Ebook Cum Iti Gestionezi Emotiile

Spirit, Pathos şi Curaj
Cuprins
Introducere .............................................................................................................................................. 3
Emoții de criză ......................................................................................................................................... 4
Ce sunt emoțiile? ................................................................................................................................. 4
Ce emoții se manifestă în criză? .......................................................................................................... 4
Emoții înmănuncheate ........................................................................................................................ 5
Confuzia și îndoiala .............................................................................................................................. 6
Tipare emoționale social acceptate .................................................................................................... 6
Ce este de fapt frica? ............................................................................................................................... 8
Cu pantalonii uzi ...................................................................................................................................... 9
Frica de eșec ...................................................................................................................................... 10
Frica de respingere ............................................................................................................................ 11
Frica de necunoscut........................................................................................................................... 13
10 practici pentru controlul emoțional ................................................................................................. 17
Practica 1: Tehnici Imaginative.......................................................................................................... 17
Practica 2: Atenția la respirație ......................................................................................................... 18
Practica 3: Atenția la emoții .............................................................................................................. 18
Practica 4: Atenția la reguli ............................................................................................................... 19
Practica 5: Declanșatorii externi........................................................................................................ 20
Practica 6: Monitorizarea emoțiilor .................................................................................................. 20
Practica 7: Tehnica Jurnalului ............................................................................................................ 21
Practica 8: Schimbarea tiparului de comportament ......................................................................... 22
Practica 9: Disiparea furiei................................................................................................................. 23
Practica 10: Oprește-te! .................................................................................................................... 23
Focalizarea pe emoțiile DORITE ............................................................................................................ 25
Optimismul şi Inducerea Calmului .................................................................................................... 26
Râsul, Bunăvoința şi Recunoștința .................................................................................................... 27
Ce înseamnă „să fii împreună” în criză? ................................................................................................ 29
Zoia – Emoţii de criză............................................................................................................................. 30
Puterea poveștilor şi inteligenţa emoţională ........................................................................................ 32
Îndemnuri de final: ................................................................................................................................ 34
www.bootcamp.ro 2
Introducere
Despre emoţii, control emoţional, gestionarea emoţiilor vorbea cu elocvență marele

investitor Warren Buffett:
“Cine nu îşi poate controla emoţiile, nu îşi poate controla banii”.
Parafrazând: „Cine nu îşi poate controla emoţiile, nu îşi poate controla viaţa”.
Acest lucru este cu atât mai valabil într-o perioadă de criză, când emoțiile noastre par să
scape de sub control.
Când spunem „control” nu ne referim la noţiunea rigidă de a pune toată viaţa unui om în
nişte cutiuţe, ci la ideea de a lucra cu emoţiile noastre în manieră conştientă.
În acest moment când oamenii sunt constrânși să stea mai mult în casă, și se străduiesc
să înțeleagă cum funcţionează aceste tehnologii on-line moderne, controlul emoțional
este esențial.
Sunt necesare practici simple care sunt repetate zilnic şi pot să devină obiceiuri.
Au marele avantaj că ne duc către un loc în care să ne gestionăm mai bine viaţa dincolo
de criză.
Acum suntem într-un fel de iarnă metaforică pentru că stăm închişi în casă şi nu prea
putem să ieşim afară, dar o să vină o primăvară metaforică, în care o să vrem să ne
exprimăm emoţiile şi ar fi bine să dezvoltăm unelte pentru aşa ceva.
Criza se va termina… dar ceea ce facem în timpul ei ne va defini.
În paginile următoare vei găsi idei clare despre ce anume poți face cu emoțiile tale în
timpul crizei, astfel încât să devii un om mai bun și un lider mai bun pentru lumea nouă
în care ne vom regăsi.
www.bootcamp.ro 3
Emoții de criză
Ce sunt emoțiile?
Z: Din practică, am ajuns la o concluzie: pentru mine emoțiile sunt prilejuri
extraordinare să ne cunoaştem pe noi. Astfel că nu le-aş mai zice în niciun fel: nici bune,
nici rele, nici emoţii pozitive, nici emoţii negative. Avem emoţii şi asta ne dă prilejul să
ne cunoaştem pe noi mai bine și cum să le folosim, să le punem în folosul nostru.
A: Deci dacă ar fi să încercăm o definiţie de lucru, ar fi:
„emoţiile sunt instrumente prin care ne cunoaştem mai bine”.
Oamenii sunt în acest moment într-un context inedit, nou, pentru unii mai inconfortabil,
pentru unii mai confortabil pentru că a existat de mulţi ani lucrul de acasă şi unii sunt
practic puşi în situaţia să facă ce au mai făcut, dar marea majoritate a oamenilor, nu sunt
scoşi din zona de confort.
Dacă ar fi să catalogăm nişte emoţii, cum am putea să facem o mică listă şi să spunem:
hai să vedem care sunt emoţiile care apar cel mai frecvent într-o situaţie de criză
Ce emoții se manifestă în criză?

Z: Dacă ar fi să mă gândesc scurt la toate emoţiile care apar în criză, aş începe cu frica şi
îngrijorarea până la panică. Dar ce întâlnim mult acum, în această situaţie necunoscută,
este stresul, agitaţia. Pot de asemenea să apară stări de slăbiciune, dar şi de furie, de
frustrare, de nelinişte.
Apare şi un fel de obsesie de sine, pentru că ne gândim foarte mult la noi înşine şi ne
îngrijorăm pentru noi înşine, dar este şi foarte mult haos, uneori nerăbdare şi
bineînţeles că pot să apară foarte mult conflictele, atât în interior cât şi în exterior, cu
ceilalţi.
A: În plus, din observaţiile noastre din bootcampul de People Mastery, relațiile în

vremea izolării sociale pot să genereze furie pe de o parte, o emoţie tipică încălcării
teritoriului, şi apatie pe de altă parte, o emoţie tipică celor care au obosit să tot lupte cu
partenerul și ajung să spună “bine, fie cum vrei tu”. Asta vine din apatie, care este de
fapt o emoție vecină cu tristeţea.
www.bootcamp.ro 4
Z: Să vorbim și despre bucurie. De exemplu, când faci descoperiri noi despre tine. Când
descoperi ceva ce nu știai că poți să faci sau despre ceilalți. Îţi dau un exemplu: când am
ieşit la Mega într-o zi, doar ce am ieşit şi în curtea blocului era un bărbat pe care nu îl
văd de obicei în curtea blocului.
În grădina de lângă bloc de regulă iese o femeie şi îngrijește florile. Am fost foarte
curioasă şi pe măsură ce mă apropiam eram din ce în ce mai curioasă ce caută domnul
acela în curte, mai ales în perioada aceasta de stat în casă.
Am fost foarte surprinsă să văd că planta un pom. Asta instant m-a umplut de bucurie.
Surpriză, dar şi bucurie.
Acum din situaţii neobişnuite, pot să apară emoţii de bucurie, de fericire, de entuziasm
chiar, adică nu cred că lipsesc emoţiile acestea acum.
A: Una din cauzele bucuriei este creativitatea. În aceste zile creez un proiect nou: un
grup coaching de 7 luni de zile intitulat MAGIC – mentors, authors, guides, inner circle.
Deși ideea inițiala era să ne întâlnim fizic, în condițiile acestea, am conceput proiectul
mutând totul în online.
Pe măsură ce făceam aceste schimbări, am descoperit cât de adecvat este pentru oameni
chiar acum să se reinventeze, să devină autori, să creeze comunităţi, să înveţe să lucreze
în mediul digital, să înveţe să ia feedback, să se poziţioneze ca brand personal şi ca lideri.
Creând acest proiect am simţit un entuziasm crescător pe tot parcursul lui şi am mai
descoperit ceva interesant.
Când eşti într-o astfel de stare, concentrat la un proiect nou care te încarcă şi te încearcă
şi te entuziasmează, e foarte dificil să simţi frică în momentul acela.
Pur şi simplu sistemul tău nervos este inundat cu alt tip de stare şi abia când ieşi din
lucrul la proiect îţi mai poţi muta atenţia la ce este la TV sau ce se întâmplă cu criza,
ş.a.m.d.
Emoții înmănuncheate
În plus, există emoţii care se înmănunchează şi ne adâncesc în criză, ne fac să fim şi mai
sensibili la criză.
Sunt câteva emoţii în care, dacă locuim acasă prea mult în această perioadă, există riscul
să nu mai putem ieşi sau există riscul să cădem în emoţii şi mai dificile sau nocive pentru
sistemul imunitar.
www.bootcamp.ro 5
Confuzia și îndoiala
Există foarte multă confuzie acum fie și numai dacă ne gândim la câte informaţii vin pe
toate canalele şi este aproape imposibil să nu ajungem în confuzie.
Bineînţeles că această confuzie este soră cu îndoiala. Fie ne îndoim de noi, că nu o să

facem faţă la toată criza asta, ne îndoim dacă o să ieșim cu bine, ne îndoim de ceea ce o
să facem după această criză.
Dar ne îndoim, în acelaşi timp, şi în legătură cu ceilalţi, fie că sunt cei din familia noastră,
oamenii din echipa noastră, ce se întâmplă cu sistemul medical, cum se descurcă
guvernanţii ş.a.m.d.
Pe fondul acesta de confuzie și îndoială, în momentul în care apar și alte emoții de toată
ziua și nu vreau să fiu văzută că simt și cum exprim aceste emoții, foarte ușor voi ridica o
barieră în fața celui care este lângă mine.
Nu îl voi lăsa să mă vadă așa cum sunt când am emoții puternice. Asta duce la un fel de
distanţare sau respingere, care nu este uşor înțeleasă de către ceilalţi și imediat apar
conflictele.
Tipare emoționale social acceptate
A: Viața emoțională este complicată de faptul că nu toate emoțiile pe care le exprimăm

sunt cele autentice. Prin educație putem ajunge să exprimăm doar anumite emoții pe
care le considerăm adecvate, iar în situații de criză, cele mai profunde să iasă la
suprafață din cauza stresului.
Acest fenomen va pune o presiune suplimentară pe oamenii cu care petrecem

majoritatea timpului.
O să dau un exemplu simplu (e o generalizare): Băieţii sunt, statistic vorbind, educaţi că

e mai ok să manifeşti furie sau frustrare şi să o manifeşti dând cu pumnul în masă sau
bătându-te cu alţi băieţi, dar nu e ok să plângi „ca o fată”, adică să manifeşti supărare,
tristeţe, apatie ş.a.m.d.
Pe de altă parte fetiţele sunt educate că agresivitatea nu e chiar ok şi când bat din picior
sau trântesc o farfurie pe jos sau trag de perdea sau mai ştiu eu ce, sunt trimise la ele în
cameră şi li se spune „să vii înapoi când te-ai liniştit”.
Alţi copii nu sunt lăsaţi să plângă, „du-te la tine în cameră şi revii când nu mai plângi”
adică sunt blocate nişte comportamente.
www.bootcamp.ro 6
Poate că în educaţie la bunici/străbunici, au avut sens acele blocări de comportament,

