Natura o necesitate vitală

Ionete Alexia Cristina

Enachi Saviuc Pavăl Ana Mihaela
Școala Gimnazială „Dimitrie A. Sturdza”
Iași

„Natura nu este un templu, ci un atelier în care omul trebuie să rămână un simplu

muncitor”.
I.S. Turgheniev

Natura constituie leagănul civilizației umane și asigură condițiile necesare existenței

umanității.

Relația om-natură a contribuit la dezvoltarea vieții culturale, industriale, urbanistice,

conferind totodată și progresul și evoluția socială a omului. omul trebuie să pună în balanță în
mod realist dezvoltarea traiului său și influența acestei dezvoltări asupra solului, apei și
aerului, componente importante ale mediului. Pe de o parte, omul a extras din mediu o
cantitate foarte mare de resurse greu regenerabile, iar pe de altă parte, a cedat mediului
produse improprii, uneori toxice și neregenerabile, reducând foarte mult capacitatea mediului
de a se menține într-un echilibru necesar supraviețuirii speciilor existente pe Pământ.

Mediul înconjurător reprezintă elementul esențial al existenței umane, reprezentând

rezultatul interferențelor dintre aer, apă, sol, climă și biosferă cu elementele create prin
activitatea umană.
Atât existența cât și orice activitate umană este este de neconceput în afara mediului.
Astfel ansamblul de relații și raporturi ce se stabilesc între om și natură influențează echilibrul
ecologic, determină condițiile de viață și muncă, precum și perspectivele dezvoltării societății
în ansamblu.
În ultima vreme negljenţa oamenilor a dus la deteriorarea condiţiilor de viaţă, aerul a
devinit de nerespirat, apele nu mai sunt la fel de limpezi şi de sigure, resursele se împuţinează
și pădurile sunt tăiate fără milă.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi
diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre preocupările
specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, precum si ale întregii populaţii a
pământului.
Problema raportului dintre om şi mediul ambiant a apărut o dată cu cele dintâi
colectivităţi omeneşti, deoarece omul cu inteligenţa şi spiritul creator, nu s-a mulţumit cu
natura aşa cum era ea, ci a început transformarea ei potrivit nevoilor sale. Astfel degradarea
naturii a început o dată cu revoluţia industrială şi, mai cu seamă, cu noua revoluţie tehnico-
ştiinţifică, graţie căreia avioane şi rachete brăzdează, văzduhul, navele despică luciul mărilor
şi al oceanelor, cascade de hidrocentrale transformă puterea apelor în energie, iar parcul de
maşini este în creştere vertiginoasă.
Sub impactul dezvoltării economice au fost poluate, mai mult sau mai puţin grav,
solul, apa şi aerul, au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie multe specii de plante şi animale,
iar omul este confruntat la rândul lui cu diverse maladii cauzate de poluare.
În ultimele decenii specialişti şi-au îndreptat atenţia asupra unui aspect care s-a
dovedit a fi la fel de important: degradarea mediului ambiant prin poluare, eroziune şi alte
fenomene, datorate acţiunii, voite sau nu, a omului, proces ce afectează nu numai posibilităţile
de procurare a hranei, ci şi alte aspecte ale existenţei umane, începând cu sănătatea. Este trist
că, în fiecare an, zecile de milioane de hectare de soluri productive sunt înlocuite de drumuri,
uzine şi oraşe.
Distrugerea pădurilor, cărora li se datorează calitatea elementelor fundamentale ale
vieţii oamenilor și anume solul, aerul şi apa, s-a soldat de-a lungul timpului cu efecte
dezastruoase.Despăduririle masive au transformat în deșerturi înfloritoare civilizaţii În afară
de protejarea solului, pădurea exercită cea mai puternică acţiune purificatoare asupra aerului,
absorbind bioxidul de carbon şi restituindu-l sub forma atât de necesară.
Apa, al doilea element în ordinea urgenţelor omeneşti, după aer, însă ea este foarte
neuniform repartizată pe întinderea globului, iar o mare parte din ea este puternic poluată.
Cu toții știm că pe Pământ, apa există sub formă de apă sărată în mări și oceane,
apă dulce  în stare solidă în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, în stare lichidă, în ape
curgătoare, stătătoare, ploi, ape freatice sau subterane și apă gazoasă, apa care intră în
alcătuirea norilor.

Poluarea apei poate fi: poluare naturală care se produce în urma interacțiunii apei cu
atmosfera (prin dizolvarea gazelor aflate în acasta), cu litosfera (prin dizolvarea rocilor
solubile) precum și cu organismele vii din ea și poluare artificială produsă de sursele de ape
uzate, apele meteorice, nămoluri, navigație, etc.
 Natura poluantului conduce la poluare fizică datorită deversării unor deşeuri
radioactive provenite din industria nucleară  a unor lichide calde utilizate ca refrigeratoare în
metalurgie, siderurgie, centrale termice, industria nucleară sau a apelor menajere, poluare
chimică cu compuşi ai azotului (azotați, azotiți, amoniac), cu compuşi ai fosforului, cu
pesticide, produse petroliere și produse tensioactive și poluare biologică cu microorganisme
patogene (bacterii, viruşi).

Poluarea aerului se datorează prezenței în atmosferă  a unor substanțe străine de

compoziția acestuia, afectând sănătatea omului sau a mediul, a florei şi a faunei.

Procesele de producţie industrială şi producţia de energie a industriei, sunt principalele

surse ale poluării atmosferice dar la acestea putem adăuga orice arderi din care rezultă
substanţe poluante. 
Ca și în cazul apei, sursele de poluare a aerului sunt surse naturale care produc o
poluare accidentală şi surse artificiale  datorate extinderii tehnologiei şi a proceselor pe care
acestea le generează.

