Bascute cu dulceata

500 gr. faina ( se cerne)

60 gr. zahar
2 pliculete zahar vanilat
2 galbenusuri
80 gr. unt
1 cub drojdie ( 25 gr.)
250 ml. lapte
un praf de sare

- drojdia se amesteca cu 100 ml. lapte cald, 1 lingurita de zahar, se face o adancitura in centrul fainii (cernute) si
se toarna amestecul de drojdie

- zaharul ramas si zaharul vanilat se dizolva in restul de lapte cald, galbenusurile se bat cu praful de sare, untul se
topeste putin la MO , iar toate se adauga cand drojdia s-a bulbucat

- se amesteca totul cu o lingura de lemn (traiasca)

- apoi se framanta cu mana, faina nu puneti decat f. f. putin, cat sa va infainati mainile, nu fiti tentate sa puneti
mai mult. Aluatul se lucreaza repede, il framantati pana devine elastic

- se lasa la dospit la loc cald, pana-si dubleaza volumul ( aprox. 30-40 min)

- dupa ce dospeste se rastorna pe masa infainata, se presara putina faina deasupra, se intinde foaie

- sa aiba cam 1 cm

- cu ajutorul unui pahar, forme, se decupeaza cercuri, se-aseaza intr-o tava tapetata cu hartie de copt, se lasa cam
15 min pe masa sa mai creasca

- pt uns batem un galbenus cu putin lapte

-dupa 15 min. facem o adancitura ( cu fundul unei cescute mici de ex) in fiecare bascuta

- apoi le ungem cu amestecul de ou batut si lapte. In adancituri se pune dulceata , gem, de preferabil doar
fructele, ideea e sa nu fie prea zemoase. Eu am pus capsuni si caise din dulceata, dar am pus si din dulceata
propriu zisa

- se baga tava in cuptorul incins la 175 de grade. Si dame-ash palme eu le-am tinut prea mult ( am uitat de ele,
nota 4, stau jos) , deci dupa 20 de minute trebuiesc verificate, pentru ca eu le-am lasat fix 30 de minute si-a fost
un pic prea mult

- la cuptor dulceata facuse bulbuci in ele si pe langa ele, deci le desprindeti de pe hartia de copt imediat ce le
scoateti din cuptor, altfel se dezlipesc greu, si-o laterala

- calde sunt foarte bune, ma oftic ca le-am bronzat prea tare

- cred ca merg si cu alte umpluturi dulci , de ex. branza si stafide, mere, pere, etc. Si inca o sectiune timida, si data
viitoare o sa stau lipita de aragaz ca sa nu le mai ard