dar nu mai au sens astăzi, pentru că istoria s-a schimbat, societatea s-a schimbat, dar
ideea este că învăţăm să blocăm nişte comportamente şi ajungem la aceste 2 tipare
comportamentale generice: bărbatul care se manifestă cu furie, îi sare ţandăra, dă cu
pumnul în masă, dar de fapt în interior îi este frică sau simte tristeţe, este întristat că a
pierdut ceva, o oportunitate la job sau o relaţie în care şi-ar fi dorit să fie ş.a.m.d.
Pe de altă parte, femeile ajung să îşi închidă furia în ele şi fac pe supăratele, dau ochii
peste cap şi nu mai vor să stea de vorbă şi se retrag într-un colţ ca să vină el să îşi ceară
iertare.
Acestea sunt 2 tipare, nu spun că sunt la toată lumea, spun însă că sunt relevante
statistic din cauza educaţiei din trecut şi atunci când tu îţi pui întrebarea ce simt acum la
modul real, frică, furie sau tristeţe, de fapt ceea ce faci e să te duci mai adânc, în spatele
comportamentului tău, şi să recunoşti în primul rând tu faţă de tine, care este emoția
reală.
Chiar dacă eu acum bat cu pumnul în masă şi fac pe cocoşul şi sunt foarte nervos şi mă
dau mare, mie de fapt în interior îmi e frică sau de fapt am o frustrare pentru că am
pierdut ceva şi nu mai am puterea să recuperez şi ăsta e modul meu de manifestare că
aşa l-am învăţat de când eram mic, că e mai ok să fiu furios şi să bat cu pumnul în masa,
decât să îmi exprim autentic tristeţea.
Îţi faci un soi de autoterapie practic în felul acesta, pornind de la conştientizare.
De regulă, emoția cea mai adâncă este frica.
www.bootcamp.ro 7
Ce este de fapt frica?
Z: Daca stăm mult în casă împreună cu cineva, poate apărea o emoţie care ar putea să ne
dea foarte mult de furcă.
Dacă nu suntem atenţi la ea se poate transforma într-o criză.
Este frica de intimitate! În mod obișnuit, când ne gândim la intimitate, ne gândim la ceva
foarte plăcut, dar există o anumită teamă de a fi văzuţi exact aşa cum suntem şi, mai ales,
de a ne fi văzute emoţiile noastre. Dacă stai toată ziua în casă cu cineva, fie că este
partenerul, fie că este copilul sau părintele, nu ai cale de scăpare.
Dacă nu te mai duci un pic afară să îţi plimbi emoţiile în natură sau să faci alte activități
ca sa le pui in mișcare, dacă stai acolo împreună tot timpul, apare frica asta de a fi văzut
cu toate emoţiile tale. De regulă nu suntem conştienți de această emoție.
A: Cred că merita să aprofundăm subiectul fricii pentru că această emoție este foarte
prezentă în perioada de criză.
Am scris un capitol pe aceasta tema în cartea Decizii radicale.
Explicația fricii începe prin punerea ei în relație cu curajul. Iată descrierea care conține
și explicații privind cele 3 tipuri de frici care blochează succesul individului:
www.bootcamp.ro 8
Cu pantalonii uzi
(fragment din cartea Decizii Radicale)
Curajul presupune să îți depășești fricile! Adică să treci prin ele.
Cu toate astea, concepția populară despre curaj este aceea că el înseamnă absența fricii.
Nimic mai fals. Un om curajos simte frică, însă alege să o depășească.
Cea mai plastică ilustrație a acestei realități sună așa:
Frica: ai ceva periculos de făcut și înainte să faci îți uzi pantalonii...
Curajul: faci acel lucru cu pantalonii uzi!
Această descriere inspirată conține o lecție importantă: Curajul urmează adesea fricii și
este sănătos să fie așa, întrucât frica e acolo cu scop de prevenție. Îndată ce mesajul dat
de frică a fost procesat, ea poate fi depășită cu curaj.
Dacă pornești cu frică, nu este o problemă. Dacă menții frica și o „cari cu tine” pe drumul
către țintă, orice obstacol ce va apărea în fața ta va reactiva respectiva frică. Asta te va
duce în pragul pierderii speranței că o poți atinge. Așa apare deznădejdea și asta omoară
curajul.
Opusul curajului nu e frica, ci deznădejdea!
Frica este însă motivul principal pentru care oamenii formulează scuze ca să nu
acționeze cu curaj, dar nu este opusul curajului. Este mai curând un obstacol pe care îl
depășești cu curaj.
Altfel spus, frica te împiedică să pornești. Deznădejdea te împiedică să continui cu curaj.
Principalele frici care te pot împiedica să pornești sunt următoarele:
1. frica de eșec (greșeală)

2. frica de respingere
3. frica de necunoscut (inclusiv de succes)
Le voi descrie pe rând, împreună cu idei de manifestare a curajului cu care le poți depăși.
Primele două dintre ele necesită mai ales curaj stoic. Cea de-a treia necesită mai mult
curaj eroic.
www.bootcamp.ro 9
Frica de eșec
Cea mai des întâlnită dintre ele este frica de eșec, adică frica de a nu obține ceea ce ți-ai
propus. Această frică provine din educația școlară, socială și chiar religioasă, adică din
percepția învățată că ar trebui să ai succes de fiecare dată când îți vine o idee... De
exemplu, ideea de păcat, așa cum este ea înțeleasă de majoritatea oamenilor este
incompletă. Etimologic, noțiunea de păcat înseamnă „necopt” sau „și-a greșit ținta”. Asta
ar trebui să ne ducă la gândul că atunci când am păcătuit/greșit este momentul să
AJUSTĂM acțiunea pentru a „lovi ținta” sau să „așteptăm să se coacă”...
Cum este interpretată însă de regulă noțiunea?
„Am greșit! În consecință nu mai fac! Nu mai acționez, ca să nu mai greșesc...”. E ca un fel
de alergie la eșec...
Deși sună ridicol de simplu, surprinzător de mulți oameni au nevoie să li se

reamintească această idee ca să o conștientizeze mai bine:
Eșecul este feedback!
Dacă simți că frica de eșec te ține în loc, propunerea mea este să îți schimbi paradigma
despre eșec în primul rând. Eșecul are cel puțin trei avantaje pe care succesul nu le are:
1. Din eșec înveți mai mult (știi asta din experiența proprie)
2. Eșecul îți temperează orgoliul. Când constați că greșești nu mai ai tendința să pretinzi
că ești ... perfect.
3. Eșecul din care înveți ceva îți crește foarte mult stima de sine. Când depășești un eșec,
transformi de fapt un insucces în progres.
Dincolo de faptul că înțelegi intelectual beneficiile eșecului, este important să diminuezi

frica pregătindu-te!
Este perfect în regulă să te întrebi: „oare ce ar putea să meargă prost?” atâta timp cât
folosești răspunsul ca să te pregătești pentru evitarea acelui pericol.
Imediat ce ai răspuns la această întrebare, adună informațiile de care ai nevoie și învață

abilitățile de care ai nevoie pentru situația riscantă.
Este suficient să întrebi un om cu experiență pasionat de munte (hiking, escaladă) cum

se pregătește. Îți va da indicii clare despre cât de importantă este pregătirea și prevenția.
Probabil acesta este și motivul pentru care motto-ul asociației cercetașilor (scouts) este:
Fii pregătit!
www.bootcamp.ro 10
În concluzie, înainte să pornești informează-te și instruiește-te cu cele necesare. Asta își

va diminua frica de eșec!
Ce ar mai fi de spus?
Îmbrățișează eșecul ... în el se află cele mai valoroase lecții!
Eșecul este bun și îți este de folos. Nu fugi de el. Invită-l în viața ta pentru că de fapt este
imposibil să eșuezi. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla atunci când îți asumi
conștient riscul de a eșua este să înveți, iar învățarea este un beneficiu în sine. Dacă ți-ai
greșit ținta, înveți din asta cum să faci mai bine data viitoare și reiei procesul.
Frica de respingere
Frica de respingere este „verișoară” cu frica de eșec, în sensul că ea reprezintă un fel de
eșec social.
Cel mai evident loc în care mă întâlnesc cu această frică este în cazul prezentărilor cu
public. La începutul carierei mele am experimentat-o personal în mod acut, iar acum o
văd și o simt la discipolii mei în cadrul cursului de formare a speakerilor pe care îl fac
(Speaker Masterclass)
Cea mai bună tehnică pentru a scăpa de această frică este desenzitivizarea treptată...
adică pe românește: fă ce te sperie pornind de la pași foarte mărunți, până când ajungi să
nu mai ai deloc această frică.
De exemplu, o astfel de tehnică poate fi aplicată pentru frica de a vorbi în public (care
este în esență frică de respingere). Iată cum descriu această tehnică în cartea
„Îmblânzitorul de fluturi”, pe care am scris-o special pentru a-i ajuta pe cei care au
anxietate când țin prezentări:
Cel mai simplu și onest răspuns pe care îl pot da unui participant la cursuri, atunci când
mă întreabă cum să scape de frica de a vorbi în public este... să vorbească în public mai
des... E ca la sport. Ai nevoie de „meciuri în picioare” ca să poți fi performant.
Din păcate, acest gen de răspuns nu e foarte motivațional, așa că primii oameni care mi-
au pus această întrebare nu au apreciat răspunsul meu.
De unde știu?
Pentru că am văzut, din mimica feței lor, că răspunsul nu era de natură să îi motiveze...
Așa că am schimbat strategia... Am învățat să „îndulcesc pilula” și să vin cu explicații
suplimentare, mai ușor de acceptat. Ceea ce spun acum, imediat după introducerea cu ...
”meciuri în picioare”, sună cam așa:
www.bootcamp.ro 11
„Știu că ideea să vorbești mult și des în public poate suna demotivant, dar ceea ce nu ţi-am
spus, încă, te poate motiva... E vorba de numărul de „meciuri” și de numărul de persoane în
fața cărora vorbeşti.
Formula e simplă și aproape infailibilă: începe cu minim 3 persoane în fața cărora să

vorbeşti și măreşte numărul de oameni treptat, de fiecare dată când repeţi un speech. Când
aplici această metodă, repetă speech-ul de minim 6 ori.”
Am descoperit această tehnică accidental și o numesc DELTA pentru că, în urma aplicării
ei, persoana nu mai este atât de sensibilă emoțional și progresul în ceea ce privește
desensibilizarea este foarte natural și firesc (abia perceptibil).
În plus, pe termen lung, beneficiile tehnicii se acumulează și îți conferă multă forță
pentru stăpânirea emoțiilor.
Să explic: Delta înseamnă „mic“ sau crescător (a se citi „subtil“). De aceea, când faci
trecerea de la vorbitul între prieteni, la vorbitul în public te poți folosi de o creștere
gradată (subtilă) a numărului de persoane, până când vorbitul cu prietenii devine în
mod firesc vorbit în public.
Secretul acestei tehnici constă în creșterea presiunii atât de gradat încât frica nu
mai apare.
Fie vorba între noi, așa am învățat eu să vorbesc în public, organizând tabere la munte în
care mi-am invitat mai întâi prietenii (la prima tabără organizată au participat doar 6
dintre apropiații mei).
Apoi, treptat, am început să organizez tabere cu prietenii prietenilor mei... iar acum
organizez astfel de programe cu zeci sau sute de persoane indiferent dacă m-au mai
văzut vreodată pe scenă sau nu.
***
După cum probabil intuiești, frica de respingere poate fi înlăturată cu aceeași tehnică în
multe alte contexte.
Psihologul Albert Ellis, pionierul terapiei cognitiv-comportamentale, a avut în tinerețe o

frică profundă în ce privește abordarea femeilor.
Și-a depășit-o dându-și singur sarcina să meargă la Grădina Botanică din Bronx și să facă
cunoștință cu 100 de femei. Din respectivele interacțiuni nu a rezultat nici un fel de
relație de durată, dar a rezultat ceva mai valoros. Ellis și-a depășit frica.
În cazul în care suspectezi că suferi de frica de respingere, îți sugerez să o verifici

folosind o metodă similară cu cele descrise mai sus, dar adaptată situației tale specifice.
www.bootcamp.ro 12
Frica de necunoscut
Această frică este probabil cea mai perversă dintre cele 3 pentru că nu are nici o bază
reală (date sau experiențe din trecut). Este deci rodul imaginației. Îți propun așadar, să o
abordăm din două dimensiuni ale imaginației:
1. Ce ai putea să regreți dacă nu pășești în necunoscut?

2. Ce-ai putea să câștigi dacă pășești în necunoscut?
Dacă îi dai curs, frica de necunoscut nu te lasă să crești la nivelul potențialului tău. La
bătrânețe ea lasă loc regretului și nemulțumirii că nu ai realizat tot ce ai fi putut realiza.
Te trezești astfel în stări emoționale depresive în care îți petreci ultimii ani din viață...
Thomas Gilovich, de la Universitatea Cornell, a studiat psihologia regretului vreme de

mai bine de un deceniu. În studiile sale el le cerea subiecților să se gândească la cel mai
mare regret din toată viața lor, după care să îl descrie.
Printre cele mai des întâlnite regrete se numără:
• nu am învățat suficient
• nu am profitat de o oportunitate
• nu am petrecut destul timp cu familia
Marshall Goldsmith (autoritate mondială în leadership) citează cercetări similare despre

regretele de pe patul de moarte pe care le au cei care mai au puțin de trăit:
• am amânat momentele în care să mă bucur

• am fost prea ocupat să urmăresc anumite scopuri materiale
• nu am petrecut destul timp cu familia
După cum vezi, concluziile ambilor specialiști sunt asemănătoare. Ele nu se referă la o
singură arie de viață, ci la mai multe. De asemenea, merită remarcat că ele nu se
concentrează doar pe carieră.
Poate cea mai interesantă concluzie a acestor studii este faptul că 75% dintre
respondenți regretă mai mult lucrurile pe care NU le-au făcut, decât pe cele pe care le-au
făcut, iar asta e foarte relevant.
Dacă vrei să ajungi la sfârșitul vieții bucuros de felul în care ai trăit-o, merită să îți asumi
riscuri mai mari, mai ales în ariile pe care studiile de mai sus le scot în evidență!
Acest mecanism al regretului pentru anihilarea fricii este extrem de interesant. Practic,
ne folosim de frica de a nu pierde ceva în viitor pentru a diminua frica de a nu acționa în
prezent, iar asta determină acțiunea.
www.bootcamp.ro 13
Dr. Nick Hall (reputat specialist în neuroștiințe) explică mecanismul regretului cu un

exemplu personal: Când i s-a oferit o carieră universitară foarte râvnită în domeniul
pentru care se pregătise timp de mulți ani (neuroștiințe), a primit o ofertă „concurentă”
de la National Geografic pentru o slujbă temporară (2 ani) care presupunea să locuiască
pe o barcă în oceanul Indian.
Sfaturile prietenilor, logica și listele de argumente erau categoric în favoarea carierei

universitare, însă inima lui spunea altceva... Dr. Hall povestește că totul s-a limpezit în
momentul în care a schimbat întrebarea cu care pornise, de la:
Care dintre cele 2 oportunități este mai potrivită?
la
Ce voi regreta cel mai mult la finalul vieții?
Lecția pentru tine poate fi următoarea: Folosește ambele întrebări. Ele merg bine
împreună. Luate separat s-ar putea să te orienteze pe căi greșite. Prima întrebare face
apel la rațiune, a doua la emoție. Când iei decizii importante, merită să activezi ambele
modalități de căutare a răspunsului.
Până acum am vorbit de prima dimensiune: ce vei regreta dacă nu faci. A doua
dimensiune - ce poți câștiga dacă faci - ține de MIZĂ. Aici am o întrebare foarte
tranșantă care e în același timp o rimă.
Vrei o scuză ca să ZACI sau o miză ca să FACI?
Așa cum ne arată studiile, oamenii au nevoie de un scop important (o cauză) în care să se
regăsească sau la care să contribuie pentru a avea puterea să depășească frica.
Același Walter Mischell, despre care am vorbit la începutul capitolului a produs un alt
studiu, mai puțin mediatizat, dar cel puțin la fel de fascinant ca experimentul bezelei. Să
îl numim experimentul siluetei... El decurge astfel:
Grupul de participanți la experiment e rugat să se gândească la propria persoană,

respectiv la o persoană necunoscută. Se scanează creierul și se constată că activarea
creierului are „geografie” diferită. Aria creierului activată când persoana se gândește la
sine se numește „centrul sinelui”, iar aria cealaltă se numește „centrul străinului”.
Acum urmează partea interesantă:
Participanții sunt invitați să se gândească la ei înșiși în viitor.
Rezultatul?
www.bootcamp.ro 14
La unii aria din creier activată este centrul sinelui, iar la alții centrul străinului! Mai
exact, unii dintre ei nu se văd pe sine în viitor, ci o siluetă oarecare a unei persoane
necunoscute. Fascinant, nu-i așa?
Dar există ceva și mai fascinant:
Cei care își activează centrul sinelui când se gândesc la propriul viitor, au mai multă
VOINȚĂ decât cei care își activează centrul străinului. Adică, primii au o capacitate mai
mare de a trece la acțiune. Se activează mai ușor și mai mult! Sunt mai deciși! Au mai
mult curaj!
Din experiența de lucru cu mii de oameni, pot spune că se poate adăuga un „condiment”
la metoda mizei. E vorba de miza de a-ți ajuta semenii. Mai concret, nu te vizualizezi doar
pe tine în viitor, în versiunea ta mai bună, ci și pe cei care se vor bucura împreună cu tine
în viitor și care vor beneficia de succesul tău, la rândul lor. Poate fi vorba de familia ta, de
partenerii tăi, de clienții pe care îi servești etc.
Ca o ilustrație puternică, unul dintre exemplele pe care le folosesc în cursuri este

întrebarea către public:
„Ai parcurge pe o sârmă distanța dintre vârfurile a doi zgârie-nori dacă ți-aș da 100 de
lei?”
Majoritatea oamenilor spun în mod evident, NU.
Apoi măresc miza: 1000? Dar 10.000? Dar 1.000.000?... ..... și tot așa.... Invariabil, vor
exista persoane care refuză această provocare indiferent de sumă.
Apoi întreb:
„Dar dacă pe acoperișul celuilalt zgârie-nori este copilul tău, iar clădirea respectivă e în
flăcări?”
După cum probabil îți imaginezi, obțin o creștere semnificativă de voturi „pentru” cu
această ultimă miză.
Ce se întâmplă de fapt? Folosesc un mecanism motivațional mai puternic decât banii.

Oamenii sunt dispuși să facă mai multe pentru cei pe care îi iubesc decât pentru ei înșiși.
Dacă vrei scuze, cel mai probabil mintea ta va fabrica pe bandă rulantă cantități
industriale de scuze. Dacă vrei să ajungi unde îți dorești eu îți propun să vii cu o miză!
Miza ești TU, cel din viitor!
TU, cel care vrei să devii!
În plus, miza poate fi foarte bine capacitatea ta de a face o diferență pozitivă pentru cei
pe care îi iubești!
www.bootcamp.ro 15
Eu mai numesc acel moment, decizia supremă și ea este superb exprimată în cuvintele
lui Marianne Williamson, în ”A Return to Love”:
„Frica noastră cea mai profundă nu este că am fi neadecvaţi.
Frica noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură.
Lumina din noi ne înspăimântă mai mult decât întunericul.
Ne punem întrebarea: cine sunt eu ca sa fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos?
De fapt, cine eşti tu să nu fii toate acestea? Eşti copilul lui Dumnezeu.
Faptul că te simţi nesemnificativ, nu va schimba lumea. Nu este nimic înălţător în a te

micşora pentru că ceilalţi să nu se simtă nesiguri în preajma ta.
Când străluceşti, le oferi în mod inconştient şi celorlalţi permisiunea să facă la fel.”
Această decizie supremă, de a străluci în pofida fricii, înseamnă de fapt să faci alegeri
care nu corespund doar ambiţiei, ci și principiilor de viaţă și viziunii tale despre felul
cum îi poţi servi pe ceilalţi.
Acela e momentul în care îți poți activa curajul eroic.
Povestea mea preferată despre curajul eroic încheie această carte și explică imaginea de
pe copertă.
Este povestea ta, a mea și a noastră, atunci când pornim cu curaj în cucerirea versiunii
noastre mai bune!
***
www.bootcamp.ro 16
10 practici pentru controlul emoțional
Există numeroase practici pentru controlul emoțional. În continuare găsești 10 dintre

cele mai relevante pentru gestiunea emoțiilor în situații de criză:
Practica 1: Tehnici Imaginative

Z: Dacă ceva nu îmi e clar acum sau apare o teamă de viitorul incert - nu ştiu când, cum şi
ce o să se întâmple în viitor - atunci pur şi simplu încep să îmi imaginez un viitor care să
fie plăcut, potrivit, benefic pentru mine. Într-un mod optimist.
Când încep să îmi folosesc imaginaţia se întâmplă 2 lucruri:
1. Dispare orice fel de teamă şi dispare stresul adus de confuzie,
2. Apar atât de multe perspective, oportunităţi, posibilităţi pentru viitor, încât de acum
încolo tot ce văd este că se poate. Dezvolt o stare de bine şi pot să mă întorc în prezent
foarte uşor şi repede, la ceea ce am de făcut.
Z: Aceste beneficii intervin însa după practică.
Sunt foarte recunoscătoare că am avut toţi aceşti ani în care am practicat ce înseamnă să
trăieşti conştient, să îţi antrenezi la propriu atenţia şi să trăieşti într-un mod foarte atent
şi să te aduci în prezent de fiecare data.
Imaginaţia e doar un instrument. Este un instrument care mă ajută să ies din confuzie,
mă ajută să văd o mulţime de soluţii, dar nu rămân acolo.
După ce văd că există soluții, mă întorc şi fac ce am de făcut acum. Mă eliberez de

confuzie și pot să-mi văd liniștită de treabă. Din confuzie, nu poți să muncești eficient.
www.bootcamp.ro 17
Practica 2: Atenția la respirație

