºtri cei mai mari ºi toþi ceilalþi dregãtori tac chitic, ca peºtii, în
aceastã privinþã sunt laºi ºi fricoºi, vorbesc despre orice, substituind
agronomii, inginerii, savanþii peste tot, numai despre esenþa statalitãþii,
suveranitãþii ºi independenþei RM nu scot o vorbã. ªi ei pretind a fi
consideraþi drept mari patrioþi. Comedie, nu altceva!
„Literatura ºi arta”, 25 decembrie 1997
PORFIRIE FALÃ
(Un învãþãtor martir)
S-a nãscut la 24.II.1877 în satul Buteºti, jud. Bãlþi, într-o familie de
þãrani gospodari, care aveau o livadã exemplarã. A fãcut ºcoala primarã
la Glodeni, la vestitul ºi bunul învãþãtor Dumitru Eladi.
Încã de mic inteligenþa lui sclipitoare ºi instinctul curat moldovenesc
îl fãceau sã-ºi îndrepte privirile spre Prut, de unde îi veneau cãrticele,
pe care le citea pe furiº, cu mult nesaþ ºi care îi formau demnitatea de
om ºi conºtiinþa naþionalã. D. Eladi se mândrea cu acest elev ºi spunea
cã în 40 de ani nici un bãiat nu l-a întrecut pe Falã.
Ajuns învãþãtor, s-a dedicat cu pasiune studierii folclorului ºi culegerii
cântecelor ºi legendelor despre voievozii români, îndeosebi despre
ªtefan cel Mare. La Crãciun, dupã datina strãmoºeascã, fãcea cu elevii
serbãri, unde se recitau poezii ºi fabule româneºti.
În timpul vacanþei elevii lui se duceau prin sate: Glodeni, Hâjdieni,
Buteºti, Cajba, Balatina ºi propagau cultura românã, care indispunea
grozav stãpânirea rusã.
„Moldoveneasca” lui a pus pe gânduri autoritãþile þariste, care l-au
mutat din sat în sat pânã ce în 1912 l-au dat afarã din învãþãmânt.
În urma stãruinþelor unor buni români a fost restabilit în învãþãmânt
cu avertismentul sã se astâmpere ºi sã-ºi vadã de „programul oficial”.
Zadarnicã recomandaþie: „Ce iese din pisicã ºoareci mãnâncã”.
Aprins misionar al slovei ºi cãrþii româneºti, el ajunsese cunoscut ºi
apreciat în cercurile basarabene de la Chiºinãu, care, în tainã, îl admirau.
Aºa l-a apucat rãzboiul din 1914-1918. Slãbirea ºi prãbuºirea
Imperiului Rus îl umple de bucurie. κi vede idealul ce l-a cãlãuzit în
viaþã aproape împlinit. Încã o sforþare, nu vrea pentru aceasta nici o
rãsplatã. Ceea ce face el trebuie s-o facã orice moldovean, orice om

– 428 –
care vrea binele ºi onoarea neamului din care face parte.
Numai România e patria noastrã, cu limba, cu cartea, cu istoria,
trecutul ºi datinile de la strãmoºii noºtri daci ºi romani.
Dar în Blocul Moldovenesc, partid bine reprezentat în „Sfatul Þãrii”,
erau douã curente: unionist ºi altul separatist.
La început unioniºtii, adicã acei ce doreau rãmânerea Basarabiei în
Imperiul Rus, erau mai mulþi ºi mai puternici, iar separatiºtii, adicã cei
ce doreau dezlipirea Basarabiei din angrenajul rusesc, autonomia ºi
independenþa ei, erau mai puþini ºi urmau sã formeze grupul mucenicilor
naþionali în acest þinut.
Porfirie Falã, propagator de carte româneascã în Basarabia, era
separatist.
Aceasta nu putea fi nici pe placul minoritãþilor naþionale, nici al
majoritãþii intelectualilor locali, îmbâcsiþi timp de peste un secol cu o
culturã ºi o mentalitate ruseascã, antiromâneascã, adicã mankurtizaþi
ºi rusificaþi pânã la refuz. Ba chiar ºi în Blocul Moldovenesc, graþie
cãruia s-a dobândit mai târziu Unirea, avea duºmani.
Cu toate demersurile mitropolitului Gavriil Bãnulescu-Bodoni pe
lângã cercurile conducãtoare de la Petrograd pentru tipãrirea unor cãrþi
ºi deschiderea unor ºcoli în limba maternã în Basarabia, în 105 ani de
ocupaþie ruseascã nu s-a putut obþine nimic.
Dar revoluþia din februarie 1917 a zdruncinat rãu citadela þarismului
rus ºi o mânã de tineri basarabeni luminaþi ºi hotãrâþi s-au încumetat sã
tragã dârz de funiile clopotului naþional, ale cãrui sunete se auzeau clar
ºi la Petrograd. Ce era sã facã Guvernul Provizoriu? Admisese Partidul
Moldo-venesc, cu un comitet moldovenesc. Dar carte ºi ºcoli româneºti?
Cam mai ba? Era prea mult.
ªcoli naþionale aveau toþi veneticii: evreii, nemþii, ruºii, ucrainenii
º.a. Basarabenii – nu.
Basarabia trebuia sã rãmânã ignorantã, 95% din populaþie era
analfabetã. Carte ºi ºcoalã naþionalã însemna trezirea, deºteptarea
naþionalã, descoperirea adevãrului istoric, conºtientizarea apartenenþei
la naþiunea românã, la România. Asta era prea din cale-afarã.
Aveau conducãtorii ruºi ºi cozi de topor dintre moldoveni ºi cu
ajutorul acestora credeau cã ideea cãrþii româneºti va fi înãbuºitã, se va
stinge.
În popor au început sã circule fel de fel de zvonuri. Ba cã învãþãtorii,
care vor începe sã propage cartea româneascã, vor fi exterminaþi, ba cã
sãtenii care vor învãþa româneºte vor fi excluºi de la împroprietãrire ºi
vor munci toatã viaþa la „boieresc”, ba cã cei ce vor aduce carte

– 429 –
româneascã la sate sunt vânduþi românilor ºi trãdeazã Basarabia º.a.
Aºa se explica ºi faptul cã de ce obºtea satului Musteaþa, Fãleºti, sat
cu nume curat românesc, cu locuitori români, a confiscat abecedarele
aduse de Porfirie Falã, pe care imediat dupã venirea armatei române în
Basarabia le-a restituit soþiei sale, dându-i voie ca de la 3 februarie 1918
sã înveþe copiii dupã ele. Iatã textul traducerii din ruseºte a adeverinþei
date de obºtea respectivã: „Dãm aceastã adeverinþã noi, obºtea satului
Musteaþa, învãþãtoarei Victoria Constantinovna Falã, întru aceea ca ea,
de la 3 februarie 1918, are voie sã înveþe elevii limba românã în clase;
tot acum îi înapoiem cãrþile, abecedarele arestate mai înainte, pe care
rugãm sã le dea înapoi elevilor. Pentru care ne ºi iscãlim. L. S. Starostele
Ivan Rosovski”.
Pentru izbânda cãrþii naþionale, pentru a naþionaliza ºcoala trebuiau
instruiþi ºi luminaþi ºi învãþãtorii. În acest scop au fost organizate cursuri
de o lunã de zile pentru învãþãtorii din judeþele Bãlþi, Hotin ºi Soroca,
cursuri finanþate cu 35 mii de ruble de Pan Halippa, Paul Gore ºi Ion
Panþâru, cursuri la care Falã a fost ales ca instructor, revizor al activitãþii
extraºcolare ºi a fost organizatã „Societatea Învãþãtorilor Moldoveni
din Þinutul Bãlþi” cu statutul ºi regulamentul ei.
În urma unor astfel de activitãþi paharul duºmãniei se umpluse.
Strãinii ºi bãºtinaºii rusificaþi spumegau, aºteptau prilejul de a-i curma
activitatea ºi viaþa. Lui însã puþin îi pasã. Era mereu pe drumuri, neobosit,
cerea cãrþi româneºti de oriunde i s-ar fi putut da.
Un mare luptãtor naþionalist transilvãnean, aflat în acel timp în
Basarabia, unde edita ziarul „Ardealul”, profesorul universitar Onisifor
Ghibu, a tipãrit „Abecedarul moldovenesc” alcãtuit de arhimandritul
Gurie Grosu, pe atunci mitropolit al Basarabiei, unul dintre cei mai
aprigi ºi neclintiþi luptãtori pentru cauza româneascã.
Cu ajutorul doctorului Calistrat Hâncu ºi al evreului cãruþaº Nahman
Dozleþ, cu riscul vieþii, aduce câteva cãruþe de abecedare de la Chiºinãu
la Bãlþi, pe care le împacheteazã personal în saci ºi cu poºta de cai le
duce prin sate, strângând cãrþile ruseºti.
ªi, pentru a da curaj învãþãtorilor, înfiinþã în centrele mai populate
cursuri de limba ºi istoria românilor. La Balatina, unde era lector Ion
Buligã, inginer; la Râºcani – lector Ion Cuparencu, profesor secundar
ºi fost director al liceului din Tighina; la Zãbriceni ºi Corneºti, unde
erau lectori învãþãtorii Svarciuc ºi Popenciuc.
Întemeiazã „Case de citire moldoveneascã” pentru þãrãnime la
Balatina, Glodeni, Cajba, Hâjdieni etc. ºi scrie pentru luminarea
norodului broºurile: „Steagul”, „Naþia”, „Ce neam suntem?”, „Despre

– 430 –
reînnoirea învãþãmântului” º.a.
Opaiþele naþionale, care muriserã demult, se aprindeau din nou de
mâna unui harnic învãþãtor. Asta, însã, era prea mult... invidia celor
laºi ºi fricoºi, pizma strãinilor ºi renegaþilor, care sunt mai rãi în duºmãnie
decât strãini, ºovãiala colaboratorilor sãi ºi bolºevismul atotputernic
peste simplitatea ºi analfabetismul þãrãnimii locale nu puteau fi biruite
numai de eforturile lui Falã. Ceasul ispãºirii pãcatelor grele naþionale i
se apropia... Porfirie Falã trebuia sã plãteascã cu sângele sãu marea sa
îndrãznealã.
Unde erau atunci numeroºii patrioþi de azi ai Basarabiei? Ce fãceau
ei? Erau, fãceau.
La Chiºinãu activitatea lui Falã era socotitã ca „dãunãtoare intereselor
Republicii Democratice Moldoveneºti” de cãtre câþiva moldoveni aflaþi
în Sfatul Þãrii. ªi de la cârma republicii se dã un „pricaz” comisarului
din Bãlþi, Anatol Popa, ºi ofiþerilor respectivi cu recomandarea de-ai
stârpi pe separatiºtii din jud. Bãlþi, menþionându-i pe Porfirie Falã ºi
Dumitru Vrabie, sufletele Partidului Moldovenesc, cel mai mârºav ºi
mai miºelesc act ce a fost sãvârºit de un român basarabean pe ogorul
naþional ºi cultural al Basarabiei, un pumnal fratricid înfipt în inima
românismului. Porunca aceasta s-a rãspândit în tot judeþul.
Însã Falã, cu conºtiinþa împãcatã cã îºi face datoria faþã de neam, cu
geanta la subsuoarã, colindã mereu satele, ducând cu dânsul cuvântul
ºi cartea româneascã.
Soþ ºi tatã, s-a hotãrât, în sfârºit, la 11 ianuarie 1918, sã-ºi vadã,
pentru orice eventualitate, familia încã o datã ºi se porni spre satul
Musteaþa. Dacã-l vor ucide, soþia ºi copiliþa sa de 7 ani sã aibã în minte
ºi-n suflet ultimul lui cuvânt:
„Sã fie mândre cã Porfirie Falã moare ca un erou pentru ginta,
neamul, cartea ºi steagul naþional. Sã pãstreze ca moºtenire acest tezaur
ºi lucrul lor în viitor, dacã vor scãpa ºi ele de urgia rãtãciþilor, sã fie o
continuitate a muncii sale”.
În drumul spre Musteaþa, în târgul Fãleºti, îl întâmpinã un prieten
devotat, Gheorghe Þâgârlaº, care îi ºopti:
- Fugi, cã avem poruncã sã te ucidem.
Mânat de dorul vetrei ºi al familiei, el merge înainte. Ajungând la
sat, þãranul Gh. Dima ºi soþia, dna Victoria, îl pune la curent cu
vânãtoarea ce se organizase contra lui ºi-l îndeamnã sã fugã încotro îl
va îndrepta Dumnezeu, spunându-i:
„Mai adineori te-au cãutat 20 de soldaþi ruºi înarmaþi prin casã, prin
pod, prin magazie ºi spuneau cã vor sã dea „zdrastvui” cu tine, adicã

– 431 –
cu cel cu „limba maternã”.
Convins de soþia sa, el cârni cãruþa cu intenþia sã se ducã la tatãl sãu
Gheorghe Falã, în satul Buteºti.
La Cãlineºti îl întâlni pe prietenul sãu Petru Dolinschi, învãþãtor,
care, vrând sã-l ascundã, îl convinge sã meargã la mãtuºa sa Chilina, la
Balatina, unde îi ieºi în cale un alt prieten ºi bun român, Petre Filip, din
satul Duºmani, ºi-l preveni:
„Sã nu rãmâi peste noapte aici, cã eºti aºteptat din toate pãrþile, ca sã
te omoare”.
A fost prins la Balatina. Prietenii Buligã ºi Dolinschi au vrut sã-l
scape, dar în zadar.
Din mulþime doi „viteji” intraþi în casã îl pãlmuiau, îl scuipau ºi-l
chestionau:
„Spune, câine, câte moºii ºi câþi bani ai luat de ne-ai vândut la români?
Cine þi-a dat voie sã organizezi cursuri româneºti ºi sã împarþi cãrþi
româneºti pe la ºcoli?”.
Falã a rãspuns cã tot ce face e pentru popor ºi n-a cerut, nu i s-a dat,
nici nu aºteaptã vreo platã pentru aceastã muncã.
Interogatoriul continua:
- Dacã e bunã treaba aiasta, de ce te þii lipcã tu de dânsa ºi altul nu?
De ce numai pe tine te frãmântã dracu’ din sat în sat, din om în om cu
pãcatul ista, cu „moldoveneasca?”.
„Vitejii” care l-au pãlmuit ºi l-au interogat se numesc Nicã al lui
Mina Bordeinu ºi Toader al lui Petre Scurtu cu nume sunãtoare româneºti.
Un moºneag din mulþime rosti sentinþa:
- Lãsaþi-l! Nu-i luaþi zilele! Chemaþi soldaþii ruºi sã-l judece ei.
Soldaþii ruºi, care dezertau de pe frontul românesc din Carpaþi,
poposeau în acel sat, urmând a pleca în Rusia, i-au controlat actele, nu
i-au gãsit nici o vinã ºi l-au dus spre localul volostei.
Pe drum „viteazul” Nicã a þintit ºi a tras de douã ori în Falã, dar
arma n-a luat foc. Un soldat rus i-a smucit revolverul ºi i-a zis lui Falã:
- Tovarãºe, dacã nu eram eu, ai fi mort. Tovarãºul ista a vrut sã te
împuºte, dar l-am împiedicat eu.
ªeful miliþiei, Pânzaru, fãrã voia obºtei din Balatina, l-a dus pe Falã
la Glodeni ºi l-a predat ºefului miliþiei de voloste – Melnic. Obºtea din
Balatina, vãzând cã i-a scãpat „vânzãtorul”, a trimis la 12 ianuarie la
Glodeni cãlãreþi care, împreunã cu alþi rãtãciþi de aici, l-au declarat pe
Falã arestat, iar Melnic a fugit la Bãlþi pentru cã bandele bolºevice îl
cãutau sã-l omoare, deoarece îl adãpostise pe Falã.
Arestatul a fost dus la casa unui rus, Obuhovski, unde s-a aflat sub

– 432 –
pazã pânã în dimineaþa de 13 ianuarie. Era sâmbãtã, în jurul casei s-au
adunat mii de oameni din Glodeni ºi satele vecine ca sã-l vadã „pe cel
care a vândut þara românilor”, un om blond cu faþa deschisã ºi simpaticã.
În mulþime rãsunau exclamaþii:
- Ian uitaþi-vã ce câinoi negru ºi fioros! L-au umplut românii pe
câine cu toate bunãtãþurile ºi el îneacã norodul cu carte româneascã.
Pentru bani nu-i pasã câinelui de nimica!
Unul din mulþime, Axente Boubãtrân, înmuia mereu bãþul în noroi
ºi îl tot încresta pe faþã, zicând:
- Saturã-te, câine, de carte moldoveneascã!
Garda pusã de comitetul bolºevicilor l-a mai apãrat pe Falã, dar când
au sosit ºi oamenii din Hâjdieni, lucrurile s-au schimbat. Câþiva din cei
proaspãt sosiþi: Ion Eremia, Stelea, Iladi, Eftimie Voitic, Ion V. Balea ºi
alþii, l-au scos afarã din casã ºi l-au bãtut cu ciomege, umplându-l de rãni
ºi sânge, þipând:
- Carte moldoveneascã ºi steag moldovenesc îþi trebuie? Ian sã te
sãturãm noi de „moldoveneascã”!
- Ai luat, câine, nouã moºii ºi ne-ai vândut la români? Nici sângele
care þâºnea din rãni, nici trupul zdrelit de loviturile prostimii, nici
înfãþiºarea de mucenic a acestui consângean de-al lor nu-i înduioºa...
Falã cade leºinat cu faþa în jos, într-o bãltoacã de sânge, dar loviturile
continuã, pânã când nu mai fãcu nici o miºcare ºi fu socotit mort.
Deodatã apare o femeie, Mãriuca, cu un topor, oferindu-l celor din
faþã:
- Iaca, v-am aduc un topor, tãiaþi-l!
Cãlãii i-au rãspuns cã-i gata, îi mort. Mãriuca ripostã: - Nu credeþi
câinele, cã are sã-nvie. Tãieþi-l! Degeaba am umblat eu din casã în casã
dupã topor? De ce nu-s eu bãrbat, cã îndatã l-aº face chisãliþã!
Ca sã-l scape de moarte, David Ilinski, un locuitor de acolo, a chemat
urgent un grup de soldaþi ruºi cantonaþi la un conac boieresc, care fãceau
parte din comitetul bolºevic. Aceºtia au venit în grabã, înarmaþi, l-au
luat pe Falã leºinat, l-au dus la „casa de voloste”, proprietatea lui Loghin
Cioclea.
A doua zi, duminicã, 14 ianuarie, urma ca Falã sã fie judecat de
locuitorii satelor din volostele Balatina ºi Glodeni în urma convocãrii
comitetului soldaþilor bolºevici ruºi, dacã-l vor gãsi vinovat, sã-l împuºte,
sã nu-l mai chinuiascã.
A doua zi, duminicã, ziua Domnului, Falã a fost scos pe braþe de
soldaþi în faþa miilor de judecãtori de toate vârstele din cele douã volosti
ºi a trebuit sã rãspundã la trei întrebãri:

– 433 –
 1. De ce face parte din Partidul Moldovenesc ºi nu din cel rusesc?
2. De ce poartã în geantã cãrþi româneºti ºi nu ruseºti?
3. Cine l-a împuternicit sã înfiinþeze ºcoli, cursuri ºi case de citire
moldoveneºti?
Porfirie Falã a rãspuns cu mare greutate:
1. Revoluþia rusã a decretat libertatea cuvântului ºi fiecare are voie
sã facã parte din ce partid doreºte.
2. Am cãrþi moldoveneºti pentru cã ºi jidanul are cãrþi jidoveºti,
neam-þul – nemþeºti, rusul – ruseºti.
3. Casele de citire, cursurile ºi ºcolile moldoveneºti le-am organizat
ca sã fim ºi noi la fel cu alte naþiuni ce trãiesc pe pãmântul nostru
moldovenesc, sã avem ºi noi, basarabenii, „ºcoala noastrã
moldoveneascã”.
Soldaþii ruºi, deºi bolºevici, n-au gãsit întemeiate acuzaþiile, iar
rãspunsurile martirului – argumentate ºi pline de cuviinþã. Ei au cerut
dovezi cã Falã a exploatat pe cineva, dar nimeni n-a putut face astfel de
dovezi, în schimb cãlãii strigau:
- Moarte lui! Partid Moldovenesc i-a trebuit?
Declarând cã ei nu gãsesc nici o vinã cetãþeanului Porfirie Falã,
soldaþii ruºi l-au dus înapoi în casa de obºte.
Dupã aceea l-au adus spre judecare în mijlocul gloatei pe Gheorghe
Chechiu, învãþãtor la ºcoala din Glodeni, întrebându-l de ce învaþã pe
ºcolari de citire moldoveneascã organizatã de Falã. Gh. Chechiu,
stãpânit de fricã, le-a rãspuns:
- Falã m-a silit. Falã le face acestea.
Apoi s-a pierdut cu totul ºi, nemaiputând rãspunde nimic, l-au
eliberat. Ajungând acasã, a cãzut bolnav ºi a zãcut în spaimã multã
vreme.
Judecãtorii însã erau dispuºi sã mai judece. L-au înconjurat ºi l-au
bãtut mãr pe Dumitru Pelin din Glodeni, învinuindu-l cã „ a iscãlit”
pentru casa de citire moldoveneascã, ºi omul pânã azi nu mai e bun de
nimic. L-au bãtut pe þãranul Sofronie din satul Horodiºte pentru acelaºi
cap de acuzare. Situaþia se complica ºi se agrava vãdit.
Comitetul soldaþilor ruºi a fost informat cã în ziua de miercuri, 17
ianuarie, zi de iarmaroc în Glodeni, sãtenii s-au înþeles sã-l scoatã pe
Porfirie Falã în mijlocul iarmarocului ºi sã-l omoare pe îndelete: sã-i
scoatã cu cuþitul câte un ochi, sã-i scoatã dinþii pe rând cu cleºtele, sã-
i rupã hãlci de carne din trup ºi sã le arunce câinilor.
În sufletele lor strãine de aceastã urã politicã, înnobilaþi de un senti-
ment uman, în seara zilei de 16-17 ianuarie cinci soldaþi l-au rãpit pe

– 434 –
Falã din Glodeni, trecând Prutul ºi ducându-l la ªtefãneºti, jud. Botoºani,
oprindu-se pe drum la Buteºti, unde se aflau tatãl lui, soþia sa ºi copila
Claudia, care l-au putut vedea în casa lui Mihail Popa.
La ªtefãneºti l-a îngrijit cu mult devotament doctorul Ursu ºi, graþie
constituþiei sale robuste, la 7 februarie a putut sã pãrãseascã patul,
încãrcat de bandaje peste rãni încã deschise ºi sângerânde...
Ministrul de interne de atunci, Alecu Constantinescu, a þinut sã-l
cunoascã personal pe acest martir al cauzei naþionale din Basarabia ºi
l-a invitat la Iaºi.
Venind în satul Musteaþa, Falã ºi-a gãsit soþia ºi fiica tefere ºi
sãnãtoase, în sat erau ofiþeri ºi soldaþi români, o curãþenie exemplarã,
domnea o cuminþenie uimitoare. El spunea cã toþi soldaþii care l-au
întâlnit pe drum în sat l-au salutat respectuos cu „Bunã ziua”.
Soþia i-a comunicat cum a stat ascunsã în piei de oaie în pod,
împreunã cu fiica, ºi cum zilnic le cãutau sã le omoare pânã când a
venit armata românã, chematã de fraþii basarabeni pentru restabilirea
bunei rânduieli în aceastã provincie.
Când soþia a început sã-i înºire prãdãciunile de la curtea tatãlui sãu
din Buteºti ºi jafurile de la gospodãria lor din Musteaþa, pentru a-l pedepsi
pe „cel cu limba maternã”, Falã, ca o stanã de piatrã, cu lacrimi în ochi,
a rãspuns:
- Vasãzicã, sunt sãrac? Nu-i nimic, iatã-ne bogãþia viitoare, fraþii
noºtri, neamul nostru, nãdejdea noastrã.
Care Iov din Biblie ar fi rãspuns mai frumos?
Marele luptãtor basarabean n-a mai fost despãgubit de distrugerea
ºi pustiirea ce i s-a fãcut, necum sã mai fie vorba de vreo recompensã
politicã la care avea dreptul... A murit dupã rãzboi în România.
Schingiuirea ºi jefuirea lui Porfirie Falã este produsul mentalitãþii
din acea vreme ºi al epocii sociale ce n-a întârziat sã-ºi trimitã
reprezentanþi la conducerea republicii.
Cu toatã convingerea mea de ostaº român, descopãr aceastã serie
de evenimente, din care sã se adape istoria nepãrtinitoare, evenimente
ale românismului ºi purtãtorilor de opaiþe naþionale pentru trezirea,
deschiderea ochilor pentru luminarea minþilor poporului românesc din
Basarabia, scrie autorul.
Ce mult se repetã ºi se aseamãnã peste 80 de ani timpurile de azi cu
cele de atunci! De ce? Pentru cã e vorba de aceleaºi lucruri: bunãtatea
basa-rabenilor, numeroasele cozi de topor ºi firea agresivã ºi hrãpãreaþã
a Imperiului Rus.
„Literatura ºi arta”, 15 ianuarie 1998

– 435 –
 CE VREA STÂNGA?
Luând cunoºtinþã de câteva acte oficiale ale congresului IV al Miºcãrii
Unitatea-Edinstvo, am selectat câte ceva din bilanþul activitãþii ºi scopurile
majore ale acestei formaþiuni politice, pe care vi le aduc la cunoºtinþã.
Sã vedem, la concret, ce au fãcut Unitatea-Edinstvo, Partidul Socialist
ºi aripa stângã a Partidului Democrat Agrar, ca sã ieºim din colapsul
economic ºi spiritual pe care-l vizeazã ei?
Au împiedicat privatizarea totalã a industriei ºi au salvat-o de la
dezastru (de aceea douã treimi stau late la pãmânt); au menþinut
producþia agricolã „în persoana” colhozurilor ºi sovhozurilor (sub
alte denumiri, în care sute de hectare de porumb, sfeclã de zahãr ºi
livezi întregi de mere au rãmas neculese); deci au blocat
împroprietãrirea þãranilor cu pãmânt; n-au permis în curs de trei ani
ca pãmântul sã fie transformat în marfã (adicã sã nu aibã stãpâni, ei,
care nu ºtiu ce-i aceea sapã ºi greblã ºi cum se mulge vaca) º.a.
Au îngropat legea atestãrii câtorva procente de minoritari privind
cunoaºterea limbii oficiale pentru funcþionarii din instituþiile statului ºi
din sferele de deservire a populaþiei; au obþinut deschiderea unei
universitãþi slavone la Chiºinãu (parcã am fi pentru slavi Mecca arabilor
ºi nu ar exista un Novgorod, Kiev, Sofia, Sankt-Petersburg pentru aºa
ceva), o batjocurã la adresa noastrã; au instituit un departament al
minoritãþilor naþionale (care nu existã în nici o fostã republicã sovieticã);
au cerut insistent predarea în ºcoalã a istoriei Moldovei în locul Istoriei
românilor, au legiferat în constituþie „limba moldoveneascã” ºi nu
românã; au înlocuit imnul de stat Deºteaptã-te, române! Cu Limba
noastrã; au susþinut formarea Gãgãuziei (un stat nou pe pãmântul
nostru); au salutat frãþeºte apariþia Partidului Socialist (în rol de coloanã
a cincea ºi de cozi de topor) ºi au contribuit substanþial la legalizarea
Partidului Comunist, asigurându-i reprezentanþa în Parlament; l-au exclus
pe V. Solonari din miºcare pentru cã, vizitând Occidentul, acesta a
devenit mai civilizat, rezonabil ºi realist; au susþinut întru totul
candidatura lui A. Sangheli la alegerile prezidenþiale (pentru cã era un
mare analfabet ºi mare vândut), precum ºi instituirea mitropoliei lui
Vladimir (supusã Moscovei), în locul celei a Basarabiei (care a existat
pe acest pãmânt); au susþinut permanent „poporul moldovenesc” pentru
a se numi „moldovenesc”, iar limba, istoria ºi cultura sa –
„moldoveneascã”; au susþinut „originalitatea” (samobâtnosti) ºi cultura
sa, conºtiinþa noastrã naþionalã ºi statalitatea R. M. (Doamne, cum de-i
rabzi, cã-s prea perfizi, farisei ºi obraznici), au obþinut ºi alte „succese”

– 436 –
în domeniul politic, social ºi spiritual. Selecþie din documentele recent
publicate. Dupã cum vedeþi, au obþinut destul de multe în domeniul
rusificãrii R.M.
Ce doreºte Unitatea-Edinstvo ºi ce preconizeazã ea în rezoluþia
congresului ºi în programul sãu electoral?
Menþinerea sistemului de planificare centralizatã a economiei, a
proprietãþii de stat prin fabrici, uzine ºi sovhozuri; menþinerea proprietãþii
colective asupra pãmântului prin colhozuri, a instituþiilor culturale ºi
sociale (sistem totalitar comunist sovietic); alipirea R.M. la Uniunea
Belorusia ºi Rusia (încã o alipire, cãci nu pot fãrã asta) peste capul
Ucrainei; contracararea ºi pe viitor a atestãrii minoritãþilor privind
cunoaºterea limbii de stat; decretarea limbii ruse ca a doua limbã de
stat (a doua zi va rãmâne numai ea, iar noi, vorbitorii de limbã românã,
vom fi trimiºi peste Prut, cum fac cazacii cu moldovenii din Tighina;
legalizarea efectuãrii lucrãrilor de secretariat în limba rusã, restabilirea
predãrii în instituþiile de învãþãmânt a istoriei Moldovei, în cele ruse – a
istoriei Rusiei; restabilirea predãrii limbii ºi literaturii ruse în ºcoli ca pe
timpul Imperiului sovietic) (în volum de douã ori mai mare, ca în alte
foste republici, pe contul reducerii orelor la limba, literatura ºi istoria
Moldovei la indicaþia preþioasã a c.c. al p.c.M.); legalizarea în instituþiile
medicale a limbii ruse; condamnarea cercurilor guvernamentale din
Chiºinãu ºi politica lor din 1992 de a lichida pe calea armelor Repub-
lica Moldoveneascã Nistreanã; respingerea oricãrei încercãri de includere
a R.M. în blocul militar NATO (care în 50 de ani n-a ocupat nici o þarã
din Occident, pe când hulubul sovietic a ocupat a doua oarã toate þãrile
socialiste) ºi alte interese ºi doleanþe extrase din documentele menþionate
mai sus.
M-am oprit selectiv la ceea ce a realizat miºcarea Unitatea-Edinstvo
ºi la programul ei de viitor, miºcare care recent a aderat la blocul Unitatea
Socialistã, în care mai intrã Partidul Socialist ºi Uniunea Comuniºtilor
din Moldova.
La congresul II al „Blocului forþelor populare-patriotice” (auziþi, cele
trei formaþiuni au creat un Consiliu de coordonare, în care au delegat
câte cinci reprezentanþi ºi anume: de la socialiºti pe A. Borovikov, A.
Dergaci, V. Senic, D. Zidu, V. Morev; de la Unitatea-Edinstvo – G.
Kurlâkin, V. Le-bedeva, E. Mazur, V. Nosov, P. ªornikov; de la
comuniºti – N. Beherkin,
S. Danail, D. Doroºenko, P. Maloman, F. Hristev. I-am înºirat nominal
ca sã vã atenþionez ce „personalitãþi marcante” se ascund în spatele
acestor nume atât de „moldoveneºti”, cât de dragi le suntem ºi la ce

– 437 –
„viitor luminos” ne putem aºtepta de la ei, ca în Cuba, unde ºi azi mai
existã cartele, ºi în Coreea de Nord, unde copiii mor de foame.
Ne-a rãmas sã generalizãm ºi sã tragem niºte concluzii succinte asupra
intenþiilor „nobile” ºi a repercusiunilor pentru majoritatea autohtonã
româneascã din Basarabia, pentru noi, stãpânii acestui pãmânt.
Ei vor sã restabileascã imperiul sovietic rusesc, cu un sistem eco-
nomic stalinist, cu proprietate de stat ºi colhoznicã, adicã a nimãnui,
neeficace ºi bunã de furat; sã ne transforme în gubernie ruseascã, ca ºi
Belorusia; sã decreteze rusa drept limbã de stat, cum a fost în secolul
trecut ºi în a doua jumãtate a secolului nostru; sã devinã conducãtori ai
economiei, ºtiinþei ºi culturii, cum au fost în R.S.S.M. (ocupând 55%
din posturile de comandã); sã-ºi restabileascã complet privilegiile, pe
care le-au avut ºi în bunã parte le mai au (iar autohtonii sã le fie slugi în
colhozuri, portari ºi mãturãtori de strãzi în oraºe); vor sã ne menþinem
„originalitatea” (samobâtnost’), conºtiinþa naþionalã ºi „statalitatea
moldoveneascã” (în concepþie ruseascã, o adevãratã vasalitate a
provinciei faþã de Rusia), iar în acest scop ne ademenesc ca pe niºte
netoþi cu sloganuri rãsunãtoare ºi mieroase: unitate, prietenie, frãþie,
internaþionalism, hulubi ºi alte pãsãri colorate, sub a cãror mascã ne-au
ucis peste o jumãtate de milion de oameni, inclusiv intelectualii ºi cei
mai buni gospodari, fruntea naþiunii; au înghiþit Transnistria, Nordul ºi
Sudul Basarabiei, ne-au luat pãmântul, ne-au falsificat complet istoria
ºi trecutul, ne-au izgonit limba, cultura ºi literatura românã, ne-au distrus
sute de biserici ºi interzis religia, ne-au transformat din naþiune în turmã
ºi din personalitãþi – în fiinþe biologice; inoculeazã românofobia ºi
„fundamen-talismul moldovenesc” prin metode demagogice ºi fariseice,
fireºti politicii þarismului rus ºi regimului totalitar comunist, ºi vorbesc
cu neruºinare, ca mai înainte, în numele tuturor minoritãþilor naþionale,
care au deja drepturi ca în nici o altã þarã. Nu se pot debarasa de nãravul
de a fi „fratele mai mare” ºi de a instiga pe ceilalþi la nesupunere ºi
revoltã. Iatã pericolul cel mai mare care ne aºteaptã.
Iatã cu cine trebuie sã lupte toate partidele, formaþiunile ºi miºcãrile
politice de dreapta. ªi nu ele în de ele, pentru cã acesta este „potrivnicul”
nostru comun, care, împreunã cu coloana a cincea, a distrus, a lichidat
multe din ceea ce au obþinut bãºtinaºii ºi are de gând sã lichideze totul,
sã-ºi facã o insulã, un rai pe pãmântul nostru.
„Literatura ºi arta”, 26 februarie 1998
CINE SAPÃ GROAPA ALTUIA...
E o veche zicalã popularã înþeleaptã ºi filozoficã. O ºtim cu toþii ºi o

– 438 –
ignorãm la fiece pas, mai ales conducãtorii de stat ºi liderii de partide ºi
miºcãri politice. ªi ea de fiecare datã ne joacã festa ºi ne discrediteazã.
Iar noi nu tragem nici o învãþãturã ºi ne mirãm de ce merg prost lucrurile,
viaþa se înrãutãþeºte, poporul e tot mai apatic, mai indiferent ºi mai
decepþionat.
În 1994, imediat dupã alegerile parlamentare, când agrarienii,
interfrontiºtii ºi socialiºtii au pus mâna pe putere, toþi conducãtorii Statu-
lui – P. Lucinschi, speakerul parlamentului, M. Snegur, Preºedintele
Republicii, D. Moþpan, ºeful PDAM, A. Sangheli, ºeful guvernului,
adjuncþii, consilierii ºi ceilalþi subalterni, au convocat Congresul re-
publican „Casa noastrã comunã...”, cu I. Druþã, invitat, ºi B. Marian în
prezidiu ºi la tribunã ºi au declarat cã a venit la putere Mesia, Mântuitorul
neamului moldovenesc ºi cã în perioada respectivã aceste formaþiuni
vor scoate poporul din nevoi ºi vor fãuri un viitor luminos. Toate astea
au avut loc nu demult. Oare nu cumva am uitat totul, nu cumva suntem
cu toþii fete mari?
Da, în primul an de guvernare ei au desfãºurat o campanie febrilã
românofobã, antiromâneascã, contra noastrã, a basarabenilor, de parcã
noi am fi fost niºte venetici aici ºi nu urmaºii dacilor ºi romanilor; s-a
pornit o luptã deschisã, în primul rând, împotriva intelectualilor, a
reprezentanþilor de vazã ai bãºtinaºilor de la sate, unde e talpa þãrii, a
intelectualilor în persoana lui Gr. Vieru, I. Ungureanu, L. Lari, N. Dabija,
I. Ilaºcu (tacit),
N. Mãtcaº ºi a altora din toate domeniile de activitate, mulþi dintre care
numai din considerente politice ºi ideologice au fost ostracizaþi ºi
destituiþi din posturile lor. Nu cumva am uitat ºi de asta? Urmãriri,
defãimãri, persecuþii, destituiri ºi alte fapte, pe care le vom mai întâlni.
S-a adoptat o Constituþie nediscutatã ºi neaprobatã de popor, cu
articole bazate pe minciunã, antiºtiinþifice, antinaþionale; s-a „revãzut”,
chipurile, Codul funciar, prin care „moºierii roºii”, ocupanþii ºi coloana
a cincea au confirmat, au legalizat deznaþionalizarea, jaful sãvârºit de
regimul totalitar sovietic rusesc ºi pauperizarea a celor 2,5 mln. de þãrani
basarabeni, goniþi cu forþa în colhozuri; s-a început stoparea tuturor
reformelor economice – privatizarea industriei de stat, reforma agrarã
cu împroprietãrirea þãranilor, refuzul categoric de a li se restitui cota
valoricã (uneltele ºi maºinile, forþa de tracþiune) º.a., adicã s-a blocat
deetatizarea proprietãþii de stat ºi a celei colhoznice, ºi R.M. din primele
þãri de pe lista reformelor economico-sociale de la începutul anilor ’90
a ajuns printre ultimele peste 4-5 ani. ªi asta am uitat? Nu vi se pare cã
prea multe uitãm?

– 439 –
 Dupã promulgarea Constituþiei, a Codului funciar ºi a altor legi
antireformatoare, antinaþionale, adicã, dupã sãparea unor gropi solide
pentru viitor ºi amplasarea unor mine cu acþiune întârziatã, sesizând, în
cele din urmã, cã a pornit pe un drum greºit ºi, simþind apropierea
catastrofei economico-sociale, care bãtea la uºã, peste un an de
colaborare cu ceilalþi ºefi de stat, dl M. Snegur, Preºedintele R.M., a
sãrit din cãruþa comunã a agrointerfrontiºtilor, a încercat sã se reabiliteze,
sã promoveze o serie de reforme, a înaintat câteva amendamente cu
privire la art. 13 din Constituþie, din Codul funciar, pãmântul-marfã; a
abordat problema restanþelor mari la pensii ºi lefuri, a corupþiei, a crimei
organizate ºi a criminalitãþii, a dãrii de seamã a Guvernului în faþa
Legislativului ºi a destituirii unor miniºtri impertinenþi; aplanarea
grevelor studenþeºti din Piaþa Marii Adunãri Naþionale º.a., dar
Parlamentul, condus de dl P. Lucinschi, ºi Guvernul dlui A. Sangheli i-
au respins orice apel, orice intervenþie, l-au blocat, l-au izolat ºi l-au
transformat în opoziþie, calificând iniþiativele lui ca pe niºte „acþiuni
populiste”. Potrivit afirmaþiilor lui D. Diacov, „În 1995 s-a pus capãt
conlucrãrii dintre ramurile puterii de stat...” (Dialog, 7.II.’98). Nu cumva
aþi uitat-o ºi pe asta?
Mai departe, timp de doi ani, þara a fost condusã, în exclusivitate, de
Parlament ºi Guvern, Preºedintele R.M. neputând da afarã din Guvern
un simplu ministru. A fost promovatã politica din 1994, când au fost
adoptate multe legi imperfecte, Guvernul a desfãºurat o activitate
antireformistã ºi antinaþionalã, preconizatã de Parlament, mizeria ºi
sãrãcia au intrat în casa a cca 80% din populaþie, mortalitatea a depãºit
natalitatea de douã ori, þara a acumulat datorii colosale faþã de Apus ºi,
mai ales, faþã de Rusia pentru resurse energetice, problema Transnistriei
s-a complicat ºi agravat ºi toate acestea se fãceau pe spinarea poporului,
împotriva preºedintelui þãrii, acþiuni dirijate în acest rãstimp de dl P.
Lucinschi, care avea pâinea ºi cuþitul în mâinile sale, care ar fi putut fi
mai progresist ºi mai onest, ar fi putut face mai mult bine pentru acest
popor, pentru cã, chiar nefiind membru al PDAM, a fost totuºi ales
speaker de agrarienii, care ºtiau cã sunt agramaþi ºi ignoranþi, deci ei
aveau nevoie de el ºi el avea o mare influenþã asupra lor. Mã tem cã s-
a condus de dictonul: „Cu cât e mai rãu, cu atât e mai bine”. Au fost
sãpate gropi ºi puse mine pentru cei care vor veni la putere în viitor.
Din pãcate, printre ei a fost ºi el.
Judec ºi conchid conform consecinþelor, rezultatelor activitãþii
Parlamentului ºi Guvernului din 1994 pânã în 1996. Dacã erau acceptate
amendamentele ex-preºedintelui M. Snegur, multe probleme majore

– 440 –
acute puteau fi soluþionate atunci, la vremea lor, însã ele au fost respinse,
pentru a-l compromite. Între timp problemele s-au înmulþit ºi s-au
agravat.
O întrebare pentru fostul preºedinte al Parlamentului: de ce Guvernul,
instrument de realizare a politicii economice ºi sociale a Legislativului,
numit ºi destituit de Parlament, adicã la cheremul lui, nu ºi-a fãcut dare
de seamã anual ca în România ºi în alte þãri, de ce n-au avut loc remanieri
parþiale sau n-a fost destituit Guvernul? Pentru cã era format din oamenii
lor (agrarieni), pentru cã activitatea lui dezastruoasã era în defavoarea
preºedintelui M. Snegur. Deci, Parlamentul ºi dl P. Lucinschi, obiectiv,
volens-nolens, au sãpat groapa altuia, au fãcut o zestre deplorabilã ºi
au lãsat-o moºtenire pentru viitorii ºefi. ªi s-a întâmplat exact ceea ce
trebuia sã se întâmple conform legilor fireºti.
În campania electoralã prezidenþialã din 1996 pretendentul, dl P.
Lu-cinschi, a rãsturnat carul cu oalele sparte de el timp de 3 ani în
capul preºedintelui M. Snegur. O bunã parte din populaþie l-a crezut,
pentru cã oamenii nu cunosc ramurile puterii de stat ºi prerogativele
lor. Ba mai mult. Cererea lui M. Snegur de a se lãrgi prerogativele
prezidenþiale a fost blamatã ºi calificatã în timpul campaniei electorale
ca o intenþie dictatorialã. Oare ºi aceasta am uitat-o? Atunci ce mai
þinem minte?
Au avut loc alegerile, le-a câºtigat dl P. Lucinschi nu dupã merit, ci
datoritã abilitãþii ºi datoritã unor greºeli ºi gafe ale lui M. Snegur. A
doua zi, ca sã poatã conduce þara, a cerut ºi el Parlamentului preroga-
tive suplimentare, fapt pentru care l-a stigmatizat pe predecesor. Mai
târziu a cerut adoptarea urgentã a unui set de legi, lipsa cãrora blocheazã
reforma economicã, iar Parlamentul l-a refuzat ºi într-un caz, ºi în altul.
S-a format Guvernul, s-au apucat sârguincios de realizarea lozincii
electorale „Ordine, stabilitate ºi bunãstare”. ªi iatã, acum ºi aici, au
început vãicãrelile ºi marea criticã ce þine de un an ºi mai ales în zilele
de aniversare a înscãunãrii, critica zestrei, pe care preºedintele a moºtenit-
o, chipurile, de la predecesorul sãu. Oare nu domnia sa ºi agramatul de
A. Sangheli sunt, în primul rând, autorii acestei moºteniri? Oare
prãbuºirea totalã a lui A. San-gheli la alegerile prezidenþiale nu este
convingãtoare? Oare nu ei au sãpat groapa pentru altul? Toatã pasãrea
pre limba ei piere ºi Dumnezeu nu bate cu bãþul.
În Dialog-ul dedicat în întregime conferinþei republicane a agenþilor
electorali ai Preºedintelui R.M., în toate articolele autorii se plâng cã e
foarte greu, cã dl preºedinte P. Lucinschi a moºtenit o zestre de
neinvidiat ºi de aceea rezultatele activitãþii sale ºi ale Guvernului timp

– 441 –
de un an sunt atât de modeste. Apropo, trebuie sã recunosc cã s-a fãcut
câte ceva în unele domenii, dar efectul activitãþii nu e cel scontat.
Ei bine. Ce-a fost, a fost. Sã ne oprim puþin la prezent. Ce reprezintã
partidul de centru P.M.D.P.? Parþial ºi pe scurt.
În Dialog-ul din 3.II.98, pag. 2, este publicat programul electoral,
în care sunt abordate toate problemele fiscale, financiare, sociale, ad-
ministrative º.a.m.d., dar nu se spune nimic despre restabilirea dreptãþii
istorice faþã de autohtonii basarabeni – întoarcerea pãmânturilor luate
cu hapca în colhozuri proprietarilor ºi urmaºilor lor, adicã, se consfinþeºte
jaful stalinist, agrointerfrontist. Nici un stat de drept nu procedeazã astfel.
Câte decenii se va face împroprietãrirea þãranilor? E normal, oare, ca o
operaþie sã dureze la infinit? În România s-a fãcut în 3 ani. Sau de ce
limba de stat e numitã iar „moldoveneascã” ºi nu românã? De ce ne
jucãm de-a mâþa ºi ºoarecele? O facem pe prostul? Doar P.M.D.P. este
un partid liber ºi independent, nu mai e supus majoritãþii conservative ºi
reacþionare a Parlamentului ºi poate sã-ºi facã un program ºtiinþific, sã
spunã adevãrul. Oare dl D. Diacov ºi dl P. Lu-cinschi cred într-adevãr
cã V. Alecsandri, M. Eminescu, B. P. Haºdeu ºi
I. Creangã au scris în douã limbi, în românã la Iaºi ºi în „moldoveneºte”
la Chiºinãu? Dacã ar fi vii, v-ar arunca în cap florile pe care le depuneþi
clasicilor la monumentele lor. Ori vã e fricã de Smirnov ºi de ªornikov,
sã nu vã declare „unioniºti”? Iatã de ce ruºii îºi bat joc de noi ºi suntem
persiflaþi în C.S.I. (suntem numiþi „ciucci”).
În pag. 3 a aceluiaºi ziar se înºirã avertizãrile:
1. De ce nu trebuie votatã Convenþia Democratã? Cã ea în politica
internã nutreºte intenþii de revanºã, rãzbunare, persecuþii, destituiri,
acutizare a contradicþiilor (noþiuni foarte cunoscute, nu-i aºa?), iar în
cea externã va înrãutãþi relaþiile cu Rusia ºi cu C.S.I. (sic!) tocmai în 3
art., cã este extrem de extremistã. Vorbiþi de parcã Basarabia ar fi pãmânt
rusesc ºi nu românesc, ºi noi am fi ocupat ruºii, care trãiesc aici ºi nici
un cuvânt despre relaþii frãþeºti, integrare economicã ºi spiritualã cu
România.
2. De ce nu trebuie votat P.C.R.M. al lui Voronin? Apropo, partid
restabilit de Parlament sub conducerea ºi cu aportul dlui P. Lucinschi,
lucru care nu s-a fãcut în Þãrile Baltice, nici în România, nici în alte
foste þãri socialiste. ªi asta e o groapã, dã Doamne sã nu fie un mormânt
pentru autori ºi pentru majoritatea din noi. Despre comuniºti se vorbeºte
mult mai delicat, cu mãnuºi, cu mai puþine temeri ºi fricã în chestii de
probleme interne, iar în cele externe se conþine o singurã avertizare:
unirea R.M. cu Belarus ºi Rusia (art. 14). Deci P.C.R.M. e o formaþiune

– 442 –
mai moderatã.
P.M.D.P. mai opereazã cu falsuri ºi minciuni, sapã iar gropi pentru
alþii, manipuleazã ºi îndoctrineazã minþile basarabenilor cu elemente
românofobe ºi rusofile.
În Rusia conducãtorii vorbesc despre importanþa rosienilor majoritari,
în Republica Moldova conducãtorii se eschiveazã sã vorbeascã de
importanþa limbii, istoriei ºi culturii româneºti, adicã a populaþiei
bãºtinaºe majoritare. Parcã nu ºtiu cã progresul îl fac, în primul rând,
majoritatea bãºtinaºilor ºi cã în nici o þarã minoritãþile naþionale nu trãiesc
bine dacã majoritatea autohtonilor trãiesc prost ºi nu sunt stãpâni la ei
acasã. Trãim de dragul veneticilor, suntem slugi ºi lichele.
Apropo, în aceeaºi ordine de idei, câteva cuvinte referitoare la
capitolul „Moldova, ca ºi toate þãrile, este casa multor etnii” din „Ce
vrea preºedintele P. Lucinschi?” de Nicon Pâslaru („Dialog”, 12.II.’98).
Pasajul acesta prea ne aminteºte de „Casa noastrã comunã...” din 1994
ºi conþine niºte gânduri primitive ºi vulgare, când se afirmã cã nici un
Mendeleev, nici un alt laureat al Premiului Nobel n-ar putea determina
doza de sânge ereditar din „amestecul nãzdrãvan” (sic!), moºtenit de la
triburi, etnii ºi popoare antice ºi contemporane, amestec ce curge în
venele Ilenei ºi ale lui Ion. Iar umblaþi cu ideea dizolvãrii ºi negãrii
naþiunii noastre pe acest pãmânt daco-roman. Suntem înapoiaþi, pentru
cã am fost mai aproape de nãvãlitorii de la rãsãrit, am fost ocupaþi ºi nu
ne-am putut dezvolta; francezii ºi nemþii au fost mai departe de
„eliberatori” ºi au ajuns naþiuni elitare, iar pe americani sã-i lãsãm în
pace, cã ei au altã istorie, ei sunt reprezentanþii cei mai harnici, deºtepþi
ºi cinstiþi ai tuturor popoarelor din lume, care au emigrat în numãr de
peste 100 mln. de sub diferite regimuri din lumea veche ºi au format o
naþiune nouã ºi un stat de drept. Deci, sã lãsãm istoria în pace, cã dãm
în gropi ºi ne facem de râs.
Mai gravã ºi mai reacþionarã e afirmaþia cã numai primitivismul poate
promova ideea „Suntem români ºi punctum”. Acest primitivism „ºi punc-
tum”, furat de la Eminescu ºi scos în stradã. Pardon, dle N. Pâslaru, ai
dat cu oiºtea-n gard ºi cu barda în Dumnezeu. Marele martir ºi geniu al
neamului românesc a strigat în gura mare aceste cuvinte pentru
guvernanþi ºi cei mulþi de pe stradã ºi nu le-a scris pe ascuns într-un
album intim:
Tot ce e perfid ºi lacom, tot fanarul, toþi iloþii.
Toþi se scurserã aicea ºi formeazã patroþii,
Încât fonfii ºi flecarii, gãgãuþii ºi guºatii,

– 443 –
 Bâlbâiþi cu gura strâmbã sunt stãpânii astei naþii!”.
(Scrisoarea III, M. Eminescu)
„De la Nistru pân’ la Tisa / Tot românul plânsu-mi-sa / Cã nu mai
poate strãbate / De-atâta strãinãtate...” Iatã cum vã rãspunde Eminescu
peste un secol ºi ceva în renumita sa „Doina” la încercare de a denigra
naþia românã, a o trece sub tãcere, a ne tot închina în faþa strãinilor ºi a
încerca din nou ca în anii ’70-80 sã „fãurim” o „naþiune politicã unicã”.
În Þãrile Baltice ºi în Transcaucazia popoarele vorbeau în limba lor,
scriau cu alfabetul lor, învãþau istoria ºi trecutul lor, se rugau la
Dumnezeul lor, ºi totuºi, au apãrut Fronturi Populare, care au obþinut
independenþa acestor state. Noi însã am fost cei mai împilaþi ºi asupriþi,
am fost lipsiþi complet de demnitate omeneascã, conºtiinþã naþionalã ºi
de aceea peste o jumãtate de milion de þãrani ºi intelectuali s-au adunat
de trei ori la Chiºinãu ºi au cerut limbã, alfabet, drapel, stemã, imn –
toate atribute de suflet, de spirit, ca sã fim în rând cu lumea, iar apariþia
Frontului Popular a fost o necesitate vitalã, o rãbufnire vulcanicã a fiinþei
noastre naþionale, care era pe cale de dispariþie. E un sacrilegiu sã atentezi
la rãscoala robilor, care a dus la eliberarea naþionalã ºi la obþinerea
suveranitãþii ºi independenþei statului moldovenesc, iar rebeliunea
rusofonilor privilegiaþi (13% ocupau 55% din posturile de conducere
din republicã), care au instigat la rãscoalã ºi alte minoritãþi naþionale
(gãgãuzii), la formare de stat, vãmi ºi frontiere, a fost ºi este o
manifestare duºmãnoasã, agresivã, ºovinã pusã la cale de Moscova,
îndreptatã împotriva drepturilor noastre elementare de stãpâni ai acestui
pãmânt. Aºa cã lãsaþi-o mai încet cu critica miºcãrii naþionale de eliberare,
cã puteþi avea mari neplãceri pe plan internaþional de la popoarele din
Africa ºi Asia.
Aºadar, sã ºtiþi, dragi cititori, ºi sã le spuneþi ºi altora cã zestrea cu
bucluc despre care se vorbeºte aici ºi de care se plânge conducerea de
azi ºi-a fãcut-o singur Parlamentul actual sub conducerea dlui P.
Lucinschi, cã problemele mai nerezolvate la timpul lor au devenit greutãþi
mari, gropi adânci, care au fost sãpate pentru alþii, cã în ele au nimerit
autorii (groparii), ca în zicalã, cã bumerangul se întoarce ºi te loveºte în
frunte ºi cã aºa cum ºi-o face omul cu mâna lui, nu i-o face nimeni,
cum îþi aºterni, aºa dormi. Dlor lideri ºi susþinãtori ai lor, implicaþi în
aceste probleme ºi evenimente, tãceþi din gurã, înghiþiþi gãluºca ºi nu
vã mai vãicãraþi, cã-i amoral, necinstit ºi fariseic. Cãutaþi-vã fiecare de
treaba voastrã ºi nu trãiþi de hatârul altora.
N-am vrut sã critic, nici sã laud pe nimeni, sã diminuez sau sã glorific

– 444 –
persoana cuiva în campania electoralã, am vrut sã analizez situaþia din
ultimii ani, activitatea ºi comportamentul conducãtorilor, ca sã culeg
fapte ºi numai fapte, expresia moralitãþii noastre, sã scot din ele o lecþie
de învãþãturã pentru liderii de stat ºi de partide, ca sã ºtie cã nu
întotdeauna limba politicienilor e datã ca sã-ºi ascundã gândul, cã e
mai greu, dar mai demn, sã trãieºti ºi sã munceºti cinstit.
„Literatura ºi arta”, 5 martie 1998
SÃ DESCHIDEM PUÞIN CORTINA...
Editura „Museum” are de gând sã facã o enciclopedie a artiºtilor
plastici din Republica Moldova. ªi iatã cã, prin voia întâmplãrii, am
nimerit la sediul lor ºi am studiat timp de peste 3 luni dosarele celor
aproape 400 de pictori, decedaþi, plecaþi ºi actuali ai acestei organizaþii
de creaþie. În acest rãstimp am fãcut o bancã solidã de informaþii
obiective despre fiecare membru ºi, concomitent, s-a înjghebat ºi un
tablou general al unei numeroase uniuni de creaþie din Republica
Moldova. În prezent ea numãrã peste 280 de membru titulari, inclusiv:
160 – moldoveni, 120 – minoritãþi naþionale (65 – ruºi, 35 – ucraineni,
20 – evrei ºi alte etnii).
Cu toate cã cunosc multe din viaþa uniunilor de creaþie, aparþinând
eu însumi de mulþi ani la Uniunea Cineaºtilor, dar pe parcursul studierii
documentelor am fost ºocat de câteva ori de niºte fenomene, evenimente,
stãri de lucruri prea ieºite din comun, prea anormale, antiumane,
antinaþionale din viaþa acestei organizaþii, situaþii care m-au silit sã pun
mâna pe condei ºi sã înºir cele ce urmeazã.
Adeseori, zile întregi, cercetând dosarele, la rubrica „naþionalitate”
din anchetã, întâlneam mereu specificarea „rus” ºi mã întrebam, voi da
eu oare ºi peste un „moldovean”? La urmã iatã ce tablou am descoperit
în componenþa naþionalã a acestei uniuni de creaþie, pe la mijlocul anilor
’80: în evidenþã erau peste 380 de membri, dintre care 190 – moldoveni,
195 – minoritãþi naþionale, inclusiv 105 – ruºi, 45 – ucraineni, 45 –
evrei ºi alte etnii.
Deci, în Republica Moldova, în anii ’80, pictori bãºtinaºi erau mai
puþini de 50 la sutã. Într-o organizaþie de creaþie, de artã, care porneºte,
se naºte, se inspirã de la istorie, trecut, datini, de la talpa þãrii, ce suge
cu laptele mamei ºi din poveºtile ºi legendele spuse de bunei. De ce
erau o jumãtate sau chiar mai puþin? Tinerii noºtri nu vroiau sã devinã
pictori sau nu aveau talent? Nu.
Cercetând fiºele personale ºi biografiile artiºtilor plastici la capitolul
circulaþia ºi schimbul de domiciliu, totul se clarificã imediat: în anii

