Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Otium
Ille mi par esse deo videtur, Acela mie ca un zeu îmi pare,
Ille, si fas est, superare deos, Ba mai presus, de pot s-o spun, acela
qui sedens adversus identidem te Ce-n faţa ta şezând, ades te soarbe
spectat et audit Din ochi, te-aude
dulce ridentem, misero quod omnis Cum dulce râzi. Atunci a mea simţire
eripit sensus mihi; nam simul te, Se-ntunecă, vai mie! Căci pe tine
Lesbia, aspexi, nihil est super mi Lesbia, cum te zăresc, cum nu pot,
vocis in ore. […] O vorbă scoate. [...]
lingua sed torpet, tenuis sub artus Ci limba mi se leagă şi prin vine
flamma demanat, sonitu suopte Un foc ascuns încet mi se strecoară,
tintinant aures, gemina teguntur Îmi ţiuie urechile şi neguri
lumina nocte. Mi-acoper-ochii.
Otium, Catulle, tibi molestum est. Catul, te va pierde trândăveala!
Otium exultas nimiumque gestis. În ea tu zburzi, te bucuri peste fire:
Otium et reges prius et beatas Ea a răpus cetăţi înfloritoare / Şi regi
odată!
3. Catullus prezintă evoluția sentimentelor de la frenezia iubiri până la pierderea ei, versurile alcătuind „romanul de dragoste
Catullian”.
Extrageti versuri care ilustreaza : iubirea împărtășită, îndoiala, iubirea pierdută, Odium.