UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAREA AFACERILOR INTERNAŢIONALE
DISCIPLINA: MEDIUL INTERNAŢIONAL DE AFACERI

PROIECT
MEDIUL INTERNAŢIONAL
DE AFACERI
GRECIA

STUDENT: ALEXANDRU GIORGIANA-ELENA

MASTER, ANUL I

GALAŢI
- 2010 -
 CUPRINS

CAPITOLUL I – INTRODUCERE ........................................................................................................................................ 2

DATE GENERALE ............................................................................................................................................................. 3
CAPITOLUL II – PERFORMANŢA ECONOMICĂ ................................................................................................................ 5
2.1. RESURSE NATURALE ................................................................................................................................................. 5
2.1.1. Principalele resurse naturale ............................................................................................................................ 5
2.1.2. Importul de resurse naturale ............................................................................................................................ 6
2.2. EVOLUŢIA ECONOMICĂ A GRECIEI ................................................................................................................................ 7
2.2.1. Sistemul economic .......................................................................................................................................... 7
2.2.2. Principalii indicatori macroeconomici ................................................................................................................. 8
2.3. STRUCTURA ECONOMIEI GRECIEI ............................................................................................................................... 12
2.3.1. Agricultura .................................................................................................................................................... 12
2.3.2. Industria ....................................................................................................................................................... 13
2.3.3. Sectorul energetic ......................................................................................................................................... 14
2.3.4. Turismul ....................................................................................................................................................... 15
2.4. COMERŢUL EXTERIOR AL GRECIEI .............................................................................................................................. 16
2.4.1. Exporturile .................................................................................................................................................... 16
2.4.2. Importurile .................................................................................................................................................... 17
2.5. RELAŢIILE ECONOMICE ...................................................................................................................................... 18
2.5.1. Relaţiile economice româno - elene ................................................................................................................ 18
2.5.2. Cadrul juridic româno-elen ............................................................................................................................. 18
2.5.3. Investiţii elene în România ............................................................................................................................. 19
2.5.4. Investiţii străine directe .................................................................................................................................. 20
2.5.5. Planul elen pentru reconstruirea Balcanilor ...................................................................................................... 21
2.6. RELAŢII DE MUNCĂ ............................................................................................................................................ 22
2.6.1. Proceduri pentru obţinerea permisului de rezidenţă ......................................................................................... 22
2.6.2. Proceduri pentru emiterea unui permis de muncă ............................................................................................. 23
CAPITOLUL III – EFICIENŢA GUVERNAMENTALĂ.......................................................................................................... 24
3.1. ORGANIZAREA POLITICO - ADMINISTRATIVĂ A GRECIEI .................................................................................. 24
3.1.1. Zona Attica (Atena şi Pireu) ........................................................................................................................... 24
3.1.2. Zona Macedonia şi Tracia .............................................................................................................................. 25
3.1.3. Sistemul politic ............................................................................................................................................. 26
3.2. REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL COMERŢULUI EXTERIOR AL GRECIEI................................................................ 27
3.2.1. Taxele şi impozitele ...................................................................................................................................... 27
3.2.2. Reglementări vamale .................................................................................................................................... 28
3.3. SISTEMUL BANCAR ............................................................................................................................................ 31
3.3.1. Bursa de Valori Atena.................................................................................................................................... 32
CAPITOLUL IV – EFICIENŢA AFECERILOR ................................................................................................................... 33
4.1. ÎNFIINŢAREA UNEI SOCIETĂŢI PE ACŢIUNI (A.E.) ............................................................................................... 33
4.2. ÎNFIINŢAREA UNEI SOCIETĂŢI CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ (EPE) ..................................................................... 34
CAPITOLUL V – INFRASTRUCTURA .............................................................................................................................. 35
5.1. POPULAŢIA......................................................................................................................................................... 35
5.2. TÂRGURI ŞI EXPOZIŢII INTERNAŢIONALE .......................................................................................................... 35
5.3. TRANSPORTUL .................................................................................................................................................. 36
5.4. TELECOMUNICAŢIILE ......................................................................................................................................... 37
CONCLUZII .................................................................................................................................................................... 38
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................................. 39

1
 CAPITOLUL I – INTRODUCERE

Grecia, sau Republica Elenă, este o ţară din sud-estul Europei, situată în Peninsula Balcanică, la
sud de Bulgaria, Macedonia şi Albania, şi la vest de Turcia. Are un litoral de 13.676 km la mările Egee,
Ionică şi Mediterană. Această ţară este una dintre cele mai căutate destinaţii de vacanţă, datorită staţiunilor
de o frumuseţe iesită din comun, a numărului mare de insule, dar şi a faptului că litoralul grecesc oferă
unele dintre cele mai frumoase locuri pentru relaxare şi distracţie, dat fiind şi faptul că marea este foarte
limpede ş, pe alocuri, are nuanţ turcoaz.
Considerată de mulţi drept leagănul civilizaţiei occidentale, Grecia are o istorie lungă şi bogată,
care şi-a răspândit influenţa pe trei continente. Ca atare, este locul de naştere al democraţiei, filozofia de
Vest, Jocurile Olimpice, literatura de Vest, a istoriografiei, ştiinţe politice, principalele principii ştiinţifice şi
matematice, şi drama de Vest, inclusiv atât tragedie cât şi comedie.
Templele se impun prin simplitate şi perfecţiune artistică ca şi sculpturile şi picturile. Literatura
greacă este plină de nume cu greutate: Homer, Hesiod, Eschil, Pericle, Sofocle, Euripide, Aristofan. Filozofii
greci sunt şi ei reprezentativi: Tales din Milet, Heraclit, Pitagora, Socrate, Platon, Diogene, Aristotel. Istoria
este ilustrată de Herodot, Tucidide. Muntele Athos, simbol al creştinismului, este un permanent loc de
pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume.
Grecia este o ţară dezvoltată, membră a Uniunii Europene începând cu 1981, membră al Uniunii
Economice şi Monetare al Uniunii Europene începând din 2001, NATO din 1952, the OCDE din 1961, un
membru fondator al Cooperării Economice pentru Marea Negră şi un membru al ASE din 2005. Atena este
capitala, iar Salonic, Patras, Heraklion, Larissa, Volos, Ioannina, Kavala, Rodos, Chania şi Serres sunt
unele din marile orase alte ţării.

2
Date generale

Localizare: Republica Elenă este situată in Sud-estul Europei, în extremitatea sudică a Peninsulei
Balcanice. Se învecinează la nord cu Albania, Macedonia, Bulgaria şi Turcia, pe o lungime totală de graniţă
de 1.228 km., la est cu Marea Egee, la sud cu Marea Mediterană şi la vest cu Marea Ionică. Lungimea de
coastă este de 13.676 km
Suprafaţă: Total: 131.940 km2, din care 13.676 km2 acoperiţi de apă.
Relief: Grecia continentală are un ţărm sinuos cu golfuri şi peninsule, masivele muntoase ocupă
cca. 4/5 din teritoriu iar câmpiile ocupă suprafeţe însemnate în partea de nord. Grecia insulară cuprinde
cca. 2 000 de insule grupate în arhipelagurile Sporade, Ciclade, Ionice, din care sunt locuite permanent
700.
Climă: Clima este mediteraneană, cu veri toride (temperaturi medii în iulie: 27°C), temperate de
brize pe litoral şi de altitudine în restul ţării. Iernile sunt umede, blânde (temperaturi medii în ianuarie: 10°C),
ploioase în sud şi aspre, cu zăpezi, în munţii din nord.
Populaţie: 10.601.527 locuitori. Speranţa de viaţă de 78,44 ani (bărbaţi 75,89 ani, femei 82 ani)
este cea mai mare din tarile Uniunii Europene.
Fus orar: GTM+2.
Limba oficială: Greaca.
Capitala: Atena –3.096.000 de locuitori. Datorită extinderii Atenei şi Pireului (peste 1.500.000
locuitori), s-a format aglomerarea urbană Atena - Pireu, care, împreună cu locuitorii din împrejurimi
(consideraţi că locuiesc în zona rurală a Atticii), numără peste 5 milioane de locuitori (circa 50% din
întreaga populaţie a Greciei).
Împărţire administrativă: Grecia este formată din 10 regiuni împărţite în 51 de districte şi o
regiune autonomă.
Ziua naţională: 25 martie – aniversarea proclamării independenţei (1821).
Alte sărbători naţionale care sunt zile nelucrătoare: 1 Ianuarie, 6 Ianuarie, 25 Martie, 28 Aprilie, 24
Iunie, 15 August, 8 Septembrie, 28 Octombrie, 25-26 Decembrie, 31 Decembrie şi trei zile de Paşte.
Religie: ortodoxă (97,6%), musulmană (1,3%), romano-catolică (0,4%), protestantă (0,1%), altele
(0,6% - categorie în care sunt incluşi şi evreii). Biserica Ortodoxă a Greciei este autocefală, dar indisolubil
legată doctrinar de Biserica de la Istanbul (Constantinopol), Patriarhia Ecumenică.
În Peninsula Halkidiki, în partea de sud-est a Macedoniei, se află Muntele Sfânt (Athos), o
comunitate mânăstirească autonomă. Conform autorităţilor elene, Muntele Sfânt (Agion Oros) este
considerat o comunitate “alcătuită din mânăstiri ale Bisericii Ortodoxe Elene”, numele de “schit românesc”,
“mânăstire rusească” etc. reprezentând doar preponderenţa călugărilor români, respectiv ruşi, aflaţi în
schitul sau mănăstirea respectivă.

3
 Forma de guvernământ: Republică parlamentară. Conform Constituţiei din 1975, există separaţia
puterilor în stat: executivă, legislativă şi justiţie.
Şeful statului: Karolos PAPOULIAS, şi-a început mandatul la 12 martie 2005.
Prim-ministru: Constantinos KARAMANLIS- Noua Democraţie.
Ministrul afacerilor externe: Dora BAKOYANNIS ( din 14 februarie 2006, membru al partidului
Noua Democraţie).
Parlamentul Elen (Vouli ton Ellinon): Unicameral, compus din 300 de deputaţi aleşi prin sufragiu
universal, pe o perioadă de 4 ani.
Diaspora elenă 1: Este estimată la 5.607.000, din care: 3.000.000 în S.U.A., 700.000 în Australia,
600.000 în ţările din spaţiul ex-sovietic., 350.000 în Canada, 300.000 în Germania, 212.000 în Marea
Britanie, 100.000 în Africa de Sud, 35.000 în Franţa, 25.000 în Bulgaria, 21.000 în Italia, 14.000 în
România, 8.000 în Suedia ş.a.m.d. Diaspora elenă este foarte bine organizată şi activă. În afara
Secretariatului General pentru Diaspora funcţionează un Consiliu al Diasporei Elene şi un Parlament
Mondial al Elenismului.
Moneda naţională: Începând de la 1 ianuarie 2002, Grecia a aderat la moneda unică euro €.
Imnul naţional: „Ymnos eis tin Eleftherian” (Odă Libertăţii), pe versurile cunoscutului poet
Dionysios Solomos, este considerat a fi cel mai lung imn naţional, cu 158 de strofe. Inspirat de Revoluţia
greacă de la 1821, declarat imn naţional în 1864. Adoptat şi de Republica Cipru ca imn naţional.
Drapel: Nouă dungi orizontale de dimensiuni egale, dispuse alternativ în culorile alb şi albastru. În
partea stângă sus, o cruce albă, într-un pătrat albastru reprezintă ataşamentul statului grec faţă de religia
ortodoxă şi recunoaşterea rolului ortodoxiei în formarea statului grec modern
Membră: Eurozone, NATO, EBRD, EIB, IBRD, IMF, IMO, Interpol, OECD, UN, UNCTAD,
UNESCO, WHO, WTO, CERN.