Z: Cea mai simplă practică este întoarcerea atenţiei la respiraţie. Adică sunt atentă cum
inspir şi sunt atentă cum expir. Şi pot să fac exerciţiul acesta minute bune. Dacă nu te
vezi în stare să stai 5-10-15-20 minute cu atenţia pe respiraţie, dacă nu ai atâta stare sau
chef, atunci fii atent des la o singură respiraţie.
Asta pentru mine a făcut o diferenţă fantastică, pentru că indiferent ce fac, mintea fuge la
tot felul de gânduri, de temeri, de idei şi am observat că simpla readucere a atenţiei la o
respiraţie generează o stare în care dintr-odată se reechilibrează tot.
Opresc tot şi sunt atentă doar la o respiraţie.
Practica 3: Atenția la emoții

Z: La început poate să fie doar atât: din când în când sunt atentă, conştientă, să numesc
emoţia pe care o simt. E ca şi cum doar atât fac: spun ce emoție este în mine.
Îmi aduc aminte în urmă cu foarte mulţi ani, pe vremea când încă erau televizoare alb-
negru, urmăream într-o seară un film şi mi s-a părut extrem de ciudat că personajul se
plimba prin bucătărie şi spunea cu voce tare: „aprind lumina”, „pun mâna pe ibric”,
„deschid aragazul”, „pun ibricul pe aragaz”, „torn apă”.
A fost atât de ciudat, mi-am zis atunci: „de ce trebuie să facă asta?” Eram copil atunci, dar
mi-a rămas în minte ani de zile şi mi-am răspuns abia când am început să practic atenţia.
Şi exact aşa se poate face cu emoţiile. Acum simt îndoială. Acum simt frică. Acum simt
bucurie... indiferent ce simt. Este doar atât.
Exact ca în film, “aprind lumina”. Nu fac din asta o dezbatere, o analiză, o super-analiză,
adică nu intru în alte gânduri care să mă ducă în alte emoţii şi să le amplifice.
A: De fapt, chestia asta este practicată şi pentru performanţă umană. Căile ferate
japoneze care sunt cele mai de încredere servicii de transport din lume, mai de încredere
decât cele germane sau elveţiene, ca şi punctualitate, ca şi securitate ş.a.m.d., au
dezvoltat un sistem preluat ulterior de germani în care cei care supraveghează traficul
au nişte activităţi care se numesc „show and tell” adică atunci când se schimbă pe
panoul de comandă nişte culori pe care le au ei, nişte coduri de culori, panourile de
comandă fiind în interiorul trenului sau metaforic panouri de comandă în gări sau
semafoarele de pe marginea căii ferate, în decor mă refer, trebuie să arate şi să spună.
Adică arată cu degetul şi spune „verde 100 km”, „roşu 25 km” şi trebuie să arate şi să
spună simultan.
www.bootcamp.ro 18
Şi au descoperit că asta reduce rata de risc la accidente cu zeci de procente şi reduce

întârzierile la trenuri cu zeci de procente pentru că nu se mai fac erori umane din
categoria am uitat să schimb macazul, etc.
Se cheamă „show and tell” adică „arată şi spune” în acelaşi timp.
Arăţi deci faci ceva cu corpul şi spui pe gură şi asta te aduce în conştient înapoi.
Nu e doar o practică de inteligență emoțională, este un sistem în sine de performanţă

umană.
Practica 4: Atenția la reguli

Pentru unii oameni nu este tocmai plăcut să facă în fiecare zi acelaşi lucru sau acelaşi
exerciţiu. Le spun oamenilor: “este foarte ok după 3 zile să schimbi exerciţiile, dar fă
exerciţii de atenție în fiecare zi”.
A: Pe mine m-a ajutat când un prieten dintr-un Mastermind a spus „rolul regulilor este
să îţi dea libertate”.
Întotdeauna am fost rebel faţă de reguli şi când i-am cerut să explice a zis “da, când
există reguli nu mai consumi energie, respectând regulile nu mai consumi energie luând
decizii şi poţi să îţi foloseşti energia rămasă pentru creativitate tocmai pentru că regulile
sunt acolo ca să îţi asigure spatele, ca să fii în siguranţă”.
Aşa cum pentru organizaţii regulile sunt nişte automatizări de comportament care dau
securitate, pentru indivizi sunt obiceiurile sau rutinele.
Dacă ai obiceiuri bune sau rutine bune, ele te ţin în siguranţă și îți conferă libertate.
Z: Este exact ce trăim noi acum. Pentru că acum avem o mulţime de reguli de respectat,
dintr-odată am ieşit din zona noastră de confort şi ne adaptăm la alte reguli şi este firesc,
prima reacţie este de neplăcere că ni se îngrădeşte libertatea.
De fapt, sunt nişte reguli care ne învaţă enorm de multe, pe lângă faptul că ne dau
prilejul să ne exersăm atenția și flexibilitatea.
Dacă până acum am fost rigizi în a respecta regulile de dinainte, acum dintr-odată avem
nevoie să ne adaptăm la altfel de reguli, la altfel de circumstanţe din jurul nostru.
www.bootcamp.ro 19
Practica 5: Declanșatorii externi

A: Practicile zilnice pot fi „ajutate” cu stimuli din mediu. De exemplu, să mă folosesc de
un declanşator extern care să îmi aducă aminte.
Într-o vreme mi-am lipit pe scaun o întrebare şi când mă aşezam pe scaun, pe spătarul
scaunului vedeam întrebarea respectivă şi când mă aşezam răspundeam la întrebare.
Şi poate să fie: ce emoţie simt acum? întrebarea pe care o folosesc eu este: la ce nivel
sunt?
La ce nivel sunt este o întrebare pe care noi o folosim în bootcamp în echipa de

facilitatori, facilitatorii şi trainerii se întreabă între ei când sunt pe holuri, printre
module, se întreabă între ei: la ce nivel eşti?
Şi ştim că ne referim la nivelul de energie.
Practica 6: Monitorizarea emoțiilor

Nivelul de energie este la pachet cu anumite emoţii pe care le avem pentru că emoţiile au
energie diferită, emoţiile conţin un anumit nivel de energie.
De exemplu tristeţea este o emoţie de energie joasă, apatia, eşti inert, nu ai chef să faci
nimic, nu ai energie să faci.
Urmează apoi frica, o emoţie de energie mai sus, şi frica se referă la un pericol anticipat
şi atunci trebuie să ai mai multă energie, ca să poţi evita respectivul pericol dacă l-ai
anticipat cu acurateţe, dacă el chiar există pentru că la mulţi oameni este de fapt
anxietate care nu vine din pericol, ci vine din incertitudine de care am vorbit mai
devreme.
Pe urmă există furia şi furia este o emoţie care are şi mai multă energie, mie îmi place să
spun că e emoţia încălcării teritoriului.
Când cineva îţi încalcă teritoriul, fie fizic, fie sistemul tău de valori este încălcat, ca să îţi
aperi teritoriul devii ferm şi poate chiar furios sau agresiv ca să nu îl laşi pe celălalt să te
calce în picioare cum se spune în popor. Şi atunci furia are mai multă energie.
Ce e foarte interesant este că bucuria are energie potenţială mai multă decât tristeţea,
frica sau furia, şi motivul este că bucuria are capacitatea de a se elibera în sistem în doze
mici adică dacă îţi place ce faci, dacă te bucură o anumită activitate, bucuria rămâne
latentă în interiorul tău, ea nu este explozivă cum este furia, nu se declanşează
instantaneu şi apoi dispare cum e frica, dar se manifestă pe termen lung.
www.bootcamp.ro 20
E o energie potenţială acolo care te poate face, chiar dacă eşti obosit sau frustrat, că nu
ţi-a ieşit ceva la munca pe care o faci, pentru că ţie îţi place foarte mult respectiva muncă,
a doua zi dimineaţă când te trezeşti, te trezeşti iar cu bucuria începutului de a te apuca
din nou.
A: Frica, furia şi tristeţea sunt, în opinia mea, emoţiile primare care ar trebui urmărite
primele.
Îmi pun o întrebare pe spătarul scaunului: ce emoţie simt acum? sau îmi pun în telefon
un reminder să îmi aduc aminte să îmi pun întrebarea, îmi apare pe telefon de 3-4 ori pe
zi: ce emoţie simt acum?
De multe ori e o combinaţie de 2-3 emoții, dar pentru că nu îi dau creierului meu 100 de
modalităţi de a alege, pentru că nu îi dau foarte multe variante, îmi educ mintea să
analizeze emoţiile.
Spun: acum simt în special frică, acum simt în special furie, acum simt în special tristeţe, şi
asta este extrem de valoros ca exerciţiu de prezenţă şi conştientizare şi atenţie pe emoţii.
Practica 7: Tehnica Jurnalului

A: Cartea ta “Viaţa te provoacă să te înalţi” este scrisă într-o manieră de jurnal pentru că
cei care citesc cartea au şi posibilitatea să scrie de mână în nişte spaţii predefinite
propriile lor gânduri.
Deci ştiu că eşti fan al acestei idei de tehnica jurnalului. Eu însumi mi-am creat un jurnal
care se numeşte Jurnalul Devenirii şi care este o unealtă a mea, de 10 ani de zile folosesc
această tehnică, dar nu am formalizat-o ca un jurnal propriu zis sau un produs, decât
acum în 2020 şi există această metodă a scrisului expresiv în care tu poţi să spui
literalmente în jurnal „eu acum simt...” şi scrii ce simţi şi o să vezi că o să îţi vină imediat
să spui de ce simţi aşa şi când scrii de ce simţi aşa, creierul tău începe să analizeze
emoţia şi asta te forţează să fii în prezent.
Nu ai cum să scrii despre o emoţie pe care o trăieşti ca şi cum ai fi altcineva, deci practic
ce vei face vei conştientiza emoţia.
Mai târziu o să poţi să te detaşezi aşa de mult, încât să scrii ca şi cum ai fi altcineva, ca şi
cum ai fi un jurnalist şi asta poate fi o tehnică în sine de scriere expresivă, acesta e
subiectul poate altui material despre Jurnalul Devenirii, însă rămâne esenţa că scrisul te
ajută de fapt să îţi conştientizezi emoţiile. Care sunt gândurile tale la capitolul acesta?
Z: Am o mare apreciere pentru tot ce înseamnă jurnal şi pentru toţi cei care scriu. Pentru
că, în momentul în care scrii este un pas enorm spre ceea ce se cheamă vulnerabilizare.
Noi nu suntem aşa de obişnuiţi să vorbim între noi despre ce simţim.
www.bootcamp.ro 21
Nu spun omului cu care stau în casă ce simt neapărat, în primul rând pentru că nu sunt
foarte conştientă de ceea ce simt. Dar în momentul în care îmi permit să fac lucrul acesta
ca exerciţiu cu mine, adică să scriu în fiecare zi ca practică ce simt, asta îmi dă voie să
cunosc ce înseamnă vulnerabilitate în primul rând faţă de mine.
Știm deja că vulnerabilitatea ne dă foarte multă putere, ne deblochează o mulţime de

emoţii şi sunt pro scris pentru că am văzut ce se întâmplă de fiecare dată când am scris
eu şi toţi cei cu care am lucrat.
Jurnalul Devenirii de exemplu este foarte structurat şi de fiecare dată când completez în
acel jurnal pe care l-ai creat, în mine se clarifică foarte repede totul. Dacă am scris o
săptămână, două sau trei, pe urmă îmi devine din ce în ce mai clar ce simt în legătură cu
o situaţie în care sunt în prezent şi ce îmi doresc pentru viitor.
Dar la ce cred că ne ajută cel mai mult scrisul, este pentru a ne conştientiza emoţiile şi a
ne deveni clar ce se întâmplă cu noi în fiecare situaţie emoţională.
Mai mult decât atât, după ce încep să mă cunosc pe mine din perspectiva emoţiilor şi
observ ce comportamente îmi dau anumite emoții, îmi va fi foarte uşor să îi înţeleg şi pe
cei de lângă mine, să înţeleg că şi ei trec prin nişte emoţii, că şi la ei funcţionează acelaşi
mecanism - anumite gânduri, preocupări, îngrijorări îi duc la un anumit fel de
comportament emoţional şi nu mai am partea aceea de judecată care mă conduce
automat în alte emoţii şi alte conflicte. Înţelegerea pe care o dobândim ne simplifică
foarte mult viaţa.
Dar este nevoie mai întâi să ne cunoaştem pe noi.
Practica 8: Schimbarea tiparului de comportament

