Icoana Maicii Domnului de la Biserica

Dudu din Craiova

Câmpurile energetice ale icoanei Maicii
Domnului, aflată în Catedrala Episcopală
Madona Dudu din centrul Băniei, dau peste
cap teoriile oamenii de ştiinţă. Preoţii cred
cu tărie că icoana e făcătoare de minuni
întrucât din ochii Maicii Domnului au curs
lacrimi adevărate, iar focul nu a atins-o în
incendiul de acum două sute de ani.
Icoana apără neîntrerupt, de cinci veacuri,
locuitorii Craiovei. De boli, de farmece, de
potopuri, de răutăţile omeneşti. Povestea
apariţiei acesteia în Cetatea Banilor, toţi au
auzit-o, le-a intrat în sânge, le place s-o
spună cu bogăţie de amănunte. Icoana nu a
fost niciodată restaurată şi se păstrează în
stare perfectă la Catedrala Episcopală
Madona Dudu. Preoţii cred cu tărie că
icoana e făcătoare de minuni întrucât din
ochii Maicii Domnului au curs lacrimi, iar
focul nu a atins-o în incendiul de acum o
sută de ani. „Este un adevărat miracol.
Oamenii vin şi ne spun că Fecioara i-a
ajutat ori de câte ori i s-au rugat”, ne-a
spus parohul Marian.
Icoana se află în Biserica Madona Dudu, din
Craiova.
Biserica Madona Dudu, având drept hram Adormirea Maicii Domnului, a fost construită între anii
1750-1756, ea fiind mai apoi refăcută, în anul 1844, după dărâmarea ei de cutremurul din anul
1831. Pictura ce îmbracă pereţii interiori ai bisericii poartă semnătura renumitului zugrav
Gheorghe Tătărescu. Biserica a fost numită astfel după icoana făcătoare de minuni a Maicii
Domnului care - spune legenda - ar fi fost găsită într-un dud aflat pe locul unde a fost construit
ulterior altarul.
Se povesteşte că, în livada numită "Livada Gaianului", care se întindea la Vechiul Răscruci,
întretăierea celor mai importante drumuri care treceau prin această zonă a Olteniei, fiind aproape
de vechea piaţă, mergeau pentru odihnă la umbra duzilor cei mai mulţi dintre negustorii care
veneau să îşi vândă marfa în Craiova.
Într-o zi, un negustor evreu, în timp ce stătea întins sub un dud, observă o lucire ca de aur printre
ramurile copacului. Urcându-se în dud, el găseşte o icoană minunată a Maicii Domnului. Luând-o,
el a ascuns-o în podul unei case. Peste numai câteva zile însă, cu gândul de a o vinde, evreul s-a
urcat în pod ca să o ia şi să meargă cu ea la târg. Însă, minune! Icoana nu mai era acolo unde o
pusese el. Mult s-a mâhnit evreul, gândind că cineva i-a furat-o pe ascuns.
La scurtă vreme însă, aflându-se negustorul tot prin "Livada Gaianului", el află din nou minunata
icoană, în acelaşi dud unde o găsise şi întâia oară. Luând-o şi învelind-o cu o pânză, el plecă direct
la târg, spre a-şi îndeplini gândul cel dintâi, anume spre a o vinde. O clipă de neatenţie fu însă de

1
ajuns pentru ca icoana să se facă iarăşi nevăzută. Nu după mult timp, icoana va fi iarăşi aflată în
dudul cel minunat.
Vestea cu negustorul evreu şi cu icoana cea minunată s-a împrăştiat rapid în întreaga zonă. Astfel,
proprietarul acelei livezi, pe numele său Chiriac Gaianu, un mare boier al vremii, fiind convins că
este o minune a Maicii Domnului, hotărăşte să construiască o biserică închinata ei, chiar pe locul
dudului, iar icoana acesteia să o aşeză în interior.
Prima atestare documentară a Bisericii Madona Dudu o aflăm în anul 1758, când aceasta va fi fost
deja construită pe locul unei mai vechi biserici de lemn. Cei care s-au ocupat cu zidirea bisericii "de
la Dud" sunt Constantin Fotescu şi Hagi Ion Gheorghe.
Biserica a fost construită în stil brâncovenesc, cu abside pentru strane şi tinda cu stâlpi de piatră
înfloraţi cu frunze. Lăcaşul era prevăzut cu trei turle: una deasupra naosului şi două deasupra
pronaosului. Cei doi boieri au înzestrat frumoasă biserica cu odoare, moşii, vii şi ţigani, moară la
Jiu şi multe prăvălii în Craiova.
