Poezia ,,vreau sa joc’’ de L.

Blaga reprezinta o descatusare a sufletului si

o dorinta arzatoare a poetului de a se manifesta plenar.Titlul poeziei ne
sugereaza mai mult un inteles sub forma mitica decit cel propriu
deoarece Blaga era un mare analist al culturii arhaice.Jocul este un intreg
univers in care fiecare trebuie sasi afle locul.El se asociaza cu notiunile
de totalitate,regula si libertate.Jocul surescita( excita,atita) imaginatia si
stimuleaza emotivitatea.Sa joci inseamna sa creezi o legatura intre
fantezie si creativitate.Astfel jocul pentru poet este asemenea unui ritual
de intraresi eliberare sufleteasca.
‘’pamintule dami aripi…sageata vreau sa fiu,,, chiar daca acest lucru nu
este posibil eul liric incearca de a ridica omul spre cer in nemarginitul
univers in univers printrun fel de magie.Aripile sunt simbolul avintului
al dematerializarii.al eliberarii sufletului,al descatusarii de sub povara
terestra.Iar avintul spre zbor al eului lyric se refera la aspiratia sufletului
catre imposibil dar realizabil imaginar.Trupul uman este asemenea unei
temnite care il chinuie prin material telurica(Care aparține
pământului),grea si supusa gravitatiei care mai apoi sa fie inllocuit cu
valurile de lumina capabile sa strabata spatiile siderale si timpul.In
aceasta poezie L.Blaga nu se multumeste doar cu atingerea
nemarginitului ci opteaza pentru cunoasterea divinului launtric prin
ratiunea sa.Vrea sa fie liber intr-un trup de lumina pentru ca sal simta pe
dumnezeu.