Cele mai simple exerciţii de cunoaștere sunt cele despre care spuneam: atenţie la
respiraţie, atenţie la emoţii, atenţie la gânduri, atenţie la tot felul de tipare
comportamentale. În această perioadă, în casă, cred că avem prilejul să facem asemenea
exerciții mai mult decât altădată.
Îţi dau un exemplu extrem de banal: am mutat hârtia igienică din partea stângă în
partea dreaptă.
Am făcut acest exercițiu în urmă cu 2 ani prima data, dar de atunci când şi când îl repet.
Am conştientizat cum se duce corpul în stânga prima data, deşi am mutat hârtia în
dreapta. După luni de zile, când mut invers hârtia, constat cum corpul se duce în dreapta
prima dată şi e nevoie de câteva zile până învaţă noua traiectorie.
Este pur şi simplu cunoaştere de sine adică mă cunosc pe mine cum funcţionez în fiecare
zi la nivel de comportamente, la nivel de emoţie, la nivel de gânduri.
www.bootcamp.ro 22
În clipa în care îmi devine atât de clar cum funcţionez, că există nişte tipare şi că în
momentul în care intru în nişte tipare sunt acolo, pe pilot automat, îmi devine evident la
nivel de comportament, apoi pot să văd clar tiparele la nivel de emoţii şi la nivel de
gânduri.
Înainte de orice, este vorba despre a-mi aminti să fac astfel de exerciţii care sunt
extrem de uşoare.
Doar să îmi aduc aminte să fac şi pot să îmi folosesc creativitatea, să inventez exerciţii.
De exemplu, ca să fiu atentă la respiraţie, mi-am pus intenția ca ori de câte ori citesc
undeva cuvântul „respiraţie” sau ceva în legătură cu respiraţia, dacă cineva spune ceva
în legătură cu respiraţia, să îmi aducă aminte de atenția asupra respirației.
Practica 9: Disiparea furiei

Z: Sunt o mulţime de oameni care îmi spun „am conştientizat că sunt furios dar nu a
trecut furia”. A fi conştient este o practică în sine, care te duce în timp la rezultate
extraordinar de mari, dar nu este despre „aştept acum, ok sunt atent, sunt furios, de ce nu
a dispărut furia?”
Pentru că furia este o energie arzătoare ca o flacără imensă câteodată, te ia cu vâlvătăi şi

te arde cu totul, îi arde şi pe cei din jur, nu ai cum să ai pretenţia, doar pentru că spui
într-o secundă „sunt furios”, să şi dispară o asemenea energie.
A: Poţi să ieşi în parc să alergi vreo oră şi să vezi dacă nu cumva ai descărcat energia.
Acum nu ai voie să ieşi în parc în perioada asta, dar poţi să baţi o pernă cu un sucitor,
poţi să iei nişte ziare vechi şi să le rupi, poţi să faci nişte exerciţii de presiune şi tensiune
corporală care te ajută de fapt să descarci furia pentru că furia nu se descarcă doar
conştientizând-o, aşa cum frica nu se descarcă doar conştientizând-o, ele se descarcă
prin acţiune.
Practica 10: Oprește-te!

Z: Există seminţele emoțiilor neplăcute în noi. Suntem oameni. Depinde de noi dacă le
lăsăm să crească bălării mari sau le smulgem repede. Ce am observat este că, dacă
observ foarte repede când încolţeşte ceva, când doar apare o asemenea emoţie spun:
„Opreşte-te!”.
Este cuvântul meu magic pentru că, în momentul când spun acelei emoţii sau acelui gând
să se oprească, de fapt mă aduc în prezent şi de foarte multe ori zâmbesc pentru că îmi
dau seama cât de sănătos este să opresc ceva ce se poate transforma într-un balaur.
www.bootcamp.ro 23
În momentul când opresc şi mă aduc în prezent imediat, imediat apar soluţii. Nu ştiu de
unde vin soluţiile atât de rapid, dar vin. Îmi place să cred că din liniștea și golul pe care le
creează acel “ Oprește-te!“.
A: Am auzit pe cineva, o cunoştinţă a noastră din comunitatea Bootcamp, spunând că

foloseşte o tehnică similară şi spune „ieşi afară!” Şi seamănă.
Tu poţi să spui „opreşte-te”, adică tu care vrei să mă vizitezi, nici măcar nu intri. Sau poţi
să spui „ieşi afară”. Ideea e că ai un declanşator de conştiinţă.
Eu am trăit 2 astfel de momente mai acute, unul dintre ele o frică inexplicabilă când am
fost în piaţă să fac cumpărături undeva cred că era pe 12 martie, am fost în piaţă să fac
cumpărături şi cred că energia de acolo din piaţă cu multă zarvă şi oameni panicaţi care
nu voiau să pară panicaţi m-a vizitat şi am avut un sentiment foarte acut ştiu că mi-am
făcut o notiţă mentală şi mi-am spus „am plecat din corp”.
Unul din mecanismele prin care am încercat să evit stările respective neplăcute de
angoasă era că eu am plecat din corp adică nu mai eram conştient şi mi-am dat seama că
am plecat din corp pentru că făceam mişcări necontrolate, nu căram plasele ca lumea, nu
eram prezent în corp, nu aveam ceea ce specialiştii numesc priză de conştiinţă pe corp,
nu aveam coordonare.
Al doilea lucru pe care l-am făcut a fost sa „tratez” simptomele cu meditații. Eram în casă
şi aveam gâtul uscat şi asta mi-a declanşat un tăvălug imaginativ… un scenariu cu
carantină, caz grav, intubat, etc.
Ştiu că a durat 10 minute şi l-am scos prin meditaţie. Adică m-am pus în fund şi am stat
centrat pe inspiraţie vreo 15 minute şi am ieşit din tiparul respectiv.
Dar acelea sunt momentele, asta vreau să subliniez, sunt momentele când suntem cei
mai vulnerabili.
De asta e important să te scoţi repede de acolo. Pentru că nu întotdeauna te prinde în

casă, te poate prinde afară şi dacă ai fi fost imun la un eveniment negative, de orice
natură, nu mai eşti imun pentru că nu mai eşti atent. Şi atunci acesta e sensul acestor
practici, de asta merită.
www.bootcamp.ro 24
Focalizarea pe emoțiile DORITE
Ne este mult mai ușor să ieșim din conflicte sau să le prevenim, atunci când ne
recunoaștem propriile emoții.
Criza de acum este una din exterior. Dar fără atenţie la ce se întâmplă în interiorul
nostru şi fără a face ceva în mod conştient, ne duce într-o criză personală.
Pe de altă parte, putem avea confuzie dar cu aşteptări pozitive sau putem avea confuzie
cu aşteptări negative. Şi în momentul în care am sesizat că e cu aşteptări negative putem
face un „switch” mental. In lumea emoțiilor un monstru emoţional trebuie anihilat cât e
mic. Cu alte cuvinte, nu e bine să îl laşi să devină un elefant foarte mare, să crească foarte
mult. Şi atunci, dacă tu eşti în stare de confuzie, nu o dubla cu îndoială (cu îndoială
negativă mai exact).
„Confuziasmul”
O stare de dubiu nu este o stare neapărat negativă dacă eşti în dubiu că ai putea să
reuşeşti, nu dacă eşti în dubiu că ai putea să mori sau să păţeşti ceva grav. Şi atunci eu
am inventat un termen: CONFUZIASM.
Adică este confuzie + entuziasm. Sunt în confuzie în momentul de faţă, dar mă

entuziasmează chestia asta pentru că ştiu că după confuzie urmează claritatea. De regulă
după confuzie nu poate să urmeze tot confuzie, chiar dacă durează o perioadă mai lungă
confuzia.
Următoarea stare după confuzie este ieşirea din confuzie, adică apropierea de claritate.
Este principiul acela popular care spune că se vede luminiţa de la capătul tunelului.
Începem să vedem ceva şi aşa apare speranţa. Dar speranţa este chemată pentru că tu ai
aşteptarea pozitivă că o să ieşi din confuzie şi că o să ajungi la claritate.
De asta mie îmi place să spun: confuzia este primul pas către claritate.
Claritatea nu ar avea sens, decât dacă poţi să o pui în contrast cu confuzia - opusul
clarităţii. Şi atunci, ştiind că viaţa e ciclică şi lucrurile se întâmplă ca valurile, când eşti în
confuzie bucură-te pentru că urmează claritate.
Îmi aduc aminte Brian Tracy spunea ceva interesant pe tema asta: oamenii care au
probleme se plâng că au probleme, dar nu ar trebui să se plângă pentru că atunci când ai
probleme după probleme o să urmeze soluţiile.
www.bootcamp.ro 25
Există şi situaţia în care după probleme urmează crizele, dar vestea bună e că după o
criză urmează ori o problemă, ori o soluţie, nu urmează încă o criză, aşa că dacă eşti într-
o situaţie de problemă bucură-te că cel mai probabil o să apară o soluţie.
Dacă eşti într-o situaţie de criză bucură-te că oricum eşti la fundul lacului, deci nu se
poate mai jos, asta înseamnă că o să te duci fie într-o problemă fie într-o soluţie şi este
un mod de a privi lucrurile mai optimist un pic.
Optimismul
Z: într-o situaţie de genul acesta şi chiar în confuzie profundă, optimiştii se aşteaptă la
tot ce este mai bun. Adică indiferent ce se întâmplă în jur. Confuzia apare atunci când
ceva nu este cert în legătură cu viitorul.
Pentru unii este foarte dificil de gestionat îndoiala în legătură cu viitorul. Dacă nu e ceva
cert, apar o mulţime de întrebări în minte şi astea te duc la confuzie şi se naşte haosul.
Dar dacă ai atitudine optimistă, atunci chiar şi în asemenea situaţii, te uiţi la tot ce poate
să fie mai bun.
Găseşti oportunităţi chiar şi în aceste momente de criză, de confuzie, de îndoială. Am

