Finantarea sectorului sanatatii- Vornicu

Teodora AMG III

Finantarea sectorului sanatatii este un factor esential pentru organizarea

si functionarea oricarui sistem de ingrijire de sanatate. Politica ingrijirilor
de sanatate este strans legata de mijloacele de finantare a serviciilor de
sanatate.
Prin implementarea legii asigurarii sociale de sanatate, legea 145/1997,
Guvernul Romaniei a ales schimbarea sistemului ingrijirilor de sanatate de la un
sistem centralizat la unul bazat pe asigurari sociale de sanatate.
Schimbarile esentiale intervenite in finantarea sectorului serviciilor de
sanatate, imbraca urmatoarele aspecte:
Serviciile medicale vor fi finantate in principal din contributiile populatiei
asigurate;
Colectarea contributiilor este asigurata de casele de asigurari de sanatate;
Prin plata contributiilor fiecare persoana asigurata este protejata impotriva
costurilor cauzate de imbolnaviri si accidente si este indreptata catre serviciile de
sanatate furnizate prin intermediul mediciilor de familie si al spitalelor,
medicamente si materiale sanitare in functie de nevoile de ingrijiri medicale;
Casa de Asigurari de Sanatate foloseste fondurile colectate in
principal pentru plata serviciilor realizate de furnizorii de servicii de
sanatate pe baza contractului incheiat, in contract fiind stipulate
cantitatea, calitatea si pretul serviciilor de sanatate;
Spitalele vor trebui sa acopere cheltuielile serviciilor de sanatate
realizate, prin prezentarea notei de plata catre Casa de Asigurari
de Sanatate, potrivit contractului.
 Relatia dintre spitale si Casa de Asigurari Sociale de Sanatate creaza
bazele autonomiei spitalicesti, autonomie prevazuta in legea nr. 146/1999 privind
organizarea, conducerea, functionarea si finantarea spitalelor. Potrivit aceste
legi, spitalele sunt considerate institutii autonome de interes public si sunt
indreptatite a avea propriul buget operational.
Legea 146/1999 are urmatoarele implicatii:
- spitalele devin furnizori de servicii de sanatate care-si “vand”
aceste servicii caselor de asigurari de sanatate pe baza
contractelor medicale incheiate in acest scop de cele doua parti;
- spitalele pot obtine resurse financiare numai prin platile pentru
serviciile de sanatate furnizate;
- a luat nastere o “piata a serviciilor de sanatate” in care spitalele
concureaza pentru contracte medicale;
- reforma financiara accentueaza importanta unui bun
management al spitalului, managerii trebuind sa
imbunatateasca organizarea serviciilor de sanatate pe care
spitalul le furnizeaza in scopul obtinerii efectelor pozitive in
utilizarea resurselor si in calitatea serviciilor;
- spitalele trebuie sa realizeze un echilibru intre venituri si
cheltuieli, sa utilizeze in mod eficient resursele, sa antreneze
angajatii in vederea atingerii obiectivelor propuse.
Unul din obiectivele principale ale oricarui spital este obtinerea resurselor
care vor acoperii cheltuielile necesare furnizarii unor ingrijiri medicale de calitate
pentru cei asigurati.
Spitalele trebuie sa-si evidentieze pachetul de servicii de sanatate pe care
le pot furniza. Aceste pachete de servicii pot cuprinde:
- servicii medicale ambulatorii;
- servicii medicale in regim de internare;
- servicii medicale de urgenta;
- asitenta medicala prenatala, intranatala si postnatala;
- servicii medicale de recuperare;
 - servicii de asistenta stomatologica;
- ingrijiri la domiciliu;
- medicamente, materiale sanitare, proteze.
Spitalele pot percepe plati directe de la pacienti pentru anumite servicii.
Sursele de finantare pentru costuri sunt:
- casele de asigurari de sanatate;
- persoane fizice si juridice;
- administratia locala;
- Ministerul Sanatatii si Familiei;
- bancile.

 Contractele cu casele de asigurari de sanatate

In cea mai mare parte spitalele primesc resursele financiare prin
prezentarea notelor de plata catre Casa de Asigurari de Sanatate pentru
serviciile de sanatate prestate. Serviciile sunt “vandute” caselor de asigurari de
sanatate in baza unui contract incheiat intre cele doua parti.
Acest contract trebuie sa specifice:
- numarul serviciilor de sanatate ce urmeaza a fi furnizate
persoanelor asigurate pentru o perioada de cel mult un an;
- pretul serviciilor medicale;
Contractul trebuie sa tina cont de interesul persoanelor asigurate, de
echilibrul financiar al asigurarilor de sanatate, de calitatea serviciilor. CAS trebuie
sa plateasca spitalelor pentru furnizarea de servicii medicale, cel putin la nivelul
costurilor de productie.

 Contractele cu persoane fizice sau juridice

Resursele financiare pot proveni din donatii si/sau sponsorizari de la
persoane fizice sau juridice. Donatiile sunt facute cu o anumita destinatie, de
exemplu pentru cumpararea unor echipamente medicale specifice, efectuarea de
reparatii sau constructia unor incaperi sau aripi dintr-un spital. Sponsorizarile
sunt oferite pentru furnizarea anumitor servicii sau activitati.
  Contractele cu administratia locala
Potrivit legii administratiei publice si legii finantelor publice locale,
autoritatile publice locale pot aproba credite bugetare pentru finantarea
cheltuielilor spitalicesti din cadrul bugetelor locale. Finantarea este furnizata la
cererea managerilor de spitale care trebuie sa ofere autoritatilor locale
argumente convingatoare pentru alocarea de fonduri de la bugetele locale in
scopul bunei functionari a spitalelor. Autoritatile locale pot garanta fonduri de la
bugetele locale pentru cheltuieli, pentru materiale, servicii si investitii.

 Contractele cu Ministerul Sanatatii si Familiei

In conformitate cu legea 146/1999, privind organizarea, functionarea si
finantarea spitalelor, Ministerul Sanatatii si Familiei trebuie sa furnizeze spitalelor
resurse financiare pentru:
- realizarea programelor nationale de sanatate;
- achizitionarea de aparatura medicala de inalta tehnologie;
- realizarea reparatiilor capitale;
- realizarea unor activitati stabilite prin ordin al ministrului
sanatatii, cum ar fi: activitati de invatamant si cercetare,
recuperarea capacitatii de munca.

 Contractele cu bancile
Spitalele pot avea acces la credite bancare pe termen scurt fiind necesare
pentru asigurarea finantarii la timp a cheltuielii. Accesul la credite este permis
pentru completarea lipsurilor financiare temporare (incapacitati de plata), pentru
o perioada de timp variind intre o luna si trei luni, cand cheltuielile depasesc
incasarile valorilor echivalente pentru serviciile de sanatate furnizate pe durata
acelei perioade.