MODELUL TEATRU-DANS ÎN VIZIUNEA VICTORIEI BUCUN

Alegerea domeniului teatru și dans drept context de cercetare nu este întâmplătoare și nu

este nici lipsită de importanță dacă se are în vedere faptul că domeniul teatru și dans este parte a
industriilor creative. Dansul și teatrul, ca și celelalte genuri ale artei, contribuie la dezvoltarea
educației estetice a omului de orice vârstă. Studiind limbajul artei coregrafice și artei teatrale,
sistemul mijloacelor de expresie, viitorul coregraf își dezvoltă abilitățile practice caracteristice
unui conducător artistic – libertatea gândirii și experiența artistică.
Dansul și potențialul său nemărginit spectacular intră în mod galopant în sfera intereselor
creatorilor de spectacol ai momentului. Interesul pentru utilizarea coregrafiei în spectacolele
teatrului dramatic, continuă să crească, precum și problema introducerii fragmentelor de dans în
acțiunea dramatică, unde de foarte multe ori o soluție plastică și coregrafică adecvată determină
întreaga ordinea a producției.
Încercând să identificăm stilul de lucru al unora dintre coregrafii marcanți ai istoriei
noastre, pentru a desluși felul în care înțeleg ei crearea unui spectacol coregrafic, cât și strânsa
colaborare și interacțiune dintre coregraf și regizor, ne-a atras atenția activitatea coregrafei
Victoria Bucun. Punem accent nu doar pe importanța, genul sau relevanța sa în istoria artei
dansului, dar și pe perspectiva posibilității încadrării într-un curent artistic/coregrafic care să
permită posibilitatea identificării resorturilor și tipologiilor creatoare, precum și din perspectiva
cunoașterii în complexitatea personalității – dincolo de simple repere bibliografice – cunoaștere
care să aducă o lumină în plus asupra metodei de lucru.
Victoria Bucun, născută la 14 decembrie 1970, la Chișinău, în Republica Moldova, este
una dintre cele mai cunoscute coregrafe atât în România, cât și în Basarabia. De-a lungul
timpului aceasta a participat în calitate de coregraf la mai multe proiecte de televiziune („Dansez
pentru tine”, „Pariu cu Viața”), însă teatrul a rămas mereu marea sa dragoste. La vârsta de 5 ani a
avut primul contact cu dansul, la Chișinău, urmând Școala de dans în Rusia, iar acum este una
dintre cele mai cunoscute coregrafe din România.
Cariera coregrafică a început-o încă din primul an de facultate, la vârsta de 18 ani.
Victoria Bucun, pe acele timpuri, nu înțelegea foarte bine ce înseamnă să fii un coregraf. Atunci
a montat pentru prima dată un fragment din opera „Carmen” pentru studenți. Mai apoi, împreună
cu regizorul Valeriu Jereghi, regizor de film și scenarist basarabean, a lucrat cu trupa de la
Teatrul Național din Chișinău.
În România a ajuns în 1994 şi de atunci a reuşit să-şi facă singură un nume în lumea
dansului. Absolventă a Institutului de Stat al Artelor din Republica Moldova, a obţinut de-a
1
lungul carierei sale peste zece premii naţionale, de trei ori fiind desemnată de Uniunea Teatrală
din Moldova (UNITEM) cel mai bun coregraf de teatru.
Pentru Victoria Bucun, Chișinăul niciodată nu a fost un stop. Plecarea în România a fost
susținută și de părinții coregrafei, deoarece a început să lucreze foarte mult în România, era
implicate în foarte multe proiecte. Atunci a găsit un loc cum e Botoșaniul, care este aproape de
casa părintească. A fost angajată la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani și atunci a hotărât să
se mute în România. Victoria Bucun a avut de ales între București și Botoșani, și a ales Botoșani,
deoarece, cum zice coregrafa „mi se pare că aici copiii cresc altfel decât în alte orașe, au
cercuri de teatru dramatic, trupe de dans, nu este vorba despre nivel, ci despre faptul că este un
oraș mai mic, liniștit …”.
Din 2007, Victoria Bucun este angajata Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani şi a
reuşit să dea un suflu nou pieselor în care şi-a pus amprenta de coregrafă. Deşi mai tot timpul
este solicitată să monteze spectacole în ţară sau să lucreze pentru emisiunile de divertisment ale
televiziunilor naţionale, Victoria spune cu toată inima că cel mai bine se simte tot la teatrul din
Botoşani, pe care-l consideră casa ei. „Cel mai bine m-am simţit la Botoşani. La teatru am lucrat
mai mult timp, am avut spectacole foarte interesante. Aici a rămas şi sufletul meu, la trupa de
teatru din Botoşani. Oriunde aş fi, tot la Botoşani mă gândesc să mă întorc”.
Dacă facem referire la cum privește Victoria Bucun teatrul din poziția coregrafului, dnei
acordă un răspuns amplu în cadrul interviului acordat portalului cuzanet.ro, unde menționează și
colaborarea cu Alexander Hausvater: „Mă pun permanent în locul spectatorului, pentru că, dacă
noi suntem în stare să schimbăm ceva, cât de puțin, la oamenii care vin în sală, atunci suntem
câștigați. Nu mă refer la schimbări geniale, ci la starea de spirit a oamenilor. Din punctul ăsta
de vedere, îmi place foarte mult să colaborez cu Alexander Hausvater, pentru că el este un om
de emoție pură, totală. Sunt foarte mulți oameni care nu îl înțeleg, nu îi suportă energia, dar eu,
de câte ori am colaborat cu acest om, am rămas fascinată tot mai mult, pentru că acum, din
păcate, multă lume nu mai simte emoția unei piese de teatru. Dar el se gândește la reacția
spectatorului și ce putem face noi pentru omul care stă în sală și privește piesa de teatru. În
multe spectacole de-ale lui, oamenii din sală sunt activi. Se cântă, se dansează în timpul
spectacolului, iar mie mi se pare că e cel mai important ca oamenii să se simtă bine. Unul dintre
cele mai bune lucruri e atunci când un om simte în profunzime iubirea, ura, nostalgia din teatru,
orice, doar să simtă, să plece cu emoția aceea din sală. Mișcarea în teatru este foarte
interesantă, dansul se îmbină cu teatrul, dar acolo nu este numai dans, este altceva,
incomparabil. Dansatorii vorbesc, cântă, ei pot face orice, însă când ei nu mai pot rosti un
cuvânt, dansează”.