1 http://www.mae.ro/

4
 CAPITOLUL II – PERFORMANŢA ECONOMICĂ

2.1. Resurse naturale

2.1.1. Principalele resurse naturale
Principalele resurse naturale ale Greciei sunt: bauxita, lignitul, magneziul, petrolul, marmura.
Rezervele Greciei sunt:
- de bauxită - sunt estimate la cateva sute de milioane de tone din care peste 100 de milioane de tone
exploatabile;
- de minereuri fero-nichel - sunt estimate la cca 100 de milioane de tone cu conţinut de nichel 1-1,4 %;
- cele ce conţin minereuri cu conţinut de plumb, zinc şi argint se situerază la cca. 3,8 milioane de tone;
- cele ce conţin minereuri cu conţinut de aur de 0,89 gr./tonă şi 0,56 gr./tonă conţinut de cupru sunt
estimate la circa 129,5 milioane de tone;
- rezervele geologice de minereuri cu conţinut de 0,54 % cupru şi 0,8 gr./tonă aur sunt estimate la
cca.206 milioane de tone;
- de bentonită ale Greciei sunt estimate la cca. 20 de milioane de tone;
- de magnezită sunt estimate la cca.8 milioane de tone;
- rezervele geologice de gips sunt estimate la cca. 200 de milioane de tone iar cele exploatabile la cca.8
milioane de tone ;
Din datele publicate, producţia de minereuri a Greciei este:
- bauxită – 2,2 milioane de tone (în anul 2004). Grecia este cel mai mare producător din Europa;
- nichel - 2,6 milioane de tone (în anul 2003);
- dolomite – 129 de mii de tone (în anul 2003);
- perlite – 780.000 tone perlite crude si 440.000 tone perlite cernute.
Grecia este pe locul în lume şi unul din principalii exportatori:
- marmura – 233 de mii de m.c. (în anul 2003);
- concentrate de plumb-zinc – 21.320 de tone;
- concentrate de zinc – 32.370 de tone;
- aur – 6 tone/an
Producţia de concentrate de minereuri şi de produse metalurgice este:
- aliaje de nichel – 18.000 tone (în anul 2003)
- magnezită – 43.700 tone si 115.000 tone de magnezita caustică (în anul 2003)
- alumină – 784.500 tone (în anul 2004)
- aluminium – 167.800 tone (în anul 2003)

5
 Produse din cariere:
- marmură – 233.000 tone (în anul 2003)
- gips – 732.000 tone (în anul 2003)
- bentonită – 1,15 milioane de tone (în anul 2003)
- caolină – 60.000 tone (în anul 2003)

2.1.2. Importul de resurse naturale

Conform datelor publicate, importul de minereuri se situează în jurul cifrei de 8,396.6 de mil. € iar
cel de îngrăşăminte şi de produse de carieră în jurul cifrei de 94 de mil. €. Importul de materii prime, cu
excepţia combustibililor şi carburanţilor, s-a situat la nivelul de 1,581.9 mil. $ în anul 2007.
În anul 2004, importurile Greciei de minereuri, produse siderurgice etc. s-au situate la nivelul de :
- îngrăşăminte – 145,5 mil. €
- minerale neferoase – 548,9 mil. €
- fonta şi otel – 1,0 mld. €
- metale neferoase – 834,8 mil. €
- aluminium şi articole din aluminium – 473 mil. €
- cupru şi articole din cupru – 396 de mil. €
- sare şi sulf – 89 de mil. €
- aricole din piatră, ciment şi azbest - 84 de mil. €
- zinc şi articole din zinc – 24 de mil. €
- nichel şi produse din nichel – 6,8 mil. €
- zinc şi articole din zinc – 5,8 mil. de €
- aur şi produse din aur (nemonetare) – 34 mil. €.

România importă din Grecia următoarele categorii de produse :

- articole din aluminium – cca 36 de mil. €/an
- produse minerale – cca. 25 de mil. €/an
- azbest şi articole din azbest – cca 4 mil. € / an.
România importă anual produse minerale în valoare de peste 5 mld. € iar metale comune şi articole
din acestea în valoare de peste 2,8 mld. €.

6
 2.2. Evoluţia economică a Greciei
2.2.1. Sistemul economic
Una din principalele politici-cheie ale Uniunii Europene este strategia pentru creşterea economică şi
ocuparea forţei de muncă. Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a stabilit obiectivul de
îmbunătăţire a competitivităţii Europei. Consiliul a convenit un obiectiv de creştere economică medie de 3%
şi de creare a 20 de milioane de locuri de muncă pînă în 2010. S-au propus reforme radicale în domenii
precum politica macroeconomică, întreprinderile, cercetarea şi dezvoltarea, liberalizarea pieţelor. Acest
program ambiţios a devenit cunoscut sub denumirea de „Strategia de la Lisabona”.
După cinci ani, s-a constatat că nu s-au înregistrat progrese suficiente pentru îndeplinirea
diverselor obiective. În februarie 2005 Strategia a fost revizuită, prin urmare, fiind elaborate un set de
măsuri orientate spre ocuparea forţei de muncă şi politicile macro şi micro economice. La nivel European a
fost stabilit un set unic de orientări, în particular: un grad de ocupare a forţei de muncă de 70% şi investiţii
de 3% din PIB în cercetare şi dezvoltare pînă în 2010.
Grecia fiind stat membru al UE se confruntă cu provocări similare. Cerinţele şi normele UE au dus
la convergenţa treptată a politicilor naţionale, care ulterior au creat un nou cadru de dezvoltare al economiei
elene, cu rata dobânzilor scăzută, cu riscul ratei de schimb extrem de limitat şi cu o încredere mai mare a
oamenilor de afaceri la stabilitatea mediului economic. Aderând la 1 ianuarie 2001 la Uniunea Economică şi
Monetară (Zona euro) Grecia, ca de altfel şi alte state Europene, s-au confruntat cu o gravă problemă cu
preţurile la momentul introducerii monedei unice. Pe seama unor speculaţii avantajate de confuzia
populaţiei, înlocuirea drahmei a dezvoltat creşterea preţurilor peste noapte, provocînd o criză majoră în
rândurile populaţiei. Obişnuiţi cu sume mari (340,750 drahme la un euro), grecii au cheltuit mult mai mult
decât de obicei din cauza confuziei generate de euro, ceea ce a condus la sărăcie şi la o aversiune, încă
prezentă, faţă de moneda unică. În aceste condiţii, Grecia a pierdut în scurt timp din competitivitatea sa,
obţinînd deficite bugetare excesive, peste maximumul de 3% din PIB, limita impusă de UE.
Guvernul elen, condus de actualul Prim-ministru Costas Karamanlis, trasându-şi ca obiectiv major
ridicarea nivelului economiei, s-a axat prioritar pe stabilitatea macro-economică şi creşterea competitivităţii
pieţei. Micşorând cheltuielile din buget, mărind taxele şi accizele la unele produse, făcând reforme pe piaţa
imobiliară, mărind taxa pe valoare adăugată de la 18% la 19%, executivul elen a reuşit în trei ani să obţină
rezultate destul de încurajatoare. Deja în anul 2006 Grecia a înregistrat un deficit de doar 2,6% în scădere
faţă de cel de 7,8% înregistrat în 2004. Reformele economice au motivat consolidarea investiţiei publice
(ex. privatizarea în sectorul energetic, transporturi, comunicaţii etc.), implementarea schimbărilor structurale
(ex. reforma fiscală, programul de măsuri sociale ş.a.).
În ultimii ani Grecia a avut un ritm de dezvoltare mai ridicat decât cel al mediei UE şi relativ
crescător , variind de la 4,1% în 2000 şi 2001, 3,7 % în anul 2005, 4,3 % în anul 2006 , 3,9 % în anul 2007
şi 3,6 % în trimestrul I 2008. Ritmul de dezvoltare la un nivel bun şi pentru perioada următoare, se
datorează câtorva factori majori :

7
 - noi investiţii ca urmare a acordării tranşei a III-a în cadrul susţinerii financiare comunitare (3-rd
Community Support Frame - CSF III ) precum şi perspectiva alocării a încâ 24 de mld. € pentru perioada
următoare ca urmare a negocierilor în cadrul CSF IV. La sfârşitul anului 2007, din cele 34,27 mld. € alocate
în cadrul CSF III, Grecia a absorbit doar 26,4 mld. €;
- întărirea investiţiei publice (privatizarea în sectoarele energetic, transporturi, comunicaţii etc.);
- schimbările structurale planificate din care unele au început să fie implementate (reforma fiscală,
programul de măsuri sociale );
- iniţiativele guvernului elen concentrate pe stabilitatea macroeconomică, creşterea competitivităţii
pieţei, reducerea datoriei publice şi coeziunea socială determinată de măsurile sociale luate în ultimii ani.
Raportul Comisiei Europene privind previziunile economiilor Europene pentru anii 2009 – 2010 a
fost pesimist în ceea ce priveşte evoluţia economiei elene.
Astfel, raportul prevedea 2 :
- creşterea economică a Greciei va fi de 0,2 % pentru anul 2009 şi de 0,7 % în anul 2010 faţă de
previziunea Ministerului elen al Economiei şi Finanţelor care este de 2,7 % pentru anul 2009;
- deficitul fiscal al Greciei va fi de 3, 7 % din PIB în anul 2009 şi de 4,2 % pentru anul 2010 faţă de
previziunea Ministerului elen al Economiei şi Finantelor care este de maximum 3 % pentru anul 2009;
- datoria publică a Greciei va fi de 96,2 % din PIB în anul 2009 ( faţă de 94 % în anul 2008 ) şi de
98,4 % din PIB în anul 2010;
- rata somajului va atinge 9 % în anul 2009 şi 9,4 % în anul 2010 ( faţă de 8,3 % în anul 2008 );
- inflaţia ar urma să atingă 2,5 % în anul 2009 şi 2, 7 % în anul 2010 (faţă de 4,3 % în anul 2008 ) .

2.2.2. Principalii indicatori macroeconomici

Indicator 2004 2005 2006 2007 2008 3 2009

PIB (mld. €) 163,1 199,0 229 270 355.9 329
PIB la preţuri curente (mld. €) 185.851 197.645 213.207 228.180 242.946 252.250
Ritm creştere economică (%PIB) 4.7% 3.7% 4.0% 3.4% 2.9% 3%
Rata şomaj (%) 11.0% 10.4% 9.2% 7.9% 8.3% 9.4%
Deficit bugetar (%) 7.8% 5.1% 2.6% 3.7% 7.7% 12.7%
Rata inflaţiei (%) 2.5% 3.7% 3.4% 3.9% 4.3% 1.6%
Datoria publică (%PIB) 90% 98.8% 95.9% 94.8% 97.6% 96.2%
Investiţii directe străine (% PIB) 0.7 % 0.4 % 1.8 % 1.2 % 1% 4.04 %
Rata ocupării forţei de muncă 2.3 % 1.0 % 2.1 % 1.3 % 1.2 % -
Productivitatea forţei de muncă 101.2p4 98.8p 99.7p 99.8p 102.2p 101.4f

2 Indrumător de afaceri Grecia

3 IMD World Competitiveness Yearbook 2009
4 p=valoare provizorie; f=previziuni

8
 Guvernul de la Atena, a arătat în repetate rânduri că vrea să majoreze impozitele pe proprietate şi
pe unele venituri, dar şi să îngheţe salariile şi pensiile bugetarilor. Toate aceste măsuri drastice sunt luate
pentru a reducere deficitului bugetar de la 12,7% (după cum se poate observa în graficul de mai jos) la 3%
în următorii patru ani, pentru a salva piaţa internă de obligaţiuni şi pentru a evita riscul intrării în incapacitate
de plată. De asemenea, acestea sunt considerate a fi vitale pentru ca primele de risc solicitate de investitori
pentru a achiziţiona obligaţiuni guvernamentale greceşti să scadă, dar şi nu în ultimul rând, credibilitatea
economiei elene să sporească.

Fig.1. Evoluţia deficitului bugetar al Greciei, raportat la PIB 5

Estimările privind deficitul bugetar au condus la apariţia de speculaţii potrivit cărora celelalte state
membre ale zonei euro vor trebui să vină în ajutorul Greciei.
În 2008, nouă state membre au avut nivelul datoriei publice mai mare de 60% din PIB-ul, Grecia
situându-se pe poziţia a-2-a în clasament: Italia (105.8%), Grecia (97,6%), Belgia (89,6%), Ungaria
(73,0%), Franţa (68,0%), Portugalia (66,4%), Germania (65,9%), Malta (64,1%), şi Austria (62,5%). Alte
state membre (Republica Cehă, Statele Baltice, Slovenia, Slovacia) au avut un nivel mult mai redus al
datoriei publice din PIB, mai jos 30%. Datoria publică a fost chiar sub 15% din PIB, în unele ţări, precum
Estonia (4,8%), România (13,6%), Bulgaria (14.1%) şi Luxemburg (14,7%).
Unele statistici precizează că datoria publică al Greciei ar putea urca în anul 2010 la 124% din PIB,
cel mai ridicat nivel din rândul statelor care utilizează moneda euro ( € ).
Rata şomajului în octombrie 2009 a fost 9,8%, comparativ cu 7,4% în octombrie 2008 şi 9,1% în
septembrie 2009. Numărul de angajaţi s-a ridicat la 4.505.100 persoane în timp ce numărul şomerilor s-a
ridicat la 491.139 persoane. Astfel, putem spune că, numărul de angajaţi a scăzut cu un procent de 2.4% în
comparaţie cu octombrie 2008 şi cu 1.6%, comparativ cu septembrie 2009. Totodată, numărul şomerilor a
crescut cu 123.935 de persoane (o rată de creştere de 33,8%), comparativ cu octombrie 2008 şi a crescut
cu 34.336 de persoane, comparativ cu septembrie 2009 (o rată de creştere de 7,5%), din cauza activităţii
scăzute din turism şi din sectorul construcţiilor.

5
http://www.zf.ro/business-international/grecia-intra-in-criza-de-timp-in-lupta-cu-problemele-fiscale-

9
 Fig.2. Evoluţia ratei şomajului a Greciei 6

În rândul tinerilor, rata şomajului a depăşit 25%. De asemenea, rata şomajului la femei în Grecia a
înregistrat o creştere destul de mare, aproximativ 13.1%, aproape dublu decât rata şomajului la bărbaţii
6.6%, fiind de altfel a-2-a ţară în care există o diferenţă mare între rata şomajului la bărbaţi şi cea
înregistrată la femei, alături de Italia şi Malta .

Fig.3. Rata şomajului în funcţie de sex: octombrie 2004-2009

În iulie 2008, 20 din cele 27 de state membre ale UE (Belgia, Bulgaria, Spania, Estonia, Grecia,
Franţa, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România,
Slovacia, Slovenia, Republica Cehă şi Regatul Unit), precum şi o ţară candidată (Turcia) legislaţia naţională
a introdus un criteriu pentru stabilirea unui salariu minim statutar sau obligatoriu. Lunar, salarii minime
variază considerabil, de la 122 în Bulgaria se ridică la 1.641 în Luxemburg.
Cele 20 de state membre în cauză pot fi împărţite în trei grupuri, în funcţie de nivelul salariului
minim de la 1 iulie 2008.
Primul grup include cele nouă ţări cu cele mai mici salarii minime, între 100 şi 350 € pe lună:
Bulgaria (122.7), Letonia (254.1), Slovacia (295.5), Estonia (278), Polonia (281.2), Ungaria (269.8), Lituania
(231.7), Republica Cehă (306.3) şi România (153).

