CURS 5: TEORIA

PROBABILITĂŢILOR-
noţiuni
introductive

Generalităţi

Modelul matematic al unei probleme economice (sau de altă natură) poate fi:
determinist sau probabilist, după cum toate mărimile care apar vor avea ı̂n
condiţii precizate valori cert-determinate sau poate apărea cel puţin o variabilă
aleatoare( variabilă căreia i se cunosc valorile posibile şi probabilităţile cu care
poate lua acesta valori).

La baza Teoriei Probabilităţilor stau noţiunile de eveniment şi probabilitate.

Prin eveniment (experienţă) vom ı̂nţelege orice act care se poate repeta
ı̂n condiţii date.
Prin probă vom ı̂nţelege fiecare repetare a experienţei.
Vom numi eveniment orice situaţie legată de experienţă despre care putem
spune cu certitudine, după efectuarea experienţei, dacă s-a produs sau nu.

Fiecărei experienţe i se asociază două evenimente cu caracter special:

-evenimentul sigur(notat Ω) este evenimentul ce se realizează la fiecare efec-
tuare a experienţei( probă).
-evenimentul imposibil( notat Φ) este evenimentul ce nu se realizează ı̂n nicio
probă.

CONVENŢIE: Vom identifica fiecare eveniment cu mulţimea probelor favor-

abile producerii lui.
OBSERVAŢIE. Datorită acestei identificări a evenimentelor cu mulţimi, vom
opera cu evenimentele folosind operaţiile dintre mulţimi: reuniune, intersecţie,
trecere la complementară.

1
2

DEFINIŢIE.Fiecare Rezultat posibil al experienţei este un eveniment care are

doar câte o probă favorabilă şi ı̂l numim eveniment elementar. Evenimentele
care au mai multe probe favorabile producerii lor se numesc evenimente com-
puse şi se pot exprima ca o reuniune de evenimente elementare.
OBSERVAŢIE. În orice experiment, Ω este:
-mulţimea rezultatelor posibile ale experimentului;
-mulţimea evenimentelor elementare,
-spaţiul de selecţie;
EXEMPLU. Considerăm experimentul aruncării a două zaruri.
Spaţiul de selecţie este Ω = {(1, 1), (1, 2), ..., (1, 6), (2, 1), ..., (6, 6)}, deci sunt
62 = 36 evenimente elementare.
Să exprimăm, folosind convenţia făcută, evenimentele ataşate experienţei:
A= obţinerea a două puncte; B= obţinerea a 7 puncte la o aruncare.
A = {(1, 1)} este un eveniment elementar;
B = {(1, 6), (2, 5), (3, 4), (4, 3), (5, 2), (6, 1)} este eveniment compus.
Operaţii cu evenimente
Fie A şi B două evenimente ataşate aceluiaşi experiment, A, B ⊆ Ω.
a) A ∪ B (A sau B) este evenimentul a cărui realizare constă ı̂n realizarea cel
puţin a unuia dintre cele două evenimente.
b) A∩B (A şi B) este evenimentul care constă ı̂n realizarea ambelor evenimente.

c) A (nonA) este evenimentul a cărui realizare constă ı̂n nerealizarea lui A.

PROPRIETĂŢI.
1) A ∪ A = Ω , A ∩ A = Φ , ∀ A ⊆ Ω.

2) A = A, ∀ A ⊆ Ω , Ω = Φ, Φ = Ω.

3) A − B = A ∩ B = {x ∈ Ω|x ∈ A şi x ̸∈ B}.

4) A ∪ B = (A − B) ∪ (A ∩ B) ∪ (B − A), ∀ A, B ⊆ Ω.

5) Relaţiile lui De Morgan: 

 A∪B =A∩B
, ∀ A, B ⊆ Ω.

A∩B =A∪B

DEFINIŢIE. Fie A şi B două evenimente din acelaşi spaţiu de selecţie Ω.

1) A şi B sunt evenimente incompatibile dacă nu se pot realiza simultan,
deci dacă A ∩ B = Φ.
2) A şi B sunt evenimente compatibile dacă A ∩ B ̸= Φ.
 3

3) A implică B dacă A ⊆ B( ori de câte ori se realizează A, se realizează şi B).

