RASPUNSURI

Varianata 1.

Scris:

1.Cum este dovedita calitatea de membru OAMGMAMR?

Conform sectiunii III, art. 42, alin. (2) din OUG nr. 144/2008, calitatea de membru este dovedita prin
certificatul de membru al Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali
din Romania, care se elibereaza la inscrierea in organizatia profesionala.

2.Enumerati si descrieti caile de transmitere pentru care pot fi necesare masuri suplimentare de
precautie in scopul prevenirii si limitarii infectiilor asociate asistentei medicale.

Conform Anexei 4 din Ordinul de Administratie Publica nr. 1101/2016, măsurile standard reprezintă
măsurile minime de prevenire a infecţiei care se aplică tuturor pacienţilor îngrijiţi, indiferent de statutul
de infecţiozitate suspectat sau confirmat al pacientului, în orice cadru unde este asigurată asistenţă
medicală .

Căile de transmitere pentru care pot fi necesare măsuri suplimentare de precauţie sunt:

1. Transmiterea prin contact:

1.1. direct, când microorganismul se poate transmite de la o persoană la alta (contactul cu produse
biologice): în timpul asistenţei medicale şi îngrijirii bolnavului de către cadrele medicale sau în contact cu
membrii familiei sau cu alţi pacienţi;

1.2. indirect, prin intermediul suprafeţelor/obiectelor contaminate care implică transferul unui
microorganism printr-o contaminare intermediară (de exemplu, contaminarea obiectelor, echipamentului,
mâncării), când:

1.2.1. igiena mâinii personalului ce asigură actul medical/îngrijire este inadecvată;

1.2.2. echipamentul nu este curăţat, dezinfectat sau sterilizat corespunzător între pacienţi;

1.2.3. patogenii sunt transferaţi prin instrumentar.

2. Transmiterea prin picături:

2.1. picăturile infecţioase expulzate, atunci când se strănută sau se tuşeşte, sunt prea grele pentru a pluti în
aer şi se transferă la mai puţin de 2 m de la sursă;

2.2. răspândirea picăturilor poate fi:

2.2.1. directă - se realizează când acestea ajung la nivelul mucoaselor sau sunt inhalate;
2.2.2. indirectă - se realizează când acestea cad pe suprafeţe sau mâini şi sunt transmise pe mucoase sau
alimente. Acest mod de transmitere este mai frecvent şi este descris în infecţiile respiratorii comune,
gripă, infecţii cu virus sinciţial.

3. Transmiterea aeriană - transmitere care se realizează prin intermediul particulelor mici (≤ 5µm în
mărime) care transportă microbii şi pot fi transferaţi prin intermediul curenţilor de aer pe o distanţă mai
mare de 2 m de la sursă. Aceste particule sunt inhalate (de exemplu, în cazul varicelei zoster, rujeolei şi
tuberculozei pulmonare).

Măsurile suplimentare de precauţie care vizează calea de transmitere includ:

1. pentru transmiterea prin contact:

1.1. utilizarea echipamentului de protecţie când este posibil contactul cu un mediu contaminat cu microbi
rezistenţi la antibiotice (de exemplu, enterococi rezistenţi la vancomicină (VRE), Staphylococcus aureus
rezistent la meticilină MRSA) sau Clostridium difficile;

1.2. pacientul se poate amplasa într-o rezervă singur sau într-un salon cu un alt pacient infectat cu acelaşi
patogen;

1.3. la intrarea în salon trebuie purtate mănuşi curate şi echipament de protecţie curat;

2. pentru transmiterea prin picături pacientul se amplasează într-o rezervă singur sau se cohortează într-un
salon cu alţi pacienţi infectaţi cu acelaşi agent patogen.

Este necesară purtarea de protectoare faciale când se lucrează la 1-2 metri de pacient. În situaţia în care
este necesar transportul pacientului, acestuia i se aplică o mască.

3. pentru transmiterea aeriană - plasarea pacientului într-o cameră de izolare cu presiune negativă a
aerului în raport cu coridoarele, aerul fiind evacuat direct spre exterior sau recirculat prin filtre HEPA de
înaltă eficienţă cu 6-12 schimburi de aer pe oră.

În rezervele cu antecameră (sasuri), riscul de circulaţie al aerului între cameră şi coridor este redus la
minimum. Acest sistem este mai uşor de susţinut, dar dificil de amenajat din punct de vedere arhitectonic.