2
 Coregrafa Victoria Bucur simte oamenii din prima. Mereu a avut noroc din punctul
acesta de vedere, deoarece are o atitudine pozitivă și se comportă cu oamenii noi din viața sa ca
și cum i-ar cunoaște de o viață. Un alt secret al Victoriei Bucun este acela de a memora numele
fiecărui actor și atunci când începe să lucreze se comportă cu actorii la fel cum se comportă cu
oameni care au la bază școli de dans. „Atunci când montezi o coregrafie cu un om care nu a
dansat niciodată trebuie să-i acorzi încredere”, susține Victoria.
După cum zice Victoria Bucun „în primul rând, totul vine de la regizor, pentru că el are
un concept al lui, vede spectacolul într-un anumit fel, dar există colaborare strânsă între noi”.
De cele mai multe ori coregrafa încearcă să nu schimb viziunea regizorului prin coregrafie,
încearcă să fie aproape de gândul lui. Uneori încearcă să schimbe viziunea lui. Drept exemplu,
servește opera „De trei parale”, montată la Sankt Petersburg, regizorul a trebuit să plece pentru o
săptămână. Iar când s-a întors urma să termine câteva fragmente. A venit, s-a uitat și a zis:
„Victoria, în momentele astea am văzut totul absolut altfel și am simțit altfel, dar m-ați
convins”.
Un alt principiu de baza ce stă la baza construcției coregrafice a fiecărui personaj dintr-o
piesă de teatru a Victorie Bucun, este creativitatea. Creativitatea în teatru, trebuie neapărat să fie
prezentă, nu are voie să lipsească. „Totul trebuie să fie îmbinat, de aia îl ascult pe regizor de
cele mai multe ori; dacă pot adăuga ceva adaug, dacă nu, elimin. Au fost multe momente când
totul mergea ca pe roate și, dintr-o dată, una dintre coregrafii nu se potrivea, iar în ultimul
moment a venit sclipirea. Am primit și răspunsuri de tipul – „genială coregrafie, dar o anulăm”.
Dar eu nu mă supăr, interpretez și creez altceva” – Victoria Bucun.
Stilurile de dans. Victoria Bucun afirmă: „Dacă vorbim strict de dans, îmi place foarte
mult tangoul argentinian, care se bazează, în general, pe improvizație totală, și flamenco,
deoarece face parte din categoria dansului spiritual, are un nerv dezgolit total. Tot ce cântă
artistul în spate, dansatorul transmite prin mișcare. Este extraordinară comunicarea dintre
dansator și cântăreț. În flamenco, dansatorul vizualizează toată starea, trăirea nudă, așa cum
este ea, transpirația. Când vizualizezi un dans flamenco, ai impresia că intri într-o transă.
Povestea este redată în așa fel, încât înnebunești dacă ești acolo, este fascinant pur și simplu.
Bineînțeles, și dansul contemporan are loc de cinste. Îmi place, deoarece nu este o construcție
din mișcare, „fizicație”. Nu suport „fizicația”; poate să arate extrem de frumos, dar, dacă nu
transmite, nu are rost.”
Spectacole. „Bocitoarele vesele”, în regia lui Alexandru Vasilache, un soi de musical
tradițional, este un spectacol în care amprenta Victoriei Bucun se simte de la prima la ultima
scenă. Energia dansului, expresivitatea mișcărilor, iluzia înfrângerii gravitației, compozițiile