observat și recunoscut în trecut că am trăit starea de confuzie şi de îndoială şi era ceva
total neplăcut. Acum mă bucur pentru că am descoperit ce este după confuzie. Cel mai
simplu mod pentru mine acum ca să ies din orice stare de confuzie.
Inducerea Calmului
Z: O emoţie potrivită, spun eu, şi aş pune-o pe primul loc, este calmul. Toate exerciţiile de
relaxare, până şi simplul exerciţiu de atenţie la respiraţie, ne aduce foarte mult calm. Dar
mai zic încă o dată: este vorba despre practică.
Avem nevoie de exerciții în fiecare zi, transformate în practica sau în stil de viața. Dacă
mă aştept ca atunci când sunt furioasă să trec în secunda 2 în calm, doar pentru că am
conştientizat că sunt furioasă, nu o să se întâmple şi o să mă frustreze şi o să mă înfurie
şi mai tare.
Daca sunt antrenată să mă întorc în calm cu o singură respiraţie sau cu atenţia la emoţie,
practica poate să facă diferenţa într-o secundă.
Asta se poate realiza prin tot felul de tehnici de meditaţie, de relaxare.
www.bootcamp.ro 26
Râsul
De asemenea, cred că ce ne ajută foarte mult în perioada asta este e râsul. E mai mult
decât bucuria. Să ajungem să ne bucurăm atât de mult încât să ne dăm voie, la propriu să
ne dăm voie, să râdem din toţi rărunchii.
Acum este foarte multă seriozitate şi foarte mult stres din perspectiva pericolului în care
am putea ajunge. Dacă găsim orice prilej să râdem, asta readuce o energie extraordinar
de bună şi de plăcută în corp.
Bunăvoința
O altă emoţie potrivită este bunăvoinţa. Mai ales când suntem împreună cu cineva în
casă. Am înţeles că emoţiile mele sunt alimentate de o mulţime de alţi factori şi că merită
să fiu atentă ce am mâncat, cât am dormit. Atunci pot să fiu atentă şi la cel de lângă mine
cu toată bunăvoinţa, să înţeleg că şi pentru el se poate întâmpla cum se întâmplă şi cu
mine în cazul emoţiilor lui.
Cu cât am mai multă bunăvoinţă atât faţă de el, asta îmi sporeşte atenția, mă ajută să
rămân pe cale, să fiu atentă la emoţii, să practic atenția în fiecare zi.
Bunăvoinţa mă ajută să înțeleg și să cresc în mine empatia, pentru că, dacă înţeleg că se
poate întâmpla şi cu el ce se întâmplă şi cu mine îi răspund altfel, pot să tac lângă el, pot
să îi pun întrebări potrivite. Nu mai este judecată.
Recunoștința
Dar cea mai frumoasă şi de ajutor emoţie, este emoţia pe care o simțim când spunem un
simplu „mulţumesc”, când simțim recunoştinţa.
Cu cât mai des ne aducem aminte să spunem „mulţumesc”, chiar dacă nu este nimeni
lângă noi, cu atât mai mult simțim în inimă recunoștința. Avem o mulţime de prilejuri și
de motive să fim recunoscători.
Fie şi numai dacă ne uităm prin geam, putem să găsim ceva pentru care să spunem
„mulţumesc” în fiecare zi. Unii se bucură atunci când este soare, iar mama se bucură
când plouă, pentru grădina ei.
Dar pot să mă bucur şi pentru alţii, dacă plouă într-o zi, mă bucur că îi udă grădina
mamei. Sunt o mulţime de motive pentru care să spun „mulţumesc”. Că au înflorit pomii
sau cum ziceam mai devreme, pentru că un om plantează un pom. Pentru ce mănânc în
fiecare zi şi pentru cine a plantat, îngrijit și cules salata.
www.bootcamp.ro 27
Pentru mine, de fiecare dată când spăl salata, mai ales cea care este plină de pământ sau
când o tai, nu îmi las niciodată mintea să se ducă în altă parte ca să îmi alimenteze nu
ştiu ce emoţii care nu îmi fac bine. Sunt acolo și am sentimentul de recunoştinţă cu mine
tot timpul cât o spăl și o tai să o pun în castron.
Cred că acesta este cel mai frumos dintre toate.
A: Tony Robbins spune că nu poţi să trăieşti în acelaşi timp recunoştinţă şi frică sau
furie, ele sunt la poli atât de opuşi încât dacă eşti foarte recunoscător e dificil să îţi fie
frică pentru că ai deja tot ce îţi doreai sau îţi trebuie, ai deja nuanţată percepţia asta
pentru că nu poţi să fii 100% recunoscător sau să îţi fie 100% frică, emoţiile se
întrepătrund în corp, dar ideea e că poţi să ieşi din frică simţind mai multă recunoştinţă.
Şi Shawn Achor a făcut nişte studii fascinante pe tema asta, cerând angajaţilor în
organizaţii să scrie 3 recunoştinţe simple pe zi timp de 30 de zile şi s-a întâmplat un
fenomen fascinant şi anume că i-a măsurat mai întâi pe nivelul statistic psihologic de
pesimism şi optimism.
Există nişte baterii de teste care se fac, omologate în lumea oamenilor de ştiinţă, şi
bineînţeles că unii erau mai spre optimism şi alţii mai spre pesimism. Şi după 30 de zile
de scris 3 recunoştinţe foarte simple pe zi ca cele pe care tu le-ai menţionat, cei care erau
optimişti au rămas optimişti sau au urcat mai sus ca nivel de optimism, dar ce e
interesant e că cei care erau sub medie, adică spre pesimism au trecut peste medie, adică
la optimism.
Şi a reluat cercetarea 6 luni mai târziu şi niciunul dintre cei care urcaseră peste bariera
dintre pesimism şi optimism nu mai coborâse chiar dacă nu au mai scris recunoştinţele.
Deci poate să aibă nişte efecte pe termen lung foarte interesante faptul că scrii
recunoştinţe
Z: Asta îmi aduce aminte de o participantă la un curs pe vremea când eram în bancă.
Adusesem în discuţie acest sentiment al recunoştinţei şi a spus că e foarte ciudat să audă
din nou despre recunoştinţă.
Fiica ei a venit de la grădiniţă în urmă cu câteva zile şi i-a spus: „Mami de acum încolo o
să facem în fiecare seară recunoştinţe”. În prima seară i-a cerut mamei să spună 5
recunoştinţe. Mama nu ştia ce înseamnă să spui pentru ce eşti recunoscător. A stat puţin
să se gândească şi apoi a zis: „Uite, începe tu”.
Fetiţa a spus dintr-un suflet 5 recunoştinţe şi în fiecare seară şi-a dat seama că e foarte
greu să găsească 5 lucruri pentru care este recunoscătoare. Şi acum din nou apăruse
ideea recunoştinţei. În timp, însă s-a întâmplat cam cum spuneai că s-a întâmplat în acel
studiu pentru că, în momentul în care înţelegi şi începi cu adevărat să practici, abia
atunci înţelegi puterea şi energia pe care ţi-o dă recunoştinţa. Pentru mine este cel mai
bun exerciţiu în fiecare zi, care s-a transformat în practică și apoi într-un mod de a fi.
www.bootcamp.ro 28
Ce înseamnă „să fii împreună” în criză?
A: Dacă vrei să faci leadership într-o echipă, nu înseamnă să nu ai emoţii. Înseamnă să fi

un exemplu, o demonstraţie despre ce înseamnă să controlezi emoţiile, să sublimezi
emoţiile, să le dai afară într-o manieră pozitivă, chiar dacă nu îţi iese din prima. Nu aş
vrea să setăm ştacheta atât de sus astfel încât oamenii să zică „eu nu vreau să fiu lider,
las-o aşa că de fapt asta e numai pentru câţiva chemaţi să facă asta”. Ca părinte eşti un
lider. Măsura în care reuşeşti să îţi stăpâneşti emoţiile ca părinte este măsura în care
poţi să fii un lider pentru copilul tău.
Z: Nu poţi să spui unui copil emoţional care nu înţelege ce se întâmplă cu el, ce să simtă
sau să nu mai simtă - “nu-ți fie frică“. Dar dacă eu am fost atentă la emoţiile mele şi ştiu
exact cum se declanşează, cum le alimentez cu anumite gânduri sau cu nedormitul sau
cu alimentaţia, dacă eu ştiu toate astea pentru că le-am observat în timp, pot apoi să îi
explic unui copil pe înţelesul lui şi să îl fac şi pe el să înţeleagă. Nu o să-i mai ţin o
predică, nu o să îi citesc dintr-o carte, sunt foarte credibilă pentru că eu am trecut prin
acea experienţă, eu povestesc despre mine. Poveştile întotdeauna atrag şi, în momentul
în care povestesc cuiva o experienţă a mea, atunci este foarte relevantă şi pentru celălalt.
Nu îi dau o teorie la care el nu poate să ajungă. Împărtășirea experienței îi spune: „A,
cineva a putut? Înseamnă că pot şi eu”.
Ce e și mai interesant, această capacitate de a fi lider pentru celalalt funcționează și în

sens invers. Uneori copiii noștri pot fi liderii noștri, mai ales pe tărâmul inteligenței
emoționale.
Un exemplu pe această temă este surprins într-unul din capitolele din cartea mea: Viața
te provoacă să te înalți:
www.bootcamp.ro 29
Zoia – Emoţii de criză
„Alegem inconștient să fim în anumite relații pentru lecțiile pe care avem nevoie să le
învățăm ca să creștem. Oamenii cu care suntem în relații apropiate ne provoacă multe
reacții emoționale. Ne simțim trădați, atacați sau tratați nedrept. Aceiași oameni uneori
ne provoacă și emoțiile plăcute. Ne simțim iubiți, apreciați, protejați și ascultați.
Merită să le mulțumim acestor oameni pentru că ne ajută să ne cunoaștem și să creștem!

