In diminetile de scoala, in minutele libere pe care le am inainte sa plec, imi place sa observ

peisajul de la fereastra camerei mele. Iarna poti vedea casele si pamantul acoperite de o plapuma
de nea, plina de amprente de la elevi si adulti grabiti. Primavara, totusi, poti observa ultimele
ramasite de zapada, care se topeste incet incet. Iarba si florile gingase patrund prin inchisoarea
alba si pot sa se bucura de soarele stralucitor din nou. Lucrul care nu se schimba, totusi, este
programul oamenilor, care trebuie sa ajunga la munca indiferent de anotimp. Primavara, oamenii merg
pe bicilete si pe jos pentru a se bucura de caldura placuta, care va deveni insuportabila vara. Iarna,
totusi, gerul forteaza oameniii sa se ascunda in caldura masinilor, protejati de frigul de afara. Acest
lucru, din pacate, contribuie la incalzirea globala, care va distruge toate aceste privelisti frumoase daca
nu facem ceva. Iarna, cerul cenusiu si posomorat plange des, umpland zilele de ploaie si ninsoare.
Primavara, cerul se insenineaza, lasand loc pentru soarele auriu si fermecator. Geamurile, care
primavara sunt clare si transparente, lasand oamenii sa priveasca natura orbitoare cu claritate. Iarna,
florile de gheata invadeaza ferestrele, transformandu-le in tablouri, dar enervand soferii care nu isi pot
dezgheta parbrizurile. Copacii, iarna albi si ofiliti, asemenea unui om batran, dar primavara renascuti,
verzi si tineri din nou, persista an de an, oricare ar fi conditiile. Pasarile canta si creeaza un sunet de
fundal perfect, care imi aduce aminte de zilele mai usoare, cand scoala nu ma seca atat de tare. Iarna,
acestea pleaca, lasand natura intr-o liniste de mormant.
In concluzie, ambele anotimpuri sunt frumoase si uluitoare in felul lor, fiecare cu avantajele si
dezavantajele lor
Caracterizare