6 Comunicat de presă al Ministerului de Finanţe al Greciei

10
 Al doilea grup cuprinde cinci state membre: Portugalia (525), Slovenia (589.2), Malta (634), Spania
(728) şi Grecia (681), cu un nivel intermediar de salarii minime, de la aproape 500 de € la 700 € pe lună.
Al treilea grup cuprinde şase state membre: Franţa (1,321), Belgia (1,387.5), Marea Britanie
(1,010.3), Olanda (1,382), Irlanda (1,462) şi Luxembourg (1,641.7), în care a salariului minim a fost aproape
de sau peste 1,150 € pe lună.

Fig.4. Salariul minim în ţările UE 7

În Grecia, salariul minim variază în funcţie de aria de activitate. După cum se poate observa, cei
mai bine plătiţi sunt directorii poate câştiga până la 9,000 €/lună, urmat de manageri cu 4,500 €/lună şi
secretară cu 1,300 €/lună. La polul opus un muncitor câştigă în medie 45 de €/lună.

Nivelul de salarizare lunar în 2008 8

Muncitor 33 – 45 €
Secretară 825 – 1300 €
Director 4500 – 9000 €
Manager 1800 – 4500 €
Mecanic specializat 750 – 1200 €
Funcţiona public 790 - 1000 €
Vânzător 860 – 1000 €
Maistru în construcţii 1000 – 1500 €

7 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Minimum_wage_statistics
8 Agenţia pentru investiţii în Grecia, “Greece Investment Overview 2009”

11
 2.3. STRUCTURA ECONOMIEI GRECIEI
După cum se poate observa, procentul cel mai mare în utilizarea suprafeţei, îl au păşunile,
respectiv 41 %, în timp ce terenul arabil ocupă doar un procent de 19 %:

Culturi permanente
Altele 8%
12%
Teren arabil
19%

Pasuni
41% Paduri
20%

Fig.5. Suprafaţa utilizată

2.3.1. Agricultura 9
În condiţiile unui exod tot mai mare al populaţiei către centrele urbane, contribuţia sectorului agricol
a suferit schimbări esenţiale, contribuind cu doar 6 – 7% la formarea PIB (în comparaţie cu anul 2000 cînd
acesta constituia 8,7%) şi antrenînd în prezent aproximativ 530.000 de fermieri (11 – 12% din forţa de
muncă totală). Totodată, în sectorul agricol sunt angajaţi un număr mare de imigranţi.
Printre principalele culturi pot fi remarcate: producţia de măsline, struguri, pepeni, piersici, roşii şi
citrice, în special portocale.
Dintre culturile industriale, cele mai profitabile sunt considerate bumbacul şi sfecla de zahăr,după
cum se poate observa în graficul de mai jos. Creşterea viţei-de-vie ocupă un loc special în structura
economică a ţării, Grecia producînd anual 4 milioane hectolitri de vin. Importul vinurilor din alte ţări
constituie doar 10%.
3000000000

2500000000

2000000000

1500000000 2004
2005
1000000000 2006

500000000

0
Bumbac Floarea Sfecla de Tutun
soarelui zahar

Fig.6. Evoluţia principalelor culturi ale Greciei

Grecia este renumită si pentru calitatea deosebită a uleiului de măsline (producînd 16% de pe piaţa
internaţională după Spania şi Italia).
Pescuitul în Grecia se desfăşoară în cadrul unui regim foarte strict, având ca obiectiv principal
protejarea Mării Mediterane de poluare şi supra-pescuit. Producţia de peşte se menţine constantă în jurul

9 Ghid de afaceri.pdf

12
valorii de 16 milioane USD, dar nu este suficientă pentru satisfacerea cererii interne, astfel încât Grecia este
nevoită să apeleze la importuri.
În ceea ce priveşte producţia animalieră, Grecia se remarcă prin creşterea păsărilor şi a porcilor şi
mai puţin a vacilor şi oilor. Este foarte cunoscută producerea brînzei de oi cu denumirea „Feta”, care este
doar unul din cele 20 de tipuri de brînzeturi greceşti care beneficiază de o denumire de origine protejată,
obţinută după o lungă dispută juridică demarată de Grecia în anii ‘90.

2.3.2. Industria 10
Industria contribuie cu 14% la formarea PIB. Printre industriile tradiţionale în Grecia se numără
construcţiile, industria textilă, industria alimentară şi cea a cimentului. În ultimii ani, s-au dezvoltat în ritm
susţinut industria echipamentelor de înaltă tehnologie şi telecomunicaţiile.
Industria construcţiilor
Construcţiile sunt, în mod tradiţional, una dintre ramurile industriale cele mai importante ale
economiei greceşti. În anul 2001, acestea au înregistrat o dezvoltare puternică, datorită creşterii volumului
investiţiilor private şi lucrărilor de construcţii publice. Două motive principale au stat la baza acestei creşteri
a industriei construcţiilor: investiţiile legate de desfăşurarea Jocurilor Olimpice din anul 2004 de la Atena şi
implementarea celuI de al treilea Suport de Asistenţă Comunitară (CSF III) acordat Greciei de către
Uniunea Europeană în valoare de 51,3 mld. €.
Industria alimentară
Industria alimentară reprezintă un sector foarte dinamic şi profitabil în Grecia, constituind una din
industriile cheie ale economiei elene, cu aproximativ 20% pondere în industria prelucrătoare.
Conform statisticilor oficiale, acest sector concentrează cca. 10.000 unităţi de prelucrare a
alimentelor şi 700 unităţi având ca obiect de activitate producerea băuturilor, si ocupă 17% din forţa totală
de muncă angajată în industrie. Acest sector prelucrează aproximativ 70% din producţia agricolă a Greciei.
Cele mai mari concentrări ale unităţilor de acest gen se regăsesc în regiunile Macedonia, Thessalia, Creta
şi Peloponese.
Industria extractivă
Minereuri. Industria minieră şi cea a prelucrării metalelor au constituit întotdeauna o parte mică, dar
importantă în economia naţională grecească şi se caracterizează prin concentrarea producţiei într-un număr
restrâns de companii (aproximativ 60% din venitul sectorului este realizat de 5 companii miniere).
Cele mai importante produse miniere sunt bentonita, magnezitul şi perlita, producţia ultimelor două
fiind cea mai mare la nivelul Uniunii Europene.
Petrol. Grecia are rezerve limitate de petrol, evaluate la 10 milioane barili. Producţia este de 9000
de barili/zi, fiind departe de a acoperi necesarul zilnic pentru consum, de 396.000 barili/zi.
Gaze naturale. Cu resursele de gaze naturale de doar 1 miliard mc., Grecia produce o cantitate
neînsemnată de gaze naturale. Consumul, deşi a scăzut în ultimii ani, se preconizează că va creşte

10
Ghid de afaceri.pdf

13
simţitor, de aproape 4 ori, în acest deceniu. Cererea internă de gaze naturale este acoperită în general prin
importuri.
Cărbuni. Lignitul reprezintă cea mai importantă sursă indigenă de energie. Resursele de lignit
estimate se ridică la 2874 milioane tone. Principalele zăcăminte se găsesc în nordul ţării.

2.3.3. Sectorul energetic

Scopul principal al politicii guvernului grec în domeniul energetic este de a creşte competiţia pe
piaţa energiei (energie electrică, gaz şi combustibili lichizi) şi de a promova utilizarea eficientă a acesteia şi
a resurselor regenerabile (1%). În prezent, procentul cel mai mare îl are consumul de petrol, respectiv 64%.
Locaţia geo-economică strategică a Grecia, între producătorii de energie din Orientul Mijlociu,
Africa de Nord şi regiunea Mării Caspice, precum şi pe rutele de transport vitale ale Mării Egee şi zona est
Mediteraneană, fac din acesta o punte de legătură dintre Est şi Vest.
Grecia a realizat proiecte majore în ceea ce priveşte petrolul, gazele naturale, precum şi sursele
alternative, care a pus ţara în centrul axei de energie sud-est europene. În aceste sens, s-au adoptat trei
proiecte majore care să asigure o sursă de alimentare cu energie sigură şi competitivă: Conducta de petrol
Burgas-Alexandroupolis şi Conducta de interconectare Turcia-Grecia-Italia (ITGI).

Surse de
energie
Gaze regenerabile Carbune
naturale 1% 23%
8%
Hidroenergie
4%
Petrol
64%

Sursa: EIA Conferinţa Internaţională pentru Energie 2006

Fig.7. Principalele surse de energie 11

Conducta de petrol Burgas-Alexandroupolis 12

Conducta de petrol Burgas-Alexandroupolis, va contribui în mod semnificativ la descongestionarea
Strâmtorii Bosfor şi va oferi un nou canal de export a petrolului la Marea Neagră atât pentru pieţele
Europene precum şi pentru pieţele din America de Nord. Proiectul Greco-Ruso-Bulgar va vedea sprijinul
companiilor greceşti, cu 23,5% şi a statului grec, cu 1%. Cei 279 de kilometri de conductă de la Burgas din
Bulgaria până în portul grec Alexandroupolis, este programată de a avea un debit anual iniţial de 50 de
milioane de tone de petrol, precum şi cu o capacitate anuală de mai mult de 50 de milioane de tone.

* Sursele
de energie regenerabile includ şi energia geotermală, solară, eoliană
12
Agenţia pentru investiţii în Grecia, “Energy Sector”

14
 Conducta de interconectare Turcia-Grecia-Italia (ITGI) 13
Conducta de interconectare Turcia-Grecia-Italia (ITGI) de gaz, operaţiune începută în 2007, va fi un
canal cheie prin Marea Caspică şi pentru ca gazul iranian să ajungă pe pieţele din Europa de Vest. La ora
actuală, Grecia este conectată la Turcia şi Italia, prin intermediul unei conducte submarine care va fi
conectată la reţea Europeană de gaze până în 2010. Proiectul este alcătuit din două părţi: pe uscat şi în
larg ( reţea de conducte Poseidon). Secţiunea pe uscat va face parte din reţeaua natională elenă şi
secţiunea în larg urmează să fie construită de compania Poseidon, un joint-venture de Edison şi DEPA.
Lungimea totală a conductei, de la Komitini la Marea Ionică este de 590 kilomteres.
În plus, faţă de constituirea unui canal de transport strategic, Grecia este, de asemenea, o locaţie
favorabilă pentru dezvoltare de investiţii în energie. Comunitatea Energiei din Europa de Sud-Est, cu sediul
în Atena, se axează pe crearea unei pieţe a energiei unificate în regiunea balcanică, prin stabilirea unor
reguli şi reglementări comune de piaţă, care urmează să fie integrate la o dată corespunzătoare cu piaţa
energetică a UE. Semnatarea Tratatul Comunitar pentru Energie, creat în cooperare cu Uniunea Europeană
(din care Grecia este membră) includ ţări precum: Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Muntenegru,
FYROM (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei), Albania, România, Bulgaria, UNMIK în numele
Kosovo.

2.3.4. Turismul
Reprezentând 18 % din PIB, turismul este un sector cheie şi unul dintre cele mai dinamice pentru
creşterea economică şi investiţii. Grecia este printre primele 15 destinaţii din întreaga lume, sectorul
turismului angajând mai mult de 913.000 oameni.
În 2007, mai mult de 17 milioane de oameni au vizitat Grecia şi se preconizează ca în 2010
numărul acestora să crească la 20 milioane, aproape dublul populaţiei Greciei. Turismul este avantajat de
peisajul exotic, clima temperată şi apele curate cu vestigiile istorice şi cultura, vechi de peste 3000 de ani.
Industria turismului a cunoscut o revigorare însemnată ca urmare a strategiei guvernamentale de
implementare a unor noi forme de turism, alternative şi combinate. Această strategie se concentrează pe
construirea unor hoteluri de 4 şi 5 stele, centre de conferinţă, staţiuni balneoclimaterice şi pentru
talasoterapie, waterland şi alte parcuri cu teme specifice şi urmăreşte combinarea lor cu diferite tipuri de
turism (agro-turism, cultural, arheologic, religios etc.).
Aproximativ 85% din turişti provin din Europa de Vest: 21,2% din Regatul Unit, 17,5% din
Germania, 8,8% din Italia, 5,3% din Franţa, 5,2% din Olanda, şi 7,5% din Ţările scandinave. Cu toate
acestea, un număr însemnat de vizitatori din Europa de Est şi China consideră Grecia ca destinaţia lor
preferată, creând o bază mai mare a ţărilor de origine şi noi cereri pentru servicii, facilităţi şi puncte de
atracţie.
În afară de capitala Atena, principalele destinaţii turistice sunt insulele: Creta Rodos, Corfu şi
Insulele Cyclades. În prezent, mai mult de 9.000 de hoteluri operează în Grecia. Datorită numărului mare de
insule ale Greciei, mai mult decât 3000, gama geografică a destinaţiilor turistice, este extinsă. În plus,
13
Agenţia pentru investiţii în Grecia, “Energy Sector”

15
varietatea de peisaje naturale, numărul mare de site-uri istorice şi sate, precum şi numărul mare de activităţi
înseamnă că oportunităţile sunt practic nelimitate.
În prezent, 70% din turişti sunt în perioada mai-octombrie iar sejururile sunt în mod disproporţionat
concentrate în Creta (21% din capacitatea totală de paturi) Insulele Dodecaneze, care include Rodos
(17%), Insulele Ionice, care include Corfu (12%), Attica, care include Atena (9%), peninsula din Halkidiki
(6,5%) şi Insulele Cyclades, care include şi Mykonos Santorini (6%).

