Numele și prenumele elevului........................................................... Data....................

LUCRARE SCRISĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

PE SEMESTRUL I
- clasa a VIII-a –

 Toate subiectele sunt obligatorii.

 Se acordă zece puncte din oficiu.
 Timpul de lucru efectiv este de două ore.

SUBIECTUL I (70 de
puncte)

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.
Textul 1
A sosit ziua tezei. Un singur subiect: „O amintire din viaţă”.
M-am frământat vreun sfert de oră până să încep. Ce amintire să scriu, că aveam atâtea şi
atâtea?!
Şi cum războiul de-abia se terminase, am socotit că n-ar fi tocmai nepotrivit să povestesc
„Întoarcerea tatii din războiu”.
Am scris două pagini impresionante şi pline de duioşie.
Eram mulţumit de felul cum făcusem teza, şi de un lucru eram sigur: că o scrisesem cât se poate
de corect ca punctuaţie şi ortografie.
Am aşteptat aducerea tezelor la Română cu aceeaşi nerăbdare cu care aşteptasem şi rezultatul
celorlalte teze.
În sfârşit, a venit şi ziua mult dorită! […]
Câţiva au luat „trei”, câţiva „cinci”, restul „şase” şi „şapte” şi unul singur, Constantinescu
Dumitru, care făcea compuneri foarte frumoase, „nouă”!
Ah, cum l-am fericit pe Constantinescu, când am auzit că a luat nouă! Ce bine de el...!
― Popescu-Băjenaru Grigore!
― Prezent!
― Zece!
Doamne sfinte!... Visez sau e o glumă?! Mă-ndrept spre catedră, împleticindu-mă, şi întind
mâna tremurătoare, ca să iau teza...
Camil Petrescu mi-o dă şi mă opreşte o clipă la catedră:
― Într-adins am lăsat teza ta la urmă, pentru că e cea mai bună din clasă. Du-te la loc şi citeşte-
o tare, ca s-o cunoască şi colegii tăi!
Îmi pare nespus de rău că n-am păstrat-o. În minte, însă, îi am reprezentarea grafică ciudat de
precis!
În drum spre bancă, mi se-ntind mâini prietenoase:
― Bravo, Băjenare!
Botez şi Ben privesc cu mândrie în jurul lor. În definitiv era un succes, în primul rând, al băncii
noastre.
Am citit-o foarte emoţionat şi, la unele pasagii, mi-au tremurat lacrimi pe gene. Doar în teza
mea era vorba de tata, care se-ntorsese rănit, în cârji, de pe front.
Din această fericită zi mi s-a stabilit faima, pe care m-am străduit să n-o dezmint niciodată în
cei opt ani şcoală, de a fi cel mai tare din clasă la Română.
Dar teza a avut şi alte urmări deosebit de însemnate pentru mine, din punct de vedere şcolăresc!
Ca să mă prezint cât mai bine la lecţii, bietul tata îmi făcea toate temele la română: rezumate,
compuneri, analize gramaticale...
A continuat să-mi ajute astfel şi după faimoasa teză, până într-o zi, când întâmplarea mi-a arătat
calea cea bună, pe care eu o cam întrezărisem, însă pe care, fie din lipsă de curaj, fie mai mult din
lene, nu îndrăznisem să merg.
Profesorul ne dăduse să facem o compunere cu subiectul „Primăvara”.
Iarna era pe sfârşite şi primăvara începuse să înflorească timid prin margini de pădure şi prin
curţile oamenilor.