Comisul Ionita este personajul principal din povestea “Iapa lui voda”, extrasa din “Hanul
Ancutei”, de Mihail Sadoveanu. Acesta este caracterizat direct si indirect de narator si de alte personaje.
Din caracterizarea directa, realizata de narator aflam ca acesta era inalt, carunt, cu fata uscata si
adanc brazdata. În jurul mustății lui și la coada ochilor mici, pielea era plina de riduri. Ochiul lui era aprig
și neguros, mustața tușinată il facea sa para că râde cu tristețe. Acesta detinea un cal de care era foarte
mandru, a carui piele ar fi costat foarte mult. Acest cal are si sange roial, tragandu-se din iapa lui voda.
(Era un om nalt, cărunt, cu fața uscată și adânc brăzdată. În jurul mustății tușinate și la coada ochilor
mititei, pielea era scrijelată în crețuri mărunte și nenumărate. Ochiul lui era aprig și neguros, obrazul cu
mustața tușinată părea că râde cu tristeță. Îl chema Ioniță comisul.)
Din caracterizarea indirecta, care reiese din actiunile acestuia aflam ca Ionita este mandru,
acesta laudandu-se constant cu calul sau.( Asemenea cal uscat și tare nu știe de nevoie, nici de trudă. La
mâncare se uită numai c-un ochi și nu se supără când îl lăs neadăpat. Și șaua parcă-i crescută dintr-însul.
Aista-i cal dintr-o viță aleasă.)Acestuia nu ii pasa de ce zic ceilalti oameni, insultand voievodul in public.
(Dacă nici Vodă nu i-a face dreptate, atunci să poftească Măria Sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!).
Comisul este si curajos, neluandusi cuvantul inapoi, chiar daca acest lucru ar putea sa il coste viata. (Dă,
Măria Ta, răspund eu râzând, cum să rămâie? Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum!). El isi
poate face prieteni usor, nefiindu-i frica sa povesteasca lucruri personale oamenilor necunoscuti, cum ar
fi boierul de la han. Acesta s-a plimbat peste tot prin lume, si este foarte intelept si respectat.
In concluzie, comisul Ionita este un om mandru si fudul, curajos si nepasator, care nu are destul
timp sa se ingrijoreze de alti oameni.
 Opera literara “Iapa lui voda” scrisa de Mihail Sadoveanu apartine genului epic, intrunind
particularitatile de forma si continut specifice acestuia. Definitie Genul epic cuprinde operele literare in
versuri si proza in care autorul isi exprima ideile, gandurile si sentimentele in mod indirect, prin
intermediul actiunii si al personajelor.
Doua trasaturi ale acestui gen literar sunt succesiunea logica a evenimentelor redate in
continutul textului de catre un narator si prezenta personajelor.
O prima trasatura este reprezentata de actiunea care se petrece in spatiu si timp, intr-o toamna,
la hanul ancutei
Povestea incepe cu mai multi drumeti, care petreceau la hanul ancutei intr-o zi de toamna. Mos
leonte il provoaca pe comisul ionita sa vorbeasca depre calul sau, de care era foarte mandru. Astfel,
comisul isi incepe povestea. Acum mult timp, can ionita era tanar, a facut un popas la acest han, unde a
intalnit un boier. Acestia au inceput sa vorbeasca, iar incet incet boierul afla problema comisului legata
de pamant. Acesta a hotarat ca ar trebui sa mearga la Voda sa ii faca dreptate. Comisul a inceput sa se
gandeasca la aceast sfat, iar apoi boierul il intreaba peionita ce s-ar intampla daca Voda nu i-ar da
dreptate si ar pierde bucata de pamant. Ionita ii spune ca in acest caz, Voda ar trebui sa-I pupe iapa nu
departe de coada. Astfel, comisul a plecat sa I se faca dreptate. Odata ce ajunge la curtea domneasca,
comisul cere sa vorbeasca cu Maria sa. Cand Voda a inceput sa vorbeasca cu el, ionita realizeaza ca omul
din fata lui nu este altcineva decat boierul de la han. Incurajat de acest lucru, decide sa ii arate actele.
Voievodul ii da dreptate, dar apoi il intreaba ce ar fi facut daca nu i-ar fi acordat bucata de pamant.
Comisul nu da inapoi, si ii spune acelasi lucru pe care I l-a spus li la han. Voda incepe sa rada si il trimite
pe comis inapoi acasa. Astfel isi incheie ionita povestea, atragandu-le tuturor atentia catre originile
nobile ale calului. Acesta mai cere un rand de vin si se apuca de istorisit inca o poveste.
O alta trasatura o reprezinta faptul ca apar personaje. Comisul Ionita este personajul principal
din povestea “Iapa lui voda”, extrasa din “Hanul Ancutei”, de Mihail Sadoveanu. Acesta este caracterizat
direct si indirect de narator si de alte personaje.
Din caracterizarea directa, realizata de narator si de celelalte personaje aflam ca acesta era inalt,
carunt, cu fata uscata si adanc brazdata. În jurul mustății lui și la coada ochilor mici, pielea era plina de
riduri. Ochiul lui era aprig și neguros, mustața tușinată il facea sa para că râde cu tristețe. Acesta detinea
un cal de care era foarte mandru, a carui piele ar fi costat foarte mult. Acest cal are si sange roial,
tragandu-se din iapa lui voda. (Era un om nalt, cărunt, cu fața uscată și adânc brăzdată. În jurul mustății
tușinate și la coada ochilor mititei, pielea era scrijelată în crețuri mărunte și nenumărate. Ochiul lui era
aprig și neguros, obrazul cu mustața tușinată părea că râde cu tristeță. Îl chema Ioniță comisul.)
Din caracterizarea indirecta, care reiese din actiunile acestuia aflam ca Ionita este mandru,
acesta laudandu-se constant cu calul sau.( Asemenea cal uscat și tare nu știe de nevoie, nici de trudă. La
mâncare se uită numai c-un ochi și nu se supără când îl lăs neadăpat. Și șaua parcă-i crescută dintr-însul.
Aista-i cal dintr-o viță aleasă.)Acestuia nu ii pasa de ce zic ceilalti oameni, insultand voievodul in public.
(Dacă nici Vodă nu i-a face dreptate, atunci să poftească Măria Sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!).
Comisul este si curajos, neluandusi cuvantul inapoi, chiar daca acest lucru ar putea sa il coste viata. (Dă,
Măria Ta, răspund eu râzând, cum să rămâie? Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum!). El isi
poate face prieteni usor, nefiindu-i frica sa povesteasca lucruri personale oamenilor necunoscuti, cum ar
fi boierul de la han.
In concluzie, comisul Ionita este un om mandru si fudul, curajos si nepasator, pentru ca nu are
destul timp sa se ingrijoreze de alti oameni.
Instantele narative sunt reprezentate de narator si marcile sale lexico-gramaticale cum ar fi
verbele si pronume la persoana III: era, vedea, luminau, avea, Dumnealui, el
Modurile de expunere sunt naratiunea si dialogul.
In concluzie se poate afirma ca opera Iapa lui voda de Mihail Sadoveanu intruneste toate notele
definitorii ale unui text epic in care autorul isi exprima intr-un mod indirect viziunea artistica despre
dorinta unui comis sa I se faca dreptate prin intermediul actiunii si al personajelor.

In opinia mea, sportul este foarte important pentru dezvoltarea armonioasa a tinerilor
In primul rand, sportul, si, in general, activitatea in aer liber este importanta pentru sanatatea fizica a
copilului. Un copil care nu petrece minim 30 de minute in aer liber zilnic poate suferi de probleme
majore, cum ar fi obezitatea. Din cauza aparitiei calculatoarelor si a telefoanelor, aceasta problema este
din ce in ce mai reala si mai comuna.
In al doilea rand, sporturile ajuta la sanatatea mentala a copilului. Iesitul afara este o metoda foarte
buna de a iti face prieteni si de a nu te simti singur si izolat de societate. Statul in casa poate duce la
depresie si anxietate, ambele probleme foarte greu de rezolvat si foarte grave.
In concluzie, sportul este o parte vitala a copilariei, iar fara ea indivizii pot ajunge sa aiba o maturitate
ingreunata.

Eu asociez fragmentul din “accidentul” de Mihail Sebastian cu “toporisca” de gary paulsen. In aceasta
carte este vorba despre un copil, brian robeson, care are parintii divortati, tata aflandu-se in canada, iar
mama aflandu-se in america. Aceasta distanta il forteaza sa mearga cu avionul de fiecare data cand vrea
sa viziteze celalalt parinte. Era un drum normal, din canada in sua, cand deodata pilotul incepe sa se
miste violent si sa faca spume la gura. Toate acestea erau semne de atac de cord. Brian ajunge sa faca
accident si sa se raneasca, la fel ca Paul din textul-suport. Diferenta este ca situatia lui Brian ii ameninta
viata, in timp ce Paul doar se juleste si raneste putin.

26 ianuarie 2022

Dragii mei bunici,

Asta