Capitolul IV ASEMANAREA OMULUI CU DUMNEZEU Dupa invatatura crestind, omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul Sau (Facerea 1, 27) si are posibilitatea de a ajunge la aseménareacuEl. Inainte de cdderea in pacat, traind cu nevinovatie si nerdutate, Adam si Eva aveau posibilitatea indumnezeirii, adica a dobandirii asemanarii cu Creatorul prin har. Omul avea in Eden o viafi de bucurie side liniste, traind in comuniune cu Dumnezeu. Caderea omului in pacat a dus la stricarea armoniei cu Creatorul, cu sine insusi si cu natura inconjuratoare. Se pierde astfel harul divin si omul devine din nemuritor, muritor, c&ci plata pacatului este moartea (Romani 6, 23). Prin cAderea omului in acat, chipul lui Dumnezeu in om se altereazd, dar nu se pierde definitiv. Tendinta i capacitatea omului de a cunoaste adevarul side a voi binele au rmas in om gi dup’ cidere, dar evident slabite. $i omul czut poate savarsi binele, invingdnd ispita, Sufletul nemuritor, rational si liber, purtand in sine iubirea lui Dumnezeu, ca si capacitatea de deschidere, comuniune si comunicare cu Tatal ceresc si cu intreaga creatie este expresia chipului lui Dumnezeu in om. Purténd chipul lui Dumnezeu, omul este chemat si ajunga la asemdnarea cu Parintele ceresc, adic’ si devin desivarsit, asemenea Li Slabirea comuniunii cu Dumnezeu, ca urmare a pacatului strlimosesc a determinat, pe de-o parte, nevoia unui efort sporit pentru aimplini legea lui Dumnezeu gi, pe de altd parte, inclinarea spre picat. Prin intruparea Sa din Fecioara Maria, prin jertfa pe cruce si mai ales prin invierea Sa, Méntuitorul i-a redat omului posibilitatea de a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu. Remarcim faptul c& omul a fost creat de Dumnezeu cu trup $i suflet, ca stipan al lumii vazute si,,impreund lucriitor cu Dumnezeu“ (ICorinteni 3, 9), la desavarsirea sa proprie gia intregii creatii. Chemarea lui Dumnezeu ,,Care voieste ca tofi oamenii sii se mantuiascé si la cunostinta adevarului sa vind (I Timotei 2, 4), nu ingrideste libertatea omul nu forteazi decizia acestuia: lata, stau la usd si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el sivoi cina cel siel cu Mine’ (Apocalipsa3, 20). ‘Harul, credinfa si faptele bune—condifii ale mantuirii Pentru dobandirea asemanarii cu Dumnezeu sunt necesare cele trei conditii: harul, credinja si faptele bune. Harul— este puterea iubitoare a lui Dumnezeu ce se da tuturor in dar. Dupa Sfaintul Botez harul se slaguieste in om, lucrarea devine mai vie. Prinacesta omul simte dorinta dea se uni cu Hristos. Harul nu este suficient pentru mantuire, avem nevoie si de credinta. Credinja ~ include in sine iubirea si nfidejdea, deci angajeazi intreaga fiinfa a crestinului. Necesitatea credinfei pentru mantuire a aritat-o insusi Mantuitorul: ,, Mergefi in toata lumea si propovitduiti Evanghelia la toata fiptura. Cel ce va crede si se va boteza se va ‘médntui; iar cel ce nu va crede se va osdindi’ (Marcu 16, 15-16). Faptele bune — sunt necesare alaturi de credin{Z, pentru ‘mantuire. Mantuitorul zice: ,,Caci dinduntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrandrile, hotiile, uciderile" (Marcu 7,21). ‘Ommul nu poate face singur fapte bune, ci numai cu Dumnezeu in ajutor. Faptele bune sunt, de fapt, dovada vazuta a credinjei din s,s,pens re SPIRIT Oo eee ee sufletul omului. Nu poti spune cd esti credincios, daca din faptele tale nu rezulti aceasta, Sfantul Apostol lacov spune: ,, Ce folos, fratii mei, dacd zice cineva cé are credin{é, iar fapte nu are? “ (lacov 2, 14), si tot acelasi apostol serie ,, Caici precum trupul fara suflet mort este, asifel si credinja fara de fapte, moarti este “ (lacov 2,26). Omul se mantuieste atunci cand harul, credinta gi faptele bune lucreaza impreuna. Treptele desivarsirii cre Prin practicarea virtutilor, omul poate ajunge la asemanarea cuDumnezeu. Treptele desitvarsirii morale sun Credinga — Credinfa primita prin Sfainta Taina a Botezului trebuie intiriti pe tot parcursul vietii prin renuntarea la pacat, prin slvarsirea de fapte bune, prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Evrei 11,6) Nadejdea — Nadejdea il apropie pe om cu increderea nezdruncinaté si cu bucurie mereu sporit de implinirea rasplatei dumnezeiesti, Nadejdea cucereste intreaga fiinta a credinciosului, intireste toate puterile luisufletesti spre castigarea fericirii vegnice. Pocainja — Presupune constientizarea pacatului, dorinfa de a nu mai pacdtui, marturisirea lui in fafa duhovnicului i st&ruinga in indreptare. Infrdnarea — Eliberat de picate prin Sffnta Taini a spovedaniei omul trebuie sa stiruiasca in implinirea faptelor bune si sii se abatd de la iubirea de pliceri, prin urmarea lui Dumnezeu si infranare (2 Petru, 1,6). Rabdarea ~ Omul trebuie si se inarmeze cu ribdare in toate {incercdrile vietii. Sfantul Marcu Ascetul ne inva ca ,cel ce vrea si biruiasca ispitele far rugiciune si rabdare, nu le va departa de la sine, ccimai tare se va inealei Lipsa pacatului — Este starea de sfinjenie pe care o pot atinge credinciosii. Cel care a ajuns pe aceasta treapti a desivarsirii nu mai picdtuieste cu usurinfd, nici cu fapta, nici cu gandul. El poate spune cde acum nu mai trdiesc eu, ci Hristos este cel care traieste in mine. enema ect sh eetramnarnd Jr Mee esentiate © Omula fost creat dupa chipul lui Dumnezeu gi tinde si aj aseminarea cuEl. © fnainte de cdderea in pacat, omul avea o viata linistita, wuniune cu Dumnezeu... Pornind de la textul de mai jos, elaborafi 0 compunere despre sfintenia celor care renuntéila pacat. Méntuitorul Hristos prin jertfa gi invierea Sa i-a dat omului ade payne (Cel ce viefuieste cu evlavie, © Haul, credina si faptele bune reprezint&condifile ce duel, near a in suflet. lar lipsind picatul, nici primejdia, nici vatdmarea nu sunt in sufletul acela, Pe unii ca acestia nu-i stapaneste nici cel rau, nici soarta, Caci Dumnezeu ii izbaveste pe acestia de rele si ei petrec nevitdmati, ca uni ce au ajuns 1. Analizati cuvintele talharului rastignit pe cruce: ,Pomeneste-ma, intocmai ca Dumnezeu.* Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta din perspectiva pocaintei cca treapti spre desdvarsirea moral, (Sfaintul Antonie ce Mare) ei Credinfa, nidejdea, poctinja, infrinarea, ribdarea sili ‘icatului, sunt treptele care il urci pe om spre impérdtia h