– 445 –
’50-’70, începând de la Vladivostok, Habarovsk, Iakutia, Krasnoiarsk,
Altai, continuând cu regiunile de la Ural ºi de pe Volga-Gorki, Perm,
Saratov, Astrahan, Krasnodar ºi cele de la nord – Murmansk,
Arhanghelsk, Leningrad, Pskov, Penza, Smolensc º.a., adicã absolut
din toate regiunile ºi þinuturile Rusiei ºi parþial ale Ucrainei, au curs
încoace ca grãunþele la moarã zugravi de tot felul: ºi talentaþi, ºi – mai
mulþi – mediocri, ºi rataþi.
Cine a iniþiat, încurajat ºi susþinut acest exod spre Basarabia?
Conducerea de vârf a R.S.SM., veneticii-rusofoni ºi mankurþii autohtoni.
De exemplu, Ministerul Culturii îl invitã pe Afrikan Usov tocmai din
reg. Omsk, care activeazã prin anii ’60-’70 ca pictor-ºef la Primãria din
Chiºinãu, pictor-ºef la „Meºter-Faur” (una din cele mai naþionale
întreprinderi), membru al colegiului de experþi al Ministerului, special-
ist-organizator de expoziþii în republicã ºi peste hotare. În anii ’70-’80,
când în republicã erau mulþi specialiºti tineri bãºtinaºi, acelaºi Minister,
unde lucrau rusofoni, invitã la câteva teatre din Chiºinãu ºi Tiraspol
pictori-scenografi de la alte teatre din fundul Rusiei. Sã te cruceºti, nu
alta. Sã imporþi ceea ce ai pânã peste cap? De ce? E clar: sã fii strivit,
potopit. ªi dacã autoritãþile aduceau ceea ce nu ne trebuia, de ce sã nu
se cheme ei înde ei, unul pe altul? Ceea ce s-a ºi fãcut. ªi de la
Vladivostok pânã la Nistru au tot venit.
Puhoiul acesta a fost o adevãratã invazie în Republica Moldova, ca
cea a tãtaro-mongolilor din evul mediu, dar cu deosebirea cã aceia au
venit ºi s-au dus, iar aceºtia au venit, au pus mâna pe conducere ºi s-au
fãcut stãpâni, iar stãpânii – slugi. În nici o fostã republicã sovieticã n-
au avut loc astfel de invazii.
Rãsfoind ºi studiind mai departe aceste dosare, n-am putut sã nu
dau atenþie numelor conducãtorilor care semnau tot felul de documente:
hotãrâri, extrase din procese-verbale, scrisori, caracteristici, demersuri
etc., ºi care au dirijat aceastã organizaþie din anii ’40 pânã în ’80.
Preºedinþi au fost:
A. Vasiliev din reg. Samarkand, un pictor mediocru, L. Grigoraºenko
din or. Kotovski, reg. Odesa, V. Obuh din reg. Leningrad etc. Secretari
de partid: M. Burea din reg. Harkov, I. ªibaev din reg. Gorki (tot ei ºi
ºefi de sindicate prin rotaþie), E. Merega din Vladivostok (cu multe
mandate), un pictor submediocru, de duzinã, care a tras mulþi ani sforile
în aceastã organizaþie, hotãrând cu ceilalþi ºefi cine sã plece peste hotare,
în cãlãtorii de creaþie, cine sã fie propus pentru titluri onorifice, pentru
decorare; pictor care dãdea recomandãri de intrare în uniune oamenilor
de teapa lui, placatiºti care „demascau” imperialismul american –

– 446 –
„jandarmul lumii”, cântau Uniunea Sovieticã – „bastionul pãcii”, chemau
poporul sã dea patriei mai multã pâine, struguri, tutun, lapte, carne º.a.,
adicã susþinea agitatorii ºi propagandiºtii, care nu aveau nimic în comun
cu arta. El, ca grafician, se specializase în zugrãvirea cãciulilor
moldoveneºti, numai cã le fãcea atât de þuguiate ºi ascuþite, cã te puteai
sparge în ele, iar vrabia, zburând, îºi putea tãia pieptul.
Cu toate cã doi din ºefii de mai sus îºi ziceau „moldoveni” – L. Cri-
goraºenco, care în ultimele anchete se scria „rus”, ºi I. Bogdesco, pictor
talentat, care a fãcut mult pentru literatura clasicã românã, - atmosfera
de la Uniune era plinã de suspiciune, calomnii, persecuþii ºi ameninþãri,
era tensionatã ºi sufocantã ca o camerã de gaze.
Documentele aratã cã zeci de pictori, majoritatea absolutã autohtoni,
au fost admonestaþi, pedepsiþi aspru, expulzaþi chiar din Uniune pe mulþi
ani pentru, chipurile, „comportare necuviincioasã”, insulte la adresa
unor ºefi ºi al unor membri din Comitetul de conducere: L. Caþ (Cezza)
– exclus, Gh. Munteanu – mustrare asprã la biroul C.C. al P.C.M. ºi
exclus din Uniune, V. Toma – mustrare asprã, V. Zâmbrea – de douã
ori împiedicat sã intre în Uniune, ameninþat de Merega, Pikunov, Obuh,
ªibaev, ªirokorad cu expulzarea din serviciu de la Fondul Artiºtilor
Plastici pentru propagandã antisovieticã; Z. Polingher – exclus nemotivat
ºi reprimit peste 20 de ani; A. Modval – exclus, apoi reabilitat ºi restabilit;
M. Grecu – de patru ori discutat în anii ’50 ºi ’60 cu aplicarea unor
mustrãri – ºi mulþi alþii.
Mã întreb: poate oare un om normal sã tacã trãind într-o astfel de
dubã sufocantã? Fie el chiar flegmatic, apatic din fire. Dar dacã e
impulsiv, sanguin, curajos? Explodeazã. Pentru cã în dosul paravanului
de „comportare necuviincioasã” se ascundea protestul, revolta împotriva
politicii de umilire a demnitãþii omeneºti ºi de jignire a mândriei
naþionale, care uneori rãbufnea. Se practicau ºi în celelalte uniuni de
creaþie pe acele timpuri muºtruluieli, mustrãri ºi pedepse, majoritatea
dictate de sus, dar aici s-a bãtut recordul, graþie soldãþionismului de
care a dat dovadã conducerea înstrãinaþilor de neam ºi de þarã.
În procesul de examinare a documentelor am mai dat peste niºte
chestii ciudate, inexplicabile, când unii pictori basarabeni de vârstã
înaintatã, fãcând ºcoli medii speciale la Chiºinãu, apoi superioare la
Iaºi, Bucureºti, Bruxelles sau Paris, au intrat imediat dupã rãzboi,
începând-o din nou, de la abecedar, la ªcoala Republicanã de Arte
Plastice „I. Repin” sã înveþe carte, Doamne mã iartã, cu excepþii, la
niºte lectori veniþi de pe aiurea, cu studii îndoielnice de la un „tehnikum”
regional. Cine-i silea sã facã aºa ceva? Cine i-a umilit într-atâta? Ce

– 447 –
aroganþã, câtã absurditate e sã desconsideri, sã ignori în aºa mãsurã
niºte ºcoli renumite.
Astfel s-a creat în sufletele autohtonilor un sentiment de inferioritate,
de nesiguranþã. Zilnic la Uniune vin oameni, mulþi din ei din cauza
unuia vorbesc ruseºte. Când intervii ºi vorbeºti româneºte, ei se opresc,
se uitã în jur cu puþinã suspiciune ºi teamã, se mirã, apoi se bucurã cã,
în sfârºit, se poate vorbi liber în limba lor maternã. Într-o zi o doamnã,
cãreia la o întrebare i-am rãspuns româneºte, s-a mirat ºi a exclamat:
„Doamne, nici nu-mi închipuiam cã aici pot vorbi liber în limba mea”.
Ajungând la litera „R” în munca de studiere a documentelor, în
dosarul lui N. Rurac, actualul preºedinte al Uniunii, am dat peste un
articol intitulat „Risuite tolko... po-rumânski!” de N. Tornea, publicat
la 20.XII.1996, în „Kiºiniovskie novosti”, articol care m-a ºocat complet
ºi a umplut paharul rãbdãrii.
Articolul ºocheazã ºi revoltã pentru cã, mai întâi, e scris de un om
de creaþie ºi nu de un „cinovnic” venetic, dacã, bineînþeles, dna N.
Tornea nu e ascundea în dosul unui pseudonim. În rândul al doilea, e
scris dupã ºase ani de independenþã a R.M., timp în care ºi cei mai
încuiaþi la minte indivizi ar fi putut învãþa câteva sute de cuvinte din
„limba de stat”, ca s-o înþeleagã, cel puþin, nu s-o vorbeascã, dacã ne-
ar fi considerat oameni egali cu ei ºi ar fi stimat acest popor cu un trecut
ºi o istorie de peste 2000 de ani.
Autorul vorbeºte impertinent ºi agresiv despre articolul 10 din statutul
Uniunii Artiºtilor Plastici, adoptat la ultimul congres extraordinar din
octombrie 1996, în care, printre altele, se spune cã cetãþeanul care doreºte
sã intre în Uniune, sã devinã candidat sau membru al ei, trebuie sã
cunoascã ºi limba de stat, numind aceastã formulã ca introdusã pe
ascuns, ºmechereºte, hoþeºte în statut de noua conducere a Uniunii, ºi
se nãpusteºte asupra noului preºedinte, N. Rurac, ºi a vicepreºedintelui,
M. Jomir, ca iniþiatori ºi susþinãtori ai acestei condiþii, chipurile
„discriminatorii” pentru rusofoni, articol ce ºtirbeºte drepturile
minoritãþilor naþionale.
Vedeþi, de ce „crimã” învinuieºte autorul articolului noua conducere
ºi noul statut al Uniunii? Dar, de ce dna N. Tornea nu se indigneazã de
faptul cã timp de peste 40 de ani de „eliberare” în Uniunea Pictorilor, la
un moment dat, bãºtinaºii erau mai puþini de jumãtate, adicã minoritari;
limba românã a fost izgonitã din casã, în locul cãreia ca limbã de stat,
chiar contra prevederilor constituþiilor staliniste ºi brejneviste, a fost
întronatã cea rusã; cã rusofonii erau privilegiaþi în toate, altfel n-ar fi
venit ºi rãmas aici, iar bãºtinaºii discriminaþi în toate?

– 448 –
 Una din ultimele hotãrâri ale P.C.U.S. ºi ale Guvernului sovietic de
la începutul anilor ’90, în scopul de a salva soarta Imperiului Sovietic,
a fost de a introduce în viaþa politicã ºi socialã a tuturor republicilor
sovietice „bilingvismul”, adicã toþi cetãþenii sã cunoascã douã limbi –
ºi bãºtinaºii, ºi minoritãþile. Noi cunoaºtem a doua limbã de peste 40 de
ani, cu toate cã nu suntem obligaþi. Voi de ce nu respectaþi aceastã
hotãrâre, aceastã normã de convieþuire?
Asta-i, domnilor! Nu vreþi sã fiþi egali cu bãºtinaºii, sã le cunoaºteþi
limba, istoria, cultura, sã participaþi la viaþa social-politicã ºi la
conducerea statului, ca ruºii din toate celelalte foste republici sovietice.
În articolul dnei Tornea câþiva pictori ºi un critic de artã: L. Nikitin,
M. Statnâi, D. Golþov ºi A. Colâbneac, condamnã art. 10 din Statut,
aducând „argumente” din viaþa unor personalitãþi celebre; care au trãit
în alte þãri, ca El Greco în Spania, ungurul A. Durer în Germania,
flamandul Van Dyck în Anglia, spaniolul Picasso în Franþa, armenii
Aivazovski ºi Levitan în Rusia ºi, mai adaug de la mine – E. Hemingway
în Cuba ºi Spania, românii N. Mi-lescu-Spãtaru, P. Movilã ºi D. Cantemir
în Rusia ºi Ucraina º.a. Pãi, acest argument e un bumerang, domnilor,
pentru cã toate aceste personalitãþi au învãþat ºi ºtiau foarte bine limba,
istoria ºi cultura acelor þãri, în care au nimerit, ºi n-au pretins de la cei
din jurul lor, ca cei de azi de la noi, sã le vorbeascã limba, n-au cãutat
privilegii, n-au fost aroganþi, pentru cã au fost oameni bine crescuþi,
culþi ºi civilizaþi.
ªi dacã poziþia primilor trei din cei de mai sus mai poate fi înþeleasã
cã sun ruºi ºi liber-cugetãtori, apoi ºocheazã extraordinar declaraþia
dlui A. Colâbneac, ministru adjunct al culturii, membru al Guvernului,
care se exprimã cel mai dur ºi categoric ºi care în loc sã susþinã limba
oficialã ce trebuie sã fie respectatã, învãþatã ºi aplicatã, el considerã
noul statut ºi congresul Uniunii Pictorilor drept o afacere murdarã.
În articol existã ºi pãreri opuse. De exemplu, pictorul E. Oseredciuk
considerã, ca o condiþie sine qua non, cã tinerii talentaþi, care vor sã
intre în Uniune, trebuie sã cunoascã limba de stat mãcar elementar. E
firesc, raþional ºi logic. O lege cu privire la limba de stat ºi funcþionarea
ei mai conciliatoare ºi mai indulgentã ca la noi nu întâlneºti în nici o
fostã republicã sovieticã.
Anul trecut Riga ºi Kievul au revãzut legile cu privire la limba de
stat ºi au decis ca în toate domeniile vieþii sã fie folositã numai limba
oficialã, iar funcþionarii care încalcã aceste prevederi sã fie pedepsiþi
pânã la destituirea din funcþii. Fiecare þarã adoptã legi ºi ia mãsuri
necesare pentru a-ºi apãra fiinþa, existenþa. De ce n-am face-o ºi noi?

– 449 –
De ce nu avem dreptul sã ne apãrãm limba – esenþa naþiunii noastre?
„Nu putem învãþa altã limbã”, zic unii bãtrâni. Oare în 6-7 ani nu s-
au putut învãþa câteva sute de cuvinte? În ºcoala medie se predã, cu
bani de la buget, n-o învaþã; în cea superioarã se predã, finanþatã de
stat, n-o învaþã; la întreprinderi ºi instituþii sunt organizate cursuri de
studiere a limbii pe gratis, cu bani de la buget, n-o învaþã. De ce în 2-3
luni, pentru 400-500 de dolari, mulþi învaþã limba englezã ºi o ºterg de
aici? Ce-i asta, domnilor? Impotenþã, sfidare sau batjocurã faþã de noi?
La urmã autorul articolului îºi mai permite sã mai dea o loviturã ºi
sub centurã, învinuindu-l pe dl N. Rurac cã e filolog ºi cã nu are studii
speciale. Doamnã, sunt pictori care au numai studii medii ºi tehnice, nu
umanistice. A fi filolog nu e cea mai mare tragedie. Se înþelege cã ar fi
bine ca toþi pictorii sã aibã Academia de Arte Frumoase de la Bucureºti,
Sankt-Petersburg, Brucellex sau Paris. Dar, mã rog...
Iar teama cã la Uniune vor veni tineri talentaþi ºi nu vor fi admiºi ca
membri din cauzatã cã nu cunosc limba românã e un moft, o cazuisticã.
Cunoaºterea limbii de stat se cere de la cei tineri, e o condiþie ca s-o
înveþe. Dacã ºtiþi vreun pictor talentat de vârstã înaintatã care nu poate
învãþa „pe gratis” o altã limbã, afarã de cea englezã, pe bani grei, aduceþi-
l la Uniune ºi va deveni membru titular. Dã, Doamne, cât mai mulþi
pictori talentaþi, au loc toþi în Uniune.
Referitor la pictorii plecaþii din republicã, emigranþi, autorul iar dã
cu oiºtea-n gard. Cauzele sunt diferite ºi în nici un caz naþionalismul.
Peste 20 de ruºi ºi ucraineni au plecat fiindcã nu le-a plãcut independenþa
R.M., ei vroiau sã rãmânem o „gubernie ruseascã”; 17 evrei au plecat
în patria lor, la „pãmântul fãgãduinþei”, pânã ºi dupã declararea
independenþei 10 „moldoveni” au plecat din cauza atrofierii conºtiinþei
naþionale, a situaþiei familiale etc.
În articolul din ziar e multã dezinformare, e mult ºantaj ºi fariseism.
Iatã ce tablouri triste apar, când încerci sã deschizi cortina de pe
faþada instituþiilor, organizaþiilor ºi întreprinderilor noastr.
Toate pãcatele indicate mai sus se pot repeta, mai atenuat ºi voalat,
malaxorul de decimare a naþiunii noastre se poate reîntoarce, mizeria
materialã ºi spiritualã se pot agrava, dacã ne va conduce din nou stânga
comunistã, dacã nu ne vom trezi, deºtepta ºi dezmetici odatã ºi odatã,
cã numai democraþii ne pot scoate din mocirlã ºi mizerie, ca în Cehia,
Ungaria, România, Bulgaria ºi Þãrile Baltice.
Lucrurile acum în Uniune se aplaneazã, activitatea noii conduceri
se intensificã, apare o revistã bunã – „Ars longa”, într-un termen scurt
s-a fãcut mult, dar ºi multe mai sunt de fãcut. Recenta adunare generalã

– 450 –
a pictorilor a confirmat cele de mai sus, dar a scos în vileag neajunsuri
ºi greºeli, tendinþe distructive ºi obstrucþioniste. E nevoie ca forþele
sãnãtoase ºi cinstite sã se uneascã ºi sã susþinã noua conducere, ca
Uniunea sã poatã activa normal.
Am cules date multe ºi preþioase despre membrii uniunii, despre
activitatea ºi operele lor, organizaþie cu mulþi pictori ºi sculptori în vârstã
ºi tineri talentaþi, unde lucreazã oameni simpatici, sociabili, muncitori
ºi profesioniºti. Restul informaþiilor le aºteptãm, sumar, de la pictori
conform celor câteva întrebãri din ancheta noastrã, informaþii, care pot
sta la baza unei posibile Enciclopedii a artiºtilor plastici din R.M. Dacã
vom gãsi sponsori. Sã sperãm.
„Literatura ºi arta”, 9 aprilie 1998
RÃTÃCIÞI SAU FARISEI?
Vã imaginaþi ce se întâmplã cu sutele ºi miile de naufragiaþi când se
scufundã un vapor? Ei trebuie sã pãrãseascã nava, altfel pot fi înghiþiþi
de vâltoare. Acuma închipuiþi-vã ce se întâmplã cu popoarele ºi þãrile
vasale sau ocupate când se prãbuºeºte un imperiu ca cel rusesc sau
sovietic? Toate cele 14 republici unionale, „strâns unite în jurul C.C. al
P.C.U.S.”, au fugit din acest „rai” ca dracul de tãmâie.
Timp de aproape 50 de ani circa 25 de milioane de ruºi fugiþi din
Rusia ºi cei special trimiºi de Guvernul sovietic în fostele republici
unionale pentru a deznaþionaliza ºi rusifica populaþia autohtonã ºi pentru
a stabili o nouã ordine social-economicã comunistã, mai ales, la noi, în
Republica Moldova, s-au aranjat excent în oraºe, pe care ni le-au furat,
au pus mâna pe circa 55% din posturile-cheie de conducere în economia
ºi cultura republicii ºi ºi-au creat niºte privilegii ca adevãraþi stãpâni ºi
„fraþi mai mari eliberatori” ai acestui pãmânt, ca nicãieri în altã parte.
În acest rãstimp ei au educat o pãturã impunãtoare de rãtãciþi, vânduþi,
mankurtizaþi ºi rusificaþi, duºmani ai neamului românesc, slugi
credincioase, cozi de topor, coloana a cincea, baza lor socialã de domnie
de lungã duratã în Republica Moldova. Ei sunt sprijinul ºi mâna dreaptã
în toate acþiunile ocupanþilor.
ªi de fiecare datã când Imperiul Sovietic sau o epavã de-a lui se mai
zvârcoleºte în chinurile morþii, rusofonii împreunã cu mankurþii, cu
minoritãþile naþionale, pe care veneticii le instigã deschis la rebeliune
contra bãºtinaºilor, sar solidari sã-l apere, sã-ºi salveze privilegiile, ºi
nu drepturile egale cu cele ale bãºtinaºilor, cum trâmbiþeazã ei peste
tot. Ei sunt pentru Protocolul adiþional secret Molotov-Ribbentrop ºi au
votat pe ascuns ºi deschis pentru menþinerea Imperiului Sovietic,

– 451 –
„imperiul rãului”, cum l-a numit Reagan, preºedintele S.U.A., ei au
susþinut deschis puciul de la Moscova împotriva guvernului democratic
ºi au votat pentru un preºedinte prosovietic ºi prorus, pentru o
Constituþie ºi un Cod funciar antinaþional ºi antidemocratic; împotriva
adevãrului istoric ºi ºtiinþific ºi pentru fundamentalismul moldovenesc,
bazat pe fals ºi minciunã, instrument eficace de mankurtizare a românilor
basarabeni; ei voteazã împotriva reformei economice radicale de
transformare a proprietãþii statului ºi a celei colective, falimentare, în
proprietate privatã, împotriva transformãrii iobagilor în stãpâni ai þãrii;
voteazã pentru programul comuniºtilor de restabilire a dictaturii ºi
totalitarismului sovietic, pentru transportarea liberã din Rusia spre Bul-
garia ºi înapoi pe teritoriul R.M., suverane ºi independente, a
combustibilului nuclear ºi a reziduurilor radioactive. Ei sunt gata sã
salveze orice epavã a fostului Imperiu Sovietic, care i-a þinut ca pe
palmã ºi i-a hrãnit bine.
Recent, la 18 august, TVM anunþã ºi prezintã o conferinþã de presã a
unui grup de reprezentanþi de stânga, de diferite culori, în persoana dlor
Senic (socialist), Cecoi (comunist), Popuºoi (agrarian) º.a., care au mai
„nãscut” o organizaþie obºteascã, nonguvernamentalã, de luptã împotriva
Mitropoliei Basarabiei ºi de susþinere a Mitropoliei Moldovei a lui
Vladimir. Ca sã vedeþi, ei, foºti ºi actuali comuniºti, foºti atei, duºmani
inveteraþi ai bisericii din Republica Moldova, fie ºi bisericã, dar vasalã
patriarhiei ruse, au sãrit toþi ca unul sã salveze mãcar aceastã epavã a
Imperiului Rus, sã ne þinã ºi mai departe sub oblãduirea patriarhului Alexei,
sub cizma muscalului. Ei sunt gata sã se pupe ºi cu satana, dacã aceasta
e ruseascã. A mai apãrut o coloanã a cincea, de „credincioºi fanatici”, de
apãrãtori ai bisericii „moldoveneºti” ºi duºmani ai neamului românesc,
care nu poate dormi de dragul credincioºilor moldoveni, cum se exprimã
dl Popuºoi. Îi apãrã de cine?
Sumar, ce zice istoria? Pânã în 1812, anul ocupãrii Basarabiei de
cãtre Rusia þaristã, chiar ºi în Transnistria a existat din vechime o singurã
Mitropolie a Proilaviei cu sediul la Huºi, Galaþi, Brãila, care se supunea
Patriarhiei de la Constantinopol. Cu ruºii ºi cu ucrainenii n-am avut
nimic în comun pe linie administrativã, n-am fost nici domni, nici vasali.
Deci, vorba lor „iz pockon vecov” („din vecii vecilor”), aruncatã la
fiece pas, ºi în cazul de faþã e o minciunã. Tot aºa e o minciunã cã noi,
românii basarabeni, suntem creºtini ca ºi slavii. Noi suntem creºtini de
2000 de ani de la ocuparea Daciei de cãtre romani, pe când slavii s-au
creºtinat cu 1000 de ani în urmã, fiind botezaþi în apele Niprului la
Kiev de cãtre cneazul Vladimir.

– 452 –
 Dupã 1812, în decurs de 105, din cei 10 mitropoliþi, numiþi în
Basarabia de cãtre patriarhia moscovitã, afarã de primul ºi unicul,
Bãnulescu-Bodoni, 9 au fost ruºi, care nu ne cunoºteau limba ºi istoria
ºi au silit un întreg popor sã vorbeascã în limba lor. Poftim, eliberare,
progres, democraþie, dlor Senic, Cecoi, Popuºoi etc.
În a doua jumãtate a secolului trecut limba românã a fost izgonitã ºi
din bisericã dupã ce a fost interzisã în prima jumãtate în instituþiile de
stat ºi cele obºteºti, apoi excomunicate ºi din ºcoli. Deci, ºase zile pe
sãptãmânã copiii erau obligaþi sã înveþe numai în limba rusã, maturii în
instituþiile de stat ºi cele obºteºti sã vorbeascã tot aºa, iar duminica, în
ziua a ºaptea, ºi mici, ºi mari trebuiau sã asculte slujba religioasã în
biserici tot în limba rusã, de aceea ºi frecvenþa, dupã cum mãrturisesc
documentele, era micã. Din amvon, permanent, clerul cerea de la
credincioºi sã-l cinsteascã pe þar ºi þarinã, pe patriarhul de la Moscova
ºi pe mitropoliþii din Chiºinãu. Poftim educaþie!
Biserica ºi clerul rus au promovat în Basarabia, peste un secol, o
politicã expansionistã mai reacþionarã ºi mai duºmãnoasã decât
administraþia oficialã, ea a jucat un rol de servitor fidel al þarismului în
teritoriile ocupate în misiunea de deznaþionalizare ºi rusificare a
populaþiei bãºtinaºe. Cum interpretaþi Dvs., duºmani ai Mitropoliei
Basarabiei, actul de înalt devotament faþã de guvernul þarist al
mitropolitului Petru Lebedev în anii ’70, care a strâns literatura religioasã
în limba românã din bisericile ºi mãnãstirile din Basarabia ºi a fãcut
focul cu ea, încãlzind mitropolia din Chiºinãu o iarnã întreagã? E mai
ceva ca arderea unei machete de istorie falsã a R.S.S.M. de cãtre studenþi
în timpul unei greve acum doi ani în Piaþa Marii adunãri Naþionale,
istorie în care se vorbea despre eliberare, progres ºi prietenie. Dlor literaþi
ºi savanþi, de ce aceste fapte nu sunt incluse în manualele de Istorie a
Moldovei, ca sã le cunoascã ºi moºii, ºi mãtuºile noastre credincioase?
Nu vi se pare cã v-aþi rãtãcit cu totul ºi aþi încurcat fratele cu duºmanul?
Dupã unirea Basarabiei cu România biserica a funcþionat aici în limba
românã, limba majoritãþii populaþiei bãºtinaºe, literatura religioasã se
edita în aceeaºi limbã. În anii ’20 de la Universitatea „Al. I. Cuza” din
Iaºi la Chiºinãu a fost transferatã mai întâi Facultatea de Teologie, care,
pe baza liceelor seminariale a pregãtit sute de preoþi cãrturari, buni
cunoscãtori de istorie ºi filozofie, limbi strãine, muzicã, doctrine
religioase ºi, desigur, materii de specialitate; s-au deschis licee
seminariale în multe centre judeþene, s-au înãlþat multe lãcaºuri sfinte
º.a. ªi astea se cheamã în Istoria R.S.S.M. „ocupaþie ºi asuprire
româneascã”.

– 453 –
 Ce-a urmat dupã anul 1944, în perioada de ocupaþie sovieticã
ruseascã în acest domeniu, ºtie toatã lumea ºi, probabil, ºi domnii de
mai sus. Majoritatea preoþilor care nu s-au refugiat în România au fost
deportaþi ºi exterminaþi, sute de biserici ºi mãnãstiri au fost distruse,
restul – închise ºi transformate în sãli de dans, sport, magazii, depozite
de chimicale, gropi de gunoi etc.
Biserica noastrã naþionalã a dispãrut, ea nu a putut sã ne apere neamul,
trecutul, istoria, fiinþa noastrã ca Biserica Catolicã în Polonia,
Cehoslovacia, Þãrile Baltice, Ungaria ºi alte þãri ocupate de U.R.S.S.
Nici aceste crime împotriva bisericii noastre naþionale nu sunt incluse
în manualele de istorie, ca sã le ºtie ºi mãtuºa Mãrioara, ºi moº Gheorghe.
În schimb, am fost hrãniþi din gros cu „eliberãri”, democraþie sovieticã,
„ajutor frãþesc dezinteresat” ºi alte gogoaºe.
Mitropolia de azi a Moldovei e vasalã patriarhiei ruse, a unei þãri ºi
naþiuni strãine. O absurditate, întâlnitã numai la noi. Bisericile ruseºti
din alte þãri au episcopi ºi alþi prelaþi ruºi, numiþi de Patriarhia din Rusia,
bisericile catolice din lume sunt conduse de reprezentanþi ai
comunitãþilor naþionale respective, numiþi de papa de la Roma, º.a.m.d.,
pentru cã aºa cer canoanele ºi legile bisericeºti, ele nu recunosc graniþe
statale ºi respectã interesele naþionale. La noi, însã, Biserica Ortodoxã
Românã, care existã de multe decenii ºi slujeºte pe basarabenii de
naþionalitate românã, în loc sã aparþinã ºi sã fie dirijatã de Patriarhia
Românã de la Bucureºti, este supusã, ca într-o gubernie ruseascã, unui
for bisericesc dintr-un stat ºi o naþiune strãinã, rusã, care ne-a ocupat
timp îndelungat, ne-a rusificat ºi ne-a þinut într-o stare economicã ºi
spiritualã înapoiatã faþã de Occident, a sãvârºit numeroase crime
împotriva bãºtinaºilor, exterminând o jumãtate de milion de oameni.
Cu toate acestea, nu demult guvernul lui Sangheli recunoºtea ºi
legaliza mitropolia lui Vladimir, nelegalã, conform canoanelor bisericeºti,
vândutã Moscovei, ºi respingea înregistrarea Mitropoliei noastre
tradiþionale, legale, a Basarabiei, care a existat peste o jumãtate de secol.
O situaþie absurdã, la care trebuie sã mai adãugãm consecinþele
deplorabile ºi catastrofale, când aproape 75% din personalul bisericesc
al Mitropoliei Moldovei îl constituie oamenii analfabeþi, inculþi, foºti
aventurieri, miliþieni, afaceriºti, persoane fãrã nici o pregãtire, care se
pot menþine la suprafaþã numai datoritã statu-quo-ului de supunere a
Moscovei. În caz contrar ei trebuie sã zboare ºi în locul lor sã vinã
oameni competenþi, cinstiþi, muncitori.
Oare stimaþii domni de mai sus nici aceste legi elementare de
administrare ºi dirijare a unei biserici nu le cunosc? ªi nici de indicaþiile

– 454 –
insistente ale Consiliului Europei de a soluþiona problema Mitropoliei
Basarabiei, n-au auzit? Cred cã da, dar se prefac, preferã minciuna,
fariseismul.
Aºadar, dlor foºti ºi actuali deputaþi, lideri de partide politice,
dregãtori ºi savanþi rãtãciþi, strãduinþele ºi eforturile de a „naºte” încã o
organizaþie antinaþionalã, rusofilã, demascã încã o datã intenþiile ºi
scopurile dvs. adevãrate de a þine ºi mai departe sub cizma muscalului,
sub papucul Moscovei, fie ºi pe calea bisericii, aceastã bucatã de pãmânt
românesc, Basarabia. Exact cum aþi procedat în Transnistria pânã la
Bug cu cele peste 200 de sate mari, cu o populaþie de peste 800 mii de
moldoveni, pe care, pânã la urmã, i-aþi distrus ca naþiune, recurgând ºi
folosind cele mai perfide mijloace machiavelice. În togã de îngeri
pãzitori, de data aceasta, apãraþi, chipurile, biserica ºi religia
basarabenilor, pe care aþi scuipat cândva, nu de adevãratul duºman,
Imperiul Rus, ci de la þara ºi naþiunea de care Hitler ºi Stalin ne-a
înstrãinat cu forþa, de România.
„Literatura ºi arta”, 10 septembrie 1998
O CUVÂNTARE NEROSTITÃ
La 23 ianuarie 1998 a avut loc Congresul VIII al Uniunii Cineaºtilor
din Moldova. Raportul de dare de seamã al prezidiului, prezentat de
Anatol Codru, preºedintele U.C., a fost analitic, cuprinzãtor ºi a reflectat
în mod obiectiv activitatea susþinutã, eficace, a fostei conduceri. Printre
primii vorbitori a fost V. Pascaru, care a propus abordarea ºi soluþionarea
imediatã a unei noi probleme, neincluse în ordinea de zi a congresului
– restabilirea drepturilor de membru al U.C. dlui I. Iordanov, fost
preºedinte al Comitetului pentru cinematografie al R.S.SM., ca membru
al U.C. Prezidiul a ezitat, s-a fâstâcit. Am insistat ca problema, apãrutã
instantaneu, sã fie inclusã la „Diverse”. S-a acceptat.
Prima jumãtate a lucrãrilor congresului s-a desfãºurat în mod nor-
mal. A doua jumãtate, dupã 4-5 ore de ºedinþã, a început sã se
transforme în harababurã. Se vorbea de la trei microfoane, câþiva „eroi”
umblau prin salã ºi îºi impuneau punctul de vedere, încãlcând fla-
grant regulile procedurale ºi Statutul Uniunii. Se þipa, se cerea ca totul
sã fie revãzut, rãsturnat, ca alegerile organelor de conducere sã se
facã prin vot deschis, s-au spus ºi alte inepþii. Sala obosise, era
enervatã, agresivã. Prezidiul pierduse controlul asupra situaþiei.
În acest haos, când toþi þipau ºi nimeni nu asculta, a fost ridicatã
din nou problema apãrutã la începutul ºedinþei. I se oferi cuvântul
d l u i

– 455 –
I. Iordanov, care a spus, cã douã comisii, care au fãcut un control
minuþios la mijlocul anilor ’80, n-au gãsit nimic grav ºi condamnabil
în activitatea lui de ministru, cã a fost pedepsit pe nedrept de
conducerea de vârf a republicii (Smirnov, secretarul II al C.C. al
P.C.M.), eliberat din post ºi exclus din rândurile membrilor U.C. Adicã,
omul afirma cã a suferit pe nedrept ºi a cerut sã fie restabilit. Toate au
fost spuse pe un ton acuzator, pretenþios, de parcã noi toþi am fi fost
vinovaþi. Nu a sunat nici o notã de pocãinþã, de vinã, de scuze în
vorbele lui. Fãrã o discuþie aparte, serioasã, obiectivã, care ar fi dat
posibilitate delegaþilor la Congres sã participe în mod normal la
dezbaterea acestei chestiuni ºi clarificarea ei, prezidiul a pus problema
la vot ºi peste 90 din membri au votat din fugã, fãrã a se gândi, pentru
restabilirea lui I. Iordanov în membri ai U.C. Eu, subsemnatul, am
votat contra.
Oamenii au fost lipsiþi complet de dreptul la opinie, la cuvânt,
problema n-a fost discutatã ºi pregãtitã pentru vot. Deoarece cazul e
foarte grav, voi încerca sã-l expun acum ºi aici cu ajutorul cifrelor,
datelor ºi faptelor, laconic ºi sumar, sã vadã conducerea U.C. ºi colegii
mei ce-au fãcut, încãlcând principiile elementare de democraþie,
nefiind serioºi ºi dând lucrurile peste cap.
La una din primele ºedinþe ale colegiului Comitetului pentru
Cinematografie de la începutul anilor ’70, în urma cãreia am fost
destituit din funcþie ca „necorespunzãtor”, „inapt” (ideologic), fostul
ministru de atunci I. Iordanov a declarat sus ºi tare: „Nimeni nu poate
sã aibã nici o pãrere, în afarã de mine ºi, uneori, directorul studioului.
Eu vã plãtesc bani ca sã faceþi ce vreau eu!...” Martori au fost zeci de
oameni. Realismul socialist ºi comportamentul dictatorial au domnit în
cinematografia moldoveneascã timp de aproape 15 ani, cât dânsul a
condus Comitetul.
A venit la Chiºinãu, ca mulþi alþi funcþionari de la raionala de partid
Orhei, cu „mari specialiºti” ºi oameni de încredere: L. Vlasova, fosta
ºefã de secþie culturã, care citise în viaþa ei doar „Aºa s-a cãlit oþelul” de
N. Ostrovski (cum se exprimase rãposatul A. Conunov, un om foarte
spiritual) ºi pe care I. Iordanov a numit-o membru al colegiului de scenarii
(ochii ºi urechile lui la studio), apoi ºefã a direcþiei de producere a
filmelor a Comitetului;
V. Alexeev, fost ºef al secþiei comerciale Orhei, pe care l-a numit
secretar al Uniunii Cineaºtilor din Moldova (ºi el ochi ºi urechi în
organizaþia de creaþie), ambii devenind „mari scenariºti” de filme
documentare; P. Un-gureanu, director al Asociaþiei „Moldkino”, un om

– 456 –
totalmente agramat ºi fãrã scrupule º.a.
În domeniul politicii cadrelor în acest rãstimp el a trimis la Institutul
de cinematografie ºi la Cursurile superioare scenaristicã, beneficiind
de locurile rezervate de Guvernul U.R.S.S. pentru Moldova, 13 tineri,
printre care era un singur moldovean, M. Poiatã; 5 tineri au fost trimiºi
sã studieze la religie artisticã, toþi alogeni; 20 de tineri – la Institutul de
ingineri de cinema din Leningrad, printre care 5 moldoveni. Iatã ce
cadre de specialiºti trebuiau sã vinã în republicã în viitorul 5-10 ani ºi
ce artã naþionalã aveau sã facã.
Tot cu concursul dlui a fost decapitatã conducerea studioului
„Moldova-Film”, care pânã atunci fãcuse opere de artã cinematograficã
ºi pentru festivaluri unionale ºi internaþionale. Au fost concediaþi L.
Mursa, P. Molo-deanu, A. Matveev, iar în locul lor au fost angajaþi
oameni inculþi, impertinenþi, brutali ca V. Cuniþchi ºi S. Gozdacenco.
Au fost expulzaþi regizorii Em. Loteanu, V. Lâsenko, Gh. Vodã ºi V.
Ioviþã, s-au închis porþile studioului pentru scriitorii ºi scenariºtii V.
Vasilache, S. Saca, A. Strâmbeanu º.a.; majoritatea ºefilor de secþii de
la studio ºi de la comitet erau alolingvi, iar moldovenii (din 700 de
oameni de la studio) constituiau doar 48%. Toatã producþia studioului
se fãcea în limba rusã, inclusiv filmele cu desene animate pentru
grãdiniþele de copii. Iordanov a desfãºurat o activitate deschisã
românofobã, antinaþionalã, de rusificare.
Câþiva ani la rând, feciorul lui, elev la ºcoala medie, scria scenarii
pentru filme documentare, prezentate studioului de S. Gozdacenco,
nediscutate la nici un consiliu, plãtite imediat cu sume maxime (600
ruble actul) ºi lansate în producþie.
Circa 20-25% din scenariile de filme documentare, anual, erau
„scrise” de secretari de „raicomuri”, preºedinþi de „raiispolkomuri”,
ºef de „GAI”, secretari ai organizaþiilor de partid din colhozuri ºi
sovhozuri (Chiºinãu, Orhei, Romaneºti º.a.), de oamenii lui de
încredere. „Scenariile” erau prezentate de S. Gozdacenco într-un singur
exemplar, de obicei, ele reprezentau „Otciotnâi doclad raicoma ili
partcoma colhoza ili sovhoze za 19...”; nici unul din ele n-a fost discutat,
dar toate erau plãtite imediat cu sume maxime ºi lansate în producþie.
Banii statului, alocaþi din buget pentru filme, erau transformaþi de cãtre
ministru în bani de buzunar. Se sãvârºea o adevãratã delapidare a averii
poporului! În timpul unui control la arhivã aceste dosare au dispãrut în
mod misterios.
Scenariile regizorilor profesioniºti ca A. Codru, Vl. Druc, D. Olãrescu
º.a. erau scrise, însã, în 2-3 variante, discutate tot de atâtea ori la sinclituri

– 457 –
mari, cu critici absurde, iar cele ale tinerilor scriitori talentaþi din a doua
jumãtate a anilor ’70 – N. Dabija, V. Dumbrãveanu, D. Ciobanu º.a. –
erau respinse de nenumãrate ori, se cerea sã fie traduse în limba rusã pe
contul autorilor, dar pânã la urmã nici unul nu era aprobat.
Toatã producþia de filme documentare, artistice ºi animate se fãcea
în limba rusã, chiar ºi dupã scenariile scrise în limba moldoveneascã
(„Cocostârcul Chici” pentru cei mici de A. Busuioc”), apoi ca în bãtaie
de joc o parte din ele erau dublate, de mântuialã, ºi în limba
„aborigenilor”. Filmele în limba moldoveneascã, inclusiv cele artistice
dublate, erau vizionate ºi lansate pe ecran de cãtre adjunctul T. Apostol,
preºedintele socotind cã acest lucru îi ºtirea onoarea, iar la studiou
directorul V. Cuniþchi în timpul vizionãrii acestor filme bombãnea mereu
cã sunt fãcute „po-rumânschi”.
Aproape toate filmele documentare, precum ºi cele artistice, erau
întoarse de 2-3 ori la refaceri, remontãri, resonorizãri, pentru cã nu era
chipul lui I. I. Bodiul în ele sau texte din „operele” lui. Se fãceau
mistificãri de cifre, se denatura realitatea ºi se mai întâmplau ºi alte
lucruri absurde. La câte chinuri ºi împilãri au fost supuºi regizorii T.
Bocãnescu, A. Codru, I. Burghiu,
A. Iuriev, A. Buruianã, A. Burlaca º.a., filmele lor „Istoria Moldovei”,
„Codrii”, „Tamara Ciobanu”, „Fluieraº”, „Maria Bieºu”, „ªcoala de
viticulturã” fiind refãcute pânã la tâmpenie!
Erau pedepsiþi crud autorii de filme bune, originale, neordinare. Din
cauza filmelor „Azi seara” ºi „Macaragiþa” ale lui D. Olãrescu, autorului
i s-a interzis prin ordinul directorului V. Cuniþchi sã mai scrie scenarii
un an de zile. Regizorul Vl. Druc a fost lipsit de dreptul de a lucra o
jumãtate de an, subsemnatul – expulzat din Asociaþie, iar filmele erau
tãiate, mutilate ºi reduse la jumãtate.
Se practica cinismul de a înjosi ºi umili demnitatea omeneascã ºi
cea naþionalã a unor oameni talentaþi: scriitorului Vl. Ioviþã, în mod
forþat, i-a fost impus în calitate de coregizor la filmul artistic „Dimitrie
Cantemir” operatorul V. Kalaºnikov, om incompatibil ca limbã, culturã,
psihologie ºi potenþial creator. Iordanov promova în mod iresponsabil
mulþi operatori în rolul de regizori ºi chiar scenariºti, denigrând
profesioniºtii, încurajând agramaþia.
Circa 45 de filme artistice pentru ecran ºi tot atâtea televizate turnate
în rãstimp de aproape 15 ani, sunt în fond, cu foarte mici excepþii,
filme de conjuncturã, de curte, antiestetice, multe – antinaþionale, filme
care au stopat ºi au blocat pentru mulþi ani sau pentru totdeauna
potenþialul ºi procesul de creaþie al multor conducãtori ºi cineaºti-

– 458 –
profesioniºti: Vl. Rusu, V. ªevelov, C. Cozub, L. Mursa, A. Lazarev,
A. Corobceanu, L. Cemortan º.a. Arta cinematograficã naþionalã era
substituitã prin propagandã vulgarã bodiulistã, prin metode barbare de
constrângere ºi pedepsire care au provocat decepþie, deziluzie, stagnare,
degenerare, beþie.
Formarea ºi reformarea permanentã la studio ºi la Comitet a colegiilor
de scenarii din 5-6 oameni, mulþi din ei necompetenþi, necunoscãtori
de limbã, literaturã, culturã ºi istorie naþionalã, devenise o cenzurã
turbatã, care nu lãsa nimic viu, iar majorarea personalului de la 18
oameni în 1970 pânã la 60-70 în anii ’80 – pentru acelaºi volum de
producþie, transformase Comitetul într-un elefant amorf, imobil, extrem
de costisitor ºi conservator. Pentru a filma un metru de peliculã ºi pentru
a-l developa la Leningrad era necesarã aprobarea în scris a Comitetului.
Iatã ce libertãþi, drepturi ºi posibilitãþi de creaþie avea studioul „Moldova-
film”.
În a doua jumãtate a anilor ’80, la zeci de ºedinþe ale consiliilor
redacþionale ºi regizorale au fost discutate ºi analizate circa 10 scenarii
din portofoliul fostului Colegiu de scenarii al studioului, scrise de scribi,
majoritatea din Moscova, pe teme complet strãine de istoria ºi viaþa
contemporanã a Moldovei: rãzboiul de partizani din Bielorusia,
activitatea cercetaºilor (spionilor) sovietici în þãrile Americii Latine
(Argentina ºi Brazilia), construcþia mausoleului „V. I. Lenin” de cãtre
A. ªciusev, rãzboiul din Balcani, „demascarea” politicii diversioniste a
statului Israel de încurajare a emigraþiei evreilor din U.R.S.S. º.a., scenarii
contractate de cãtre direcþia studioului numai la indicaþia ºefului de
Comitet, unele plãtite cu 25%, majoritatea – cu 50%, iar unele chiar ºi
cu 100%, bani risipiþi pe vânt în sumã de cca 50 mii rub., ºtiindu-se din
timp, cã ele nu vor fi lansate în producþie; scenarii, pe care atunci le-am
trecut la rebut ca lipsite de valoare artisticã, suma onorariului respectiv
fiind trecutã la pierderi. Asta a fost o treucã pentru mulþi scribi venetici,
iar cu scriitorii S. Vangheli ºi R. Lungu-Ploaie ceva mai înainte nici nu
s-a stat de vorbã, ofertele lor fiind respinse pentru cã au fost prezentate
în limba moldoveneascã, iar membrii colegiului de scenarii vorbeau
numai în limba lui Ilici.
Sau care a fost rostul deschiderii unui studio teatral (un adevãrat
harem), care consuma cca 100 mii rub. anual din fondurile studioului
„Moldova-film”, - ºi asta o treucã pentru multe actriþe mediocre din
U.R.S.S., care veneau pentru scurt timp aici, se filmau în scene de
masã în rol de statiºti, pentru a obþine avansarea în grad (categorie) ºi
plecau imediat? Cine poate enumera numele a câtorva actori ºi actriþe

– 459 –
tinere, cu renume, care au fost educate ºi instruite la acest studio timp
de peste 5 ani, când s-a cheltuit o jumãtate de milion de rub.? Dacã
aceasta nu-i o aventurã, atunci ce-i aceea aventurã?
ªi, doamne mã iartã, ce mult lãsa de dorit comportarea dlui ministru,
care deseori, supãrat, în faþa unui auditoriu plin de femei, îºi permitea
sã trânteascã „Iob...”, iar ele lãsau capul în jos roºind, dupã care dlui
continua: „Scolico ia budu mucitsea s ãtoi kinostudiei?” („Cât dracu o
sã mã chinui cu acest studio?”). Era în ultimii ani, când omul prinsese
la seu, se sãturase de toate, credea cã l-a apucat pe D-zeu de-un picior
ºi îºi permitea orice. Pierduse simþul realitãþii ºi controlul asupra-ºi. Ce-
i drept, eu, personal nu am fost nici jignit, nici înjurat.
Dupã destituirea din post ºi excluderea din U.C. ar fi trebuit ca omul
sã se mai astâmpere, dar, din pãcate, în 1993 I. Iordanov, V. Pascaru ºi
V. Pelin au minþit TV centralã din Moscova, cum cã firma lor „Codri”,
recent fondatã, este succesoarea Asociaþiei de creaþie ºi producþie „Arta”,
unde se turna, ca multe alte filme, serialul televizat „Codrii” (dupã I. C.
Ciobanu, regizor
V. Pascaru), ºi au încasat de la beneficiar cca 100 mii rub. ale studioului
„Moldova-film”. O adevãratã hoþie la drumul mare! Când clientul a
aflat despre aceastã escrocherie, a rãmas trãsnit. Domnii se dedau ºi la
astfel de activitãþi.
ªi, totuºi, în pofida celor expuse mai sus, trebuie sã recunosc cã dl I.
Ior-danov e un om energic, întreprinzãtor ºi bun organizator – calitãþi
care în alte condiþii sociale ar fi fost benefice, dar în condiþiile dictaturii
ºi totalitarismului au fost extrem de dãunãtoare artei naþionale ºi
poporului nostru.
M-am oprit la câteva acþiuni ºi fapte din activitatea dlui I. Iordanov.
Acum sã încercãm sã potrivim, sã ajustãm activitatea dlui ministru
la cerinþele faþã de membrii uniunii: „Membru al uniunii poate deveni
cineastul, care prin activitatea sa a adus o contribuþie substanþialã la
dezvoltarea artei cinematografice, culturii audiovizuale, la pregãtirea
tinerilor specialiºti, la organizarea întregului proces de dezvoltare a
cinematografiei naþionale...”, adicã, o contribuþie substanþialã la crearea

– 460 –
operelor de artã cinematograficã naþionalã pe banii din sudoarea
poporului nostru. Dragi colegi cineaºti ºi stimaþi cititori, spuneþi, vã
rog, ce gãsiþi comun între activitatea dlui ex-preºedinte ºi opera de artã
naþionalã? Între o camerã de gaze ºi un trandafir? ªi omul se mai plânge
cã a fost pedepsit pe nedrept. ªi, totuºi, a fost restabilit. Un astfel de act
nu s-ar fi putut întâmpla în nici o fostã republicã sovieticã, afarã de
Bielorosia.
În concluzie þin sã subliniez cã la Congresul VIII al cineaºtilor, în
problema de mai sus majoritatea absolutã a dat dovadã de neseriozitate,
lipsã de judecatã, de demnitate omeneascã ºi naþionalã, sãvârºind un
act ruºinos ºi defãimãtor pentru o Uniune de creaþie.
Conducerea tânãrã a Uniunii, ca de altfel ºi a tuturor celorlalte
organizaþii de creaþie, trebuie sã înveþe, sã se pregãteascã serios de a
dirija profesional astfel de manifestãri ca ºedinþele, adunãrile, plenarele,
congresele, care pot da o eficacitate maximã ori pot deveni un haos, în
care membrii Uniunii sunt lipsiþi de drepturile elementare democratice
la opinie ºi la cuvânt ºi se pot adopta decizii greºite, nelegale,
dãunãtoare.
„Literatura ºi arta”, 8 octombrie 1998
CÂT VA MAI TRONA FÃRÃDELEGEA?!
Mã apuc a doua oarã, cãlcându-mi pe inimã, sã abordez aceeaºi
proble-mã – a celor jefuiþi de Concernul „Intercapital”. Anul trecut am
atenþionat în presã opinia publicã ºi, mai ales, guvernanþii din blocul
agrointersocialist. Câteva sute de deponenþi au pichetat de câteva ori
Parlamentul, Preºedinþia, Guvernul. Au avut loc întrevederi între dnii
Moþpan, Lucinschi, Ciubuc ºi liderii asociaþiei noastre. Ni s-a promis în
repetate rânduri cã problema va fi examinatã ºi soluþionatã, dar a venit
campania electoralã ºi totul s-a dus pe apa sâmbetei; unii ºefi au zburat,
iar alþii au uitat de promisiuni ºi de noi, ca de ziua cea de ieri.
Anul acesta am luat-o de la început, am pichetat de câteva ori
Parlamentul, Preºedinþia, Guvernul. Liderii noºtri au fost în audienþã la
dnii Diacov, Lucinschi, Ciubuc. Toþi au promis cã vor analiza cazul
Concernului „Intercapital”. Preºedintele a dat dispoziþii ºefilor de in-
terne, procuraturii etc. sã soluþioneze problema datã pânã în martie a.c.
ºi sã raporteze; dar totul a fost în zadar. Dl. I. Ciubuc, în numele
Guvernului, în faþa a câtorva sute de deponenþi, a promis solemn sã
rezolve pozitiv cererea noastrã, ca apoi peste câteva luni Guvernul sã
adopte o altã decizie (de refuz) din cauza lipsei unei hotãrâri a
Parlamentului care ar permite sã restituie deponenþilor datoriile

– 461 –
Concernului „Intercapital” în sumã de circa 8 milioane lei, adãugând
cã pãgubaºii pot sã dea Guvernul în judecatã.
Dupã mai bine de un an ºi jumãtate de luptã cu organele puterii de
stat, cu guvernanþii de stânga, apoi de centru-dreapta, cu comuniºtii ºi
democraþii, timp în care au decedat peste o sutã de bãtrâni dintre noi,
fãrã a primi mãcar un sfanþ pentru sicrie, o luãm din nou, a treia oarã,
de la început, pentru cã dregãtorii nu vor sã soluþioneze problema ºi sã
adopte o hotãrâre obiectivã, echitabilã. Ei sunt serviþi cu promisiuni,
minciuni, dezinformãri.
Spre deosebire de toate celelalte bãnci comerciale, care au falimentat,
din pãcate, cam multe, aproape o jumãtate din numãrul lor total, fondate
anume pentru asta, Concernul „Intercapital”, dupã cum s-a constatat
deja, fapt confirmat ºi de ministrul justiþiei, dl I. Pãduraru, la o ºedinþã
a Parlamentului din 22.10.98, a dat faliment din cauza reprezentanþilor
Guvernului. Adicã, de vinã e Guvernul, pentru cã e complice în aceastã
afacere frauduloasã.
Din capul locului, în ziua fondãrii „Intercapital”-ului, a avut loc o
înþelegere criminalã între conducerea concernului ºi reprezentanþii
subdiviziunilor guvernamentale. Statul a permis emisia hârtiilor de
valoare (obligaþii) în sumã de cinci milioane lei, având un capital statutar
de numai o sutã de lei. Pentru a ademeni însã cetãþenii ºi a-i înºela, au
„legalizat” un capital statutar de 20 milioane lei (de fapt, o sutã de lei).
O escrocherie fãrã pereche, posibilã numai la noi.
Dupã asta au urmat fãrãdelegile afaceriºtilor concernului ºi ale
funcþionarilor guvernamentali: începând cu luna iunie 1996, comisia
pieþei hârtiilor de valoare face câteva controale ale legislaþiei. Cu toate
astea bãncii i se permite sã emitã în continuare obligaþii ºi sã fure bani
de la oameni. Comisia de mai sus prezintã procuraturii actele reviziei
abia în martie 1997, iar în acest rãstimp de 8 luni concernul emite nelegal
obligaþii ºi mai jefuieºte cetãþenii de încã 2 milioane lei.
Deponenþii aflã câte ceva din aceste maºinaþii ºi se alarmeazã.
Concernul anunþã cã e falimentar, procuratura deschide o anchetã ºi
încep cercetãrile. Dar peste câteva luni totul este oprit. Caras, capul
relelor, a dispãrut, cicã e dat în urmãrire, dar oamenii spun cã l-au
vãzut ºi cã e o ocrotit de poliþie. A avut loc un act care pre limba celor
mulþi se cheamã hoþie ziua în amiaza mare, un caz ieºit din comun,
când oamenii Guvernului legalizeazã deschis niºte hoþi la drumul mare
în loc sã-i tragã la rãspundere.
Pentru ca statul sã restituie banii deponenþilor, cãci e complice ºi e
vinovat de falimentul concernului (mea culpa fiind recunoscutã) ºi

– 462 –
pentru a pedepsi funcþionarii care l-au compromis, Guvernul are nevoie
de o hotãrâre a Parlamentului, dar forul legislativ nu dispune de o
informaþie amplã, obiectivã, exactã a afacerii „Intercapital”, informaþie
pe care trebuie s-o prezinte o comisie guvernamentalã cu câþiva membri
reprezentanþi ai asociaþiei noastre.
Comisia a fost numitã, dar nu a lucrat ºi pânã acum unica informaþie
oficialã prezentatã deputaþilor la 22.10.98 a fost cea a dlui Manole,
adjunctul ministrului de finanþe, informaþie incompletã, neobiectivã ºi
unilateralã. Din cauza dezinformãrii Parlamentul nu a luat nici o hotãrâre.
Între timp câþiva din cei mari ne bruscheazã, cã aºa ne trebuie, dacã
am depus banii la o bancã comercialã ºi nu la una de stat. Celor care
umblã cu astfel de gânduri ºi vorbe aº vrea sã le spun, sã nu se grãbeascã
cu dojenile, cã sunt caraghioºi ºi dau cu oiºtea-n gard. Noi, cei de vârsta
mea, am avut bani la casele de economii ale statului, eu personal
rãmânând cu 5,90 lei, am avut bonuri patrimoniale în valoare de aproape
un milion de unitãþi (52 de ani de muncã la stat) ºi ele au dispãrut fãrã
urmã. Oare douã jefuieli din partea statului nu sunt de ajuns? Aºa cã,
dlor ultrapatrioþi, lãsaþi-o mai încet cu imputãrile. Timpul s-a schimbat.
Banii depuºi la bãncile comerciale contribuie la fel ca ºi cei din
banca statului la redresarea economiei naþionale, pentru cã ei circulã
(ºi nu sunt þinuþi la ciorap), ºi noi am putea avea un folos mai mare,
mãcar la adânci bãtrâneþe, pentru cã trãim în sãrãcie ºi mizerie. Zic, am
putea, dacã statul nostru ar fi de drept ºi ar avea grijã de cetãþenii lui,
dacã s-ar ocupa gospodãreºte sã facã ordine în fondarea ºi activitatea
bãncilor comerciale, ca în lumea civilizatã, dacã n-ar legaliza hoþii ºi
nu i-ar apãra, dacã ar lupta cu hoþia ºi corupþia, aºa cum face statul
român. Cred cã sunteþi la curent? Zeci de mii de oameni jefuiþi – am
impresia cã se plãnuiesc aceste crime. Atâta hoþie ºi corupþie ºi nici un
proces. Uimitor, incredibil, înspãimântãtor!
ªi iatã-ne, cum am zis, cã noi, circa 2000 de pensionari, oameni
bãtrâni, invalizi (vârsta medie – 72 de ani) din Chiºinãu, Bãlþi, Orhei ºi
alte localitãþi ale republicii, corcoliþi ºi jeliþi deseori de comuniºti, care
ne cer deschis voturile, doi ani batem pragurile instituþiilor celor trei
puteri de stat, fiind nevoiþi, condamnaþi s-o luãm a treia orã de la început,
sã rugãm Parlamentul sã examineze cazul nostru în mod obiectiv ºi sã
permitã Guvernului restituirea banilor, care ne-au fost furaþi din cauza
funcþionarilor sãi. Iar pe ºeful statului îl rugãm frumos sã tempereze
excesul de zel al poliþiei de a urmãri, persecuta, ameninþa, a aresta ºi a
trimite în judecatã pe liderii noºtri, ca pe niºte huligani, pierzând
procesul, adicã de a se deda la alte fãrãdelegi. Sperãm cã guvernanþii

