Specia Crustaceie ( o sub
increngatura de antropode)
Mod de trai Marine sau de apa dulce
Majoritatea sunt animale
acvatice, mai puțin terestre.
Printre crustacee se pot
întâlni atât animale motile
ce se deplasează înot sau
prin mers, cât și animale
sesile.
Structura corporala Corpul crustaceelor este
alcătuit din cap,
cefalotorace și un abdomen,
protejat sau nu de o
carapace, fiind acoperit cu o
crustă din calcar și chitină.
Racii au pe cefalotorace: 2
ochi, 2 antene care sunt
organe de simț, o cavitate
bucală cu fălci tăioase, 5
perechi de picioare, prima
pereche purtând chelipede
(clești). Abdomenul este
alungit și mai îngust
comparativ cu
cefalotoracele, format din 7
segmente. Ultimele 2
segmente formează o coadă
cu care lovesc apa și se
deplasează. Pe primele 5
segmente există picioare
mici și scurte. Mai sunt de
asemenea 4 perechi de
apendici care se prind de 6
segmente articulate mobil.
Functia de relatie Sist. Nervos:sistemul nervos
este organizat din ganglioni
care corespund diferitilor
matemeri, dar probabili sa
se contopeasca ( o singura
masa pentru ganglioni
variind de la o mandibula
pana la ultima pleonite la
crabi ). Poate prezenta
diferentieri avand un rol
endocrin.
Organe de simt: 2 ochi si 2
antene care sunt oranele de
simt, o cavitate bucala cu
falci taioase.
Arahnide
Traiesc pe uscat, in sol, in apa
Unul dintre aspectele care ajută
la diferențierea arahnidelor de
alte clase de artropode este că le
lipsește antenele. Absența
acestui tip de apendice este un
element caracteristic al acestui
grup.
Este important să rețineți că
prosomul este acoperit de un fel
de înveliș dur, care nu este
segmentat. În plus, dacă animalul
este observat din partea sa
ventrală, se poate observa că
coxele picioarelor ocupă aproape
întreaga suprafață a
opistosomului.
Pe suprafața prozomului există
organe senzoriale numite ocelli.
Aceștia sunt, de asemenea,
cunoscuți ca ochi simpli și sunt
fotoreceptori a căror funcție este
de a capta stimulii luminii. Sunt
receptori foarte rudimentari.
Desigur, la unele specii sunt mai
dezvoltate decât la altele.
Sist. Nervos: Aceste tipuri de
animale nu au deutobrain.
Prezintă un fel de creier care este
format prin unirea multor
ganglioni ai toracelui și
abdomenului cu ganglionul
subesofagian. Acestea la rândul
lor formează un inel în jurul
esofagului. În același mod,
arahnidele prezintă o serie de
structuri care îndeplinesc funcția
de receptori senzoriali. Acestea
includ:
Ocelli, care sunt fotoreceptori
Tricobotrieni, care acționează ca
Insecte
Vietuiesc atat in mediile terestre
cat si in cele acvatice
Corpul lor este împărțit în 3 părți:
cap, torace și abdomen.
Insectele pot fi apterigote (fără
aripi) sau pterigote (cu aripi).
Insectele au corpuri segmentate
protejate de cuticulă impregnată
cu chitină îndeplinind rolul de
exoschelet. Corpul este divizat în
trei regiuni (sau tagme) distincte:
cap, torace și abdomen. Capul
poartă o pereche de antene
senzitive, o pereche de ochi
compuși, ochi simpli (numărul lor
variază în funcție de grup) și
piesele aparatului bucal. Toracele
este alcătuit din 3 segmente:
protorace, mezotorace și
metatorace, fiecare având câte o
pereche de picioare.
Mezotoracele și metatoracele
sunt înzestrate cu aripi. La unele
grupe există doar o singură
pereche de aripi sau lipsesc
complet. De regulă, abdomenul
este alcătuit din 10 segmente +
telson. Și în acest caz, numărul
segmentelor abdominale este
diferit la unele grupe.
Sistem nervos : Sistemul nervos
al insectelor constă în primul
rând dintr-un creier, situat dorsal
în cap și un cordon nervos care
trece ventral prin torace și
abdomen.
Creierul insectelor este o fuziune
a trei perechi de ganglioni ,
fiecare furnizând nervi pentru
funcții specifice. Prima pereche,
numită protocerebrum, se
conectează la ochii compuși și
ocelli și controlează vederea.
Deutocerebrul inervează
antenele. A treia pereche,
 mecanoreceptori
Fisurile senzoriale, care sunt
mixte, atât propiorreceptori, cât
și chemoreceptori.
Organe de simt: ochii arahnidelor
sunt de doua tipuri convecsi si cu
tapet, exista specii lipsite de
ochi , formati din cristalin, corp
vitros, si retina conectata la nervii
optici , vederea este slab
dezvoltata, ochii sesizeaza
variatiile de miscare si
luminozitate.
Functia de nutritie Sist digestiv: Sist digestiv: a arahnide sistemul
Sist digestiv digestiv este împărțit în mai
Sist circulator multe zone sau zone: stomodeu,
Sist excretor mezodeu și proctodean.
Sist respirator Stomodeul este derivat din
ectodermă și este alcătuit din
cavitatea bucală a animalului, pe
lângă faringe, esofag și stomac. În
plus, foarte aproape de intrarea
sa, se află chelicerele, anexe care
servesc la injectarea otrăvii în
pradă.
Mezodeul, de origine
endodermică, este un tub care
are patru perechi de cec la nivel
de prosom. În opistosom există și
unii orbi.
Proctodeumul, de asemenea de
origine ectodermică, conține
Sist circulator: au un sistem fragmente terminale ale tractului
tritocerebrul, controlează labrum
și conectează, de asemenea,
creierul la restul sistemului
nervos.
Sub creier, un alt set de ganglioni
fuzionați formează ganglionul
subesofagian. Nervii din acest
ganglion controlează majoritatea
părților bucale, glandelor salivare
și mușchilor gâtului.
Organe de simt: Principalele
caracteristici ale viziunii se
datorează structurii feței din
ochi. Insectele sunt, prin natura
lor, de scurtă durată - o zonă
accesibilă a vederii lor clare nu
depășește 1-2 cm. Ei văd perfect
culoarea și mișcarea, inclusiv
ultravioletele. Percepția
mirosului face insectele un
sentiment stereochimic special.
Celulele sensibile la insecte (cele
care percep mirosul) sunt situate
aproape peste tot pe antene (și
pe picioare sau alte anexe).
Fiecare antena se poate mișca
independent, astfel încât mirosul
de insecte este perceput
împreună cu direcția și spațiul,
pentru că este un astfel de
sentiment unic - un miros
voluminos.
Sist digestiv: Sistemul digestiv al
insectelor este un sistem închis,
cu un tub lung închis (canalul
digestiv) care străbate
longitudinal prin corp. Canalul
alimentar este o stradă cu sens
unic - alimentele intră în gură și
sunt procesate pe măsură ce se
deplasează spre anus. Fiecare
dintre cele trei secțiuni ale
canalului alimentar efectuează un
proces diferit de digestie.
Glandele salivare produc saliva,
care se deplasează prin tuburile
salivare în gură. Saliva se
amestecă cu mâncarea și începe
procesul de descompunere.
Prima secțiune a canalului
digestiv este foregut sau
stomodaeum. În partea
circulator deschis. Aceasta
înseamnă că nu există vene
sau separații de sânge de
lichidul interstițial, așa cum
se întâmplă la animalele
care au un sistem circulator
închis, ca la mamifere, de
exemplu. Din inimă,
hemolimfa poate intra
printr-una sau mai multe
artere.
Valvele prezente în fiecare
arteră au funcția de a
împiedica hemolimfa să
intre din nou. Canalele
aferente ale sinusurilor
transportă hemolimfa către
branhii, unde are loc
schimbul de oxigen și dioxid
de carbon. Fluidul revine la
sinusul pericardic prin
canale eferente.
Sist excretor: excreția are
loc printr-o serie de tuburi
situate în regiunea ventrală.
Dacă conductele se deschid
la baza maxilarelor, acestea
se numesc glande maxilare,
în timp ce dacă porul este
situat la baza antenelor,
acestea se numesc glande
antene. Tipurile de glande
menționate nu se exclud
reciproc. Deși nu este foarte
comun, există specii de
crustacee adulte care le
prezintă pe amândouă.
La unele specii de crustacee,
cum ar fi crabul de râu,
glandele antenale sunt
foarte pliate și au o
dimensiune semnificativă. În
aceste cazuri, se numește
glanda verde.
Excreția deșeurilor azotate -
în principal amoniac - are loc
în principal prin procese
simple de difuzie, în zone în
care cuticula nu este
îngroșată, în general în
branhii.
digestiv, cum ar fi anusul și rectul.
Sist circulator :
Sistemul circulator la arahnide
este de tip arterial. Cu toate
acestea, deoarece este un grup
destul de mare și divers, acest
sistem poate varia în funcție de
specie. Ceea ce au în comun este
prezența unei inimi
În acest sens, scorpionii, de
exemplu, au o inimă segmentată
și care are și ostioli. La fel, cele
mai rudimentare arahnide, al
căror sistem respirator traheal
este slab dezvoltat, au un sistem
circulator destul de simplu.
Sist. Excretor: Sistemul excretor
al arahnidelor este alcătuit din
diverse structuri, printre care
putem menționa: tuburile
Malpighi, nefrocitele și glandele
coxale.
Tuburile Malpighi pot fi găsite
singure (simple) sau în perechi.
Ele își au originea în mezodeu și
se termină în proctodeo. Prin ele
se eliberează produsele de
excreție ale tractului digestiv.
La fel, glandele coxale primesc
acest nume deoarece se deschid
la nivelul coxelor apendicelor
animalului. Numărul acestora
variază în fiecare grup de
arahnide, deși în general nu
depășesc patru perechi. Funcția
lor este de a excreta deșeurile
prelevate din sânge.
Pe de altă parte, nefrocitele sunt
celule specializate în acumularea
de substanțe reziduale.
Sist. Respirator:
Sistemul respirator la arahnide
depinde de specie. Pot apărea
două tipuri de sistem respirator;
traheala și plămânii în carte.
În traheală, sistemul respirator
este alcătuit dintr-o rețea de
tubuli numiți trahee care se
ramifică pe tot corpul animalului
anterioară, se produce
descompunerea inițială a
particulelor mari de hrană, în
special prin salivă. Foregut
include cavitatea bucală, esofagul
și cultura, care stochează hrana
înainte de a trece la intestinul
mediu.
Odată ce mâncarea părăsește
cultura, aceasta trece în
intestinul mediu sau mezenteron.
Intestinul mediu este locul în care
digestia se întâmplă cu adevărat,
prin acțiune enzimatică.
Proiecțiile microscopice din
peretele intestinal mediu, numite
microvili, măresc suprafața și
permit absorbția maximă a
nutrienților.
Sist circulator: Insectele nu au
vene sau artere, dar au sisteme
circulatorii. Când sângele este
deplasat fără ajutorul vaselor,
organismul are un sistem
circulator deschis. Sângele
insectelor, numit în mod
corespunzător hemolimfă, curge
liber prin cavitatea corpului și
face contact direct cu organele și
țesuturile.
Un singur vas de sânge rulează
de-a lungul părții dorsale a
insectei, de la cap până la
abdomen. În abdomen, vasul se
împarte în camere și
funcționează ca inima insectelor.
Perforările din peretele inimii,
numite ostia, permit hemolimfei
să pătrundă în camere din
cavitatea corpului. Contracțiile
musculare împing hemolimfa de
la o cameră la alta, deplasând-o
înainte spre torace și cap. În
torace, vasul de sânge nu este
camerat. La fel ca o aortă, vasul
direcționează pur și simplu fluxul
hemolimfei către cap.
Sângele insectelor reprezintă
doar aproximativ 10% hemocite
(celule sanguine); cea mai mare
parte a hemolimfei este plasmă
apoasă. Sistemul de circulație a
insectelor nu transportă oxigen,
 Sist respirator: Crustaceele
respiră prin toată suprafața
corpului sau prin branhii.
Sângele este albastru
datorită unui pigment
Schimbul de gaze la cei mai
mici indivizi din grup are loc
cu ușurință. În aceste
organisme nu există o
structură specializată pentru
acest proces.
În acest fel, apare prin cele
mai fine regiuni ale cuticulei,
de exemplu în zona situată
în anexe. Poate apărea și pe
tot corpul, în funcție de
specie.
Pe de altă parte, la
animalele mai mari ale
grupului, procesul este mai
complicat și trebuie să
existe organe specializate
care să se ocupe de
medierea schimbului de
gaze. Între aceste organe
avem branhii, o serie de
proiecții care seamănă cu o
pană.
Reproducere În majoritatea crutaceelor,
sexele sunt separate și
prezintă o serie de adaptări
pentru copulare, specifice
fiecărui grup.
și ajung la fiecare dintre celulele
sale. La rândul lor, aceste
conducte se deschid spre exterior
prin găuri cunoscute sub numele
de spirale.
Pe de altă parte, sistemul
pulmonar de carte este alcătuit
dintr-o serie de invaginații ale
tegumentului care sunt dispuse
în perechi într-o poziție ventrală
în abdomen. La fel, acestea
comunică cu exteriorul direct prin
spirale.
Tipul de reproducere care este
prezent în arahnide este sexual,
ceea ce implică fuziunea
gametilor feminini și masculi. În
ceea ce privește fertilizarea,
deci sângele nu conține celule
roșii din sânge ca și ale noastre.
Hemolimfa este de obicei de
culoare verde sau galbenă.
Sist excretor : Sistemul excretor
la insecte , responsabil de
eliminarea substanțelor reziduale
(cataboliți), constă din două
sisteme, unul localizat, celălalt
răspândit. Primul este identificat
în organele localizate, tuburile
Malpighiene , prezente în
aproape toate insectele, al doilea
este identificat cu un set de
structuri unicelulare sau
multicelulare prezente în diferite
părți ale corpului. Alte organe,
deși nu fac parte din sistemul
excretor propriu-zis, îndeplinesc
și o funcție excretorie adjuvantă:
este țesutul adipos , inclusiv
elemente celulare care
acumulează cataboliți și derivați
de acid uric , tegument și intestin
în interiorul lor .
Sist respirator: O insectă are mai
multe trahee sau conducte care
se deschid spre exteriorul
corpului său, permițând procesul
schimbului de gaze să aibă loc
direct în toate celulele corpului
insectei.
Zona în care există o concentrație
mai mare de ramuri este de
obicei burta insectei, care are
numeroase conducte care
cedează progresiv aerul din
interiorul corpului.
Sistemul traheal complet al unei
insecte este în general format din
trei canale principale situate
paralel și longitudinal în raport cu
corpul său. Alte conducte mici
trec prin traheele principale,
formând o rețea de tuburi care
cuprinde întregul corp al insectei.
sistemul de reproducere feminin.
Insectele femele au două ovare,
fiecare alcătuită din numeroase
camere funcționale numite
ovariole. Producția de ouă are loc

La unii membri ai infraclasei
Cirripedia, indivizii sunt
monoici, dar există
fertilizare încrucișată. În alte
grupuri, unde masculii sunt
„rari” (există în densitate
foarte mică în cadrul
populațiilor), partenogeneza
este un eveniment obișnuit.
La majoritatea crustaceelor,
dezvoltarea implică un
stadiu larvar, care prin
procesul de metamorfozare
se transformă în cele din
urmă în adult. Cea mai
frecventă larvă a grupului
este larva nauplius sau
nauplius. Cu toate acestea,
există organisme a căror
dezvoltare este directă; o
versiune în miniatură a
adultului iese din ou.
locomoție Se deplaseaza cu
ajutorulperechilor de
picioare, iar unele specii
cum ar fi racul se ajuta de
coada pentru a se propulsa
inapoi.
aceasta este internă, adică are în ovariole. Ouăle sunt apoi
loc în interiorul corpului femelei. eliberate în oviduct. Cele două
Procesul de reproducere poate oviducte laterale, una pentru
varia de la foarte simplu la foarte fiecare ovar, se unesc la oviductul
complicat. Există chiar arahnide comun. Femela ovipozită ovulele
care au rituri de împerechere fertilizate cu ovipozitorul ei.
complexe. Cele mai multe specii de insecte
Acum, fertilizarea poate avea loc prezintă indivizi ai ambelor sexe,
prin două procese, întotdeauna reproducerea lor fiind sexuata.
în funcție de specie. În primul
rând, fertilizarea directă poate La unele, reproducerea sexuata
avea loc printr-un proces de poate să alterneze cu
copulare. În aceasta, masculul partenogeneza (reproducerea
introduce sperma direct printr-un asexuată).
apendice copulator.
Pe de altă parte, fertilizarea Dezvoltarea
poate fi indirectă. În acest tip de
fertilizare, masculul eliberează o Dezvoltarea insectelor se
structură cunoscută sub numele realizează prin metamorfoză,
de spermatofor, în care sunt proces care include trei etape:
conținuți spermatozoizii. Mai ou, larvă, adult.
târziu, cu ajutorul pedipalpului,
masculul introduce
spermatoforul în femelă.
Odată ce are loc fertilizarea, se
formează ouă. Acestea se pot
dezvolta atât în exterior, cât și în
interiorul corpului femelei. Acest
lucru se întâmplă deoarece
arahnidele pot fi ovipare
(reproducere prin ouă) sau
ovovivipare (ouă care rămân în
interiorul femelei până la
dezvoltarea embrionului).
La fel, dezvoltarea embrionilor în
arahnide este directă. Aceasta
înseamnă că atunci când oul
eclozează, puii care ies din el au
caracteristicile indivizilor speciei.
Adică nu trec prin stadii larvare.
Patru perechi de anexe sunt, de In natura exista circa un million
asemenea, detașate de prosom, a de specii de insect, care vietuiesc
căror funcție este locomoția atat in madiile terestre cat si cele
animalului. În general sunt acvatice , insectile pot fi
cunoscute sub numele de apterygote ( fara aripi ) sau
picioare de mers și sunt formate pterigote ( cuaripi )
din aproximativ 7 butoane.
Articulația prin care picioarele se
articulează cu prosomul este
coxa.