2.4. COMERŢUL EXTERIOR AL GRECIEI

Grecia a avut întotdeauna o economie cu orientare externă. Valoarea totală a schimburilor a fost de
72.859 mil. € în 2008, înregistrând o creştere cu 1.01% în comparaţie cu 2007. Această creştere reflectă în
principal în mod considerabil rata ridicată de creştere a importurilor şi, de asemenea, o creştere moderată a
exporturilor, rezultând astfel un deficit comercial considerabil, care este în continuă creştere.
2009 Modificari %
2005 2006 2007 2008
(noiembrie) 2009/2008
Importuri inclusiv valoarea
45,757.1 80,728.9 55,521.9 55,690 3628,6 -29,1
navelor (mil. €)
Exporturi inclusiv valoarea
14,731.6 16,484.4 17,148.3 17,169 1169,3 -17,1
produselor petroliere (mil. €)
Balanţa comercială -29,647.8 -31,530.3 -35,726.7 -2.552,1 -2.459,3 -
Sursa: Serviciul Naţional de Statistică din Grecia

2.4.1. Exporturile
În anul 2008, exporturile nu au depăşit 17,20 mld. € cu o creştere de 2,6 % faţă de anul 2007.
Exporturile Greciei în anul 2007 către statelor membre ale OCDE au ajuns la 9,694 mil. €, cu o
marjă mică de 1%, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2006, exporturile în America de Nord, de
asemenea, a scăzut uşor cu 2,5%, dar către alte ţări dezvoltate (Japonia, Australia, Noua Zeelandă) a
crescut cu 44,8%.
În ceea ce priveşte Africa de Nord şi ţări din Orientul Mijlociu, cea mai mare creştere a exporturilor
a fost înregistrată în Yemen (în creştere cu 567.7%), Bahrein (155,7%) şi Oman (în creştere cu 127.8%),
dar Emiratele Arabe Unite rămân pe primul loc.
În ceea ce priveşte ţările din Balcani, cea mai rapidă creştere a fost înregistrată în Bosnia-
Herţegovina (în creştere cu 45,2%), Croaţia (în creştere cu 42,0%) şi România (în creştere cu 33,3%), şi
Bulgaria, care este printre primele ţările importatoare de produse greceşti.
Astfel, printre primele 15 ţări importatoare, pe primele 3 locuri se află Germania (1,980.3 mil. €),
Italia (1,841.1 mil. €) şi Cipru (1,111.9 mil. €) urmate de Bulgaria, Marea Britanie, România (774.7 mil. €),
Franta, SUA şi Turcia (ţările din zona Balcanilor au o pondere de 20% din valoarea exporturilor elene ).

16
 Conform datelor furnizate de NSSG 14 în primele 11 luni ale anului 2007, cele mai semnificative
creşteri a exporturilor Greciei au fost înregistrate pentru Azerbaidjan şi Turkmenistan (108.8% şi
respectiv,102.6%), dar Rusia este în continuare cel mai mare importator de produse greceşti.

2.4.2. Importurile
Grecia este o ţară dependentă de importuri. Astfel, în anul 2008, acestea s-au ridicat la 55,690 mld.
de €, ponderea cea mai mare având-o produsele industriale (39,3 mld. €), urmate de autoturisme (16,5 mld.
€) şi produse agricole (15,9 mld. €).
Importuri ( mld E ) 2004 2005 2006 2007
Total 42,4 43,8 50,7 55,6
Produse agricole 11,1 13,8 16,2 15,9
Băuturi şi produse alimentare 4,5 4,7 5,1 5,7
Materii prime 1,2 1,2 1,4 1,8
Energie 5,4 7,9 9,7 8,4
Produse industriale 31,3 29,2 34,3 39,3
Produse chimice 5,7 6,4 6,9 7,8
Maşini şi autoturisme 14,6 12,5 14,4 16,5
Alte produse 10,9 11,1 13,0 15,0
În mod tradiţional, principalele ţări furnizoare sunt ţările Uniunii Europene, dintre care se remarcă
Germania, Italia, Federatia Rusa, Franţa si Olanda precum si SUA, Japonia, Coreea de Sud.
Rata de creştere a importurilor a fost aproape dublu decât cel al exporturilor în 2006, ajungând la
80,728.9 mil. €, în creştere cu 9,4%. Ca urmare, deficitul comercial a crescut cu 13,3%.
În 2007, importurile Greciei din America de Nord şi a partenerilor din UE a crescut considerabil, cu
43,4% şi respectiv 10,3%. În schimb, importurile din Africa de Nord şi ţările din Orientul Mijlociu au scăzut
cu 8,4% şi respectiv 3,1%.
Astfel, printre primele 15 ţări exportatoare, pe primele 3 locuri se află Germania (6,556.1mil. E),
Italia (5,971.8mil. E) şi Franţa (2,848.4mil. E) urmate de Rusia, China, Olanda, Belgia, Iran şi Marea
Britanie.
În ceea ce priveşte ţările din Balcani, importurile din Albania au înregistrat o creştere, dar Bulgaria
rămâne principalul furnizor al ţării în regiune.
Conform datelor furnizate de NSSG în primele 11 luni ale anului 2007, creşterea cea mai
semnificativă a exporturile Greciei s-a înregistrat în Estonia şi Polonia (cu 85,8% şi, respectiv 43.7%).
Între principalele produse de import menţionăm: echipamente industriale, maşini şi aparate
electrice, produse chimice (mase plastice, fertilizanţi), petrol, alte produse minerale şi materii prime,
autoturisme, produse metalice, materiale de construcţii, confecţii şi încălţăminte, mobilă şi material lemnos,
produse de sticlărie şi ceramică, produse alimentare şi băuturi.

14 NSSG= National Statistical Service of Greece (Serviciul Naţional de Statistică din Grecia)

17
 2.5. RELAŢIILE ECONOMICE

2.5.1. Relaţiile economice româno - elene

Relaţiile şi cooperarea economică dintre România şi Grecia au cunoscut o evoluţie crescătoare
rapidă şi explozivă în ultimii ani. În tabelul de mai jos, este evidenţiat valorile acestora din statisticile CRPC,
exprimate pe total importuri şi exporturi în mil. €, după cum urmează :
2004 2005 2006 2007 2008 2009 martie
Exporturi 507.35 474.7 507.50 501.61 608.94 124.29
Importuri 440.9 374.3 481.42 779.58 806.58 142.29
Total 862.15 849.0 988.92 1,281.19 1,415.52 266.58
Sold 186.7 100.4 26.08 -277.97 -197.64 18.00
Sursa: http://atena.mae.ro/

La export ponderea cea mai însemnată a avut-o grupa metalele comune şi articolele din metale
comune care a reprezentat 30.5% din totalul exportului în Grecia. Alte grupe de produse cu pondere mare
la export au fost maşini şi utilaje cu 17.6%, produse minerale cu 9.6 % , animale vii şi produse ale regnului
animal cu 7.1 %, materiale plastice cu 8.0 % , lemn şi articole din lemn cu 4.7%.
La import se remarcă o distribuire mai echilibrată pe grupe a importurilor din Grecia: 23.7% metale
comune şi articole din acestea, 13.72% maşini, aparate şi echipamente electrice, 12.7 % produse din mase
plastice, 7.8% materii textile - bumbac, articole de îmbrăcăminte, 5.7% produse minerale.
În anul 2007 volumul schimburilor comerciale a atins un nivel de 1,281 mld. € cu o creştere de
17,61 % faţă de anul 2006 din care export 501,61 mil. € cu o scădere de 1.16 % faţă de anul trecut, iar
import 779,58 mil. € cu o creştere de 33,99 %. În anul 2008 volumul schimburilor comerciale a atins un nivel
de 1,415.52 mil. €, ponderea cea mai mare au avut-o importurile, respectiv 806.58 mil. €.

2.5.2. Cadrul juridic româno-elen

În domeniul schimburilor comerciale
Principalele documente care definesc cadrul juridic al relaţiilor bilaterale în acest domeniu sunt:
- Acordul de aderare a României la UE;
- Acordul privind promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor (22.05.1997);
- Acordul privind evitarea dublei impuneri (17.09.1991);
- Acord între guvernele României şi Republicii Elene pentru promovarea exporturilor.
În baza Acordului din iunie 1971, s-a înfiinţat Comisia mixtă Guvernamentală de Colaborare
Economică. Ultima sesiune a Comisiei mixte a avut loc la Bucureşti în perioada 21 -22 februarie 2006. De la
1 ianuarie 2007 se realizează consultări bilaterale la nivel de directori generali dintre Ministerul Afacerilor
Externe elen şi Ministerul Economiei şi Comerţului din România. Ultima întâlnire a avut loc la Bucureşti, în
perioada 26 – 27 martie 2008.

18
 În domeniul cooperării economice
Cadrul juridic a fost actualizat şi completat după 1989, prin semnarea unor documente bilaterale
importante:
- Tratatul de prietenie, cooperare şi bună vecinătate (semnat în noiembrie 1991, intrat în vigoare în
aprilie 1993);
- Acordul de colaborare în domeniul cercetării şi tehnologiei (14.12.1993);
- Acord cu privire la colaborarea în domeniul turismului (9.06.1993);
- Protocol pentru combaterea crimei organizate (6.09.1994);
- Acordul privind notificarea rapidă a unui accident nuclear şi schimbul de informaţii asupra instalaţiilor
nucleare (10.03.1995);
- Acord de cooperare în domeniul învăţământului, ştiinţei şi culturii (3.11.1995);
- Acord pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor
politici greci repatriaţi din România (23 februarie 1996);
- Memorandum privind promovarea cooperării între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene
(22 mai 1997);
- Acordul interguvernamental de cooperare în domeniul energiei, semnat în data de 7 februarie 2008.

2.5.3. Investiţii elene în România

La 31.05.2009 în România erau înregistrate 4.613 societăţi comerciale cu capital elen,
reprezentând 2,83% din numărul total ( investiţii directe de capital ), având un capital social total de 839,30
mil. € ( locul 8 ), reprezentând 3,56 % din capitalul total al investiţiilor străine în România. Grecia afirma că
investiţiile, însă în România sunt la nivel de cca 3.0 mld. $, cele mai mari din Europa de est, precizând că
mare parte din acestea au capital de provenienţă elenă, dar transferat din alte ţări cum ar fi Cipru şi
Luxemburg, Elveţia etc.
Principalele domenii în care au fost efectuate investiţiile de capital elen sunt:
- serviciile de telecomunicaţii : Romtelecom, Cosmorom;
- sectorul bancar : Banca Naţională a Greciei, Banca Comercială a Greciei, Alpha Bank, Marfin
Bank, Eurobank şi Pireus Bank, adică principalele 6 bănci elene;
- societăţi de asigurări : Interamerican, Garanta Ethniki Insurance;
- societăţi de investiţii financiare : Alpha Finance, Global Finance;
- industria producătoare de echipamente electronice şi de telecomunicaţii : Intrarom, ICME-ECAB;
- industria alimentară : Titan SA Bucureşti, Mopan Târgu Mureş, Best Foods, Star Foods;
- industria laptelui : Tyrom Baraolt, Dorna Lactate, Delta Dairy, Parametru;
- ape minerale şi băuturi răcoritoare : Coca Cola Hellenic Bottling Co;
- metalurgia neferoasă : Sometra Copşa Mică;
- industria mobilei : Neoset;
- comerţ general : Germanos, Elgeka, Romsar Cosmetics, Genko, Elmec Sport, etc;
- consultanţă juridică : Rokas etc.

19
 Societăţi comerciale cu capital elen în România:
În domeniul telecomunicaţiilor trebuie menţionat extinderea pachetului majoritar elen în
Romtelecom, la nivel de 54,01% prin majorarea capitalului social cu suma de 242,62 mil. $ ( aport numerar
145 mil. $ şi acoperire de creanţe prin conversie în acţiuni a creanţelor în € şi $ ), la care se adaugă
vânzarea unui pachet de acţiuni către OTE în schimbul sumei de 31 mil $, tranzacţii realizate în cadrul
Acordului semnat în ianuarie 2003, adoptată prin legea 21/2003. În anul 2005 COSMOTE a preluat
pachetul majoritar de acţiuni al COSMOROM.
În domeniul banca,r este de semnalat segmentul de 14,1% pe care îl deţin băncile elene în
România ( al doilea după Austria cu 42,1% ), prin activitatea sucursalelor celor mai mari bănci din Grecia. În
perioada 2005 - 2007 Alpha Bank a investit 30 mil. € pentru extinderea a 29 de sucursale, lansarea de noi
produse şi schimbarea sistemului informatic. Conform statisticilor elene, primii 50 de investitori cu investiţii
mai mari de 2 mil. $ însumează un capital de cca 1.7 mld. € conform avizărilor făcute de aceştia, iar pe total
investitori aproximativ 3.0 mld. €, dacă se au în vedere şi investiţiile realizate prin filialele din Cipru,
Luxemburg, Elvetia, Olanda, Irlanda ale unor mari companii elene, apreciate la peste 40% din investiţiile
elene în ţările Europei Centrale şi de Est.