– 463 –
noºtri vor soluþiona problema cu dreptate, omeneºte. Altfel vom fi
nevoiþi sã recurgem la acþiuni ºi acte disperate.
„Literatura ºi arta”, 3 decembrie 1998
CINE SUNTEM?
În ultima vreme în mass-media („Luceafãrul”, nr. 49, 2 iulie 1998) se
abordeazã problema educaþiei patriotice.
Se înþelege cã e bine ca soldaþii, grãnicerii, poliþiºtii, elevii, studenþii
ºi alte categorii de adolescenþi ºi tineret sã fie educaþi în spirit patriotic,
de neam ºi de þarã, ca ei sã ºtie cine le-au fost strãmoºii, adicã, sã-ºi
cunoascã istoria, sã ºtie cine sunt, ca naþiune, încotro se duc, spre ce
tind ºi la ce viseazã. Aceºtia au demnitate de om ºi mândrie naþionalã,
în caz contrar sunt numai indivizi biologici. Puºkin, ºi nu numai el,
spunea cã cine nu-ºi cunoaºte istoria ºi trecutul, nu are viitor, adicã
sunt niºte ciulini, târtani, rãtãciþi.
Sã facem un test. Rugaþi câþiva ruºi, chiar de la noi din Moldova, sã
rãspundã la câteva întrebãri: 5 þari ruºi importanþi, 5-6 mari scriitori ºi
compozitori, câteva opere importante ale lor ºi ceva versuri, câþiva eroi
naþionali ºi au sã vi-i spunã dintr-o rãsuflare.
Apoi luaþi câþiva moldoveni ºi adresaþi-le aceleaºi întrebãri. Veþi
vedea ce rãspuns veþi primi. În cel mai bun caz au sã înºire niºte
personalitãþi ruse ori sovietice, gen Kotovski, Frunze etc. 9 din 10 nu-
þi vor spune „A fost odatã ca-n poveºti...”, „La steaua care-a rãsãrit”
etc. sau vor tãcea chitic, iar naþionalitatea – moldovean ºi nu român,
pentru cã între noi trece cel mai mare râu din lume, care ne desparte –
Prutul, lat tocmai de 100 m. Cam aceºtia suntem noi.
De ce suntem atât de înapoiaþi, jalnici ºi caraghioºi? Pentru cã aºa
ne-au fãcut regimurile þarist ºi sovietic. Majoritatea ideologilor ruºi din
secolul trecut ne-au fãcut moldoveni, ideologii comuniºti, in corpore,
ne-au numit numai moldoveni. Toatã ideologia sovieticã ne-a educat
ura faþã de fraþii de peste Prut.
Unul din stâlpii istoriografiei sovietice moldoveneºti, N. Mohov,
nãscut în regiunea Krasnodar, Federaþia Rusã, a descoperit în epoca
feudalã un nou popor moldovenesc la rãsãrit de Prut ºi ne-a caracterizat
în felul urmãtor: „În sec. XIII-XIV în teritoriul pe care ulterior s-a for-
mat statul moldovenesc feudal (1359), are loc procesul de formare a
poporului moldovenesc, care s-a separat de masa compactã a valahilor.
Un rol important în procesul de formare a poporului moldovenesc l-au
jucat unele grupuri de slavi rãsãriteni, asimilaþi de moldoveni, care au
multe trãsãturi împrumutate de la popoarele convieþuitoare, mai ales de

– 464 –
la slavi... „Aþi vãzut ce minune a descoperit
N. Mohov? Moldovenii s-au separat de masa compactã a valahilor ºi
au multe trãsãturi comune, mai ales cu slavii. Deci, nu mai suntem
valahi, nu mai semãnãm cuc ei de la Putna, Suceava, Iaºi, Cluj,
Bucureºti, ci mai mult cu slavii.
Aºa ni s-a furat istoria, trecutul, aºa am fost hrãniþi peste 150 de ani
cu baliverne, minciuni, am fost mancurtizaþi. Deosebit de mult a avut
de suferit limba, instrumentul de comunicare, modul ºi mijlocul de
exprimare a gândirii, a raþiunii, a existenþei noastre. Au tãiat limba literarã
românã în douã ºi au spus cã bucata de popor, ruptã de la români,
numitã moldoveni, vorbeºte nu româneºte, ci moldoveneºte, adicã
vorbeºte într-o limbã care nu existã.
Imperiul rus, apoi cel sovietic aveau nevoie de argumente, cã
Basarabia nu este pãmânt românesc ºi cã bãºtinaºii nu sunt români, ci
moldoveni slavizaþi. Imperiul e certat rãu cu adevãrul istoric ºi ºtiinþific,
de aceea el recurge la minciunã ºi forþã. Asta e piatra de temelie a
tuturor imperiilor, dictaturilor ºi regimurilor totalitare. Când minciuna
se rãsuflã, se epuizeazã, e demascatã, imperiile se prãbuºesc ca ºi
ultimul, cel sovietic.
Am fãcut aceastã micã excursie în istorie ca sã ajung la ziua de azi ºi
sã constat cã lucrurile nu s-au prea schimbat în bine. ªi în continuare
comuniºtii, agrarienii, interfrontiºtii propulseazã cu ostentaþie o ideologie
ºi politicã bazatã pe minciunã ºi fariseism. Istoria ne este falsificatã,
poporul prezentat ca o turmã ruptã de la valahi, altfel spus, nu suntem
români, Doamne pãzeºte, ci moldoveni geþi-begeþi. Vorbim limba
moldoveneascã nu cea românã.
Este clar cã dacã vom continua sã educãm ºi sã instruim adolescenþii
ºi tineretul, elevii, studenþii, soldaþii ºi mai departe cu astfel de mostre
ideologice ºi nu vom îndrãzni, nu vom avea curajul sã spunem adevãrul
istoric ºi ºtiinþific cã strãmoºii noºtri au fost daci ºi romani, cã noi suntem
urmaºii lor, români, cã vorbim limba românã, cã Basarabia a fost
ocupatã de Imperiul rus cu forþa, cã am fost impilaþi, rusificaþi, iar acum
suportãm gravele consecinþe ale acestor ocupaþii, politicii expansioniste,
promovate pe aceste pãmânturi de imperiile vecine, vom duce o
existenþã jalnicã ºi vom degrada complet.
Cu minciuna nu se face educaþie patrioticã, nu se fãureºte o societate
democraticã ºi nu se constituie un stat de drept. Se poate educa numai
incertitudine ºi urã. Iar fãrã cetãþeni adevãraþi nici economia nu se poate
redresa, nu se poate realiza reforma economicã. Se ºtie, doar, cã o parte
din sãteni, ºi nu cei mai conºtienþi, se uitã înapoi cu nostalgie la sistemul

– 465 –
kolhoznic, în care te fãceai a lucra, iar ei se fãceau a te plãti ºi unde se
putea fura uºor. Viermele care trãieºte la rãdãcina hreanului socoate cã
nu e o plantã mai dulce ca hreanul lui. Cât timp vom admite ºi vom
utiliza teoria ºi ideologia fundamentalismului moldovenesc, duºmanul
de moarte al naþiunii române, groparul nostru, vom fi neoameni –
agramaþi ºi sãraci.
O societate poate prospera numai în baza dezvoltãrii, în primul rând,
a naþiunii bãºtinaºe majoritare, iar reforma economicã ºi socialã, fãrã
consolidarea spiritului naþional, nu e decât o iluzie. Exemplu: Germania,
Japonia, Italia etc., þãri cu cele mai distruse economii dupã rãzboi; azi –
Polonia, Cehia ºi Slovacia, Ungaria, Þãrile Baltice. Ignorarea intereselor
ºi idealurilor naþionale ale popoarelor din fostul lagãr socialist de cãtre
conducerile politice proprii ºi strãine au dus inevitabil la prãbuºirea
acestor regimuri.
„Literatura ºi arta”, 10 decembrie 1998
AR FI FOST UN BUN PREºEDINTE
AL REPUBLICII MOLDOVA
COROBCEANU, ANATOL (10.1.1922), Soroca – 16.XI.1976,
Chiºinãu), om de culturã ºi activist politic. Originar dintr-o familie de
intelectuali. A învãþat la liceele din Soroca ºi Tighina, fiind cap de
promoþie. În 1940 se înscrie la Facultatea de fizicã ºi matematicã a
Institutului Pedagogic din Chiºinãu. Intelectual veritabil, sprijinã
dezvoltarea artei ºi culturii naþionale, care în anii dezgheþului post-
stalinist cunoaºte un impresionant avânt. Între 1963-1970,
vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri al R.S.S.M., ocupându-se cu
problemele dezvoltãrii culturii, învãþãmântului, ºtiinþei, medicinei,
ocrotirii sociale. Fiind un lider nonconformist al intelectualitãþii
basarabene, este învinuit de pasivitate în lupta cu manifestãrile
naþionaliste ºi eliberat (1970) din funcþie, fiind trimis la muncã dupã
specialitate – ca locþiitor al ministrului Justiþiei din R.S.SM. (Din
„Chiºinãu. Enciclopedie”. Chiºinãu, 1996).

Se deosebea de mulþi ºefi din vremea aceea prin firescul ºi naturaleþea

lui. Aprecia mult arta ºi talentul, îl interesau oamenii capabili ºi oneºti,
mai ales acei tineri. Îi plãcea sã discute cu ei, sã polemizeze. Îl supãra
falsul, trãncãneala ºi pseudoarta. Uneori ne certa, dar în aºa fel încât îþi
era ruºine ºi nu puteai sã te revolþi.
Nu se amesteca în chestii de creaþie purã, le considera drept
prerogativã a autorilor. Discuta cu vervã efectul, rezultatul. Era tacticos

– 466 –
ºi delicat în comportarea sa cu oamenii. Era un bãrbat bine, elegant.
Lucrase în organizaþii de partid ºi organe de stat, era un
nomenclaturist, dar nu suferea de birocratismul, înfumurarea ºi
deºertãciunea atât de caracteristice tagmei sale. Era ca „o cioarã albã”,
cum l-a numit odatã satrapul, în protipendada cea mare de
nomenclaturiºti de vârf. I-a susþinut ºi i-a ajutat pe mulþi în chestiuni de
serviciu ºi în cele personale. Era inteligent, sociabil, dotat cu sentimentul
demnitãþii ºi al mândriei naþionale. Un mare democrat, fãcut parcã pentru
zilele noastre.

ªi timpul a dovedit-o...
„Vreau sã fac un film extraordinar. Ideea mã chinuieºte de mult”,
zise într-o zi, în a doua jumãtate a anilor ’60, Vlad Ioviþã, scriitor ºi
cineast, care lucra redactor la Comitetul pentru Cinematografie. Era
deja autorul cunoscutului film „Fântâna”, care obþinuse, ca ºi „De-ale
toamnei” de
G. Vodã, premiul întâi la un festival regional de la Chiºinãu. „Ce film
vrei sã faci, Vlad?” îl întrebai. „Malanca”, zise el ºi-mi lãmuri cã tot
umblând prin nordul Basarabiei, într-o iarnã, vãzuse un fenomen, un
teatru popular de toatã frumuseþea.
Ce era sã-i spun? Anii de liberalizare, „dezgheþul” din epoca lui
Hruºciov se cam scursese, în instanþe ºefii începeau sã cam strângã
ºuruburile. I. Bo-diul ºi C.C. intensificau propaganda antireligioasã,
ateistã. „Malanca” putea fi tratatã numai ca un fenomen religios – atâta
imaginaþie aveau kulturnicii bodiuliºti. Sã încercãm, i-am spus!
Am vorbit cu A. Doroganici, fostul preºedinte al comitetului, un om
de treabã, dar precaut, ºi am înþeles cã nu avem ºanse. Atunci m-am
adresat lui Anatol Corobceanu, viceprim-ministru al culturii, ºi i-am
spus pãsul. El îl cunoºtea pe Vlad Ioviþã ºi îl aprecia. Mi-a promis cã va
face ceva. Tocmai am fost chemaþi – A. Doroganici ºi cu mine – la V.
Danilenco, ºeful secþiei culturã a C.C. al P.C.M. Am discutat propunerea
lui Vlad Ioviþã. Danilenco a susþinut-o întru totul, A. Doroganici, ºeful
meu, era împotrivã. Argumentele noastre nu l-au convins. Anatol
Corobceanu a insistat mult, pe un ton impunãtor, ºi era gata sã-ºi asume
responsabilitatea pentru turnarea acestui film. Viceprim-ministrul îºi
asuma responsabilitatea, avea toatã încrederea în Vl. Ioviþã ºi þinea la
el, fapt la care A. Doroganici îi spuse ºefului sãu: „Mã supun, dacã-mi
ordonaþi în scris”. De fapt, recurgea la ceva nepermis.
Pe urmã mi-am dat seama cã se temea pur ºi simplu de ºeful sãu
ideologic, I. Bodiul, care îl numise în fruntea cinematografiei ºi scurt

– 467 –
timp dupã aceea avea sã-l destituie. Exact ca la „Taras Bulba”: „Eu te-
am fãcut, eu te omor”.
Mai târziu, la o plenarã a C.C., el a fãcut un act de eroism, apãrând
cineaºtii ºi cinematografia naþionalã.
Totuºi, peste un timp, tot insistând, el a fost de acord ºi Vl. Ioviþã a
purces la turnarea unuia din cele mai faimoase filme documentare din
tezaurul creaþiei noastre populare – „Malanca”, o adevãratã feierie de
iarnã. Unul din autorii lui anonimi este Anatol Corobceanu.
Pe la începutul anilor ’70 redacþiile de literaturã artisticã ale fostei
edituri „Cartea Moldoveneascã” se aflau într-o clãdire micuþã, jerpelitã,
de pe fosta stradelã a Fântânilor. Deseori, pe la ora unu, în timpul mesei,
se auzea o bãtaie în uºã ºi în pragul ei apãrea zâmbind Anatol
Corobceanu, pe atunci adjunct la Ministerul de Justiþie.
- Ce faci? Ce se mai aude? mã întreba mereu.
Era amabil, te provoca la discuþii sincere, râdea molipsitor, era foarte
sociabil. De fiecare datã, îl întrebam ce face, cum se simte, cum mai
trãieºte. ªtiam cã suferã, fusese destituit de la Consiliul de Miniºtri,
izolat de viaþa culturalã, trecut pe linie moartã la justiþie, de care ºefii
nu aveau nevoie, ei fiind justiþia. Nu-mi rãspundea la întrebãri. Îmi
fãcea semne sã mã îmbrac ºi sã ieºim în stradã. O apucam în sus, apoi
pe str. Livezilor.
„Acolo nu se vorbeºte, ºi pereþii au urechi”, îmi zicea el. ªtia ce
zicea. Ia spune-mi, omule, ce mai face Druþã, ce ºtii despre el? E talentat
Ion ãsta al nostru, de aceea l-a izgonit Bodiul din republicã, se temea
de el.
Se interesa de tinerii scriitori ce abia prindeau sã se manifeste, întreba
ce manuscrise avem noi, ce se mai întâmplã în literaturã, ce se aude în
cinematografie ºi de multe altele. Nu se plângea c-a fost izolat, dar faþa
îl trãda cã suferã mult, cã i-au fost smulse rãdãcinile, cã se întâlnea mai
rar cu oamenii din lumea culturii ºi a artelor, cã nu-i mai putea ajuta ca
înainte.
Îl conduceam, vorbind despre multe, spre Ministerul Justiþiei, în þara
fãrã de legi ºi pãmântul fãrã morminte, ºtiind cã va veni din nou sã-ºi
rãcoreascã sufletul. ªi a mai venit de câteva ori, timp de peste un an,
pânã când satrapul l-a ucis.
Chipul lui radia inteligenþã, sinceritate, bunãtate.

Ubrati ego!
„Ubrati ego!” (Jos cu el!), - se auzi în salã vocea supãratã a lui I.
Bodiul în timpul vizionãrii unui film documentar despre Tamara

– 468 –
Ciobanu.
Era în a doua jumãtate a anilor ’70, când dictatorul R.S.S.M. obiºnuia
sã vizioneze filmele apãrute sau cele în curs de turnare. Dupã astfel de
vizionãri o bunã parte din ele erau întoarse la studio cu „indicaþii foarte
preþioase” ºi tot atât de obligatorii pentru a fi revãzute, redactate,
remontate. Discuþiile ºi împotrivirile erau de prisos.
Filmul artistic „Veni-va o zi” (douã episoade), turnat la comanda
Televiziunii Centrale din Moscova, care costa pe atunci un sfert de
milion de ruble, a fost interzis nu pentru cã era dedicat burgheziei
sovietice, cum se exprimase în timpul unei discuþii A. Strâmbeanu, ci
pur ºi simplu nu corespundea concepþiei globale a ºefului de a transforma
Moldova Socialistã într-un poligon de experienþe pentru Imperiul
sovietic.
Pentru refacerea acestui film I. Bodiul a schiþat personal prospectul
unui nou scenariu, iar guvernul republicii, tot la indicaþia lui, a repartizat
din buget un sfert de milion de ruble.
ªi ce mai operã de artã a ieºit! E drept, cã actorii se cam plângeau cã
nu prea pot juca rolurile ei, mia ales, nu pot rosti dialogurile cu cuvinte
de felul: concentrare, integrare, specializare, mobilizare ºi tot sloganuri
de felul ãsta. În schimb, la rugãmintea „fierbinte” a spectatorilor,
televiziunea noastrã a demonstrat opera de douã ori în Moldova.
„Ubrati ego!”, se auzi din nou vocea tãioasã a lui I. Bodiul în salã.
Ce l-a supãrat atât de mult? Secvenþele de film în care apãrea Anatol
Corobceanu, fost viceprim-ministru al culturii prin anii ’60, destituit
din post. El, discutând cu actori, cu cântãreþi, sau pur ºi simplu cu
spectatori la concerte º.a. În timpul vizionãrii, în salã, erau câteva
persoane. ªtiam foarte bine cine-l supãra pe stãpân, totuºi, nu m-am
putut reþine sã nu întreb: „Kogo?” („Pe cine?”).
O voce supãratã îmi rãspunse: „Molceati!” („Gura!”).
„I ãtogo ubrati!” („Jos ºi cu ãsta!”), se auzi din nou vocea dictatorului.
Acum era vorba despre o altã persoanã care apãruse pe ecran, tot din
domeniul culturii, fost ministru-adjunct, Leonid Ciomârtan, ºi el destituit
din post ºi exclus din partid.
Se înþelege cã dupã aceastã vizionare filmul a fost curãþat de toate
persoanele „diversioniste” ºi lansat pe ecran „curat”.
În anii regimului totalitar de ocupaþie sovieticã ºi mai ales pe timpul
lui I. Bodiul, Vl. Ioviþã ºi mulþi alþi intelectuali de la noi, basarabeni ºi
de peste Nistru, simbolul conºtiinþei noastre naþionale, învinuiþi de
naþionalism ºi antisovietism, au fost destituiþi din posturi din organele
de partid ºi de stat. Rezultatele tragice ale politicii oficiale de

– 469 –
deznaþionalizare le resimþim ºi astãzi din plin, când am obþinut
independenþa, dar Unirea dintre fraþi a devenit o problemã ca între
strãini. ªi de fiecare datã, în momentele cele mai grele, îmi amintesc de
Anatol Corobceanu, ca de o flacãrã, o luminã în întuneric, care ne lipseºte
atât de mult astãzi.
„Flux”, 29 ianuarie 1999

PÃMÂNTURILE NOASTRE AUR POARTÃ...

Din pãcate, de când se aflã la putere comuniºtii,
nu ºtim ce sã facem nici cu pãmântul, nici cu aurul,
din care alþii ar face minuni.

Dupã opt ani de „mari reforme”, iatã-ne ajunºi sãraci lipiþi pãmântului,
noi, cei care trãim pe poate cel mai bun sol din lume ºi fiind poate cel
mai harnic popor din câte existã. Douã Parlamente la rând – cu majoritari
din „Viaþa satului”, apoi agrointerfrontiºti ºi socialiºti -, în fond, cu
deputaþi din rândurile preºedinþilor de colhozuri, directorilor de
sovhozuri ºi nomenclaturiºtilor de partid, adicã comuniºti sadea, foºti
„nacealnici” de „raikomuri” ºi membri ai C.C. În aºa-zisa perioadã de
tranziþie la economia de piaþã au înºelat, în cel mai neruºinos mod,
populaþia ºi opinia publicã: ei, chipurile, fac reforme mari în sudoarea
frunþii. Dar ce am obþinut?
Pe plan social: cele mai mizere salarii (minime – de 18 lei, încã),
cele mai infime pensii (pentru bãºtinaºi – de circa 100 lei la oraº, iar la
þarã – ºi mai puþin); ºi unele, ºi altele neplãtite de ani de zile; cel mai
mare numãr de pensionari – la oraºe ºi în centrele raionale cu mai bine
de jumãtate de venetici; cea mai mare mortalitate ºi cea mai micã
natalitate, subnutriþie, anemie ºi tuberculozã, boli venerice ºi SIDA,
criminalitate ºi corupþie, analfabetism ºi mankurtizare, românofobie ºi
îndobitocire generalã.
În plan economic: o prãbuºire totalã a industriei, colhozurilor ºi
sovhozurilor, menþinerea cu îndãrãtnicie a proprietãþii de stat
pretutindeni, prin stoparea privatizãrii la oraº ºi a împroprietãririi cu
pãmânt a þãranilor la sate (7-8 la sutã sunt fãrã cota valoricã), eforturi
oglindite în programul electoral al Blocului de stânga al „Interfront”-
ului, socialiºtilor ºi agrarienilor; o delapidare totalã a proprietãþii de
stat, furatã sau vândutã la preþuri derizorii, adicã un jaf de circa 2,5-3
miliarde de lei a bunurilor poporului, constatat de Curtea de Conturi

– 470 –
numai în decurs de câþiva ani; împrumuturi astronomice de circa 1,3
miliarde dolari de la Banca Mondialã ºi Fondul Monetar Internaþional –
jumãtate din care au fost aruncate, ca la groapa de gunoi, de cãtre „marii
gospodari” Sangheli ºi Moþpan, în întreprinderi ºi colhozuri falimentare,
acum devenite datorii istorice, care trebuie iertate sau scutite; cealaltã
jumãtate dispãrând fãrã urme (în realita-te – transformatã în maºini
luxoase, vile ºi conacuri bogate, firme ºi afaceri bãnoase); un dezastru
de pominã în economie, energeticã ºi finanþe din cauza subordonãrii
tuturor intereselor republicii intereselor Moscovei; politicã mioapã
promovatã de foºtii guvernanþi, precum ºi prãbuºirea monedei naþionale
– leul.
Aºadar, timp de opt ani comuniºtii – mascaþi sub diferite „cozorocuri”
ºi ambalaje, transformaþi peste noapte în mieluºei ºi în „creºtini fanatici”,
aduºi la conducerea statului de cãtre o parte din bãºtinaºii mankurtizaþi
ºi de minoritãþile naþionale din republicã, ostile nouã, – au delapidat,
au furat, au distrus proprietatea de stat ºi cea colectivã, o avere colosalã,
pe care a fãurit-o timp de 50 de ani poporul nostru îngenuncheat,
deznaþionalizat, exploatat ºi împilat. Din fosta U.R.S.S., cu excepþia
popoarelor din câteva republici asiate ºi acum cu regimuri totalitare,
noi ºi bieloruºii suntem cei mai sãraci, mai nenorociþi ºi mai oropsiþi.
Deci, am ajuns „cu succes” la o sãrãcie lucidã, la sapã de lemn.
Dar, vezi, Doamne, am ajuns ºi noi la ceva ºi undeva! Anul care vine
vom „progresa”, vom cãdea ºi mai jos, poate vom ajunge la fund, cãci
nu ne putem opri în cãderea noastrã „eroicã”. ªi, dã Doamne, sã mai
cãdem un singur an. Acesta e rezultatul domniei comuniºtilor în ultimii
50 de ani, inclusiv – în cele douã Parlamente ºi Guverne, fapt ce trebuie
lãmurit cât mai mult, mai accesibil ºi mai insistent maselor acum ºi în
viitoarea campanie electoralã – altfel vina de înrãutãþire a vieþii cade pe
conducerea actualã, cãci comuniºtii ºi amicii lor sunt mari meºteri în a
compromite ºi a da vina pe alþii, în a minþi oamenii.
În rãstimpul de când a fost ales noul Parlament, s-au corectat ºi s-au
adoptat un ºir de acte legislative importante: Codul Funciar, Legea
pensiilor, a Bugetului ºi asigurãrii sociale, Legea reformei teritorial-
administrative º.a. Documente de stat care vor rezolva multe probleme
complicate ºi spinoase, care, presupunând mãsuri nepopulare ºi chiar
explozive, au fost amânate mulþi ani la rând. Vedem, înþelegem, vã
apreciem. Dar dorim mai mult, mai bine ºi ceva mai repede. ªtim cã
binele se face încet ºi greu, se clãdeºte cu anii.
ªi, totuºi, ce-ar trebui sã facem, ca sã nu pierim de mizerie, sã salvãm
cât de cât Statul acesta artificial ºi lipsit de viaþã, o bucatã de pãmânt ºi
– 471 –
o bucatã de popor rupte cu hapca de cãtre doi dictatori sângeroºi –
Hitler ºi Stalin – din pãmântul României, de la poporul român?
Nu sunt un mare economist, politician sau profet. Sunt, în schimb,
un om cu o bunã pregãtire profesionalã, gospodar, raþional, sincer ºi
chiar... optimist. Tocmai de aceea aº dori sã-mi expun în paginile
MESAGERUL-ui, în acest sãptãmânal cu foarte mulþi cititori,
raþionamentele, concluziile, apelurile, poate chiar sfaturile mele.
Viaþa unui individ ºi a unui popor depinde de economie. Dacã nu
este eficientã, dacã e bolnavã, nu putem spera la o viaþã decentã, vom
trãi ruºinaþi de felul cum o ducem. Prin urmare, economia noastrã,
distrusã de cei care ne promiteau raiul pe pãmânt – comunismul – trebuie
grabnic reformatã, redresatã, pusã la punct mai bine, mai cu cap.
Mijloace existã: atât interne, cât ºi externe, sau ambele luate la un loc.
Eu unul mã tem, ca acela de tãmâie, de sprijinul strãinilor, mã tem sã
împrumut, mai ales sume mari de bani. Când ºi cum le voi restitui? Sau
le las prin testament moºtenire copiilor, nepoþilor? Se poate ºi asta,
dacã avem tãrâþe în cap ºi în loc de obraz – tureatcã. Ce renume are
Rusia cu numeroasele ei împrumuturi în Occident, nerambursate/
neonorate/ neachitate/ neîntoarse înapoi încã de pe timpul þãrilor?! Iar
ruºii au colosale bogãþii naturale. Cum spuneam, sunt categoric împotriva
împrumuturilor ºi a creditelor din afarã. Datoriile mã apasã, mã fac
gârbov, merg cu ochii în pãmânt. Aº recurge la ele numai într-un singur
caz: dacã aº epuiza toate posibilitãþile interne. Aºa cum procedeazã
Þãrile Baltice, al cãror exemplu ar fi bine sã-l urmãm în toate, dar mai
ales – în domeniul economiei.
În caz contrar pãþim ce am pãþit: cei „mai mari gospodari” ºi cei mai
mari delapidatori, demagogi ºi iresponsabili au înºelat populaþia din
republicã ºi din Apus cã fac reforme economice ºi sociale cardinale ºi
au luat cu uºurinþã împrumuturi, în valoare de 1,3 miliarde de dolari –
o sumã colosalã, care a dispãrut fãrã urme sau i-a îmbogãþit pe
guvernanþi, pe dregãtori ºi pe afaceriºti, care constituie circa 10 la sutã
din populaþie.
Alternativã: suma de circa 2,5-3 mlrd. lei, ce constituie un întreg
Buget anual republican, sumã furatã, jecmãnitã de tot felul de ºefi, subºefi
ºi afaceriºti în aceºti opt ani, gãsitã de Curtea de Conturi, care a prezentat
un raport despre rezultatele activitãþii sale în faþa Parlamentului republicii,
raport ce a ºocat pe mulþi deputaþi, iar pentru noi, muritorii de rând, ne-
a zguduit, însã totul a fost lãsat baltã, blocat de toate puterile de stat.
Vedem, mai exact spus – am auzit despre un tort colosal, sfârtecat de
hiene. Stau ºi mã întreb: de ce Parlamentul ºi Guvernul s-au fãcut a nu

– 472 –
vedea aceastã gravã problemã? Se tem de ea sau nu ºtiu cum s-o rezolve?
Sunt implicaþi în ea ºi unii deputaþi? Nu cred sã fie majoritatea. De ce
avem o Curte de Conturi care activeazã ºi e ignoratã? De ce avem o
Procuraturã cu sute ºi mii de funcþionari, pe care îi plãtim ºi nu au ce
face? Hai sã lichidãm aceste instituþii, dacã nu avem nevoie de ele.
De ce nu vrem sã întoarcem într-o jumãtate de an aceste bunuri ale
poporului în valoare de 2-3 mlrd. lei înapoi statului ºi sã soluþionãm
problemele salariilor, pensiilor, învãþãmântului, medicinei, culturii,
ºtiinþei, sportului, restituirii parþiale a cotei valorice þãranilor
împroprietãriþi, reconstruirii ºi modernizãrii ramurilor industriilor de bazã
etc.? De ce nu vrem sã punem capãt hoþiei, jafului, corupþiei, sã
întoarcem banii furaþi la Buget, sã redresãm economia ºi sfera socialã,
sã salvãm puþin poporul acesta de genocid?
De ce estonienii au aprobat pentru anul 1999 un Buget cu o leafã
medie lunarã de 1300 de coroane, cu 10 la sutã mai mare decât în cel
precedent, adicã în sumã de 100 dolari fãrã a recurge la credite externe?
Pentru cã acolo nu se furã, ei sunt stãpâni în þara lor ºi la conducere au
fost aleºi oameni oneºti, cinstiþi, corecþi, buni specialiºti, patrioþi ai
poporului lor mic, dar mare prin voinþa sa de a trãi liber, bine ºi civilizat.
Sunt revoltat, amãrât ºi decepþionat pentru faptul cã Parlamentul
nostru, cu cele 60 de mandate de centru-dreapta, oameni, pe care-i
consider încã dornici sã facã bine acestui popor, au trecut cu relativã
indiferenþã pe lângã „jaful secolului” (demonstrat cu brio ºi în raportul
Curþii de Conturi pentru anul 1997, tipãrit parþial ºi în MESAGERUL);
chiar dacã au tras alarma, dacã au roºit, totuºi, nu au luat mãsuri drastice
ºi imediate pentru stoparea fãrãdelegii.
Am destule motive pentru revoltã. Am lucrat vreo 10 ani „lider
sindical” la Studioul „Moldova-film”, zeci de sâmbete am mobilizat
oamenii la construcþia unor noi blocuri ale acestei case de film, inclusiv
un hotel ºi un garaj, care avea peste 100 de maºini de toate tipurile. În
ultimii ani, dupã reducerea producþiei la 20 la sutã, garajul, cel puþin, a
nimerit pe mâna unor ºmecheri, care-l „treceau” la „relaþii de piaþã” ºi
care pentru niºte cãlãtorii ale pensionarilor ºi veteranilor la loturile de
pãmânt, la o distanþã de 30 km, ne cereau câte 8-10 ruble de persoanã,
când biletul costa 1-3 ruble. Tocmai ei au vândut maºini bune încã în
funcþionare, cu câte 500, 1000, 2000 de lei (inclusiv o „Ceaika”, a
doua maºinã din republicã pentru filmãrile guvernamentale) – la ºefi
de secþie ºi altor clienþi. Au delapidat ºi au lichidat un garaj întreg de
sute de mii de lei, fãcut cu munca a 600-700 oameni, timp de câteva
decenii. Oare ei sunt singuri? Rãsfoiþi „Monitorul oficial”. De ce ei ºi

– 473 –
toþi cei ca ei, care au risipit proprietatea Statului, sute, mii, mulþi alþii
mai mari, nu pot fi traºi la rãspundere? De ce toþi cei, care au luat
maºini aproape pe degeaba, nu pot fi obligaþi sã achite diferenþa sau sã
fie traºi la rãspundere penalã pentru fraudã? De ce sutele ºi miile de
mari fraude, hoþii ºi jafuri din proprietatea statului, avutul poporului nu
sunt judecate ºi bunurile nu sunt întoarse înapoi pentru a fi folosite
raþional, acolo unde sunt strict necesare? Conducerea republicii – nu
vrea sau nu poate?
Sã deducem cã hoþii sunt lãsaþi în pace, sunt susþinuþi, protejaþi? De
aceea se înmulþesc vãzând cu ochii! E un mare fariseism, când – deseori
– înalþi demnitari vorbesc de lupta lor cu hoþia, corupþia, la Preºedinþie
au loc întruniri ale ºefilor ministerelor de forþã, când se vorbeºte despre
activitãþi ºi programe de stârpire a acestor fãrãdelegi ºi când, în realitate,
trec luni ºi ani ºi nimic nu se schimbã, totul e minciunã. Te cruceºti, nu
alta, când auzi cã ºi hoþii cei mari, prinºi de poliþie, sânt puºi imediat în
libertate. Ce-i asta, domnilor guvernanþi? Ce se întâmplã în þãriºoara
asta? Doar, metaforic vorbind, „munþii noºtri aur poartã”, am putea fi
un popor bogat ºi fericit...
Iatã unde e sursa cea mai mare, cea mai sigurã ºi mai ieftinã de
mijloace financiare, un posibil corn al abundenþei, care ar trebui folosite
pentru reforma social-economicã. Dacã toþi deputaþii în Parlament, dacã
toþi membrii Guvernului, alþi conducãtori ar conºtientiza acest lucru ºi
s-ar apuca ferm de soluþionarea acestei probleme, ºi-ar putea face ºi un
mare capital politic ºi – pe drept, fãrã manipulãri ºi fãrã promisiuni – ar
cãpãta încrederea ºi susþinerea majoritãþii populaþiei încât A.D.R. ar
câºtiga alegerile locale. Soluþionarea problemei de mai sus ar avea o
dublã semnificaþie: ºi economicã, ºi moralã. Avem nevoie de aceastã
soluþionare ca de aer, pentru cã, în ultimul timp, încrederea electoratului
se clatinã urât de tot. Sprijin declaraþiile / intenþiile de unire a unor lideri
de dreapta la alegerile locale. Mã mir cã tac liberalii, creºtin-democraþii,
organizaþiile victimelor ocupaþiei sovietice ºi ale regimului totalitar...
Ce putem crede despre aceastã tãcere? Stânga s-a unit, cei de Centru se
unesc, au rãmas dispersate doar forþele de dreapta. De ce? Ca sã piardã,
iarãºi, alegerile – spre bucuria stângii, spre nenorocirea noastrã, a
populaþiei noastre tot mai chinuite.
O altã sursã de venituri, de zeci de milioane, ar fi reducerea lefurilor
ºi indemnizaþiilor guvernanþilor, dregãtorilor, funcþionarilor, , începând
cu ºefii statului, Parlamentului ºi Guvernului. ªefii noºtri de stat o þin
una ºi bunã despre o „economie economicã” (vorba lui L. Brejnev),
despre un Buget de austeritate, despre necesitatea de a strânge cureaua

– 474 –
ºi toate poveþele lor bune se referã numai la cei mulþi, de jos, inclusiv la
pensionari, invalizi ºi bolnavi. Se taie de la toþi cei mici câte ceva, niºte
suplimente la pensii, pe care le mai avem, niºte înlesniri la medicamente,
luminã, cãldurã º.a.
Bine, domnilor, am fi de acord ºi chiar v-am susþine, dacã asemenea
poveþe s-ar referi la toþi de la opincã pânã la vlãdicã. Aºa, însã, nu e
omeneºte, nu e creºtineºte, când cei de sus au lefuri ºi indemnizaþii
extrem de mari în vremuri atât de grele, când sunt atâþia copii flãmânzi
ºi desculþi, tineri anemici, bãtrâni bolnavi... Mulþi, prea mulþi „aleºi ai
poporului” sau „aleºi ai aleºilor” uitã prea repede ce-au promis
oamenilor cu câteva luni în urmã, în cãminele culturale ºi în cluburile
reci ºi întunecoase, uitã cã, deºi sunt din popor, nu mai trãiesc cu grijile
lui, ci numai cu propriile griji.
Domnilor guvernanþi, treziþi-vã, a venit ora, când se hotãrãºte destinul
urmãtorului mandat, când trebuie sã daþi dovadã cã sunteþi oameni,
creºtini, vrednici de a fi aleºi. Asta v-ar putea ridica în faþa mulþimii, v-
ar aduce, pe drept cuvânt, un mare dividend la alegerile locale, altfel
ajungeþi în rolul popii, care speria credincioºii în bisericã cum cã vor
ajunge în iad, dacã vor mânca în post de frupt, iar el se ducea acasã ºi
mânca o gãinã întreagã. Oare nu pricepeþi, nu vã daþi seama de situaþia
catastrofalã în care se aflã poporul? Voi cita din nou un exemplu per-
sonal. Am lucrat 53 de ani, am o pensie de 107 lei (2 lei anul de muncã!);
soþia are o pensie de 68 lei. Pe luna noiembrie 1998 trebuia sã plãtim
taxele ºi serviciile comunale în sumã de peste 135 lei, cu numai 12 zile
încãlzire ºi 8 zile cu apã caldã. Ce ne mai rãmâne pentru mâncare ºi
pentru medicamente, cã ambii suntem invalizi de grupa II, dar la uºã
bãteau sãrbãtorile de Crãciun ºi Anul Nou? Dar ce vom face în lunile
de iarnã, când va trebui sã plãtim pentru decembrie cel puþin 270 lei,
având o pensie de 175 lei? Fiica, neprimind salariul de luni de zile, nici
ea nu ne poate ajuta sã acoperim aceste cheltuieli. Nepoata e elevã în
clasa XI. Vedeþi Dvs., noi, doi cetãþeni exemplari, care plãtim taxele ºi
impozitele la timp, mâncând crupe ºi terciuri, din luna ianuarie devenim
încãlcãtori de legi, nu vom achita plãþile, vom ajunge în conflict cu
legea ºi cu statul.
În nici o þarã nu existã o asemenea discrepanþã dintre lefurile
guvernanþilor ºi cele ale muritorilor de rând, ca la noi. Întrebaþi-i, de nu
credeþi, pe Vaclav Havel sau pe Emil Constantinescu, iar Dvs., cãutând
surse financiare la Buget, nici nu vã daþi seama cât de crunt aþi lovit în
primul rând în noi, pensionarii bãºtinaºi, cum ne-aþi jefuit de 18 sau 36
lei, bani pentru pâinea la patru oameni pe timp de o lunã de zile,

– 475 –
suplimentul pentru merite faþã de stat, când aþi luat hotãrârea de a-l
anula. Pentru o muncã de 53 ani la stat, cu un regim de lucru de 10-16
ore, nu se cuvine oare nici acest simbolic supliment lunar? ªtiþi pe seama
cui aþi redus cheltuielile de circa 25 mln. lei la pensii? Pe seama
pensionarilor bãºtinaºi, dintre care majoritatea au un supliment de 18
sau 36 de lei la o pensie în medie de 100 lei. Nouã, celor din culturã,
ºtiinþã, medicinã, învãþãmânt ne-aþi luat acest supliment, lãsându-ne cu
100 de lei. Majoritatea pensionarilor nomenclaturiºti ºi venetici, mai ales
în oraºe ºi în centrele raionale, care au pensii de 200-400 lei ºi le primesc
la timp, au un supliment de trei-patru salarii minimale, adicã 54 sau 72
lei. Dacã ei ar fi fost lipsiþi de acest supliment, faptul i-ar fi supãrat numai,
dar, oricum ei mai pot trãi cumva. Deci, lichidarea acestor mici avantaje
trebuia studiatã ºi aprobatã altfel. Trebuiau reduse adaosurile 3 ºi 4 la
pensii, care puteau constitui o economie la Buget de circa 10 mln lei, din
cei 25 mln lei acordaþi la suplimente.
ªi mai echitabil ar fi fost dacã aveaþi curajul ºi reduceaþi – la nivelul
bãºtinaºilor, adicã, de cca 130-150 lei, ca în Þãrile Baltice – pensiile
grase ale celor vreo 200 de mii de pensionari nomenclaturiºti ºi venetici.
Aceastã rectificare echitabilã aducea Bugetului un venit de circa 40
mln. lei. Adãugând celelalte 10 mln. de lei, iese în total 50 mln. lei –
bani grei, cu care puteþi salva zeci, poate chiar sute de mii de oameni
de la pieire. Reducerea funcþionãrimii cu 30-35 la sutã, plus reducerea
serviciilor de pazã exagerate din sute de tineri ce stau pe lângã
Preºedinþie, Parlament ºi Guvern (ceea ce costã aproximativ 3 mln. lei)
ar da ºi ele la Buget un venit de cca 20 mln. lei.
Dupã cum vedeþi, dacã ºi-ar strânge curelele ºi acei de sus, precum
suntem puºi s-o facem noi, acei de jos, adicã, dacã s-ar face reducerea
la jumãtate a salariilor exagerate ale deputaþilor, miniºtrilor ºi
subalternilor, ºefilor de tot soiul, precum ºi reducerea cu o treime a
funcþionãrimii, cheltuielile în Buget s-ar micºora cu aproximativ 50
mln. lei, plus reducerea pensiilor grase ºi suplimentelor 3 ºi 4 la ele în
sumã de alte 50 mln. lei ar constitui cca 100 mln. lei venituri la Buget
pentru sfera socialã, o sumã destul de impunãtoare pentru sãrãcia ºi
nevoile noastre.
Iatã ºi a doua sursã de majorare a veniturilor ºi de echilibrare a
Bugetului, o acþiune cu caracter nu numai financiar, da ºi politic. Pentru
exploatarea acestei surse e nevoie de conducãtori curajoºi ºi cu
demnitate, care þin la neamul pe care-l reprezintã. Mai cred cã mai sunt
din aceºtia în Parlament ºi în Guvern. Mai cred, posibil, ºi alþi, dar
numãrul acestora scade întruna...

– 476 –
 Realizarea acestor douã surse de venituri ar deveni factori extrem
de importanþi ºi eficienþi de contracarare a rezultatelor nepopulare ale
politicii economico-financiare de austeritate a Parlamentului ºi
Guvernului, care a zdruncinat încrederea alegãtorilor în A.D.R., dar ar
influenþa pozitiv opþiunea electoratului în alegerile viitoare – locale,
prezidenþiale ºi parlamentare.
... Se spune cã, astã toamnã, pe câmpurile republicii s-au pierdut
peste 2000 ha de sfeclã de zahãr, de porumb ºi alte culturi care, dacã
erau recoltate la vreme, ar fi putut aduce un venit de circa 100 mln. lei,
adicã o sumã aproape egalã cu creditele promise de Fondul Monetar
dupã aprobarea Bugetului pe anul 1999. Iatã încã o inepþie „naþionalã”:
avem atâþia ºefi în raioane ºi în sate ºi nu are cine organiza recoltarea la
timp a roadei, când munca a mii de oameni, timp de un an, se pierde în
faþa tuturor, fãrã ca nimeni sã rãspundã, iar unii guvernanþi pun miza
numai pe credite din strãinãtate. Doamne, oare chiar sã ne fie scris pe
frunte ca sã tot pierdem ºi sã tot luãm împrumuturi?!
Poftim încã o sursã de venituri în Buget ºi de acoperire a cheltuielilor
din sfera socialã. Avem un stat cu un numãr colosal de funcþionari, cu
lefuri exagerat de mari, dar nu are cine lucra. Iatã unde se aflã milioanele
de lei, care nu trebuie cãutate peste hotare.
Parcã-i jurat, pe lângã mizeria materialã care ne sufocã, în ultima
decadã a lunii decembrie, aproape în fiecare zi, am fost tot insultaþi,
umiliþi ºi batjocoriþi ca niºte sclavi, ca niºte iobagi de cãtre vecinul de la
Rãsãrit, „fratele mai mare” sosind la Tiraspol, ca pe moºia lui, dl
Jirinovski, preºedintele Partidului Liberal, deputat destul de influent în
Duma de Stat a Rusiei, declarã impertinent ºi agresiv, cã Transnistria e
gubernie ruseascã, cã armata a 14-a va rãmâne acolo pentru totdeauna,
cã moldovenii nu au ce cãuta acolo – rezultatele activitãþii mankurþilor
de tot felul, care au distrus demnitatea de om ºi conºtiinþa naþionalã
românã a populaþiei din acele locuri; tot aºa, pe un ton poruncitor ºi
ameninþãtor, dl Primakov, premierul Federaþiei Ruse, dându-ºi arama
pe faþã, declarã cã fostele republici sovietice nu au ce se gândi la NATO,
altfel Rusia va lua mãsuri drastice de curmare a acestor aspiraþii. El
trateazã statele suverane ºi independente din fosta U.R.S.S. ºi din fostul
lagãr socialist exact cum se uita Stalin la guberniile, regiunile ruseºti ºi
la „republicile-surori”.
Tot cam în acelaºi fel ºi pe acelaºi ton se comportã cu noi ºi unii
demnitari locali (de tot soiul): bunãoarã, la 25.XII.98 (aºadar, tocmai
de Sfântul Crãciun – pe nou), Î.P.S. Mitropolitul Vladimir declarã cã
numai 30 la sutã din credincioºi cer marcarea Sfintelor Sãrbãtori de

– 477 –
iarnã pe stil nou (chipurile, cei din raioanele de la Prut), restul – 70 la
sutã le þin pe stil vechi, iar schimbarea stilului o poate face Sinodul
rusesc de la Moscova, care Sinod ar fi, în concepþia Î.P.S. Vladimir,
unicul abilitat sã dea diferite „decoraþii bisericeºti” clericilor dintr-un
stat independent, cum se vrea R. Moldova ºi în care ruºii sunt o
minoritate etnicã! Cum vedeþi, ºi Biserica e total sub papucul Moscovei,
halal de aºa independenþã! Ca o urmare fireascã a scurgerii
evenimentelor, la 30.XII.98, Guvernul republicii, cu o majoritate de
voturi, la insistenþa ºefului (fost deja – n.n.) de Cabinet, respinge
discutarea problemei Mitropoliei Basarabiei.... Un act de umilire, dar ºi
corupere mi s-a pãrut ºi seara de creaþie a cântãreþei Zinaida Julea,
þinutã cu fast la Palatul Naþional, unde toþi cei trei ºefi de stat stãteau la
coadã s-o îmbrãþiºeze ºi s-o sãrute... Când i s-a mai dat tocmai Ordinul
Republicii (probabil pentru „concertele electorale” în beneficiul lui
Lucinschi, apoi al „Rândunicii”), interpreta (de altminteri – foarte bunã,
ce mai), dându-ºi seama cã nu e chiar Maria Cibotari, cu atât mai puþin
– Maria Callas sau Marie Curie-Sklodowska, sãrmana doamnã s-a
fâstâcit cu totul ºi nu ºtia pentru ce sã mulþumeascã; or, treaba e prea
latã ºi gogonatã ºi prea mirosea a rãsplatã pentru niºte servicii partinice”,
dar, neîndoios – ºi un avans pentru campania electoralã ce se apropie,
dar încã n-a început, totuºi!
În context comediilor (cu accentul pe „e”) se înscrie ºi târãºenia cu
„judeþul Taraclia”, care, dacã admitem cã nu e sprijinitã de dl Preºedinte,
apoi cu certitudine continuã din cauza unei atitudini duplicitare, laºe,
în ultimã instanþã – antinaþionale. Poate sã facem ºi un judeþ al þiganilor
de la Soroca, doar ei sunt în R. Moldova mai mulþi decât bulgarii, trãiesc
aici mai de mult ºi ne cunosc toþi ca unul limba? ªi dacã în R. Moldova
trãiesc reprezentanþii a vreo 10 naþionalitãþi mai mari, plus încã vreo 30
mai mãrunte – de ce n-am face 40 de judeþe, câte unul pentru fiecare
naþionalitate?! Ar ieºi o adevãratã pepinierã de „prietenie a popoarelor”,
cum nici nu a visat regimul totalitar comunist, o adevãratã descoperire a
secolului în domeniul problemei naþionale! Ori asta nu miroase a uzurpare
statalã ºi a trãdare de þarã? Spre asta mergem. Dar ce pãrere aveþi despre
inepþia comisã de niºte activiºti ai „Rândunicii”, care, pe la sfârºitul lunii
noiembrie, au invitat telefonic mai mulþi bãtrâni, pensionari, sã se prezinte
cu tot cu buletine (paºapoarte) la clubul „Steaua”, unde au fost puºi sã
semneze niºte cereri de aderare la P.M.D.P.? Când cineva s-a revoltat de
„sugestie”, un tânãr energic a replicat cã în urmã cu un an bãtrânii invitaþi
la Palatul naþional au primit cadouri ºi ar trebui sã fie recunoscãtori... Am
scuipat ºi am plecat. Dacã aºa se colecteazã adepþii „Rândunicii”, atunci

– 478 –
nu mã mir, cã la 31.XII.98, dupã cum ne-a informat programul TV de
actualitãþi oficiale, „Mesager”, cã Miºcarea P.M.D.P. s-a (re)înregistrat
prima ca partid ºi cã rândurile ei au crescut fulminant, numãrând acum
peste 7590 de membri. Oameni buni, ce vã credeþi membri ai clasei politice
de la Chiºinãu, lãsaþi-o mai încet, cã prea cãlcaþi prin strãchini ºi daþi cu
oiºtea în gard. Cam aºa artã ºi viaþa noastrã – ºi materialã, ºi spiritualã –
la început de an nou, niþel înainte de sfârºitul mileniului...
Pe crucea mea, noi suntem sãraci, pentru cã suntem mânã spartã,
risipitori, pentru cã economia ºi viaþa noastrã spiritualã sunt la cheremul
Moscovei, pentru cã nu avem nici mândrie naþionalã, dar nici demnitate
de oameni. Bine a spus cine a spus, cã nu sunt þãri bogate ºi þãri sãrace,
ci sunt þãri bine conduse sau rãu conduse ºi cã fiecare popor are
conducerea pe care o meritã. Pãmânturile noastre, munþii noºtri aur
poartã, iar noi cerºim din poartã-n poartã... prin urmare, cine ºi ce suntem
noi? Bogaþi sau sãraci? 10 la sutã din oameni necinstiþi sunt bogaþi, iar
aproape 90 la sutã de proºti sunt sãraci. Cele câteva (posibile) procente
rãmân pe seama celor care se descurcã muncind onest. Nu-i prea mic
numãrul lor pentru ca R. Moldova sã meargã bine înainte?! Lucrurile
se vor îndrepta numai atunci, când guvernanþii vor auzi doleanþele celor
mulþi ºi necãjiþi, vor arãta mai multã omenie, înþelepciune ºi curaj în a
ne scoate din mlaºtina în care ne scufundãm.
„Mesagerul”, 4, 5, 19 februarie 1999
CAMELEONISM ºI MANIPULÃRI
În anul curent societatea noastrã este zguduitã din temelie de mul-
tiple evenimente ºi probleme pe care unii guvernanþi le trateazã absolut
contrar ca în ’96. Mã voi opri la câteva din aceste probleme majore,
care privesc aproape întreaga populaþie.
Trei ani în urmã, fostul preºedinte al þãrii, dl M. Snegur, a pus serios
problema restanþelor la salarii ºi pensii în Parlamentul republicii ºi a
cerut examinarea ºi soluþionarea ei. Ea a fost inclusã ºi în doleanþele
studenþilor, elevilor ºi profesorilor greviºti, care au manifestat timp de
o lunã în Piaþa Marii Adunãri Naþionale din Chiºinãu. Totul pãrea
firesc, normal, ca într-un stat de drept ºi o societate democraticã, cum
pretindea conducerea cã era atunci R.M. Problema, deci, exista ºi
trebuia soluþionatã. Dar nu, n-a fost sã fie aºa.
Politica ºi ideologia cu care am fost îndoctrinaþi timp de 50 de ani de
puterea sovieticã, cu regim totalitar comunist, au continuat sã funcþioneze
ºi în ultimul deceniu al acestui secol, în perioada de tranziþie de la
totalitarism la democraþie, sã se bazeze pe minciunã ºi demagogie.

– 479 –
Demersul oportun ºi legal al ex-preºedintelui a fost interpretat ºi stigmatizat
de cãtre parlamentul agrointerfrontist ca un act populist, de interes per-
sonal, o reclamã în ajun de campanie electoral-prezidenþialã, ignorat ºi
discreditat, iar revolta tineretului studios din piaþã – calificatã ca
anticonstituþionalã ºi chiar fascistã de cãtre mulþi foºti ºi actuali guvernanþi
ºi nomenclaturiºti, inclusiv de ºefii sindicatelor.
Deci, o problemã nouã, apãrutã atunci în societate, ca o boalã într-un
organism în faza întâi, a fost ignoratã ºi respinsã, ca apoi în decurs de 2-
3 ani sã devinã o tragedie ºi o ruºine a neamului nostru, când salariile ºi
pensiile nu sunt plãtite cu anii, când multe pãturi ale populaþiei fac greve,
se revoltã, manifesteazã în centrul capitalei ºi se bat cu forþele de ordine,
când datoria statului faþã de oameni a ajuns la suma de peste un miliard
lei, când boala s-a transformat în cancer în ultimele faze ºi e necesarã o
grea intervenþie chirurgicalã, care ar putea salva organismul numai pentru
câþiva ani.
Iatã cum s-ar putea caracteriza activitatea fostului parlament ºi a
fostului guvern ºi consecinþele ei. Un eºec total, pe care niºte oameni
cinstiþi l-ar recunoaºte ºi l-ar condamna.
ªi sã vedeþi minune! Dl P. Lucinschi ºi guvernul dlui I. Ciubuc au
promis cã în jumãtate de an, apoi într-un an de domnie sã lichideze
restanþele la salarii ºi pensii. Deci, problema exista, ea trebuia studiatã
ºi rezolvatã, dar nu respinsã, iar fostul preºedinte învinuit de populism.
Tactica promisiunilor s-a repetat de multe ori. Statul are datorii peste
600 mln. lei la salarii ºi 370 mln. la pensii. Iatã care sunt consecinþele
unei politici iresponsabile, ale unei ideologii totalitare. Viaþa nu iartã
nimic, pentru devierile de la firesc ºi natural individul ºi comunitatea
trebuie sã plãteascã scump. Cine sapã groapa altuia, acela nimereºte
chiar el în ea.
A doua problemã e ºi mai deºãnþatã, demascatoare ºi plinã de
învãþãminte pentru tot clanul de guvernanþi ºi conducãtori, care spun
una ºi fac alta.
În scrutinul prezidenþial din ’96 unul din primele paragrafe ale
programului electoral al dlui P. Lucinschi era demascarea ºi
condamnarea intenþiilor ºi propunerilor fostului preºedinte, dl M. Snegur,
de a lãrgi drepturile ºi prerogativele puterii executive, inclusiv
prezidenþiale, pe contul legislativului, adicã de atribuire preºedintelui
þãrii a mai multe drepturi. Aceste propuneri erau interpretate de cãtre dl
P. Lucinschi, speaker al parlamentului pe atunci, ca un atentat la
Constituþie, la statul de drept ºi la societatea democraticã din R.M., ca o
încercare de stabilire a unui regim dictatorial în þarã.