În situaţia în care nu există astfel de facilităţi simpla plasare a pacientului singur într-o rezervă care să
aibă grup sanitar şi duş reduce riscul de transmitere.

Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se poate utiliza o combinaţie de măsuri de precauţie.
Fie că aceste măsuri sunt utilizate singular sau în combinaţie, acestea trebuie utilizate întotdeauna în plus
faţă de precauţiile standard.

3.Descrieti tehnica de schimbare a lenjeriei de pat a pacientului imobilizat.

Conform Ghidului de Nursing – Lucretia Titirca

Scop: asigurarea condiţiilor igienice, de confort, pentru odihnă şi îngrijirea bolnavului.

Materiale necesare: cearşaf de pat, cearşaf de pătură, feţe de pernă, pătură, aleză,
muşama, sac de rufe murdare.
Tehnica este efectuată de două-trei cadre medii, aşezate de o parte şi de alta a patului.
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor necesare:
- Lenjeria se împătureşte şi se aşază pe un scaun, în ordinea întrebuinţării: pătura şi cearşaful
ei se împăturesc în trei, sub forma de armonică (fig. 1); aleza împreună cu muşamaua se
rulează în lăţime; cearşaful de pat va fi rulat în lungime, pe faţă, într-o singură direcţie.
- Se depărtează noptiera de pat.
2. Pregătirea psihică a bolnavului:
- Se anunţă bolnavul şi i se explică acestuia simplitatea tehnicii (pentru a nu-i crea stări
emotive).
3. Pregătirea fizică a bolnavului:
- Se aşază bolnavul în poziţia decubit lateral.
4. Schimbarea cearşafului de pat:
- Spălarea mâinilor.
- Asistenta din dreapta prinde bolnavul cu mâna stângă în axila dreaptă a bolnavului,
sprijinindu-i capul de antebraţ.
- Se trage perna uşor cu mâna stângă spre marginea patului.
- Se flectează uşor cu mâna stângă gambele bolnavului spre coapsă.
- Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a
genunchilor.
- Se menţine bolnavul bine acoperit în această poziţie.
- Asistenta din partea stângă rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară până
la spatele bolnavului.
- Cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza pregătite anterior se derulează pe jumătatea liberă
a patului, fără ca lenjeria curată să se atingă de cea murdară.
- Asistenta din partea dreaptă flectează membrele inferioare ale bolnavului.
- Sprijinind bolnavul în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi, el se aduce în decubit dorsal cu
foarte mare atenţie.
- Prinzând bolnavul de axila stângă, sora din partea stângă îl ridică uşor şi introduce mâna
dreaptă sub spatele bolnavului.
- Se sprijină capul bolnavului pe antebraţul stâng.
- Cu mâna dreaptă, se trage perna pe marginea stângă a patului.
- Se aşază capul bolnavului pe pernă.
Sprijinind bolnavul de spate şi regiunea poplitee, el se aduce (cu foarte mare atenţie) în
decubit lateral stâng, dincolo de cele două suluri de lenjerie
Se menţine bolnavul bine acoperit în această poziţie (asistenta din partea stângă).
- Asistenta din partea dreaptă rulează lenjeria murdară.
- Lenjeria murdară se introduce în sacul special prin mişcări lente, pentru a se evita
împrăştierea în aer a impurităţilor, prafului etc.
- Spălarea mâinilor.
- Se întind bine cearşaful, muşamaua şi aleza şi pe cealaltă jumătate a patului.
- Se execută colţurile.
- Sprijinind bolnavul (asistenta din partea stângă) în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi,
acesta se readuce în decubit dorsal cu foarte mare atenţie.
5. Schimbarea cearşafului de pătură:
- Se îndepărtează pătura cu mişcări lente, iar bolnavul rămâne acoperit numai cu cearşaful
murdar.
- Se aşază peste bolnav cearşaful curat, împăturit în trei, în formă de armonică.
- Menţinerea colţurilor de sus ale cearşafului va fi efectuată de a treia persoană.
- Cele două cadre medii, stând la marginile patului, prind cu o mână colţurile inferioare ale
cearşafului curat, iar cu cealaltă colţurile superioare ale cearşafului murdar şi printr-o mişcare
mişcare atentă, hotărâtă în direcţia picioarelor bolnavului, îndepărtează cearşaful murdar şi
acoperă bolnavul cu cel curat.
- Se introduce cearşaful murdar în sacul special, cu mişcări lente.
- Se aşază pătura peste cearşaf.
- Se întinde bine cearşaful răsfrângând marginea dinspre cap, peste pătură.
- Se plicaturează pătura deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.
6. Schimbarea feţei de pernă:
- Spălarea mâinilor.
- Faţa de pernă murdară se înlocuieşte cu una curată.
7. Reorganizarea locului de muncă:
- Se aeriseşte salonul.
- Se aşază noptiera la locul ei.
- Se aşază scaunul la locul lui.
- Sacul cu lenjerie murdară se scoate din salon.
Observaţii:
 Schimbarea lenjeriei, cu bolnavul în pat, se execută dimineaţa înainte de curăţenia
salonului, după măsurarea temperaturii, pulsului şi toaleta bolnavului sau ori de câte ori este
necesară schimbarea lenjeriei murdărite.
 Muşamaua, aleza şi cearşaful se vor întinde bine, pentru a nu produce iritaţii pielii
bolnavului.