3
artistice care au creat un personaj colectiv complex și complet. Un spectacol în spectacol, o
reprezentație care așază teatrul botoșănean în prima linie a scenelor țării.  
„Balerinul turbat”, un spectacol realizat de Mihai Donțu după textul lui Denis Panfilov,
beneficiind de coregrafia Victoriei Bucun. „Privește înapoi cu mânie”, în regia Antonellei
Cornici. Iar mișcarea scenică din „Aniversarea”, a regizorului Erwin Şimşensohn, a fost una
dintre cele mai reușite dintre realizările artistice ale Victoriei Bucun. „Amadeus”, regia
Alexandru Vasilache, una decisivă în reușita reprezentației, ca de altfel și în „Angajare de
clovn”, în regia lui Volin Costin.
Victoria Bucun este responsabilă și de mișcarea scenică din spectacolele montate la
Botoșani de regizorul georgian Andro Enukidze, „O poveste foarte simplă” și „Soțul
Akulinei”. Și „păpușile” s-au bucurat de iscusința ei, coregrafa aducându-și contribuția la
spectacolul „Dăruiți copiilor îngeri”, regizat la Teatrul pentru Copii și Tineret Vasilache de
Marius Rogojinschi.  
Greu găsim, în repertoriul teatrului botoșănean, un spectacol care să nu aibă ceva din
amprenta de neegalat a acestei coregrafe. O amprentă care, deși este ușor de recunoscut, pare
irepetabilă și mereu surprinzătoare.
Iată ce scria în urmă cu ceva ani scriitorul Dumitru Crudu: „Victoria vrea mereu ceva să
facă. De aceea, ea este gata să lucreze cu orice regizor animat de dorința de a face teatru,
indiferent că acesta este mare sau mic, binecuvântat de glorie sau însoțit de eșecuri, faimos sau
ignorat, la început de cale sau consacrat. Pentru Victoria Bucun, coregrafia pe care o face este
un fel de spovedanie. Ea se mărturisește. Se pocăiește și se purifică totodată. Este și o mărturie
despre o anume perioadă pe care a trăit-o și despre modul în care a existat”.
Coregrafia în teatrul dramatic are caracteristicile sale speciale, ca obiective și sarcini, care
sunt inseparabil legate de conținutul și caracterul specific al spectacolului dramatic. Compozițiile
de dans, fragmentele plastice introduc în scena acțiunii noi culori emoționale, ajută la
descoperirea conceptului redat de regizor. Victoria Bucun este acel coregraf care acordă o atenție
deosebită trăsăturilor speciale ale construcției dramatice a dansului, principiilor selecției
mișcărilor și elementelor lexicale, ține cont de etapele dezvoltării dinamice a dansului și formele
de finalizare a acestuia, respectă regulile de logică coregrafică în construcția combinației de
dans.

BIBLIOGRAFIE

4
1. https://stiri.botosani.ro/stiri/cultura/victoria-bucun-renumita-coregrafa-a-teatrului-
mihai-eminescu-isi-serbeaza-astazi-ziua-de-nastere.html
2. https://adevarul.ro/locale/botosani/portret-botoSani-victoria-bucun-coregrafa-vedete-
devenire-1_50ad7ee57c42d5a663963ae3/index.html
3. http://www.cuzanet.ro/interviu/victoria-bucun-frica-de-a-nu-mai-putea-crea-este-una-
dintre-cele-mai-apasatoare.html
4. https://unica.md/tu-si-el/victoria-bucun-%E2%80%93-dedicata-lui-nicusor-teatrului-
si-dansezi-petru-tine/
5. https://stiri.botosani.ro/stiri/cultura/la-teatrul-mihai-eminescu-botosani-printesa-un-
inceput-de-stagiune-ratat-in-premiera-cu-diplomatie.html
6. https://www.youtube.com/watch?v=8uT4hrPLrKU
7. https://tfn.md/tfn-in-dialog-cu-coregrafa-victoria-bucun/