– 480 –
 Dar, scurt timp dupã întronare, noul preºedinte începe tot mai des ºi
mai insistent sã abordeze problema schimbãrii formei de guvernãmânt,
a lãrgirii drepturilor puterii executive. El se adreseazã parlamentului,
dar fãrã succes, amendamentele lui sunt respinse. Motivarea cã haosul
din þarã e rezultatul dezbinãrilor dintre ramurile puterii ºi mai ales al
lipsei unei mâini forte, n-au putut convinge legislatorii sã-i cedeze o
parte din prerogativele lor, mai ales cea de elaborare a legilor, adicã de
a se autolichida.
Apropo, cauzele ºi explicaþia haosului ºi a mizeriei materiale ºi
spirituale din Republica Moldova nu trebuie cãutate în forma de
guvernãmânt cât în componenþa ei, în programul electoral al blocului
partidelor de guvernãmânt: agrarian, interfrontist ºi socialist (Moþpan,
ªornikov, Senic), care au avut puterea pe parcursul a douã mandate,
timp de 8 ani, program în care se spune deschis cã ei au apãrat ca leii
proprietatea de stat, adicã baza regimului totalitar sovietic, au blocat
reformele economice – privatizarea industriei, împroprietãrirea þãranilor,
ne-au dat limbã ºi istorie moldoveneascã, alfabet rusesc, ne-au „apãrat”
mândria naþionalã moldoveneascã etc. ºi multe alte atrocitãþi. Ei,
agramaþii, ne-au fãcut ºi apãrat limba ºi istoria moldoveneascã, mândria
naþionalã.
În scopul schimbãrii formei de guvernãmânt noul ºef al statului
recurge ºi la un referendum, zis „La sfat cu poporul”, care a fost jefuit
complet de cãtre toate ramurile puterii ºi de aproape toþi guvernanþii ºi
acoliþii lor, apoi a ridicat problema în forurile internaþionale, în Consiliul
Europei de la Strasbourg, ºi a solicitat ajutor, a creat o comisie specialã
din intelectuali, inclusiv scriitori de vazã, lucru care trezeºte o mare
nedumerire, comisie de studiere ºi schimbare a Constituþiei ºi multe
alte acþiuni. Înþeleg ºi sunt de acord cã guvernul, ca în alte þãri, trebuie
sã aibã dreptul de a emite operativ ordonanþe în cazurile când nu sunt
legi ºi viaþa cere urgent rezolvarea anumitor probleme. Dar numai atât.
Discuþia în jurul formei de guvernãmânt e sofisticã, pentru cã în
lume sunt republici prezidenþiale, care trãiesc prost, ºi invers. În lume
nu existã þãri bogate ºi sãrace, ci sunt þãri bine sau rãu conduse. Japonia
ºi Germania sunt þãri sãrace, dar poporul trãieºte bine, Rusia e o þarã
bogatã, iar poporul o duce greu. La noi conducerea þãrii de mulþi ani a
nimerit în majoritatea cazurilor pe mâna carieriºtilor, diletanþilor ºi
hoþilor. La acest capitol guvernanþii numai vorbesc. Greºeala mare s-a
comis câþiva ani în urmã, când trebuia de adoptat o lege de interzicere
a activitãþii politice pe 10-15 ani a nomenclaturiºtilor comuniºti ca în
Cehia ºi Þãrile Baltice, una despre cetãþenie ºi alta despre declararea

– 481 –
veniturilor tot ca în þãrile de mai sus.
Tot în acelaºi program electoral al dlui preºedinte se mai aduce o
învinuire grea dlui M. Snegur, cã el nu vrea sã semneze memorandumul
cu Transnistria, nu vrea sã aplaneze conflictul cu Tiraspolul ºi ce s-a
întâmplat? A venit la putere, a semnat memorandumul cu paragraful
11 ambiguu ºi dubios, introdus de Moscova, a consolidat puterea lui
Smirnov ºi în trei ani situaþia s-a complicat ºi s-a agravat în aºa mãsurã,
cã aceastã problemã, care ne distruge economic ºi psihic, te-ai mira
dacã va fi rezolvatã vreodatã. Unica ieºire din situaþie este ca Transnistria
sã fie cedatã Ucrainei în schimbul judeþelor de sud ale Basarabiei ºi
Bucovinei, cu garanþii de respectare a drepturilor moldovenilor de acolo.
Deci, ºi în aceastã chestiune s-a dat cu oiºtea-n gard, s-a vorbit mult ºi
nu s-a fãcut aproape nimic.
Trezeºte tot mai multe nedumeriri ºi temeri activitatea din ultima
vreme a Miºcãrii pentru o Moldovã Democraticã ºi prosperã, a
„Rândunicii”, o componentã a majoritãþii parlamentare Alianþa pentru
Democraþie ºi Reforme, când în posturi înalte de conducere la insistenþa
ei sunt numite persoane îndoielnice, se acapareazã ministerele-cheie
din economie ºi un numãr mare de prefecturi, se adoptã legi ºi hotãrâri
antinaþionale în bloc cu comuniºtii; lãrgirea bazei sociale ºi a rândurilor
partidului se face prin ademenirea în masã a bãtrânilor, folosindu-se
ajutoarele materiale, sfidându-se orice scrupule morale; în timpul ultimei
campanii electorale unii primari au înºelat þãranii în sate cã ajutorul de
150 lei pentru prelucrarea pãmântului li se acordã nu din bugetul
republicii, ci de cãtre „Rândunicã”, aºa cã ei trebuie sã-i voteze pe
oamenii acestui partid în posturile de primari ºi consilieri; în urma
alegerilor se fac tot mai multe alianþe cu comuniºtii în consiliile orãºeneºti
ºi municipale, ca la Bãlþi ºi în alte localitãþi.
Cum spuneau unii, „Rândunica” îºi aratã ghearele de bulihar ºi devine
tot mai roºie. Cred cã nu-i departe ziua când ea va lua puterea împreunã
cu comuniºtii. Atunci, atenþie intelectuali, care aþi susþinut-o, ea vã poate
bãga „benevol” în Uniunea sovieticã socialistã Rusã-Bielorusã ºi veþi
sta pe aceeaºi bancã cu marii aventurieri ºi dictatori.
ªi un eveniment politic recent, semnificativ, care confirmã în totul
cele de mai sus. Vineri, 9 iunie, comuniºtii, jumãtate din fracþiunea
„Rândunicii” ºi fracþiunea F.P.C.D. in corpore, în total 59 de deputaþi,
mânaþi de pizmã ºi dezbinare, l-au destituit pe V. Matei din postul de
vicepreºedinte al Parlamentului. Chiar ºi preºedintele þãrii ºi-a exprimat
regretul faþã de cele întâmplate. A fost datã o loviturã miºcãrii naþionale
din Basarabia de cãtre comuniºti, duºmani ai neamului românesc, ºi

– 482 –
democraþiei, susþinuþi de o parte din „Rândunica”, care jongleazã cu
un fachir, stã în douã luntri ºi nu-ºi poate rupe ochii de la rãsãrit ºi, ceea
ce e zguduitor, de deputaþii frontiºti, care au lovit miºeleºte Alianþa
Forþelor Democratice cu cuþitul pe la spate. În momentele critice
extremele se unesc: neofascismul cu brigãzile roºii în Italia, Germania
etc. Dar viaþa nu iartã nimic, cine sapã groapa altuia, acela cade singur
în ea.
Cei trei deputaþi din Sfatul Þãrii care au votat împotriva Unirii
Basarabiei cu Þara Româneascã în 1918 n-au fost nici persecutaþi, nici
pedepsiþi de statul român. Pentru devotament ºi serviciile aduse Rusiei,
Statul sovietic l-a împuºcat pe unul în 1937, iar ceilalþi doi au dispãrut.
Au meritat-o! Luaþi aminte. În parlamentul din Chiºinãu urmãtorul va
fi decapitat I. Roºca ºi partidul lui, iar la putere vor veni comuniºtii,
care mai apoi vor înghiþi „Rândunica”, dacã ea nu va deveni complet
roºie, ºi timp de 5-10 ani vom trãi în „raiul” comunist rusesc. Toatã
pasãrea prea limba ei piere.
Astea sunt doar câteva din problemele importante care se tot îngroaºã
ºi ne sufocã, iar guvernanþii, neputându-le soluþiona, le tergiverseazã,
le trateazã în mod voluntarist, diletant, dupã bunul lor plac.
Cameleonismul ºi manipularea opiniei publice, ºiretenia ºi minciuna,
demagogia ºi carierismul, românofobia ºi dezbinarea, tergiversarea
reformelor economice ºi a legalizãrii proprietãþii private, camuflarea
corupþiei, mafiei ºi hoþiei sunt un buchet de vicii ºi metehne ruso-
moldoveneºti, un bogat arsenal de mijloace tactice de promovare ºi
inoculare a unei politici ºi ideologii comuniste în mentalitatea oamenilor.
Ea ne-a dus ºi ne duce la fundul prãpastiei, la sãrãcie ºi mizerie
economicã ºi spiritualã, ne-a pauperizat ºi nimic nu ne poate salva de
la pieire decât unirea cu Þara, de la care am fost rupþi de cãtre dictatorii
ºi tiranii criminali Hitler ºi Stalin. ªi acest act se va sãvârºi, dar, din
pãcate, mai târziu, ºi cu prea multe chinuri ºi pierderi, când vom ridica
sus alþi guvernanþi, oneºti ºi patrioþi.
„Literatura ºi arta”, 5 august 1999

PASÃREA PRE LIMBA EI PIERE...

Am ajuns, slavã Domnului, ºi la cea de a 10-a aniversare a limbii
noastre oficiale. Sã vã spun drept, mare bucurie nu simt, mai bine ne
opream la cea de-a 5-a, când strãinii nu încercau sã ne închidã gura
dacã vorbeam în public româneºte. Acum am dat de dracul, pentru cã
nici nu poþi întreba, nici nu poþi rãspunde în limba ta fãrã teama de a fi
trimis... (ºtiþi unde) de cãtre rusofoni, cum am pãþit-o la 6 august în
– 483 –
staþia de troleibuz de pe str. Dokuceaev, lucru despre care am povestit
în numãrul trecut al sãptãmânalului.
Astfel de manifestãri ºovine se înteþesc ºi se þin lanþ în ultimul timp,
pentru cã statul, ca un laº ºi un fricos, tace la acest capitol, a cedat
complet în faþa strãinilor care râd de noi ºi ne scuipã. Încearcã ºi vorbeºte
româneºte în niºte adunãri ºi o sã vedeþi cum strigã din salã furioºi:
„Ãîâîðèòå ïî ðóññêè!” sau „Ãîâîðèòå ïî ÷åëîâå÷åñêè!”.
Conduceam o veriºoarã la autogarã. Înainte de plecare în autobuz
intrã dispecera, solidã, fardatã peste mãsurã, ºi anunþã cu glas tare:
„Ïðîøó ïðåäñòàâèòü áèëåòû íà êîíòðîëü!”. O þãrancã în vârstã, din
rândul al doilea, mã întrebã încetiºor, parcã se temea: „Ce-a zis
doamna?”. Îi spun cã trebuie sã prezinte biletele la control. Aceasta se
uitã nedumeritã ºi fãcu: „Da ce, ea nu poate spune douã vorbe pe
moldoveneºte?”. Îi rãspund cã nu vrea, cã trebuie sã înveþe câteva sute
de cuvinte pentru cã deserveºte populaþia, dar fostul parlament ºi fostul
guvern, conduse de dnii P. Lucinschi ºi A. Sangheli, au avut grijã sã
anuleze decizia ca personalul din sfera serviciilor sã dea examen de
cunoaºtere elementarã a limbii oficiale, adicã, le-a spus sã nu înveþe
româneºte, sã le fie mai comod decât în Rusia de unde au venit, ºi cã
basarabenii sã vorbeascã cu ei ruseºte în continuare, ca pe vremuri.
Þãranca se uita cu mirare ºi zise: „ªi eu am votat pentru dl preºedinte.
Dacã ºtiam... lasã cã le spun eu în sat femeilor...”.
În Estonia, la Tallinn, s-a adoptat legea cu privire la utilizarea în cadrul
parlamentului doar a limbii estone, adicã, acei care n-o cunosc, s-o înveþe,
dacã vor sã participe la conducerea þãrii; în Ucraina, la Kiev, funcþionarii
de stat au fost preveniþi ca la serviciu sã vorbeascã numai ucraineºte. În
caz contrar, vor fi concediaþi.
Þãrile vecine, ºi nu numai, îºi apãrã statalitatea ºi existenþa, la noi
însã, limba „noastrã” a fost declaratã de stat ºi abandonatã, ca sã nu
incomodãm cumva strãinii, ca sã le menþinem privilegiile. Statul nostru
încalcã flagrant chiar ºi ultima hotãrâre a Consiliului de Miniºtri ºi a
c.c. al p.c.u.s. privind introducerea bilingvismului în viaþa politicã ºi
socialã pentru ameliorarea situaþiei tensionate din Imperiul Sovietic. El
ne sileºte doar pe noi, autohtonii, sã învãþãm limba veneticilor
guvernanþi, poporul nostru are perfectã dreptate atunci când zice cã:
„Dacã-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan”.
Urmãrile acestei politici de trãdare sunt dezastruoase pentru naþiunea
noastrã. Simptomele ei pot fi depistate la tot pasul. ªovinismul se
intensificã cu fiece zi. Nu demult dl A. Papkin, ambasadorul Rusiei în
R. Moldova, declarã cã 80% din oamenii de afaceri de la noi vorbesc

– 484 –
limba rusã, de aceea, aceasta trebuie declaratã ºi ea limbã oficialã. Noi
am rãmas la coada vacii ºi la sapã de lemn. Acesta-i rezultatul altei
trãdãri: acordarea fãrã cap a cetãþeniei pentru toþi cei veniþi peste noapte
la noi ºi a dreptului la proprietatea privatã asupra averii statului ºi a
bunurilor poporului, create de autohtoni în decurs de secole. De ce
oare cele 80% de oameni de afaceri n-au învãþat sau nu învaþã limba
oficialã? Sunt tineri!
Într-un viitor apropiat s-ar putea ca aceºtia sã cumpere ºi pãmânturile
nelucrate ale þãranilor basarabeni, recent împroprietãriþi, pãmânturi care
vor fi naþionalizate la insistenþa preºedintelui þãrii de la aceiaºi þãrani,
jefuiþi din nou de statul agrointerfrontist, care, luând credite din
strãinãtate, în valoare de 1,3 miliarde de dolari, nu le-a restituit nici o
iotã din cota valoricã pentru cumpãrarea vitelor ºi uneltelor în locul
celor pe care ei sau pãrinþii lor le-au dat în ’49 în colhoz.
ªi aceastã nouã pãturã de oameni de faceri rusofoni a organizat un
scandal ruºinos ºi periculos pentru noi pe data de 15 august a.c. la Casa
Naþionalitãþilor, unde au discutat proiectul de lege al guvernului cu
privire la reclama în limba românã ºi au declarat impertinent cã reclama
ºi comerþul se pot face doar în limba rusã. O adevãratã aberaþie.
Scandalul ºi pretenþiile lor sunt o consecinþã directã a politicii de
concilieri absurde ºi de trãdare a intereselor naþionale de cãtre guvern,
fapt pentru care vom plãti scump. De ce guvernanþii nu poartã nici o
rãspundere în faþa poporului pentru aceastã crimã? Oare nu-i mustrã
conºtiinþa deloc? De ce lucrul acesta nu s-a întâmplat în Þãrile Baltice?
Aºa e, domnilor guvernanþi: dacã-i dai duºmanului degetul, el îþi înhaþã
mâna!
Cineva îmi poate spune cã alolingvii despre care e vorba mai sus
sunt de 30-40 de ani, oameni în floarea vârstei, ºi e târziu sã înveþe o
altã limbã. Atunci de ce învaþã pe bani grei limba englezã în câteva
luni? Deci pot, dacã vor, iar limba românã n-o învaþã cã nu vor, pentru
cã statul nostru nu le cere absolut nimic, nu le creeazã „necesitãþi vitale”,
cum zic unii mai deºtepþi dintre ei!
Sã vedem ce-i cu tânãra generaþie, nãscutã aici, care se considerã
bãºtinaºã.
Într-o zi am fost martor la urmãtoarea scenã. Nepoata mea se juca în
curte cu o prietenã. O fetiþã rusoaicã de 6-7 ani nitam-nisam a lovit-o.
Nepoata s-a rãzbunat. Peste câteva clipe mã pomenesc cu rusoaica la
uºã. Mi s-a plâns cã a fost bãtutã ºi a cerut s-o pedepsesc pe vinovatã.
- Nu þi-e ruºine, i-am spus româneºte, sã sari la bãtaie ºi sã vii sã te
plângi dupã asta?

– 485 –
 - Íå ïîíèìàþ, rãspunde ea cu încãpãþânare.
- Chiar nu înþelegi nici o vorbã în româneºte?
A urmat replica: „Íå íóæåí ìíå âàø öàðàíñêèé ÿçûê!”. Cine a
învãþat-o sã vorbeascã astfel. Desigur cã pãrinþii. Iatã ce-i învaþã pe
copiii lor despre noi, basarabenii, majoritatea celor veniþi în Republica
Moldova. O sã ziceþi cã aºa a fost. Bine.
În luna iuliea.c.,pe Valea Schinoasei, un grup de 5-6 bãieþi din clasele
superioare umblau deseori pe loturile pensionarilor ºi devastau viºinii
ºi cireºii. M-am nimerit acolo odatã cu sapa în mânã. Le-am spus sã se
dea jos din copac ºi sã plece. Nu voiau. Am strigat la ei de câteva ori,
pânã au început sã coboare. Îmi replicau cã pomii nu-s ai mei, cã „îíè
íè÷åéíûå” ºi cã ei au dreptul sã se caþere unde vor. Exact mentalitate
colhoznicã de a fura ºi a distruge totul. Le-am spus sã nu umble pe
pãmânturi strãine, iar dacã vor fructe, sã sãdeascã pomi în jurul casei,
la care mi-au rãspuns batjocoritor cã nu înþeleg ce le spun în limba
românã. Iar la observaþia mea, cã e ruºine sã trãieºti în Moldova ºi sã
nu cunoºti deloc limba þãrii, mi-au ripostat cã „îí íàì íå íóæåí”. ªi
asta o spun elevi din ºcoala medie, care nu înþeleg nici un cuvânt. Aºa
sunt crescuþi în familie ºi aºa sunt învãþaþi în ºcolile ruseºti – sã ignore
complet limba statului în care trãiesc, inclusiv poporul acestei þãri.
Mã crucesc ºi mã întreb: care-i rostul ºcolilor ruseºti întreþinute de la
buget? Care e rostul tinerei generaþii educate în spiritul desconsiderãrii
ºi al urii faþã de noi, bãºtinaºii? De ce aceasta nu ne învaþã deloc limba,
nu cunoaºte elementar istoria, cultura ºi tradiþiile poporului nostru.
A re perfectã dreptate Raisa Lozanu, care sesizeazã exact situaþia ºi
evoluþia psihologiei ºi mentalitãþii alolingvilor, ºi mai ales a tinerei
generaþii din republica noastrã, în articolul sãu „Agresivitatea alolingvilor
se înteþeºte”, publicat în „Literatura ºi arta” din 12.08.99. Lucrul acesta
ar trebui sã-l facã sociologii ºi politologii ºi sã furnizeze materiale ºi
concluzii conducãtorilor statului, pentru adoptarea unor legi ºi mãsuri
adecvate, pentru cã în þara asta nu existã nici o piedicã, nici o opreliºte
legislativã în calea acestui dezmãþ ºovin, manifestat prin impertinenþã,
aroganþã ºi agresivitate. Iar uneori mã gândesc cã, pornind de la cele
spuse, cu noi s-a întâmplat ca în proverbul: „Toatã pasãrea pre limba ei
piere”.
„Literatura ºi arta”, 2 septembrie 1999
„CODRULE, CODRUÞULE...”
Câte versuri ºi proze, cântece, imnuri ºi piese au fost dedicate în
decursul secolelor ºi, mai ales, astãzi, pãmântului, apelor, pãdurilor,

– 486 –
pãsãrilor ºi animalelor, mai pe scurt, naturii, mediului înconjurãtor.
Am cântat pãmântul, codrul, l-am numit chiar ºi „Leagãnul omenirii”.
„Codrule, codruþule / Ce mai faci, drãguþule?” Hai sã vedem ce face. În
ultimele trei luni am fost zguduit de câteva ori de faptul cât de demagogi,
perfizi ºi haini suntem cu el.
Pe la sfârºitul lui iulie, anul curent, în toiul secetei, veneam într-o
searã din Valea Schinoasei, unde am un lot de pãmânt, în sus, spre str.
Mioriþei, printr-o alee de brazi, în vârstã de vreo 25 de ani, înalþi, rotaþi,
toþi ca unul, mirositori (cam vreo 30 la numãr), înºiraþi pe niºte pãmânturi
experimentale ale AªM. ªi deodatã rãmân trãsnit, când vãd câþiva din
ei rãsturnaþi la pãmânt. Mã apropii, vãd cã-s tãiaþi. Mã uit în jur – nimeni,
mai departe observ un omulean. Îl întreb cine-i, ce cautã, cine a tãiat
brazii? El rãspunde cã nu ºtie, uimit ºi el. Aveam o sapã în mânã, dacã
se nimerea criminalul, la sigur, îl loveam.
Era o alee de o frumuseþe rarã, mergeam de douã ori pe sãptãmânã
pe ea la vale ºi în deal, te simþeai mai liber, mai sãnãtos, erai alt om –
era o fabricã de oxigen, un loc de renaºtere, odihnã ºi înviere, o minune
pe pãmânt. ªi în acea zi au început s-o taie. Pãmânturile acelea au fost
repartizate solicitanþilor, care vor sã-ºi facã case (lucru firesc, oraºul se
extinde). Dar de ce sã tai o asemenea frumuseþe, un paradis, un sanatoriu
pentru cei sãnãtoºi ºi, mai ales, pentru bolnavii de tuberculozã?
A doua zi, sâmbãtã, am telefonat la primãrie omului de serviciu, i-
am spus despre ce este vorba, l-am rugat sã anunþe urgent serviciul
ecologic, i-am dat ºi telefonul ca sã-l ajut ºi totul a fost în zadar. Într-o
sãptãmânã aleea a dispãrut complet, brazii au fost tãiaþi sau smulºi din
rãdãcini, apoi târâþi de un tractor dupã niºte tufari, unde au fost decapitaþi
ºi acuma pot fi vãzuþi în aproprierea str. Mioriþa. Acesta a fost, probabil,
rãspunsul la semnalul meu de alarmã.
De ce s-a sãvârºit aceastã crimã? Funcþionarii de la primãrie sunt
înºurubaþi în scaune, nu se pot ridica ºi deplasa la faþa locului, sã vadã
ce-i pe pãmânturile pe care le repartizeazã pe hârtie, planuri întocmite
de zeci de ani în urmã, timp în care puteau avea loc ºi cataclisme. Dacã
veneau la faþa locului, cred cã s-ar fi gãsit printre ei un „Om”, care n-ar
fi ridicat securea la acea alee de brazi ºi ar fi distribuit loturile pentru
case în aºa fel, ca aleea sã rãmânã între ele. Aºa ar trebui tratate toate
fenomenele naturii ca sã evitãm alunecãrile de terenuri, defriºãrile de
pãduri etc. Dacã autoritãþile au fost fãrã suflet, în schimb trei din cei
care au primit loturi au pãstrat câte un brad în colþul viitoarei ogrãzi.
Bravo lor!
A doua cauzã a crimei e slujba ecologistã, care n-a reacþionat

– 487 –
nicidecum, a fost absolut indiferentã ºi rece la acest act barbar. Cine
are nevoie de un astfel de serviciu? Pentru ce au fost angajaþi atâþia
funcþionari, pentru ce li se plãtesc salariile? Nu-i mai bine ºi mai ieftin
sã se ducã unde li-i menirea?
Soluþionarea acestei probleme e de datoria ºi de competenþa dlui
primar. ªi cred cã o va face.
Iar noi pãlãvrãgim: natura, mediul ambiant, „leagãnul omului”.
Codrule, codruþule / Cum o duci, drãguþule?
Pe la mijlocul lui august un fazendar din Asociaþia Pomicolã „Ecran”
de lângã s. Ulmu îmi spune cã în dreapta de la noi se taie pãdurea. N-
am fost pe acolo vreo douã sãptãmâni, cã totul se uscase pe lot ºi nu
aveam ce cãuta. În scurt timp acelaºi lucru îmi spune ºi un alt fazendar,
cã se taie vârtos stejarii, cã pãdurea e plinã de crengi, cã se aud vâjâind
ferestraie noaptea. Când m-am dus ºi eu la lot, am intrat în pãdure, am
vãzut tulpini de stejari tãiaþi chiar la 50-60 cm înãlþime de la pãmânt pe
suprafeþe de sute ºi sute de metri în faþã ºi pe de lãturi, grãmezi de
crengi groase, deci pãdurea se tãia nu pentru foc. Câþiva oameni, care
trãiesc vara acolo, mi-au spus cã stejarii sunt tãiaþi pentru butoaie, vine
sezonul, cã ferestraiele se aud ºi ziua, cã pe acolo trec ºi camioane
încãrcate cu tulpini de stejari, cã braconierii ar fi din s. Horodca, din
apropiere º.a.
Dupã ce m-am convins, cã pãdurea se taie ziua ºi noaptea în mod
nemilos, am dat zeci de telefoane la primãria din Ulmu, unde n-am
rãzbãtut, aparatele fiind deconectate. Am telefonat dlui I. Dediu, cel
mai mare în parlament pe mediul înconjurãtor, i-am spus durerea ºi l-
am rugat sã aducã la cunoºtinþã organelor respective cazul. Mi-a promis,
dar nu ºtiu ce-a fãcut. Când am mai fost într-o sâmbãtã la lot, se auzeau
departe, în pãdure, hârâind ferestraiele. M-am adresat la „Moldsilva”,
dlui Mahu, care mi-a promis cã se va interesa, apoi mi s-a spus cã
teritoriul în cauzã nu e domeniul lor, ci a comunei, deci poate fi tãiat.
Am rãmas perplex. În timp ce eu, un om din lumea artelor, sufãr din
toatã inima pentru sutele de stejari doborâþi la pãmânt de braconieri,
ecologiºtii sunt indiferenþi ºi reci ca niºte stane de piatrã. Tot acolo mi
s-a spus sã mã adresez la Ministerul mediului ambiant, dlui Capcelea.
Aproape o sãptãmânã nu am putut lua legãtura, dumnealui fiind ocupat
în ºedinþe, cred mai puþin importante decât sectoarele de pãdure tãiate.
În cele din urmã secretara mi-a recomandat sã discut cu consilierul,
care a promis sã informeze organele judeþene ºi va insista sã se ia mãsuri.
În urmãtoarea sâmbãtã, fiind pe la loturi, am aflat de la oameni, cã s-ar
fi fãcut o comisie, care urmeazã sã examineze cazul ºi cã totul e, de

– 488 –
fapt, o formalitate, apã chioarã. În acea sâmbãtã ferestraiele nu mai
bâzâiau, dar oamenii erau sceptici ºi fãceau bancuri piperate.
Pãdurea s-a tãiat timp de aproximativ o lunã ºi jumãtate, eu douã
sãptãmâni, zi de zi, am telefonat în instanþele respective, de la comunã
pânã la parlament, am bãtut alarma, mi-am propus serviciile, dar
funcþionarii nu erau bucuroºi de mine, le era lehamite ºi, vrând sã se
descotoroseascã, mã plimbau de la unul la altul ca pe o minge de fotbal.
Mã gândesc cã eu, unul, aº fi fãcut mai multã treabã decât aceºti zeci ºi
sute de funcþionari plãtiþi de popor.
Cât va dura, dle prim-ministru, aceastã lenevie ºi demagogie, acest
fariseism în instanþele guvernamentale? Cât vom mai flecãri despre
naturã, mediu, leagãn, codri? Se vor apuca odatã funcþionarii de lucru?
Cicã avem 7-8% de pãduri pe suflet de om, suntem pe ultimul loc
între þãrile CSI. Dacã vom „ocroti” tot aºa mediul ºi natura, ne vom
trezi într-un viitor foarte apropiat cu cifra de 0% pe cãciulã, având o
armatã de mii de „apãrãtori” ºi „ocrotitori” ai „leagãnului omenesc”,
armatã care ne costã anual milioane. Halal de aºa stat! ªi drept o ironie
a soartei, pe 21 ºi 22 septembrie a.c. la Chiºinãu a avut loc o Conferinþã
internaþionalã a mediului, la care au participat mulþi ecologiºti din lume.
Ce sã le arãtãm, cu ce sã ne lãudãm ºi ce sã le spunem? Codrule,
codruþule, / Ce mai zici, drãguþule?
„Literatura ºi arta”, 14 octombrie 1999
LAºITATE ºI SERVILISM
„Nu-i pãdure fãrã uscãturi”; „Coadã de câine”; „Cozi de topor”;
„Capul plecat sabia nu-l taie”; „Vânzãtori de þarã” etc. – toate aceste
proverbe ºi zicale ne caracterizeazã pe deplin. Recent a mai apãrut un
termen nou – mankurt – o expresie plinã de înþeles, care a venit tocmai
de la popoarele asiatice, dar care ne prezintã deopotrivã de bine ºi pe
noi. Aºa se face cã astãzi noi batem recordul ºi sub acest aspect. „Cozile
de topor” sunt forþele principale care îi transformã pe basarabenii români
– pe oamenii cinstiþi, cu dragoste de þarã ºi pãmânt – în robi (exemplul
clasic e Transnistria). Partea noastrã de þarã în care au trãit circa 800 de
mii de români, dar au rãmas azi doar câteva zeci de mii. Majoritatea
populaþiei autohtone a pãrãsit baºtina. Din cauza veneticilor ºi a
mankurþilor locali au pãrãsit-o. Tãvãlugul ce trece azi Nistrul cu paºi
viforoºi peste Basarabia e moartea noastrã. Pseudoguvernanþii din
autoproclamata republicã transnistreanã, diriguiþi de satrapii din
metropola moscovitã, sunt duºmanii de moarte ai poporului român ºi
ai întregului nostru neam. S-a dovedit cã Moscova a rãmas aceeaºi

– 489 –
academie politicã, unde ºi azi mai urmeazã cursurile de perfecþionare
guvernanþii noºtri basarabeni, mai ales – ambasadorii, care ne vin apoi
în þarã în calitate de miniºtri ºi prim-miniºtri.
Cu opt-nouã ani în urmã majoritatea agrarienilor din parlament, în
alianþã cu socialiºtii ºi interfrontiºtii A. Sangheli, V. Senic, V. ªornikov
º.a., adoptã Codul funciar, în capitolul IV al cãruia se spune cã pãmântul
luat de la þãranii basarabeni în colhoz nu li se dã înapoi, exact ca în
constituþia stalinistã, sperând cã comuniºtii vor învinge în Rusia ºi se
va restabili ordinea veche ruso-stalinistã ºi în fostele republici unionale.
O activitate tipicã pentru mankurþii ºi trãdãtorii de neam.
Ce-ar zice ei dacã autoritãþile le-ar confisca azi castelele, vilele ºi
maºinile luxoase? Ar tãcea? Ar sta cu mâinile în ºolduri? Ba bine cã
nu. Atunci de ce tac basarabenii cãrora li s-au luat pãmântul, vitele de
tracþiune ºi uneltele de muncã, iar celor deportaþi – ºi gospodãriile?
Pãmântul nu li se mai înapoiazã, iar pentru gospodãria confiscatã li se
plãtesc 200 lei despãgubire.
Mai apoi ce te faci cu alde Moþpan, Cecoi, Popuºoi, Stati º.a., care
apãrã cu strãºnicie „moldovenismul” la noi: noþiunea de „limbã
moldoveneascã”, de „istorie moldoveneascã”, de „popor moldovenesc”
etc. Din moment ce unii scriitori ºi lingviºti le cântã în strunã. Nu se
þine cont de afirmaþiile celor mai mari savanþi romaniºti din lume ºi de
la A.ª. a Republicii Moldova. Nu e ºi acesta oare un exemplu clasic de
servilism în faþa rusofonilor, a Moscovei, ca sã menþinã ºi pe aceastã
cale poporul în stare perpetuã de idiotizare, inoculatã de regimul totalitar
comunist timp de 50 de ani?
Un alt act de laºitate ºi prostie din partea celor mulþi, a majoritãþii, ºi
de servilism clasic al „cozilor de topor” în faþa Imperiului Rus a fost
recunoaºterea de cãtre guvernul lui Sangheli a Mitropoliei Moldovei,
formate recent ºi puse sub papucul promoscovitului Vladimir ºi
respingerea Mitropoliei Basarabiei.
Iar pentru mai multã credibilitate vina pentru haosul, dezastrul ºi
mizeria economicã ºi spiritualã, creatorii cãrora sunt numai ei, o
rãstoarnã în capul intelectualilor ºi, mai ales, al scriitorilor, care au
deschis ochii poporului, l-au ridicat la luptã pentru suveranitate ºi
independenþã.
Cât rãu face poporului nostru autohton dl V. Senic, care se comportã
în modul cel mai fariseic faþã de atributele naþionale: limbã ºi istorie,
declarându-le „moldoveneºti”, ceva ce nu existã, iar câþiva ani în urmã
le numea pe numele lor adevãrat: „româneºti”. De cât servilism dã
dovadã d-lui fãcând cãlãtorii la Moscova împreunã cu colegul sãu V.

– 490 –
ªornikov ºi declarând în Duma ruseascã precum cã ruºii în Republica
Moldova sunt persecutaþi, marginalizaþi ºi lipsiþi de drepturi
elementare. Pânã la urmã, s-a aciuat la Universitatea din Tiraspol ºi,
probabil, îmbuibã capul studenþilor cu românofobie, contribuind la
educaþia unei noi generaþii de mankurþi tip I.D. Ceban.
Iar consãteanul meu V. Stati e culmea ºi face vârf la toate. Carierismul
ºi lichelismul lui au devenit proverbiale. Tip care umblã din partid în
partid, ca un cuc în cuibare strãine, de la agrarieni la comuniºti, numai
ca sã se bucure de favoruri. Trecut prin ºcoala comsomolului ºi a
partidului comunist, a ajuns ºef adjunct la secþia culturã a c.c. ºi a servit
cu devotament politica Moscovei în R.S.SM., devenind „scriitor” pe
bazã de furt literar, plagiat, savant, împreunã cu V. Senic ºi I. Racu, ºi
pe spinarea lui Ion Druþã, a operei lui, declarând-o ideologic greºitã,
antisovieticã, proromâneascã, susþinându-l pe I. Bodiul în lupta cu
scriitorii ºi naþiunea românã.
„Ce cautã pe Aleea Clasicilor Nichita Stãnescu?”, se revolta la culme
dumnealui într-un interviu, ºi ce cautã Enescu ºi Sadoveanu în
Enciclopedia Chiºinãului? Dar nu se întreabã ce cautã Puºkin în centrul
Aleii Clasicilor, fiind exilat aici de þarism, ca mulþi alþi români în Sibe-
ria, ºi care ne-a stigmatizat cu „Prokletâi gorod Kiºiniov”, „glupâe
moldavanki” ºi ºatre de þigani, neîntâlnind ºi nevãzând în cei trei ani ºi
ceva de ºedere aici nici un þãran moldovean adevãrat.
Stati ne toarnã vârtos lãturi cu gãleata de la tribuna Parlamentului ºi
în publicaþiile românofobe, îºi bate joc de naþiunea româneascã,
seamãnã minciunã ºi calomnii ca viespea venin ºi întuneric, iar colegii
din Parlament îl ascultã, tac ºi înghit insinuãrile, injuriile, ofensele aduse
la adresa lor ºi a naþiunii, fãrã a-l apostrofa. Aceºti tipi au devenit extrem
de impertinenþi ºi periculoºi pentru poporul nostru. Pentru putere ei
sunt în stare nu numai sã scuipe o naþiune întreagã, ci sã-ºi vândã ºi
pãrinþii. Cât o sã-i mai suportãm?!
„Literatura ºi arta”, 2 decembrie 1999
O STARE EXCEPÞIONALÃ
CERE MÃSURI NEORDINARE
Economia ºi ideologia sunt douã componente ale vieþii societãþii.
Ele se influenþeazã, se condiþioneazã reciproc. Ce-i cu ele?
Din cauza ideologiei economia republicii continuã sã se prãbuºeascã:
industria stã latã la pãmânt, staþioneazã; o jumãtate din câmpuri sunt
pârloagã, suprafeþele cultivate cu grâu, tutun, sfeclã de zahãr, vii ºi
livezi se reduc vertiginos; în a treia lunã dupã recoltare nu mai avem

– 491 –
grâu, producând 40 q la hectar;
împroprietãrirea þãranului cu pãmânt fãrã cotã valoricã (unelte ºi
maºini agricole sau vite de tracþiune) e un al doilea jaf dupã cel din
1949, e o batjocurã ºi o caricaturã la reforma agrarã;
ºomajul creºte vârtos printre muncitori, þãrani ºi intelectuali, atingând
cifra de circa 100 de mii;
învãþãmântul, ocrotirea sãnãtãþii, cultura, ºtiinþa, asistenþa socialã au
ajuns sub orice nivel; mortalitatea a depãºit natalitatea; mafia, corupþia,
criminalitatea zburdã; fãrãdelegea ºi haosul, beþia ºi hoþia înfloresc;
minoritãþile ne þin de beregatã ºi ne dicteazã condiþiile lor de viaþã, îºi
bat joc de atributele statale; þara geme, statul piere;
dupã revolta ºi desperarea de acum câþiva ani masele largi sunt
cuprinse de decepþie ºi apatie, pasivitate ºi indiferenþã, stare mult mai
gravã ºi mai periculoasã.
Mulþimea, lipsitã de demnitate omeneascã ºi naþionalã timp de 50
de ani de regimul totalitar ruso-comunist, a aburcat la conducerea þãrii
analfabeþii – moºierii roºii, hoþii, cozile de topor, trãdãtorii, care se perindã
unii dupã alþii în fotolii, care în 8-9 ani au jefuit ºi delapidat proprietatea
statului, averea poporului, au fãcut datorii de sute de milioane de dolari
ºi au creat o situaþie economicã catastrofalã, care a provocat o crizã
acutã în viaþa socialã ºi politicã. În ultima vreme mulþi lideri politici
recunosc cã s-a creat o stare economicã ºi socialã excepþionalã ºi cã ea
cere imperios mãsuri neordinare.
În anul acesta în mass-media s-au fãcut multe sugestii referitoare la
redresarea situaþiei economice ºi sociale deplorabile, însã liderii
formaþiunilor politice din ADR, vorbind eufemistic, s-au fãcut a nu le
auzi ºi le-au trecut cu vederea. Au fost ºi mai sunt ºanse unice de salvare
a situaþiei, de realizare a reformelor, de întãrire a democraþiei, de barare
a cãii spre putere a stângii comuniste, de salvare a neamului românesc ºi
de unire a þãrii.
Sã-i dãm ce-i al lui Dumnezeu lui Dumnezeu, iar Cezarului – ce-i a
Cezarului. Liderii fracþiunilor din ADR au adoptat o serie de legi
importante, ca cea a pensiilor, a reformei teritorial-administrative, a
administraþiei publice locale º.a., tergiversate de douã parlamente, ca
foarte spinoase ºi nepopulare, ºi care vor da rezultate pozitive abia
peste 4-5 ani. S-au obþinut unele succese la nivel macro economic,
parcã pornise ceva sã se miºte în þarã.

– 492 –
 Însã omul de jos n-a simþit o îmbunãtãþire vizibilã a vieþii. El a fost
îndemnat ºi rugat sã accepte o viaþã austerã. ªi iatã, aici s-au comis
greºeli mari, au fost pierdute câteva ºanse unice de redresare urgentã a
economiei, de realizare a reformelor, de înrãdãcinare a democraþiei, de
atracþie a electoratului spre dreapta ºi de marginalizare a stângii
comuniste. Sã înºirãm câteva din ele, poate vom fi auziþi acuma, când
am ajuns pe banca opoziþiei.
Cum s-a întâmplat cã deputaþii au ascultat raportul Curþii de Conturi,
în care s-a spus cã din proprietatea statului, avutul poporului, s-au furat
ºi delapidat bunuri în valoare de circa 2,5-3,0 miliarde de lei, s-au mirat
ºi au trecut mai departe, la o altã problemã, fãrã a se rezolva, fãrã a
adopta o hotãrâre ca Procuratura ºi Internele cu sutele lor de specialiºti
sã întoarcã aceste miliarde înapoi în termen de o jumãtate de an în
bugetul statului?
Un buget anual republican furat, ignorat ºi scuipat! Faptã care
seamãnã a crimã, cine o poate explica? ªtiþi ce s-ar putea face cu aceastã
sumã? 1 miliard ºi ceva de lei – cotã valoricã þãranilor împroprietãriþi,
care, unindu-se, ºi-ar cumpãra unelte de muncã ºi ar lucra pãmântul; 1
miliard de lei – salariile neplãtite bugetarilor ºi pensiilor bãtrânilor pentru
1-2 ani; aproape 1 miliard lei pentru învãþãmânt, medicinã, culturã,
sport etc.
Una din cele mai nobile ºi mai cavalereºti surse de completare a
bugetului ºi de redresare a economiei, de restabilire a autoritãþii morale
a partidelor de dreapta a fost ºi mai rãmâne reducerea cu o treime sau
cu 50% a salariilor mari pânã la cel mediu, începând de la Vlãdicã,
adicã, de la cei trei ºefi mari ai statului, în jos, pânã la primari. Aceastã
mãsurã neordinarã ar avea o puternicã influenþã psihologico-moralã
pozitivã asupra populaþiei, o influenþã atractivã a maselor ºi o apropiere
a guvernanþilor de ele, precum ºi economico-financiarã, - ar da sferei
sociale (învãþãmânt, medicinã, culturã etc.) câteva zeci de milioane de
lei.
De ce liderii partidelor nu îndrãznesc sã fie bãrbaþi, morali, oneºti,
echitabili, modeºti, ca cei din alte republici ºi foste þãri socialiste, sã
strângã puþin cureaua ºi ei, sã înceapã austeritatea cu ei ºi apoi sã treacã
la cei de jos, care o simt de mult?
E frumos ºi e moral oare sã-mi taie mie 36 de lei, supliment la pensia
pentru un ordin ºi o distincþie onorificã, sã-mi taie înlesnirile la douã
cãlãtorii a câte 50% în raion, în satul de baºtinã, ºi sã fiu impus la un
impozit de 40 de lei pe un lot de pãmânt de 6 ari la Ulmu, adicã sã mi
se ia circa 500 de lei pe an, rãmânând cu 107 lei pensie pentru 53 de

– 493 –
ani de muncã la stat, iar în parlament, concomitent, sã se discute de
câteva ori legea cu privire la înlesnirile deputaþilor?
Ce ziceþi, dlor deputaþi, ce aveþi de spus la aceastã sugestie?
Acceptarea ei ar aduce la viitoarele alegeri tuturor fracþiunilor din ADR
câte 5-10% de alegãtori. Dacã nici asta nu vã atrage, atunci ne tãiem
singuri craca, pe care mai ºedem, cãdem prea jos.
O altã sursã de venituri, muºamalizatã bine de cãtre guvernanþi, care
ar putea contribui substanþial la redresarea economicã a republicii, este
reducerea pensiilor tuturor categoriilor nomenclaturiste de venetici ºi
autohtoni, de ocupanþi ºi cãlãi, inclusiv circa 10-12 mii de ofiþeri ai
armatei sovietice, în total cam 40 de mii de oameni, dupã cum afirmã
dl N. Dabija, care au pensii de 5-7 ori mai mari ca cea medie de 87 de
lei a majoritãþii moldovenilor, pe care primii le primesc de la buget
lunar, sistematic, iar ultimii nu le vãd cu anii. În Þãrile Baltice mãrimea
pensiilor pentru nomenclaturiºti ºi venetici e la nivelul celor ale
bãºtinaºilor ºi nici un ban mai mult. Încercãrile de revoltã, demersurile
lor pe lângã B. Elþin n-a dat nici un rezultat. Preºedintele Estoniei a
spus cã estonienii nu vor sã munceascã pentru ca nomenclatura ºi
veneticii sã încaseze pensii mai mari ca ale lor. Ei nu secãtuiesc bugetul,
plãtind milioane ocupanþilor ºi mankurþilor, cum fac guvernanþii noºtri,
þinând totul în mare secret de stat.
Cine ºtie exact câþi mâncãi de aceºtia avem în þarã, care e pensia lor
lunarã, ce sumã constituie ea anual? Cred cã e vorba de câteva zeci de
milioane anual, care nu ajung la medicinã, culturã, învãþãmânt ºi alte
domenii din sfera socialã. Avem bãrbaþi în þara asta care ar putea face
luminã ºi ordine ºi în acest domeniu?
Iar celor care nu le convine, care vor favoruri ºi privilegii, ca mai
înainte, sã le spunem, ca în Þãrile Baltice, cã mai mult nu avem, nu
putem, nu vi se cuvine, plecaþi de unde aþi venit ºi trãiþi acolo ca în rai.
ªi aceastã mãsurã aplicatã ar aduce un mare folos economic ºi moral,
descãtuºare ºi independenþã þãrii ºi statului nostru.
Demagogia ºi fariseismul ne mãnâncã ca rugina. De 8-9 ani se
vorbeºte permanent despre Tratatul de bunã vecinãtate ºi integrare
economicã ºi spiritualã cu România. Nu cumva cabinetul dlui Sturza a
cãzut ºi pentru cã, în timpul vizitei sale la Bucureºti, a declarat cã vom
avea acest tratat pânã în anul douã mii? Guvernanþii românofobi ne
hrãnesc cu iluzii, ca pe niºte curcani înainte de Crãciun.
Þara n-are hriºcã, cartofi, grâu, n-are energie electricã, cãrbuni, gaze
etc., resurse energetice. Fãrã ele murim. A venit iarna ºi ne-a prins
complet nepregãtiþi ºi din an în an e tot mai rãu, iar noi suntem hrãniþi

– 494 –
cu minciuni ºi fariseism. Þara e vândutã Moscovei, chiar ºi bisericile,
care plãtesc 1000 de lei impozit lunar Patriarhiei moscovite. Nu înþeleg
nimic.
România ne-a propus acum 8 ani sã construim o linie electricã de
înaltã tensiune pentru transportul curentului electric. A. Sangheli a
refuzat. Am rãmas la cheremul lui Smirnov ºi al Ucrainei. Ei oricând ne
pot lãsa, cum au mai fãcut-o, în întuneric. De ce nu luãm energie electricã
ºi cãrbuni din România, pe care le are din plin, de la 100–200 km
distanþã, ºi sã ne rãsplãtim cu zahãr de la cele 10 fabrici, cu tutun ºi
þigãri, cu vinuri, coniacuri ºi ºampanie, mãrfuri care se importã peste
Prut? Iar pentru mãrirea volumului acestor produse am putea lãrgi
suprafeþele de cultivare, am da de lucru oamenilor, am reduce ºomajul,
ar creºte veniturile cetãþenilor, bugetul.
Suntem hrãniþi cu baliverne. Nu se face nimic pentru a perfecta
Tratatul de frãþie ºi integrare. Guvernanþii nu vor, ei, ca boierii, vor sã
fie mari ºi tari pe moºia lor, ei se tem de înfrãþire ºi unire, de o viaþã mai
demnã ºi civilizatã pentru basarabeni, ca dracul de tãmâie. Atunci le
vine sfârºitul. Kaput! Unii se duc ºi alþii vin, ca valurile, dar tot aceiaºi,
ºi nu se face nimic. Iatã, mãi oameni buni, de ce ei vã sperie atâta cu
„jandarmii români” ºi tac despre foametea din 1946, organizatã de
comuniºtii ruºi, când au murit un sfert de milion de basarabeni; de
deportãrile a circa 150 de mii de basarabeni, mulþi dintre care au rãmas
pe vecie în gheþurile Siberiei; de uciderea a circa 400 mii de români din
fosta R.S.S.M.
ªi acest tratat de integrare ar fi o sursã serioasã de redresare a
economiei, de stabilitate ºi siguranþã în ziua de mâine, de apropiere
spiritualã ºi conlucrare între fraþi ºi de realizare a reunirii pe viitor, dar
el este tergiversat intenþionat la infinit, pentru cã nu convine
guvernanþilor. Oare nu avem deloc bãrbaþi în parlament, cu un pic de
mândrie ºi ambiþie, care ar putea miºca acest pietroi din loc, ori ei
procedeazã ca boierii de altã datã, cum îi caracteriza moº Ion Roatã al
lui Ion Creangã?
Oare ºi acest argument nu poate convinge elita noastrã politicã de
faptul cã e vremea sã ne miºcãm?
M-am oprit la câteva surse economice ºi ºanse politice, vizavi de
care liderii din ADR ar putea uºor sã iniþieze ºi sã adopte tot atâtea
mãsuri neordinare în situaþia actualã extraordinarã, scoþând astfel, în 2-
3 ani, þara din colaps, întãrind democraþia, marginalizând stânga
comunistã, dacã ea s-ar opune. În caz contrar, liderii politici pot da

– 495 –
undã verde comuniºtilor pentru unul sau chiar douã mandate.
„Literatura ºi arta”, 3 februarie 2000
BÃTAIE DE JOC SAU CRIMÃ?
(În atenþia Ministerului Educaþiei ºi ªtiinþei)
Toþi ºefii mari cunosc prea bine situaþia lingvisticã deplorabilã din
þarã: timp de 50 de ani limba românã a fost izgonitã ºi înlocuitã oficial
cu cea rusã, populaþia o vorbeºte prost, iar majoritatea funcþionarilor ºi
mai prost, minoritãþile naþionale nu cunosc limba de stat, n-o învaþã, o
urãsc. Ba ºi mai ºi: fiind declaratã acum 10 ani limba oficialã ºi, deci,
obligatorie pentru toþi, limba românã e încã în rol de cenuºãreasã. Cu
toate acestea, nici unul din cei trei mari guvernanþi, din neºtiinþã, din
rea voinþã sau fricã, nu deschide gura niciodatã sã spunã rãspicat
poporului cã limba românã e cea mai mare comoarã a noastrã, cã ea
trebuie respectatã ºi învãþatã de cãtre toþi cetãþenii.
Politica ruseascã de izgonire a limbii a fost realizatã prin intermediul
ºcolii de toate treptele, de mass-media ºi toate organizaþiile obºteºti ºi
statale. De aceea restabilirea, reabilitarea ei se poate face doar cu aceleaºi
mijloace. Ele sunt în mâinile statului, în special, în mâna Ministerului
Educaþiei ºi ªtiinþei.
Adesea am ciocniri neplãcute cu copiii ºi adolescenþii rusofoni între
10 ºi 20 de ani, pe stradã, în instituþii, în troleibuz etc. De fiecare datã,
când întreb ceva, ei îmi rãspund: “Mî ne ponimaem ºto vî govorite!
Govorite po-russki!”
Într-o zi, aflându-mã în autobuz, i-am propus unui elev sã cedeze
locul unei femei în vârstã. Acesta zise: “Ne ponimaiu ºto vî govorite”.
Deci un elev din clasele superioare nu înþelege o boabã în limba românã.
Sã te cruceºti, nu alta. ªi asta are loc într-un stat suveran ºi indepen-
dent. Iatã de ce mã întreb: ce se întâmplã cu limba românã în ºcolile
ruse? Se predã sau nu? Terminã elevul ºcoala medie ºi nu ºtie nimic.
Ce face la lecþiile de românã atâþia ani? De ce învaþã engleza, germana,
franceza, dar nu ºi româna? N-o învaþã, pentru cã nu se predã serios,
nu se cere serios. Elevii ºtiu cã nu au nevoie de ea. Asta se cheamã
“ºcoalã pe miriºte”. Ne batem singuri joc de noi? Nu cumva acesta e
rolul ºcolilor ruse în R.M. – de-a pregãti cetãþeni pentru Federaþia Rusã?
Intraþi în instituþii, firme ºi magazine particulare ºi o sã vedeþi niºte
tineri solizi, spilcuiþi, parfumaþi, ce stau la uºi sau la tejghea. Vorbeºti
cu ei româneºte, însã îþi rãspund persiflant în limba rusã. Aceeaºi situaþie
e ºi în multe instituþii, organizaþii ºi întreprinderi din Chiºinãu. Telefonezi

– 496 –
sã întrebi ceva, însã þi se rãspunde “Ne ponimaiu”.
De ce, dupã atâþia ani de independenþã, situaþia lingvisticã nu s-a
schimbat nici cu o iotã spre bine? Pentru cã ºefii puterilor de stat le
spun tacit alolingvilor: “Nu învãþaþi limba românã, cã veþi fi serviþi de
bãºtinaºii vasali ca ºi mai înainte”. Astfel fiind situaþia, noi bãºtinaºii,
ne simþim lezaþi, jigniþi, umiliþi, apare dorinþa de revoltã. În concepþia
dlui preºedinte al þãrii însã aºa ceva înseamnã pace, siguranþã, bunã
înþelegere, stabilitate. Absurd! Numai cunoaºterea limbii de stat
contribuie la cunoaºterea trecutului, istoriei, culturii noastre, la
cultivarea stimei ºi a respectului faþã de noi. Aº dori ca Ministerul
Educaþiei ºi ªtiinþei sã nu admitã ca tinerele generaþii de alolingvi sã
fie indiferente ºi chiar agresive faþã de lima românã, aºa cum este
generaþia în vârstã. Faceþi, domnule ministru, un control total la aceastã
temã ºi clarificaþi cine ºi cum predã în ºcolile ruse, câte ore se predau
pe sãptãmânã, e o materie obligatorie sau facultativã ca pe vremuri?
Nu vã pare cã predarea limbii române în ºcolile ruse e o mare minciunã
ºi un fariseism, aºa cum e istoria Moldovei, complet falsificatã, ba ºi
subvenþionatã de stat din bugetul auster, stors de pe spinarea
poporului? De ce aruncãm banii pe vânt? De ce, dupã atâþia ani de
trai în Moldova, alolingvii nu ne cunosc limba? Ce-i asta? Bãtaie de
joc sau crimã? ªi una, ºi alta, comise de stat. Dacã nu sunteþi de acord,
dovediþi, vã rog, contrariul.
“Literatura ºi arta”, 2 martie 2000
VINE PRIMÃVARA
Vine, vine primãvara. Da, din pãcate, vine la începutul lui februarie,
prea devreme, ca niciodatã. Am fost în câmp, în pãdure, nu mai e zãpadã
nicãieri, nici în vãi, nici în poieni. Câmpurile sunt sure, pustii. Peste o
lunã þãranii trebuie sã iasã la arat, grãpat ºi semãnat grâu ºi orz de
primãvarã, apoi floarea-soarelui ºi porumb pe la Paºti. Trebuie sã are ºi
sã semene. Cu ce?
Trei-patru hectare nu pot fi lucrate cu sapa. Aproape jumãtate din
câmpurile noastre sunt pârloage, pline de spini ºi curnuþi. Turmele de
oi, care pasc pe acolo, sunt condamnate la chinuri, lâna e plinã de
curnuþi ºi scai, iar pielea e toatã însângeratã, aºa spun þãranii. Nici pâine,
nici brânzã. Ca sã produci ceva, e nevoie de trei factori: omul, pãmântul
ºi unealta de muncã. Doi factori sunt, al treilea nu este. Uneltele ºi forþa
de tracþiune au fost luate în 1949 în colhoz de cãtre puterea sovieticã:
boi, cai, cãruþã, plug, semãnãtoare, grapã, chiar ºi oticul ºi biciuºca.
De 8 ani se împroprietãresc þãranii cu câte o cotã de pãmânt pe

– 497 –
suflet de om, adicã revin câteva ha de familie, dar numai câte 1% pe
an. În România au fost împroprietãriþi 10 milioane de þãrani în trei ani,
la noi cei de sus au tergiversat reforma special, ca sã þinã 100 de ani,
sperând ºi aºteptând cã vremurile se vor schimba în Rusia, ºi la noi la
fel, reforma se va opri ºi se va restabili ordinea cea veche, comunistã.
Dar în aceºti 8-9 ani de împroprietãrire, conform Codului funciar
comunist, uneltele ºi maºinile agricole, de câteva ori mai multe la suta
de hectare faþã de România, au fost furate de ºefii din colhoz, multe se
aflã în ogrãzile lor, iar restul au fost demolate sau distruse. Cei
împroprietãriþi au ieºit din colhoz numai cu pãmânt, fãrã unelte de
producþie, cu mâinile în buzunar. Au fost jefuiþi de douã ori: în 1949
la intrare ºi în anii ‘90 la ieºire. Cota valoricã nu li se da. Deci, unelte de
producþie nu au.
Dar vine primãvara! Procesul de producþie nu poate avea loc, pentru
cã lipseºte cel de-al treilea factor, cel mai important, cel mai revoluþionar.
Pentru reforme, pentru unelte, maºini ºi tehnologii, conducerea
agrarienilor, socialiºtilor ºi interfrontiºtilor (P. Lucinschi, A. Sangheli,
D. Moþpan) a luat credite în sumã de peste un miliard 300 de milioane
de dolari, au înºelat poporul de aici ºi opinia publicã din Occident cã
sunt în tranziþie spre economia de piaþã, cã colhozul “Gr. Kotovski” a
fost înlocuit cu “Asociaþia pe acþiuni X”, iar ei au alocat în cadavrele
colhoznice peste 600 milioane de dolari, restul i-au fituit ºi acum
guvernul actual nu ºtie cum sã scape de datoriile istorice ale sistemului
colhoznic ºi sovhoznic, cãci anual trebuie sã restituie sute de mln. de
dolari creditorilor. Irosirea iresponsabilã a 1,5- 2 miliarde de dolari e
cel de al doilea mare jaf, cea de a doua mare crimã sãvârºitã de cei mai
rãi ºi mai proºti gospodari din republicã, preºedinþii de colhoz, ºi în
primul rând A. Sangheli, pe care în campania electoralã prezidenþialã
ex-premierul rus Cernomârdin îl numea “Bolºoi hozeain”. Auziþi, “mare
gospodar!”.
Vine primãvara: aºadar, maºinile ºi tehnica agricolã au fost furate ºi
distruse, iar creditele luate din Apus, în loc sã fie restituite þãranilor
împroprietãriþi sub formã de cotã valoricã, au fost irosite ºi furate. Dupã
rãzboi creditele acordate de “Planul Marshall” american oamenilor
întreprinzãtori ºi fermierilor au ridicat în cinci ani Europa ºi Japonia
din ruine, iar la noi conducerea ne-a sãrãcit complet ºi ne-a înglodat în
datorii pe 20 de ani.
Vine primãvara. Este pãmântul ºi sunt þãranii. Nu existã unelte de
muncã. Ce facem? Þãranului i se promit 150 de lei, dar i se dau doar 50
pentru a ara pãmântul. Câtã bãtaie de joc! În România se acordã credite

– 498 –
þãranilor pentru a-ºi cumpãra unelte ºi maºini agricole. Va funcþiona ºi
industria, vor fi mai puþini muncitori ºomeri. De ce partidele democrate
din ADR nu s-ar apuca serios sã rezolve odatã ºi odatã aceastã problemã-
cheie? Sã mai ia credite, sã le dea þãranilor, iar ei, unindu-se, sã comande
maºini ºi tehnicã agricolã, sã funcþioneze Uzina de tractoare ºi alte uzine,
sã avem cantitatea necesarã de produse agricole, plus pentru export, ºi
sã reducem ºomajul muncitorilor… Sau poate cã parlamentarii noºtri
au alte interese, mai mari? Sau poate cã aceastã problemã poate fi
soluþionatã mai bine ºi mai repede cooperând cu România? Faceþi ceva,
domnilor deputaþi, cã vine iar primãvara, a opta, sau a noua oarã, când
nu se face nimic pentru agriculturã, pentru sate ºi þãrani, pentru autohtonii
basarabeni, cã muncim, pierim, dispãrem ºi nu veþi mai avea pe cine
conduce.
Vedeþi ce alarmat e dl Voronin cã basarabenii vor sã obþinã a doua
cetãþenie, românã? El cere preºedintelui sã bage poliþia ºi sã împrãºtie
mulþimea de 900-1000 de oameni, ce se adunã zilnic, de la Consulatul
României? Oare el nu ºtie cã o parte din aceºtia sunt ruºi? De ce
dumnealui nu se alarmeazã cã ºi la Ambasada Rusã se face coadã pentru
o a doua cetãþenie? Sau cea ruseascã se acceptã? Chiar peste capul
Ucrainei, la 750 km distanþã, de un imperiu care 150 de ani ne-a
ocupat…
Vine, vine primãvara. Domnilor deputaþi, dacã nu restituiþi þãranilor
parþial uneltele de muncã, forþa de tracþiune, care au fost luate cu sila
din colhoz de cãtre regimul totalitar, agricultura nu se poate pune pe
roate, dar ea constituie partea leului din economia republicii. Faceþi
ceva, nu staþi pe loc, acþionaþi, o cer logicã, bunul-simþ, viaþa!
“Literatura ºi arta”, 16 martie 2000
CINE SUNT COMUNIºTII ºI CE VOR EI ?
Statul actual, ca înadins, duce þara tot mai mult în prãpastie. S-a
creat o situaþie catastrofalã, când naþiunea este distrusã ºi guvernanþii
se fac a nu vedea nimic, nici mãcar seceta care ne pârjoleºte. ªi cu cât
e mai rãu, cu atât e mai bine pentru comuniºti, duºmanii neamului
românesc, jumãtate din care sunt parveniþi autohtoni, iar jumãtate veniþi
de pe aiurea, care nici nu ºtiu pe ce pãmânt se aflã. Existând ºi activând,
ca totdeauna, pe bazã de minciunã, demagogie ºi forþã brutã, ei au
pornit în ultima vreme o ofensivã de distrugere sistematicã a poporului
autohton de pe aceastã palmã de pãmânt românesc, Basarabia, cum a
numit-o ºi A. Soljeniþîn, folosind abil egoismul, meschinãria ºi
dezbinarea partidelor democrate (ADR), care dau dovadã de o miopie

– 499 –
politicã fenomenalã. Sã analizãm puþin faptele.
La sfârºitul anului trecut, ei, extrema stângã, au fãcut alianþã cu ex-
trema dreaptã ºi cu “independenþii”, dezertorii agrarieni, oploºiþi sub
aripa partidelor de centru-dreapta, ºi au prãbuºit cu succes guvernul lui
Sturza. Bun, rãu, dar l-au prãbuºit, datoritã liderului Frontului Popular,
care a întors spatele fostului sãu aliat, M. Snegur, cu care a câºtigat
alegerile parlamentare ºi a venit la putere. Nimic de zis, bun aliat!
Pãzeºte-mã, Doamne, de prieteni, cã de duºmani mã pãzesc singur.
Peste puþin timp, exploatând vechea dezbinare ºi mâncãrime dintre
I. Roºca ºi V. Matei, comuniºtii au folosit alianþa cu primul ºi, printr-o
loviturã de teatru, l-au doborât pe al doilea din postul de vicepreºedinte
al Parlamentului, primul dorind, probabil, sã aibã în calitate de coleg în
prezidiu un comunist. Atunci, am scris cã ulciorul nu merge de multe
ori la fântânã ºi, cã urmãtorul care va cãdea va fi acela care s-a îmbrãþiºat
ºi s-a pupat cu comuniºtii, ºi aºa s-a întâmplat.
Ei, împreunã cu “independenþii” ºi cu cei trãdaþi, l-au doborât pe
aliatul lor, I. Roºca, care a obþinut exact ce merita. Dumnezeu nu bate
cu bãþul ºi cine sapã groapã altuia cade singur în ea. Aºa e când omul
pierde simþul realitãþii, se crede infailibil, încalcã elementare reguli
morale de existenþã, face exhibiþii, manipuleazã opinia publicã în privinþa
“mâinilor curate” ºi a “mâinilor murdare”. Toþi suntem pentru “mâini
curate”, dar în numeroasele declaraþii despre “mâini murdare” n-au
fost numite barem atâtea “mâini murdare” câte degete are o mânã. În
ce sã credem?
Deci, a sãrit ºi capul lui I. Roºca, pentru cã el a fãcut-o pe liliacul,
care, ba trecea de partea animalelor, când acestea biruiau, cã e ºoarece,
ba de partea pãsãrilor, când ele învingeau, cã e pasãre. Mã rog, dupã
faptã ºi rãsplatã. D-lui n-a înþeles un singur lucru simplu ºi esenþial, cã
lupu-ºi schimbã pãrul, da nãravul ba, cã comuniºtii, peste tot ºi oricând,
venind la putere, ºi-au nimicit aliaþii pânã la unul. Mã tem sã nu vinã ºi
rândul lui Diacov, din cauza dezbinãrilor.
În urma acestor jocuri politice au câºtigat numai comuniºtii,
doborând doi lideri de partide de dreapta din posturile de vicepreºedinþi
de Parlament. Urmãtoarea afacere a fost un pact de susþinere reciprocã
dintre PRCM ºi PCM, prin care M. Snegur ºi Vl. Voronin ocupã câte un
post de vice în persoana lui Vl. Ciobanu ºi V. Miºin respectiv. O
înþelegere necesarã ºi unica posibilã în situaþia datã.
Dar câtã gãlãgie ºi isterie au fãcut liderii Frontului Popular pentru o
singurã înþelegere a PRCM cu comuniºtii, câte învinuiri s-au adus,
“uitând” de actele lor de trãdare a CD ºi ADR cu scopul de a se rãfui cu

– 500 –
unii lideri democraþi ºi a-i destitui din post. O adevãratã miopie politicã,
jocuri fariseice, care s-au transformat într-un bumerang pentru I. Roºca
ºi au turnat apã la moara comuniºtilor, insuflându-le curaj ºi acutizându-
le poftele agresive.
Dl Vl. Voronin ºi comuniºtii ne propun insistent sã ne unim din nou
cu Rusia ºi Belarus, cu dictatorul ºi agramatul Lukaºenko, tip Husein ºi
Kadafi, care bagã cu forþa poporul belarus sub ciubota muscalului, cum
a fãcut-o ºi B. Hmelniþki cu Ucraina pentru o perioadã de peste 300 de
ani; ei vor sã fim din nou vasalul Moscovei, o gubernie Rusiei, care în
secolul trecut ne-a þinut în întuneric beznã (95% de analfabeþi dupã un
secol de “eliberare” ºi “luminã”, conform recensãmântului rusesc din
1897, ºi numai guvernatori generali ºi mitropoliþi ruºi), iar în a doua
jumãtate a secolului nostru a nimicit prin represiuni, execuþii, foamete
organizatã ºi deportãri circa o jumãtate de milion de basarabeni.
Democraþii tac ºi nu zic nimic, nu dau ripostã, nu vor sã restabileascã
adevãrul istoric cu privire la statul ºi naþiunea românã, sfârtecate de
Rusia þaristã, apoi de Hitler ºi Stalin, sã scoatã albeaþa de pe ochi ºi sã
trezeascã basarabenii manipulaþi de comuniºti. Ei sunt ocupaþi cu
probleme mai importante: afacerile, lefurile ºi pensiile proprii, precum
ºi ale foºtilor nomenclaturiºti, care ne-au ocupat, ne-au asuprit ºi ne-au
torturat.
Dl. Vl. Voronin ºi comuniºtii sunt alarmaþi cã mulþi moldoveni ºi
ruºi chiar stau la rând cu sutele la Ambasada Românã ºi vor sã obþinã
cetãþenie românã ºi-i cer preºedintelui republicii sã trimitã poliþia sã-i
izgoneascã – metodã democratã stalinistã de relaþii cu poporul, ºi închid
ochii la rândul de cetãþeni de la Ambasada Rusã, care vor cetãþenie
ruseascã. Asta se poate. Iar democraþii noºtri tac, se mãnâncã ºi se distrug
între ei.
Între timp, situaþia economicã ºi socialã din þarã se tot agraveazã ºi
comuniºtii abordeazã demonstrativ în Parlament problema ocrotirii
sãnãtãþii, propun majorarea bugetului în acest sector, nu pot dormi de
dragul sãnãtãþii noastre, luptã pentru ea ºi poporul aude, iar ADR tace.
Ei au iniþiativa, atacã, cumpãrã electoratul, iar democraþii îl pierd, ei
sunt dezorientaþi ºi nu pot contracara ofensiva lor. De ce nu propuneþi,
domnilor democraþi, reducerea funcþionarilor publici cu 30-40% ºi
economisirea din buget a circa 10 mln. de lei, ca sã fie alocate la
ocrotirea sãnãtãþii sau reducerea lefurilor mari pânã la cele medii cu
40-50% ºi transferarea la alte circa 10 mln de lei învãþãmântului pub-
lic? De ce nu reduceþi pensiile mari ale nomenclaturiºtilor sau nu le
impozitaþi ca în România?

