Sunteți pe pagina 1din 5

REVOLUTIA ENGLEZĂ

Începând cu secolul al XVII lea, Anglia cunoaste transformări tot mai importante. Elemente ale economiei bazate pe:
⮚ initiativă individuală
⮚ concurentă
⮚ profit, se afirmă tot mai mult; foarte importantă este pătrunderea lor în agricultură.
Clase sociale:
⮚ Vechea nobilime
⮚ Noua nobilime
⮚ Burghezia
⮚ Tărănimea
⮚ sărăcimea oraselor

În plan politic, Parlamentul, format din reprezentantii natiunii, detine puterea în stat. Principalul obstacol în calea dezvoltării economiei îl constituia a
organizarea politică a Angliei. Prorogativele monarhilor erau îngrădite de existența Parlamentului. Treptat se dezvoltă tendințe absolutiste. Vizibile în timpul
Tudorilor, ele se accentuează după urcarea pe tron a Stuarților (1603).

În 1603, tronul Angliei a fost ocupat de regele Scotiei, Iacob I Stuart.


Stuarzii – urmăreau introducerea absolutismului si a catolicismului într-o tară în care se dorea înlăturarea oricărei urme a catolicismului.
De bunul plac al suveranului depindeau și brevetele pentru înființarea întreprinderilor industriale și comerciale ceea ce constituia o frână în calea
dezvoltării economice. S-a conturat astfel o puternică opozitie rege-Parlament.

Parlamentul a utilizat dreptul său de a vota impozitele ca pe o armă împotriva regelui. Carol I (1625-1649)

În 1628 – Petitia dreptului, în care erau stabilite limitele puterii legale si se explicau atributiile Parlamentului.
-
- în 1629 regele a dizolvat Parlamentul
- a urmat o perioadă de guvernare fără Parlament
- nevoia de bani pentru războiul cu Scotia l-a obligat pe Carol I, la 13 aprilie 1640 să convoace Parlamentul, iar la scurt timp acesta va fi dizolvat
- regele este nevoit să convoace Parlamentul cel Lung (1640-1653)
- în 1643, Parlamentul adresează regelui Mustrarea cea Mare, prin care îi cerea să aleagă ministrii dintre persoanele care se bucurau de încrederea sa si care
enumera abuzurile comise de monarhie.Regele fuge din capitală luând astfel inițiativa unui război civil.
I. RĂZBOIUL CIVIL (1642-1649)

⮚ Războiul civil s-a realizat între armata regelui (a cavalerilor): reunea simpatizanții regelui, marea nobilime și clerul anglican; și armata Parlamentului
(capetele rotunde), cuprindea burghezia, noua nobilime, țărănimea.

⮚ Armata Parlamentului – Armata Noului Model, condusă de Oliver Cromwell obține două bătălii decisive la: - Marston Moor – 2 iulie 1644
- Naseby – 14 iunie 1645
- La 30 ianuarie 1649, Camera Comunelor a creat un tribunal care l-a judecat și condamnat la moarte pe Carol I.

II. REPUBLICA (1649-1653)

- la 19 mai 1649 a fost declarată Republica


- Camera Lorzilor a fost desființată
- în Scoția a obținut victoriile de la Dunbar, 1650 și Worcester 1651
- prin aceste victorii a fost înlăturat pericolul unei restaurări monarhice iar noua nobilime și burghezia și-au consolidat pozițiile
- au fost luate măsuri pentru protejarea intereselor burgheziei: Actul de navigație din 1650 și Act de navigație, 1651.

