Constantin Valentina – Iuliana

AMG An 1

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

Proprietatea intelectuală este o categorie de proprietate care include creațiile imateriale

ale intelectului uman. Există mai multe tipuri de proprietate intelectuală, iar unele țări recunosc
mai multe decât altele. Cele mai cunoscute tipuri sunt drepturile de autor, brevetele, mărcile
comerciale și secretele comerciale. Conceptul modern de proprietate intelectuală s-a dezvoltat în
Anglia în secolele XVII și XVIII. Termenul "proprietate intelectuală" a început să fie folosită în
secolul al XIX-lea, deși abia la sfârșitul secolului al XX-lea proprietatea intelectuală a devenit un
lucru obișnuit în majoritatea sistemelor juridice din lume.
Principalul scop al dreptului de proprietate intelectuală este de a încuraja crearea unei
mari varietăți de bunuri intelectuale. Pentru a realiza acest lucru, legea acordă persoanelor și
întreprinderilor drepturi de proprietate asupra informațiilor și bunurilor intelectuale pe care le
creează, de obicei pentru o perioadă limitată de timp. Acest lucru oferă un stimulent economic
pentru crearea lor, deoarece permite oamenilor să beneficieze de informațiile și bunurile
intelectuale pe care le creează și le permite să își protejeze ideile și să împiedice copierea. Se
așteaptă ca aceste stimulente economice să stimuleze inovarea și să contribuie la progresul
tehnologic al țărilor, care depinde de gradul de protecție acordat inovatorilor.
În plus, investițiile în bunuri intelectuale se confruntă cu probleme de apropriere:
Proprietarii de terenuri pot să-și înconjoare terenul cu un gard robust și să angajeze paznici
înarmați pentru a-l proteja, dar producătorii de informații sau de literatură nu pot face de obicei
prea multe pentru a împiedica primul lor cumpărător să le reproducă și să le vândă la un preț mai
mic. Echilibrarea drepturilor, astfel încât acestea să fie suficient de puternice pentru a încuraja
crearea de bunuri intelectuale, dar nu atât de puternice încât să împiedice utilizarea pe scară largă
a bunurilor, reprezintă obiectivul principal al legislației moderne privind proprietatea
intelectuală.
Drepturile de proprietate intelectuală includ brevetele, drepturile de autor, drepturile de
proiectare industrială, mărcile comerciale, drepturile asupra soiurilor de plante, îmbrăcămintea
comercială, indicațiile geografice și în unele jurisdicții, secretele comerciale. Există, de
asemenea, varietăți mai specializate sau derivate ale drepturilor exclusive, cum ar fi drepturile de
proiectare a circuitelor, certificatele de protecție suplimentară pentru produsele farmaceutice
(după expirarea brevetului care le protejează) și drepturile asupra bazelor de date (în dreptul

1
 Constantin Valentina – Iuliana
AMG An 1
european). Termenul "proprietate industrială" este uneori folosit pentru a se referi la un subset
mare de drepturi de proprietate intelectuală, inclusiv brevete, mărci comerciale, desene și modele
industriale, modele de utilitate, mărci de servicii, nume comerciale și indicații geografice.
Scopul principal al dreptului de proprietate intelectuală este de a încuraja crearea unei
game largi de bunuri intelectuale pentru consumatori. Pentru a realiza acest lucru, legea oferă
oamenilor și întreprinderilor drepturi de proprietate asupra informațiilor și bunurilor intelectuale
pe care le creează, de obicei pentru o perioadă limitată de timp. Pentru că atunci pot profita de pe
urma lor, acest lucru oferă un stimulent economic pentru crearea lor. Natura necorporală a
proprietății intelectuale prezintă dificultăți în comparație cu proprietatea tradițională, cum ar fi
terenurile sau bunurile.
Spre deosebire de proprietatea tradițională, proprietatea intelectuală este indivizibilă – un
număr nelimitat de oameni pot "consuma" un bun intelectual fără ca acesta să fie epuizat. În plus,
investițiile în bunuri intelectuale suferă de probleme de însușire - în timp ce un proprietar de
teren își poate înconjura terenul cu un gard robust și poate angaja gărzi armate pentru a-l proteja,
un producător de informații sau un bun intelectual poate face, de obicei, foarte puțin pentru a-și
opri primul cumpărător să-l reproducă și să-l vândă la un preț mai mic.
Echilibrarea drepturilor astfel încât acestea să fie suficient de puternice pentru a încuraja
crearea de informații și bunuri intelectuale, dar nu atât de puternice încât să împiedice utilizarea
lor pe scară largă, este principalul obiectiv al dreptului modern al proprietății intelectuale.
Conform articolului 27 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, "orice persoană
are dreptul la protecția intereselor morale și materiale care decurg din orice producție științifică,
literară sau artistică al cărei autor este. Deși relația dintre proprietatea intelectuală și drepturile
omului este una complexă, există argumente morale în favoarea proprietății intelectuale.
Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, în ceea ce privește brevetele, drepturile
de autor și mărcile comerciale, precum și "însușirea ilegală" în ceea ce privește secretele
comerciale, poate fi o încălcare a dreptului civil sau a dreptului penal, în funcție de tipul de
proprietate intelectuală implicată, de jurisdicție și de natura acțiunii.
Încălcarea unui brevet este cauzată, de obicei, de utilizarea sau vânzarea unei invenții
brevetate fără permisiunea titularului brevetului. Domeniul de aplicare al invenției brevetate sau
întinderea protecției este definit în revendicările brevetului acordat. În multe jurisdicții există o
zonă de siguranță pentru utilizarea unei invenții brevetate în scopuri de cercetare.