– 501 –
 Peste un timp, la discutarea nomenclatorului specialitãþilor de atestare
la Comisia republicanã, comuniºtii atacã frontal naþiunea româneascã
ºi, cu ajutorul coloanei a cincea ºi al cozilor de topor, reuºesc sã
transforme din nou limba românã în limba noastrã, de stat, de ºezut,
limba comunã, pe care jumãtate din ei, cu feþe ºi ochi mongoloizi, n-
o cunosc ºi nici nu vor s-o cunoascã, iar ceilalþi o vorbesc ca niºte
bâlbâiþi. Ruºinea pãmântului! Aºa ceva nu se întâmplã nici în Burkina
Faso. Iar democraþii noºtri tac chitic.
Recent, când a început criza pâinii, s-a descoperit cã grâul de anul
trecut a fost vândut la 2-3 luni dupã recoltare pe un preþ de râs ºi când
s-a mai aflat cã ºi o parte din rezervele statului au fost vândute, iar
seceta ne pârjoleºte la propriu ºi la figurat ºi foametea bate la uºa
majoritãþii absolute a populaþiei, comuniºtii au sãrit primii ºi au
manifestat o mare “grijã pãrinteascã” pentru bunãstarea poporului,
propunând ca problema pâinii sã fie trecutã sub controlul statului,
monopolizatã ºi asiguratã pâinea cea de toate zilele tuturor, ºi poporul
iar aude, ei “uitând” cã sunt autorii foametei din 1946-1947, care a
bãgat în mormânt peste un sfert de milion de basarabeni. Iniþiativa e
din nou în mâinile lor, iar democraþii sunt preocupaþi ºi alarmaþi de
Miºcarea Salvãrii Naþionale, pe care o dau anatemei. Ilie Ilaºcu din
închisoare se orienteazã ºi judecã mai bine.
La soluþionarea problemei frontierelor cu Ucraina, comisia guverna-
mentalã în frunte cu domnul ªova, fost ministru adjunct de externe, un
ucrainean, parcã nu s-a gãsit în þara asta un moldovean onest, a hotãrât
sã doneze vecinilor, ca ºi Stalin lui Hruºciov în 1940, o bucatã de ºosea
de circa 8 km ºi aproape 1000 de hectare de pãmânt a satului Palanca,
pentru cã noi avem foarte mult pãmânt de prisos, iar Ucraina e sãracã ºi
pentru cã noi am luat Dunãrea ºi Marea Neagrã de la ea. Comuniºtii ºi
preºedintele þãrii au zis, ca ºi ªova, “dobre”, pentru stabilitate, bunãstare
ºi prietenie, guvernanþi care se ocupã numai de concilieri ºi cedãri a tot
ce mai avem, inclusiv pãmântul lui ªtefan cel Mare ºi al lui Ioan-Vodã
cel Cumplit. Democraþii fac declaraþii frumoase de aderare la Europa,
parcã majoritatea dintre oameni de bunã-credinþã n-ar dori lucrul acesta,
în loc sã îndeplineascã condiþiile puse de Consiliul Europei, sã elaboreze
un tratat complex de integrare economicã ºi spiritualã de parteneriat. ªi
de dezvoltare comunã cu þara pe o perioadã de 5-10 ani.
Nu demult, discutând Legea cetãþeniei, comuniºtii ºi aliaþii lor s-au
revoltat contra articolului 19, care cere ca strãinii ce vor sã devinã cetãþeni
ai Republicii Moldova sã cunoascã limba de stat, ca în toate þãrile lumii,
chiar ºi în triburile africane. Prin urmare, ei vor ºi în viitor, ca ºi în

– 502 –
trecut, pe zeci de ani, ca toþi veniþii sã nu înveþe limba de stat, istoria ºi
cultura noastrã, ci noi sã vorbim ruseºte, sã-i deservim pe cei veniþi ca
niºte slugi.
ªi, ce credeþi, ei reuºesc sã revizuiascã legea cetãþeniei. O adevãratã
bãtaie de joc faþã de populaþia bãºtinaºã românã. Democraþii noºtri tac
ºi la acest capitol ºi nu se unesc sã le dea o ripostã ºi o lecþie exemplarã
de onestitate ºi patriotism mãcar o singurã datã. Ei continuã sã se batã
înde ei.
Vãzând cã câºtigã atâtea bãtãlii, comuniºtii devin tot mai obraznici
ºi mai agresivi ºi, recent, pun problema destituirii dlui V. Nedelciuc din
postul de preºedinte al Comisiei de externe a Parlamentului din cauzã
cã, vedeþi D-voastrã, aduce prejudicii ºi deformeazã imaginea Republicii
Moldova peste hotare, adicã a adus la cunoºtinþa opiniei publice, a
organismelor europene ºi mondiale cã RM este vasalã a Rusiei, cã este
ocupatã de armata a 14-a, cã în Transnistria e un regim totalitar comunist,
susþinut de forurile superioare din Rusia, cã patrioþii moldoveni în frunte
cu deputatul Ilie Ilaºcu sunt judecaþi ºi condamnaþi la moarte la ei în
þarã de cãtre niºte venetici – separatiºti, cã moldovenii sunt oprimaþi ºi
lipsiþi de drepturi elementare. Acolo hoþul strigã “prindeþi hoþul!”, iar
democraþii noºtri tac, înghit ºi se bat vârtos între ei.
Dezbinarea din societatea noastrã ºi mai ales din vârfurile ei a nihilat
aproape în întregime eforturile unor personalitãþi ºi ADR a ratat un
mandat la putere de-a face reforme mari ca în Þãrile Baltice. O domnie
soldatã cu ineficacitate ºi faliment, pe care le speculeazã din plin
comuniºtii. M-am oprit numai la câteva acþiuni ale lor, consecinþe ale
dezbinãrii noastre.
Aºadar. Cine sunt comuniºtii ºi aliaþii lor ºi ce vor ei?
Calul troian ºi coloana a cincea pentru RM, pentru naþiunea românã,
mancurtizatã ºi rusificatã pânã la refuz, cãlãritã ºi manipulatã cinic;
forþa neagrã ºi criminalã a trecutului care se aburcã vertiginos la putere
cu ajutorul democraþilor dezbinaþi ºi învrãjbiþi ºi vrea sã ne bage din
nou sub cizma muscalului, sã-i fim slugi ºi vasali, sã adoptãm cetãþenia
ruseascã ºi, Doamne fereºte, nu pe cea românã, sã mai dãm pãmânt
Ucrainei, pânã vom rãmâne cu nimic, au grijã de sãnãtatea ºi bunãstarea
poporului, dar îºi mãresc lefurile ºi pensiile; apãrã aºa-zisa “limbã
moldoveneascã”, nerecunoscutã de nimeni, de care râde o lume întreagã,
sunt contra proprietãþii private, care face minuni în lume ºi o susþin pe
cea de stat, adicã a nimãnui, pentru cã numai aºa veniturile industriei
vinicole ºi a tutunului pot fi la cheremul lor; sunt cei mai mari duºmani
ai þãranului individual, pentru cã nu-l pot mulge ºi manipula dupã bunul

– 503 –
lor plac, sunt pentru regimul totalitar comunist, separatist al veneticului
Smirnov din Transnistria ºi sentinþa criminalã de executare a lui Ilaºcu
ºi a grupului sãu; sunt forþa care a rusificat ºi lichidat aproape un milion
de moldoveni din Transnistria ºi au ucis o jumãtate de milion de oameni
în Basarabia. Activitatea lor seamãnã mult cu acþiunile unui bulihar,
care vara se repede zilnic în curtea þãranilor ºi rãpeºte câte un pui de la
cloºte, pânã acestea rãmân cu nimic. Ei trebuie puºi pe banca acuzaþilor,
pentru crimele sãvârºite, ca fasciºtii la Nürenberg.
Cine sunt comuniºtii ºi aliaþii lor ºi ce vor ei? Gândiþi-vã bine!
“Literatura ºi arta”, 29 iunie 2000

PRÃBUºIREA UNOR PRINCIPII MORALE

De bine, de rãu, în timpuri relativ stabile, societatea ºi membrii ei
sunt majoritatea pasivi, indiferenþi, liniºtiþi ºi-ºi cautã de grijile ºi nevoile
lor. Dar e de ajuns sã intervinã în aceastã relativã stabilitate niºte
evenimente ieºite din comun, de ordin social ºi natural, când ea se
pune în miºcare, ca un furnicar, când mulþi cetãþeni ai ei se activeazã,
se agitã, devin sensibili ºi receptivi, excitaþi ºi chiar agresivi. Printre
aceste fenomene, ce pot zgudui societatea ºi individul, sunt epidemiile
ºi cutremurele, incendiile ºi inundaþiile, alegerile ºi…examenele copiilor
etc. Examenele privesc aproape o jumãtate de societate ºi însãºi existenþa
ei, pentru cã majoritatea familiilor au 2-3 copii, care învaþã la ºcoalã ºi
destinul cãrora nu-i poate lãsa indiferenþi pe pãrinþi.
Luna iunie a fost una a examenelor de bacalaureat, dupã care urmeazã
ºi cele de admitere, a fost o lunã de profunde emoþii, temeri, nemulþumiri
ºi revolte, juste ºi subiective, în fiecare a doua sau a treia familie.
Bacalaureatul e un lucru nou ca atare în viaþa noastrã, e un examen mai
serios pentru copii ºi pãrinþi, el provoacã o încordare moralã maximã a
cetãþenilor, este o hârtie de turnesol ºi o oglindã a stãrii materiale ºi
etico-morale a societãþii. Bacalaureatul de anul acesta s-a dovedit a fi
în oraº ºi la sat o oglindã cu imagini deformate ºi denaturate, strâmbe
ºi schimonosite. Oglinda se poate strica, cum a procedat maimuþa în
fabulã, dar mutra ei, a realitãþii, rãmâne aceeaºi. Câteva spicuiri din
viaþa realã, din perioada examenelor de absolvire.
La uºa unei sãli de clasã, dintr-un liceu prestigios din Chiºinãu, are
loc o probã oralã a examenului de bacalaureat, la francezã. Eleva X
rãspunde ºi examinatorii mulþumiþi îi spun: “Ai rãspuns foarte bine”, i-au
pus nota 9,5 ºi eleva iese. Stã la uºã ºi aºteaptã sã iasã ºi celelalte colege.
Una dintre ele iese emoþionatã ºi celelalte o iau în primire: “Cum ai

– 504 –
rãspuns?” “Parcã am rãspuns, ceva – da, ceva – nu” “ªi ce þi-au pus?”
“Vai, fetelor, 10!” Câteva s-au crucit. Cum aºa, ea care a primit ani la
rând note de 6 ºi 7, a luat la BAC 10, iar cea din faþa ei, care primise
timp de 10 ani doar note de 9 ºi 10, a luat nota 9. S-a creat o situaþie
penibilã ºi fata în cauzã, simþindu-se penibil, în sinceritatea pe care o mai
avea, o ia gura pe dinainte ºi o trânteºte: “ªtiþi, fetelor, mama a cumpãrat
examenele”. Lucrurile s-au aºezat la locul lor ºi situaþia s-a clarificat.
Ceva ce se bãnuia doar a devenit certitudine. Din pãcate, ea n-a fost
unica: mulþi elevi mediocri pe parcursul a mai mulþi ani au cãpãtat, prin
nu ºtiu ce minune, nota 10, iar cei câþiva elevi eminenþi, care au învãþat
asiduu tot atâþia ani, prin nu ºtiu ce ciudãþenii, s-au ales cu 8 ºi 9.
La un alt examen, prima elevã de care era vorba scrie lucrarea ºi
peste câteva zile aflã cã are nota 8. Cazul se analizeazã în familie. Mamã-
sa contestã nota ºi a doua zi aflã cã are 9. Ce uºor! ªi de ce 9 ºi nu 10
sau nu 7? Se pot oare comite greºeli atât de grave la aprecierea lucrãrilor,
care “încununeazã” 12 ani de studii ºi decid destinul unui adolescent?
Într-un fost raion de lângã Chiºinãu, în timpul examenului la istorie,
examinatorul întreabã cine e eleva X. Ea se ridicã, se prezintã ºi cu asta
“interogatoriul” se terminã, dar eleva s-a tulburat, s-a fâstâcit ºi a
continuat sã scrie lucrarea ca vai de ea. Peste o zi-douã, când se anunþã
rezultatele, ea aflã cã are nota 7. Dupã contestare capãtã 8. Numele ei a
fost strigat în clasã dintr-un motiv absolut mercantil: n-a plãtit câteva
sute de lei pentru bacalaureat.
La examenele de la o instituþie de învãþãmânt superior, profesorii de
la câteva discipline s-au revoltat cã studenþii lor cei mai buni au note
mai mici, iar studenþii mediocri au note mai mari. Oare într-adevãr nu
pot fi apreciate la justa lor valoare cunoºtinþele tinerilor? Sã mã taie
cineva cã nu înþeleg.
Cazurile de care vorbesc mai sus nu le-am cãutat special, ele au dat
singure peste mine. Sunt de ajuns pentru a trage niºte concluzii. Da,
dupã cum o eprubetã de apã luatã din Oceanul Pacific e suficientã pentru
o analizã chimicã ºi fizicã a apei oceanului. Fenomenul de care vã
vorbesc nu este nunul secret, anul acesta o lume întreagã se referã la el,
se mirã ºi se revoltã de proporþiile pe care le-a luat acest flagel, aceastã
molimã. Aþi observat doar cã ºi la câteva mese rotunde, organizate de
T.V.M. în problema examenelor, la care au participat directori de licee,
rectori de universitãþi ºi adjuncþi ai Ministerului învãþãmântului, peste
fiecare 2-3 întrebãri rãsuna insistent una ºi aceeaºi: de ce la examene
elevii cei mai buni au note de 8 ºi 9, iar cei mediocri - 9 ºi 10? De ce
examenele sunt cumpãrate? Întrebãri de pe urma cãrora feþele unor
– 505 –
participanþi se cam crispau, aceºtia tuºeau în sec ºi se apãrau ca de
muºte, respingându-le pe motiv cã nu sunt corecte, nu conþin nume ºi
date exacte. Dar, pânã nu faci focul, nu iese fum, ºi se ºtie cã ºi în
trecut erau cazuri de corupþie în rândurile cadrelor didactice ºi de
cumpãrare a examenelor, dar erau cazuri ºi se vorbea mai puþin. Anul
acesta însã, ciuma aceasta a cãpãtat caracter de masã, a devenit
îngrozitoare, a ieºit de sub orice control, te striveºte.
Care sunt consecinþele acestui fenomen amoral, condamnabil ºi crimi-
nal? Sã vedem. El se rãsfrânge ºi influenþeazã puternic în mod diferit
douã categorii de elevi, de adolescenþi.
Prima categorie, numeric mai micã, sunt elevii care au muncit asiduu
zece ani, s-au strãduit, au cunoºtinþe solide, sunt cuminþi ºi oneºti ºi
mulþi dintre ei , la sat ºi la oraº, de regulã au o situaþie materialã precarã
sau modestã, au crescut în griji ºi nevoi. Nedorind ºi neputând cumpãra
examenele, influenþa examinatorii, ei au primit note cu 1, 2 puncte mai
mici, adicã pentru munca, stãruinþele ºi cunoºtinþele acumulate, ei au
fost subapreciaþi, au fost frustraþi, ca colhoznicii cu o rãsplatã de o sutã
de grame de grâu pe ziua de muncã, au simþit lucrul acesta din gros pe
pielea lor, chiar dacã nu-l pot explica.
A doua mare daunã e cea moralã, pentru cã la vârsta de 17-18 ani ei
s-au ciocnit pentru prima datã de o mare nedreptate socialã, sãvârºitã
de cele mai dragi ºi mai cu autoritate persoane, de profesori, care, fiind
considerate figuri ideale pe parcursul mai multor ani, ce l-au educat
onestitatea ºi principialitatea , devotamentul ºi credinþa, i-au trãdat ºi i-
au abandonat de dragul banilor. De aceea mulþi dintre ei, dupã exa-
men, veneau acasã decepþionaþi, triºti, închiºi în sine, parcã îmbãtrâniþi.
Ei, care trebuie sã sã se afle în fruntea intelectualitãþii noastre, vor deveni
cetãþeni sceptici ºi indiferenþi.
Are loc un proces de marginalizare ºi stârpire a intelectului. Se
continuã, sub o altã formã, politica fostului stat dictatorial, a regimului
totalitar comunist, care a distrus în primul rând intelectul, duºmanul
sãu de moarte.
A doua categorie, mult mai numeroasã, o constituie elevii mediocri,
care s-au fãcut a munci, n-au tras în plug, n-au asudat, nu s-au spetit,
având zilnic bani de cheltuialã, unii venind chiar cu maºina la scara
ºcolii, cu pãrinþi înstãriþi, care pãtrund peste tot, prin toate crãpãturile ºi
prin “protecþie de fuste” ºi cu bani grei au cumpãrat examenele. Astfel
odraslele lor, care au luat ani la rând doar note de 6-8, au primit la
bacalaureat 9-10, adicã au fost supraapreciaþi de profesori, care s-au

– 506 –
vândut, au preferat sã-ºi calce pe conºtiinþã. Aceastã categorie de
adolescenþi e învãþatã de pe acum cu tertipuri, ºmecherii, protecþie ºi
un mod de viaþã uºor ºi bãnos.
Ei vor inunda universitãþile, dacã nu pe bazã de cunoºtinþe, atunci
pe bazã de contracte, cu bani. Ei vor ajunge funcþionari agramaþi în
instituþiile statului ºi în cele particulare; ei se vor aburca sus, la putere,
devenind chiar guvernanþi, iar noi, cei mulþi, dacã nu ne vom uni cu
þara, vom avea parte de conducãtori diletanþi, meschini ºi amorali, care
ne vor þine în continuare în mizerie ºi sãrãcie lucie.
Nu mai vorbesc de “birurile” pe care le pune ºcoala pãrinþilor la mai
multe adunãri organizate în ajunul examenelor. “Biruri” de sute de lei
pentru rechizite ºcolare, pentru consultaþii, pentru examene, pentru
profesori, pentru reparaþii, pentru mese ºi baluri. Oamenii aceºtia parcã
n-ar ºti cã printre pãrinþi existã ºi ºomeri, cã leafa minimã e de 18 lei,
iar cea medie de 250 de lei, cã peste 80% din populaþie trãieºte sub
limita sãrãciei. Mulþi dintre aceºtia þipã când e vorba de el, dar uitã cã în
republicã opt cetãþeni din zece sunt sãraci.
Cam astea sunt consecinþele nefaste ale fenomenului prea rãspândit,
numit corupþia cadrelor didactice (repet, a unei pãrþi, ºi spun lucrul
acesta cu durere în suflet, cãci ºi eu am fost profesor ºcolar pe timpul
lui Stalin) sau vinderea-cumpãrarea examenelor.
Suntem martori ºi participanþi la prãbuºirea celor mai sfinte principii
morale, a unui stâlp etic de bazã din societatea noastrã, când intelectul
este marginalizat, frustrat, iar mediocritatea e ridicatã pe piedestal sau
pusã în capul mesei.
Cele spuse mai sus sunt numai o constatare, o diagnosticare a ciumei,
un început de soluþionare a problemei. Strãmutarea cadrelor didactice
din ºcoalã pe orizontalã este egalã cu zero, pentru cã unii dintre ei au
fost slabi de înger, iar mediocritatea îi gãseºte peste tot, le intrã în
suflet. Urmeazã ca statul, Guvernul ºi Ministerul, dacã într-adevãr e al
instruirii ºi educaþiei, dupã aceastã alarmã, þinând cont de situaþia
mizerabilã a cadrelor didactice, sã caute mijloace pentru ameliorarea
ei, în urma unor mari ºi profunde reforme economice ºi sociale în þarã,
sã ia un ºir de mãsuri eficace de oprire ºi stârpire a acestui fenomen
ruºinos ºi periculos, care distruge intelectul, susþine ºi promoveazã
mediocritatea, care educã scepticismul ºi indiferenþa la cea mai bunã
parte din tineret, diletantismul ºi dispoziþia de oameni de bani gata la
cea mai mare parte din ei.
Rezultatele examenelor de absolvire sunt deplorabile, au fost un
rânjet, sã sperãm cã încã nu e târziu sã oprim corupþia ºi amoralitatea în

– 507 –
a doua etapã, a examenelor de admitere în colegii ºi în ºcolile superioare,
ca sã rãsarã un zâmbet.
“Literatura ºi arta”, 27 iunie 2000
CE-AI FÃCUT, OMULE?
SAU
MINUNEA ÎNMULÞIRII PÂINILOR
De zece zile, dupã ce îl telefonasem seara târziu acasã ºi ne
înþelesesem, îl aºteptam sã vinã la editura “Museum” ºi sã aducã
capitolul “Agricultura” din “Cartea noastrã” cu precizãri plus un
supliment despre dezvoltarea acestei ºtiinþe în ultimii 60 de ani, ºi tot
nu venea. ªi, când colo, vineri, 29 iulie, pe ecranul T.V., ca din senin,
apare fotografia lui în chenar negru ºi ºtirea cã a decedat, s-a dus
instantaneu. O ºtire ca un trãsnet.
Ce-ai fãcut, dragã Ilie Untilã, omul lui Dumnezeu? Noi te aºteptam
sã aduci o bucatã din enciclopedia þãranului basarabean “Cartea
noastrã”, iar D-ta pleci subit, la vârsta de 65 de ani, în altã lume.
Doamne, într-adevãr cãile tale sunt necunoscute.
25 de ani în urmã, prin a doua jumãtate a anilor ‘70, a apãrut în
“Cultura Moldovei” o schiþã documentarã de-o paginã, cu fotografie,
scrisã cu suflet de prietenul lui, probabil, poetul Victor Teleucã, redac-
tor pe atunci al sãptãmânalului. Articolul ne-a plãcut ºi a slujit drept
bazã literarã pentru un film documentar, turnat la studioul “Moldova-
Film”. Atunci am fãcut cunoºtinþã prin intermediul ecranului cu acest
om neobiºnuit, cam strãin pentru acele vremuri crâncene bodiuliste.
Era un om blajin ºi domol în toate, un om prea bun pentru acele
vremuri aspre, sincer ºi onest ca naturã, harnic ca o albinã. El a creat
pentru cei mulþi peste 10 soiuri de grâu ºi peste 10 soiuri de orz de
toamnã ºi de primãvarã, care ulterior s-au semãnat în Moldova ºi Ucraina
pe o suprafaþã de peste 20 mln. de hectare. Scopuri pentru care adeseori
în selecþie, o viaþã de om nu ajunge. Un om care a hrãnit milioane de
oameni, ca Hristos – mii, cu cele 5 pâini. Un mare savant selecþionar.
Avea o înþelepciune de la pãmânt, ceva din Ion Creangã, un zâmbet
cuceritor, plus carte bunã, solidã, academicã. Îl cunoaºtem bine de pe
ecran, era director la Asociaþia “Selecþia” din Bãlþi, urmaºul lui M.
Snegur ºi al renumitului om politic ºi pomicultor din anii `30 din satul
Cuhneºti, plasa Glodeni, Costache Leancã, care susþinuse printre primii
unirea Basarabiei cu România, fusese de 7 ori deputat în Bãlþi în
Parlamentul României Mari, avusese o renumitã Pepinierã pomicolã ºi

– 508 –
viticolã “Pirogan-Leancã-Rusu” la nord de oraºul Bãlþi, unde se aflã
astãzi “Selecþia”, ºi peste 2 ani a murit de distrofie ºi torturi în 1942
într-un lagãr din regiunea Gorki. Dl Ilie a avut premergãtori buni, aºa
zic în agriculturã.
Au mai trecut de atunci vreo 20 de ani ºi în 1995, când am pus la
cale o aventurã cu editarea unei enciclopedii a femeilor din Moldova, a
fost cooptat în consiliul redacþional, de rând cu laþi 4 academicieni, în
domenii respective, iar dumnealui în unul din cele mai mari din economia
republicii, agricultura, ca responsabil la Academie peste aceastã ºtiinþã.
Atunci am fãcut cunoºtinþã pe viu cu dumnealui ºi m-a cucerit cu omenia
ºi onestitatea, cunoºtinþele ºi patriotismul lui. Cunoºtea bine femeile-
savante din acest mare ºi complicat domeniu. El ne-a ajutat la selectarea
celor mai remarcabile personalitãþi.
Scria cu durere în suflet despre soarta oropsitã a þãranului basarabean.
Ne întâlneam ºi discutam adeseori în sediul sãptãmânalului “Literatura
ºi arta”. Considera, ca mulþi alþii, cã Codul funciar este o lege comunistã,
bazatã pe Constituþia stalinistã, cã reforma agrarã în republicã nu se
face, e o declaraþie formalã, demagogicã, împroprietãrirea þãranului cu
pãmânt a pornit pe o cale greºitã faþã de România, Ungaria, Cehoslovacia,
Bulgaria, Þãrile Baltice º.a., cota valoricã þãranului nu se restituie, el e
din nou jefuit ca în 1949.
Suferea mult, zâmbea cu durere ºi tristeþe, apostolul þãrãnimii. Trãia
din plin ziua de azi, starea de incertitudine, sãrãcia ºi mizeria, cãderea
noastrã în prãpastie. Îl revolta mult rusificarea ºi mancurtismul unei
pãrþi a populaþiei, românofobã ºi fariseismul, corupþia ºi trãdarea
idealurilor naþionale de cãtre cercurile de sus.
Se bucura de o stimã deosebitã ca om ºi de o reputaþie mare ca sa-
vant. Mãrturie sunt elogiile aduse la funerarii ºi sutele de oameni, de tot
rangul, veniþi la Palatul Republicii sã-l petreacã în ultimul lui drum,
printre care era o femeie simplã cu un mãnunchi de specie de grâu
aurii, simbolul vieþii lui. Semnificativ!
Ar fi o mare greºealã ºi o jignire adâncã a memorie lui Ilie Untilã, sã
vorbim despre el la timpul trecut. Grijile ºi durerea lui pentru satul ºi
þãranul basarabean ar trebui sã devinã grijile ºi durerea colegilor din
Parlament, dacã l-au stimat ºi doresc sã se odihneascã în pace pe cealaltã
lume. Scopul lui ar trebui sã devinã scopul lor de redresare a vieþii pe
aceastã bucatã de pãmânt românesc ºi unirea ei cu Þara, dacã doresc
sã-i fie þãrâna uºoarã.
Ce-ai fãcut, omule, de n-ai venit la noi, cum ai promis, cu cele scrise
pentru þãranul basarabean din satele noastre, dar te-ai dus pe un alt

– 509 –
drum, fãrã întoarcere! ªi, din pãcate, se duc cei mai buni, iar spinii ºi
neghina rãmân, sunt vivaci. Ai fãcut multe pentru urmaºi, odihneºte-te
în pace ºi veºnica dumitale pomenire.
“Literatura ºi arta”, 3 august 2000
DOMNILOR GUVERNANÞI,
PENTRU CE ÞARÃ ACTIVEAZÃ
UNIVERSITATEA SLAVONÃ?
Pe 16 august curent scot din cutia poºtalã ziarele ºi corespondenþa,
le rãsfoiesc la repezealã ºi, primul lucru care îmi atrage atenþia este
publicaþia rusã “Ceas pik” nr. 27 cu avizul pe prima paginã,
“Universitatea Slavonã din RM anunþã examene de admitere pentru
anul de învãþãmânt 2000-2001 la secþia de zi ºi prin corespondenþã”,
precum ºi din pag.4 cu anunþul despre Liceul “Svetoci”. Am citit de
câteva ori informaþia ºi am rãmas uimit, ºi chiar înfuriat.
La prima ºi a treia facultate cu 5 ºi 11 specialitãþi, m-a ºocat faptul
cã nu se spune în ce limbã se instruiesc studenþii ºi pentru ce þarã, iar la
a doua – “umanistica”, cu 8 specialitãþi, noi suntem sfidaþi în mod
neruºinat ºi cãlcaþi în picioare. Sunt 8 specialitãþi: limba ºi literatura
rusã – limba englezã, limba ºi literatura ucraineanã – limba englezã,
limba ºi literatura bulgarã + limba românã º.a. Aþi remarcat detaliul?
Din trei facultãþi cu 24 de specialitãþi, numai la 10+15 bulgari, dacã vor
fi admiºi ºi înmatriculaþi, li se va preda limba românã. Celelalte sute de
studenþi, care vor sã devinã contabili, financiari, merceologi, economiºti,
ciberneticieni, vameºi, psihologi, jurnaliºti, sociologi ºi multe alte
specialitãþi, nu vor studia nici istoria, nici limba ºi literatura românã, ca
ºi în ºcoala medie, gimnaziu, colegiu sau liceu. Acelaºi lucru are loc ºi
la Liceul “Svetoci”.
Pentru ce þarã sunt pregãtite aceste cadre? Pentru noi, românii
basarabeni, ca ei, ajungând la conducere în firme particulare sau instituþii
de stat, sã te sileascã, ca mai înainte ºi ca acuma, sã vorbeºti ruseºte?
Într-o limbã “omeneascã”, nu “parºivã”, “þãrãneascã”, precum declarã
unii dintre ei, deschis, referindu-se la limba românã? Ce are aceastã
universitate ºi acest liceu comun cu þara ºi poporul nostru? Sau poate
suntem obligaþi sã pregãtim cadre pentru Rusia, Ucraina ºi Bulgaria?
Apropo, tot acolo, la pagina a doua, sunt enumerate ziarele ºi revistele
care apar în RM. Care e proporþia? 20 de ziare ºi 8 reviste în limba
românã pentru 65% din populaþie ºi 35 de ziare ºi 7 reviste în limba
rusã, pentru 35% de minoritari, inclusiv 10 ziare moscovite ºi româneºti
– zero. Vedeþi ce “asupriþi” sunt ruºii aici? Dar ce fac directorii
– 510 –
numeroaselor posturi de radio ºi televiziune, care au împânzit repub-
lica difuzând programe în limba rusã în proporþie de 50 – 60%? Atunci,
când sunt avertizaþi cã încalcã Legea audiovizualului, ei izgonesc
complet limba românã din emisiuni. Ce-i cu anarhia asta, domnilor
guvernanþi? De ce vã închinaþi în faþa infractorilor? Unde e legea
licenþelor? Dacã nu puteþi conduce þara, atunci plecaþi ºi eliberaþi locul.
Ne ajunge atâta propagandã ºi reclamã, muzicã ºi dansuri de dimineaþã
pânã searã cu “kazaciok”, “pirojok” ºi “tvorojok”.
Sã vedem la ce duce o astfel de politicã mioapã, absurdã ºi
antinaþionalã. O sãptãmânã în urmã soþia telefoneazã la firma
“Agroinvest”, unde ea ºi mama ei au depus cu câþiva ani în urmã bonuri
patrimoniale în sumã de aproape un milion de unitãþi. A vrut sã afle ce-
i cu bonurile ºi când va primi dobânda. O voce tânãrã, de “stãpân”, i-a
rãspuns cã nu înþelege ce vrea ea, sluga, sã vorbeascã în limba lui, “po-
russki” ºi i-a închis gura, trântind receptorul.
Sau încercaþi ºi intraþi la unele firme ºi instituþii particulare economice,
financiare sau chiar ºi umanitare, “Brânduºele speranþei”, de exemplu,
ºi o sã vedeþi cum stau în gheretã, la intrare, 1-2 vlãjgani solizi, în
costume negre, cãmãºi albe, tunºi box, buni de arat un hectar pe zi,
care nu înþeleg o boabã dacã le vorbeºti în “limba de stat”, ºi nu-þi
permit sã ajungi la stãpân, sã rezolvi ceva pânã nu vorbeºti pe limba
lor, a “eliberatorilor”.
Am adus douã exemple proaspete, situaþii de acestea sunt zeci ºi
sute, te ciocneºti de ele la tot pasul, atât în sectorul privat, cât ºi cel de
stat. Nu credeþi? Poftim.
Dle preºedinte P. Lucinschi, dle D. Diacov, preºedinte al
Parlamentului, dle D. Braghiº, prim-ministru, în faþa ºi în spatele
instituþiilor D-voastrã aveþi spaþii verzi cu iarbã, tufari ºi copaci. Toatã
primãvara ºi vara ele sunt îngrijite ºi curãþate de mulþi þãrani, mai ales
femei. Aþi stat de vorbã cu ele mãcar o datã, aºa, din curiozitate, dacã
nu din omenie? Aþi auzit în ce limbã vorbesc? Eu stau deseori de vorbã
cu ele. Vorbesc într-o limbã “moldo-veneascã” stricatã, dar
moldoveneascã, nu rusã. Le întreb: de ce nu vorbesc ruseºte? Se mirã
ºi spun: “Pãi, nu avem ruºi”. Auziþi, nu sunt ruºi la Chiºinãu. Când ei
constituie 52% din populaþie. Sãrmanele, ele nu ºtiu cã ei nu sunt la
munca fizicã, prost plãtitã, ei sunt la conducere, în instituþii, în comerþ.
Aþi înþeles ce-aþi fãcut cu populaþia de bazã, autohtonã? Aþi marginali-
zat-o, i-aþi luat averea, acumulatã de secole, zisã proprietate de stat la
sovietici, ºi a-þi dat-o veneticilor, care au obþinut cetãþenie în ziua în
care au sosit aici ºi au mai fost rugaþi încã s-o adopte, iar când a expirat

– 511 –
termenul, acesta a fost prelungit cu o jumãtate de an. Slugãrnicie,
servilism. Franþa acordã cetãþenie peste 10 ani, Þãrile Baltice – la cei
care au sosit acolo pânã în 1940. Acestea sunt state ºi þãri care se respectã
ºi sunt respectate.
Domnilor guvernanþi, moldovenii noºtri îngrijesc parcurile oraºului,
mãturã strãzile. Vorbiþi cu ei, sunt gunoieri ºi dis-de-dimineaþã înjurã
vârtos, femeile sunt îngrijitoare în instituþii ºi spalã podelele, WC-urile,
vorbind “moldoveneºte”. Aici “fratele mai mare” nu-i, “prietenia
popoarelor” a dispãrut. Dacã în aceste grupuri de femei ºi bãrbaþi sclavi
ar fi câte un rus, ar vorbi cu toþii ruseºte. Ca sã placã stãpânului.
Concepþie de sclav! Ce-aþi fãcut ca sã-i faceþi oameni, sã le redaþi
demnitatea constituþionalã?
Domnilor Lucinschi, Sangheli, Moþpan, Diacov, Braghiº ºi lideri ai
celorlalte partide politice din Parlament, vedeþi ce-aþi fãcut dacã aþi anulat
ºi n-aþi restabilit legea studierii elementare a limbii de stat de cãtre
minoritarii care lucreazã în instituþii de stat sau în domeniul deservirii
populaþiei, numãrul cãrora ar constitui maximum 4-5% din cele 35%
de minoritãþi naþionale? Aþi scuipat poporul bãºtinaº în obraz.
Vedeþi cum distrugeþi statul acesta, lichidând prima lui prerogativã
– limba, a doua – hotarele ºi pãmântul, pe care-l dãruiþi în dreapta ºi în
stânga veneticilor ºi ocupanþilor, a treia – transformarea republicii în
federaþie sau confederaþie, cum bâiguie agramaþii de agrarieni la
televizor în persoana domnului Popuºoi, liderul lor; a patra - cum nu
daþi riposta cuvenitã lui Papkin, fost ambasador al Rusiei, ºi altora ca
el, ambasadorului Bulgariei, care cer declararea limbii ruse drept o a
doua limbã de stat, adicã prima, pentru cã ea funcþioneazã de facto, sau
formarea în dimensiunile unui raion a judeþului bulgãresc Taraclia; a
cincea – cum aþi fost înºelaþi ºi aþi pierdut Transnistria, crezând în
cuvântul ruºilor ºi acceptând paragraful 11 în memorandumul care
preconizeazã doua stat sub un acoperiº. Eºec total pentru noi, confirmat
ºi de tratativele de la Ialta. ªi mai vreþi referendumuri ºi mandate noi de
guvernare!
Dlor guvernanþi, încã nu v-aþi dat seama oare cã nu Gr. Vieru, M.
Druc, L. Lari, D. Matcovschi, I. Ungureanu, N. Dabija, V. Matei ºi
alþi scriitori ºi intelectuali sunt duºmanii acestui stat? Ei vor salvarea
acestui petic de pãmânt ºi a poporului prin unirea cu România. Voi
sunteþi adevãraþii duºmani, care aþi jefuit complet populaþia ºi aþi supus-
o economic ºi spiritual Imperiului Rus ºi clerului moscovit.
Aºadar, pentru cine a fost întemeiatã Universitatea Slavonã?
Pãmântul ºi populaþia autohtonã, urmaºã a daco-romanilor, nu are deloc

– 512 –
nevoie de ea. Care organ de stat a înregistrat-o ºi cu ce scop? Ministerul
Justiþiei? Cine a studiat statutul ºi scopurile ei? Cine a permis plasarea
acestui cal troian în republicã? De ce sunt atât de “vigilenþi” ºi nu
înregistreazã Partidul Naþional Român? De ce iniþiatorii ei nu au fost
trimiºi la Mekka slavilor, ca: Sankt-Petersburg, Moscova, Novgorod,
Kiev sau Sofia, sã întemeieze acolo o instituþie care propagã slavonismul.
Dlor, care aþi înregistrat aceastã instituþie, vã rog sa mai înregistraþi o
instituþie, latineascã, analogicã, în Rusia, Germania, Franþa etc., care ar
ignora complet trecutul ºi prezentul acestor state, prerogativele lor, limba
ºi istoria naþionalã, în primul rând, ºi ar pregãti cadre strãine ºi ostile
lor. Ce ziceþi? Vã apucaþi de aºa ceva? E absurd! Noi punem sute de
mine cu explozie întârziatã, care vor exploda peste câþiva ani.
ªefii statului, Parlamentului ºi ai Guvernului tac ºi nu zic nimic
referitor la critica Ministerului Educaþiei ºi ªtiinþei din “L.A.” din 2.III
a.c., care cheltuieºte bani din bugetul ºi aºa sãrac al republicii pentru
studierea limbii române în ºcolile ruse ºi nici un elev nu ºtie sã vorbeascã
elementar limba de stat, ba nici n-o înþelege. Sã vedem ce-o sã zicã
conducãtorii acestor organe supreme de stat la aceastã insultã ºi palmã
adusã poporului nostru autohton cu întemeierea Universitãþii Slavone
care, prin programul, activitatea ºi scopurile urmãrite instruieºte o
generaþie tânãrã de specialiºti minoritari, care nu ºtiu ºi nu învaþã nimic
despre pãmântul, poporul, istoria, limba ºi datinile noastre româneºti,
considerându-ne niºte nulitãþi. O instituþie anarhicã, impertinentã ºi
impostoare, care nu ºtie în ce þarã se aflã, cãci aºa vrea conducerea
acestui stat, sã menþinã întocmai tot ce-a fost. Veneticii sã fie stãpâni,
iar noi slugi docile.
Iatã cu câtã bucurie ºi fericire întâmpinãm ºi anul acesta sãrbãtoarea
“Limba noastrã”. Ne-a rãmas numai sã dansãm, sã cântãm ºi sã chiuim
de bine. ªi sã vedeþi cã aºa o sã fie, dacã nu avem cap, ºefii exploateazã
nemilos picioarele noastre. ªi totuºi, pentru ce þarã activeazã
Universitatea Slavonã, ce are ea comun cu R.M. ºi de ce s-a pripãºit
aici? Despre asta am mai scris odatã ºi degeaba. Aºteptãm un rãspuns,
dlor guvernanþi!
“Literatura ºi arta”, 31 august 2000
UNDE E FUNDUL PRÃPASTIEI?
Cãdem ºi nu ne mai oprim. Prãpastia, ca ºi cerul, e infinitã, ea nu are
fund. ªi noi suntem acei care avem parte de iadul lui Dante.
Recent, copiii de la ºapte ani în sus ºi studenþii au fost lipsiþi de
înlesniri la transportul în comun orãºenesc, pe când puteau fi scutiþi cu

– 513 –
50%, iar pensionarii ºi deportaþii, sãrmanii, au fost lipsiþi de înlesniri ºi
la plãþile comunale. Ei, cei deportaþi, jefuiþi de regimul totalitar comunist
pânã la piele, duºi în Siberia ºi siliþi sã-ºi facã a doua oarã casã ºi
gospodãrie, apoi cei rãmaºi în viaþã reabilitaþi, întorºi la baºtinã, dar
izgoniþi din satele natale, aciuaþi prin altele, strãine, nevoiþi sã-ºi facã a
treia oarã acoperiº deasupra capului, au fost rãsplãtiþi de guvernul lui
Druc pentru avutul naþionalizat cu 5-7 mii de ruble, pe care le-au primit
doar foarte puþini. Dar a apãrut legea lui Sangheli, piaza rea ºi ruºinea
poporului român basarabean, ºi recompensa a fost redusã la 100 sau
200 de lei pentru o gospodãrie, adicã costul unei perechi de pantofi,
sau a unei haine, o adevãratã bãtaie de joc. În fine, aceºti oameni, jefuiþi
de câteva ori, chinuiþi ºi mulþi din ei omorâþi, au fost lipsiþi din nou ºi de
cãtre deputaþii democraþi de niºte facilitãþi aproape simbolice. De
neconceput!
Cum de li s-a ridicat mâna aleºilor noºtri sã voteze o astfel de
monstruozitate, având concomitent atâta “grijã pãrinteascã” de
bunãstarea lor? Mã conving tot mai mult, cã ºi ultima conducere a statului
continuã sã menþinã starea dezastruoasã de lucruri creatã de conducerile
agrosociintrefrontiste precedente, care în persoana parlamentului,
guvernului ºi preºedinþiei, timp de 10 ani, au jefuit nemilos, prin oameni
ºi adepþii lor, poporul nostru, aducându-l la sapã de lemn ºi la dobitocie.
Te cutremuri, când te gândeºti la jafurile, care au fost sãvârºite. Ele pot
fi atestate numai un adevãrat genocid. Iatã câteva exemple concrete:
1. Mai întâi, dispariþia misterioasã pentru noi a multor mlrd. de ruble
depuneri din casele de economii, care a lovit greu materialiceºte ºi
sufleteºte majoritatea populaþiei, ce avea strânse pentru zile negre de la
3-5 pânã la 8-10 mii de ruble la CEC;
2. Dispariþia bonurilor patrimoniale, o parte corespunzãtoare fiecãruia
din fosta proprietate de stat sau a averii poporului în sumã de miliarde,
bonuri depuse de cãtre toþi cetãþenii la diferite instituþii, în care, de regulã,
acum sunt stãpâni rusofonii ºi de la care deponenþi nu primesc nimic;
3. Împroprietãrirea formalã a þãranilor cu pãmânt, cca 60% din
populaþie, fãrã restituirea cotei valorice, a uneltelor ºi a maºinilor agricole,
a forþei de tracþiune, pe care basarabenii au dat-o în 1949 în colhoz ºi
care constituie câteva sute de mln. de lei; jaf, în urma cãruia o treime
sau o jumãtate din suprafaþa pãmânturilor sunt pârloage, iar preºedintele
þãrii propunea sã fie naþionalizate;
4. Privatizarea ilicitã la preþuri derizorii (de râs) a majoritãþii
proprietãþii de stat: imobil, maºini, tehnologii, etc., hoþie descoperitã de
Curtea de Conturi numai în decurs de 2-3 ani în sumã de cca 3 mlrd.