Soarelui îi ardea de glumă cu copiii şi, cu toate că-i pişca uneori, îşi arăta dinţii surâzător,
dovadă că totul e numai o joacă!
N-aveam poftă să-mi văd de lecţii, cum n-aş fi avut chef să-mi toarne cineva o găleată cu apă
rece în cap. Am lăsat compunerea cu „primăvara”, ca de obicei, pe seama tatii, care, din fericire, nu
era acasă, ca să mă piseze să-mi fac lecţiile la celelalte materii.
Era 3, după prânz; spusese că se-ntoarce pe la 7 seara. Pân-atunci, a mea era lumea... Şi lumea
aceasta se mărginea la câteva străzi din jurul casei!
Dar iată că se face 8, şi tata nu mai vine!...
S-a întunecat de-a binelea, şi el tot n-a sosit! 9 noaptea! Doamne, dacă a păţit ceva?! Şi ce
întuneric este!... Doar câteva stele sclipesc în depărtări, fără să lumineze... Luna, nicăieri!
În minte-mi vine, fără să vreau, bucata de citire din cursul primar, în care un copil, al cărui tată
se rătăcise şi întârziase, se roagă de-o stea ca să-i lumineze calea. Steaua ascultă ruga copilului, şi tatăl
soseşte vesel acasă!
„Ei, dar astea-s poveşti bune pentru cursul primar!”, îmi spun eu, nu fără puţină mândrie că sunt
licean.
Mai tare mă roade însă gândul că nu mi-am făcut compunerea. Dacă tata nu vine, sau dacă vine
prea târziu?... Mâine trebuie s-o am, că se poate să m-asculte.
Îmi iau inima-n dinţi şi mă hotărăsc să-mi fac singur compunerea.
Am scris despre „Primăvară” ce m-am priceput şi cum am crezut eu că este mai bine şi mai
frumos.
Când am terminat de transcris pe curat, a sosit şi tata. Era 10!
― Ce faci, mă, de ce nu te-ai culcat?
― Am avut lecţii multe... şi ― aci îmi îngroşai glasul cu imputare ― după alte toate, ne-a mai
dat şi o compunere la Română!
― Păi, dă să ţi-o fac... Despre ce?
― Despre Primăvară, dar nu mai e nevoie să mi-o faci. Dac-am văzut că întârzii atâta, am
făcut-o eu singur!
― Foarte frumos din partea ta! spuse tata ironic şi convins că am făcut o compunere ca vai de
lume. Ia s-o citesc şi eu!
― Poftim! şi îi întind caietul cu sfială.
El începe să citească, îşi strânge buzele şi-şi ridică sprâncenele cu mirare.
― Din ce carte ai luat-o?
― Din nicio carte! Am făcut-o eu, din capul meu!
― Hai, hai, ştii că nu-mi place să minţi! Spune de unde ai copiat-o?
― De nicăieri, tată, zău aşa, dacă-ţi spun... Eu am făcut-o!
― Tu, singur?
― Eu, singur!
― Şi mamă-ta nu s-a amestecat deloc, deloc?
― Dacă-ţi spun c-am făcut-o eu! La urma-urmei, ce mare lucru e, de nu-ţi vine să crezi? Uiţi că
la teză am luat 10?
― Apăi, dac-ai făcut-o tu, bravo, flăcăule, mă bucur de două ori: întâi că eşti în stare să faci
compuneri bune, şi al doilea că am scăpat de corvoada de a ţi le mai face eu! Îmi închipui că eşti
convins că de aci încolo nu mă mai amestec în temele tale de Română!
― Hm, hm! tuşii eu, fără să-mi convină. Ca să-ţi spun drept, cred că nici pân-acum nu aveam
nevoie de ajutor!...
― Ce, a pierdut cineva recunoştinţa pe stradă, ca s-o găseşti tu?! Hai, treci la culcare!
― Sărut mâna!
― Noapte bună!
 Grigore Băjenaru, Cișmigiu&Comp
Textul 2