2.5.4. Investiţii străine directe 15

Una dintre cele mai mari realizări ale reformelor adoptate de către guvernul grec din 2004 a fost
creşterea dinamică a investiţiilor străine directe. De exemplu, intrările brute de ISD în 2006 au totalizat mai
mult de 6.29 mld. €, o creştere de 100% faţă de 2005. Mai mult, intrările nete au ajuns la 4.275 mld. €, de
10 ori mai mult decât în 2005.
Cu toate că intrările de ISD nete în 2007, au înregistrat un declin, intrările de ISD pentru perioada
ianuarie-noiembrie 2008, au crescut substanţial. Astfel, aproximativ 60% din totalul ISD au fost îndreptate
spre înfiinţarea de noi afaceri, fuziuni şi achiziţii, iar restul spre împrumuturi şi achiziţionări de bunuri
imobiliare. În plus, 700 de mil. € din acest total reprezintă beneficiile reinvestite, reprezentând încrederea
investitorilor şi intenţia acestora de a rămâne în Grecia pe termen lung.
Intrările brute de ISD pentru perioada 2005-2007 în funcţie de ţara de origine demonstrează
importanţa ţărilor UE în mediul de investiţii al Greciei. Atfel, printre principalii partenerii ai Greciei amintim:
Franţa (3,787 mil.E), Germania (3,432 mil.E), Marea Britanie (2,011 mil.E), Olanda (740 mil.E), Italia (839
mil.E), Belgia şi Luxemburg (1,145 mil.E). O prezenţă marcantă au avut-o şi Cipru şi Spania, respectiv 466
mil.E şi 330 mil.E.

15 http://www.investingreece.gov.gr

20
 Pe parcursul ultimilor trei ani ISD în Grecia au fost orientate în principal spre sectorul serviciilor, în
special asupra instituţiilor de intermediere financiară (4462.2 mil. €), de telecomunicaţii, (în principal, de
telefonie mobilă – 2763,7 mil. €) şi turismul (574,3 mil. €). Este important de remarcat faptul că, investiţiile în
domeniul energiei (electricitate, gaze naturale) se ridică la 5% din totalul investiţiilor în sectorul secundar, şi
se manifestă un interes semnificativ în educaţie şi sănătate (3%). De asemenea, doar aproximativ 5% din
investiţii au fost orientate spre sectorul mai puţin productiv de bunuri imobiliare. La polul opus, majoritatea
intrărilor de capital străin au fost orientate spre activitatea de producţie economică cu valoare adăugată
ridicată.

Sectoarele de producţie pentru care investitorii străini şi-au manifestat interesul în ultimii trei ani
sunt: substanţe chimice (cu excepţia industria petrochimică - 1,012.5 mil. €), urmat de sectorul produselor
metalice ( 597.4 mil. € ), maşini ( 70.6 mil. € ), produsele alimentare şi a băuturile ( 322.3 mil. €), precum şi
echipamente radio, TV (279.3 mil. €).

2.5.5. Planul elen pentru reconstruirea Balcanilor

În conformitate cu recomandările Comitetului de Asistenţă pentru Dezvoltare al OECD prin care
ţările dezvoltate acordă asistenţă financiară pentru dezvoltarea altor ţări în limita a 0,2 % din PNB, Guvernul
Greciei a încheiat, în anul 2002, 6 acorduri de asistenţă financiară pentru reconstrucţie în Balcani.
Programul, denumit HiPERB ( Planul Elen de Reconstrucţie în Balcani ) a fost aprobat prin legea
nr.2996/2002. Valoarea totală a programului este de 550 de mil. €.
Cele 6 ţări beneficiare sunt: România ( 70,43 mil. € ), Albania ( 49,89 mil. € ), Bosnia şi Hertegovina
( 19,53 mil. € ), Bulgaria ( 54,29 mil. € ), Serbia şi Muntenegru ( 250,00 mil. € ), F.R.I. Macedonia ( 74,84
mil. € ).
Administrarea fondurilor pentru România se face astfel :
- 1 %, destinate unor proiecte locale mici, de către Ambasada Greciei la Bucureşti;
- 20 %, destinate activităţilor productive private, de către ANIMMC;
- 79 %, destinate proiectelor oficiale cu aplicaţie naţională, de către Ministerul Finanţelor.
Prelungirea programului elen de reconstrucţie în Balcani (HiPERB) până în anul 2011 a fost
aprobată de către Parlamentul elen. În cadrul acestui program României i-au fost alocate 70,43 mil. € din
care s-au utilizat sau sunt în curs de utilizare pentru proiectele aprobate 12,63 mil. €. Din cota de 79 %
prevazută pentru proiecte propuse de către Guvernul român (55,64 mil. de €) s-au aprobat doar două
proiecte în valoare de 6,55 mil. € (Muzeul secolului 21 din Constanţa şi SeeLight Project). Pentru alte 2
proiecte propuse de România s-au cerut clarificări suplimentare (Reabilitarea şi modernizarea Clinicii de
urgenţă Sfânta Maria din Iaşi şi Centrul regional de urgenţă din Târgu Mures). Partea Elenă este interesată
să finanţeze integral alte 2 proiecte (Reabilitarea satului Izvoarele şi a bisericii Buna Vestire din Brăila).
21
 2.6. RELAŢII DE MUNCĂ

2.6.1. Proceduri pentru obţinerea permisului de rezidenţă 16

Cetăţenii din statele membre UE au dreptul de a intra Grecia, pe baza paşaportul sau a cărţii de
identitate. Începând cu 1 ianuarie 2009, Grecia nu mai restricţionează accesul pentru piaţa forţei de muncă
pentru cetăţenii români.
Cetăţenilor UE, cetăţenii statelor Uniunii Economice Europene (de exemplu, Islanda, Liechtenstein,
Norvegia) şi cetăţenii din Elveţia care doresc să locuiască şi să lucreze în Grecia trebuie să obţină un
permis de rezidenţă pentru muncă. Procedura pentru emiterea unor astfel de permis nu este complicată şi
este efectuată la Biroul pentru străini de la locul de reşedinţă în al cetăţeanului european în Grecia.
Permisele de rezidenţă sunt în mod normal emise la data depunerii cererii în cauză şi pot avea o durată de
până la cinci ani.
Pentru cetăţenii din afara statelor membre UE intrarea în această ţară se face tot pe baza unui
permis de rezidenţă, dar condiţiile de obţinere sunt diferite de acelor din UE. Astfel, aceştia ar trebui să
obţină un permis de intrare (vize) de la Consulatul Greciei din ţara lor de reşedinţă sau de origine, înainte
de a ajunge în Grecia. Acest permis de intrare este o viză de intrare de tip “ D “ care trebuie să precizeze
dacă este pentru o slujbă permanentă sau pentru furnizarea de servicii liber-profesioniste. Trebuie
menţionat faptul că, în cazul în care cetăţeanul dintr-o ţară care nu este membră UE şi care a intrat folosind
o astfel de viză de intrare, părăseşte Grecia înainte ca permisul lui de rezidenţă să fie eliberat, acesta nu va
mai putea intra în Grecia, pe baza acelei vize de intrare.
Imposibilitatea de a obţine tipul corect de viză de intrare ar putea afecta procedurile de eliberare a
permisului de rezidenţă, după sosirea cetăţenilor în Grecia, precum şi întârzierea procedurilor.
Formularul pentru obţinerea permisului de rezidenţă, împreună cu toate documentele relevante, ar
trebui să fie depuse pe perioada valabilităţii vizei de intrare, a cărei durată este de trei luni. În cazul în care
cetăţeanul nu reuşeşte să depună aceste acte în decursului celor trei luni, el va fi nevoit să plece din
Grecia, pentru a reveni în ţara sa de origine, în vederea reînnoirii vizei de intrare.
Actele necesare pentru obţinerea permisului de rezidenţă pentru munca în Grecia sunt:
- cerere de procură de la secţia de poliţie din zona în care cetăţeanul este arondat;
- paşaport sau carte de identitate valabilă şi două fotocopii;
- 3 fotografii;
- 2 fotocopii ale contractului de locuinţă (în cazul în care cetăţeanul este găzduit, este
necesară declaraţia pe propie răspundere a găzduitorului însotiţă de dovada că este
propietarul imobilului în care urmează să găzduiască cetăţeanul în cauză);
- adeverinţa tip de la angajator, în două exemplare, autentificată la Centrele de Servicii
pentru Cetăţeni ( KEP ).

16 Agenţia pentru investiţii în Grecia, “How to work and live in Greece”,

22
2.6.2. Proceduri pentru emiterea unui permis de muncă
Grecia este membră a Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi Constituţia acesteia conţine prevederi
legate de angajarea forţei de muncă, aliniate la legislaţia UE.
Prevederile care reglează emiterea permiselor de muncă în Grecia sunt diferite pentru cetăţenii UE
şi non – UE .
Permisul de muncă este eliberat ca urmare a permisului de rezidenţă pentru o perioadă egală cu
durata acestuia. Pentru eliberarea unui permis preliminar de muncă, angajatorul este obligat să depună o
cerere în 3 copii la Oficiul de Muncă. Ministerul Muncii verifică exactitatea şi oportunitatea supunerii
documentelor şi faptul că postul solicitat nu poate fi ocupat de un cetăţean grec sau al UE, după care
depune dosarul la Ministerul Ordinei Publice. Acest minister investighează cazierul persoanei şi dacă
aceasta constitui un pericol public, nu i se permite accesul în Grecia. În cazul favorabil, Ministerul Afacerilor
Externe transmite un ordin consulatului grec din tţara de origine a angajatului pentru a-i elibera un Permis
Consular de Muncă .
Obligaţiile angajatului după sosirea în ţară sunt următoarele :
- în 5 zile să se prezinte la Departamentul de Sănătate al prefecturii locale pentru a începe
testele de sânge în spitalul local;
- să se prezinte într-o perioadă de 30 zile împreună cu angajatorul la Biroul local pentru
Străini.
Permisul preliminar de muncă permite străinului să obţină un permis de rezidenţă pentru o perioada
de 1 an care poate fi reinnoit pentru maxim 5 ani. La Biroul pentru Străini trebuie depusă o cerere în 3 luni
de la data intrării . Documentaţia necesară pentru permis este următoarea :
- pasaport valabil;
- documente care să ateste că solicitatorul intră în categoriile Art. 2 şi 3 paragrafele 2 şi 3 ale
decretului Prezidenţial 525/1983 ;
- un certificat de sănătate eliberat de Autoritatea Naţională a Sănătăţii certificând că
angajatul nu suferă de nici o boală sau disfuncţiune conform listei anexate la decretul
menţionat mai sus.

23
 CAPITOLUL III – EFICIENŢA GUVERNAMENTALĂ

3.1. ORGANIZAREA POLITICO - ADMINISTRATIVĂ A GRECIEI

Grecia este formată dintr-o parte continentală cu numeroase golfuri şi peninsule (Peloponezul, o
peninsulă legată de continent prin golful Corint) şi o parte insulară (aproximativ 3.000 de insule în Marea
Egee, Marea Ionica şi Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu şi grupele
Dodecaneze şi Ciclade. Grecia are aproximativ 15.000 de km de coasta.
Partea continentală este formată din 13 regiuni, care sunt guvernate de persoane numite de către
Guvern. Fiecare regiune este divizată într-un număr de judeţe ( în total sunt 51 de prefecturi ), care sunt
guvernate de către prefecţi locali, aleşi la fiecare patru ani.

Pe lângă acestea există o regiune autonomă, Muntele Athos ( Muntele Sfânt), care este un stat
monastic sub suveranitate grecească.
Cele 51 de prefecturi sunt divizate în 147 eparhii (singular eparhia), care sunt împărţite în 1.013
localităţi: 130 localităţi urbane (dimi) şi 900 comunităţi rurale (kinotites).
Cel mai mare şi cel mai important oraş este Atena (3,761,180), capitala, urmat de Pireu, principalul
port maritim din Atena, dar şi cel mai mare port din Grecia (al doilea cel mai mare din Marea Mediterană,
după Marsilia în Franţa), Salonic (1,057,825) port maritim şi un important centru de textile, Patras
(191,058), situat pe partea nord-vestică a Peloponnisos, port maritim major. Alte oraşe însemnate sunt
Heraclion, Creta şi Larisa.

3.1.1. Zona Attica (Atena şi Pireu)

Attica realizează circa 36 % din PIB – ul total al Greciei. În domeniul agricol, Attica produce citrice,
cartofi, roşii, măsline şi struguri. Totodată, este cea mai densă regiune a ţării. Circa 1,5 milioane de
rezidenţi activează în companiile publice sau private, din care: 1,3 % în agriculturş, 24,18 % în industria

24
alimentarş ,rafinarea uleiului de măsline, producţia de electrocasnice, radio şi televiziune, telecomunicaţii.
Circa 74,5 % lucrează în turism ( 692 de firme ).
Sediul central al principalelor bănci elene se află la Atena: Alpha Bank, Banca Naţională a Greciei,
EFG Ergasias Eurobank, Piraeus Bank, etc .
De asemenea, în Atena îşi au sediul: Uniunea Camerelor Elene de Comert şi Industrie, Camera de
Comert şi Industrie Atena, Camera Intreprinderilor Mici şi Mijlocii, Camera Comercianţilor, Bursa de Valori,
Centrul Elen de Promovare a Exporturilor, Centrul Elen pentru Investiţii.

