Casareci Beatrice - Text

GUGUŢĂ IN VIITOR

Odată, lui Guguţă, mergând la şcoală, îi veni un gând interesant: „Oare cum
ar arăta viitorul lui...”.
El se gândea că nu vor fi schimbări majore, dar își închipui lucruri foarte
ciudate, cum ar fi: că lumea se va împărţi în două, că planeta va avea o formă bizară,
ca un şarpe, că porcul va zbura... şi alte idei care erau imposibil de realizat.
Fiind un băiat foarte curios, a plecat în căutarea lui Moş Timp ca să-l roage
să-i arate viitorul, dar avea de parcurs un drum foarte - foarte lung. Era iarnă, deci
lui Guguţă îi era greu să ajungă la Moş Timp, aşa că se gândi să-şi ia săniuţa ca să
ajungă mai repede, iar la sanie înhămă trei câini vagabonzi şi porni la drum. Merse
trei zile şi trei nopţi până când ajunse la o casă construită din ceasuri, iar înaintea
casei erau nişte scări făcute din unităţi şi formule cu care se măsoară timpul. A urcat
Guguţă scările şi s-a pomenit față în faţă cu Moş Timp. El îi spuse lui Guguţă că
pentru curajul său de a ajunge până aici, îi poate îndeplini o dorinţă. Guguţă îl rugă
să-i arate viitorul.
Atunci Moş Timp, cu ajutorul unui glob magic, l-a teleportat în viitor, adică
cu 25 ani înainte.
Deodată Guguţă se trezi în satul său Trei Iezi. Totul era nou, începând cu
drumurile de ţară, care au devenit pavate... Deşi Guguţă îşi recunoscu satul, îl vedea
ca pe un oraş. Tot hoinărind prin locuri parcă cunoscute, observă o tăbliţă pe care
era scris: „Oraşul Trei Iezi”. Locul de naștere al lui Guguţă a devenit mai mare şi
mai frumos: casele s-au renovat, au apărut clădiri cu nivele, în care descoperi
ascensorul. L-au impresionat locurile de joacă pentru copii - cu diferite topogane,
scrânciobe, nisipiere, etc. Cea mai frumoasă clădire din centrul orăşelului era Casa
de Cultură cu o scenă mare şi multe scaune moi pentru spectatori...
Mergând mândru pe strada principală, ajunse la o școală, doar plopul cel
bătrân din faţa şcolii l-a făcut să-şi dea seama că aceasta este Şcoala în care învaţă,
dar schimbată, frumoasă, de nerecunoscut. Curios fiind din fire, nu a putut să se
abţină şi intră... În holul mare şi spaţios îl salutară cu priviri blânde directorul şi
profesorii din portretele de pe perete... Plimbându-se pe holurile şcolii se rătăci,
crezând că se află intr-un labirint al cunoştinţelor: clasa de matematică, de
informatică, de geografie, de biologie, de istorie, de limbă şi literatură română, de
dezvoltare personală, de limbi străine, de educaţie plastică, de educaţie tehnologică,
centrul metodic, cancelarie, sala de dans, sală de festivități, bibliotecă, cantină, sală
de sport, care l-a uimit mult cu echipamentul bogat şi complex, ieşirea care ducea
spre un teren de sport modern...
Deodată îşi dădu seama că picioarele l-au adus în faţa unei clase. Aici tresări
speriat de sunetul neobişnuit, care anunţa sfârşitul lecţiei. Copiii din clasă au ieşit la
recreație. Unii discutau între ei, dar majoritatea se uitau într-o cutiuță personală, din
când în când treceau cu degetul peste ea, un băiat s-a pus la geam mâncând singur o
tartină, fără să propună şi altora, pe când Guguţă putea hrăni toată mahalaua cu o
bucată de pâine unsă cu magiun... Lui Guguţă îi păru neobişnuit tot ce se petrece în
jurul lui şi hotărî să intre în vorbă. A discutat cu copiii despre prietenii săi, jocurile
pe care le cunoştea, şotile şi năzdrăvănile pe care le facea. Pe parcursul povestirilor
lui Guguţă, se implicau în convorbire tot mai mulţi copii, şi la sfârşitul recreaţiei era
înconjurat de toată clasa, atragându-le atenţia tuturor copiilor, care şi-au lăsat
cutiuţele sale şi se apropiară câte unul, câte doi. Guguţă atât de mult s-a ataşat de
copii, atât de mult i-au plăcut cele spuse de ei despre o viaţă nouă, despre telefoane
modeme, cu care poţi vorbi cu prietenii de peste hotare, despre jocuri noi cu care s-a
cunoscut, că hotărî să mai zăbovească. Se plimba prin şcoală, aşteptând de fiecare
dată sunetul la recreaţie, pentru a afla tot mai multe de la prietenii săi noi.
Ultima lecţie a fost ora clasei şi profesoara i-a propus să fie oaspetele
lecţiei. Aici Guguţă a povestit despre aventurile sale, despre traiul său în satul Trei
Iezi, despre obiceiuri şi tradiţii din familia sa, din sat, cum împreună mergeau de-a
Pluguşorul, Sorcova, de-a ouălea la Paşte, cum ajutau părinţii la treburile casei, în
grădină, la îngrijit şi păscut animale, ş.a. La rândul său a cunoscut foarte multe
lucruri interesante de la copii. Despre noile tehnologii care simplifică viaţa omului,
despre obiecte, lecţii necunoscute, utilaj nou şi foarte benefic, despre animale de
companie pe care le au copii, despre cum îşi petrec timpul liber....
A ieșit emoţionat din şcoală, pe stradă Guguţă văzu oameni grăbiţi,
preocupaţi, uitându-se în telefoane fără butoane şi fără fir; copii, care nu se mai
jucau cu mingea sau de-a v-aţi ascunselea, ci se lăudau care are telefon mai
performant. Mergând aşa îngândurat, Guguţă îşi dă seama că a venit aici să se vadă
pe sine în viitor. Doar s-a gândit la Moş Timp și acesta apăru lângă el, îi arătă cu
privirea spre un om care, traversând strada, stătea ţintit cu nasul în tabletă... încă o
clipă şi avea să-l lovească o maşină, iar el nici nu observă asta, merse mai departe
indiferent de ce se întâmplă în jurul lui. Moş Timp, după o pauză de tăcere
îngândurată, îi spune lui Guguţă cu regret că acel om e el din viitor, că majoritatea
oamenilor sunt ca el.
Văzând că Guguţă este impresionat de cele văzute, Moş Timp i-a oferit
posibilitatea de a lua la întoarcere doar un lucru din viitor. Guguţă a ales o maşină se
spălat automată, să-i uşureze lucrul mamei. Mahalaua stătea în rând la portiţa lui
Guguţă cu ligheanele de rufe, iar cât se spălau hainele Guguţă povesti satului întreg
cum este EL, VIITORUL.
Astfel călătoria lui Guguţă s-a încheiat, iar de atunci nu s-a lăsat de carte şi
de fapte bune, pentru că aventura lui în viitor l-a făcut să înţeleagă, că trebuie să
iubim timpul în care trăim, neamul şi părinţii pe care îi avem, Ţara în care locuim,
viaţa şi clipa pe care o trăim demn, frumos şi cu multă dragoste faţă de OM.