De la zidirea bisericii, din anul 1756, şi până astăzi însă, aceasta a trecut prin mai multe reparaţii
şi restaurări, dintre care amintim pe cele efectuate în anii 1842, 1913 şi 1942. Fiind deosebit de
încăpătoare, Biserica Madona Dudu a servit drept loc de săvârşire a slujbelor de către episcopii de
la Episcopia de Râmnic, până în anul 1913 ea fiind numită Catedrala Episcopală. După anul 1942,
biserică a rămas neschimbată până astăzi.
La biserică "de la Dudu" a funcţionat primul "Spital de alienaţi mintal" din Craiova. În cele câteva
chilii ale bisericii s-au amenajat cabinete şi camere de spital, lucru mărturisit de domnitorul
Alexandru Ipsilanti, într-un hrisov din data de 18 martie 1778. În anul 1813, într-un alt hrisov
domnesc, domnitorului Caragea spune că bolnavii de la Madona Dudu primeau odihnă şi hrana din
veniturile bisericii.
Între anii 1800-1801, întregul oraş va fi incendiat de către turcii lui paşa Cara Mustafa, conduşi de
paşa Pasvanoglu de Vidin. Bisericile au fost printre cele mai vizate clădiri, spre a fi distruse.
Biserica Madona Dudu a fost şi ea incendiată, astfel au pierit în flăcări jilţurile arhiereşti, amvonul
şi mai multe sfinte icoane. Pictura a fost sever avariată, iar dependinţele bisericii au fost arse până
la pământ. Din mila lui Dumnezeu, din incendiu a scăpat icoana făcătoare de minuni a Maicii
Domnului.
Cutremurul din anul 1838 a avariat foarte mult biserica. Neputându-se întări, ea a fost dărâmată
până la temelie, vreme de şase ani ea fiind rezidită şi împodobită în stil baroc. Arhitectul care s-a
ocupat cu lucrările a fost chemat de la Viena, de către boierul Iordache Otetelisanu.
În anul 1879, la Biserica Madona Dudu a funcţionat un ospiciu medical cu program regulat, al
cărui medic era plătit din veniturile bisericii. Mai apoi, în anul 1892, Epitropia bisericii a ridicat pe
Strada Amaradia un sanatoriu modern.
La biserica "de la Dudu" a funcţionat şi prima "Şcoala de cântăreţi" din oraş. Şcoala de cântăreţi de
la Biserică Madona Dudu este una dintre primele instituţii de acest gen din ţară, ea contribuind
semnificativ la popularizarea muzicii psaltice de origine bizantina în Biserica din Oltenia.
Mai târziu, în anul 1862, sprijinită financiar de Biserica Madona Dudu, va lua fiinţă şi va funcţiona
şi o "Şcoală pentru fete", cu profil de ţesătorie. Astăzi, în vechea clădire a sanatoriului, de lângă
biserică, funcţionează Colegiul Naţional Gheorghe Chitu, adică fostul Liceu Pedagogic.
Biserica va sprijini foarte mult educaţia copiilor din zonă. Astfel, nu numai în oraş a sprijinit
biserica pe tineri, ci şi în satele vecine. Astfel, ea a sprijinit şi Şcoala din satul doljean Zănoagă. De
sprijinul Bisericii Madona Dudu a mai beneficiat şi comunitatea ortodoxă de la Paris.
Tot în domeniul învăţământului, biserica a mai oferit şi nenumărate burse de studiu, câteva sute de
copii din familii mai sărace putându-şi termina astfel studiile. Doi dintre elevii bursieri ajutaţi de
Biserica Madona Dudu sunt Nicolae Titulescu şi Constantin Brâncuşi.
2
Tot cu ajutorul material dăruit de Biserica Madona Dudu au mai fost întreţinute însă şi alte şase
biserici din oraş: Biserica Sfântul Ioan Hera, Biserica Dorobănţia, Biserica Brânduşa, Biserica
Sfântul Mina, Biserica Postelnicu Fir, Biserica Hagi Enis, alături de Biserica Tatu din Bucureşti.
În anul 1913, vechea biserică de la Madona Dudu, ridicată în anul 1842, a fost pentru a doua oară
dărâmată până la temelie. Această hotărâre a fost motivată de lipsa de spaţiu şi de nevoia tot mai
crescândă de slujbe a credincioşilor din zonă. Datorită izbucnirii Primului Război Mondial, lucrările
la biserică au fost sistate, fondurile acesteia mergând spre orfanii şi văduvele de război.
Lucrările sunt reluate în anul 1928, sub îndrumarea arhitectului Ion D. Traianescu, finisarea şi
împodobirea interiorului cu pictura având loc între anii 1938-1942. Biserica a fost pictată de D.
Norocea, ajutat de 11 ucenici. Mobilierul şi catapeteasma bisericii sunt făcute din lemn de stejar
masiv, de către însuşi Constantin Brâncuşi, pe când era elev la Şcoala de Arte şi Meserii, din
Craiova. Biserica a fost sfinţită de către mitropolitul Nifon Criveanul.