3.1.2. Zona Macedonia şi Tracia

Un rol deosebit în economia Greciei îl joacă Macedonia şi Tracia ce se gaăseşte în partea de nord
a ţării, fiind a doua ca importanţă economică după Attica. Zona Macedonia – Tracia este compusă
administrativ din 16 prefecturi repartizate în 3 regiuni, respectiv :

Zona Macedonia – Tracia de Vest Grevena, Kastoria, Kozani si Florina

Zona Macedonia – Tracia Centrală Salonic, Imathia, Kilkis, Pella, Pieria,
Serres, Halkidiki
Zona Macedonia – Tracia de Est Drama, Kavala, Evros, Xanti si Rodopi

Această zonă deţine 32,4 % din teritoriul Greciei şi un procent de 25,09 % din totalul populaţiei
elene de 10,26 mil. locuitori, localizat 16,67 % în partea centrală , 5,56 % la est şi 2,86 % la vest. Oraşul
Salonic având cca. 1 mil. de locuitori, reprezintând cca, 38 % din totalul populaţiei zonei Macedonia –
Tracia, fiind şi centrul activităţii economice.
De menţionat că, dacă în Grecia, aproximativ 50 % din populaţia activă este prezentă în sectoarele
productive, 27 % în comert şi 23 % în servicii, în zona Macedonia – Tracia populaţia activă se găseşte în
sectorul productiv în proporţie de 73,5 % ( comerţ 13,4 % , servicii 13,1 % ).
Zona Macedonia – Tracia realizează aproximativ 25 % din PIB- ul Greciei. Din această regiune se
exportă în special produse agricole, inclusiv bumbac, tutun şi sucuri din fructe, confecţii şi încălţăminte,
orez, fructe (în special piersici, mere, cireşe ), măsline şi ulei de mşsline, legume proaspete sau procesate,
miere, vopseluri şi materiale izolante pentru construcţii, mobilă, etc.
Sectoarele de activitate din nordul Greciei sunt repartizate procentual astfel: textile şi confecţii (29,9
%), produse alimentare (18,5 %), maşini şi echipamente (11,6 %) produse chimice şi din material plastic
(10,0 %), ceea ce reprezintă 70 % din total.
Analiştii estimează ca această regiune realizează peste 35 % din totalul producţiei agricole elene în
principal la cereale, produse lactate şi produse procesate din carne, fructe şi legume, pe o suprafaţă de
36% din cea totalaă cultivabilă. Tot în partea nordică a Greciei se realizează 40% din totalul industriei elene
pentru următoarele categorii de produse: textile, confecţii, industria blănurilor, mobilă şi produse din lemn,

25
tutun, producţia agricolă şi alimentară, produse siderurgice, produse chimice şi din mase plastice, unele
produse electrotehnice, construcţii, mine şi cariere.
Oraşul Salonic, capitala Macedoniei şi Traciei deţine ponderea dezvoltării economice în această
regiune.
În ultimii ani, autorităţile elene au conferit Salonicului o poziţie de leader al acţiunilor de cooperare
interregională balcanică. Totodată, Salonicul a devenit în ultimii ani gazda şi organizator al unor reuniuni
internaţionale din cele mai importante pentru cooperarea regională balcanică, la care participă în mod
curent oficiali ai ţărilor est Europene şi ai UE, ai Pactului de Stabilitate, ai initiaţivei SECI, ai Cooperării
Economice de la Marea Neagră (CEMN), ai Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie (AER), Banca
Europeană de Investiţii, Banca Mondială, instituţii financiare internaţionale etc.
În nordul Greciei se găsesc următoarele instituţii şi organizaţii profesionale principale: biroul HEPO
(Hellenic Foreign Trade Board, apropiat de activitatea CRPC - Centrul Român pentru Promovarea
Comerţului), TIF (Târgul Internaţional de la Salonic), Centrul Bursier de la Salonic, Banca de Comerţ şi
Dezvoltare a Mării Negre, Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie, Pactul de Stabilitate, DIPEK (Centrul
de Afaceri Balcanic şi al Mării Negre), Camera de Comerţ şi Industrie a Salonicului, FING (Federaţia
Industriilor din Nordul Greciei), SEVE (Asociaţia Exportatorilor din Nordul Greciei).

3.1.3. Sistemul politic

Grecia este o ţară cu o îndelungată istorie, care s-a afirmat totodată, încă de timpuriu, în contextul
culturii şi civilizaţiei Europene.
În urma referendumului organizat în data de 8 decembrie 1974, prin care 70% din populaţie
optează pentru forma de stat republicană, statutul politic al Greciei este de Republică Parlamentară
Prezidenţială, deşi ţara a mai fost proclamată republică în anul 1924, însă atunci se instaurase monarhia în
urma unei lovituri de stat militare, în 1935.
Cea mai înaltă autoritate a Republicii Elene este preşedintele, al cărui câmp de activitate
caracterizează statutul de Republică Prezidenţială şi răspunde în faţa Parlamentului Grec, în cadrul unui
mandat de 5 ani.
Funcţiile statului sunt împărţite în trei ramuri: executivă, legislativă şi judecătorească.
Puterea executivă este exercitată de Guvern, ce este format din primul-ministru, care a este în mod
normal liderul partidului politic, cu majoritatea parlamentară de locuri, precum şi de membrii cabinetului care
au funcţii de şefi pentru diferite Ministere.
Puterea legislativă este exercitată de Parlamentul Grec. Acesta este alcătuit din 300 de membri
care sunt aleşi prin intermediul alegerilor directe, de către popor, prin actul votului secret, direct şi universal.
Parlamentul exercită de asemenea şi controlul direct asupra Guvernului. De asemenea, acordă votul de
încredere Guvernului, în conformitate cu autoritatea Republicii Parlamentare şi adoptă legi, care sunt
ratificate de către Preşedinte în scopul de a fi adpotate.
Puterea judecătorească, exercitată de către tribunale, este independentă de Parlament şi Guvern şi
este împărţită în diviziuni civile, penale şi administrative. Principalele autorităţi în acest sens sunt: Curtea de
26
Casaţie, Parchetul, Corpul de Control şi Înalta Curte de Justiţie. Trebuie menţionat faptul că, în Grecia nu
se aplică pedeapsa cu moartea. Constitutia Greciei precizează ferm în ultimul articol interdicţia concretă a
acesteia.
În urma alegerilor legislative la data de 7 martie 2004, partidul Noua Democraţie a fost cel
câştigător, acesta obţinând 45,5 % din voturi faţă de PASOK (40,57 %), ceea ce i-a conferit 164 de locuri în
Parlamentul elen.
Principalele partide de opoziţi sunt: PASOK: 40,57% (115 de locuri în Parlament), Partidul
Comunist Elen - K.K.E.: 5,82% (12 locuri în Parlament), Coaliţia Stângii Revoluţionare: 3,22% (6 locuri în
Parlament) şi Independenţi: 3.

3.2. REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL COMERŢULUI EXTERIOR AL GRECIEI

3.2.1. Taxele şi impozitele
În Grecia nivelul TVA este de 19 % pentru produse şi servicii cu câteva excepţii:
- ziare, cărţi , bilete de teatru – 4,5 %;
- pentru produsele alimentare de bază - 9 %;
- produse farmaceutice, transporturi, energie electrică, gaze naturale - 9 %;
- o reducere cu 30 % TVA pentru locuitorii din insulele Dodecanese şi Egee ;
- sunt exceptate de TVA serviciile medicale, educaţia şi asigurările sociale.
Dreptul elen prevede un tratament fiscal diferit pentru greci şi non-rezidenţi. Diferenţa fundamentală
a impozitului constă în faptul că persoanele fizice care sunt rezidenţi în Grecia sunt supuşi impozitului pe
venit în această ţară, non-rezidenţii sunt impozitaţi numai pe baza venitului sursă din Grecia.
În ceea ce priveşte tipurile de compensaţii care constituie veniturile impozabile, ipoteza generală
este că remuneraţia pentru serviciile furnizate în Grecia (veniturile salariale) este impozitată în Grecia. În
plus, beneficiile care sunt considerate a fi venituri salariale includ: valoarea cadourilor, valoarea bonuri
pentru achiziţionarea de bunuri, cu excepţia bonurilor de masă până la 6 €, sumele plătite sau considerate
îndemnizaţii de locuinţe, îndemnizaţiile plătite angajaţilor datorită poziţiei lor şi a responsabilităţii întreprinse.
Anumite deducerilor personale şi îndemnizaţiile sunt puse la dispoziţia rezidenţilor pentru calcul
venitului lor impozabil. Astfel sunt considerate deduceri şi indemnizaţii: deduceri pentru copiii aflaţi în
întreţinere, contribuţiile la asigurările sociale pe venit, primele de asigurare de viaţă de până la 1,200 €
pentru ambii soţi, donaţii monetare şi pierderile suportate de activităţi comerciale.
Cotele de impozit pe venit pentru veniturile obţinute în 2009 sunt 17:

17 Agenţia pentru investiţii în Grecia, “EX-PAT taxation in Greece”,

27
 1. Persoanele juridice rezidente:
Impozitul pe venit
Venitul anual Total impozit pe venit Cota de impozitare
€ € € %
0 10.500 525 5
10.501 12.000 750 15
12.001 30.000 5.610 27
30.001 75.000 22.260 37
75.001 peste 40

2. Persoanele juridice nerezidente:

Impozitul pe venit
Venitul anual Total impozit pe venit Cota de impozitare
€ € € %
0 10.500 0 0
10.501 12.000 225 15
12.001 30.000 4.320 24
30.001 75.000 15.750 35
75.001 peste 40

3. Deducerile personale pentru numărul de copii aflaţi în întreţinere, sunt:

- 1 copil – 1.000 €
- 2 – 2.000 €
- 3 – 10.000 €
- 4 – 11.000 €
Pentru cei care au mai mult de 4 copii în întreţinere, deducerea este de 1000 € pentru fiecare copil.
Pentru persoanele juridice, impozitare este următoarea:
- 20 % la societăţile cu răspundere limitată;
- 25 % la societăţile pe acţiuni şi la societăţile mixte;
- 25 % - notariatele.

3.2.2. Reglementări vamale

Ca membră a UE, Grecia aplică tariful vamal comun (CCT) al UE în comerţul cu ţările în afara
spaţiului comunitar.
Taxele vamale se diferenţiază în funcţie de sensibilitatea economică a produsului şi ţara de origine
astfel :
- materiile prime şi produsele semifabricate, care nu sunt produse în cadrul UE şi care
urmează a fi prelucrate, beneficiază, în general, de taxe vamale mai scăzute sau zero în
funcţie de interesul produselor şi destinaţia produsului final;

28
 - produsele agricole, ce fac obiectul Politicii Agricole Comune, sunt supuse unor taxe vamale
variabile, care prin aplicarea lor conduc la egalizarea preţurilor produselor importate cu cele
ale produselor comunitare;
- majoritatea produselor alimentare sunt supuse taxelor suplimentare de import, în funcţie de
concentraţia în zahăr, grăsime, proteine şi amidon ale produsului.
Evaluarea în vamă
Apartenenţa la UE face ca procedurile vamale, inclusiv clasificarea şi evaluarea în vamă a
produselor ce intră în Grecia, să fie guvernate de regulile comunitare. Reglementările actuale de evaluare a
produselor în vamă stipulează că acolo unde există "un lanţ de vânzări" care conduce spre intrarea
mărfurilor în Uniune, poate fi folosit, ca bază pentru determinarea valorii în vamă a produsului, preţul plătit
în cadrul oricăreia din aceste vânzări.
UE studiază problema schimbării metodei de calcul a valorii în vamă a produselor importate.
Conform noilor reglementări, valoarea la vamă nu se va putea baza decât pe preţul de vânzare final, ceea
ce ar implica creşterea preţurilor la produsele extra-comunitare.
În acelaşi timp, Grecia a aderat la "Acordul privind evaluarea în vamă" al OMC care, prin regulile
detaliate de determinare a valorii, asigură un sistem de evaluare corect, uniform şi neutru şi previne
folosirea valorilor arbitrare sau nereale. De altfel trebuie menţionat ca vama este foarte atentă ca nivelurile
de preţ stipulate în facturi să fie aliniate la cele reale practicate şi în practică consultă de multe ori firme
specializate sau importatoare.
Licenţe de import
Licenţele de import se eliberează în baza prevederilor acordurilor comerciale ale UE şi respectării
anumitor cote, care se stabilesc în funcţie de aceste acorduri şi necesităţile economiei greceşti.
Anumite produse agricole importate din ţările din afara UE cad sub incidenţa Politicii Agricole
Comune (PAC). Cerealele, laptele şi untul, animalele pentru sacrificare şi produsele din carne destinate
consumului uman se importă în conformitate cu un sistem special de control şi reguli din cadrul PAC şi cu
legea ce guvernează producţia şi comerţul cu animale şi produse animaliere.
În general, produsele textile şi produsele din fier şi oţel importate din anumite ţări, se află sub
supraveghere conform cotelor impuse de Uniunea europeană. Licenţele pentru majoritatea acestor articole
se acordă automat, doar câteva fiind subiectul licenţierii restrictive.
În ceea ce priveşte importul de produse farmaceutice, trebuie obţinută o aprobare din partea
Organizaţiei Naţionale pentru Produse Farmaceutice. Pentru produsele care corespund Codului Alimentar,
nu se aplică restricţii, cu excepţia seminţelor, păsărilor şi nucilor.
Documente de export
Informaţiile cuprinse în documentele de export ale unei tranzacţii trebuie să corespundă în mod
exact. În caz contrar, băncile resping documentele şi în consecinţă, plăţile facturilor. Documentele necesare
unei tranzacţii, indiferent de valoarea contractului sau modalitatea de transport, sunt: facturile comerciale,
documente de transport, poliţa de asigurare, după caz şi certificatele de origine. În funcţie de natura
mărfurilor transportate, se mai cer şi alte documente speciale: sanitare, fito-sanitare etc.
29
 Certificatul de origine
Certificatul de origine este solicitat în cazurile în care UE aplică contigente sau supraveghează
comerţul cu anumite produse şi trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: numele transportatorului
şi destinatarul, modalitatea de transport, locul de producţie, marcajul, ambalajul şi numărul coletelor,
descrierea produselor inclusiv greutatea / unitatea de măsură. Agentul vamal întocmeşte actele necesare şi
eliberează documentele după vămuire, poate semna certificatul în numele producătorului sau
exportatorului. De obicei certificatul de origine trebuie certificat de către o Cameră de Comerţ locală
recunoscută. Dacă produsele unei ţări sunt importate în Grecia din stocuri aflate într-un port străin ca fiind "
în tranzit ", certificatul de origine poate fi emis de autorităţile vamale ale portului respectiv, cu menţiunea că
produsele sunt originare din acea ţară .
Factura comercială
Factura comercială se emite în original semnată şi ştampilată în bună regulă, în numărul convenit
cu importatorul şi trebuie să conţină elementele din cotract sau din proforma – invoice :
- descrierea detaliată a mărfii;
- greutatea în legătură cu specificaţia de colisaj;
- numărul de cod pentru fiecare produs cu preţul unitar al produselor;
- valoarea totală a mărfii, valoarea FOB şi cheltuielile detaliate pentru valoarea CIF;
- discounturi sau bonificaţii , după caz.
Poliţa de asigurare
Acest document este prezent în aproape toate tranzacţiile comerciale internaţionale, urmărindu-se
instrucţiunile importatorului şi/sau societăţii de asigurări. În ceea ce priveşte revendicările legate de primele
de asigurare, documentele de asigurare trebuie să indice sumele exacte .
Factura proformă
Factura proformă poate fi cerută de importator, ca prim pas în negocierea unui contract de import,
sau poate susţine lista de preţuri a vânzătorului. Informaţiile cuprinse în acest document sunt informaţii
suplimentare faţă de cele cerute de importator, bancă sau oficiul vamal şi sunt următoarele:
- preţul unitar al produsului;
- valoarea totală a produsului;
- comisionul agentului;
- alte discounturi sau bonusuri acordate.
Întrucât factura proformă are caracterul unei comenzi şi nu conţine elemente de obligativitate
contractuale reciproce complete ( drepturi, obligaţii şi arbitraj ), se recomandă în general încheierea de
contracte pe baza cărora să se emită factura proformă, ca anexă.
Alte documente
Pentru importul de animale, se cere un certificat emis de autoritatea sanitară corespunzătoare, care
să stipuleze că animalele în cauză nu suferă de nici o boală contagioasă.
Pentru fiecare grupă de produse alimentare, la import, sunt obligatorii următoarele documente:
- certificat de sănătate pentru: păsări, carne, peşte şi produse derivate;
30
 - certificat fito-sanitar pentru: legume, cartofi, plante, seminţe, fructe;
- permis special pentru importul şi marcarea în Grecia pentru: seminţe, produse din carne,
nuci, produse lactate;
- certificat special, conform reglementărilor UE, pentru seminţe;
- un document care să ateste efectuarea testului aflatoxin, pentru nuci.
Pentru importurile de produse second-hand în Grecia, este necesară obţinerea unui certificat emis
de o autoritate sanitară corespunzătoare, care să ateste că produsele în cauză au fost dezinfectate .