2
 Constantin Valentina – Iuliana
AMG An 1
Încălcarea drepturilor de autor constă în reproducerea, distribuirea, afișarea sau
executarea unei lucrări sau realizarea de lucrări derivate, fără permisiunea deținătorului
drepturilor de autor, este adesea numită "piraterie".
În timp ce drepturile de autor sunt create în momentul în care o lucrare este fixă, în
general, deținătorul drepturilor de autor poate obține daune bănești numai dacă proprietarul
înregistrează drepturile de autor. Aplicarea drepturilor de autor este, în general, responsabilitatea
deținătorului drepturilor de autor.
Încălcarea mărcii comerciale are loc atunci când una dintre părți utilizează o marcă
comercială identică sau similară în mod confuz cu o marcă comercială deținută de o altă parte, în
legătură cu produse sau servicii identice sau similare cu produsele sau serviciile celeilalte părți.
În multe țări, o marcă comercială primește protecție fără înregistrare, dar înregistrarea unei mărci
comerciale oferă avantaje juridice pentru punerea în aplicare. Încălcarea poate fi soluționată prin
litigii civile și, în mai multe jurisdicții, în temeiul dreptului penal.
Deturnarea de secrete comerciale este diferită de încălcările altor legi privind proprietatea
intelectuală, deoarece, prin definiție, secretele comerciale sunt secrete, în timp ce brevetele și
drepturile de autor și mărcile înregistrate sunt disponibile public.

3
 Constantin Valentina – Iuliana
AMG An 1
BIBLIOGRAFIE:

1. World Intellectual Property Organization (WIPO) (2016). Understanding Industrial

Property. World Intellectual Property Organization. doi:10.34667/tind.36288. ISBN
9789280525939. Retrieved 6 December 2018.
2. "Intellectual, industrial and commercial property | Fact Sheets on the European Union".
European Parliament. Retrieved 6 December 2018.
3. "What are intellectual property rights?". World Trade Organization. World Trade
Organization. Retrieved 23 May 2016.
4. "Understanding Copyright and Related Rights" (PDF). World Intellectual Property
Organization. p. 4. Retrieved 6 December 2018.
5. World Intellectual Property Organization (2021). What is Intellectual Property?. WIPO
publication. World Intellectual Property Organization (WIPO). doi:10.34667/tind.43765.
ISBN 9789280532210. Retrieved 23 October 2020.
6. "Understanding Industrial Property" (PDF). World Intellectual Property Organization
(WIPO). Retrieved 7 December 2018.
7. "property as a common descriptor of the field probably traces to the foundation of the
World Intellectual Property Organization (WIPO) by the United Nations." in Mark A.
Lemley, Property, Intellectual Property, and Free Riding Archived 26 February 2009 at
the Wayback Machine, Texas Law Review, 2005, Vol. 83:1031, page 1033, footnote 4.
8. Rod Falvey and Neil Foster (2006): “The Role of Intellectual Property Rights in
Technology Transfer and Economic Growth”: Theory and Evidence, In cooperation with
Olga Memedovic UNITED NATIONS INDUSTRIAL DEVELOPMENT
ORGANIZATION (UNIDO), available: https://www.unido.org/sites/default/files/2009-
04/Role_of_intellectual_property_rights_in_technology_transfer_and_economic_growth
_0.pdf
9. Moberly, Michael D. (2014). Safeguarding Intangible Assets. Butterworth-Heinemann.
ISBN 978-0-12-800516-3.
10. "intellectual property". Oxford English Dictionary (Online ed.). Oxford University Press.
(Subscription or participating institution membership required.) (Citing Monthly Review,
vol. 41. p. 290 (1769): "What a niggard this Doctor is of his own, and how profuse he is
of other people's intellectual property.")