III. PROTECTORATUL (1653-1658)


⮚ Necesitatea instaurării unei guvernări autoritare a determinat lovitura de stat prin care Cromwell a dizolvat Parlamentul în decembrie 1653
⮚ nedorind să se proclame rege el și-a luat titulul de Lord Protector, iar regimul său s-a numit Protectorat
⮚ a creat Commonwealth-ul: Anglia, Scoția, Irlanda
⮚ bazele juridice au fost stabilite prin Instrumentul de guvernare
⮚ Puterea în stat era împărțită între: - Cromwell în calitate de Lord Protector,
- Parlament
- Consiliu de stat
În realitate Protectoratul era o dictatură militară:
⮚ baza puterii era armata
⮚ Lordul Protector comandantul ei suprem
⮚ dădea ordonanțe cu putere de lege
⮚ avea atribuții executive
⮚ controla justiția
⮚ controla Camera Lorzilor
În 1658 Oliver Cromwell moare.
IV. RESTAURAȚIA STUARȚILOR (1660-1688)

Tradiția monarhică era foarte puternică în Anglia. Englezii au luptat împotriva absolutismului nu împotriva monarhiei. În 1658 generalul Monk a
acționat pentru aducerea Stuarților
Restaurația cuprinde domniile lui:
⮚ Carol al II lea (1660-1685)
⮚ Iacob al II lea (1685-1688)

Carol al II lea
Prin Declarația de la Breda și Actul de indulgență și uitare, Carol al II lea a garantat:
- libertatea de exprimare
- amnistierea celor care au participat la revoltă
- dreptul noilor proprietari asupra bunurilor confiscate
- a fost reînființat Consiliul Privat
- a fost introdus anglicanismul
- Anglia continuă politica expansionistă
- în urma unui război cu Provinciile Unite (Olanda), englezii au obținut New Amsterdam (New York)

Iacob al II lea
- a acționat în direcția sporirii prerogativelor regale
- i-a sprijinit pe catolici
- a dizolvat Parlamentul
- în 1688 a fost înlăturat
Ambii regi au încercat să impună absolutismul și catolicismul. În acest context a fost înlăturată dinastia Stuart în 1688 și chemat la tron Wilhelm de Orania,
după ce a făgăduit respectarea libertăților prevăzute în Declarația drepturilor.
În 1689 este elaborată "Declarația drepturilor” care stabilea prerogativele regelui.

Suveranul:
⮚ nu putea impune impozite
⮚ nu putea să organizeze vreo armată fără avizul Parlamentului;
⮚ Parlamentul trebuia convocat la intervale regulate
⮚ regele nu putea să suspende punerea în execuție a legilor și nici să obstrucționeze în vreun fel respectarea lor
⮚ procedurile judiciare se desfășoară prin intermediul juraților
⮚ Cetățenii au dreptul de a-și alege reprezentanții săi.
⮚ Triennal Act (1694) fixa durata unei legislaturi la 3 ani, instituind obligativitatea alegerilor periodice și luând regelui posibilitatea de a convoca sau nu
parlamentul după bunul său plac. Se punea bazele primei monarhii parlamentare din lume.
⮚ Actul de toleranță (1689) acorda o relativă libertate a cultelor.
⮚ Actul de instalare (1701), prin care tronul putea fi oferit, în caz de lipsă de urmași direcți și cu condiția de apartenență la confesiunea protestantă.
Practic, legea elimina dinastia Stuart, de confesiune catolică, de la succesiunea la Coroană, deschizând astfel calea instaurării dinastiei protestante
germane de Hanovra.
⮚ Actul de unire (1707), constituia Regatul Unit al Marii Britanii, din unirea efectivă a Angliei cu Scoția. Ulterior, în 1801, prin uniunea cu Regatul
Irlandei, se va numi Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei.
⮚ "Revoluția glorioasă" consacră monarhia parlamentară în care ,,regele domnește, dar nu guvernează".
⮚ În Parlament se constituie două facțiuni, care vor sta la baza constituirii a două partide:
⮚ 1. Tory– Partidul Conservtor
⮚ - reprezentanții marii nobilimi, ai monarhiei autoritare și apărători ai prerogativelor regale

⮚ 2. Whig – Partidul Liberal


⮚ - reprezentând interesele burgheziei și susținătorii Parlamentului

S-ar putea să vă placă și