Universitatea ,,DUNĂREA DE JOS’’ din GALAȚI

Facultatea transfrontalieră

Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală

A EFECTUAT :
Tulba Diana
studentă anul I

Chișinău,2023
Proprietatea intelectuală (PI) se referă la creații ale minții: invenții și expresii creative, opere
literare și artistice, desene, nume și imagini utilizate în comerț. Drepturile de Proprietate
Intelectuală (DPI) se referă la drepturile legale acordate pentru anumite tipuri de PI, pentru a
proteja creaţiile intelectului. Aceste drepturi includ Drepturile de Proprietate Industrială (de
exemplu, brevete, desene industriale și mărci comerciale), Drepturile de Autor (dreptul autorului
sau creatorului) și Drepturile Conexe (drepturile interpreților, producătorilor și ale organizaţiilor
de radiodifuziune).
Deci, bunurile care încalcă DPI sunt produsele fabricate fără acordul titularului dreptului de
proprietate intelectuală. Și acestea pot include: Mărfuri contrafăcute – care încalcă o marcă
comercială şi deseori seamănă cu produsul original. Acestea includ, de obicei, haine, produse
cosmetice, medicamente, chiar şi cartuşe de cerneală pentru imprimante! Şi Mărfuri piratate –
toate copiile fabricate fără consimţământul titularului dreptului. Cele mai cunoscute mărfuri
piratate sunt CD-uri şi DVD-uri cu muzică, filme sau jocuri video.
Daca să vorbim in linii generale, protecția DPI reprezintă un parametru esential al progresului în
domeniul cercetării, inovării şi ocupării forţei de muncă. În cazul în care un inventator consideră
că investiția sa în dezvoltarea unei idei sau a unui produs nou nu poate fi protejată, atunci dispare
motivația de a face acest lucru în viitor.
DPI garantează consumatorilor că produsele pe care le cumpără au fost testate, aprobate și sunt
sigure. Un produs contrafăcut poate arăta exact la fel ca originalul, dar, de multe ori, nu a fost
testat pentru a se asigura că este sigur. Acest lucru este valabil, în special, pentru produsele
cosmetice si consumabile false.

Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală privează de asemenea guvernele de veniturile

fiscale. Aceasta înseamnă o sarcină fiscală mai mare pentru întreprinderile şi persoanele fizice,
care respectă legea și, de multe ori, înseamnă mai puțini bani pentru școli, asistență medicală și
protecție socială.
Însă, protecția proprietății intelectuale nu poate fi asigurată de către o singură instituţie. De
aceea, administrațiile vamale, poliția, procuratura și agențiile naționale pentru proprietate
intelectuală trebuie să lucreze împreună pentru asigurarea unei reacţii eficiente.
Administrațiile vamale sunt perfect poziționate pentru a interzice și a împiedica comerțul ilicit cu
bunurile care încalcă DPI. Majoritatea produselor contrafăcute și a bunurilor care încalcă DPI
disponibile în UE au fost fabricate într-o țară terță. Vama are un rol cheie în prevenirea
importului acestor bunuri.
Totuşi, vama nu poate să câștige lupta împotriva încălcărilor DPI fără implicarea activă a
titularilor de drepturi. Deținătorii de drepturi sunt responsabili pentru informarea administrațiilor
vamale despre produsele susceptibile de a fi încălcat drepturile sale de proprietate intelectuală.

Cum am menționat anterior, dreptul de proprietate intelectuală este adesea clasificat în funcție de
natura proprietății disputate (brevete, drepturi de autor, mărci comerciale și secrete comerciale).
Totuși, aceste cazuri abordează deseori concepte și principii aplicabile tuturor formelor de
proprietate intelectuală. În articolul de față vreau să analizez cele mai importante două metode
pentru cuantificarea prejudiciilor cauzate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală:
profiturile pierdute și redevențele accesibile.

a) Profituri pierdute

Deși articulată în moduri diferite, o constanță în cuantificarea prejudiciilor cauzate de încălcarea

drepturilor de proprietate intelectuală este dreptul proprietarului de a recupera profiturile pierdute
ca urmare a încălcării. Profiturile pierdute sunt calculate pe baza profiturilor pe care proprietarul
le-ar fi făcut din vânzarea unităților, dacă încălcarea nu ar fi avut loc. Măsura prejudiciilor
rezultate din profituri pierdute poate fi bazată pe o combinație de elemente, cum ar fi: vânzările
pierdute de unități; prețuri scăzute de vânzare a unităților; costuri mai mari, cum ar fi creșterea
costurilor de producție sau de marketing; vânzări pierdute pe produse auxiliare care sunt de
obicei vândute cu produsul vizat; cheltuieli suplimentare, cum ar fi cele de publicitate pentru
mărci comerciale.

De obicei, un proprietar poate recupera profiturile incrementale pierdute, egale cu diferența

dintre veniturile brute rezultate din recuperarea vânzărilor pierdute din cauza încălcării și costul
incremental de realizare a acestor vânzări. Această măsurare a profiturilor pierdute este adecvată
atunci când costurile fixe ale brevetului nu cresc sau se măresc doar ușor în raport cu creșterea
producției. Profiturile pierdute pot fi acordate și pentru vânzările pierdute de produse auxiliare
sau accesorii (adică vânzări colaterale). Vânzările colaterale includ, în general, vânzările de
produse care nu sunt acoperite de proprietatea intelectuală în proces, dar care sunt cauzate de
utilizarea acelei proprietăți intelectuale.

Pentru a intra în posesia profiturilor pierdute, reclamantul trebuie să demonstreze că există o

probabilitate rezonabilă ca, în absența încălcării, să fi obținut profituri de pe urma utilizării
proprietății intelectuale (principiul legal al unei certitudini rezonabile).
După ce s-a constatat încălcarea, titularul de proprietate intelectuală are dreptul la despăgubiri
compensatorii sub forma unei redevențe accesibile. Punctul de plecare în stabilirea unei
redevențe accesibile este o redevență stabilită, adică suma convenită de părți pentru utilizarea
proprietății intelectuale în proces. Întrucât se bazează pe acordul voluntar al unui licențiator și al
unui licențiat, acesta reprezintă o dovadă importantă. Atunci când o redevență stabilită nu există
sau nu poate fi dovedită suficient de detaliat, expertul ar trebui să calculeze o redevență care ar
rezulta dintr-o negociere ipotetică între părți.

Există un ansamblu important de jurisprudență legat de cazurile de încălcare a brevetelor, însă și

cazurile de altă natură împrumută de la aceste linii directoare

În concluzie, pe măsură ce numărul cazurilor de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală

continuă să crească, crește și necesitatea unei analize financiare complexe și cuprinzătoare care
să poată cuantifica în mod adecvat daunele. Cea mai mare parte a cunoștințelor actuale în acest
domeniu derivă din jurisprudența vastă a SUA care necesită o aplicare sofisticată a
metodologiilor.