In poezia “Moartea caprioarei”, autorul Nicolae Labis povesteste o intamplare
foarte trista din copilaria sa. In acea perioada era o seceta cumplita. Fantanile erau secate, padurile luau foc, iar oamenii sufereau de foame. Pentru ca nu mai aveau ce sa manance, tatal autorului l-a luat cu el in padure la vanatoare. S-au dus la singurul izvor din zona care mai avea apa si s-au pus la panda in speranta ca vor veni animale sa bea apa. Desi era foarte cald si izvorul aproape, autorul a trebuit sa rabde de sete ca sa nu sperie animalele. Spre seara aparu o caprioara si autorul se ruga ca tatal lui sa nu nimereasca caprioara, dar aceasta cazu impuscata. Tatal ii spune bucuros ca acum au ce sa manance. Copilul este indurerat de moartea caprioarei. Plangand, incepe sa manance din carnea bietului animal.