Partenerul, prietena, colegul, fratele, părintele, copilul ne provoacă emoțional pentru
binele nostru, ca să ne cunoaștem și să evoluăm.
Dacă încă nu ai un obicei să mulțumești fiecărui om pe care îl întâlnești, merită să îți faci
de azi un ritual de mulțumiri zilnice. Este primul pas ca să începi să privești cu ochi
proaspeți noua ta Viață.
Există oameni care îți spun în mod intenționat lucruri dureroase? Sigur există!
Ce bine!
Știu că pare nefiresc că spun “Ce bine!”.
Când avea Cristian 9 ani, i-am spus într-o zi să mă lase liniștită, că am câteva probleme
pe care nu știu cum să le rezolv.
A început să râdă și răspunsul lui spontan a fost: “Ce bine!”.
M-am încruntat și m-am supărat că nu înțelege că adulții au probleme serioase de viață

și că nu se cade să râdă de ele.
Mi-a explicat imediat: “Ce bine că ai probleme, ca să vezi că poți să le rezolvi și să te

bucuri. E ca la matematică, mami. Ai văzut, când am o problemă grea, ce bucurie mare
este când o rezolv?”
Sunt răi oamenii care îți spun vorbe ce stârnesc durerea?
Oamenii care ne spun intenționat sau nu vorbe ce ne fac să suferim ne oferă cel mai bun
prilej să ne vedem mai clar rănile noastre vechi nevindecate. Ele există, chiar dacă nu
suntem conștienți de ele. De aici apar și reacțiile la ceea ce ne spun oamenii. Ce bine că
există acești oameni ca să le vedem.
Poate că avem o furie constantă în noi și nu știm de ce nu avem prieteni buni în jurul
nostru. Poate că ținem mult la dreptate și nu știm când ne-am îndepărtat de Divinitate.
Avem nevoie de oamenii care ne provoacă, pentru a aduce la lumină ceea ce ținem
ascuns adânc în noi.
www.bootcamp.ro 30
Din teorie probabil că știi și tu că nu evenimentele sau oamenii ne supără sau enervează,
ci ceea ce credem noi despre evenimente și oameni.
Reacționezi doar când cineva îți atinge o cicatrice a unei răni vechi pe care nu ai vrea în
niciun chip s-o vadă altcineva.
Îmi amintesc că, după ce am ales să mă uit cu atenție la mine, au început rând pe rând să
iasă la suprafață nervozitatea mea, mândria mea, neputința de a înțelege și de a ierta și
mi se părea că toată lumea din jur le vede la fel de bine cum le văd eu.
Bineînțeles că făceam tot posibilul să mă ascund de oameni.
Nu știam atunci că toate acestea se transformă în chip magic după ce sunt acceptate. În
timp, le-am văzut pe toate transformându-se, rând pe rând, la fel cum prințul din
poveste s-a transformat dintr-o broască buboasă într-o frumusețe de bărbat.
Pe prinț l-a dezlegat de pedeapsă un sărut. Noi ne dezlegăm singuri de rănile noastre din
trecut, prin trăire conștientă în prezent și prin acceptare.
Atenția conștientă ne ajută să le observăm în reacțiile noastre de acum, iar acceptarea ne

dă curaj să ne uităm la noi cu onestitate și ne face curioși ca să observăm în ce frumuseți
se transformă.
Când ești provocat de cineva, te simți iritat, înfuriat, frustrat sau dezamăgit. Așa este?
Acestea sunt emoțiile care îți readuc în atenție emoțiile vechi ascunse.
Ce bine! Altfel nu le-ai vedea!
Fără să le vedem, nu avem niciun control asupra reacțiilor noastre emoționale. Degeaba
vrem tehnici de control emoțional, dacă nu știm ce și cum ne stârnește câte o emoție.
Așa este că de obicei nu poți opri o reacție emoțională și, la început, ți se pare că n-o s-o
poți face niciodată? Pe măsură ce devii conștient însă, îți dai seama că îți poți controla
modul în care răspunzi provocărilor.
Indiferent ce se întâmplă și ce acțiune urmează să facem, singurul control adevărat pe

care îl avem este asupra minții noastre. Când suntem atenți-conștient, observăm când ne
lăsăm furați de o emoție, vedem cum o amplificăm cu un gând critic și cum facem în final
o întreagă poveste dramatică.
Tot cu atenția conștientă putem însă să decidem să ne îndreptăm atenția spre miile de
motive de recunoștință pe care le avem în fiecare zi.
Din starea de recunoștință avem mult mai multe șanse să ne uităm într-un mod blând la
ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, să ne recunoaștem și să ne acceptăm emoțiile și
cauzele lor.” (Zoia Zărnescu - Viața te provoacă să te înalți)
www.bootcamp.ro 31
Puterea poveștilor şi inteligenţa emoţională
A: Istoric vorbind, în jurul focului în triburi, când se întorceau războinicii de la

vânătoare, călătorii din călătorie, povesteau.
Cei mai buni povestitori erau cei care, prin relatarea întâmplărilor, aduceau la viaţă
emoţional pentru ascultători, povestea respectivă şi asta o făcea credibilă nu doar
acurateţea faptelor, ci emfaza emoţională respectivă.
Z: Asta putem să facem mult zilele acestea, fie că suntem cu cineva în casă, fie prin
intermediul tehnologiei, să împărtăşim ce trăim, să ne dăm voie pur şi simplu să fim
vulnerabili.
Vorbesc în fiecare zi cu o mulţime de oameni şi sunt o mulţime de oameni care îmi spun
cum trăiesc frica, cum a apărut frica de moarte, cum a apărut „o să mor de foame”, nu o să
mai am unde să muncesc.
În momentul în care îţi dai voie să împărtăşeşti ce simţi cu altcineva, atunci e terapeutic,
e vindecător pentru tine că vorbeşti despre ceva atât de intim.
Pare neplăcut şi uneori pare că ne plângem cuiva, dar avem nevoie uneori să ne şi
plângem şi cred că şi asta putem să facem conştient.
Când spunem asemenea poveşti din interiorul nostru și suntem foarte atenţi ce ne
învaţă, care este lecţia, atunci pot să depăşesc momentul foarte uşor.
A: Noi predăm public speaking, predăm tehnici de vorbit în public, de Storytelling, avem
programul Speaker Elite, avem programul Speaker Masterclass, și în ele predăm o
regulă: Nu spui o poveste personală decât cu happyend.
Nu spui o poveste personală în care la sfârşit tu ai rămas o victimă.
Şi mi se pare că este terapeutic în sine acest mod de a face lucrurile pentru că în

momentul când tu pregăteşti o poveste ca să o prezinţi în public speaking, trebuie să o
formulezi în aşa fel încât la sfârşit, eroul care eşti tu dacă e poveste personal, să iasă
învingător.
Şi când ai făcut asta, tu practic te vindeci pe tine înăuntrul tău ca să poţi să spui
povestea.
www.bootcamp.ro 32
Mi se pare un exemplu minunat de ce înseamnă să gestionezi emoţiile nu doar pentru

tine, ci şi pentru ceilalţi că ai pornit de la premisa că vrei să dăruieşti această lecţie şi
altora, nu doar să te lustruieşti pe tine pe scenă arătând cât de victimă eşti sau
inflamându-te ca să primeşti atenţie.
Şi puţină lume vede această nuanţă pentru vorbitorii publici. Cei mai buni sunt
vulnerabili, se vulnerabilizează pe scenă.
Acum scena e de multe ori familia, de multe ori sunt prietenii sau câţiva colegi cu care te
întâlneşti pe Zoom.
Orice lider poate să beneficieze, să profite de acest sfat pe care îl punem noi pe masă
acum.
Adică e ok să îţi spui povestea personală, e ok să vorbeşti despre fricile tale,

despre ce simţi, asta te face mai uman.
Dar nu îi trage şi pe ceilalţi în acele stări, termină povestea cu happyend. Şi rezultatul va

fi că toată lumea are de câştigat.
www.bootcamp.ro 33
Îndemnuri de final:
A: Aş zice ca un îndemn de final să folosim acest timp cu grijă, să folosim acest timp ca pe
un privilegiu, ca pe un dar pentru că e un timp în care ne permitem să exersăm
conştientizare şi control emoţional.
Este un timp în care, stând în casă, avem acest privilegiu, această şansă să instalăm un
obicei de conştientizare pe care în tumultul unei vieţi cotidiene normale nu prea reuşim
să îl instalăm.
Z: Văd o mare oportunitate în perioada aceasta: am mai mult timp la dispoziţie. Poate că
înainte mă plângeam că nu am aşa mult timp, acum am timp. Ce îmi doream înainte să
fac şi îl vedeam ca pe un scop greu de atins undeva în viitor, era să meditez o oră pe zi.
Aveam practica mea de câteva minute în fiecare zi, dar nu aveam o oră.
Acum am prilejul să meditez o oră pe zi. Perioada asta ne poate fi de mare ajutor în tot ce
înseamnă cunoaştere de sine. Exerciţiile simple de atenţie la respiraţie, la emoţii, la
gânduri, ne aduc mai aproape de noi înşine ca să ne cunoaştem pe noi. Să contemplăm la
tot ce se întâmplă în noi și în jurul nostru.
Merită să învățăm acum să dăm la o parte, să le “opreşte-te”, nu doar la gânduri și frici, ci

la foarte multe distrageri care sunt în jurul nostru.
Pare că avem timp mai mult pentru că stăm în casă mult, dar sunt aşa de multe
informaţii care vin din aşa de multe părţi, încât nu ne dăm seama când trece timpul și nu
facem ceva cu adevărat relevant pentru noi înșine.
Z: Mai adaug un singur lucru. Atunci când începem această cunoaştere de sine, cred că
merită să o facem fără a aştepta un rezultat rapid. Rezultatul este la fel de incert cum
este situaţia în care suntem acum.
Nu ştim nici cât durează nici unde o să ne ducă, nici cum o să fie după, nu ştim nimic din
toate astea acum. Cred că la fel putem să ne uităm şi la tot ce începem ca exerciţiu de
cunoaştere de sine și de sporit atenţia conştientă. Eu doar fac ce am de făcut în fiecare zi.
Îmi fac exerciţiile mele în fiecare zi şi ştiu că asta este treaba mea acum. Ce se întâmplă
peste o zi, peste o lună, peste 3 ani.
Nu am ştiut niciodată când am început să fac exerciţiile, ce o să se întâmple peste 7 ani.

Nu puteam să îmi imaginez şi nu puteam să gândesc realizările și rezultatele de astăzi.
Aşa că treaba mea e să fac ce am de făcut azi şi asta mă ţine foarte mult în prezent.
www.bootcamp.ro 34
Am de făcut 2 sau 3 exerciţii astăzi, le schimb peste o săptămână sau peste o lună. Nu
contează, asta am de făcut. Când vreau ceva, eu fac ceva. Dar fără să fiu ataşată neapărat
de un rezultat imediat.
A: Blaise Pascal a avut această zicere genială care concluzionează foarte bine ce ai zis tu
mai devreme şi zice aşa: “Toate problemele umanităţii rezultă din incapacitatea omului
de a sta singur în linişte într-o cameră goală”.
Şi poate că dacă împrumutăm din această înţelepciune a lui Pascal şi ne punem