3.3. SISTEMUL BANCAR

Sistemul bancar elen operează într-un mediu dereglementat, cu toate că Gurvernul încă exercitată
un control limitat, prin intermediul Bank of Greece. Acest control este exercitat în mod direct, prin
reglementări bancare care reflectă obiectivelele economice şi politicile monetare ale Guvernului.
Reglementările actuale acoperă:
- controlul schimbului valutar;
- creditele (într-o mică măsură);
- depozitele.
În prezent, există mai mult de 40 de bănci elene (inclusiv băncile cooperatiste), şi aproximativ 20
bănci străine care operează prin intermediul uneia sau mai multe sucursale în Grecia. Băncile elene
acoperă un număr ridicat din totalul depozitelor şi creditelor acordate, în timp ce băncile străine sunt
concentrate mai mult pe afaceri internaţionale cu companiile de transport maritim, corporaţii multinaţionale
şi societăţi din sectorul public.
După intrarea Greciei în zona Euro, băncile greceşti au devenit lideri regionali şi au stabilit o
prezenţă puternică în întreaga Europa de Sud-Est. După o consolidare intensă, sectorul bancar şi-a stabilit
birouri în peste 3.000 de sucursale în Balcani. În plus faţă de nevoile investitorilor din regiune, care au
investit mai mult de 15 mld. €, băncile greceşti au câştigat încrederea clienţilor pe piaţa internă, în fiecare
dintre pieţele ţintă. Creştere şi gradul de sofisticare a unei game largi de servicii financiare, a creat
oportunităţi fără precedent în asigurări, servicii de consultanţă, de private banking, şi de impozitare.
Principalele bănci elene sunt :
- National Bank of Greece;
- Marfin Egnatia Bank;
- Alpha Bank;
- Emporiki Bank (Credit Agricole);
- Eurobank Geniki Bank (Societe Generale);
- Piraeus Bank.
Principalele bănci străine în Grecia sunt :
- Citibank;
- Millenium Bank;

31
 - HSBC;
- BNP Paribas.

3.3.1. Bursa de Valori Atena 18

Bursa de Valori din Atena SA (ATHEX), înfiinţată în 1876, este principalul actor de pe piaţa titlurilor
de valoare în Grecia. În prezent, există trei grupuri de titluri de valoare: categoria "Big Cap", categoria “Mid
& Small Cap”, şi categoria “Bursa de valori cu caracteristici speciale”.
Rolul bursei de valori în Grecia ca o sursă pentru investiţii şi o sursă de fonduri pentru companii a
fost consolidată în ultimii ani prin modernizarea legislaţiei, ducând la o creştere semnificativă a volumul
tranzacţiilor cu acţiuni şi obligaţiuni. Există 83 companii în categoria Big Cap, 181 în categoria “Mid & Small
Cap”, şi 18 în “Bursa de valori cu caracteristici speciale”.
Legile şi regulamentele care guvernează piaţa titlurilor de valoare şi listarea acţiunilor au fost
modificate în conformitate cu directivele şi regulamentele UE.
În cazul unei oferte publice, valoarea totală a acţiunilor care urmează să fie oferite pentru public
trebuie să fie de cel puţin 2 mil. €. Holdinguri ale căror capitalului este investit în alte societăţilor cotate la
bursă nu pot fi listate pe ATHEX, cu excepţia Holdinguri cu investiţii de portofoliu .
Companiile străine ale căror acţiuni nu sunt listate la bursă pot fi listate pe ATHEX în aceleaşi
condiţii care se aplică pentru companiile elene.
Anii 2006 şi 2007 au fost ani buni pentru Bursa de Valori Atena, volumul mediu al tranzacţiilor
zilnice fiind între 250 şi 500 de mil. €, indexul general al Bursei crescând cu 31,5 %.
La sfârşitul anului 2007 se înregistrau 1,5 milioane de acţionari.
Volumul tranzacţiilor a fost acoperit în proporţie de 60 % de către participanţii din afara Greciei,
45% din acţiunile tranzacţionate aparţinând unor firme străine.
Anul 2005 a marcat cotarea pe piaţa bursieră din România a unor firme elene.
În anul 2006 s-au pus bazele cooperării cu Bursa de Valori din Cipru acţionându-se pe o platformă
tehnologică comună.
Conform datelor Camerei de Comerţ şi Industrie a Salonicului, aici există 18.000 de societăţi
comerciale, 520 cu caracter industrial, 25.000 de societăţi industriale mici şi mijlocii, 2.500 de companii
exportatoare şi 35.000 de comercianţi.

18 Agenţia pentru investiţii în Grecia, “Doing Business in Greece”,

32
 CAPITOLUL IV – EFICIENŢA AFECERILOR

Societăţile greceşti se clasifică în 2 mari categorii: societăţile "de capital" şi societăţile "personale".
Principalele trăsături ale acestor 2 categorii sunt următoarele:
Societate de capital, prin care se înţelege în general o societate pe acţiuni (S.A.) şi care este sau
intenţionează să fie o societate cu capital însemnat, deşi, în Grecia, multe dintre acestea sunt înfiinţate cu
minimum de capital necesar subscris de membrii aceleiaşi familii, în timp ce pentru societăţile personale nu
există o sumă minimă legală de capital ce trebuie depusă la înfiinţare .
Capitalul unei S.A. este divizat în părţi egale ( acţiuni ) care sunt instrumente negociabile ce pot fi
transferate în mod liber, în timp ce capitalul societăţilor personale nu beneficiază de aceste avantaje.
Societăţile de capital se înfiinţează printr-un contract notarial, spre deosebire de societăţile
personale unde este suficient simplul acord dintre parteneri .
Membrii unei societăţi de capital sunt răspunzători pentru obligaţiile companiei în limita acţiunilor pe
care le deţin, în timp ce la societăţile personale, răspunderea se bazeaza pe proprietăţile din posesie .
Societăţile de capital sunt întotdeauna societăţi comerciale, în timp ce societăţile personale capătă
acest caracter doar dacă desfăşoară activităţi comerciale. Spre deosebire de societăţile personale,
societăţile de capital sunt privite întotdeauna ca persoane juridice .
Modalitatea de luare a deciziilor diferă pentru cele 2 categorii de companii: la societăţile de capital,
majoritatea hotărâtoare se calculează în funcţie de ponderea acţiunilor în totalul capitalului, în timp ce la
societăţile personale aceasta se calculează în funcţie de numărul partenerilor .
Membrii unei S.A. nu participă la managementul societăţii, în timp ce în cel de-al doilea caz, acest
lucru se întâmplă .
Dizolvarea societăţii de capital nu se face în funcţie de situaţia şi starea acţionarilor (faliment,
moarte etc.) , în timp ce existenţa societăţilor personale este strâns legată de acestea .

4.1. ÎNFIINŢAREA UNEI SOCIETĂŢI PE ACŢIUNI (A.E.)

Înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni, cunoscută în Grecia sub denumirea de "Anonymous Eteria"-
A.E., se face conform Legii nr. 2190/1920 şi amendamentelor la aceasta şi implică 4 etape :
1. Adoptarea statutului societăţii;
2. Subscrierea capitalului în acţiuni, limita minimă a acestui capital fiind de 60.000 de €;
3. Autorizarea administrativă, Statutul trebuind sa fie aprobat de către prefectura sau
departamentul de comerţ pe raza căruia societatea este înfiinţat ;
4. Publicarea;
5. Prevalidarea numelui comercial;
6. Proiectul articolelor de Asociere;
7. Aprobarea numelui comercial şi înregistrarea de către Camera Comercială.

33
 Într-o asemenea societate, puterea executivă aparţine Consiliului Director, iar organul suprem este
Adunarea Generală a Acţionarilor.
Companiiler care sunt listate la bursă sunt impozitate pe profit cu 35%, iar cele ce nu sunt cotate,
sunt impozitate pe profit cu 40%.
Costul înfiinţării unei astfel de societăţi este determinat prin cumulul următorilor factori (sumele
aproximate) :
- taxa pentru prevalidarea numelui comercial la Camera de Comerţ – depzit de 30 de €;
- taxele pentru Baroul Avocaţilor – 1% din capitalul total;
- taxa pentru publicarea în Monitorul Oficial – 544,67 €;
- taxa pentru înregistrarea societăţii la Biroul Fiscal –1 % din capitalul total;
- taxele de înregistrare a societăţii la Camera de Comert – 372 de €.

4.2. ÎNFIINŢAREA UNEI SOCIETĂŢI CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ (EPE)

Înfiinţarea EPE ("etairia periorismenis efthinis") intră sub incidenţa Legii 3190/1955 şi
amendamentelor la aceasta. Conform acestora, o societate cu răspundere limitată poate fi înfiinţată de 1, 2
sau mai multe persoane fizice sau juridice, structura şi activitatea sa fiind reglementate prin statut. Capitalul
societăţii este de 18.000 de €, vărsaţi integral, în bani sau alte active. Dacă partenerii nu sunt de
naţionalitate greacă, atunci capitalul vărsat de catre parteneri trebuie certificat în prealabil de către o bancă,
printr-un document special care să ateste intrarea capitalului în Grecia.
Procedurile de înregistrare şi publicare sunt după cum urmează:
- după semnarea actului notarial, conţinând statutul societăţii, aceasta se înregistrează în
Registrul Societăţilor al Curţii locale aferente;
- sub supravegherea partenerilor sau managerilor, trebuie publicat în Monitorul Oficial un
sumar al actului constitutiv;
- compania se înregistrează la Biroul Fiscal şi Camera de Comerţ locală.
Un EPE funcţionează în baza deciziilor administratorului şi a Adunării Partenerilor. Impozitul este în
medie de 35% pe profit .
Costul înfiinţării unei astfel de societăţi are în vedere plata următoarelor sume aproximative:
- taxa pentru depunerea capitalului subscris – 1% din capital;
- taxele notariale, de timbru şi alte taxe;
- contribuţii la Fondul Avocaţilor 5,8 € + 0,30% din totalul capitalului subscris;
- taxa pentru publicare în Monitorul Oficial – 290 de €;
- taxa de inregistrare la Camera de Comert 30 de € pentru prevalidarea numelui comercial şi
372 de € pentru înregistrare;

34
 CAPITOLUL V – INFRASTRUCTURA

5.1. POPULAŢIA

Populaţia este în prezent de aproximativ 11 mil. de oameni, având o densitatea a polulaţiei de

84.46/km2. Populaţia activă numără 4.95 mil. oameni. Aproximativ 40% din populaţia trăieşte Grecia în zona
Attica, în primul rând în Atena şi Pireu, unde se află mai mult de 50% din industria şi comerţul Greciei.
Salonic, situat în Grecia de Nord, are o populatie de peste 1 milion de oameni şi Patras (pop. 320 de mii, în
nord-vest Peloponez), Heraklion (pop. 290 de mii, pe insula Creta) şi Larissa (pop. 280 de mii, zona
centrală continentală) şi în alte oraşe mari.
Greacă este limba ţării, însă engleza este vorbită, de asemenea, pe scară largă, urmată de
franceză şi germană.
Populaţia este omogenă, cu toate că în zona Atena, şi într-o măsură mai mică în celelalte oraşe
mari, găzduiesc comunităţi internaţionale. 98% din populaţia Greciei este de etnie greacă. Aproximativ 1%
din populaţie este clasificată de către guvernul elen ca musulmani. Cei mai mulţi dintre musulmanii sunt de
origine turcă. Aproximativ 100.000 de musulmani trăiesc în Tracia. Restul populaţiei include oameni de
origine slavă, albaneză, armeană, precum şi vlahi, un popor care vorbesc un dialect al limbii române.
Populaţia Greciei este foarte mare în raport cu dimensiunea şi capacitatea economică a ţării. Rata
natalităţii, a fost una dintre cele mai ridicate din Europa, iar rata de deces a scăzut în ultimii ani, iar rata
anuală de creştere a populaţiei a fost mai puţin de 9,62 naşteri/1.000 oameni. Aproximativ 63% din
populaţie este urbană. O mare parte din populaţia urbană este concentrată în jurul Atena, Salonic (Salonic),
în Macedonia, în Peloponnisos de vest, şi pe insule. Kerkira (Corfu), Zakinthos, şi Khios insule sunt printre
cele mai dens populate. Famous oraşe antice, cum ar fi Argos, Korinthos (Corint), şi Sparti (Sparta) sunt
doar oraşele mici de azi.