– 514 –
de lei, fapt adus la cunoºtinþa Parlamentului fãrã nici o consecinþã
(deci, furaþi, bãieþi!);
5. Menþinerea salariilor ºi pensiilor mizere, în temei, ale autohtonilor,
de acum 10 ani ºi, concomitent, majorarea lefurilor guvernanþilor ºi
funcþionarilor precum ºi a pensiilor nomenclaturiºti ºi veneticilor în
raport de 1: 10;
6. Fondarea unui ºir de bãnci sau Societãþi pe acþiuni, angajaþii cãrora,
în majoritate rusofoni, cu salarii mari, au pus mâna cu timpul, prin
maºinaþii, pe acþiunile instituþiilor, organizaþiilor, întreprinderilor ºi
colhozurilor, precum ºi pe dividendele lor, transformate în depuneri,
expropriind acþionarii ºi devenind proprietari ai capitalului;
7. Falimentarea premeditatã a unui ºir de bãnci comerciale (fiecare
a doua) cu ºtirea ºi acordul instituþiilor responsabile de stat (Banca
Naþionalã, Comisia hârtiilor de valoare, Procuratura º.a.) ºi acapararea
de cãtre hoþii legiferaþi a zeci de mln. de lei ºi de la zeci de mii de
deponenþi, în majoritatea lor bãtrâni, pensionari, invalizi, oameni de
vârsta a treia de la oraºe ºi alte jafuri în proporþii mai mici de pe spinarea
populaþiei.
Continuãm sã ne tot rostogolim în prãpastia sãrãciei ºi mizeriei fãrã
fund. ªi la poarta vremii bat din nou alte alegeri parlamentare, ºi noii
pretendenþi vor cerºi din nou voturile de încredere ale celor mulþi, de
jos, din haos ºi întuneric. A venit vremea unor acþiuni decisive, radicale,
de alegeri a altor oameni cu adevãrat cinstiþi, harnici ºi patrioþi, cu lefuri
mici, ca cei din Sfatul Þãrii din 1917-1918 sau ca cei din Þãrile Baltice.
Altfel ne aºteaptã un genocid total. Vreþi sã-l votaþi ºi pe ãsta?!
“Literatura ºi arta”, 21 septembrie 2000

PUÞIN ºI PROST
S-a perindat în viaþa ºi în faþa noastrã încã un parlament. A existat
puþin, trei ani fãrã trei luni, lucrând cam cum zicea odatã, glumind, prin
anii cincizeci, A. Busuioc: “Lucrez puþin, în schimb prost”. Doamne, ºi
câtã speranþã am pus noi, românii basarabeni, în acest parlament de
centru-dreapta, cu 60 de mandate de democraþi, cât i-am ajutat sã vinã
la putere. Am crezut cã cele douã fracþiuni democrate, ale lui I. Roºca
ºi V. Matei, cu 18 deputaþi în opoziþie, timp de 8 ani, în cele douã
parlamente agrariene, interfrontiste ºi socialiste, între care ei visau la
putere ca Sahara la ploaie, devenind majoritare în 1998 în alianþã cu
încã alte douã formaþii a câte 20 de deputaþi fiecare, ale lui M. Snegur ºi
D. Diacov, în total 60 de mandate, vor face minuni, vor rãsturna politica
economicã, socialã ºi spiritualã a fostei majoritãþi agro-comuniste
– 515 –
promoscovite, dacã nu chiar cu 380 de grade, cum zicea D. Moþpan,
apoi mãcar cu 180 de grade, proromâneascã ºi prooccidentalã.
ªi parcã au fost în 1998 între cei mulþi pionieri în ale deputãþiei ºi
oameni pãþiþi, cu ceva experienþã, cu vânãtãi ºi cucuie, ca M. Snegur,
A. Moºanu, V. Matei, I. Roºca º.a., care trebuiau, ca niºte cãpitani, sã
ducã aceastã corabie timp de 4 ani cu bine în jurul lumii, sã n-o izbeascã
de primele stânci întâlnite în drumul lor anevoios.
Trebuia sã-ºi facã datoria ºi sã-ºi îndeplineascã misiunea mãcar la
nivelul celor 80 de deputaþi din cei peste 100 din Sfatul Þãrii, având
încã 80 de ani de atunci la dispoziþie pentru luminarea minþii,
îmbogãþirea practicii, potolirea ambiþiilor personale, înãbuºirea în faºã
a dezbinãrii – duºmanul nostru numãrul unu, cum a numit-o P. Halippa,
ºi unirii în jurul intereselor, visului ºi destinului naþional românesc.
Pentru cã fãrã naþiunea de bazã revoluþii, reforme, minuni nici într-o
þarã nu s-au fãcut. Ne-am ales cu deziluzii, decepþii, cu o sãrãcie lucie,
cu o mare ruºine ºi un car de oale sparte.
Am avut mandat, am avut putere, am avut 4 ani la dispoziþie ºi din
cauza impotenþei, urii reciproce, dezbinãrii, hoþiei ºi corupþiei, am
pierdut ºi puterea, ºi mandatul, am dat voie comuniºtilor în ultima vreme
sã dirijeze viaþa politicã, opinia publicã ºi chiar sã deþinã puterea realã
în stat. Am uitat de programele trâmbiþate cândva, de cooperarea
economicã ºi spiritualã cu Þara, de stabilirea unei ordini noi,
democratice, pe acest pãmânt, de aderarea practicã la comunitatea
europeanã ºi de salvarea naþiunii româneºti; am uitat ce-am promis miilor
de þãrani ºi intelectuali în cãminele culturale întunecoase ºi friguroase,
ne-am cãþãrat în fotolii, ne-a bãtut de-au sãrit floacele ºi ne-am îmbogãþit,
lãsând sãrãcia, disperarea, mafia ºi corupþia sã zburde ca armãsarii scãpaþi
din ocol.
În schimb s-au dat bãtãlii multe ºi mari în sânul ADR-ului. Roºca cu
frontiºtii numai dupã un an de guvernare, la care a venit ºi cu ajutorul
lui M. Snegur, a început, ca un “creºtin”, sã-l râme ºi sã-l sape pe fostul
sãu aliat, viermele dezbinãrii n-a putut sã rabde 4 ani, ºi el, cel din
extrema dreaptã, cum sã lãuda în “Þara”, s-a îmbrãþiºat cu V. Voronin,
cel din extrema stângã, ºi au dat jos guvernul “cu mâinile murdare” al
lui Sturza, care, fiind într-o vizitã la Bucureºti, declarã cã pânã la sfârºitul
anului 1999 va perfecta mult promisul Tratat de fraternitate cu România,
l-au dat jos ca sã aducã la putere un nou guvern “cu mâinile curate”, al
lui Braghiº. Obþinând aceastã “victorie”, s-a mai înhãitat odatã cu V.
Voronin ºi l-au dat jos ºi pe cel mai “mare duºman” al românismului,

– 516 –
V. Matei, din postul de adjunct al preºedintelui Parlamentului, eliberând
locul pentru adjunctul lui Voronin, V. Miºin, care a condus legislativul
într-o moldoveneascã sãlbaticã sau în rusã. Tot atunci el a cerut niºte
posturi-cheie în stat, pe care nu le-a obþinut, cã nu e chiar buricul
pãmântului în Parlament. Nici pânã acum n-am înþeles rostul acestor
jocuri politice macabre. Când la Vilnus, circa 10 þãri din Europa,
condamnau ºi scoteau în afara legii comunismul, ca ºi nazismul ºi
fascismul, la ºedinþa unui Tribunal internaþional al popoarelor, frontiºtii
se pupã cu comuniºtii în bot ºi se rãfuiesc cu camarazii lor din ADR.
Iartã-i, Doamne, cã nu ºtiu ce fac!
Natural, dreapta, furioasã de acest act de înaltã trãdare ºi fariseism,
se uneºte ºi-l destituie dupã merit pe Roºca din postul de adjunct al
preºedintelui Parlamentului, iar M. Snegur, cu sprijinul comuniºtilor,
îºi pune în loc omul lui, pe Ciobanu. Se întâmplã exact ce trebuia sã se
întâmple. Trãdãtorul este pedepsit, pentru cã cine sapã groapa altuia
cade singur în ea, zic creºtinii. Apoi, cum era de aºteptat, Voronin dorea
sã-l dea jos ºi pe Diacov din post. ªi de ce nu? Dacã i-a reuºit jocul cu
primii doi, de ce sã nu încerce ºi cu cel de-al treilea? Pofta vine mâncând.
Atmosfera se încinsese, opinia publicã se sufoca de tâmpenia ºi
impotenþa dreptei. Aveam permanent impresia cã Voronin umblã în
Parlament cãlare, ca un grof unguresc în Transilvania pe timpuri, ºi
dicteazã. Insultã tricolorul, ºi ceilalþi trei lideri de fracþiuni tac; el, care
nu ºtie limba, revizuieºte nomenclatorul de ºtiinþe la capitolul limba
românã ºi istoria românilor, iar cei patru tac; vara propune monopolul
statului asupra preþului la pâine ca sã hrãneascã poporul ºi alocare de
subvenþii suplimentare la ocrotirea sãnãtãþii oamenilor muncii ºi ceilalþi
tac; împreunã cu Diacov revizuieºte paragraful 13 din legea
audiovizualului, îi prosteºte pe democraþi ºi dã undã verde limbii ruse
ºi ei tac; acapareazã TVM ºi Ministerul Educaþiei ºi ªtiinþei ºi ceilalþi
tac; e categoric împotriva privatizãrii industriei tutunului ºi a vinurilor
ºi ceilalþi tac. ªi tot aºa, parcã “tac” îi cheamã. Cine-i stãpân, domnilor,
în þara asta? Comuniºtii, care au obþinut 30 de mandate la alegeri? Parcã
n-ar exista celelalte 50 de mandate ale democraþilor. El se juca cu
fracþiunile de dreapta ca pisica cu ºoarecii.
ªi când au vãzut lupul în stânã, ciobanii noºtri s-au trezit, de parcã
nu-i ºtiau nãravul, au lãsat ciorovãiala la o parte, s-au unit, au boicotat
al patrulea tur de alegeri ºi Voronin a pierdut fotoliul de preºedinte, de
care era sigur sutã la sutã, iar deputaþii – mandatele. Democraþii s-au
jucat cu þara-n bumbi, s-au jucat cu focul, ei îi aduceau pe comuniºti la
putere, ca cei mai iresponsabili oameni. Dupã un an de zile de luptã cu

– 517 –
Parlamentul pentru supremaþie, preºedintele P. Lucinschi de curând a
decretat dizolvarea Parlamentului ºi desfãºurarea alegerilor anticipate
pe data de 25 februarie 2001.
Genocidul naþiunii noastre þine de urmãrile legilor antisociale ºi
antinaþionale, adoptate de parlamentele precedente cu 6-8 ani în urmã:
Codul funciar plãmãdit pe baza constituþiei staliniste prin care se interzice
restituirea pãmânturilor foºtilor proprietari sau urmaºilor lor; jefuirea
þãranilor de cota valoricã, de uneltele de muncã ºi maºinile agricole;
legea cetãþeniei, care acordã dreptul la cetãþenie tuturor celor sosiþi ieri
pe acest pãmânt ºi care le dã dreptul de a ne fura avutul poporului,
privatizând proprietatea de stat; legea privatizãrii ilicite sau la preþuri
de râs a proprietãþii de stat de cãtre majoritatea fostei nomenclaturi
comuniste; legea creditelor externe acordate pentru realizarea reformelor
economice ºi sociale, complet delapidate ºi furate; precum ºi legile
neadoptate, ca: interzicerea nomenclaturii comuniste de a participa la
viaþa politicã a þãrii timp de 10-15 ani; legea declarãrii veniturilor
guvernanþilor la înscãunare ºi la plecarea din post etc.
Aº dori sã mai invoc ceva pozitiv la activul ultimului parlament, dar
faptele sunt crâncene. El nu a fãcut nimic palpabil la nivel macro ºi
microeconomic: economia se tot rostogoleºte în jos; industria ºi, mai
ales, agricultura stau late la pãmânt, sfera socialã e strangulatã complet,
produsul brut intern scade, datoriile interne ºi externe cresc, mortalitatea
depãºeºte natalitatea, ºomajul creºte vertiginos, corupþia ºi criminalitatea
galopeazã, intelectul ºi braþele de muncã tinere în numãr de peste o
jumãtate de milion s-au dus în toate cele patru pãrþi ale lumii, buzunarul
cetãþeanului e tot mai pustiu, leafa minimã e de 1,5 dolari, pensia me-
dia – de 7 dolari. Suntem ultimii în Europa la toþi indicii de venituri ºi
primii la sãrãcie, mizerie ºi nevoi. O adevãratã catastrofã naþionalã, iar
Parlamentul îºi discutã lefurile, pensiile ºi privilegiile. E o chestie complet
amoralã, ruºinoasã.
Pe lângã factorii obiectivi, la catastrofa naþionalã au “contribuit” în
aceeaºi mãsurã ºi cei subiectivi: dezbinarea, interesele personale ºi de
grup, luptele între fracþiunile parlamentare, degradarea ºi pierderea
autoritãþii, pierderea puterii, blestemul mulþimii pentru trãdare ºi
înºelãciune etc.
Viaþa nu iartã nimic, pentru toate trebuie sã plãtim. N-am avut, din
pãcate, o clasã politicã naþionalã capabilã ºi patrioatã ca în Þãrile Baltice.
Totuºi, cred în înþelepciunea poporului nostru român, care îi va propune
o datã pe acei cinstiþi ºi harnici gospodari, care îl vor ridica din mocirlã
ºi mizerie.

– 518 –
 “Literatura ºi arta”, 18 ianuarie 2001
FINITA LA COMEDIA SAU T E AT R U L ABSURDULUI
La începutul anilor ‘90 parlamentele din Þãrile Baltice au adoptat legea
interzicerii activitãþii politice a fostei nomenclaturi sovietice comuniste
pe un termen de 10 ani ºi au deschis calea unei noi clase politice
nebirocratizate, necorupte, cinstite ºi patriotice spre conducere. Tot
atunci au adoptat legea cetãþeniei, acordând-o numai celor veniþi la ei
pânã în anul 1940, pãstrând bogãþiile ºi patrimoniul naþional. Prin aceste
ºi alte legi fundamentale ele au demarat procesul de mari ºi profunde
reforme economice ºi sociale, miºcându-se în sus într-o perioadã scurtã
de cca 2-3 ani de tranziþie.
Au leafã minimã de cca 100 dolari, iar pensiile ºi salariile medii sunt
de 8-10 ori mai mari ca ale noastre, ele sunt primele la toþi indicii
economici ºi sociali din fostele republici sovietice, fãrã “ajutorul fratelui
mai mare”. Poftim clasã politicã naþionalã, culturã, profesionalism ºi
patriotism! Ei sunt gata sã intre în Comunitatea Europeanã. Au fãcut
totul serios, cu cap ºi eficient, pentru cã sunt naþii ºi stãpâni la ei acasã.
Noi însã, am pornit pe calea unui teatru al absurdului ºi de atunci ne
tot rostogolim vertiginos în jos ºi am ajuns ultimii la toþi indicii din
Europa. Pentru cã ne-a condus permanent nomenclatura sovieticã
comunistã, veneticã ºi bãºtinaºã, vopsitã în culori democrate, ºi dupã
anul ‘90; viaþa satului – 4 ani, agrarienii, interfrontul ºi socialiºtii – 4
ani, diferite specii de democraþi ºi centriºti – 3 ani, în fond majoritatea
absolutã de funcþionari mari, comuniºti – de la secretari de C.C. ºi
prim-miniºtri pânã la preºedinþi de colhoz ºi directori de sovhozuri pe
verticalã ºi pe orizontalã, care peste noapte s-au deghizat ºi au devenit
cei mai “veritabili” democraþi. Ei au condus ºi stãpânit ieri proprietatea
de stat ºi colectivã (avuþia poporului), iar azi au împãrþit-o între ei, rude,
prieteni, cunoscuþi, afaceriºti ºi au privatizat-o cu preþuri de nimic pentru
bacºiºuri. Cine zice cã nu comuniºtii, ci democraþii de azi sunt vinovaþi
de dezastrul economic ºi social, de genocid, se înºealã amarnic, pentru
cã democraþii de azi sunt exact comuniºtii de ieri, cu foarte mici excepþii.
Deputaþii “Viaþa Satului” au adoptat Codul funciar stalinist în 1991,
în care se declarã cã þãranilor care au dat pãmânt în colhoz nu li se
restituie pãmântul; parlamentul agrointerfrontist a adoptat o constituþie
cu multe inepþii antinaþionale; tot ei au sfârtecat teritorial republica în
trei state, au stopat reforma economicã ºi împroprietãrirea cetãþenilor ºi
mai ales a þãranilor, au delapidat creditele din strãinãtate în sumã de
cca 1,5 mlrd. de dolari, au furat tehnica ºi maºinile din colhozuri ºi
sovhozuri, jefuind þãranii de cota valoricã etc. Cuþitul a ajuns la os.

– 519 –
Populaþia urlã ºi de mizerie ºi de bigotismul lor. La alegerile din `98
parlamentul ºi guvernul agrarienilor pseudodemocraþi ºi a rusofonilor
ºovini cu cca 80 de mandate au fost mãturate ca de o furtunã de pe
arena politicã a þãrii. A fost vesel, o comedie, actul I jucat pe scena
unui teatru al absurdului.
La putere au venit centriºtii ºi alþi democraþi, la fel de bine mascaþi,
majoritatea din ei – nomenclatura comunistã de ieri. Au promis multe
poporului, s-au bãtut bine între ei în parlament timp de 3 ani, au uitat
complet de cei mulþi de jos, care i-au aburcat sus, au adoptat câteva
legi importante cu bãtaie lungã, dar stâlcite, au promis ºi încurajat hoþia,
corupþia ºi criminalitatea, s-au birocratizat ºi compromis, s-au complãcut
puterii, au pierdut simþul realitãþii, umblând veseli ºi þanþoºi pe un vulcan
gata sã erupã, au crezut cã sunt veºnici ºi au încercat sã monopolizeze
parlamentul, ca pe o moºie proprie, ca marii conducãtori sovietici de
altã datã, ridicând bariera trecerii în “rai” de la 3 la 6 procente. ªi
tocmai acest gând egoist ascuns le-a jucat, în primul rând, fiesta, i-a
costat scump – mandatul, solda, privilegiile, onoarea ºi renumele.
Ghilotina, pe care au ridicat-o împotriva forþelor noi, tinere, reformatoare,
le-a tãiat, în primul rând, lor capul.
A fost ceva tragicomic, de râs ºi de plâns, când mãturoiul mâniei
poporului a suflat a doua oarã de pe orbita politicã 50 de mandate,
jumãtate din parlamentarii de azi, foºtii comuniºti de ieri. Am asistat ºi
participat la actul al II al tragicomediei pe scena teatrului absurdului de
la 25 februarie 2001, când au avut loc alegerile parlamentare.
A fost ceva ºocant, îngrozitor, când pseudodemocraþii s-au prãbuºit
ruºinos, deschizând calea ºi aducându-i la putere pe comuniºti. Au pãþit-
o exact ca predecesorii lor, agrointerfrontiºtii cu trei ani în urmã. N-au
tras nici o concluzie, au ignorat strigãtele ºi semnalele “SOS” ale opiniei
publice din mass-media, au fost surzi ºi bolnavi de o miopie politicã
totalã, au dat þara ºi poporul pe mâna ocupanþilor, trãdãtorilor,
îndobitociþilor ºi rãtãciþilor. Acestea sunt consecinþele dezbinãrilor,
ambiþiilor ºi defãimãrilor dintre partidele ºi miºcãrile de dreapta ºi de
centru, parlamentare ºi extrapar-lamentare, atât în perioada de guvernare,
cât ºi în campania electoralã. Dumnezeu nu bate cu bãþul, pentru cele
sãvârºite ei au fost pedepsiþi dupã merit.
În fond e logic cã a zburat jumãtate de parlament, care s-a compromis
total, dar e foarte prost cã poporul disperat nu s-a uitat în ziua de mâine,
în viitor, nu a ridicat forþe proaspete, reformatoare, a fost conservator,
fricos, s-a uitat înapoi, nostalgic, la ziua de ieri ºi i-a adus la putere de
asupritori ºi cãlãi, care au interzis religia, au distrus 800 de biserici, au

– 520 –
împuºcat preoþi ºi intelectuali, au omorât prin înfometare 250 mii de
oameni, au deportat peste 100 mii de gospodari, jumãtate din care au
murit prin Siberia, au trimis peste 150 mii de tineri la munci forþate în
pãduri ºi în mine º.a.
Lupta s-a dus la nivel de stomac, de mentalitate de individ biologic,
de oameni bolnavi ºi cerºetori, comuniºtii au promis hranã, ºcoalã ºi
medicinã pe gratis, viitor luminos, mascând bine ura antinaþionalã,
antiromâneascã, intenþia de rusificare a populaþiei ºi de transformare
din nou a Basarabiei într-o gubernie ºi o bazã militarã a Imperiului rus.
Am fãcut un pas înainte ºi doi înapoi.
Rezultatul scrutinului i-a ºocat chiar ºi pe comuniºti, ei nu se aºteptau
la o astfel de victorie. Voronin s-a fâstâcit ºi s-a speriat de puterea, pe
care i-au dãruit-o pseudodemocraþii, comuniºtii de ieri; din bãtãios a
devenit a doua zi conciliator, s-a înfricoºat de marea responsabilitate ºi
de ziua de mâine, de necunoscut. E grea cãciula lui Monomah, ea poate
sã te striveascã.
Dacã noua putere va lucra cu toporul, automatul ºi minciuna, atunci
putem participa anticipat ºi la al III act de comedie de pe scena teatrului
absurdului, la prãbuºirea ºi mãturarea spectaculoasã a comuniºtilor de
pe arena politicã pentru totdeauna. Adicã, va avea loc o a treia ºi ul-
tima reprizã de interzicere a nomenclaturii sovietice comuniste sub
orice mascã la viaþa politicã a þãrii, obþinând real libertatea, independenþa
ºi prosperitatea economicã, socialã ºi naþionalã cu întârziere de 14-15
ani faþã de drepturile obþinute de popoarele din Þãrile Baltice la începutul
anilor ‘90. Între noi e o diferenþã colosalã, pentru cã ele sunt naþiuni,
iar noi turmã. Pentru dezicerea de naþie, mare pãcat, Dumnezeu ne-a
furat minþile ºi ne-a pedepsit.
Dragi cititori ºi concetãþeni, fiþi atenþi, fiþi vigilenþi cã noua putere
totalitarã va încerca sã amelioreze criza materialã, stomacalã, ºi sã ne
fure în schimb demnitatea de om ºi conºtiinþa naþionalã româneascã.
Acesta e nãravul ocupanþilor, ne preveneau Coºbuc ºi Eminescu. Am
scris cu mânie, cu durere ºi cu ruºine pentru neamul nostru nenorocit,
cã nu ºtie cine-i ºi nu-ºi poate alege o conducere demnã ºi pentru cã
avem o viaþã asemãnãtoare cu teatrul absurdului, suntem unicali în
Europa. Vom trãi ºi mai rãu, pânã când nu vom conºtientiza cã suntem
români pe pãmântul românesc, rãmas de la strãmoºii noºtri daci ºi
romani ºi cã trebuie sã fim stãpâni la noi acasã.
“Glasul Naþiunii”, 7 martie 2001
RENAºTERE SAU EVUL MEDIU?

– 521 –
 Dupã 25 februarie am fost cu toþii ºocaþi, chiar speriaþi, apoi o parte,
„dreapta”, deziluzionatã, decepþionatã, iar cealaltã, „stânga”,
dezorientatã, înfricoºatã, unii de pierderile nepresupuse, prea mari, ceilalþi
de câºtigul neaºteptat, la fel de mare. Totul e logic ºi aºa trebuia sã se
întâmple. Dupã ziuã vine noapte. În societate s-a întâmplat ca ºi în
naturã cu materia. Nimic nu se pierde ºi nimic nu se câºtigã, totul se
transformã.
Birocraþia, inactivitatea, demagogia, dezbinarea, puterea
democraþilor s-au materializat în pierderi pentru ei ºi, respectiv, în câºtig
pentru comuniºti; s-a repetat ºi situaþia, s-au repetat ºi rezultatele din ’94
ºi ’98, când poporul tot mai sãrãcit ºi nemulþumit i-a mãturat pe cei de la
putere ºi a aburcat în locul lor opoziþia. Cãci el, poporul, face istoria, dar,
spre deosebire de popoarele din Þãrile Baltice, al nostru o face prea încet
ºi prea dureros. Mai mult, dupã un pas înainte, face doi înapoi din cauza
nomenclaturii, liderilor politici sovietici-comuniºti, care n-au fost daþi jos
zece ani în urmã, ca acolo. ªi asta pentru cã poporul nostru a fost
deznaþionalizat, mancurtizat, transformat din naþiune în turmã fãrã istorie,
etnie, lipsit de faþã, verticalitate, pentru cã în 1944, când a fost ocupatã
Basarabia, aproape toatã intelectualitatea ºi cei mai buni ºi întreprinzãtori
gospodari s-au refugiat în Þarã, în România.
Pentru a opri rostogolirea noastrã fãrã sfârºit în prãpastie, pentru a
stag-na sãrãcia, mizeria ºi genocidul, e nevoie la început sã spulberãm
înºelãciunea, minciuna, fariseismul, sã fim bãrbaþi, oneºti ºi patrioþi, sã
spunem adevãrul ascuns timp de o jumãtate de secol – adevãrul ºtiinþific,
spiritual, istoric cã noi suntem români, o parte a naþiunii române, aºezaþi
pe o bucatã de pãmânt românesc, rãpit de dictatorul ºi criminalul I. V.
Stalin cu aprobarea lui Hitler, sã risipim bezna ºi obscuritatea ºi sã
luminãm mintea poporului. Avem nevoie de o Renaºtere ca dupã Evul
Mediu. Dacã nu vom face lucrul acesta vom continua sã fim mincinoºi
ºi farisei ca ºi guvernanþii ºi regimul precedent.
Cu ce mijloace? Exact cu cele prin care am fost înºelaþi, tâmpiþi,
mancurtizaþi: prin carte, presã, ºcoli, radio ºi televiziune, verbal ºi în
scris, cu tot aparatul de stat, pe verticalã ºi orizontalã. Dacã fãceam
lucrul acesta în 10 ani de independenþã eram aproape la nivelul Þãrilor
Baltice, eram o naþiune unitã ºi la un pas de admiterea în Uniunea
Europeanã.
E creºtineºte, e omeneºte, dlor ideologi moldoveni fundamentaliºti,
tip Stati, Senic, Corbu etc., când soldaþii din armatã, tinerii poliþiºti,
tinerii din ºcoli, de la uzine ºi de pe câmpuri nu ºtiu cine sunt, de unde
se trag, încotro merg, nu cunosc 5 domnitori mari, 5 scriitori renumiþi

– 522 –
români, o bucatã de prozã, câteva poezii, ca ruºii de aici, în þarã strãinã?
Nu. E o crimã, dlor Snegur, Matei, Roºca, Diacov, Braghiº, Lucinschi
ºi alþii care sunteþi foarte mulþi, dar aþi fãcut foarte puþin pentru luminarea
acestui popor pe care l-aþi guvernat. Ori nu ºtiþi despre ce vorbesc ºi
atunci sunteþi ignoranþi ºi analfabeþi ºi Dumnezeu sã vã ierte, ºi plecaþi
sã vinã alþii în loc, ori vã prefaceþi a nu ºti ºi atunci sunteþi laºi ºi farisei.
Una din douã, dlor! Nu vã e ruºine ca atât de mulþi sã faceþi jocul
ocupanþilor, mancurþilor, comuniºtilor? Puteþi dormi liniºtit? Nu vã
mustrã de loc conºtiinþa? Dacã sunteþi credincioºi, nu vã temeþi cã veþi
nimeri în iad pentru înºelarea unui popor de 4 mln. de oameni? Asta-i
o laturã a problemei.
A doua laturã sunt argumentele economice, comerciale, tradiþionale,
la fel de importante ºi vitale ca ºi primele.
Totul de ce avem nevoie, adicã materia primã, sursele energetice,
maºinile ºi tehnologiile occidentale etc. trebuie ºi le putem lua, importa
de peste Prut, de la o distanþã de 100-200 km. Spuneþi, vã rog, membri
ai coloanei a cincia, care lemn e mai ieftin: cel din Carpaþi, de la 150-
200 km, sau cel de la o distanþã de 1000-15000 km? Da cãrbunii, petrolul,
energia electricã de la Cernavodã sau din Ucraina ºi Rusia? De ce luãm
materii prime de la distanþe de 10 ori mai mari? De ce ne scãrpinãm cu
mâna dreaptã, pe dupã cap, la urechea stângã? De ce vrem sã stãm în
genunchi în faþa unui singur robinet al unui singur furnizor? Ca sã ni se
punã condiþii dupã placul cuiva, sã fim vasali, sã ni se deconecteze
lumina ºi gazul, ca sã ne vindem ºi sufletul ºi toatã averea þãrii? Oare
nu vedeþi cã 10 ani de politicã externã numai prorãsãriteanã,
proruseascã, greºitã ne-au împins în mocirla genocidului? Suntem
oameni fãrã cap ºi demnitate. Demenþi sau trãdãtori?
Noi avem produse pânã peste cap pentru a exporta în Þarã contra
materiilor prime, resurselor energetice ºi mãrfurilor importate. Putem pro-
duce cca 400-500 mii tone de zahãr, 150 mii tone de tutun ºi þigãri, soia,
floarea soarelui ºi ulei, vinuri, coniacuri, legume ºi fructe etc. de care are
nevoie Þara. Dacã statul român va vedea cã suntem oameni serioºi ºi
întreprinzãtori va încheia un acord economic ºi comercial cu noi, acord
împotriva cãruia nimeni n-ar deschide gura, menþinând relaþiile comerciale
cu rãsãritul în volumul ºi la nivelul pe care-l doreºte partea opusã ºi numai
de la egal la egal.
Asta ar trebui sã fie baza economicã a viitoarei politici interne ºi
externe a statului moldovenesc.
Sunt ferm convins cã, dupã 10 ani de chinuri ºi suferinþe, salvarea
noastrã constã în unirea potenþialului economic ºi spiritual cu Þara, ca

– 523 –
sã nu pierim, sã progresãm ºi sã intrãm în comunitatea þãrilor civilizate
ale Uniunii Europene. Acesta a fost ºi programul Miºcãrii Salvãrii
Naþionale, care a fost respins ca o ciumã de toþi liderii partidelor de la
putere. Timpul a confirmat viabilitatea scopului acestei miºcãri ºi miopia
guvernanþilor. Dar aºa e în þara proºtilor. Greºeala ar putea-o repara o
alianþã sau o fuziune a partidelor de dreapta, care au pierdut puterea în
stat, plus acelora care n-au ajuns la ea, în frunte cu lideri tineri, curajoºi
ºi patrioþi, cum au fost cei o sutã din Sfatul Þãrii la începutul secolului
trecut. Propunerile lui
O. Serebreanu sunt foarte serioase ºi bine-venite, raþionale ºi pot fi
realizabile ºi efective. Alternativã nu existã. Doar întoarcerea înapoi,
spre un „viitor luminos”, spre comunism. Am vorbit despre aceste
lucruri de multe ori, dar totul a fost ignorat de vechii lideri ºi guvernanþi,
fapt pentru care ei au plãtit scump, dar ºi mai scump a plãtit poporul.
Viaþa nu iartã nimic.
„Conºtiinþa Naþionalã”, 7 aprilie 2001

PUNEÞI CAPÃT JECMÃNELII !

(Scrisoare deschisã dlui Serafim Urecheanu,
primar general al municipiului Chiºinãu)
Stimate domnule Primar, Vã spun cu toatã sinceritatea: nu Vã scriu
din ambiþie sau din orgoliu. Vã scriu fiindcã a ajuns cuþitul la os. Pur ºi
simplu, nu mai pot suporta fãrãdelegile la care sunt supuºi cetãþenii
urbei. Mã refer la întreprinderile municipale pentru gestionarea fondului
locativ. Aceste instituþii subordonate Primãriei, în opinia mea, ar trebui
sã aibã grijã de populaþie sau, cel puþin, sã nu o jefuiascã permanent ºi
nemilos. Cu regret, de circa un deceniu ele ne trimit doar facturile,
întocmite dupã tarifele fixa-te de „Termocom”, „Apã-Canal” ºi de alte
întreprinderi municipale, care ne presteazã servicii. Prin urmare, ÎMGFL
au grijã de niºte mastodonþi, care fac ce vor, care nu rãspund de nimic
ºi în faþa nimãnui, care jupoaie lunar zece piei de pe noi. ªi pentru a fi
mai explicit, voi apela la câteva fapte ºi cifre concrete.
Într-un apartament de 3 odãi (40 m.p.) trãim patru persoane: doi
pensionari (ambii invalizi de grupa II), o studentã ºi o persoanã aptã de
muncã. Dacã pentru deservirea blocului pânã în luna mai anul trecut
plãteam 6,2 lei, apoi începând cu luna august a aceluiaºi an trebuie sã
achitãm lunar 12,5 lei. S-or fi mãrit oare în acest rãstimp lefurile
mãturãtorilor, lãcãtuºilor ºi electricienilor, care ne deservesc, de douã
ori? Nu prea cred. În ianuarie-februarie 2000 pentru deservirea tehnicã

– 524 –
a ascensorului plãteam 4-5 lei, iar spre finele anului facturile indicau o
sumã dublã ºi chiar mai mult. Oare nu cumva persoana care deserveºte
ascensorul are acum un salariu de 2-2,5 ori mai mare?! Sau poate s-a
scumpit atât de mult energia electricã? Sau poate noi, locatarii, ne dãm
huþa cu ascensorul în loc de scrânciob? Sincer vorbind, n-am observat
nici un caz de acest fel. Tocmai din aceastã cauzã m-am „bãtut” un an
de zile cu ÎMGFL nr.11, pânã când am scãpat, cu mare greu, de plata
pentru iluminarea scãrilor blocului în sumã de 10-15 lei lunar.
Sau iatã un caz mai recent. Mai deunãzi primesc un aviz de la ÎMGFL
nr.11, prin care sunt invitat spre a încheia un nou contract pentru
deservirea contoarelor pe anul 2001 ºi sã mai plãtesc o taxã de 12 lei.
În primul rând, nu am nici un contract de acest gen. În al doilea rând,
un an în urmã, când am instalat douã contoare pentru apã caldã, le-am
înregistrat ºi, nu ºtiu de ce, am plãtit 24 de lei. În rãstimpul dat am
consumat 5 m.c. de apã caldã, contoarele n-au funcþionat, iar alte servicii
nu mi s-au oferit. Nu înþeleg de ce mi se cer 12 lei. Dimpotrivã, con-
sider cã întreprinderea îmi este datoare cu 24 de lei. Reieºind din toate
acestea, domnilor funcþionari de la Primãrie, vã întreb ºi pe
dumneavoastrã: ce-i cu aceste manipulãri de taxe ºi tarife pentru serviciile
comunale enumerate, care provoacã atâtea întrebãri, atâta nedumerire
ºi revoltã în rândurile populaþiei?!
Din experienþa mea amarã m-am convins cã aceste întreprinderi au
devenit un instrument docil în mâinile diriguitorilor unor firme care
presteazã servicii cetãþenilor capitalei ºi care ne jupoaie ziua în amiaza
mare. Mã refer, mai întâi de toate, la „rechinul” „Apã-Canal”, care are
misiunea sã ne aprovizioneze cu apã rece. În 1999, în timpul verii, am
plãtit pentru 80, 90 ºi chiar 125 m. c. de apã rece pe lunã, cantitãþi din
care s-ar putea forma adevãrate lacuri. În anul 2000 zigzagul taxelor
este urmãtorul: ianuarie – 61, februarie – 51, aprilie – 47, iulie – 53,
august – 73 m.c., pentru ca în perioada septembrie-decembrie sã coboare
la 8-9 m.c. Ce s-a întâmplat? Vã veþi întreba Dvs.? Nu s-a întâmplat
nimic deosebit. Pur ºi simplu, mi-am instalat contoare ºi le-am dovedit
celor de la Întreprinderea nr.11, dar ºi celor de la „Apã-Canal”, cã noi
consumãm de 10 ori mai puþinã apã, decât plãteam în realitate. Deci,
nu noi, consumatorii, irosim apa iresponsabil. Iresponsabili sunt cei de
la „Apã-Canal”, care nu au grijã de conductele învechite, care deseori
transformã strãzile Chiºinãului în pâraie ºi râuleþe, iar subsolurile – în
bãltoace ºi lacuri. Astfel, chiºinãuienii au fost jãcmãniþi fãrã ruºine un
deceniu. Se naºte o legitimã ºi fireascã întrebare: ce-au fãcut diriguitorii
de la „Apã-Canal” cu banii încasaþi atâta amar de vreme pentru

– 525 –
cantitãþile de apã exagerate, chipurile, folosite de populaþie? Potrivit
calculelor mele foarte aproximative, sumele încasate ar fi fost suficiente
pentru achitarea datoriilor rãuplãtitorilor ºi pentru repararea ºi renovarea
reþelei inginereºti de aprovizionare cu apã.
Aceasta se referã întocmai ºi la „Termocom”, furnizorul de agent
termic ºi de apã caldã. Dupã cum se ºtie, luni la rând n-am fost
aprovizionaþi cu apã caldã. Este limpede cã oamenii sunt nevoiþi sã
caute o soluþie. Dar soluþia gãsitã nici pe departe nu e cea mai reuºitã.
Fãcând economii (impuse) de apã caldã, am consumat de 2 ori mai
multe gaze naturale. Foarte mult diferã ºi facturile pentru încãlzire.
Potrivit chitanþei expediate de Întreprinderea nr.11, pe luna decembrie
trebuia sã achit 368 de lei ºi 50 bani. Pentru încãlzirea unui apartament
analogic locatarii din blocul vecin nr.66, contorizat, au plãtit 160-170
de lei. Deoarece consider cã la încãlzire nimeni nu poate consuma sau
irosi mai multã apã sau mai fierbinte decât ne dã furnizorul prin
calorifere, ºi eu am plãtit 150 de lei, ca ºi vecinul din blocul de alãturi.
E adevãrat, aici mai existã un moment important: tot potrivit calculelor
mele aproximative, 25% din pierderi sunt provocate de „homo
sovieticus”, produsul regimului totalitar comunist, iresponsabil, cu
mentalitate de proprietate de stat, adicã a nimãnui.
Toate acestea, luate în ansamblu, demonstreazã cã demnitarii de la
întreprinderile care presteazã servicii comunale nu se gândesc deloc la
starea deplorabilã a populaþiei ºi, cu atât mai mult, la ameliorarea ei.
Aceºtia nãscocesc mereu noi taxe ºi tarife, care duc iminent la
înrãutãþirea situaþiei pãturilor vulnerabile ale populaþiei. Spuneþi-ne,
domnilor guvernanþi, cum sã trãim, când cele douã pensii ale noastre
în sumã totalã de 170 de lei nu acoperã mãcar o facturã-douã din cele
cinci, pe care le primim cu regularitate, lunã de lunã. Cine dacã nu
statul ar trebui sã punã capãt fãrãdelegilor sãvârºite de întreprinderile
prestoatoare de servicii comunale?!
Dacã vã mai amintiþi, dle Primar general, la începutul anului trecut
am venit la Dumneavoastrã cu propunerea ºi rugãmintea de a stinge
becurile care ardeau degeaba 24 de ore în ºir pe scãrile blocurilor loca-
tive din capitalã. Potrivit informaþiei pe care o deþin, propunerea a avut
efect ºi problema în mare parte a fost soluþionatã. Sper cã ºi de aceastã
datã voi fi auzit atât de Dumneavoastrã, cât ºi de consilieri, deoarece

– 526 –
problema datã e caracteristicã nu numai pentru mine ºi familia mea, ci
pentru toatã populaþia municipiului. Numai o analizã minuþioasã a
situaþiei create ºi întreprinderea unor mãsuri urgente privind schimbarea
ºi perfecþionarea statutului întreprinderilor municipale de gestionare a
fondului locativ din subordinea Primãriei ar putea salva populaþie de
povara taxelor ºi tarifelor exagerat de mari pentru serviciile comunale.
În opinia mea, acesta ar fi un act uman, just ºi curajos, ce ar curma
poftele tuturor amatorilor de a se îmbogãþi pe seama oamenilor ºi aºa
nãpãstuiþi de soartã.
„Capitala”, 7 aprilie 2001

SUNTEM STAT SAU GUBERNIE RUSEASCÃ?

(Scrisoare deschisã dlui Vl. Voronin,
preºedinte al Republicii Moldova)
N-am fost vreo douã sãptãmâni prin centrul oraºului ºi nici la Piaþa
Centralã din cauza aflãrii la un spital pentru operaþie. Când am nimerit
la piaþã zilele trecute am rãmas trãsnit ºi am crezut cã limba rusã a fost
deja declaratã prima limbã de stat ºi nu eram la curent. Cãutam produse
alimentare. Toate tarabele erau pline de mãrfuri de stat, unele cu etichete,
la altele vânzãtoarele scriau preþurile pe pungile de plastic. Mã frecam
pe la ochi ºi tot cãutam, ca mai înainte, mãcar o tarabã, o singurã marfã
cu etichetã în limba de stat, românã, ºi degeaba am colindat piaþa în
lung ºi-n lat. Peste tot era scris: „ðèñ”, „ãðå÷êà”, „ñàõàð”, „ñîëü”,
„êðàñêà”, „êðóïà ïøå-íè÷íàÿ”, „êðóïà ÿ÷ìåííàÿ”, „ñòèðàëüíûé
ïîðîøîê” etc.
Întreb o vânzãtoare, o fatã tânãrã, de ce scrie denumirile în limba
rusã. Ea se uitã la mine miratã ºi-mi spune: „Ca sã înþeleagã toþi”. „Dar
ºeful vostru ce spune?” „Nimic, vorbeºte ruseºte”. Totul e în limba
rusã, ca la Saratov, Tambov, Smolensk, Tula ºi Novgorod.
Dle preºedinte, faceþi o vizitã inopinatã la pieþele din Chiºinãu fãrã
maºinã ºi alai, ºi o sã vedeþi cã cei peste 80 procente de ruºi din comerþ
(afirmaþia dlui ambasador rus A. Papkin) au ºi declarat practic limba
rusã prima de stat, cã cea românã a ºi dispãrut, aºa cã nu e nevoie sã
schimbaþi Constituþia ºi sã emiteþi vreun decret.
Prima prerogativã a statului, limba românã, a dispãrut dupã 10 ani
de luptã pentru ea ºi n-au izgonit-o Vieru, Matcovschi, Lari, Dabija,
Druc etc. care-s învinuiþi de distrugerea statului moldav, ci „eliberatorii”,
comuniºtii ºi agrarienii mincinoºi ºi farisei. Luaþi, vã rog, mãsuri ca sã
nu se repete Marile Adunãri Naþionale în urma unor astfel de sfidãri ºi

– 527 –
împilãri, jigniri ºi umiliri ale bãºtinaºilor români la ei acasã, la ei în þarã.
Prea boacãne le faceþi, domnilor, prea cãlcaþi în strãchini!
Tot acum, câteva zile în urmã, când a început procesul de la
Strasbourg al Curþii Europene de justiþie, intentat de Ilie Ilaºcu, contra
statului Moldova ºi a Federaþiei Ruse de grave încãlcãri ale drepturilor
omului în Transnistria, preºedintele Dumei de Stat, dl Selezniov, iritat
de acest eveniment, care ºifoneazã serios imaginea Rusiei în lume, s-a
exprimat în prezenþa dnei
E. Ostapciuc, speakerul Parlamentului Moldovei, cã „banditul tot ban-
dit rãmâne” (adicã Ilie Ilaºcu), iar stimata doamnã a dat docil din cap,
afirmativ, în faþa stãpânului.
Cum de-ºi permite ºeful parlamentului unei þãri mari, cu pretenþii
democratice, cã insulte un erou naþional, care a luptat pentru integritatea
ºi independenþa R. M., arestat, judecat ºi condamnat la moarte de
Smirnov ºi alþi venetici, þinut într-o cuºcã de fier ºi împuºcat cu cartuºe
oarbe? Nouã ani sã fie þinut în temniþã un cetãþean al R. M., un deputat
al Parlamentului Republicii, un senator al României ºi sã-l numeºti ban-
dit, iar doamna sã nu aibã nici un pic de demnitate, de mândrie naþionalã,
sã dea o replicã durã, ea tace ºi dã din cap ca o jucãrie mecanicã. Halal
de aºa ºef de stat ºi vai de capul nostru! Cu estonienii, lituanienii ºi
georgienii aºa ceva nu se putea întâmpla, altfel izbucnea un scandal
internaþional ºi ruperea de relaþii diplomatice.
Ce aveþi de zis, dle preºedinte, ºi dupã acest scuipat pe obraz în mod
public Parlamentului, precum v-au umilit ºi pe Dvs. în drum spre
mãnãstirea Chiþcani, când un ofiþeraº v-a barat drumul ºi a râs de Dvs?
ªi cazul de mai sus s-a întâmplat peste o lunã dupã vizita în Moldova a
unei comisii impunãtoare a Dumei, care a vizitat Chiºinãul, iar la Tiraspol
a fost primitã în rãspãr, vizitã, dupã care ºeful comisiei ruse a numit
conducerea de la Tiraspol criminalã, afaceristã, impostoare, ºi alte
calificative dure.
Ce aveþi de spus ºi dupã acest caz de insultã impertinentã a statului
nostru pe arena internaþionalã? Tot scriitorii ºi intelectualii distrug statul
pe care ei l-au creat în 1988-’90? Sunt necesare mãsuri serioase de
apãrare a mândriei naþionale române, dle preºedinte, cã ni se toarnã
lãturi în cap ºi în þarã ºi în afara ei de cãtre „fratele mai mare”, cãruia
Dvs. îi daþi mereu nas ºi el devine tot mai obraznic ºi mai agresiv. Nu
v-aþi convins, devenind personal victima lui? ªi aceasta e abia începutul,
restul va veni mâine. Vã asigur.

– 528 –
 „Clasul Naþiunii”, 27 iunie 2001
DIN NOU ISTORIA MOLDOVEI?
ªi de ce nu, aº zice eu? Dar, mai întâi de toate aº vrea sã-i întreb pe
comuniºti, coloana a cincia, ce ar fi fãcut ei, dacã Rusia ar fi respectat
Tratatul de la Luþk, semnat în 1714 de D. Cantemir ºi Petru cel Mare,
prin care ultimul recunoºtea cnezatul Moldovei feudale, integritatea ºi
inviolabilitatea lui, ºi se obligã sã-l ajute la nevoie, nu ar fi fost cãlcat în
picioare de þarul Alexandru I ºi în 1812 n-ar fi rãpit o jumãtate din acest
cnezat, Basarabia, pe care Rusia l-a prefãcut în decurs de o sutã de
ani într-o gubernie de exil a desidenþilor ruºi (Puºkin, decembriºtii), cu
o populaþie de peste 90 procente analfabetã, cu limba românã complet
expulzatã ºi biserica rusificatã, cu câþiva scriitori autohtoni (Donici,
Negruzzi, Haºdeu), care se editau în limba românã numai la Iaºi, ºi în
consecinþã, cu un secol negru ºi barbar în viaþa spiritualã a românilor
basarabeni. Ce fãceaþi voi, unde vã desfãºuraþi activitatea diversionistã
de ocupare a teritoriilor ºi popoarelor vecine?
Nu cumva credeþi cã de atunci a luat naºtere naþiunea, limba ºi istoria
moldovenilor? Chestia e prea caraghioasã, dlor guvernanþi. I-aþi sfidat
ºi i-aþi pus în cofã chiar ºi pe „savanþii” ºi „literaþii” tip: I. D. Ceban,
Cuºmãunsã, Chiorul din Tiraspol, care i-au învãþat pe elevii lor din
Transnistria, colegii mei de facultate, cã strãmoºii noºtri au fost slavii ºi
urmaºii lor erau Petru întâi, Suvorov ºi Katoþki. Suntem urmaºii celor
de mai sus, neavând nimic comun între noi cu cei de peste Prut. E
absurd!
Dlor guvernanþi, comuniºti! Spuneþi-mi, vã rog, dacii ºi romanii au
avut urmaºi români pânã la Prut, iar peste el erau moldoveni? Dacã-i
aºa, de ce n-am afirma ºi noi, cã ruºii trãiesc pânã la Ural, iar peste el,
în Siberia, sunt siberieni ºi, spunând lucrul acest, n-am greºit prea tare,
dar nu o facem din stimã faþã de istorie, naþiunea rusã ºi cultura ei.
Când o sã fiþi cinstiþi, educaþi ºi civilizaþi, când o sã vã debarasaþi de
sindromul „eliberãrii popoarelor” ºi de rolul „fratelui mai mare”, sã vã
duceþi acasã, în Rusia, dacã nu vã place aici, sã vã faceþi o þarã bogatã
ºi sã trãiþi bine, ca francezii, spaniolii ºi englezii, care au avut ºi ei
imperii mai mari ca voi, dar au fost mai democraþi ºi mai civilizaþi?
Când o sã încetaþi de a mai susþine ºi promova în toate posturile de
conducere la noi numai elementele agramate ºi mediocre, care în semn
de recunoºtinþã faþã de stãpâni sunt lichele, sunt o scursurã a societãþii
noastre româneºti, societatea lui ªtefan cel Mare, A. I. Cuza,
Kogãlniceanu, Eminescu, Iorga, Xenopol, Stere, Vieru, Ilaºcu º.a. eroi

– 529 –
ai neamului? Când o sã încetaþi de a vã baza pe mancurþi, falsificatori,
trãdãtori de neam din trecut ºi din prezent ca Mohov, I. D. Ceban,
Varticean, Brâseakin, Esaulenko, Afteniuc, Stratievschi, Stati, ªornikov,
Þaranov, inculþi ºi agramaþi, ºi a le comanda istorii, limbi, literaturi º. a.
ºtiinþe ºi arte? Oare nu ºtiþi, cã RASSM nu a creat ºi nu a lãsat urmaºilor
nici o valoare moralã, ºtiinþificã, artisticã ºi literarã în cei 16 ani de
existenþã a ei, cã ea a fost creatã special de Stalin pentru a rãpi Basarabia
de la România ºi apoi a fost lichidatã în 1940. Dupã rãzboi aici au
studiat peste 3000 de tineri din Transnistria, s-au adãpat la literatura,
arta ºi cultura româneascã ºi mulþi din ei au devenit personalitãþi
marcante în viaþa publicã ºi specialiºti talentaþi ca Vl. Ioviþã, Vl. Beºleagã,
A. Codru, E. Doga, P. Soltan, T. Moºneaga º. a.
Cele de mai sus sunt pur ºi simplu niºte întrebãri de a vã provoca sã
gândiþi, sã judecaþi, dacã puteþi face aºa ceva.
Sunt de acord cu fabricarea unei „Istorii a unei treimi din Moldova”,
aºa cum este ea astãzi, fãrã agresii peste Prut, ca mai înainte, dar cu o
singurã condiþie:
ca Rusia sã facã ºi ea o astfel de istorie a statului Novgorod, unul
din cele mai puternice cnezate feudale ruse, cu Aleksandru Nevski în
frunte, un cneaz mare ºi puternic, care s-a bãtut cu multe cnezate vecine
ruseºti pentru supremaþie; o istorie a Novgorodului, cu limbã ºi
naþionalitate novgorodeanã, atribute statale izolate de limba, istoria ºi
naþionalitatea rusã;
sau Istoria Sahalinului, care s-a aflat, ca ºi Basarabia, 40 de ani sub
ocupaþie japonezã ºi ar fi trebuit, conform ideologiei imperiale ruse,
aplicatã nouã, ca locuitorii ei sã devinã o naþie sahalineanã, izolatã, ca
ºi noi, de România, cu sârma ghimpatã, pe care cei de acolo ar fi numit-
o ocupantã ºi jandarm rus:
Sunt de acord cu ticluirea unei „Istorii a Moldovei”, dacã fostul cnezat
feudal Bavaria (citiþi „Uspeh” de Feuhtwanger) îºi face istoria, cultura
ºi naþionalitatea lui bavarezã, izolat de celelalte provincii germane;
Sau regiunea Lombardia din Italia îºi face o istorie analogicã ca a
noastrã, contrapusã limbii, istoriei ºi naþiunii italiene, constituite într-
un stat mo-dern, ca ºi Germania, dupã multe rãzboaie interne ºi externe,
cu mult mai târziu decât România, stat format de A. I. Cuza pe cale
paºnicã, ca ºi cel din 1600, format de Mihai Viteazul, sau unirea tuturor
românilor de la 1918 la Alba-Iulia, realizatã pe cea mai paºnicã cale
din Europa. Aºa dar, sunt de acord cu legiferarea unei „Istorii a unei
treimi din Moldova”, numai în cazul în care þãrile de mai sus: Rusia,
Germania, Italia º. a. vor fabrica ºi ele astfel de istorii despre unele

– 530 –
cnezate feudale ale lor, complet izolate de restul statului ºi naþiunii
moderne respective. În caz contrar ticluirea „Istoriei Moldovei” ca ºi
„Limba moldoveneascã”, sunt niºte diversiuni ideologice ºi politice
ale imperiului þarist ºi sovietic rus antinaþionale ºi antisociale, desfãºurate
atât în Transnistria, cât ºi în Basarabia de cãtre Partidul Comunist cu
mijloacele cele mai mincinoase ºi fariseice în scopul îndobitocirii
populaþiei autohtone ºi de ocupare a pãmânturilor strãine.
Apropo, într-un stat de drept, pluripartid ºi o societate democraticã
nici un partid, fie ºi de guvernãmânt, n-are dreptul sã-ºi impunã ideologia
sa în nici un domeniu de ºtiinþã ca în toate þãrile civilizate occidentale.
Pentru a ne apãra demnitatea omeneascã ºi mândria naþionalã, susþin
apelul Congresului istoricilor din Republica Moldova pentru stoparea
campaniei de românofobie ºi denigrarea istoriei românilor ºi fiinþa noastrã,
chem intelectualitatea, inclusiv profesorii, elevii, studenþii ºi pãrinþii lor
la toate formele legale de protest, apelez la poziþia ºi vocea Academiei de
ªtiinþe, pentru cã istoria este domeniul ei de activitate ºi nici un partid nu
are dreptul sã se amestece în ºtiinþã, precum ºi la toate partidele
democratice de la putere ºi extraparlamentare ºi la liderii lor de a se in-
clude plenar în lupta de apãrare a cuceririlor celor trei Mari Adunãri
Naþionale de la începutul anilor ’90. Aici cedãri nu pot avea loc, ele sunt
egale cu trãdarea ºi pierirea.
„Glasul Naþiunii”, 25 iulie 2001.
DIN LUMEA COMUNISTÃ
Era în toamna lui 1940, în septembrie-octombrie, când Sovietul sãtesc ºi
împuternicitul raionul („upolnomocennâi”) erau ocupaþi pânã peste cap
cu scoaterea impozitelor („postãvcii”) de la þãrani. Umbla „nacialnicul”
cu haidãi dupã el, bãtea cu ciomagul în porþile gospodarilor ºi-i silea sã
ducã mai repede „pâinea” la raion. Dacã planul pe sat sau raion nu era
îndeplinit, oamenii erau siliþi sã dea suplimentar sute de kilograme de
cereale. Erau strigãte, certuri, ameninþãri.
Dupã o astfel de muncã zilnicã, ºeful obosea, trebuia hrãnit bine ºi
odihnit. De regulã, preºedintele Sovietului sãtesc, ªvaiþer, îl trimetea
pe împuternicit seara la masã ºi odihnã la cei mai buni gospodari, unde
femeile pregãteau bine ºi era curat, nu la golanii ºi beþivii cu care umbla
el toatã ziua prin sat. Þin minte cã aveam ºi noi parte de multe ori de un
astfel de musafir, care nu ne cunoºtea limba ºi era cam sãlbatic.
Îl vãd ca acum: în cizme proaste, pantaloni bufanþi, bluzã militarã,
chipiu, un trenci albastru ros, decolorat, tuns „box”, avea 23-25 de ani,
era comsomolist iute. Vorbea cu pãrinþii ruseºte ºi prin semne. Era glod,

– 531 –
avea cizmele murdare, nu se descãlþa. Un adevãrat reprezentant al þãrii
sovietice, cea mai democratã din lume. Noi, copiii, ne temeam de el.
Tata aducea o cãldare de vin din beci, mama punea o masã bogatã
în bucate, eu îmi fãceam într-un colþ lecþiile la lampa de gaz, ei discutau,
beau ºi mâncau pânã noaptea târziu. El vorbea ºi demonstra ceva cu
mâinile. Eu terminam de fãcut lecþiile, ei mai beau, cãldarea se golea,
el era vesel ºi vorbãreþ. Se scula ºi umbla, netezea cu mâna un pãretar
de la bucãtãrie, zicând „kovior”, apoi era dus în camera de alãturi,
unde avea sã doarmã, netezea covorul de pe podea ºi cel de pe perete
ºi zicea „kovior”, se uita în cealaltã camerã ºi zicea „eºcio kovior”, se
oprea, se uita înrãit la tata ºi la mama ºi zicea „kurkuli” (culaci), iar
„kurkuli”, ºi la urmã striga „Sibir!” ºi arãta cu mâna undeva departe.
Se trântea în patul cu cearºaf alb, pãrinþii îl ajutau sã se descalþe ºi
adormea. A doua zi de dimineaþã se spãla repede cu apã rece, cerea
„rasol” (zeamã de varzã), pãrinþii nu înþelegeau, apoi se pricepeau ºi îi
aduceau o canã mare. El o bea ºi fugea la datorie, la Sovietul sãtesc, s-
o porneascã iar cu chiraleisa prin sat dupã „postavkã”. În seara urmãtoare
îl aduceau din nou ºi tot aºa o sãptãmânã.
Iatã atunci, la vârsta de doisprezece ani, am început sã învãþ limba
rusã: „postavkã”, „rasol”, „kovior”, „kurkuli” ºi „Sibir”. Tata, sãrmanul,
nu ºtia cã peste opt luni va fi arestat ºi dus acolo, departe, unde arãta
acela cu mâna ºi de unde nu s-a mai întors din lagãrul din regiunea
Perm.
***
Din articolul lui O. I ªcipakina „Colectivizarea în URSS ºi
consecinþele ei pentru Moldova Autonomã”, publicat în Anuarul II,
1995, al Muzeului Naþional de Istorie (pag. 295-299):
„Comitetul salvãrii refugiaþilor moldoveni din Transnistria”, creat la
12 aprilie 1931, preºedinte onorific arhiepiscopul Gurie, preºedinte Pan
Halippa, în „Protestul românilor din Transnistria” cãtre Liga Naþiunilor
la Geneva, semnat de 634 de refugiaþi, menþioneazã: „Deportãrile
dureazã aproape trei ani, la început sporadic, apoi în mase compacte
de oameni... în Siberia, în regiunea Arhanghelsk, în nordul Rusiei...”
Impozitele mari impuse de cãtre Stalin colhozurilor, foametea din iarna
anilor 1931-32, decesul a circa 60 de mii de oameni, ieºirea în masã a
þãranilor din colhozuri, deportãrile masive în decurs de câþiva ani ale
moldovenilor, aproximativ 20 de mii, care nu se pretau îndoctrinãrii
comuniste, au înteþit fuga mulþimii peste Nistru, în Basarabia, a circa
20 de mii de oameni. De exemplu, numai în jud. Cetatea Albã au trecut

– 532 –
Nistrul în ianuarie 1932 – 27 de oameni, în februarie – 16, în martie –
78, în aprilie – 90, în mai – 72. Ziarul „Bessarabskoe slovo” scria pe
atunci: „Viaþa în Uniunea Sovieticã a devenit insuportabilã”. Acelaºi
ziar la 29 aprilie 1932 a publicat articolul cu titlul „Memoriul scriitorilor
ucraineni cu privire la execuþiile de la Nistru”, în care se spune:
„Uniunea Jurnaliºtilor ºi a Scriitorilor Ucraineni au expediat la
Secretariatul Ligii Naþiunilor un memoriu cu privire la execuþiile în masã
ale moldovenilor transnistreni. În memoriu se menþioneazã cã
majoritatea celor împuºcaþi sunt þãrani, care fug în România, salvându-
se de la persecuþiile comuniºtilor. În memoriul adresat Ligii Naþiunilor
intelectualitatea ucraineanã cere sã se ia mãsuri pe plan internaþional
împotriva Moscovei”. Alþi zeci de intelectuali ºi ºefi de partid ºi de stat
au fost acuzaþi de românizare ºi împuºcaþi sau deportaþi în 1937-38,
când în ºcolile din Transnistria s-a predat limba românã cu alfabet latin.
Aºadar, în anii ’20-’30 moldovenii din Transnistria „eliberaþi” de
Imperiul Rus ºi puºi sub „lumina de la rãsãrit”, au plãtit „salvatorilor”
un „mic tribut” de 60 de mii de oameni morþi de foame, 20 de mii de
deportaþi, 20 de mii de refugiaþi în România, adicã 100 de mii de vieþi
omeneºti, pe când în 1941-44 în timpul „ocupaþiei” româneºti n-a fost
nimeni deportat, înfometat ºi executat nemotivat, altfel guvernatorul
Transnistriei Alexeeanu, judecat de statul sovietic la Odesa, n-ar fi fost
achitat ºi pus în libertate. Materiale de arhivã împotriva minciunilor
comuniºtilor lui Voronin.
***
În 1939-40 fãcusem un an la Liceul Seminarial din Bãlþi. Vara au
venit ruºii. În toamna lui ’40 eram din nou în clasa a cincia la ºcoala
din Hâjdieni. Învãþãtorii basarabeni rãmãseserã toþi, afarã de Popa ºi
soþia lui, care se refugiaserã în Þarã. La început umblam cu plãcere la
ºcoalã, era vesel, eram copii. Aºteptam cu nerãbdare lecþia de „limba
moldoveneascã”, în locul celei române. Ne distram, ca la circ, râdeam
de ne þineam de burtã, iar învãþãtorul, sãracul, se chinuia, era vânãt, dar
pufnea ºi el câteodatã în râs din cauza noastrã. Nu ºtiam cã ne vor ieºi
odatã pe nas toate astea!
Þin minte ca acum cum ne învãþa el serios limba pãsãreascã: cheatrã,
cheatru, tiºior, ºanti, copchil, gâtlegãu, mâneºterguri, linghi,
aeronãscãtor (oxigen), de apã nãscãtor (hidrogen), sângurzburãtor,
lojiturã (accent), lãbuþã (ghilimele), pãrtiºimi (fracþie), ungheri tunchios
(unghi obtuz), aeromãsurãtor, cãlduromãsurãtor ºi alte bazaconii dintr-
o carte de gramaticã a lui Pavel Chioru. Râdeam de ne prãpãdeam,