4.Descrieti rolul si atributiile personalului contractual, conform OUG 57/2019.

Conform art. 541 din OUG 57/2019 rolul personalului contractual care ocupă funcţiile prevăzute la art.
539 lit. a) şi b) este acela de realizare a activităţilor direct rezultate din exercitarea atribuţiilor autorităţilor
şi instituţiilor publice şi care nu implică exercitarea de prerogative de putere publică.

(2) Rolul personalului contractual care ocupă funcţiile prevăzute la art. 539 lit. c) este de a-l sprijini pe
demnitarul sau alesul local la cabinetul căruia este încadrat, respectiv pe prefectul în a cărui cancelarie
este încadrat, în realizarea activităţilor direct rezultate din exercitarea atribuţiilor care îi sunt stabilite prin
Constituţie sau prin alte acte normative.

(3) Scopul şi atribuţiile fiecărui tip de funcţii ocupate de personalul contractual se stabilesc în raport cu
categoria din care face parte după cum urmează:

a) pentru funcţiile exercitate în executarea unui contract individual de muncă, prin fişa postului;

b) pentru funcţiile exercitate în executarea unui contract de management, prin clauzele contractului de
management.

5. Precizati interventiile asistentei medicale la pacientul cu deficiente respiratorii.

Conform Ghidului de nursing, partea a II-a, Nevoile fundamentale ale finite umane si problemele de
ingrijire, elaborate de Lucretia Titirca:

   Intervenţiile asistentei medicale – pacientul cu deficienţe respiratorii

Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate

Pacientul să respire liber, pe nas

– verfica permeabilitatea cailor respiratorii;
– la nivelul nasului: îndepărtează secreţiile nazale;
– umezeşte aerul din încăpere;
– asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore;

Pacientul să nu devină sursă de infecţie

– educă pacientul pentru a folosi batista individuală, de unică folosinţă;

– educă pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale;

Sa fie oprit epistaxisul

– aşază pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie;

– comprimă cu policele, pe septul nazal, nara care sângerează timp de 5-10 minute;
– aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă;
– recomandă pacientului să nu-şi sufle nasul;

Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre

– umezeşte aerul din încăpere;

– recomandă pacientului repaus vocal absolut;
– favorizează modalităţi de comunicare nonverbală;

Pacientul să înghită fără dificultate

– întrerupe alimentaţia solidă;

– recomandă gargară cu soluţii antiseptice;
– alimentează pacientul cu lichide călduţe;

Pacientul să prezinte rezistenţă crescută faţă de infecţie

– învaţă pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură şi de asemenea, aglomeraţiile.

Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie

– învaţă pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa;

– umezeşte aerul din încăpere cu apă alcoolizată;
– aspiră secreţiile bronşice, dacă este cazul;
– învaţă pacientul să facă gimnnastică respiratorie;
– asigură poziţia şezând sau semişezând a pacienţilor cu dispnee;
– învaţă pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat);
– administrează tratamentul prescris: antitusive, expectorante, bronhodilatatoare, decongestionante ale
mucoasei traheo-bronşice.

Pacientul sa fie ferit de complicatii

– educa pacientul pentru efectuarea gimnasticii respiratorii ;

– schimba periodic pozitia bolnavului, maseaza regiunile predispuse escarelor ;
– educa pacientul sa evite zonele poluate, alergene sa renunte la tutun, sa respecte indicatiile medicale.
Pacientul să fie echilibrat psihic

– asigură poziţie antalgică;

– învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare;
– pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici la care va fi supus (puncţii, examene radiologice,
endoscopice şi în vederea aspirării secreţiilor bronşice).