Câmp de evenimente
Fie Ω spaţiul de selecţie (finit) al unui experiment. Acesta este mulţimea
rezultatelor posibile ale experimentului (evenimente elementare).
Mulţimea tuturor evenimentelor ce se pot asocia experimentului este mai
cuprinzătoare decât Ω, şi anume familia tuturor submulţimilor lui Ω, mulţimea
P(Ω).
EXEMPLU. La aruncarea unui zar, Ω = {1, 2, 3, 4, 5, 6}, iar mulţimea tuturor
evenimentelor asociate acestui experiment este:


 Φ



 {1}, {2}, ..., {6}

{1, 2}, {1, 3}, ..., {5, 6}
P(Ω) :

 {1, 2, 3}, ...



 ............

Ω
card(Ω) = C60 + C61 + C62 + C63 + C64 + C65 + C66 = 26 = 64.
DEFINIŢIE. Fie Ω o mulţime finită.
O submulţime K ⊆ (Ω) (o familie de submulţimi ale lui Ω) cu proprietăţile:
1) A, B ∈ K =⇒ A ∪ B ∈ K (ı̂nchisă la reuniune);
2) A ∈ K =⇒ A ∈ K (ı̂nchisă la trecerea la complementară)
se numeşte corp finit de evenimente, iar perechea (Ω, K) se numeşte câmp
finit de evenimente.

DEFINIŢIA CLASICĂ A PROBABILITĂŢII. (pentru evenimente ele-

mentare egal-posibile)

numărul cazurilor favorabile lui A

P (A) =
numărul cazurilor posibile

EXEMPLE. Se foloseşte ı̂n cazul

- aruncării unei monede;
- aruncării unui zar;
- aruncării a mai multor zaruri;
- extregerii unei bile dintr-o urnă;
- extregerii a mai multor bile dintr-o urnă;
ı̂n condiţiile ı̂n care zarul/zarurile este/sunt perfect(e), iar bilele sunt identice
din punct de vedere tactil.
EXERCIŢIU. Zece plicuri, notate 1-10, se aşează la ı̂ntâmplare unul peste
altul. Cu ce probabilitate plicul 6 se află imediat peste plicul 5?
Rezolvare: Vom privi fiecare posibilitate de aşezare a celor zece plicuri ca o
permutare din S10 :
4

( )
1 2 3 ...9 10 -poziţia ı̂n şir
.. .. .. ... .. .. -plicul
Notăm prin A= evenimentul ca plicul 6 să se afle imediat peste plicul 5 şi vrem
să calculăm P (A). Putem aplica definiţia clasică a probabilităţii.
Numărul cazurilor posibile este dat de numărul permutărilor de 10 obiecte:
cardP10 = 10!.
Cazurile favorabile lui A sunt de tipul:
( )
1 2 ......9 10
.. .. 5 6 ... ..
Ţinând seama că avem de numărat modurile ı̂n care putem permuta ordinea
a 9 obiecte (1,2,3,4,7,8,9,10 şi perechea (5, 6)), găsim:
cardP9 = 9! cazuri favorabile evenimentului A.
9! 1
Se obţine P (A) = 10! = 10 .

DEFINIŢIA AXIOMATICĂ a probabilităţii (Kolmogorov)

Fie (Ω, K) un câmp finit de evenimente. O funcţie P : K −→ R este
(funcţie)probabilitate dacă verifică următoarele axiome:
1) P (A) ≥ 0, ∀ A ∈ K;
2) P (Ω) = 1;
3) P (A ∪ B) = P (A) + P (B), ∀ A, B ∈ K cu A ∩ B = Φ.
Tripletul (Ω, K, P ) se numeşte câmp finit de probabilitate.

PROPRIETĂŢI.
1) 0 ≤ P (A) ≤ 1, ∀ A ∈ K;
2) P (A) = 1 − P (A), ∀ A ∈ K;
3) P (Φ) = 0;
∪
n ∑
n
4) P ( Ai ) = P (Ai ), dacă Ai ∩ Aj = Φ, ∀ i ̸= j.
i=1 i=1

5) P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B), ∀ A, B ∈ K.