– 533 –
pentru cã îi ºtiam pe Creangã, Alecsandri ºi Eminescu cu „La steaua...”,
„Pe lângã plopii fãrã soþ” ºi „A fost odatã ca-n poveºti...”, iar acum ni
se bãgau în cap niºte neghiobii, sãlbãtãcii, care se chemau „ºtiinþã” ºi
se fãceau oficial la ºcoalã. Noi nu puteam vorbi aºa ºi nici n-am mai
vorbit.
Atunci am început a învãþa „moldoveneºti”. Asta era „opera”
mancurþilor, care la porunca Moscovei distruseserã circa un milion de
români în Transnistria ºi acum se mutaserã în Basarabia, peste alte trei
milioane. Din pãcate, astãzi, peste 60 de ani, continuã cu aceeaºi
înverºunare „opera” de atunci de idiotizare a românilor basarabeni, iar
statul nostru democratic, ºi mai ales guvernul, participã activ la ea, la
aceastã crimã.
***
În urma „eliberãrii” Basarabiei ºi a Bucovinei din 1940, în cele 10
comitete executive judeþene activau 75 de conducãtori strãini ºi 4
moldoveni, în cele 10 comitete de partid – 52 de strãini ºi 2 moldoveni.
Chiar ºi protestul lui Dimitrov, preºedintele Kominternului, adresat CC
al PC al Ucrainei, de a coopta în aceste instituþii administrative ºi de
partid 78 de funcþionari ilegaliºti basarabeni a fost neglijat complet. La
Sesiunea Sovietului Suprem al URSS din august 1940 de la Moscova,
când s-a format ilegal RSSM, au participat 7 moldoveni ºi 19 ruºi ºi
ucraineni. Din circa 1100 de biserici 900 au fost distruse, iar din 25 de
mãnãstiri au rãmas douã. (Comuniºtii ar fi trebuit sã restabileascã aceste
locaºuri sfinte din banii lor). Dacã în 105 ani de ocupaþie þaristã (1812-
1917) s-au deschis circa 1000 de ºcoli primare mici ºi 70 secundare, în
oraºe, numai în limba rusã, în 22 de ani de stãpânire româneascã s-au
construit încã 1200 de ºcoli primare ºi 130 secundare, inclusiv 10 ºcoli
normale, dintre care 2000 în limba românã ºi 400 în limbile minoritãþilor
naþionale (ucraineanã, rusã, evreiascã). Într-un secol ºi ceva de ocupaþie
ruseascã au învãþat carte 7% (5% de bãrbaþi ºi 2% de femei), iar în 22
de ani interbelici au fãcut ºcoalã 49%. În 1917 bãºtinaºii constituiau
numai 15% din populaþia oraºelor. În perioada interbelicã în Basarabia
apãreau 32 de publicaþii periodice în limbile minoritãþilor naþionale. În
Bucovina pe timpul ocupaþiei austriece (1775-1917) populaþia
româneascã bãºtinaºã a crescut de 4 ori, pe când cea ucraineanã de
peste 20 de ori nãvãlind din Galiþia ºi Pocuþia ºi devenind majoritarã.
***
Dupã rãzboi, prin 1945-46, când se proslãveau îndeosebi Partidul

– 534 –
Comunist, puterea sovieticã ºi, mai ales, Armata Roºie, fiind prin ajunul
sãrbãtorilor de 1 mai ºi 7 noiembrie în centrul raional Glodeni, dãdeam
mereu cu ochii peste o lozincã afiºatã sus, în mai multe locuri, care mã
tot punea pe gânduri: „Trãiascã Armata Roºie nebiruitoare!”. Ce-o fi
însemnând asta, mã întrebam? Pe urmã am înþeles cã „nepobedimaia”
mankurþii o traduceau în „moldoveneºte” „nebiruitoare” în loc de
„invincibilã” (româneºte). Pentru aceasta nãscocitorii acestei limbi
trebuiau duºi în Siberia. Însã ruºii, care conduceau raionul, nu ºtiau
lucrul acesta. Lor le conveneau agramaþii ºi diletanþii, care erau lichele,
vasali, nu erau periculoºi.
Tot atunci ºi alte dãþi, fiind prin centrul raional, citeam firmele
instituþiilor rãsãrite ca ciupercile dupã ploaie: raicom, rasipolcom, raiono,
raifo, raizdrav, raizagotzerno ºi multe alte „raiuri”. Mã miram ce multe
„”raiuri” sunt în Glodeni ºi nici unul în sat la mine.
Când mã întorceam acasã, colegii mei învãþãtori mã întrebau ce se
mai aude pe la raion, ei îi aºteptau pe americani ºi pe englezi. Eu le
spuneam cã în raion e numai „rai” ºi, cine ºtie, poate el va da ºi peste
noi. Ei zâmbeau trist. În sat era secetã ºi lumea murea de foame. Tot pe
atunci am început sã înþeleg rostul acestor „raiuri” în satele ºi oraºele
noastre basarabene, care ne-au adus foamea, deportãrile, colectivizarea,
interzicerea religiei ºi distrugerea ºi pângãrirea bisericilor, într-un cuvânt
deznaþionalizarea, asuprirea ºi genocidul.
***
Nu fãcusem serviciul militar pentru cã rãzboiul se terminase ºi eram
la institut. Dupã terminarea studiilor, prin ’53-’54 am fost chemat la
pregãtirea militarã la unitatea de radiotelegrafie. Ziua lucram la editurã,
iar seara, de trei ori pe sãptãmânã, câte douã ceasuri, învãþam alfabetul
„Morse”, pentru a fi paraºutat în spatele frontului duºman, în caz de
rãzboi, ºi a trimite informaþii la ai noºtri.
Erau încã ani când se ducea o luptã ideologicã acerbã împotriva
influenþei burgheze, împotriva „închinãrii” în faþa apusului, când începea
perioada rãzboiului rece. Ivan Vasilievici, lectorul nostru de la
comisariatul militar, cãpitan în rezervã, ne preda conºtiincios alfabetul
„Morse” ºi vroia sã facã din noi eroi.
Într-o zi, pe la începutul cursurilor, el ne lãmuri teoretic cã acest
mijloc de luptã cu duºmanul este o armã eficace ºi a fost inventatã de
savantul rus Râbkin. Noi, câþiva cu studii superioare, am pufnit în râs.
El a observat, s-a oprit ºi a întrebat ce s-a întâmplat. Noi i-am spus cã
alfabetul „Morse” nu putea fi inventat de Râbkin, cã atunci s-ar fi numit

– 535 –
Râbkin ºi nu „Morse”, ca în toate celelalte cazuri de invenþii ºi
descoperiri. El s-a încruntat ºi a strigat: „Tak budet kak ia vam skazal!”
(Va fi aºa cum v-am spus eu) ºi a zâmbit. În recreaþie ne-a spus: „Mãi
bãieþi, vã spun ºi eu ce mi-au spus ºi mie”. Era un om bun, în fond, dar
trebuia sã execute ordinul.
Dacã aþi rãsfoi manualele din anii ’50 ºi aþi cerceta puþin prefeþele,
aþi observa cã numele savanþilor din aproape toate domeniile ºtiinþei ºi
tehnicii din Occident au fost înlocuite cu cele ale ruºilor. Se lupta pentru
întâietatea ºi prioritatea Rusiei. Iatã cum se fãcea instruirea ºi educaþia
ºi cum am fost îndoctrinaþi cu minciuni ºi mankurtizaþi, lucru care se
face, din pãcate, ºi azi ºi comuniºtii au de gând sã-l continue.
***
Pe la mijlocul anilor ’50 am expediat la Moscova o cerere de
repatriere a mamei, a fratelui ºi a surorii mele din România, refugiaþi în
1944. Treaba asta a þinut câþiva ani. ªtiam cã am o casã ºi o gospodãrie
în satul Hâjdieni, Glodeni. Dar totul s-a transformat într-un calvar de
vreo 40 de ani, când Sovietul sãtesc trebuia sã-mi dea casa înapoi ºi
când m-am ciocnit de justiþia sovieticã, care trebuia sã facã dreptate, sã
apere legea.
În 1947, dupã aproape patru ani de apostolat în satul meu natal, cu
chiu, cu vai am fost eliberat din învãþãmânt ºi am plecat la studii la
ªcoala Pedagogicã din Bãlþi. Aveam o casã ºi o gospodãrie, pe care le-
am dat oficial pe gratis Sovietului sãtesc, cu document, sã le foloseascã
ºi sã mi le întoarcã la prima cerere. Eu eram stãpân, cãci tata fusese
arestat în 1941, judecat în 1942, condamnat la 8 ani de închisoare, ºi a
murit în acelaºi an într-un lagãr din reg. Perm. Înainte de a sosi mama
mea din România am vrut sã-mi iau casa înapoi. Dar, mai ba.
Sovietul sãtesc, fãrã sã-mi spunã nimic, o vânduse ilegal unui
învãþãtor ce locuia în ea, cu vreo 3 mii de ruble. Ce era sã fac?
În 1956 am dat sovietul sãtesc în judecatã. Mulþi s-au mirat: cum
îndrãzneºti sã te judeci cu puterea sovieticã? La procesul din Glodeni
am prezentat adeverinþa cã sunt proprietarul casei ºi am cerut ca aceasta
sã-mi fie întoarsã. Preºedintele Sovietului sãtesc nu s-a prezentat. Cererea
mea, la indicaþia raionalei de partid, a fost respinsã pe motiv cã sunt
fecior de „duºman al poporului”, tatãl meu condamnat, iar mama mea
refugiatã în România. Am fost, pur ºi simplu, ºantajat ºi ameninþat sã
mã potolesc.
Am fãcut apel la Judecãtoria Supremã. Aici, în lipsa mea, s-a luat
decizia de a lãsa hotãrârea judecãþii din raion în vigoare. M-am adresat

– 536 –
procurorului general sã facã un protest. Am primit un rãspuns din care
reieºea cã eu, fecior de „duºman al poporului”, falsificator de documente
(adeverinþa Sovietului sãtesc), trebuia sã-mi închid gura, sã tac – un
adevãrat ºantaj. Am scris o petiþie secþiei de supraveghere a organelor
administrative a C. C., care mi-a spus sã las totul baltã.
În 1993, în condiþiile unui stat de drept ºi ale unei societãþi
democratice, am luat totul de la început. La procesul din raion mi s-a
spus cã am dreptate, dar mi s-a dat o hotãrâre cu refuz ºi un proces-
verbal complet falsificat, incluºi alþi martori, inclusiv unul mort de zece
ani. Am fãcut recurs la Chiºinãu. La al doilea proces din raion n-am
fost chemat, fiind refuzat. Am fãcut din nou recurs. La al treilea proces
din raion, iar cu martori, am câºtigat costul casei dupã tarifele lui
Sangheli, în sumã de 1150 de lei.
Comedie, nu alta.
Am avut patru procese în raion ºi patru la Judecãtoria Supremã.
Atunci m-am ciocnit de justiþia cea mai dreaptã din lume, de Temis cu
ochii dezlegaþi, care cãlca cinic oamenii în picioare ca pe niºte gâze ºi
glãsuia: „Puterea Sovieticã nu poate greºi!”.
***
Pe la începutul anilor ’50, dupã ce I. D. Ceban a fost numit rector al
Institutului Pedagogic „Ion Creangã” din Chiºinãu, în cercurile
studenþeºti acesta se lãuda cum el, împreunã cu alþii de teapa lui, au
fãcut limba „moldoveneascã” în Transnistria la sfârºitul anilor ’20:
„Umblam prin sate, adunam lumea la club, veneau mai multe femei ºi
le puneam sã voteze. Cele mai multe voturi au cãpãtat cuvintele: pirojoc,
mâncãtorie (sufragerie), arãtãri (exemplu), nicãfãºire (trândãvie),
sângurºerbãtor (samovar), a te oºâbi (a greºi), zadanii (lucrare),
ghinefãcãtorie (binefacere), clasu lucrãtoresc (clasa muncitoare), a te
prostughi (a rãci) etc., ºi aeste cuvinte, care le-a vrut nãrodul, noi le-am
pus în limbã”. Iatã cum au nãscocit „limba moldoveneascã” „savanþii”
lingviºti de peste Nistru, limbã în care vorbesc unii deputaþi comuniºti
în Parlament în frunte cu Miºin. Dlor mankurþi, aºa au creat limba rusã
Puºkin ºi Tolstoi, cea germanã – Goethe ºi Schiller, franceza – Balzac
ºi Hugo, româna – Alecsandri, Eminescu ºi Creangã? Niºte aberaþii!
***
Prin anii ’50 eram redactor la Editura „ªcoala sovieticã”, secþia
literaturã artisticã pentru copii, erau ani de dupã rãzboi, când se
intensifica lupta împotriva cosmopolitismului, a influenþei nefaste a

– 537 –
ideologiei burgheze. Se cerea intensificarea ideologiei comuniste ºi a
partinitãþii în artã ºi literaturã. Drept model se dãdeau cãrþile unor scriitori
din Transnistria, ca: I. Canna,
I. Cutcoveþchi, L. Cornfeld, L. Barschi, I. D. Ceban, I. Varicean º. a.
Cât haz s-a fãcut pe socoteala „operelor” acestor scriitori ºi ca limbã, ºi
ca sens, ºi ca mod de gândire.
Iatã cum era exprimatã „partinitatea” în literaturã, pe care o cerea
partidul, în una dintre cãrþile lui Cutcoveþchi: „Cãruþele încãrcate cu
bãlegar treceau zilnic pe lângã raicom”. Exemplul trebuia urmat de toþi
scriitorii ºi redactorii. Tot în aceste „opere” se întâlneau perle de influenþã
beneficã a limbii ruse asupra celei moldoveneºti: „cepuha na postnom
masle” se traducea „fleacuri prãjite pe untdelemn” etc. Ne distram, era
râs cu plâns.
***
Tot în acei ani, Editura de Stat tipãrea operele clasicilor marxism-
leninismului, pregãtite de IMELS (Institutul Marx, Engels, Lenin, Stalin).
Comisia redacþionalã, care aproba pentru tipar aceste scrieri, era formatã
din barasabeni ºi transnistreni. La ºedinþele lor aveau loc adevãrate
reprezentaþii de teatru ºi cric, unde se ciocneau ºtiinþa cu bigotismul,
limba românã cu cea fabricatã la Tiraspol. La discutarea traducerii unei
scrieri a lui Stalin din anii ’30, comisia se rupe în douã ºi se iau la bãtaie
în jurul zicalei conducãtorului popoarelor: „U bolºevikov ot rabot polon
rot”. În traducere scria: „Bolºevicii au de lucru pânã peste cap”, expresie
bunã, luatã, probabil, din româneºte, ceea ce i-a speriat pe mankurþi în
frunte cu
I. D. Ceban, care vocifera cã e falsificat tovarãºul Stalin. I s-a cerut
atunci sã propunã altceva, la care el a spus: „La bolºevici îi gura plinã
de lucru”. La auzul acestei „perle” ceilalþi au izbucnit în râs, explicându-
i cã în limba noastrã existã o expresie nu prea frumoasã: „e gura plinã
de c...”. A fost întrebat dacã asta vroia el sã spunã în opera lui Stalin.
Mankurtul s-a oprit, s-a pus pe gânduri ºi a tãcut. Aºa se lupta cu inepþiile
ºi bigotismul la editarea clasicilor literaturii române ºi celei strãine, la
promovarea adevãratelor ope-re de artã ºi literaturã. Mankurþii, fiind la
putere, ne-au aruncat cu mulþi zeci de ani înapoi. De aceea poporul
nostru nu poate gândi, tropãie numai. Azi comuniºtii ºi agrarienii fac
acelaºi lucru.
***
Apariþia primelor cãrþi ale lui I. Druþã la începutul anilor ’50, mai

– 538 –
ales a „Frunzelor de dor”, a fost ca o gurã de aer proaspãt ºi curat în
atmosfera gazificatã de majoritatea „operelor” din Transnistria. Opinia
publicã reacþiona pozitiv, o altã poziþie însã aveau cercurile orãºeneºti
ºi republicane de partid. Îi supãrau ºi foiletoanele lui Druþã despre ºefii
de gospodãrii agricole din raioanele de nord, unde el era corespondent al
ziarului „Þãranul sovietic”. ªeful acestui organ de partid, Iordanov, a
vurt sã-l educe, sã-i bage minþile în cap. Îl cheamã odatã la el în birou,
îl pofteºte sã se aºeze la masã, iar el se rãstoarnã, gros ºi mare cum era,
în fotoliul sãu de redactor-ºef ºi zice: „Am fost ºi eu ca mata, când
eram tânãr, bãtãios ºi colþos, dar îi vremea sã prinzi la minte ºi sã nu
mai criticãm atâta ºi sã murdãrim construcþia soþialismului. Oare mata
nu vrei sã devii ca mine?” întrebã el, scoþându-ºi în afarã pieptul cu
insigna sa de deputat. Druþã s-a ridicat ºi a spus apãsat: „Nu, nu vreau
sã ajung ca dumneata”, ºi-a cerut cartea de muncã ºi a plecat sã se
angajeze la o revistã. Pe lângã ameninþãri ºi corupþia era pusã deseori
în aplicare, pentru a-i cumpãra ºi îmblânzi pe cei demni ºi cinstiþi.

***
Când auzeau de Ion Druþã ºi de cãrþile lui, ºefii da partid se încruntau.
Câþiva ani nu se luase nici o mãsurã de restricþie, dar noi, cei din edituri,
simþeam cã era timpul. Într-o bunã zi, are loc ºedinþa biroului orãºenesc
de partid Chiºinãu, unde, printre altele, se discutã ºi operele lui Druþã,
influenþa lor asupra cititorilor. E. Postovoi, prim-secretar, precum ºi alþi
membri ai biroului, criticã aspru influenþa nefastã, dãunãtoare a acestor
cãrþi asupra cititorului, îndeosebi asupra celui tânãr. Lipsa în ele a muncii
cu având a þãranilor, a devotamentului faþã de noua putere sovieticã ºi
altele. La propunerea ostilã a lui Postovoi, se adoptã o hotãrâre prin
care se condamnã vehement lipsa conþinutului de idei ºi a partinitãþii, a
devotamentului ºi optimismului în cãrþile lui Druþã, acestea, chipurile,
ar glorifica în schimb viaþa patriarhalã din Moldova. Nici mai mult, nici
mai puþin.
Era un semnal simptomatic de vigilenþã pentru toþi lucrãtorii de pe
frontul ideologic, în urma cãruia editarea lui Druþã era interzisã sau, cel
puþin, amânatã. Se încuraja maculatura ºi se strangula literatura.

***
În a doua jumãtate a anilor ’50 un luptãtor intransigent pe frontul
ideologic era acelaºi E. Postovoi, acum ministru al învãþãmântului public.
La o ºedinþã a colegiului, de la fine de an, un vorbitor a menþionat pe
lângã succese ºi o serie de neajunsuri în procesul de învãþãmânt, inclusiv
– 539 –
însuºirea proastã la matematicã a cifrelor romane, la care ministrul a
devenit atent. Dupã discuþii aprinse, Postovoi, foarte nemulþumit,
vorbeºte ºi, în concluzie, îi întreabã pe cei prezenþi: „Ce-i cu cifrele
acestea romane, cui trebuie ele, de ce nu se scrie cu cifre ruseºti?”,
întrebare la care unii mai deºtepþi s-au crucit, iar alþii, majoritatea, au
dat din cap afirmativ, adicã cui trebuie cifrele romane ºi de ce nu scriem
cu cele ruseºti? Acest Postovoi era fenomenal, fãcea furori în toate
posturile în care a lucrat, de partid ºi de stat. De aceea avem ºi o ºcoalã
atât de bunã ºi rezultate excelente. Zidu, un ministru din zilele noastre,
este un discipol de-al lui. Multe cadre didactice susþin ciuma roºie ºi
elevii lor la fel. Lumea merge înainte, iar noi înapoi, ca netoþii.

***
Cât a fost E. Postovoi ºef de partid la oraº ºi la ideologie la C. C.,
precum ºi ministru al educaþiei, l-a urmãrit pe Druþã pânã-n pânzele
albe. Când piesa lui „Casa mare” se juca cu succes la „Teatrul Armatei”
din Moscova (regizor I. Ungureanu), a zburat de la CC-ul din Chiºinãu la
comitetul orãºenesc de partid Moscova, o depeºã plinã de imputãri,
cum de permite acest organ înscenarea unei astfel de piese pe scena
teatrelor din capitala þãrii, iar direcþiei „Teatrului Armatei” i se face moralã
cã a pierdut vigilenþa de clasã ºi fidelitatea faþã de învãþãtura marxist-
leninistã: „Montarea piesei „Casa mare” nu face cinste unui teatru atât
de renumit ca „Teatrul Armatei” din capitala U.R.S.S.” Tot de la CC din
Chiºinãu erau trimiºi gonaºi în capitalele Þãrilor Baltice pentru a vedea
spectacolul dupã piesa respectivã ºi a observa reacþia publicului; a fost
expediatã de asemenea o petiþie la Moscova, la o tipografie care tipãrea
în ruseºte romanul „Balade din câmpie”, cu cererea categoricã de a
stopa tipãrirea acestei cãþi antisovietice, proromâneºti; ºeful secþiei culturã
a CC, A. Pleºco, s-a deplasat atunci în satul de baºtinã al autorului cu
un proiect de scrisoare, chipurile, din partea consãtenilor, care
condamnã aceastã carte. A fost o încercare fariseicã de a-i atrage în
politica de distrugere a scriitorului pe þãranii din satul lui, care au refuzat
categoric sã semneze un astfel de act ruºinos.
Au urmat 10-15 ani, când cel mai buni prozator al nostru nu s-a
editat, a fost izgonit din Chiºinãu, a pãrãsit republica, plecând la
Moscova, unde condiþiile de creaþie erau mai tolerante ºi unde se
refugiaserã ºi alþi scriitori, ca: Aitmatov, Adamovici º. a., fugind de
dictatorii din provincii. Dar, din pãcate, acolo el a fost asimilat de viaþa
cotidianã ºi ºi-a pierdut originea naþionalã din care se trage, iar faþã de
limba românã are o poziþie ambiguã.
– 540 –
 ***
Nu s-a editat încã mulþi ani, deºi Direcþia pentru difuzarea cãrþii i-o
cerea în fiecare an, pentru cã lucrãrile lui lipseau completamente din
bibliotecile ºcolare ºi sãteºti din republicã. Tot pe atunci Druþã a fost scos
ºi din manuale. Se editau în tiraje mari scriitorii care aderaserã la ideologia
comunistã ºi mankurþi de felul lui Corneanu, Cutcoveþchi, Darienco,
Barschi, Canna º. a..
***
În acelaºi an, dupã cazul cu P. Cãrare, la Editura „Cartea
Moldoveneascã” se adunaserã vreo 20-25 de manuscrise ale tinerilor,
scrise încã pe bãncile universitãþii, care stãteau prãfuite ºi în nemiºcare
prin dulapurile redacþiilor. Datoritã înþelepciunii ºi omeniei directorului
Cernobrisov, angajându-i în serviciu pe M. Cimpoi ºi I. Ciocanu,
alungaþi de peste tot de cãtre grupul de critici Racu ºi Senic, în frunte
cu V. Stati, care ajunsese adjunct la secþia de culturã a C.C., am hotãrât,
ca redactor-ºef adjunct sã editãm tot ce prezenta valoare artisticã. Cei
doi ºi-au suflecat mânecile ºi într-un an-doi au pregãtit pentru tipar 17
debuturi prefaþate de 17 scriitori cu autoritate, ca Lupan, Bucov, Meniuc,
Ciobanu, Boþu etc., iar cei cu lucrãri mai puþine erau incluºi în seria
„Dintre sute de catarge”, care a existat apoi mulþi ani. Comitetul pentru
Edituri avea totuºi un fel de teamã în faþa celor tineri ºi ne-a permis un
debut pe an, ceea ce însemna sã-i editezi timp de ºaptesprezece ani.
Noi însã am insistat ºi am editat în doi ani pe L. Lari, N. Dabija, N.
Esinencu, M. Benea, L. Sobeþchi, N. Josu, D. Ciobanu º. a. dupã care
Pleºco ºi Stati au cerul Comitetului destituirea mea, astfel încât am fost
nevoit sã plec, altfel mã plecau ca incompatibil cu ideologia comunistã.
Dar peste câteva luni, în 1976, apare o hotãrâre a C. C. Al PCUS cu
privire la munca cu tineretul de creaþie din þarã, în care Editura „Cartea
Moldoveneascã” era datã drept exemplu pozitiv de promovare a tinerilor
talentaþi. Ce mai bucurie a fost pe capul ºefilor de la C. C. ºi de la
Comitetul pentru Edituri! Umblau toþi ca niºte pãuni. Dar la scurt timp
dupã asta, lupii ºi-au schimbat nãravul ºi i-au dat afarã din serviciu pe
Cimpoi ºi Ciocanu. Sã ºtie ei cum sã editeze opere de artã! S-a dat undã
verde maculaturii.
***
Pe la începutul anilor ’60, la Studioul „Moldova-film” tinerii
scenariºti, regizori ºi operatori, întorºi recent de la Institutul de

– 541 –
Cinematografie din Moscova, fãceau anual câteva filme artistice
originale, interesante, care obþineau premii mari la festivaluri unionale
ºi internaþionale. Se fãcea artã adevãratã, de aceea conducerea de vârf
a Partidului Comunist era foarte nemulþumitã, chiar furioasã, ca dupã
lansarea pe ecrane a filmului lui
M. Kalik „Omul merge dupã soare”. La ºedinþa biroului C. C. al P.C.M.,
convocatã pentru a se discuta starea de lucruri la studioul „Moldova-
film” I. Bodiul ºi E. Postovoi, secretar cu ideologia, au atacat vehement
anume pelicula sus-amintitã. Pe lângã lipsa aºa-zisului conþinut de idei
ºi partinitãþii, autorii erau învinuiþi de antisovietism ºi chiar de niºte
afaceri murdare bãneºti. Revoltaþi, câþiva lucrãtori de la studiou au vorbit
foarte bãtãios contra politicii ostile a unor conducãtori de partid faþã de
artã ºi oamenii de creaþie. Atmosfera era atât de încãrcatã, încât I. Bodiul
s-a învineþit, a început sã strige chiar la Postovoi, mâna lui dreaptã,
care se dedase unor insinuãri iresponsabile la adresa autorilor filmului
ºi crease o situaþie încordatã. Apoi se repezi la A. Lazarev, ministrul
culturii, ºi la V. ªevelov, directorul studioului, ºi strigã: „Dacã mai
vorbeºte cineva aºa cum au vorbit cei de la studiou, d-ta nu mai eºti
ministru, iar d-ta nu mai eºti director de studiou”. Dupã care a cerut
retragerea filmului din reþeaua de difuzare ºi suspendarea ºedinþei. Eram
revoltaþi cu toþii la culme ºi puþin îngrijoraþi. Cei doi vizaþi au fost în
curând destituiþi. Era prima ciocnire „de proporþii” a oamenilor de creaþie
de la „Moldova-film” cu I. Bodiul ºi acoliþii lui. Atunci încã nu ºtiam cã
vor urma ºi altele ºi mai dezastruoase.
La scurt timp dupã aceea, studioul a intervenit pe lângã Bodiul sã-i
de-a voie lui V. ªevelov, care era grav bolnav, sã meargã la Bucureºti
pentru a consulta un mare specialist american în vederea tratãrii
poliomielitei, în urma cãreia mâinile i se atrofiaserã complet, iar
încercãrile de tratament în Uniune nu dãduserã nici un rezultat. La
aceastã intervenþie acesta a rãspuns furios ca un satrap: „De ce în
România, ce, la noi, în Uniunea Sovieticã, medicina e mai rea, medicii
sunt mai proºti? Sã stea aici ºi sã moarã!” ªi chiar aºa s-a întâmplat:
acest director de studiou, un rus de treabã, care i-a susþinut pe moldovenii
talentaþi, precum ºi arta lor (Kalik, Loteanu, Gagiu etc.), în scurt timp a
murit. L-a ucis Bodiul, e pe conºtiinþa sa. ªi, din pãcate, nu e numai el.
***
La începutul anilor ’70, la ºedinþa de pominã a biroului C.C. al P.C.M.
conducerea Studioului „Moldova-film” în frunte cu L. Mursa a fost
destituitã ºi majoritatea oamenilor de creaþie au fost alungaþi din

– 542 –
republicã, ajungând pe la Moscova ºi Odesa, iar cele mai bune filme
documentare ºi artistice premiate la multe festivaluri unionale ºi
internaþionale au fost scoase de pe ecrane ºi interzise în republicã pentru
treizeci ºi ceva de ani. Tocmai atunci Em. Loteanu termina renumitul
sãu film „Lãutarii” ºi la vizionarea materialului brut a participat ºi A.
Pleºco, ºeful secþiei culturã a C.C., un reprezentant tipic al
moldovenismului primitiv rusesc, un om incult, fricos ºi rãutãcios, care
a fãcut mult rãu culturii ºi artei româneºti din Basarabia.
Dupã cum ºtiþi din film, jandarmii ruºi îi urmãreau ºi îi persecutau
pe lãutarii care cântau pe la conacurile boiereºti, la nunþi ºi la
înmormântãri. Fãrã lupta dintre aceste douã partide, dintre rãu ºi bine,
filmul nu putea exista. La vizionarea acestor secvenþe ºi episoade
reprezentantul lui I. Bodiul reacþiona destul de nervos.
Nemulþumirea lui cea mare se manifestã în timpul discutãrii
materialului care trebuia montat, cerând de câteva ori, în mod categoric,
ca jandarmii ruºi sã fie excluºi din film. Rãposatul A. Conunov, ºeful
secþiei de scenarii, Em. Loteanu ºi subsemnatul îi dovedeam cã
jandarmii ruºi din secolul XIX constituiau un adevãr istoric, cã ei erau
reprezentanþii puterii þariste ºi ai Imperiului Rus, cã ei urmãreau ºi arestau
haiducii ºi lãutarii; cã cerinþele lui sunt în contrazicere flagrantã cu
afirmãrile lui V. Lenin, întemeietorul statului sovietic, precum cã: „Rusia
þaristã a fost o închisoare a popoarelor”. El asculta, dar susþinea în
continuare ca un islamist taliban, tot ce era rusesc, inclusiv pe jandarmii
ruºi, pentru cã asta era misiunea partidului comunist în R.S.S.M. de a
urî ºi ponegri tot ce era naþional românesc ºi de a servi fanatic, orbeºte
politica de ocupaþie ruseascã, prezentând-o drept eliberare... Exact
acelaºi lucru se întâmplã ºi astãzi, peste 30 de ani, când la putere au
venit din nou comuniºtii. Toate ajutoarele de milioane de dolari, acordate
de România Republicii Moldova, sunt „numite” expansiune ºi amestec
în treburile interne ale republicii ºi toate minciunile ºi injuriile moscovite
de naþionalism, extremism ºi fascism considerate eliberãri, binefaceri
ºi luminã de la rãsãrit. Stimaþi cititori ºi concetãþeni, fiþi vigilenþi! Lupu-
ºi schimbã pãrul, dar nãravul ba!
***
Un dialog între Ion Druþã ºi câþiva membri ai biroului C.C. al P.C.M.
de prin anii ’70, dupã prima lui plecare din Chiºinãu la Moscova. I.
Bodiul, prim-secretar al C.C., îl convingea sã vinã înapoi, la Chiºinãu,
unde va avea condiþii bune pentru a scrie ºi va fi editat, pentru cã pe
atunci, timp de peste 10 ani, nu se tipãrise nimic din lucrãrile lui ºi

– 543 –
cãrþile din biblioteci dispãruse aproape complet. I. Druþã nu prea credea
în promisiuni ºi avea obiecþii serioase care-l cam enervau pe I. Bodiul.
- Ce tãios la vorbã eºti, Ivan Panteleevici, zice Bodiul.
- Dar cum aþi vrea sã fiu, cã numai arma asta o am, limba, pe când
dumneata ai toatã puterea – în dreapta e ministrul de interne, în stânga
– cel de la securitate ºi mulþi alþii.
Toþi zâmbirã cam acru, dar zâmbirã. Bodiul schimbã tema discuþiei
ºi zice degajat:
- Lumea zice despre dumneata cã eºti talentat, nu-i aºa? Pe feþele
celor de faþã apãru un zâmbet deschis.
- ªi despre dvs., Ivan Ivanovici, unii zic cã sunteþi talentat, dar sã
nu-i credeþi, zice Druþã cam în glumã. Toþi zâmbirã, dar rezervat.
- Ei bine, parcã ne-am înþeles în principiu, sã vã întoarceþi ºi sã scrieþi
aici, încheie discuþia pe un ton conciliator Bodiul. Toþi se ridicarã.
Petrecându-l pe oaspete pe coridor, Bodiul se opri lângã o uºã pe
care scria: E. Postovoi, secretar al C.C. al P.C.M. ºi-l întrebã dacã nu
doreºte sã intre la acesta. Druþã îi rãspunse ferm cã nu doreºte sã-l
vadã.
ªederea lui la Chiºinãu a fost scurtã. Aici n-a scris aproape nimic,
pentru cã era zilnic chemat la întruniri, adunãri la care el nu participa ºi
era învinuit de pasivitate ºi ignorare a opiniei publice. Neavând condiþii
elementare de a munci ºi a se edita, Druþã a plecat a doua oarã la
Moscova, editându-se în limba rusã. Acolo, fiind asimilat treptat de
mediul rusesc, pierzându-ºi, din pãcate, conºtiinþa naþionalã de român,
dupã cum pãdurea la furat pe Anton de la pãrinþi din nuvela „Ultima
lunã de toamnã”. Rãmâne, totuºi, cel mai mare prozator al Basarabiei
de azi.
***
La începutul „domniei sale”, I. Bodiul venea la studio ºi viziona ultimele
jurnale, filme documentare ºi artistice. Într-o searã a vizionat un film
de actualitãþi cu un subiect frumos despre profesorul Val. Belousov,
care preda pe atunci matematica la Institutul Pedagogic din Bãlþi. Era
filmat cu ocazia întoarcerii sale din Canada, unde þinuse un curs de
matematicã superioarã la niºte universitãþi. Eram mândri de un astfel
de om ºi savant. Dar am rãmas trãsniþi, când Bodiul ne întreba supãrat:
„Cui îi trebuie matematicã superioarã ºi Canada sa? Nu aveþi ce face?”.
Astfel de „aprecieri” ale primului-secretar de partid republican þin ºi de
alte domenii: „Cine are nevoie de chimie ºi elementele ei? Mie îmi
trebuie îngrãºãminte sã sporesc productivitatea la hectar!”, striga el la

– 544 –
A. Ablov, director al Institutului de Chimie al AªM, mare savant, care
a decedat ºi el în urma unui infarct, precum s-a întâmplat ºi cu N.
Testemiþeanu, fost ministru al sãnãtãþii. Aveam parte deseori tot de astea.
***
Prin 1970, când Bodiul atinsese apogeul puterii, la studioul „Moldova-
film” s-au fãcut 6 filme documentare despre istoria Moldovei de la
începuturi pânã în prezent, dupã scenariile scrise de tineri savanþi istorici
de la Academia de ªtiinþe. ªeful cinematografiei de la Chiºinãu I.
Iordanov, a dispus ca aceste filme sã fie reunite într-o peliculã de-o orã
pentru învãþãmântul politic din republicã.
La predarea lui au început castrãrile. L-au vizionat Calin, Eremei
º.a. Au fost scurtate unele episoade. Dar când l-a vizionat primul, acesta
a dispus imediat sã fie „scoºi” ºi dacii, ºi românii, ºi limba latinã, ºi cea
românã, ºi Corobceanu, ºi Ciomârtan, pe care îi ura de moarte º.a. S-a
redus o treime din film, cerându-se ca istoria Moldovei sã înceapã de la
slavii nomazi care se stabiliserã provizoriu aici, în drumul lor spre
Balcani, iar invazia tataro-mongolã aducând, chipurile, daune colosale
economiei ºi culturii lor. Astfel ne-a fãcut imediat ºi pe noi, ºi limba
noastrã de origine slavã. Filmul a fost refãcut de 2-3 ori, s-a lucrat o
jumãtate de an la el, s-au cheltuit circa 100 de mii de ruble la remontãri
ºi imprimãri de muzicã, de sunete ºi de crainici. Regizorul Bocãnescu
nu ºtia ce-i cu el. Înnebuniserã cu toþii. Când l-a vizionat cenzorul, nu
l-a aprobat. Cicã, a fost falsificatã istoria Moldovei, a spus o evreicã cu
10 clase, care a cerut permis de lansare a filmului pe ecran de la Institutul
de Istorie al A.ª.M. Au vizionat filmul istoricii, autorii scenariului, s-au
revoltat cã le-au fost ciopârþite lucrãrile ºi denaturatã istoria þãrii ºi nu
au acceptat sã lansãm filmul pe ecran, cerându-ne sã le retragem numele
din generic. I-am adus lui Iordanov la cunoºtinþã cã Institutul de Istorie
e împotriva acestui surogat, care este bun doar de pus pe poliþã, sau sã
restabilim ce-a fost aruncat. El s-a adresat „sus”, dupã care ni s-a permis
sã restabilim majoritatea episoadelor ºi secvenþelor excluse. Am
reînceput munca, ca chinurile lui Sisif, pentru cã Bodiul tãia ºi spânzura,
fãcea ce vroia, ca în þara lui Papurã-Vodã. Seara, vizionând filme la
Comitet, multe dintre ele nu-i plãceau, pur subiectiv, cã nu i se cântau
osanale de ajuns, ºi erau imediat retrase de pe ecrane ºi forfecate. Aºa
se fãcea arta cinematograficã pe timpul lui Bodiul, regizorii buni fiind
expulzaþi din republicã, de aceea studioul „Moldova-film” nu a mai
fost prezent în ultimii 15 ani la nici un festival prestigios internaþional
ºi procesul de creaþie a dispãrut complet. Aºa e nãravul comuniºtilor,

– 545 –
când ajung la putere, vor sã-ºi vadã numai mutra lor pe ecran, sunt
sectanþi iehoviºti.

***
La comanda Televiziunii centrale de la Moscova, la sfârºitul anilor ’70
ºi începutul anilor ’80 „Moldova-film” a fãcut un film „Va veni o zi”,
care sã fie pe placul lui I. Bodiul ºi al conducerii de partid din republicã,
despre concentrare, specializare, mecanizare, chimizare ºi alte strãºnicii
care aveau loc pe pãmântul nostru, transformat într-un poligon de
experienþe pentru U.R.S.S. Filmul era de duzinã, habotnic, cu preºedinþi
de colhoz ºi rudele lor, cu nunþi ºi mese colosale, un film despre
„burghezia sovieticã”, cum l-a caracterizat just A. Strâmbeanu în glumã.
ªi ce credeþi? Dupã vizionare, lui
I. Bodiul nu i-a plãcut. Filmul nu oglindea toate halucinaþiile ºi aberaþiile
lui cu privire la transformãrile „epocale” în economie ºi în viaþa populaþiei
din R.S.S.M. Trebuia fãcut mai militãros ºi mai de cazarmã. ªi unde s-a
apucat el ºi a elaborat un plan de scenariu în care eroii, preºedinþii de
colhoz, erau numiþi „kurkuliov”, cei care nu vroiau sã intre în asociaþii;
„seredneakov”, care aderau cu greu, ºi „bedneakov”, cei care dãdeau
buzna în asociaþiile lui. A dat ordin Consiliului de Miniºtri ºi acesta a
repartizat un sfert de milion de ruble de la buget ºi studioul a turnat a
doua oarã filmul „Va veni o zi”, atât de idiot, încât Televiziunea Centralã
nu l-a mai prezentat pe ecran.
În schimb TVM „la cererea spectatorilor”, cicã, l-a prezentat de douã
ori. Aºa se fãceau filmele pe timpul lui Bodiul. Sã vedem ce vor dori
comuniºtii de astãzi.

***
Pe la sfârºitul anilor ’80, fiind la Televiziunea de la Moscova, la
sfârºitul unei ºedinþe, directorul Tarasenko, într-o discuþie intimã, îmi
spune râzând: „Tov. Movilã, scapã-mã, faceþi un film de combatere a
politicii oficiale a Tel Aviv-ului, care cheamã evreii în „þara fãgãduinþei”
ºi de stopare a exodului lor din U.R.S.S. în Israel. Vã dau bani cât
doriþi. Nu mai pot. Zilnic sunt presat de funcþionarii de la C.C. ºi mai
ales de ºefii securitãþii. ªtiu cã aveþi un scenariu al unui scrib din
Moscova. Suntem gata sã-l aprobãm, vã recomandãm un regizor din
Bulgaria sau numiþi dvs. unul. Accept orice condiþii”. Oferta era
convenabilã ºi ne ademenea, fiindcã nu prea aveam bani. I-am spus cã
da, avem un astfel de scenariu, în douã episoade, care nu demult,
împreunã cu altele 5-6 despre spioni sovietici în þãrile Americii Latine,
– 546 –
miºcarea de partizani în Belorusia, construcþia mausoleului lui Lenin
de ªciusev, Rãzboiul Ruso-Turc din 1877-78 din Balcani º.a., a fost
discutat la consiliul artistic al studioului ºi, din cauza tematicii absolut
strãine nouã ºi a nivelului artistic foarte scãzut, a fost trecut la rebut, cu
toate cã fosta direcþie plãtise onorariul sutã la sutã. Turnarea unui film
pe o astfel de bazã literarã era ceva amoral. Mai era o temere cã azi-
mâine guvernul sovietic va restabili relaþiile diplomatice cu Israelul ºi
atunci munca noastrã ºi banii se vor duce pe apa sâmbetei ºi vom rãmâne
doar cu ruºinea. La Chiºinãu am discutat oferta TV la consiliul artistic
ºi a fost respinsã. Am mai tergiversat rãspunsul câtva timp ºi, în curând,
în situaþia internaþionalã au avut loc niºte evenimente care au spulberat
intenþiile mai-marilor de a face un astfel de film. Atunci conducerea
Partidului Comunist promova neafiºat o politicã ostilã evreilor ºi, pentru
a-ºi atinge scopul, a opri fuga lor din þarã, lua orice mãsuri, inclusiv
propagandistice, de a face un film mare, demagogic, luând de la buget
cu mare uºurinþã un milion de ruble. Ce importanþã avea la o casã mare
un milion de ruble ale „iubitului popor” pentru atingerea unor scopuri
ideologice ºi politice fariseice ºi agresive? Iatã, iubite popor, ce treburi
se fãceau dupã culise, în cabinetele de sus cu uºile capitonate ºi bine
închise.

***
- Gura, ia loc! Striga la mine I. Iordanov, noul preºedinte al
Comitetului pentru Cinematografie, prezidând nelegal o plenarã ad-
hoc a Uniunii Cineaºtilor, care a pus în discuþie filmul documentar
„Poarta începutului”. Eu întrebam de ce filmul, care mai ieri a fost
primit de Comitet foarte bine, azi în hotãrârea plenarei era stigmatizat
ca naþionalist, antisovietic? A. Pleºco, de la secþia culturã a C.C. ºi I.
Iordanov îmi închideau gura ºi mã puneau jos. Ce reprezenta filmul?
Scenariul de D. Olãrescu, redactor tânãr, care peste ani avea sã devinã
unul dintre cei mai buni scenariºti ºi doctor în artã; regizor P. Ungureanu,
un regizor ºi mai tânãr, de curând întors de la Cursurile superioare de la
Moscova; protagonistul filmului Pantelimon Bogdan din ªaptebani,
Râºcani, director de ºcoalã, cu studii româneºti, fost strãjer, a înãlþat o
ºcoalã nouã medie, copii trimiºi la þelinã, învãþãtor cu vechime, adevãrat
dascãl ºi apostol, în faþa cãruia sãtenii îºi scoteau cãciula cu respect. Un
film fãcut cu multã inspiraþie, dragoste ºi elan tineresc. S-a gãsit un
ºarpe, cum erau ºi în lumea editorilor ºi a scriitorilor, care i-a ºoptit lui
Bodiul la ureche cã Bogdan a fost „strãjer” ºi asta a fost de ajuns sã
zboare capete. Încercarea dnei A. Melnic, ºef al secþiei culturã la C.C.,
– 547 –
ºi a lui Nistreaschi, consilier al secretarului doi al C.C., de-a ne ajuta n-
a dat nici un rezultat. Filmul a fost interzis, scenaristul a încasat o
mustrare asprã pentru „denaturarea realitãþii sovietice, regizorului i s-a
interzis sã susþinã diploma de absolvire a cursurilor cu aceastã peliculã.
Iar eu, dupã un colegiu fariseic al comitetului, am fost scos din postul
de redactor-ºef al Asociaþiei „Arta”, ca „inapt” (ideologic), dupã care
au mai urmat încã douã expulzãri de astea în decurs de 10 ani. Acelaºi
lucru s-a întâmplat ºi la sfârºitul anilor ’70 cu filmele „Terenul de dans”
ºi „Macaragiþa”, de data aceasta ale regizorului Vl. Druc, filme bune,
ciopârþite pe jumãtate. Toate filmele originale, naþionale erau trecute
prin furci crâncene caudine, fiind ori interzise, ori desfigurate. În literaturã
ºi cinematografie, pe frontul ideologic, comuniºtii distrugeau totul, fãrã
milã, ce era artã ºi demnitate naþionalã.
***
Din cauzã cã la studioul „Moldova-film” mai pâlpâiau niºte luminiþe
de creaþie, ca Loteanu, Gagiu, Ioviþã, Vodã, Codru, Druc, Chistruga,
Olãrescu º.a., ale cãror filme produceau dureri de cap conducerii de
partid, la începutul anilor ’70 I. Bodiul ºi C.C. al P.C.M. au pus la cale
o rãfuialã cruntã ºi definitivã cu conducerea ºi colectivul acestei instituþii,
o spãlare totalã de creieri. La o ºedinþã specialã a biroului C.C. a fost
ascultat formal directorul studioului, L. Mursa. Membrii biroului au
ignorat ce s-a fãcut bun. S-a spus cã studioul nu reflectã în lucrãrile lui
realitatea sovieticã, eforturile ºi rezultatele activitãþii partidului, succesele
mari obþinute de republicã în anii cincinalei ºi multe alte pãcate. Cu alte
cuvinte: lipsã de conþinut de idei, de partinitate. I. Bodiul propune
aplicarea unei mustrãri asprã pe linie de partid ºi destituirea lui Mursa,
adicã o condamnare la moarte. Unul dintre membrii biroului, K.
Iliaºcenko, al doilea ca importanþã, zice cã e prea drasticã pedeapsa
pentru cã Mursa e stimat ºi iubit de cãtre colectivul studioului. La auzul
acestor cuvinte, Bodiul s-a învineþit, l-a apucat ticul ºi a strigat: „Tocmai
de aceea trebuie dat afarã, pentru cã e stimat ºi iubit”. Câþiva membri
au sfeclit-o, dar au votat: Mursa – afarã, cele mai bune filme –
„Fântâna”, „De-ale toamnei”, „Piatrã, piatrã”, „Omul merge dupã
soare”,„Ultima lunã de toamnã”,„Gustul pâinii” º.a., toate premiate la
festivalurile unionale ºi internaþionale – sã fie retrase din difuzare. În
scurt timp toatã conducerea studioului a zburat, porþile pentru scriitori-
cineaºti s-au închis, ca director a fost numit un mankurt, V. Cuniþki, pe
care într-adevãr nimeni nu-l stima ºi nu-l iubea, inclusiv el, însuºi, aºa
cum a dorit Bodiul. În urmãtorii circa 15 ani, Mursa a lucrat ca director

– 548 –
la Studioul experimental „Mosfilm”, la noi s-au fãcut 45 de filme care,
afarã de unul, „Dimitrie Cantemir”, n-au nimic comun cu arta, filme de
curte, de agitaþie ºi propagandã, care au murit înainte de a se naºte,
pentru cã au fost o ruºine ºi o maltratare a demnitãþii omeneºti ºi a
mândriei naþionale. Aceasta a ºi însemnat declinul, apusul
cinematografiei din R.S.S.M., care ca o adevãratã minune, în 40 de ani,
a apãrut, s-a dezvoltat, a înflorit, a uimit multã lume ºi a murit.
Consecinþele totalitarismului comunist, distrugerea unei noi arte
cinematografice, a ºaptea muzã: o absurditate, o crimã antiumanã,
antinaþionalã.
***
La începutul anilor ’90, când Imperiul sovietic a început sã se
prãbuºeascã, studioul „Moldova-film” a turnat filmul artistic în douã
episoade „Corb la corb nu-ºi scoate ochii” (scenarist ºi regizor V.
Gagiu), în care se demasca politica antinaþionalã a puterii sovietice ºi,
mai ales, a NKVD-ului în primii ani de dupã rãzboi în Basarabia. Totul
se construia pe activitatea a doi colaboratori ai securitãþii: un ofiþer
câinos ºi un subaltern omenos. Filmul prezintã valoare eticã ºi esteticã,
este o reflectare veridicã a evenimentelor din anii ’50, e un adevãr
istoric. La vizionarea lui pentru aprobare, au participat ºi ºefi ai securitãþii
republicane. Vorbitorii au apreciat filmul pozitiv, dar, când a venit vorba
de lansarea lui pe ecran, subºeful securitãþii a fost împotrivã, cerând sã
fie scoase câteva secvenþe din peliculã, în care ofiþerul securist se com-
promise, întrecându-se la bãut vin cu eroul principal rebel, ceea ce „nu
se putea întâmpla ºi nu se admitea” dupã spusele ºefului. Secvenþele
erau dintre cele mai reuºite ºi mai convingãtoare. Cu toate cã directorul
studioului, A. Ciubaºenco, a insistat sã se facã aceastã operaþie, colegiul
a hotãrât sã nu se intervinã în film. Concomitent, filmul a fost vizionat
ºi la Moscova. A doua zi ni s-a telefonat de la Comitetul pentru
Cinematografie fiind anunþaþi cã lucrarea a fost primitã bine, inclusiv
de cãtre colaboratorii securitãþii de la Moscova, care au mai spus cã în
Moldova s-a fãcut mult rãu ºi cã filmul putea fi ºi mai bãtãios. Pelicula
a fost lansatã pe ecranul unional. La noi ºefii, care erau soldafoni,
promovau minciuna ºi se temeau de adevãr ca dracul de tãmâie. Chiar
ºi atunci când „imperiul rãului” se prãbuºea ºi funcþionarii de stat ar fi
trebuit sã fie mai oameni ºi mai înþelepþi, domneau încã frica ºi forþa.
***
În R.S.S.M. chiar dupã „dezgheþul” hruºciovist lozinca lui Stalin

– 549 –
din anii ’30 „Cadrele hotãrãsc totul!” se aplica din plin. Pe la începutul
anilor ’70 s-a iniþiat o epurare sau curãþire a aparatului de partid ºi de
stat, la toate nivelurile, de specialiºti ºi funcþionari basarabeni. Au zburat
cu zecile ºi sutele, printre ei oameni de vazã: A. Corobceanu, N.
Testemiþeanu, L. Cio-mârtan, N. Corlãteanu, I. Vasilenco, E. Russev,
C. Cozub, L. Mursa,
A. Melnic, A. Fedco, C. Zubcu, profesori de la Politehnicã, savanþi din
multe institute º.a. În locul lor erau numiþi mankurþi, diletanþi ºi ruºi ºi
ucraineni, la studii în centrele univeristare din U.R.S.S. fiind trimise
minoritãþile naþionale. Noii ºefi, aduºi din organele de partid, au trimis
în anii ’70-’80 la Institutul de Cinematografie ºi la Cursurile Superioare
de Scenaristicã de la Moscova 13 tineri, dintre care un moldovean, la
regie – 5, dintre care un bãºtinaº; la Institutul de Cinematografie din
Leningrad circa 20 de tineri, dintre care 5 moldoveni, iar ceilalþi ruºi,
ucraineni ºi evrei. Toþi aceºtia trebuiau sã revinã la Chiºinãu ºi sã facã
artã naþionalã. Pe timpul domniei lui I. Bodiul la Studioul „Moldova-
film” se fãceau filme numai în limba rusã, chiar ºi cele pentru copii, cu
toate cã lucrãrile ºi scenariile lui I. Druþã, C. Ciobanu, I. Malarciuc, A.
Busuioc º.a. erau scrise în românã, cu toate cã în celelalte republici
filmele se fãceau în limbile naþionale, ºi Moscova ne propunea ºi nouã
sã facem la fel. Dupã care peliculele se dublau în limba
„moldoveneascã” ºi nu mai vedeau ecranul.
***
În 45 de ani de dupã rãzboi au avut loc salturi, cãderi ºi deformãri
mari în toate domeniile vieþii. În 1812 în Basarabia bãºtinaºii constituiau
peste 90% din populaþie. În 1990 aproape 65%, 1/3 din ei au dispãrut.
Dezvoltarea demograficã: populaþia bãºtinaºã a crescut cu 45% (1% pe
an), cea ucraineanã – cu 125% (de trei ori mai mult), iar cea rusã – cu
185% (de 4 ori mai mult). Nu cumva ucrainencele ºi rusoaicele nãºteau
de trei-patru ori mai mulþi copii ca moldovencele?
Pe un pãmânt cu 120 de locuitori la 1 km2 ne-au sosit din Rusia, unde
existã 13 oameni pe km2, peste 550 de mii de oameni, din Ucraina –
650 de mii, adicã 1 milion 200 de mii, densitatea populaþiei crescând
pânã aproape de 140 de locuitori pe 1 km2, fãrã nici un rost.
Ultimul recensãmânt sovietic, din 1989, ne demonstreazã cã în toate
oraºele U.R.S.S., cu o populaþie de peste 100 de mii de locuitori, numai
în cinci oraºe ale R.S.S.M. (Chiºinãu, Tiraspol, Bãlþi, Tighina, Râbniþa)
populaþia a crescut cu 28-35%, timp de 10 ani, faþã de 8-10% în celelalte
oraºe. Creºterea este artificialã, programatã intenþionat ºi dirijatã de

– 550 –
Moscova ºi Chiºinãu în timpul guvernãrii lui I. Bodiul. În urma acestui
proces am pierdut oraºele: în Chiºinãu existã 48% de moldoveni, în
Bãlþi – 35%, Tighina ºi Râbniþa – câte 25%, în Tiraspol – 20% (în 1940
erau 83%). Un proces de distrugere a populaþiei bãºtinaºe. La 1996, în
posturile-cheie bãºtinaºii constituiau 45%, cei veniþi 55% (la cãile ferate
– 40%, în ºtiinþã – 40%, în agriculturã, în munca fizicã – 80%). La cele
peste 200 de întreprinderi mari moderne din complexul militar de
subordonare unionalã exista un singur director moldovean. Dintre cele
circa 2300 de instituþii preºcolare 1300 erau ruseºti, 614 moldoveneºti,
373 mixte, adicã tot ruseºti. În Chiºinãu funcþionau 19 grãdiniþe
moldoveneºti ºi 112 ruseºti, 15 ºcoli moldoveneºti, 30 ruseºti ºi 30
mixte, deci tot ruseºti.
Dupã numãrul de specialiºti cu studii superioare R.S.S.M. ocupa
penultimul loc pe Uniune: cu 28 de moldoveni la 1000 de locuitori, 46
de ucraineni, 80 de ruºi ºi 161 de evrei. Dintre cei circa 800 de sportivi
profesioniºti erau moldoveni doar 90-100.
În 1940 ºi 1944 s-au refugiat în Þarã circa un milion de intelectuali
(printre care 10 mii de cadre didactice ºi medici) ºi gospodari, au murit
apoi pe front, de foame, în deportãri ºi la munci forþate peste o jumãtate
de milion de oameni. Atât noi, românii basarabeni, cât ºi cei din
Transnistria, am plãtit foarte scump „eliberarea”.
Datele statistice ruseºti, dovezile ºi argumentele trebuie sã închidã
gura mankurþilor ºi ruºilor impertinenþi ºi agresivi ºi sã deschidã ochii,
sã lumineze minþile celor proºti, întunecaþi ºi idiotizaþi.
***
Þara Româneascã, dar mai ales Transilvania ºi Basarabia, sute de
ani au servit drept monede de schimb între cele trei mari imperii
hrãpãreþe vecine. Dar pe cât s-a civilizat Transilvania sub stãpânirea
Austriei ºi a Bisericii Catolice, pe atât s-a degradat Basarabia sub ocupaþia
Imperiului Þarist ºi a Bisericii Ortodoxe Ruse. De aici s-au refugiat în
Þarã mii de intelectuali ºi þãrani gospodari în 1812, peste un milion de
oameni în 1940, ’44, floarea naþiunii, intelectul ºi cele mai harnice braþe
de muncã. Sub ocupanþii comuniºti a rãmas un popor fãrã intelectualitate,
ceea ce nu s-a întâmplat în Þãrile Baltice. Conducerea majoritarã
veneticã ne-a falsificat ºi furat istoria, limba ºi capacitatea de a gândi ºi
agrea lângã ea numai mediocritãþi, diletanþi ºi fonfãiþi, care pentru
privilegii pupau mâna ocupantului, îi slujeau ºi-i slujesc ºi astãzi cu
trup ºi suflet, pentru cã, dacã poporul bãºtinaº se trezeºte într-o zi din
somnul cel de moarte ºi conºtientizeazã cã-i român, rãstoarnã acest stat

– 551 –
artificial, fãcut de Hitler ºi Stalin, împrãºtie toatã nomenclatura ºi pe
toþi guvernanþii, se reuneºte cu Þara ºi pune mankurþii ºi cozile de topor
la muncã. Din situaþia catastrofalã economicã ºi spiritualã ne poate salva
numai realizarea idealului naþionale, în care ne aflãm. Pentru ca
cetãþeanul în afara naþiunii nu se poate dezvolta normal, nu poate deveni
personalitate, el rãmâne un individ biologic, cum s-a întâmplat cu un
sfert sau chiar o treime din populaþia românã ajunsã sub ocupaþie
îndelungatã strãinã, fiind deznaþionalizaþi, lipsiþi de culturã ºi civilizaþie.
„Literatura ºi Arta”, 15 noiembrie, 20 decembrie 2001
AUDIOVIZUALUL SAU VÂNZAREA DE NEAM
În sfârºit, au fost anul acesta câteva semnale alarmante ºi
ameninþãtoare (declaraþia ambasadorului Rusiei Papkin despre declararea
limbii ruse de stat, al ambasadorului Bulgariei despre transformarea
raionului Taraclia în judeþ, încãlcarea legislaþiei de cãtre ºefii rusofoni
de la posturile de radio ºi TV particulare, ameninþãrile guvernanþilor
din Moscova în cadrul tratativelor despre gaze pentru Moldova ºi recenta
manifestaþie ºovinã de la 3 octombrie a.c. de pe Piaþa Marii Adunãri
Naþionale din Chiºinãu, când majoritatea bãtrânilor rusofoni au strigat
„govorite po ruski”, au huiducãit-o ºi ºuierat-o pe L. Guþu, viceprim-
ministru, închizându-i gura ºi înlãturând-o din faþa microfonului º.a.),
adicã au avut loc câteva explozii întârziate de mine, plasate pe parcurs
de 10 ani de cãtre guvernanþii ostili poporul român basarabean. Aceste
explozii sunt floare la ureche, dezastrul ºi tragedia cea mare ne aºtepta
în viitor. Sunt numai primele consecinþe ale unei politici de concilieri ºi
cedãri ale democraþilor, veniþi la putere de trei ani, ºi de permanente
trãdãri deschise ale coloanei a cincia a comuniºtilor, agrarienilor,
socialiºtilor, interfrontului, vânzãtori de neam ºi þarã. Totuºi, care sunt
cauzele acestor explozii antinaþionale, românofobe, ºovine?
Limba e fiinþa ºi existenþa noastrã ca om ºi naþie. Eminescu ºi Coºbuc
ne avertizau cã duºmanul ºi ocupantul ne rãpesc, în primul rând, limba
ºi istoria, fãrã de care naþiunea devine turmã. Limba este modul de a
gândi, a judeca, a ne exprima, prezenta, comunica cu lumea
înconjurãtoare. Ea, limba românã, a fost declaratã, acum 10 ani, limbã
de stat, deci, ea este, ca peste tot în lume, primul atribut statal.
Pentru a admite ºi antrena în conducerea statului ºi în sfera deservirii
sociale a reprezentanþilor minoritãþilor naþionale, ce constituie 35%
din populaþia R.M., s-a adoptat hotãrârea ca aceºtia sã înveþe ºi sã
cunoascã elementar limba de stat, româna, o cerinþã, o condiþie sine
qua non, mult mai micã decât în orice stat civilizat. În loc ca aceastã