Dintre cele mai poluante surse naturale amintim vulcanii care pot polua atmosfera cu
pulberi solide, gaze  şi vapori ai diferitelor substanțe, furtunile de praf provocate de uragane
sau cicloane asociate cu eroziunea solului și ceața formată în zonele din vecinătatea mărilor şi
a oceanelor, care aduc în atmosfera continentală cristale de sare ce constituie nuclee de
condensare a vaporilor de apă.

Arderea combustibililor fosili, transportul rutier, procesele industriale și cele

gospodărești, agricultura, deşeurile toate fac parte din categoria poluanților artificiali.          

În cazul aerului poluarea fizică este susținută de poluarea fonică datorată  oscilațiilor
armonice şi a celor nearmonice produse de transporturile terestre  şi aeriene,  şantierele de
construcții, complexele şi platformele industriale etc și poluarea radioactivă
datorată proceselor de emisie şi propagare în spațiu a unor unde electromagnetice şi a
radiațiilor corpusculare, însoțite de transport de energie din surse naturale sau articilale.  

Poluarea chimică a aerului se datorează compuşilor organici volatili precum benzina,

eterii de petrol, benzen, acetonă, cloroform, esteri, fenoli, sulfura de carbon etc., oxizi de
carbon ( monoxidul de carbon, dioxidul de carbon), compuşi ai sulfului (dioxidul de sulf,
acidul sulfhidric), compuşi ai azotului (oxizii de azot, cel mai cunoscut fiind NO 2 contribuie la
formarea smogului - un amestec de ceață solidă/lichidă şi particule solide rezultate din
poluarea industrială cu oxizi de azot şi compuşii organici volatili).

Poluarea biologică produsă prin eliminarea și răspândirea în aer a unor germeni

microbieni.

Solul este locul de întâlnire al tuturor poluanților și cel mai expus efectelor negative ale
acestor substanțe. Astfel, poluarea solului este strâns legată atât de poluarea atmosferei cât și
a hidrosferei și este produsă de orice activitate ce are ca efect dereglarea funcționarii normale
a acestuia ca suport și mediu de viață al ecosistemelor.

Poluarea solului se poate produce atât direct prin depozitarea deşeurilor pe terenuri
urbane sau rurale și utilizarea nerațională a îngrăşămintelor şi pesticidelor  cât și indirect, prin
depunerea agenților poluanți din atmosferă sau în urma ploilor acide, transportul agenților
poluanți datorită vântului, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Poluanții solul pot fi de natură biologică cu bacterii, virusi, paraziti, eliminate de om și

animale, chimică cu poluanți de natură organică și fizică  care provoaca dezechilibrul
compoziției solului: inundații, ploi acide, defrișări masive.

Consumul de energiei necesară vieții cotidiene are consecințe grave asupra mediului
înconjurător, dar acestea ar putea fi diminuate dacă am utiliza becurile economice care
consumă de cinci ori mai puțină energie decât un bec normal și are o durată de viață de șapte
ori mai mare.

Emisiile de dioxid de carbon rezultate din transporturi au crescut în ultimul timp forte
mult, iar pentru a le diminua ar fi indicată achiziționarea vehiculelor electrice sau hibride în
locul celor clasice , cu motoare cu ardere interna, sau, o masura ce este la indemana oricui -
utilizarea mijloacelor de transport in comun.

Reciclarea este esentială pentru păstrarea mediului în care trăim sănatos și pentru
reintroducerea în sistemul economic a unor materiale care devin din ce în ce mai greu de
găsit. În acest mod reducem semnificativ atât emisiile nocive din aer, cât și cantitatea de
deseuri, iar resursele naturale se conserva.
 Protecția calității apelor are la bază epurarea acesteia printr-un proces complex de
reținere  şi neutralizare a substanțelor dăunătoare dizolvate/în suspensie/coloidale prezente în
apele uzate industriale sau menajere.

Prin purificarea aerului se urmărește reducerea concentrațiilor de poluanți sub limitele

legale, acest lucru realizându-se prin procedee fizice, pe cale uscată sau umedă când  sunt
îndepărtate substanțele solide de diferite dimensiuni, substanțele lichide și unele gaze
conținute în aer și procedee chimice precum absorbţia, adsorbtia, chemosorbţia, oxidarea,
reducerea prin care se spară compuşii toxici.
Poluarea solului se poate combate prin asigurarea acoperirii acestuia cu covor vegetal
sau resturi vegetale, prin utilizarea îngrăşămintelor, erbicidelor și pesticidelor în dozele
recomandate și prin renunțarea la defrișări masive.
Trăim într-o lume, în care fiecare dorim o viaţă şi un viitor cât mai liniştit, dar cu
multe maşini, zgomot, roboţi care să realizeze cât mai multe din nevoile noastre, oraşe
luxoase pline de molluri şi companii care mai de care cu mai multe oferte și uităm că natura
este un loc de refugiu și relaxare pentru noi.

De aceea astăzi mai mult ca oricând este nevoie ca în raportul om – natură să intervină
o schimbare de concepţie, astfel încât să existe un echilibru.

„A înțelege natura înseamnă a înțelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii
atât de amenințată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii‟ afirma Eugen Pora.

Bibliografie:

1. M. Barnea, C. Papadopol, Poluarea și protecția mediului, Editura științifică și

enciclopedică, 1975, București;
2. M. Bleahu, Ecologie-natură-om, Editura Metropol, 1998, București;
3. Ciolea D., Depoluarea aerului, Editura Universitas, 2012, Petroșani.