5.2. TÂRGURI ŞI EXPOZIŢII INTERNAŢIONALE

Salonicul este recunoscut pentru organizarea Târgurilor Internaţionale, dintre care amintim cele mai
importante:
- “Agrotica“ la început lunii februarie (pentru produse şi echipamente agricole, industria
alimentară);
- “Detrop“ cu ediţii la doi ani (pentru echipamente specifice industriei alimentare şi hoteliere);
- “Infacoma“ şi “Marmin“ la mijlocul lunii februarie (pentru materiale şi echipamente de
construcţii);
- “Furnima“ şi “Furnidec“ în prima decadă a lunii martie (pentru produse şi echipamente ale
industriei lemnului);

35
 - “Sportexpo“ la mijlocul lunii aprilie (pentru materiale şi echipamente sportive şi de
recreere);
- “Infosystem“ la începutul lunii octombrie (pentru produse specifice IT şi telecomunicaţiilor);
- “Filoxenia“ la începutul lunii noiembrie (pentru turism şi industria turismului);
- “TIF“ (târg de mărfuri generale);
- “Zootehnia“ la sfârşituul lunii septembrie (pentru producţia de animale şi păsări şi
echipamente conexe);
- “Hygeia & Care“ la mijlocul lunii noiembrie (pentru echipamente din domeniul igienei şi
sănătăţii), târguri care se bucură şi de participările unor societăţi comerciale româneşti,
fie ca expozante fie ca vizitatoare.
Totodată, Grecia este una dintre cele mai mici ţări care a organizat şi a fost gazda Jocurile
Olimpice de Vară. Atena a găzduit Jocurile Olimpice din 2004.
Organizarea jocurilor, pentru a doua oară, în ţara care a dat naştere spiritului olimpic cu mai mult
de 2000 de ani în urmă, a avut loc după 108 de ani, după ce Grecia fost prima care a organizat Jocurile
Olimpice moderne, în 1896. Jocurile Olimpice organizate la Atena în 2004 au adus o contribuţie majoră la
istoria oraşului şi a oferit o dezvoltare a infrastructurii şi tehnologiei pentru Grecia, ce au avut o contribuţie
majoră la economia şi turismul ei.

5.3. TRANSPORTUL

Grecia deţine o reţea feroviară este de 2,600 km şi o reţea de autostrăzi de117,000 km.
Indicele cifrei de afaceri în transport terestrul şi cel prin conducte în al 3-lea trimestru în anul 2009,
comparativ cu trimestrul 3 din anul 2008 a scăzut cu 45,1%, în timp ce pentru perioada corespunzătoare a
anului 2008, comparativ cu anul 2007 scăderea a fost de 2,9%.
Indicele cifrei de afaceri în transportul maritim în trimestrul 3 a anului 2009, comparativ cu trimestrul
3 din 2008 a scăzut cu 24,1%, în timp ce în transportul aerian s-a înregistrat o scăderecu cu 19,5%, pentru
aceeaşi perioadă.
Transportul feroviar
Reţeaua feroviară a Republicii Elene are o lungime de 2,600 km, din care 1565 km sunt construiţi
conform standardelor internaţionale şi leagă ţara de Macedonia şi Europa de Vest, în nord, de Turcia şi
Orientul Mijlociu, în est. Ecartamentul corespunzător restului de 961 km este mai îngust decât cel standard.
Transportul rutier
Transportul rutier reprezintă principala cale de transport în Grecia. Reteaua bogata de străzi şi
autostrăzi construite pe 2 si 4 benzi benzi leaga diferitele regiuni ale Greciei intre ele.
Principalele autostrăzi:
- autostrada Egnatia
- autostrada Attiki Odos
- autostrada PATHE

36
 - Rion-Antirrion (Bridge)
- autostrada Ionian.
Transportul aerian
Liberalizarea transportului aerian, din aprilie 1997, a făcut ca un număr de companii private să
devină active şi să capete o importanţă tot mai mare, încurajând astfel concurenţa şi implicit scăderea
preţurilor. Ca urmare a schimbărilor survenite, numărul total al locurilor disponibile a crescut cu 225%.
Grecia deţine 15 aeroporturi internaţionale şi 25 de aeroporturi naţionale, printre care se remarcă
aeroporturile din: Atena – Elefterios Venizelos, Iraklio (Creta), Rodos, Corfu, Salonic, Kos, Chania,
Zakynthos, Samos, Mykonos, Santorini .
Transportul maritim
Ca trăsătură generală, industria grecească este concentrată în jurul celor 20 de porturi maritime,
datorită ponderii pe care o au importurile de materii prime la obţinerea produselor finite. Cele mai mari
porturi se află la Atena (Pireu), Salonic, Patra, Volos, Elefsina, Igoumenitsa, Iraklio, Kavala, Lavrio,
Chalkida şi Astakos.
Portul Salonic ocupă o poziţie strategică pe ţărmul de NV al Golfului Thermaicos, la punctul de
intersecţie al drumurilor ce leagă estul de vest, fiind cel mai apropiat port European pentru traficul cu mărfuri
al ţărilor Balcanice, ale Europei de Est şi al celor ce vin prin Marea Neagră. În mod convenţional, acest port
a fost divizat în două părţi, o parte constituind punct terminus pentru mărfurile din Uniunea Euroeană şi, o
parte, constituind o zonă liberă pentru mărfurile originare din ţările terţe.
Un alt port de importanţă naţională, din punctul de vedere al localizării sale, este Igoumenitsa,
situat în NV Greciei, care, împreună cu Patras, formează “poarta de vest” a ţării, îmbunătăţind accesul spre
Italia şi restul Europei.

5.4. TELECOMUNICAŢIILE

Sectorul telecomunicaţiilor se află în plină dezvoltare, Organizaţia Elenă a Telecomunicaţiilor (OTE)

extinzându-şi reţeaua digitală, în anul 1999, cu 92%. În prezent, sunt disponibile legături telefonice cu 88 de
ţări, numărul total al liniilor telefonice instalate fiind de 6 milioane, iar numărul telefoaneloe mobile este de
aproximativ 16 milioane, aceste din urmă înregistrând o creştere cu 150%.
La 1 ianuarie 2001 a fost începută privatizarea serviciilor de telefonie fixă, în timp ce licitaţia pentru
serviciile de telefonie mobilă universală a avut loc în aprilie 2001.
Principalii furnizori de telefonie mobilă în Grecia sunt Cosmote, Wind şi Vodafone. În ceea ce
priveşte Internetul, acesta are o pătrundere pe piaţă în proporţie de 40%.

37
 CONCLUZII

Grecia reprezintă o locaţie ideală ce permite accesul pe pieţele emergente din sud-estul Europei şi
zona Est Mediteraneană. În plus, Grecia poate fi considerată ca o poartă de acces în UE pentru cei din
Orientul Îndepărtat.
Ca o reţea economică şi comercială pentru pieţe noi aflate în creştere, Grecia poate atinge 140
milioane de consumatori din Europa de Sud-Est, o regiune cu un PIB de aproape un trilioan de €. Legăturile
de afaceri puternice ale Greciei cu regiunile din împrejurimi se traduce în mari oportunităţi de acces la
pieţele care au o cerere puternică pentru bunuri de larg consum, modernizarea infrastructurii, tehnologie şi
inovaţie, reţele, energie, dezvoltarea turismului.
Companii greceşti sunt un punct de sprijin puternic în regiune, fiind printre primii trei investitori în
fiecare piaţă; peste 4.000 de companii elene au investit mai mult de 15 mld. € de euro în sud-estul Europei.
Numai în domeniul serviciilor financiare, mai mult de 3.000 de sucursale ale băncilor greceşti sunt active.
Salonic, fiind situat la uşa Balcanilor, este al doilea mare oraş al ţării şi a devenit centru comercial şi
financiar pentru pieţele emergente din întreaga peninsulă balcanică. Totodată este sediul central al Băncii
de Dezvoltare şi Comerţ al Mării Negre, Centrul pentru Comerţ din Balcani şi centrul Bursei de Valori din
Salonic.
Însă, actuala criză economică a afectat foarte mult economia Greciei, ducând la speculatiile asupra
unei eventuale iesiri din zona euro a acestei ţări. Aşa cum am precizat în decursul capitolului II, criza
economică a fost principala responsabilă pentru scăderea comerţului şi investiţiilor bilaterale dintre Grecia,
membră a zonei euro, şi cei mai mari parteneri comerciali regionali precum Germania. Pe de altă parte, deşi
Germania manifestă o reţinere în privinţa relaţiilor bilaterale cu Greci, la finele anului trecut, China a devenit
cel mai mare stat exportator al Greciei, devansând Germania.
Şi agenţiile de rating au anunţat că ar putea retrograda Grecia, după ce statul elen a contractat un
nou împrumut, datoria externă a ţării avansând la nivelul record de 300 de miliarde de euro.
În luna decembrie a anului trecut, Grecia a fost plasată sub supraveghere europeană, datorită
deficitului şi a datoriei mari. Bugetul pentru 2010 prevede un deficit de 8,7% din PIB şi o datorie de 120%
din PIB.
De atunci, Guvernul de la Atena a prezentat în faţa Comisiei Europene un program de stabilitate şi
creştere, care prevede mai ales să reducă deficitul public de la 12,7 % din PIB în 2009 la 2,8 % în 2012
multumiţă unor măsuri de austeritate.

38
 BIBLIOGRAFIE

1. Agenţia pentru investiţii în Grecia, “EX-PAT taxation in Greece”, 2009;

2. Agenţia pentru investiţii în Grecia, “Doing Business in Greece”, 2009;
3. Agenţia pentru investiţii în Grecia, “Energy Sector”, 2009;
4. Agenţia pentru investiţii în Grecia, “Greece Investment Overview 2009”;
5. Agenţia pentru investiţii în Grecia, “Tourism Sector”, 2009;
6. Agenţia pentru investiţii în Grecia, “How to work and live in Greece”, 2009;
7. Eurostat Pocketbooks, “External and intra-European Union trade 2007”;
8. Eurostat Statistical books, “European Economic Statistics”, Luxemburg,ediţia din 2009;
9. Energy and Resources - Greece;
10. Fondul Monetar Internaţional, “World Economic Outlook”, Octombrie 2009;
11. Grecia - Ghid de afaceri;
12. Indrumator de afaceri Grecia;
13. IMD WORLD COMPETITIVENESS YEARBOOK 2009;
14. Secretariatul General pentru Investiţii şi Dezvoltare, “NATIONAL STRATEGIC REFERENCE
FRAMEWORK 2007-2013 “, Atena, Octombrie 2006;
15. http://earthtrends.wri.org/ ;
16. www.statistics.gr ;
17. http://www.mnec.gr/en/ ;
18. http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Grecia.html ;
19. www.acci.gr ( Camera de Comert Atena );
20. www.ypetho.gr ( Ministerul Economiei si Finantelor );
21. http://www.mae.ro/ ( România - Ministerul Afacerilor Externe);
22. http://atena.mae.ro/ (Ambasada României la Atena);
23. http://www.investingreece.gov.gr (Agenţia pentru investiţii în Grecia);
24. http://www.hba.gr (Sistemul Bancar Elen);
25. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained;
26. http://www.flacarais.ro/cms/site/f_is/news/grecia_leaganul_civilizatiei_europene_1_15662.html ;
27. http://www.oecdilibrary.org/oecd/sites/factbook-2009;
28. http://www.mfa.gr/www.mfa.gr/en-US/Economic+Diplomacy/Economy+-+Trade/ ;
29. http://www3.mnec.gr/sdds/users.asp (Economic and Financial Data for Greece);
30. http://www.iea.org/stats/ (International Energy Agency).

39