- Spune-mi, te rog, o întrebă apoi bunica; cum stai tu cu învățătura? Ai învățat să citești?
- Oh, nu, răspunse Heidi suspinând; și știu prea bine că eu nici nu sunt în stare să învăț...
- Dar de ce, fetițo?
- Pentru că e tare greu. Cititul nu se poate învăța, așa mi-a spus Peter; el încearcă mereu, dar
degeaba...
- Mă rog, răspunse bunica; s-ar putea ca Peter să nu fie în stare să învețe, dar tu, tu ești o fetiță
cuminte și trebuie să fii atentă la tot ce spune domnul preceptor. Numai așa ai să înveți...
- Niciodată, spuse Heidi, oftând.
- Ascultă, Heidi, o liniști bunica, până azr n-ai învățat să citești fiindcă l-ai crezut pe Peter, acum
însă te rog să mă crezi pe mine ai să vezi ce repede ai să înveți să citești poveștile astea minunate.
Numai în felul ăsta ai putea să afli ce s-a întânrplat cu păstorul și cu lurma lui. Nu crezi că am
dreptate, fetițo?
- Ba da, răspunse Heidi. Aș vrea să învăț să citesc...
- Foarte bine, copila mea; cu puțină voință o să meargă totul. Așa, și acum să luăm cărțile și să
mergem la Clara.[…]
La o săptămână după aceea, preceptorul ceru să fie primit de doamna Sesemann. Aceasta îl pofti
să ia loc și, după obișnuitele cuvinte de bun venit, îl întrebă:
- Ce s-a întâmplat?!? Sper că nu aveți vești proaste sau vreo plângere de făcut??
- Dimpotrivă, răspunse bucuros preceptorul; s-a petrecut un lucru la care nu mă mai așteptam și,
dacă ținem seama de ce a fost înainte, aș putea spune că e... un adevărat miracol.
- Nu cumva Heidi a învățat să citească? spuse bătrâna într-o doară.
- Întocmai, distinsă doamnă. Întocmai! izbucni preceptorul cu însuflețire. Văzând că nu-i în stare
să țină minte semnele, m-am gândit s-o învăț alfabetul cu mijloacele cele mai simple și iată că,
într-un timp foarte scurt, aș putea spune peste noapte, acest copil a învățat să citească cum n-a izbutit
niciodată să citească un începător. Dar partea cea mai interesantă este că dumneavoastră v-ați dat
seama numaidecât de acest lucru care, cinstit vorbind, părea cu neputință de înfăptuit.
- În viață se petrec multe lucruri nemaipomenite, spuse zâmbind doamna Sesemann. De pildă,
acum, ne putem bucura de două întâmplări fericite: dorința de învățătură, care la rândul ei a dus la o
nouă și mai bună metodă de predare. Și una și cealaltă sunt la fel de lăudabile, iar nouă nu ne rămâne
decât să ne bucurăm de aceste progrese și să ni le dorim în continuare.
Îl însoți apoi pe preceptor în sala de studii, pentru a se încredința personal de adevărul acestei
vești îmbucurătoare. Heidi stătea alături de Clara și, pe măsură ce pătrundea în miezul povestirii, citea
cu tot mai multă înflăcărare...
Când se așezară la masa de seară, Heidi zări în fața ei cartea care-i plăcuse atât de mult, cu o
copertă nespus de frumos ilustrată. Îi aruncă bunicii o privire întrebătoare și aceasta se grăbi să-i
spună, clătinând din cap:
- Da, fetițo, e a ta.
- De tot? întrebă Heidi, roșie în obraji de bucurie. Și-o să pot s-o iau cu mine când o să plec?
- Da, încuviință bunica, iar de mâine începem s-o citim amândouă.
- Tu însă n-ai să pleci, nu-i așa? se amestecă în vorbă Clara. După plecarea bunicii, rămâi cu
mine și ai să vezi ce bine are să fie.
Până la culcare, cele două fetițe nu se mai săturară răsfoind cartea și admirând fiecare poză în
parte.
Seară de seară, după cină, bunica o ruga pe Heidi să-i citească o poveste. Fetița nu mai putea de
fericire. Citea repede și cu multă ușurință povești de o neasemuită frumusețe, pe care acum le
înțelegea și mai bine, căci, în acest timp, bunica avea grijă să-i dea mereu tot felul de lămuriri...
Heidi se uita întotdeauna cu încântare la poza ciobănașului care, sprijinit în toiagul lui, păzea
bucuros turma de oi și capre a tatălui său. În altă poză, însă, el apărea slab și zdrențăros. Părăsise casa
părintească, plecase într-o țară străină și acum păzea o turmă de porci, cu care împărțea o hrană
îngrozitoare. În poza asta, cerul era mai puțin luminos, iar pajiștea era cenușie și acoperită de brumă.
Urma apoi a treia poză, în care bătrânul tată alerga cu brațele deschise în întâmpinarea fiului său,
fericit că poate să-l ierte. Dintre toate poveștile, pe asta o îndrăgise Heidi cel mai mult. O citea
adeseori, ascultând întotdeauna, cu încântare, explicațiile pe care i le dădea bunica. Mai erau multe
povestiri frumoase în această carte și Heidi le citea pe toate cu interes și cu nesaț; zilele treceau și ele
cu repeziciune și iată că sosi și clipa când bunica începu să vorbească de apropiata sa plecare.
Johanna Spyri, Heidi, fetița munților
A.
1. Notează prenumele a doi colegi de clasă ai băiatului, identificate în textul 1. 2
puncte
______________________________________________________
______________________________________________________
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Ora la care se întoarce tatăl lui Grigore este:
a) 7.
b) 8.
c) 9.
d) 10.
Răspunsul corect: . 2 puncte
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
În fragmentul extras din romanul „Heidi, fetița munților” de Johanna Spyri se evidențiază:
a) bucuria de a admira poze.
b) severitatea profesorului.
c) dorința de învățătură.
d) respectul față de adulți.