Despre lucrarea socială de la Biserica Madona Dudu, marele istoric Nicolae Iorga
spunea:"Aşezământul Madona Dudu a făcut pe plan local mai mult decât trei ministere la un loc."
Cele trei ministere ar fi Ministerul Învăţământului, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Lucrărilor
Publice.
În data de 22 decembrie 1949, Consiliul de Miniştri hotărăşte desfiinţarea Fundaţiei "Aşezământul
Maica Domnului Dudu", posesiile acesteia fiind confiscate de stat.
În anul 1988, cu purtarea de grijă a mitropolitului Nestor Vornicescu, Biserica Madona Dudu va fi
complet restaurată, slujba de resfinţire având loc în data de 21 noiembrie 1989. Astăzi, biserica este
paraclis mitropolitan. În pronaosul bisericii este înmormântat poetul Vasile Carlova.
Minunile se ţin lanţ
Minunile icoanei de la Madona Dudu au intrat în conştiinţa credincioşilor din toate colţurile lumii.
Catedrala este asaltată în fiecare an, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Adormirii Maicii
Domnului, de sute de credincioşi. O femeie din Belgia vine în fiecare an aici. „Simt cum îi bate
inima!”, le-a povestit aceasta preoţilor. „Ne-a spus că vine pentru a simţi energia pe care icoana o
emană”.
„Era de Bobotează. Soţia mea avea tot mai des tendinţe de suicid. Nu ştiam ce să fac. Am ajuns la
catedrală. Preotul mi-a citit şi s-a rugat Maicii Domnului. Nu a trecut nicio săptămână şi soţia mea
şi-a revenit”, ne-a povestit Mihai Dascălu.
Energia icoanei i-a uimit pe cercetătorii englezi
În vara lui 2004, un grup format din 45 de cercetători de la Institutul Oxford a venit la Craiova
pentru a analiza câmpurile energetice emanate de icoana făcătoare de minuni. „Cercetătorii,
specialişti în iconografie, au adus aparatură ultrasofisticată, pentru a verifica autenticitatea
fenomenelor legate de icoana făcătoare de minuni. Mi-au spus că vor să testeze emanaţia
câmpurilor energetice. A fost uimitor ceea ce s-a întâmplat. Aparatele au luat-o razna, iar reacţia
specialiştilor a fost de genul: Este aproape vie! De un câmp mai avea nevoie şi era vie. Aşa ceva nu
văzuseră niciunde în lume şi fuseseră în multe locuri sfinte”, a declarat, la vremea respectivă,
preotul Petre Mocanu. În acelaşi an, icoana Maicii Domnului a plâns pentru prima oară cu lacrimi
de mir aproape o săptămână.
Preoţii mai spun că icoana nu poate fi imortializată fotografic în orice moment. Mulţi oameni care
au pozat icoana au spus că filmele lor s-au şters după puţin timp. De asemenea, icoana nu a putut
fi mutată din acel loc.
A scăpat neatinsă de incendiul care a mistuit biserica
Oamenii spun că icoana de la Craiova este una dintre cele trei zugrăvite chiar de Sfântul Apostol
Luca şi aflate în România, dovadă fiind semnătura acestuia prin trei litere pe dosul ei. Celelalte

3
semnate de apostol se află la mânăstirea de călugăriţe Nămăieşti, judeţul Argeş şi la Mănăstirea
Dolhăuţi. Conform legendei, trei ciobani care păstoreau oile prin partea locului au ajuns la o stâncă
mare. Aceştia au rămas peste noapte chiar deasupra ei şi toţi au avut acelaşi vis –au auzit bătăi de
coplot, cântări bisericeşti şi un înger li s-a arătat, spunându-le: „Aici, în sânul acestei stânci, stă,
de multe veacuri ascunsă, o icoană, zugrăvită după chipul cel adevărat al Maicii Domnului”.
Icoana Maicii Domnului de la Madona Dudu a trecut prin multe încercări. La 1801, turcii conduşi
de Pasvanoglu de Vidin şi de cârjanii paşei Cara Mustafa au dat foc Cetăţii Banilor, iar biserica a
fost cuprinsă de flăcări. A ars toată, până la pământ, cu tot ce era înăuntru, dar în vreme ce cărau
moluzul oamenii au găsit în jar icoana întreagă, îngropată sub nişte grinzi, în scrumul fumegând. În
1838, cutemurul a distrus biserica, dar icoana a fost găsită nevătămată.
„Icoana nu este o simplă pictură, ci o fereastră spre divinitate. Adevăratele icoane sunt pictate de
oameni care se pregătesc printr-o perioadă de asceză şi care primesc binecuvântare de la duhovnici
pentru lucrare. Ele trebuie să respecte reguli stricte de compoziţie, în conformitate cu dogma
ortodoxă, şi sunt apoi sfinţite printr-o slujbă specială”, precizează preotul.