– 552 –
lege sã se aplice, sã funcþioneze, dnii Lucinschi, fost preºedinte al
parlamentului, Moþpan, locþiitorul lui, Sangheli, prim-ministru,
parlamentarii Popuºoi, Cecoi, Cepoi, ªornikov, Solonari, Senic, Stati
º.a. au declarat-o naþionalistã ºi au anulat-o, spunându-le ruºilor sã
nu înveþe limba de stat, cã slugile lor, moldovenii, vor vorbi ruseºte ºi
îi vor deservi ca ºi mai înainte. ªi toþi acei, care mai învãþau câte ceva,
au abandonat aceastã ocupaþie inutilã, plictisitoare ºi scârboasã pentru
ei, mulþumind din suflet guvernanþilor, care au menþinut un privilegiu
pentru venetici ºi au scuipat în obrazul poporului bãºtinaº.
Nici un guvernator, timp de 10 ani, n-a apãrat public limba românã
ca prim atribut statal. Tac chitic ca peºtele. Ei sunt autorii exploziilor
ºovine de azi. D-na L. Guþu, membru al guvernului, datoritã politicii de
struþ a statului, a devenit dupã noi, cei mulþi, jertfa bumerangului, care
în curând îi va lovi în frunte ºi pe cei trei din vârful piramidei. O altã
cauzã a dezmãþului ºovin a apãrut cam tot pe atunci ºi pe timpul aceloraºi
guvernanþi. Anual, bugetul anemic al republicii prevede subsidii
Ministerului Învãþãmântului, inclusiv ºcolilor minoritãþilor naþionale
pentru studierea, fie ºi elementarã, dacã nu serioasã ca în Þãrile Baltice
ºi în cele Transcaucaziene, a istoriei ºi limbii române, ca tânãra generaþie,
spre deosebire de cea bãtrânã, sã ºtie trecutul ºi limba acestui popor în
mijlocul cãruia trãieºte, sã manifeste un anumit respect ºi consideraþiune,
sã se încadreze în viaþã ºi sã devinã cetãþeni loiali ai acestui stat. Da de
unde þi-ai gãsit sã se facã ceva cu cap la noi!
Ministerul Învãþãmântului, unul din factorii decisivi la înlocuirea
ideologiei comuniste ºi de mancurtizare ºi rusificare a românilor
basarabeni de pe timpuri, în loc sã fie un pic patrioþi, sã aibã voinþã ºi
un program bine determinat în acest domeniu, în loc sã repare crima
sãvârºitã în decurs de 50 de ani de regimul totalitar ºi sã se apuce serios
sã preda în ºcolile minoritarilor istoria, limba ºi literatura românã, sã
facã carte bunã pe banii poporului, în primul rând ai populaþiei bãºtinaºe;
sã lase corigenþi ºi chiar repetenþi pe acei ce nu vor sã înveþe aceste
materii, aºa cum au procedat ocupanþii cu noi la limba ºi istoria rusã; sã
oblige tânãra generaþie din ºcolile secundare ºi din cele superioare sã
cunoascã istoria noastrã, a românilor ºi sã vorbeascã limba românã, ca
cei din Transcaucazia ºi Þãrile Baltice, acest minister a transformat aceste
obiecte de primã importanþã în niºte materii auxiliare, facultative ca pe
vremuri, când absolvenþii cãpãtau atestate ºi diplome de 4 ºi 5 la istoria
ºi limba moldoveneascã, necunoscând absolut nimic, nici una, nici alta,
fiind tabula rasa. Asta e situaþia de astãzi în învãþãmânt în ºcolile
minoritãþilor naþionale. În aceastã categorie intrã ºi Universitatea

– 553 –
Slavonã, ºi Liceul „Svetoci”, care funcþioneazã în R.M. fãrã ca studenþii
ºi elevii lor sã înveþe ceva despre poporul ºi pãmântul pe care se aflã ºi
unde au de gând sã trãiascã ºi sã munceascã.
Când se va apuca odatã guvernul ºi Ministerul Educaþiei ºi ªtiinþei
sã-ºi facã datoria ºi sã rãspundã pentru banii publici cheltuiþi din buget
în acest scop? Tânãra generaþie rusofonã, care azi a pus mâna pe comerþ,
a intrat în multe instituþii de stat ºi particulare, au devenit patroni de
firme, de posturi de radio ºi TV, ne desconsiderã, ne detestã ºi ne urãºte,
ca ºi generaþiile bãtrâne de „eliberatori”, dacã nu mai mult. Când vor
ajunge la judecata ºi conºtiinþa dlor guvernanþi aceste lucruri atât de
elementare ºi cã actele ºi declaraþiile agresive ºi ameninþãtoare contra
noastrã sunt consecinþe ale inactivitãþii, compromisurilor, cedãrilor ºi
vânzãrilor interminabile. Acestea sunt primele rânduieli. Þineþi-vã bine,
moldoveni, cã ne aºteaptã zile grele!
ªi mai mult ne uimesc declaraþiile dlor Diacov, care numeºte
hotãrârea Curþii de Apel cu privire la legea audiovizualului greºitã, ºi
Duca, ºeful comisiei culturã, învãþãmânt ºi ºtiinþã, cã legea trebuie
revãzutã, redusã la minimum limba românã din emisiunile posturilor
de radio ºi TV particulare de origine rusã. Motivarea cu retranslãri este
o trãdare a cauzei noastre naþionale, poveºti de adormit copiii ºi pentru
cei proºti, cãci ºi emisiunile originale, ºi cele retranslate vor fi numai în
limba rusã ºi ele vor potopi ºi vor înnãbuºi complet „Teleradio Moldova”.
Oare nu e clar ca buna ziua ºi pentru toþi, cã toate posturile de radio ºi
TV trebuie sã emitã 65% programe în limba românã ºi 35% în limba
minoritãþilor? E vorba de limbã ºi nu de conþinutul programelor.
Tertipurile ºi manipulãrile guvernanþilor noºtri sunt o nouã vânzare ºi
trãdare a bãºtinaºilor. Numiþi vreo þarã în care zeci de posturi lucreazã
în limbi strãine, neglijând-o pe cea de stat. Poate e Rusia? Ce ziceþi?
Mai ba!
Aºa dar, suntem cel mai insultat, împilat ºi exploatat popor, care
numai datoritã guvernanþilor am pierdut pãmânturile apãrate cu sânge
de ªtefan cel Mare, am dat avuþia neamului muncitã veacuri la rând de
strãmoºi veneticilor sosiþi aici peste noapte, acordându-le imediat
cetãþenie, ne-am dat ºi sufletul patriarhiei agresive moscovite, acum le
mai dãm ºi aerul (eterul). La câteva zile, urgent, de parcã veneau turcii,
d-nii Diacov ºi Voronin au revizuit legea audiovizualului, excluzând
limba românã din programe, scuipând încã o datã în sufletul
basarabenilor. Nici un ocupant ºi nici un trãdãtor nu ne-a jupuit ºi scuipat
chiar aºa. Ce ne-a mai rãmas? Pielea ºi oasele, dlor guvernanþi. Un
þãran din jud. Cahul vorbea, plângând, la tribuna Congresului I al Miºcãrii

– 554 –
Salvãrii Naþionale, despre care toþi tac ca pãmântul, cã a venit vremea
sã punã mâna pe coasã ºi furcã, ultimele unelte ce le-au mai rãmas, ºi
sã vinã la Chiºinãu ºi sã facã dreptate. Oare nici ridicarea þãranilor
revoltaþi la culme din satele r. Teleneºti nu vã alarmeazã? Treziþi-vã,
luaþi aminte, cã toate au o limitã ºi cã Dumnezeu nu bate cu bãþul!
„Glasul Naþiunii”, 2002
CÂND ZEII VOR SÃ NE PEDEPSEASCÃ,
EI NE FURÃ MINÞILE
În ziua când manifestanþii din Piaþa Marii Adunãri Naþionale au
încercuit TVM ºi, împreunã cu greviºtii de acolo, au cerut dlui I.
Magaleas sã lichideze cenzura politicã ºi dictatura impusã de guvernanþii
comuniºti, marea noastrã cântãreaþã Maria Bieºu s-ar fi exprimat cã noi
ºtim ºi a cânta, nu numai a face greve ºi manifestaþii. O declaraþie mai
mult decât semnificativã, care denotã o totalã lipsã de conºtiinþã
naþionalã ce dureazã de aproape 60 de ani, de când am fost „eliberaþi”
noi, românii, de sub români. Realitatea dramaticã de azi sunt
repercusiunile unor cauze obiective pe duratã de peste o jumãtate de
secol.
În zece ani de tranziþie noi nu putem deveni oameni, iar poporul nostru
– naþiune. De ce popoarele din Þãrile Baltice sunt naþiuni, sunt europeni,
stãpâni la ei acasã, iar noi orbecãim, suntem slugi la strãini ºi sãrãcim,
murim?
În 1940 ºi 1944, când Basarabia a fost cotropitã de cãtre U.R.S.S.,
în Þarã s-au refugiat un milion de intelectuali, funcþionari, gospodari,
elevi, oameni întreprinzãtori. Numai 10 mii de învãþãtori ºi medici, din
care 90% erau basarabeni. Din satul meu de baºtinã, Hâjdieni, au plecat
toþi. Poporul a rãmas fãrã intelectualitate. O parte din cei puþini rãmaºi
au fost deportaþi ºi au rãmas ºi mai puþini. Învãþãtori au fost numite fete
frumoase cu vin în beci ºi cu ºcoalã primarã, mancurþi din Transnistria,
ruºi, ucraineni ºi evrei. Aceºti semialfabeþi ºi o parte din ei vãdit ostili
bãºtinaºilor, au educat ºi instruit copiii ºi tineretul în spiritul ideologiei
comuniste antinaþionale, rusofile.
Procesul de deznaþionalizare ºi rusificare a populaþiei bãºtinaºe l-au
înfãptuit ºcoala, manualele, literatura sovieticã, toate mijloacele de
informare, mass-media, organizaþiile de octombrei, pionieri, comsomol,
partid, sindicale ºi sportive, ºi într-o mare mãsurã biserica ortodoxã
supusã Moscovei permanent, ºi zi ºi noapte, inoculând în sufletele ºi
inima basarabenilor ura faþã de neamul românesc ºi servilismul faþã de
ocupanþi. La baza acestui act barbar era minciuna, fariseismul,

– 555 –
represaliile ºi forþa. ªi aceastã activitate criminalã a dat rezultatele
scontate – peste 45 de ani am devenit o populaþie românofobã, sclavã
Imperiului rus sovietic.
În situaþia asta tragicã am nimerit noi ºi Belarus, din foste republici
sovietice. Am fost orbiþi, împilaþi, umiliþi ºi exploataþi fãrã milã.
Dar flacãra românismului mai pâlpâia prin uniunile de creaþie, printre
intelectuali, tineret ºi era susþinutã ºi de literatura românã, care mai
rãzbãtea pânã aici, radioul ºi televiziunea românã în raioanele de pe
malul Prutului. Prãbuºirea imperiului sovietic a trezit la viaþã o bunã
parte a poporului nostru, care la cele trei Mari Adunãri Naþionale a
obþinut suveranitate, independenþã ºi toate însemnele naþionale statale:
limbã, alfabet, drapel, stemã etc.
A urmat perioada de tranziþie de 10 ani, în care, fiind un popor cu o
conºtiinþã naþionalã subdezvoltatã, am sãrãcit complet din cauza lipsei
unei clase politice naþionale oneste, curajoase ºi profesioniste ca în Þãrile
Baltice. Fosta nomenclaturã sovieticã s-a transformat peste noapte în
clasã politicã democraticã. Viaþa a continuat ca peste tot, dar noi am
mers tot înapoi, pentru cã aproape toþi liderii de partide (Snegur,
Sangheli, Lucinschi, Diacov, Moþpan, Senic, Ciubuc, Nantoi, Braghiº
º.a.) au fost fricoºi, n-au îndrãznit sã spunã acestui popor la sutele ºi
miile de întâlniri cu alegãtorii, în multiplele campanii electorale
parlamentare, prezidenþiale ºi locale, adevãrul istoric cã Basarabia e
pãmânt românesc, rãpit de Stalin de la România cu consimþãmântul lui
Hitler, cã suntem români, urmaºi ai dacilor ºi romanilor, cã vorbim
limba românã ºi avem o istorie, cea a românilor, o bisericã veche
naþionalã româneascã ºi nu ruseascã, ºi cã trebuie sã ne unim cu þara ca
în 1918, dacã vrem sã fim în rând cu lumea ºi sã trãim mai omeneºte.
La început de acest adevãr s-ar fi pãtruns o parte, apoi o altã parte,
apoi a treia parte din populaþie ºi, în felul acesta, majoritatea ei se deºtepta
ºi, dupã una sau douã alegeri, aveau sã fie selectaþi la guvernare lideri
patrioþi, oneºti, care ar fi stopat genocidul prin reforme profunde
economice, sociale ºi culturale ºi, împreunã cu Þara, am fi pornit pe
drumul progresului ºi aderãrii la Uniunea Europeanã.
Strãdaniile ºi eforturile derusificãrii ºi renaºterii conºtiinþei naþionale
româneºti ar fi fost factorii subiectivi, care ar fi susþinut ºi grãbit procesul
de dezvoltare ºi atingere a scopului final: o populaþie majoritarã-
bãºtinaºã româneascã care-ºi apãrã deschis ºi conºtient drepturile la
viaþã, acordã drepturi europene minoritãþilor, fãureºte o economie
prosperã ºi se uneºte cu Þara. Teza duºmanilor cum cã aceasta ar fi o
politicã de românizare a populaþiei basarabene bãºtinaºe se respinge

– 556 –
din start prin argumentul suprem cã românii nu pot fi românizaþi, dupã
cum nici ruºii nu pot fi rusificaþi.
Manifestaþiile elevilor ºi tineretului studios din Piaþa Marii Adunãri
Naþionale ne vorbesc elocvent despre activitatea ºi rezultatele de 7-8
ani a factorilor obiectivi ca: învãþãmântul, manualele, limba, literatura
ºi istoria românilor, mass-media, democraþia etc., care a restabilit spiritul
firesc, românesc, în cel puþin o treime din populaþia bãºtinaºã.
Dacã la acest proces obiectiv de dezvoltare se încadrau ºi factorii
subiectivi de mai sus, am fi avut rezultate duble în termeni de douã ori
reduºi. Azi eram alþii ºi ocupam alt loc în lume, nu cel de la coadã ºi cel
de ruºine. Unirea tuturor partidelor de dreapta ºi de centru ar doborî
comunismul ºi l-ar arunca peste bordul istoriei.
În procesul de renaºtere naþionalã mai este un factor subiectiv, care,
din pãcate ºi spre marea noastrã ruºine, n-a funcþionat ºi nu ºi-a adus
contribuþia la realizarea idealului naþional, încurajând forþele ostile
poporului bãºtinaº ºi agravându-i suferinþele.
Marele scriitor belorus Vasili Bâkov luptã ca un leu pentru salvarea
poporului sãu de sub regimul totalitar comunist ºi dictatura Moscovei,
aceeaºi poziþie civicã a avut-o ºi talentatul dramaturg Olesi Adamovici,
precum ºi renumiþii scriitori ca Rasul Gamzatov din Caucaz ºi Cinghiz
Aitmatov din Kirghizia, dramaturgul I. Smuul în Estonia, regizorul
Vitautas Jelakeavicius în Lituania, actriþa Via Artmane în Letonia ºi
mulþi alþi mari oameni de creaþie în fostele republici sovietice, care au
ridicat sus drapelul mândriei ºi conºtiinþei naþionale a popoarelor lor.
În faþa acestor mari personalitãþi reacþia s-a fâstâcit, s-a oprit ºi a dat
înapoi. Ei ºi-au ajutat naþiile sã câºtige lupta pentru libertate, democraþie,
independenþã, sã-ºi fãureascã o viaþã mai bunã ºi mai demnã.
Poporul nostru n-a fost ºi nu este lipsit de mari talente în toate
domeniile de creaþie ºi de ºtiinþã. Dar, spre marea noastrã tragedie, ei,
oamenii noºtri talentaþi, n-au devenit exponenþii ºi apãrãtorii poporului
bãºtinaº, ai naþiunii noastre româneºti ºi-au frânt ºira spinãrii pe unde
trãiesc, nu s-au încadrat în lupta grea, complicatã a celor de jos pentru
dezrobirea sufletului ºi a minþii din ceaþa minciunii, împilãrii ºi umilinþei
ruso-comuniste din a doua jumãtate a sec. XX.
Marele prozator basarabean Ion Druþã a iniþiat miºcarea de renaºtere
naþionalã ºi apoi, ori s-a speriat, ori s-a rãtãcit, ori s-a vândut, a devenit
ºovãitor, duplicitar, ca persoanã oficialã ºi exponent al acestui neam,
pãmânt, fãcând declaraþii dualiste, ambigue despre douã limbi, douã
popoare º.a., ca sã treacã apoi cu totul în tagma moºierilor roºii analfabeþi
din „Casa noastrã comunã” a lui Sangheli, Moþpan, Popuºoi, Senic,

– 557 –
Stati ºi a altor târtani nolens-volens, el dã apã la moara duºmanilor
noºtri, pe când ar fi putut fi un mare urmaº spiritual al lui Mihai Viteazul
de la 1600 ºi al lui Constantin Stere.
Talentatul regizor Emil Loteanu, autorul atâtor opere
cinematografice, frumoase ºi originale, care a dus în lume imaginea
poeticã a poporului nostru, s-a distanþat ºi el, a fost, ca ºi Ion Druþã,
acaparat ºi înghiþit de modul de viaþã moscovitã, fãcând declaraþii
negândite ºi dãunãtoare în presa rusã de mare tiraj, cã noi avem o
limbã, dar suntem douã popoare etc., de parcã n-ar fi fãcut liceul din
Þarã ºi nu ºtie ce-a fãcut pentru neamul românesc la mijlocul sec. XIX
A. I. Cuza ºi Mihail Kogãlniceanu.
Ilustrul compozitor Eugen Doga, care, dacã rãmânea în Transnistria,
nu ºtiu ce ajungea, a creat o muzicã atât de bogatã ca gen, ca înãlþime,
ca emotivitate, ocupã ºi el o poziþie civicã ºi naþionalã confuzã, atunci
când naþiunea noastre se zbate ºi se chinuie în hãþiºul rusificãrii ºi al
ideologiei comuniste. El ºtie prea bine cã G. Musicescu, C. Porumbescu
ºi alþi mari predecesori n-au fost târtani ca naþionalitate, ci români cu
ºira spinãrii dreaptã.
Dna Maria Bieºu, pe care Dumnezeu ºi mama sa au hãrãzit-o cu
mare talent, care, la fel ca Emil Loteanu, ne-a dus faima în lume de
popor ce cântã frumos, a fost furatã ºi sãrãcitã pe nedrept de societate
ºi ºcoala sovieticã, care nu i-a educat sentimentul de mândrie naþionalã
ca Mariei Cebotari, care, venind la Bucureºti din capitale occidentale,
declara sus ºi tare cã e româncã ºi aparþine aceste naþiuni antice ºi tinere
din jurul Carpaþilor, de la Nistru pânã la Tisa, cum zicea Eminescu în
„Doina” sa. Ea l-ar fi putut apãra în timpurile de restriºte pe Ion Druþã
ºi pe mulþi alþi oameni de culturã în faþa lui I. Bodiul (cãci el n-ar fi
putut cânta în locul ei în Cio-Cio-San, Aida sau Norma) ca sã nu-i
persecute, sã nu-i distrugã, dar, din pãcate, n-a fãcut-o, pentru cã n-a
avut ceea ce a avut M. Cebotari – demnitate ºi conºtiinþã naþionalã.
Am avut ºi nenorocul cã au plecat prea devreme dintre noi mare
pictor Mihail Grecu, regizorul ºi actorul Valeriu Cupcea, patriotul ºi
o n e s t u l
Gh. Ghimpu, N. Testemiþeanu, A. Corobceanu º.a. personalitãþi
marcante, care aveau adepþii ºi fanii lui, bãrbaþi cu înaltã demnitate
omeneascã, cu spirit ºi conºtiinþã naþionalã româneascã, prin lipsa lor
contribuind ºi ei astfel la sãrãcirea noastrã spiritualã. Nu vreau sã mai
continuu lista ºi pomelnicul pierderilor, piedicilor ºi sãrãciilor noastre
spirituale care ne prelungesc ºi ne înmulþesc suferinþele, ne
înghenuncheazã adeseori, ne întunecã minþile, ne rãnesc ºi ne împietresc

– 558 –
sufletele.
Din cauza inoculãrii ideologiei românofobe, a lipsei de raþiune,
luciditate ºi conºtientizare a adevãrului talentele noastre au nimerit în
tabãra vrãjmaºilor, în cel mai bun caz – a indiferenþilor ºi, în loc sã
devinã un factor pozitiv de accelerare a procesului de trezire a poporului
nostru din somnul cel de moarte, ei stopeazã acest proces, aduc daune
cauzei renaºterii naþionale.
Între adevãr ºi mamã Pitagora a preferat adevãrul. A. Andrieº,
preºedintele Academiei de ªtiinþe, a preferat minciuna, unii dintre
oamenii noºtri talentaþi au cãzut ºi ei în acelaºi pãcat. Când zeii voiau
sã pedepseascã pe cineva, ei îi furau minþile. Ideologia ruso-comunistã
i-a buimãcit, i-a rupt de la tulpinã ºi i-a prefãcut în ciulini. E un fenomen
ciudat faptul cã, de regulã, îºi pierd identitatea naþionalã oamenii noºtri
talentaþi, care au nimerit ºi nimeresc cu viaþa în imperiul de la rãsãrit, în
Rusia, ºi ºi-o menþin ºi acordã ajutor spiritual ºi material românilor
basarabeni oamenii iluºtri alungaþi de ocupanþii sovietici în þãrile
occidentale cum ar fi preotul
V. Þepordei, poeþii Toma Istrati, Sergiu Grossu ºi Eugen Holban,
mitropolitul Olteniei – regretatul V. Vornicescu ºi cel al Ardealului –
A. Plãmãdealã ºi mulþi alþii.
E pãcat, e dureros, e tragic, dar aºa e. Ne vom zbate ºi singuri, fãrã
ei, pânã vom ieºi la liman, ca elevii ºi studenþii din Piaþa Marii Adunãri
Naþionale. Dar vom pierde încã 10 ani. V. Alecsandri ºi M. Eminescu
au participat cu tot sufletul la marile evenimente sociale de dinainte ºi
de dupã unirea naþiunii româneºti. Se vor trezi oare bãrbaþii noºtri? ªi
când?
„Literatura ºi Arta”, 11 aprilie, 2002
CINE TENSIONEAZÃ ºI DESTABILIZEAZÃ
SITUAÞIA SOCIAL-POLITICÃ?
Zilele acestea mã duc sã vând niºte sticle. Stãpânul chioºcului nu
este. Stã o fetiþã cu sticle ºi aºteaptã.
- Bunã ziua, zic. Tace.
- Unde e stãpânul?
- Ne ponimaiu po-moldavschi.
- Nici „bunã ziua” nu înþelegi? De mult aºtepþi?
- Ne ponimaiu po-moldavschi, îmi rãspunse mai agresiv.
Trec la limba rusã. „Câþi ani ai?” „Zece ºi ceva”. „În ce clasã eºti?”
„Într-a patra” „La ce ºcoalã?” „La nr.88”, de pe str. Grenoble. „De ce
nu ºtii nici o boabã româneºte?” „Nu se predã limba moldoveneascã la
– 559 –
noi”. Auziþi, nu se predã limba de stat în ºcoala rusã! Trãim ca pe timpul
lui Papurã-Vodã.
Domnilor guvernanþi, viaþa noastrã e plinã de surprize neplãcute
pentru bãºtinaºi. Copiii ruºi nu ºtiu nici o iotã din „limba de stat”. Ei
cred cã trãiesc în Rusia. La noi existã ºcoli ruse în care nu se predã
limba românã. O aberaþie despre care nu ºtiau nici democraþii, care se
bãteau între ei ºi nu aveau timp sã se ocupe de lucruri mãrunte. Existã
ºcoli în care limba românã se predã facultativ, ore la care elevii joacã
fotbal, se plimbã, iar cei mai mari fac dragoste. O altã absurditate. De
aceea toþi copiii ruºi terminã ºcoala medie, chiar ºi cea superioarã ºi, cu
mici excepþii, sunt tabula rasa la „limba de stat”. Ba mai mult, o
desconsiderã ºi scuipã pe ea public.
Exact ca pe timpul regimului totalitar comunist, când dl Voronin,
ministru de interne, vorbea ºi scria numai în limba adjunctului sãu,
Jukov; Kuliuk, ministru culturii, vorbea numai în limba adjunctului,
Biriukov, ºi cei câþiva miniºtri basarabeni, cã erau puþini, vorbeau numai
în limba adjuncþilor, a contabililor, ºefilor de departamente ºi de secþii
ruºi. Astãzi se restabileºte în mod forþat, urgent, fostul regim dictato-
rial.
Aproape un an în urmã m-am adresat cu o scrisoare deschisã
ministrului învãþãmântului, pe atunci dlui I. Vancea, cu o întrebare:
de ce copiii din ºcolile ruse nu învaþã „limba de stat”? Iar dacã o
învaþã, de ce nu o cunosc? Dacã nu o cunosc, de ce nu sunt lãsaþi
corigenþi sau repetenþi? Aºtept rãspunsul ºi azi. De ce se cheltuiesc
bani de la buget pentru studierea limbii române în ºcolile ruse ºi
rezultatul este egal cu zero? Pentru banii poporului aruncaþi pe vânt
responsabilii trebuiesc traºi la rãspundere penalã. Sau statul e
neputincios? Poate la întrebarea asta va rãspunde prim-ministrul, dl
V. Tarlev? Cã de un timp e ºi el lingvist.
În 1947, fiind student la ªcoala pedagogicã din Bãlþi, am terminat
semestrul întâi la literatura rusã ca un „trei”. Profesorul, un om de treabã
ºi democrat, a spus cã am meritat nota „doi”. Venisem direct în anul
trei dupã patru ani de apostolie în ºcoala din satul natal, unde
exclusesem din catalog zeci de copii morþi din cauza foametei
organizate de „eliberatori” ºi unde învãþasem numai câteva zeci de
cuvinte ruseºti. Aºadar, „trei” la literatura rusã, din care profesorul Iv.
Iv. nu-i cunoºtea pe Esenin, Dostoevski ºi alþi mari scriitori ruºi, interziºi
de regimului lui Stalin, ºi pe care noi îi studiaserãm la liceele româneºti.
Am fost forþat, obligat sã învãþ limba rusã rapid, iar încã peste 2-3 lui,
pe la Anul Nou, putem discuta relativ bine cu profesorul despre scriitorii

– 560 –
ruºi tabu.
Iatã cum au procedat cu noi „eliberatorii” ruºi, ne-au tratat ca pe o
naþiune inferioarã, ca pe niºte slugi. De ce? Aºa vroia conducerea de
vârf a republicii, compusã timp de 20 de ani numai din venetici ºi din
mankurþi autohtoni din Transnistria, la început, apoi ºi din cei din
Basarabia. Ea a majorat în ºcoalã numãrul de ore la limba ºi literatura
rusã pe contul limbii ºi istoriei naþionale faþã de celelalte republici
unionale. De ce? Pentru a ne rusifica. Consecinþele? „În comandirovcã
m-am prostudit ºi cãºleesc”, „utiugul îi pi podoconic” ºi tot aºa.
În 1947 am fost forþat de staliniºti sã învãþ limba rusã în 4-5 luni.
Acum, în 2002, nepoþii noºtri sunt tot aºa siliþi sã înveþe limba rusã din
clasa a doua. De cine? Tot de comuniºtii venetici ºi cei autohtoni. Limba
unei minoritãþi de 13%, care ne-a ocupat ºi ne-a ucis o jumãtate de
milion de basarabeni, pe deasupra ne mai intimideazã ºi ne ºantajeazã
cu sloganul „limba lui Puºkin”, pe care au transformat-o într-o unealtã
de deznaþionalizare ºi rusificare. Ruºine sã le fie!
Ei trâmbiþeazã cã vor sã menþinã stabilitatea socialã ºi politicã în
þarã, noi suntem învinuiþi cã încãlcãm ordinea ºi distrugem statul. Acelaºi
fariseism, aceeaºi minciunã ca pe timpul lui Stalin. ªi-au scos mãºtile,
ºi-au arãtat colþii ºi au pornit ofensiva de rusificare ºi de acordare de
noi privilegii nomenclaturiºtilor ºi minoritãþilor naþionale: se majoreazã
pensiile nomenclaturiºtilor la mii de lei, basarabenilor de la þarã – la
sute; þipã cã la manifestaþiile din piaþã sunt implicaþi ºi copiii, iar ei îi
îndeamnã pe copii sã intre în organizaþia pionereascã a lui Lenin, pur
politicã, ºi tineretul în cea comsomolistã, la fel de politicã, folosind
radioul ºi televiziunea; limba românã nu se studiazã în ºcolile ruse ºi e
marginalizatã, cea rusã e obligatorie în ºcolile româneºti ºi urmeazã a fi
declaratã limbã de stat. Eu nu pot trãi în þara mea cu limba românã, sunt
bruscat ºi dat afarã din instituþii cu ameninþarea cã aºa vrea Voronin, ei
huzuresc cu limba rusã. În Franþa e nevoie de 10 ani ca sã capeþi cetãþenie
francezã, aici e de ajuns o zi ca sã o aibã ºi sã punã mâna pe patrimoniul
naþional; mitropolia noastrã naþionalã nu este înregistratã de Guvernul
Sangheli ºi e prigonitã, cea strãinã, supusã Moscovei, legalizatã în doi
timpi ºi trei miºcãri; au cele mai bune grãdiniþe ºi ºcoli, comerþul, funcþii
de stat, Casa Naþionalitãþilor ºi Centrul Cultural ca nicãieri în lume; noi
n-avem nimic nicãieri; chioºcurile, magazinele, tarabele noastre sunt
pline de ziare, reviste ºi cãrþi ruseºti; noi nu avem aproape nimic în
limba românã, bibliotecile sunt pustii; ni se furã judeþele de sud ºi de
nord ale Basarabiei, iar în restul teritoriului minoritãþile îºi mai fac ºi
state bulgãreºti, gãgãuzeºti ºi ruseºti în R.M.; dupã obþinerea suveranitãþii

– 561 –
ºi a independenþei limba românã se declarã limba de stat, ei voteazã
pentru Imperiul sovietic, dezlãnþuie greve ºi declarã rãzboi Chiºinãului;
ei sunt ocupanþi privilegiaþi, iar noi – slugi împilate, exploatate. Când
încercãm sã ne cerem drepturile elementare ºi sã fim egali, statul nostru
ne declarã permanent extremiºti, naþionaliºti ºi fasciºti, ca pe
manifestanþii din Piaþa Marii Adunãri Naþionale acum patru ani în urmã.
De ce? Fiind goniþi în Uniunea Rusia-Belarus (unde nu se bagã nici o
þarã, chiar de origine slavã), sã putem tãia pãduri ºi scoate cãrbuni în
minele din Rusia ºi Siberia, iar ruºii sã înveþe limbile englezã, germanã
ºi francezã, ca sã poatã cãlãtori ºi colabora comod cu Occidentul. Iatã
scopul ofensivei antinaþionale ºi antiromâneºti a coloanei a cincia ºi a
mancurþilor autohtoni. De a ne face slugi ale Imperiului Rus, iar ei – de
a domni ºi a huzuri ca în sânul lui Dumnezeu.
Limba e unicul mod, unicul mijloc de a gândi, a judeca, a trãi ºi a fi
o personalitate. Fãrã ea ºi fãrã istoria neamului devenim indivizi
biologici, animale. Despre acest pericol ne-au prevenit deseori marii
noºtri predecesori M. Eminescu ºi G. Coºbuc. Am ajuns la 75 de ani ºi
din nou sunt silit sã vorbesc o limbã strãinã a ocupanþilor, care scuipã
pe limba mea ºi nu am dreptul sã strig în piaþã cã sunt strangulat ca
personalitate, ca naþiune, de cãtre guvernanþii comuniºti, coloana a
cincea, care ne vând Imperiului Rus. Dovadã? Transnistria ºi Bucovina.
Unde a dispãrut un milion de basarabean. Dovadã? Apelul Uniunii
Ziariºtilor din Ucraina cãtre Liga naþiunilor în 1933 de a interveni ºi a-
i salva pe românii din Transnistria de la decimarea totalã de cãtre
Guvernul Sovietic. Dovadã? Politica lui Bodiul de a distruge naþiunea
românã din Basarabia, ajunsã la 65% bãºtinaºi.
Domnilor guvernanþi comuniºti Voronin, Tarlev, Ostapciuc care
îndrugaþi verzi ºi uscate despre rolul ºi importanþa limbilor în societate
ºi în stat, urmaºi fideli ai proverbialului Moþpan, pe cine i-a vizat marele
nostru Eminescu în Scrisoarea a III-a:
Tot ce-n þãrile vecine e smintit ºi stârpiturã,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejiunii de naturã,
Tot ce e perfid ºi lacom, tot fanarul, toþi iloþii,
Toþi se scurserã iacea ºi formeazã patrioþii.
Încât tonþii ºi flecarii, gãgãuþii ºi guºaþii,
Bâlbâiþi cu gura strâmbã
sunt stãpânii acestei naþii!
Iatã, dragã cititorule, cine tensioneazã ºi destabilizeazã situaþia so-
cial-politicã permanent în þãriºoara noastrã. Ocupanþii ºi coloana a cincea.

– 562 –
Domnilor guvernanþi, gândiþi-vã ºi opriþi-vã, pentru cã toatã pasãrea
pre limba ei piere. Vremea brutalitãþii, minciunii ºi fariseismului a trecut.
Acum sunt alte timpuri ºi bat alte vânturi.
„Literatura ºi arta”, 20 iunie 2002

TOATE DRUMURILE DUC LA MEKKA

Toate drumurile duceau cândva la Roma ºi aveau de ce. Sau, toate
drumurile duc la Ierusalim, ºi pe iudei, ºi pe creºtinii ortodocºi, ºi pe
cei catolici. Sau toate drumurile duc la Mekka pe musulmani. Dar unde
ne ducem noi, mai bine zis, unde ne duc guvernanþii de azi? Ne duc ºi
ei la Mekka, pardon, la Mensk. Guvernanþii noºtri s-au înnãdit ca lupul
la stânã acolo, încât îmi vine a striga uneori, ca moº Ion: „Ho, bre,
opriþi-vã odatã! Nu vedeþi cã daþi cu oiºtea-n gard?” ªi de ce oare se
întâmplã asta?
Cele trei puteri au fãcut recent un bilanþ la fine de an. Spre ruºinea
democraþilor, care s-au bãtut între ei de le-au sãrit floacele, comuniºtii
au fãcut câte ceva pentru pãturile social-vulnerabile. La propunerea
Parlamentului precedent, au majorat ºi ei pensiile cu 35% (mie cu 20
de lei), au redus simbolic preþul la pâine, la transportul feroviar, au
acordat transport gratuit bãtrânilor în oraºe º.a. Au zis cã sunt
nemulþumiþi ºi vor sã facã mai mult. Foarte bine. Ce e drept, nu e pãcat.
Dar au mai anulat ºi începuturile ºi pornirile bune ale democraþilor
ca legea teritorial-administrativã de lichidare a raioanelor ruseºti ºi
restabilirea judeþelor, lege nefinisatã ºi neajustatã pânã la capãt. Au
marginalizat legea cu privire la limba de stat, au lichidat decretul de
studiere a ei de cãtre funcþionari alolingvi ºi cei din sfera de deservire,
au rusificat actele civile ºi au revizuit multe alte legi, ãsta-i, deocamdatã,
începutul.
Avea dreptate dl N. Dabija, când zicea cã comuniºtii sunt odihniþi;
ºi s-au pus serios pe treabã. ªi au început, agramaþi cum sunt, a cãlca ºi
prin strãchini. Distrug ºi lichideazã totul, ca pe timpul regimului totalitar
stalinist, ce e românesc sau aminteºte de români. Judeþele – lichidate,
cã sunt româneºti, dar ei nu ºtiu, sãrmanii analfabeþi, cã D. Cantemir
afirmã în „Descrierea Moldovei”, scrisã în limba latinã, la comanda
Academiei din Berlin, cã Moldova e împãrþitã în judeþe. Ei nu ºtiu nici
cã, din amestecul dacilor cu romanii, acum 2000 de ani, a ieºit un singur
popor, o singurã naþiune – românã, chiar pe malurile celui mai mare fluviu
din lume – Prutul; ºi cã din amestecul limbilor celor douã popoare s-a
format o singurã lim-
bã – românã – ºi nu douã, câte una pe fiecare mal al celui mai mare
fluviu din lume – Prutul, cã cei de la Balta sau de la Tiraspol, cu limba
lui I. D. Ce-ban, fãrã terminologia– 563tehnico-ºtiinþificã
– de peste 100 de
mii de noþiuni, creatã la Iaºi ºi Bucureºti, se aflã în epoca de piatrã ºi
 PÃCAT, AM RÃMAS STRÃINI!
Sunã telefonul lung, alarmant.
– Bunã dimineaþa, Boris! O veste tristã, foarte tristã.
– Cine e?
– Larisa, a murit Emil, astã noapte, a telefonat cineva de la Moscova.
– Ce-i asta, banc? De ce a murit? Infarct? Nu puteam înþelege, nu
mã puteam dezmetici.
– Nu, mai rãu. Cancer. La spital.
Poftim, cum toate în viaþã se prãbuºesc fulgerãtor, într-o noapte. Mi-
a telefonat o bunã cunoºtinþã de-a lui de la Chiºinãu, pe la 7 dimineaþa.
M-am descumpãnit, dezechilibrat ºi aºa am umblat toatã ziua, neputând
a crede cã se poate întâmpla aºa ceva cu un om încã tânãr, energic,
sãnãtos, bãtãios, care dupã câþiva ani de inactivitate se lansase cu un
nou film câºtigat la un concurs la Moscova. ªtirea m-a rãscolit pânã în
adâncul sufletului ºi a scos la suprafaþã un ºir de amintiri dintr-o viaþã ºi
o activitate în comun de aproape 50 de ani.
A apãrut pentru prima datã la mijlocul anilor ’50 la Editura „ªcoala
sovieticã”, unde lucram redactor în secþia de Literaturã artisticã pentru
copii. Venise din România, avea liceul, un tânãr elegant, sociabil,
frondist chiar, vorbea frumos ºi era iute ca argintul viu. Era varã, cãuta
de lucru. I-am dat ºi a tradus ceva bine. Intra deseori pe la redacþie ºi
era binevenit. Apoi, a dispãrut.
Am auzit cã a plecat la Leningrad. Peste un timp a apãrut la regie la
Institutul de Cinematografie de la Moscova. Cu baletul s-a grãbit ºi l-a
abandonat la timp, regia era de el ºi a nimerit exact acolo unde se face
ºi actorie, ºi muzicã, ºi picturã, ºi, mai ales, literaturã.
În primii ani de studii scria versuri ºi le publica în presa republicanã.
În ultimii doi ani de învãþãturã, vara, a fãcut douã lucrãri de curs la
studioul „Moldova-Film”, unde ne-am întâlnit din nou ºi unde lucram
redactor la jurnale ºi filme documentare. S-a manifestat ca un romantic
în filmul documentar „La horã”, în care realitatea adusã pe ecran
emoþiona ca niºte secvenþe actoriceºti, un film interesant, frumos,
înãlþãtor.
Era chiar la începutul anilor ’60 când la studiou domneau regizori ºi
operatori în vârstã, ruºi ºi evrei, veniþi din multe colþuri ale URSS, cu
studii ºi o culturã rudimentarã, cu concepþii conservatoare ºi retrograde,
care nu ne cunoºteau trecutul, datinile, istoria ºi limba ºi se considerau
eliberatori ºi salvatori. Filmul a fost remarcat, a trezit interes, invidie ºi
intrigã. El, fiind student, a fãcut ceea ce ei nu visau, a apãrut un concurent.

– 564 –
ªi pupãzã peste mãlai, la o adunare generalã, Emil se apucã ºi într-o
cuvântare de la tribunã zice cã „Venim noi, tinerii, vã arãtãm ce putem
ºi cum se fac filmele”. A fost ca o cãldare de benzinã turnatã pe foc. A
plecat înapoi la studii.
Invidia ºi impotenþa i-a unit pe mai mulþi din cei de mai sus ºi au
ticluit o scrisoare cãtre rectorul Institutului de Cinematografie în care
se spunea cã studentul Emil Loteanu în timpul filmãrii lucrãrii de curs
s-a manifestat ca naþionalist ºi alte insinuãri ºi rugau ca el sã fie
exmatriculat din institut. Scrisoarea a ajuns ºi la mine s-o semnez ºi eu,
ca ºef de sindicat, am sechestrat-o. Din pãcate, în aceastã operaþie
murdarã au fost amestecaþi ºi câteva moldoveni de-ai noºtri. Vremea,
însã, a lucrat pentru el.
Un telefon lung, alarmant. A murit Emil – îmi sunã în urechi ºi nu
pricep nimic.
În ultimul an de studii a scris scenariul „Aºteptaþi-ne în zori” o nuvelã
revoluþionarã-romanticã despre niºte tineri idealiºti, aºa ca el. ªi pentru
cã un regizor cu diplomã trebuia sã lucreze în calitate de secund la
douã filme, el putea sã realizeze scenariul abia peste doi ani. Eram
redactor la acest scenariu. Eu ºi A. Conunov, ºeful secþiei de scenarii,
insistam sã-l lansãm în producþie. La întrebarea ministrului culturii
Lazarev „Vã luaþi rãspunderea sã lansaþi în producþie un absolvent fãrã
practica obligatorie ca adjunct la alte filme?” Noi ne-am asumat
responsabilitatea. A fost o înþelegere gentilomã. Pe atunci un film costa
în mediu un sfert de milion de ruble. Emil era un bun poet începãtor,
cunoºtea muzica ºi pictura, distribuise în rolurile principale din scenariu
o jumãtate din trupa de actori, care studiase la ªcoala Teatralã „Ciuckin”
din Moscova, semeni de-ai lui, care la Chiºinãu întemeiaserã Teatrul
„Luceafãrul”. Erau toate premisele unui film de succes. ªi lucrul acesta
s-a întâmplat. A adus pe ecrane tineri actori talentaþi ca
E. Malclci, D. Caraciobanu, I. Sandri ªcurea, Ion Ungureanu.
A urmat „Aceastã clipã” despre cei cca 300 de basarabeni care au
luptat voluntari în Spania contra fascismului cu M. Sagaidac ºi M.
Volontir în rolurile principale. Apoi „Poienile roºii”, despre distrugerea
în Basarabia de cãtre I. Bodiul a pãstoritului ºi oieritului ºi migraþia
ciobenilor spre munþi în Bucovina, cu S. Toma, G. Grigorescu, V.
Soþchi-Voinicescu º.a., film care a fost menþionat ºi premiat la festivaluri
ca o lucrare poeticã ºi romanticã. Emil era considerat deja ca un
descoperitor de actori talentaþi ºi a fãcut o simbiozã cu talentatul
compozitor Eugen Doga, care a colaborat în viitor la toate filmele.
La rând au venit „Lãutarii” cu S. Luchevici la începutul anilor ’70,

– 565 –
când la biroul C.C. a fost distrusã definitiv cinematografia
moldoveneascã, destituitã din posturi toatã conducerea studioului – L.
Mursa, P. Molodeanu, A. Matveev ºi subsemnatul ºi înlocuiþi cu lucrãtori
ºi activiºti de partid din raioane, care nu aveau nimic comun cu
cinematografia ºi cultura. Dupã vizionarea materialului acestui film,
Pleºco, ºeful Secþiei Culturã a C.C., foarte supãrat, a cerut categoric ca
jandarmii ruºi care-i urmãreau ºi-i arestau pe lãutarii vagabonzi, sã fie
scoºi din film pentru cã defãimau actul de eliberare a Basarabiei de
cãtre Imperiul rus. A. Conunov, ºeful Secþiei Scenarii, Loteanu ºi
subsemnatul ne-am opus tot atât de categoric acestei cerinþe ºi am învins.
Noua conducere a studioului ºi a comitetului nu primea filmul din
cauza cã ieºise de douã ori mai mare, însã Moscova l-a acceptat ºi l-a
plãtit. Emil a fãcut o operã frumoasã, valoroasã, despre tradiþiile noastre
lãutãreºti care a ajuns pe multe meridiane ale lumii ºi a fost premiat cu
„Scoica de Aur” la festivalul de la San-Sebastian. Filmul i-a adus
recunoaºtere ºi onoruri în lume, dar ºi multã amãrãciune. Când era
invitat sã participe la festivaluri internaþionale, I. Bodiul nu-i dãdea
autorizarea de plecare peste hotare pentru cã el, locuind la Moscova
avea viza de reºedinþã în Moldova, ºi în locul lui plecau cinovnici din
Chiºinãu. Dupã câteva persecuþii de felul acesta, el a pãrãsit Chiºinãul
ºi s-a mutat cu traiul al Moscova.
Un telefon lung, alarmant. A murit Emil, cel mai mare cineast al
nostru. Tot prin acei ani, autoritãþile i-au respins scenariul „O ºatrã
urcã în cer”, pentru cã nu elogia succesele partidului în construcþia
socialismului în republicã, ºi el l-a trimis la Moscova, de unde, într-o
bunã zi vine o telefonogramã în care era chemat sã plece urgent acolo
ºi sã se lanseze în producþie. Mai pe scurt, s-a fãcut totul ca Loteanu sã
plece din Moldova, dupã cum au fost expulzaþi scriitorii-regizori Vl.
Ioviþã ºi Gh. Vodã ºi neadmiºi la studiou scritorii-scenariºti V. Vasilache
ºi S. Saka. ªi cinematografia moldoveneascã, recunoscutã ca una poeticã
în URSS ºi în lume, a fost distrusã de I. Bodiul la Chiºinãu. Acolo a
turnat „Blânda ºi tandra mea fiarã”, „Ana Pavlovna” ºi apoi la Chiºinãu
„Luceafãrul” cel mai bun film pe care-l avem azi despre geniul poeziei
noastre. A vrut sã facã un film despre Maria Cebotaru, dar nu s-au gãsit
bani. Viaþa moscovitã, indeferenþa conducerii republicane ºi inactivitatea
acestui vulcan îl absorbea ca o mlaºtinã, ca pe toþi moldovenii talentaþi,
care au ajuns sã trãiascã acolo.
Emil uneori era iraþionat, poate de aceea era romantic. Odatã ºi-a
propus candidatura la deputãþie, altã datã, la preºedinþie, nostim, strãin
firii lui, pentru cã nu era politician. Miºcarea de eliberare naþionalã l-a

– 566 –
adus înapoi în Moldova. A activat ca ºef al Uniunii Cineaºtilor ºi a
Stidioului „Debut”, au apãrut speranþe mari, dar prãbuºirea URSS ºi a
fostelor republici sovietice a îngropat aceste visuri.
Pentru revigorarea procesului de creaþie, impulsiv cum era, cerea sã
se aducã alþi regizori strãini, tendinþã care, practic, nu a dat rezultate,
pentru cã strãinii, cu mici excepþii, nu puteau face artã naþionalã.
Poziþiile noastre în aceastã problemã cardinalã erau diferite, el s-a
supãrat foc, apoi s-a mai calmat, dar mã ocolea. Înþelegea probabil, c-
a dat greº. La începutul anilor ’90, lucrînd la sudiou, n-a prezentat nici
o ofertã de film care putea fi onoratã. Pe atunci mai erau finanþe, se mai
putea face ceva. Am ajuns neprieteni. Eram acelaºi, el se înstrãina. Mai
departe el nu a înþeles, cã þãrile mici, cu mai puþin de 10-15 mln. locuitori,
nu-ºi pot permite luxul unei industrii cinematografice, pentru cã filmele
nu se rãscumpãrã. Aºa e în toatã lumea. Se poate turna câte un film
când ai un scenariu în bani ºi un regizor talentat.
Baza tehnicã se poate gãsi. Trebuie sã mergi la sigur. Banii mari nu
se dau atât de uºor. Riscuri nu trebuie sã admitem pentru cã ele pot
apãrea de la sine, sunt lucruri fireºti.
Îmi sunã în urechi un sunet de telefon lung, alarmant. A murit
Loteanu, personalitate celebrã din cultura ºi viaþa noastrã din Moldova.
Trãind ca ºi Druþã la Moscova, a fost contaminat ºi el de morbul
mankurtismului, a cãzut pradã teoriei moldovenismului primitiv, nu ºi-
a putut apãra identitatea româneascã, admiþind existenþa a douã popoare,
a douã naþiuni românã ºi moldoveneascã, tulburând ºi întunecând minþile
admiratorilor sãi.
Dar astea sunt niºte greºeli ºi metehne, care trag puþin la cântar faþã
de talentul lui poetic ºi mai ales regizoral.
ªi acuma îmi pare cã vestea despre moartea lui e o halucinaþie, cã el
mai trãieºte. Nu s-a plâns niciodatã de nimic.
Un telefon lung, alarmant. S-a dus dintre noi, instantaneu, un Om,
un poet, un romantic, un mare regizor cu un bogat potenþial de creaþie.
Pãcat, am rãmas strãini. Dumnezeu sã-l aibã în paza Sa, iar noi sã-i
promovãm imaginea în viitor. Emile, ne ierþi dacã þi-am greºit cu ceva.

Boris Movilã,
“Literatura ºi arta”, 24 aprilie 2003

– 567 –
Porfirie Falã Anatol Corobceanu

Ilie Untilã Emil Loteanu

– 568 –
 CUPRINSUL
Partea I
Vadim ªt. PIROGAN
PORTRETE DE OAMENI
Curriculum vitae .......................................................................................... 8
Borºa, mica Elveþie ................................................................................... 10
Gabi din Borºa – Mara Mu ........................................................................ 12
Întâlnirea ................................................................................................... 120
Pierduþi în întuneric .................................................................................. 125
Lidia ºi Jenicã Rusu .................................................................................. 143
Pantelimon Rusu–Nicanor ........................................................................ 147
Fraþii ........................................................................................................ 154
Un destin – Enna ..................................................................................... 164
Moº Dumitru Osipov ............................................................................... 169
Alexandru Ursu ........................................................................................ 172
Simion Hachi ........................................................................................... 178
Gheorghe Cucereavâi ............................................................................... 183
Teodor Ion Madan .................................................................................... 185
Pavel Dudnic ............................................................................................ 189
Calvarul mamei Victoria .......................................................................... 192
Boris Ojog ................................................................................................ 200
Nicolae Caireac ........................................................................................ 205
Andrei Stoica ........................................................................................... 212
Teroarea roºie .......................................................................................... 214
“Mai bine morþi, decât robi la sovietici” .................................................. 220
Afganistan – Laleaua neagrã .................................................................... 223
Audienþa ................................................................................................... 229
Sângele apã nu se face ............................................................................. 233
Unde sunt românii noºtri?........................................................................ 239
Lupta basarabenilor români împotriva ocupaþiei sovietice ...................... 240
Barbarii sovietici ...................................................................................... 244
Un mare adevãr ascuns de poporul sovietic ............................................. 245
Pãcatele Rusiei .......................................................................................... 247
Când a fost bine cu ruºii? ........................................................................ 248
Pentru cei fãrã patrie ............................................................................... 251
Crucea comemorativã .............................................................................. 252
Amãrãciune în suflet ................................................................................ 254
Nicolae Dima ........................................................................................... 257
Ovidiu Creangã ........................................................................................ 258
Cine sunt acei care au condus miºcarea revoluþionarã în Rusia? ............. 261

– 569 –
Distrugerea României .............................................................................. 262
Evreii în Basarabia ºi în România ........................................................... 264
Memorialul de la Sighetul Marmaþiei ...................................................... 268
Mara-Mu .................................................................................................. 273
Simpozionul de la Piteºti ......................................................................... 277
Stimate domn ºi doamnã ......................................................................... 281
Cãtre toþi americanii! ............................................................................... 283
Români, veniþi la Alba-Iulia! .................................................................. 284
Istoria unui muzeu ................................................................................... 288
Cãtre oamenii neamului nostru! .............................................................. 291
Muzeul Memoriei Neamului .................................................................... 292
L. Lari, Invocare pentru neamul românesc ............................................. 293

Partea II
Boris MOVILÃ
ÎNTRE DOUÃ LUMI
Curriculum vitae ...................................................................................... 300
“Povara bunãtãþii noastre...” .................................................................... 304
Prin falsificãri ºi minciuni... ..................................................................... 314
Eroi sau trãdãtori de neam? ..................................................................... 317
Minciuna moºierilor roºii sau Cum se împroprietãresc þãranii? .............. 319
Avem oare nevoie de intelectuali? ........................................................... 321
Mãciuca în mâna prostului ºi Carul cu oale stricate ................................ 323
Demnitatea omeneascã ºi conºtiinþa naþionalã ......................................... 328
Diletanþi, fanfaroni ºi birocraþi ................................................................ 331
Cele patru puteri sunt trei – Petru ºi Andrei ........................................... 338
Consecinþe ale parvenitismului ºi carierismului ...................................... 344
Argaþi ºi stãpâni ....................................................................................... 347
Necesitatea integrãrii spirituale ................................................................ 352
Pânã la Dumnezeu te mãnâncã sfinþii ...................................................... 355
Spune-mi cu cine umbli, ca sã-þi spun cine eºti ...................................... 359
Obscurantismul în Constituþie .................................................................. 365
Probleme ºi soluþii ................................................................................... 367
Extremism ºi maximalism sau Logicã ºi obiectivitate ............................ 375
Nivelul mentalitãþii noastre ...................................................................... 379
Cine eºti, totuºi, dle Petru Lucinschi? ..................................................... 383
E gospodar oare sau ficþie? ...................................................................... 388
Stat de drept sau Haos ºi anarhie? ........................................................... 397
A sosit ora astralã ..................................................................................... 401
Apel ......................................................................................................... 404
Un cerc vicios? ........................................................................................ 409

– 570 –
Reformã economicã sau Pospãialã superficialã? ...................................... 415
Agresivitate ºi ºovinism ........................................................................... 420
Porfirie Falã ............................................................................................. 421
Ce vrea stânga? ........................................................................................ 428
Cine sapã groapa altuia... ......................................................................... 431
Sã deschidem puþin cortina... .................................................................. 437
Rãtãciþi sau farisei? .................................................................................. 443
O cuvântare nerostitã ............................................................................... 447
Cât va mai trona fãrãdelegea?! ................................................................ 452
Cine suntem? ............................................................................................ 455
Ar fi fost un bun preºedinte al Republicii Moldova ................................ 457
Pãmânturile noastre aur poartã... ............................................................. 461
Cameleonism ºi manipulãri ...................................................................... 469
Pasãrea pre limba ei piere ........................................................................ 473
“Codrule, codruþule...” ............................................................................ 476
Laºitate ºi servilism ................................................................................. 479
O stare excepþionalã cere mãsuri neordinare ........................................... 481
Bãtaie de joc sau crimã? .......................................................................... 485
Vine primãvara ........................................................................................ 486
Cine sunt comuniºtii ºi ce vor ei? ............................................................ 488
Prãbuºirea unor principii morale ............................................................. 493
Ce-ai facut, omule? sau Minunea înmulþirii pâinilor .............................. 496
Dlor guvernanþi, pentru ce þarã activeazã Universitatea Slavonã? .......... 498
Unde e fundul prãpastiei? ........................................................................ 502
Puþin ºi prost ............................................................................................ 503
Finita la comedia sau Teatrul absurdului ................................................. 507
Renaºtere sau Evul Mediu? ...................................................................... 509
Puneþi capãt jecmãnelii! ........................................................................... 512
Suntem stat sau gubernie ruseascã? ......................................................... 514
Din nou Istoria Moldovei? ....................................................................... 516
Din lumea comunistã ............................................................................... 518
Audiovizualul sau Vânzarea de neam ...................................................... 538
Când zeii vor sã ne pedepseascã, ei ne furã minþile ................................ 541
Cine tensioneazã ºi destabilizeazã situaþia social-politicã? ...................... 545
Toate drumurile duc la Mekka ................................................................ 548
O nouã trãdare, fiþi vigilenþi! .................................................................. 554
Impertinenþã ºi agresivitate ...................................................................... 556
Sã punem degetul pe ranã! ...................................................................... 560
Pãcat, am rãmas strãini ............................................................................ 564

– 571 –
 Com. 692
Firma editorial-poligraficã “Tipografia Centralã”,
MD-2068, Chiºinãu, str. Florilor, 1
tel. 43-03-60, 49-31-46
Ministerul Culturii al Republicii Moldova
Direcþia Edituri, Poligrafie ºi Aprovizionare cu Cãrþi

– 572 –
– 573 –