Răspunsul corect: . 2
puncte
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Grigore a scris, în teză, o compunere despre:
a) primăvară.
b) întoarcerea tatălui său din război.
c) un copil, al cărui tată se rătăcise şi întârziase.
d) ajutorul pe care i-l oferă tatăl lui la teme.

Răspunsul corect: . 2
puncte
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,
bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte

Enunțul Corect Incorect

Numele profesorului de limba română este Constantinescu Dumitru.
Din ziua când a primit nota zece în teză la română, Grigore a devenit cel
mai bun din clasă.
Tatăl îl ajută pe Grigore să-și redacteze compunerea despre „primăvară”.
Preceptorul este uimit că Heidi a învățat să citească extrem de bine, într-
un timp foarte scurt.
În timp ce Clara dormea, Heidi nu se mai satură răsfoind cartea și
 admirând fiecare poză în parte.
Heidi înțelegea mai bine poveștile, deoarece bunica îi dădea explicații.

6. Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului Heidi, identificată în

fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență: 6
puncte
„Seară de seară, după cină, bunica o ruga pe Heidi să-i citească o poveste. Fetița nu mai putea
de fericire. Citea repede și cu multă ușurință povești de o neasemuită frumusețe, pe care acum le
înțelegea și mai bine, căci, în acest timp, bunica avea grijă să-i dea mereu tot felul de lămuriri...”
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
7. Prezintă, în cel puțin 30-70 de cuvinte, o temă comună celor două texte date, valorificând câte un
element de conținut. 6
puncte
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
8. Crezi că este important să ai pe cineva lângă tine care să te îndrume atunci când înveți?
Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 2. 6 puncte
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
9. Asociază romanul „Heidi, fetița munților” de Johanna Spyri, cu un alt text literar studiat sau citit
ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin referire
la câte o secvență relevantă din fiecare text. 6
puncte
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
B.
1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.
În secvenţa „Ca să mă prezint cât mai bine la lecţii, bietul tata îmi făcea toate temele la
română…” conțin diftong:
a) trei cuvinte.
b) patru cuvinte.
c) cinci cuvinte.
d) șase cuvinte.

Răspunsul corect: . 2
puncte
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.
Seria care conține doar cuvinte derivate este
a) „ortografie”, „bucuros”.
b) „mândrie”, „frumusețe”.
c) „niciodată”, „încuviință”.
d) „cineva”, „întrebătoare”.

Răspunsul corect: . 2
puncte

3. Alcătuiește câte un enunț cu omonimele cuvintelor subliniate din enunțul: „― Într-adins am lăsat
teza ta la urmă, pentru că e cea mai bună din clasă.” 2
puncte
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

Sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în enunțul: „Din această fericită zi mi s-a stabilit
faima, pe care m-am străduit să n-o dezmint niciodată în cei opt ani şcoală” sunt
a) renumele, nicicând.
b) aprecierea, întotdeauna.
c) vestea, uneori.
d) opinia, vreodată.

Răspunsul corect: . 2 puncte

5. Precizează gradele de comparație ale adjectivelor propriu-zise din enunțul următor: „…m-am
gândit s-o învăț alfabetul cu mijloacele cele mai simple și iată că, într-un timp foarte scurt, aș putea
spune peste noapte, acest copil a învățat să citească cum n-a izbutit niciodată să citească un
începător.”
6 puncte
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
6. Alcătuiește o propoziție imperativă, în care substantivul cu funcție sintactică de subiect din
enunțul „Până la culcare, cele două fetițe nu se mai săturară răsfoind cartea și admirând fiecare poză
în parte.” să fie complement direct.
6 puncte
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
7. Menționează modalitățile prin care se realizează coordonarea în următoarea frază: „Părăsise casa
părintească, plecase într-o țară străină și acum păzea o turmă de porci…”. 6
puncte
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
8. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând mesajul colegului de bancă, cu
forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze.
6 puncte

În _______________ (adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere) nou an

școlar, __________________ (a pune, indicativ, viitor standard, persoana a II-a, singular) o nouă
cărămidă către evoluția _______________ (adjectiv pronominal posesiv, persoana a II-a,
singular), așa că asigură-te că vei face totul cu simț de răspundere. Acumulează cât mai multă
informație, _______________ (a-și face, imperativ, singular) amintiri alături de
_______________ (coleg) tăi și bucură-te de tot _______________ (pronume relativ, formă
compusă) te înconjoară!
SUBIECTUL AL II-LEA (20 de
puncte)
Scrie un text narativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare petrecută la
școală și în care să inserezi o secvență descriptivă și una dialogată.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

• conținutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1
punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudine gramaticală – 1 punct; claritatea
exprimării ideilor – 1 punct; respectarea normelor de ortografie – 1 punct; respectarea normelor de
punctuație – 1 punct; lizibilitate – 1 punct).

Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de
cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
____
_____________________________________________________
_____________________________________________________
__
_____________________________________________________
_____________________________________________________
__
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
______
_____________________________________________________
_____________________________________________________
__
_____________________________________________________
_____________________________________________________
__
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_______
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_______