Oral:

1.Descrieti metoda Heimlich la adultul aflat in ortostatism.

Se poziționeaza asistenta rapid în spatele victimei, cu brațele în jurul taliei sale, plaseaza degetul mare pe
abdomenul victimei, intre ombilic și vârful sternului, cu degetele strânse în pumn, se acoperim pumnul
strâns  cu cealalta mână și se efectueaza  5 mișcări de împingere către spate și în sus, rapid si cu forță, ca
și cum s-ar vrea să se ridice de pe sol pacientul;

Manevra trebuie repetata de mai multe ori, până  când pacientul reușește  să  scoată  obiectul  tușind. Dacă
obiectul aspirat apare in gura victimei sau in gâtul  acesteia, încercăm să îl apucăm cu degetele pentru a-l
îndepărta.

2. Cand nu este obligatoriu consimtamantul medical?

Conform Legii 46/2003 Art. 14 , când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o
intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o
exprimare anterioară a voinţei acestuia si Art. 15 in cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală
de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar.

3. Enumerati succesiunea manevrelor in cadrul resuscitarii cardio-pulmonare la adult.

Formula HELP ME

Tehnica efectuarii resuscitarii cardiorespiratorii trebuie corect insusita, cu respectare riguroasa a

succesiunii timpilor de executie, dupa formula HELP ME.

H - hiperextensia capului: se trece o mana pe sub gatul victimei si i se ridica ceafa, iar cu a doua mana,
asezata pe frunte, se impinge capul spre spate, apoi se introduce un sul improvizat dintr-o haina sau o
patura sub umerii victimei.

E eliberarea cailor respiratorii: prin curatarea cu degetele infasurate intr-o batista sau cu un tampon
improvizat dintr-o bagheta de lemn sau de metal, infasurata cu o batista. In cazul in care caile aeriene sunt
astupate de corpi straini (mai frecvent la copii -- bile, nasturi, fragmente de os), se ridica copilul in sus de
picioare, i se deschide gura si se aplica cateva lovituri usoare intre omoplati. La adulti loviturile se aplica
asezandu-i culcat pe o parte.

L - luxarea mandibulei, apasand pe unghiurile exterioare ale mandibulei cu ultimele patru degete de la
ambele maini, iar policele pe barbie; se proiecteaza mandibula inainte, in asa fel incat arcada dentara
inferioara sa o depaseasca pe cea superioara. La sugari si la copiii mici hiperextensia capului nu
dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia; in aceste cazuri se va sustine numai mandibula
sau se va luxa anterior, fara hiperextensia capului.

P -pensarea nasului, cu policele de la ambele maini sau cu mana stanga.

Dupa aceasta pregatire, salvatorul trage aer adanc in piept, isi tine respiratia in inspiratie profunda, apoi
aplica repede, cu gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei si insufla cu putere aerul
din plamanii sau in caile respiratorii ale victimei. Circumferinta buzelor sale trebuie sa acopere buzele
victimei pentru a impiedica pierderile de aer la comisurile bucale. Aceasta succesiune de respiratii re
repeta de 14-16 ori pe minut pentru a fi eficienta. De regula, la adulti se insufla cu forta, la copii mai usor,
iar la sugari foarte usor, cu deosebita grija (se pot produce rupturi de alveole de plamani).

ME masajul cardiac extern: se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de obicei stanga) pe
1/3 inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima. Cu cele doua maini
suprapuse si cu bratele intinse, ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul exercita presiuni ritmice
asupra sternului. Fiecare compresiune va fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va exercita o
presiune verticala a sternului spre coloana vertebrala, in asa fel ca sternul sa fie infundat cu aproximativ
5-6 cm. Se apasa numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor.
Dupa fiecare compresiune sternul este lasat sa revina in pozitie initiala, fara sa se ridice mainile de pe
sternul victimei. Daca este un singur salvator se fac doua insuflatii urmate de 12-14 compresiuni, daca
sunt doi salvatori unul face o insuflatie, celalalt face 5 compresiuni sternale. La copii se poate comprima
cu o singura mana, iar la copiii mici, cu 1-2 degete, in ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. Masajul
cardiac trebuie executat pana la reluarea batailor inimii. Dupa 50-60 de minute de resuscitare la o victima
la care semnele care caracterizeaza instalarea mortii biologice nu se remit, manevra de resuscitare trebuie
intrerupta.