Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
TEMA
ISTORIA FORMARII SISTEMULUI PROTECTIEI
PROPRIETATII INTELECTUALE
Chisinau-2018
1.Notiuni Generale
Proprietatea intelectuală e o formă cu titlu legal care permite posesorului să
controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii.
Formele comune de proprietate intelectuală includ :
brevet de invenție
drept de autor
mărcile inregistrate
secrete industriale/comerciale.
Dreptul de autor protejează forma unei lucrări expresive originale (literare, artistice
sau tehnice).
Brevetul de invenție protejează soluții sau idei originale.
Marca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei
surse de reputație.
Aceste drepturi pot fi cedate, închiriate ( licențiate), uneori chiar folosite ca garanție,
similar unei proprietăți reale,însă au limitări specifice, cum ar fi limitări în timp.
Există diferențe substanțiale față de proprietatea clasică; consumul proprietății clasice
este exclusiv - dacă cineva mănîncă un măr, nimeni altcineva nu-l mai poate mînca.
În cazul intangibilelor acest lucru nu se întîmplă - o carte poate fi multiplicată în
oricîte exemplare fără să afecteze vreun cititor. Drepturile de proprietate intelectuală
sînt acordate de stat în scopul încurajării creeări de asemenea intangibile. Aceste
drepturi dau proprietarului dreptul de a acționa în justiție pe cei care le încalcă.
2.ISTORIC
Primele patente au fost acordate în secolul 15 în Anglia și Veneția. Dreptul de autor
nu a fost inventat pînă la apariția tiparului și răspîndirea alfabetizării. Regele Angliei
era îngrijorat de posibilitatea multiplicării cărților și a promulgat Legea Licențierii
în 1662 care a stabilit un registru al cărților licențiate. Statutele reginei Ana a fost
prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioadă fixă de timp. Pe plan
internațional, Convenția de la Berna stabilea, la sfîrșitul secolului XIX, limitele
protecției dreptului de autor; această convenție e încă în vigoare.
Termenul Proprietate intelectuală apare în Europa tot în secolul XIX;
Din momentul în care Republica Moldova și-a obținut independența, a fost necesară
crearea unei instituții cu un cadru juridic delimitat în domeniul PI.
Astfel, la 25 noiembrie 1991, primul președinte al Republicii Moldova Mircea Snegur
semnează Decretul nr.238 cu privire la Agenția de Stat pentru Drepturile de
Autor(ADA), aflată în subordinea Guvernului și care are scopul să asigure protecția
și interesele legale ale autorilor de opere literare, științifice, de artă, inclusiv a
drepturilor conexe.
În același context, la 25 mai 1992 prin decretul Presedintelui RM nr.120 a fost
fondată Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale (AGEPI) pe lîngă
Ministerul Economiei și Finanțelor al RM, a cărui obiectiv principal consta în
protejarea, din punct de vedere juridic a proprietății industriale pe teritoriul
Republicii Moldova. În anul 1995, în temeiul art.37 al Legii nr.461/18.05.1995
AGEPI a obținut statutul de întreprindere de stat în subordinea Guvernului prin HG
nr.743 din 31.12.1996.
Tendința actuală e ca aceste drepturi să fie extinse, încît să acopere domenii noi
cum ar fi bazele de date, să extindă durata acestor drepturi sau să înlăture restricții
și limitări ale acestor drepturi.
Există opinia că această extindere dăunează exact scopului pentru care aceste drepturi
au fost introduse, anume creșterea creației intelectuale. Dat fiind că marea majoritate
a ideilor noi sînt clădite pe idei mai vechi, blocarea posibilității de a folosi idei vechi
va duce la reducerea producției creative a societății. O manifestare a acestei
deformări a utilizării acestor drepturi e apariția de firme care nu creează nimic
original, dar obțin profitul în urma proceselor intentate altor firme pe teme de
proprietate intelectuală
Printre cele mai importante inițieri ce au marcat activitatea AGEPI pot fi menționate
următoarele: