Sunteți pe pagina 1din 2

Robert Schumann

Robert Schumann (n. 8 iunie 1810 – d. 29 iulie 1856) a fost


un compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai
primei jumătăți a secolului XIX. Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult
decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului.
Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se
desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive.
Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată
acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei. Locul său este printre
fruntașii romantismului german.
Perioada timpurie
S-a născut pe 8 iunie 1810 la Zwickau, Germania. Tatăl său era un editor, iar copilăria sa a fost
îndreptată în mod egal către cultivarea în domeniul literaturii și în cel muzical. El însuși povestește
că a început să compună înainte de a împlini șapte ani.
La paisprezece ani a scris un eseu despre estetica muzicii, dar a și contribuit la un volum editat de
către tatăl său cu titlul "Portrete ale bărbaților celebri". Aflat încă în școală la Zwickau, citea, în
afară de Friedrich Schiller și Johann Wolfgang von Goethe, pe Lord Byron și autorii greci de
tragedii. Însă cea mai mare, dar și cea mai îndelungă influență literară exercitată asupra sa, a fost
fără îndoială cea a lui Johann Paul Friedrich Richter, evidentă în romanele sale din tinerețe,
"Juniusabende" și "Selene", dintre care primul a fost completat în 1826.
În 1828 părăsește școala și după un turneu, unde îl întâlnește pe Heinrich Heine la München,
merge la Leipzig pentru a studia dreptul. Interesul său în muzică a fost stimulat în timpul copilăriei,
auzind interpretarea lui Ignaz Moscheles la Carlsbad, iar în 1827entuziasmul său a crescut
ascultând lucrările lui Franz Schubert și Felix Mendelssohn. Însă tatăl său, care încurajase
aspirațiile muzicale ale copilului, murise în 1826, iar atât mama sa, cât și tutorele său, dezaprobau
o carieră muzicală pentru el.
Problema părea să se fi soluționat considerând intenția exprimată a lui Schumann de a studia
dreptul, însă atât la Leipzig, dar și la Heidelberg, unde a mers în 1829, neglijează dreptul în
favoarea filozofiei, iar "copilul Naturii" pur și simplu a început să compună.
Compozitii la pian
 Op. 1, Variații ale numelui "Abegg" (1830)  Op. 16, Kreisleriana (1838)
 Op. 2, Papillons, (1829—1831)  Op. 17, Fantasia in C (1836)
 Op. 3, Exerciții după metoda lui Paganini  Op. 18, Arabeske in C (1839)
pentru Capricii  Op. 19, Blumenstück in D-flat (1839)
 Op. 4, Intermezzi (1832)  Op. 20, Humoreske in B-flat (1839)
 Op. 5, Impromptus [pe o tema a Clarei  Op. 21, Novelletten (1838)
Wieck] (1833)  Op. 22, Sonata No. 2 in G minor
 Op. 6, Davidsbündlertänze (1837)  Op. 23, Nachtstücke (1839)
 Op. 7, Toccata (1832)  Op. 26, Faschingsschwank aus Wien 
 Op. 8, Allegro în B minor (1831)  Op. 28, Trei Aventuri (1839)
 Op. 9, Carnaval (1834—1835)  Op. 32, Scherzo, Gigue, Romance &
 Op. 10, 6 Studii de Concert pe Fughette (1838-1839)
baza Capricii lui Paganini (1833)  Op. 56, Etuden in kanonischer Form für
 Op. 11, Sonata No. 1 in F-sharp minor Orgel oder Pedalklavier
 Op. 12, Fantasiestücke (1837)  Op. 58, Skittzen für Orgel oder Pedalklavier
 Op. 13, Études Symphoniques (1834)  Op. 68, Albumul pentru tineret
 Op. 14, Sonata No. 3 in F minor (1835)  Op. 72, Vier Fugen
 Op. 15, Kinderszenen (1838)
 Op. 73, Piese de Fantezie pentru Clarinet Chamber Music (muzica de camera)
și Pian (1849)  Op. 41, Three string quartets in A minor, F
 Op. 76, Vier Märsche and A
 Op. 82, Waldszenen  Op. 44, Piano quintet in E flat (1842)
 Op. 99, Bunte Blatter  Op. 46, Andante and variations for two
 Op. 124, Albumblätter pianos (1843)
 Op. 126, 3 Sonate pentru pain pentru tineri  Op. 47, Piano quartet in E flat (1842)
 Op. 133, Gesänge der Frühe  Op. 63, Trio for piano and strings in D
 Cantec Nordic minor (1847)
 Variationen in Es-dur über ein eigenes  Op. 70, Adagio and Allegro for Horn and
Thema o.op. “Geister-Variationen” Piano
 Op. 73, Fantasiestücke for clarinet and
Melodii și Lucrări pentru Cor pianoforte
 Op. 24, "Liederkreis" (Heine), nouă melodii  Op. 80, Trio for piano and strings in F
 Op. 25, "Myrthen", douăzeci și șase de (1847)
melodii (4 cărți) (1840)  Op. 88, Fantasiestücke for piano trio
 Op. 29, 3 Gedichte (op. 29)  Op. 94, Three Romances for oboe and
 Op. 39, "Liederkreis" (Eichendorff), piano (1849)
douăsprezece melodii(1840)  Op. 102, Five "Stücke im Volkston" for
 Op. 42, "Frauenliebe und -leben" piano and violoncello (1849)
(Chamisso), opt melodii(1840)  Op. 105, Sonata for pianoforte and violin in
 Op. 48, "Dichterliebe," șaisprezece melodii A minor (1851)
din Buch der Lieder de Heinrich Heine  Op. 110, Trio for pianoforte and strings in G
 Op. 57, "Belsatzar," baladă (Heine) minor
 Op. 64, Melodie, "Tragödie" (Heine) (1841)  Op. 113, "Märchenbilder" for pianoforte and
 Ballad, “Der Handschuh” (Schiller) -. viola
probabil scrisă în 1851  Op. 121, Sonata for pianoforte and violin in
 Op. 91, Melodii de la Wilhelm Meister și D minor (1851)
Recviemul lui Mignon (1849)  "Märchenerzählungen", four pieces for
 Op. 138, Spanische Liebeslieder (1849) clarinet, viola and pianoforte, probably
 Choral and Dramatic Works: — "Paradise written in 1853
and the Peri", for soloists, chorus and Orchestral  Works
orchestra (op. 50) - 1843  Op. 38, Symphony No. 1 in B flat, "Spring",
 Faust music 1844— 1853 (1841)
 "Genoveva", opera 1848  Op. 61, Symphony No. 2 in C (1845-46)
 Manfred music 1849  Op. 97, Symphony No. 3 in E flat,
 Der Rose Pilgerfahrt “ (Moritz Horn), for "Rhenish" (1850)
solos, chorus and orchestra (op. 112)  Op. 120, Symphony No. 4 in D
 - - 18 I Der Königssohn” (Uhland), for solos, minor (1841; revised in 1851)
chorus and orchestra (op. 103)  Overture, Scherzo and Finale
 "Des Sängers Fluch" (Uhland) for solos,  Op. 100, Overture: The Bride of
chorus and orchestra (op. 139) Messina(1850-1)
 Mass for four part chorus and orchestra  Op. 115, Manfred Overture (1848)
(op. 148), 1852  Op. 128, Julius Caesar Overture (1851)
 “Vom Pagen und der Königstochter,” four Concerte și piese de concert
ballads (Geibel) for solos, chorus and  Op. 54, Concertul pentru pian în La minor
orchestra (op. 135) (1841-45)
 "Das Glück von Edenhall", ballad (Uhland),  Op. 86, Konzertstück for Four Horns and
for solos, chorus and orchestra (op. 143) - - Orchestra (1849)
 Festival overture on the Rheinweinlied for  Op. 92, Introduction and Allegro
53 orchestra and chorus (op. 123) - Appassionato for Piano and Orchestra
(1849)

S-ar putea să vă placă și