întrebarea: dacă omul ăsta a avut dreptate, poate cel mai bun prilej ca să exersez asta, să
îmi iau din timpul meu zilnic 20 minute, 1 oră pentru cei foarte porniţi pe treabă, 7
minute, 10 respiraţii conştiente de 3 ori pe zi şi multe alte lucruri de genul acesta, noi cu
noi.
Asta va avea impact în tot restul vieţii noastre în primul rând în felul în care ne
înţelegem şi conştientizăm pe noi ca oameni şi implicit emoţiile noastre care reprezintă
latura dinamică a fiinţei noastre. EMOTION înseamnă „Energy in motion” adică energie
în mişcare. Cum curge energia prin corpul nostru. Zoia, îţi mulţumesc foarte mult pentru
acest dialog
www.bootcamp.ro 35
Andy Szekely
– Leading for the best in you –
Andy Szekely inovează de 22 de ani în piaţa de training şi

coaching din România ca antreprenor, autor şi speaker.
El este speakerul român care a vorbit pe aceeași scenă cu cei

mai mulți speakeri de top mondial care au vizitat România.
(Exemple: John Maxwell, Robin Sharma, Martin Lindstrom,
Bob Proctor, Dr. John Gray, Brian Tracy, Dr. Oz.) A ținut
prezentări şi training în 7 țări europene, China, SUA și
Canada.
Este formatorul a peste 40 de speakeri români care astăzi sunt prezenți pe scenele țării
și/sau dezvoltă afaceri de training și coaching (Exemple: Paul Ardeleanu, Raluca
Mohanu, Ovidiu Oltean, Zoia Zărnescu, Eusebiu Burcaș, Marian Drăgulescu, Ilinca Păun,
Urania Cremene, Adrian Erimescu etc.).
Andy este un pionier al pieței româneşti de seminarii deschise pe teme de dezvoltare

personală și leadership, organizând încă din 1995 astfel de conferințe cu peste 40 de
speakeri străini invitați. Experiența sa personală ca speaker și trainer depășește 2.500
de apariții live. Creator al comunității AS, care numără peste 350.000 de membri
consumatori ai materialelor de dezvoltare personală și leadership publicate de echipa
editorială și al unei echipe de traineri şi facilitatori la nivel naţional care astăzi numără 6
Master Traineri, 8 guest traineri şi 40 de facilitatori.
Probabil cea mai importantă contribuție pe termen lung pe care a adus-o Andy este
conceperea a 6 procese de dezvoltare personală originale în cadrul programelor
ultraintensive de tip Bootcamp (5-8 zile).
Andy Szekely a construit trei branduri naționale în educaţie:

• Conferințele 6C reprezintă un eveniment marca Andy Szekely, în care sunt
dezbătute cele 6 arii importante din viața unui om:
Carieră, Conectare, Cash, Corp, Contribuție, Creștere
• Elite School – programe de dezvoltare personală și leadership susținute în top 10
mari orașe ale României, cu formatori acreditați ai metodei Andy Szekely (începând
din 2010)
• Bootcamp University – program de dezvoltare personală și leadership în format
‘‘tabără intensivă - 8 zile‘‘, cu peste 1100 de absolvenți, o echipă solidă formată din
10 traineri asociați și 40 de facilitatori licențiați (începând din 2003).
Andy este autorul cu cele mai multe cărţi și produse multimedia pe teme de
dezvoltare personală şi profesională publicate în România (14 cărți și peste 200 de
ore de material audio-video).
www.bootcamp.ro 36
Zoia Zărnescu
Sunt Zoia şi cred cu toată fiinţa ca în fiecare om de pe această
planetă există un suflet care vrea să-şi găsească fericirea.
Cu mult timp în urmă, în adolescenţă mea, aveam un vis-dorinţă:

într-o zi să spun lumii întregi ce înseamnă să iubeşti. Nu mai ştiu
ce ştiam la acea vârstă că înseamnă iubirea. Ştiu însă, că-mi
repetam aproape în fiecare zi că trebuie să fac ceva ca lumea să
afle ce este iubirea.
Mai târziu, m-am întrebat cine sunt eu să ies în faţa lumii şi să vorbesc despre iubire?
Nu puteam să vorbesc nici în faţa a două persoane, cum să ies în faţa lumii?
Aveam emoţii puternice ori de câte ori eram în preajma oamenilor şi nu aveam deloc
încredere în mine.
Din acest motiv am început să caut răspunsul la întrebarea “Cine sunt eu?”.
De când eu însămi am pornit pe drumul cunoaşterii a ceea ce este în interiorul meu, am

învăţat că dincolo de orice metode, tehnici şi concepte învăţate, pot să descopăr ce este
bun şi potrivit pentru mine şi pentru viaţa mea.
Pentru mine cunoaşterea de sine a însemnat şi înseamnă un proces continuu şi, de la o

etapă la alta, m-am îmbogăţit cu mulţi prieteni, am câştigat încredere, am învăţat că
emoţiile îmi dau putere când ştiu să le stăpânesc şi să le folosesc. Apoi, am căpătat
claritate în legătură cu viaţa mea, am făcut cunoştinţă cu valorile mele, mi-am găsit
misiunea, am descoperit ce înseamnă să munceşti cu plăcere şi am înţeles că cea mai
mare bucurie este să-i ajut şi pe alţii să obţină ce căuta sufletul lor.
De aceea, chemarea mea este să fiu alături de oamenii care îşi doresc să devină mai
puternici, mai încrezători, să-şi găsească propriul drum în viaţă, ce le aduce satisfacţie
lăuntrică şi împlinire.
Pentru asta însoţesc oamenii cu bucurie şi încredere, către interiorul lor, pentru că ei
singuri să afle ce minunăţii se afla acolo şi pentru a-şi deschide aripile să zboare în
propria lor viaţa, cât de sus şi-au propus cândva. Uneori este despre a le arăta care sunt
talentele pe care le au, alteori este despre a le da un brânci ca să simtă plăcerea zborului.
Tot ce vreau să ştiu, când un om vine la mine, în consiliere sau coaching, este că a hotărât
şi vrea să facă ceva cu el însuşi, cu viaţa lui, pentru el şi pentru cei care sunt în prezent în
viaţa lui şi, sunt total alături de el.
Pentru cei care vin în atelierele de lucru, creez cu mare bucurie un spaţiu de încredere şi
experienţe prin care fiecare să-şi îndrepte atenţia spre interior, înăuntrul propriei fiinţe,
pentru că acolo este înţelegerea despre viaţa lor, acolo este înţelegerea şi cunoaşterea de
sine.
Te invit alături de mine pentru a ajunge în interiorul tău şi pentru a învăţa plăcerea
zborului în propria-ţi viaţă.
www.bootcamp.ro 37
***
Zoia Zărnescu este expert în programe de comunicare și trainer specializat în

conducerea grupurilor de învățare experiențială.
După o experiență de 20 de ani într-o multinațională, a trecut prin propriul său proces
de dezvoltare și formare. În prezent, ca trainer, consilier și consultant, este alături de
oameni cu o înțelegere profundă a emoțiilor, nevoilor și dorinței lor de cunoaștere.
În ultimii 12 ani, Zoia și-a urmat vocația și acum creează și susține programe pentru
creșterea încrederii în sine și depășirea tiparelor şi blocajelor emoţionale.
Zoia este consilier de dezvoltare personală și formator acreditat CNFPA, trainer licențiat
în programul Powerful Business Persuasion, consultant LAB Profile, coach Human
Design, NLP practitioner, inițiere în Prananadi și certificată în Terapia cu Îngeri și
Constelații Familiale Fluviale.
www.bootcamp.ro 38

Ebook Cum Iti Gestionezi Emotiile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ebook Cum Iti Gestionezi Emotiile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Spirit, Pathos şi Curaj

Despre emoţii, control emoţional, gestionarea emoţiilor vorbea cu elocvență marele

“Cine nu îşi poate controla emoţiile, nu îşi poate controla banii”.

Criza se va termina… dar ceea ce facem în timpul ei ne va defini.

A: Deci dacă ar fi să încercăm o definiţie de lucru, ar fi:

„emoţiile sunt instrumente prin care ne cunoaştem mai bine”.

Ce emoții se manifestă în criză?

A: În plus, din observaţiile noastre din bootcampul de People Mastery, relațiile în

Bineînţeles că această confuzie este soră cu îndoiala. Fie ne îndoim de noi, că nu o să

Tipare emoționale social acceptate

A: Viața emoțională este complicată de faptul că nu toate emoțiile pe care le exprimăm

Acest fenomen va pune o presiune suplimentară pe oamenii cu care petrecem

O să dau un exemplu simplu (e o generalizare): Băieţii sunt, statistic vorbind, educaţi că

Poate că în educaţie la bunici/străbunici, au avut sens acele blocări de comportament,

Îţi faci un soi de autoterapie practic în felul acesta, pornind de la conştientizare.

De regulă, emoția cea mai adâncă este frica.

Ce este de fapt frica?

Dacă nu suntem atenţi la ea se poate transforma într-o criză.

Am scris un capitol pe aceasta tema în cartea Decizii radicale.

Curajul presupune să îți depășești fricile! Adică să treci prin ele.

Cea mai plastică ilustrație a acestei realități sună așa:

Frica: ai ceva periculos de făcut și înainte să faci îți uzi pantalonii...

Curajul: faci acel lucru cu pantalonii uzi!

Opusul curajului nu e frica, ci deznădejdea!

Altfel spus, frica te împiedică să pornești. Deznădejdea te împiedică să continui cu curaj.

Principalele frici care te pot împiedica să pornești sunt următoarele:

1. frica de eșec (greșeală)

Cum este interpretată însă de regulă noțiunea?

Deși sună ridicol de simplu, surprinzător de mulți oameni au nevoie să li se

Eșecul este feedback!

Dincolo de faptul că înțelegi intelectual beneficiile eșecului, este important să diminuezi

Imediat ce ai răspuns la această întrebare, adună informațiile de care ai nevoie și învață

Este suficient să întrebi un om cu experiență pasionat de munte (hiking, escaladă) cum

În concluzie, înainte să pornești informează-te și instruiește-te cu cele necesare. Asta își

Îmbrățișează eșecul ... în el se află cele mai valoroase lecții!

Formula e simplă și aproape infailibilă: începe cu minim 3 persoane în fața cărora să

Psihologul Albert Ellis, pionierul terapiei cognitiv-comportamentale, a avut în tinerețe o

În cazul în care suspectezi că suferi de frica de respingere, îți sugerez să o verifici

1. Ce ai putea să regreți dacă nu pășești în necunoscut?

Thomas Gilovich, de la Universitatea Cornell, a studiat psihologia regretului vreme de

Printre cele mai des întâlnite regrete se numără:

Marshall Goldsmith (autoritate mondială în leadership) citează cercetări similare despre

• am amânat momentele în care să mă bucur

Dr. Nick Hall (reputat specialist în neuroștiințe) explică mecanismul regretului cu un

Sfaturile prietenilor, logica și listele de argumente erau categoric în favoarea carierei

Care dintre cele 2 oportunități este mai potrivită?

Ce voi regreta cel mai mult la finalul vieții?

Vrei o scuză ca să ZACI sau o miză ca să FACI?

Grupul de participanți la experiment e rugat să se gândească la propria persoană,

Acum urmează partea interesantă:

Participanții sunt invitați să se gândească la ei înșiși în viitor.

Dar există ceva și mai fascinant:

Ca o ilustrație puternică, unul dintre exemplele pe care le folosesc în cursuri este

Majoritatea oamenilor spun în mod evident, NU.

Ce se întâmplă de fapt? Folosesc un mecanism motivațional mai puternic decât banii.

Miza ești TU, cel din viitor!

TU, cel care vrei să devii!

„Frica noastră cea mai profundă nu este că am fi neadecvaţi.

Lumina din noi ne înspăimântă mai mult decât întunericul.

Ne punem întrebarea: cine sunt eu ca sa fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos?

Faptul că te simţi nesemnificativ, nu va schimba lumea. Nu este nimic înălţător în a te

Când străluceşti, le oferi în mod inconştient şi celorlalţi permisiunea să facă la fel.”

Acela e momentul în care îți poți activa curajul eroic.