APROBAT,

INSTRUCŢIUNI TEHNICE INTERNE DE PROTECŢIA MUNCII

INTERVENŢIILE LA INSTALAŢIILE ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE

1. Intervenţiile se efectuează de lucrători calificaţi în meseria de electrician şi

autorizaţi pentru transport şi distribuţie electrică.
2. Toate intervenţiile la instalaţiile electrice de joasă tensiune trebuie să fie
făcute numai după scoaterea de sub tensiune.
3. Operaţiile care se pot executa fără scoaterea de sub tensiune în instalaţiile
electrice de joasă tensiune sunt:
- montarea, demontarea siguranţelor fuzibile, interzicându-se executarea
acestor operaţii sub sarcină ;
- reglări şi depistarea defectelor ;
- înlocuirea becurilor de semnalizare.
4. Aceste operaţii se execută numai cu scule electroizolante şi cu utilizarea
echipamentului de protecţie electroizolant, care să împiedice atingerea pieselor aflate
sub tensiune.
5. Pentru intervenţiile la instalaţiile electrice este obligatorie prezenţa a cel
puţin 2 electricieni.Pentru a împiedica conectarea circuitului la care se lucrează, se
blochează elementul întrerupt, se montează plăcuţe de interdicţie a cuplării şi se
încuie tabloul; în caz că nu se poate încuia tabloul, se va plasa un om de pază, care să
interzică închiderea circuitelor la care se lucrează.
6.Intervenţia la instalaţiile electrice de joasă tensiune se face după executarea
următoarelor operaţii, indicate în ordinea executării lor:
- întreruperea tensiunii, prin deschiderea întrerupătorului de sarcină de
pe respectivul circuit ;
- întreruperea vizibilă a tensiunii pe circuitele la care se face intervenţia,
sau care pot fi atinse accidental în timpul intervenţiei ( scoatere siguranţe, deschidere
separatoare, hebluri, etc. ) ;
- blocarea aparatelor de comutaţie, prin care s-a făcut separarea vizibilă ;
- montarea indicatoarelor de securitate, de interzicere a conectării
circuitelor ;
- verificarea lipsei de tensiune cu un indicator de tensiune sau cu un
voltmetru şi utilizarea mănuşilor electroizolante ;
- delimitarea materială a zonei de lucru ;
- la demontarea unor aparate sau echipamente electrice se demontează
întâi conductorii de fază şi apoi cei de protecţie ;
- conductorii desfăcuţi se izolează imediat prin matisare cu bandă
izolantă.
 După terminarea intervenţiilor, repunerea sub tensiune se face în ordine
inversă. Tensiunea se va introduce numai după ce s-a verificat executarea lucrărilor,
corectitudinea legăturilor, rezistenţa izolaţiei şi instalaţiei în ansamblu.

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRII LA UTILAJELE SUB

TENSIUNE

1.Blatul maşinilor – unelte trebuie prevăzut cu două borne de protecţie. Una

din acestea serveşte la nulul de protecţie, cealaltă pentru legarea la instalaţia de legare
la centura de pământare.
2. Şuruburile şi bornele destinate legăturilor conductorilor de protecţie nu
trebuie să aibă funcţia de asamblare.
3. Cablurile de alimentare aflate sub tensiune ale aparatelor electrice care se
află în mişcare sau sunt expuse deteriorării, trebuie să se protejeze cu elemente sigure
împotriva deteriorărilor mecanice. Tuburile metalice flexibile nu sunt admise pentru o
astfel de protecţie.
4. Distanţa minimă faţă de tablourile electrice sub care este interzis să se
depoziteze materiale sau utilaje trebuie să fie de 600 mm, cu condiţia ca tablourile sa
fie cel puţin cu gradul de protecţie IP2.
5. Depozitarea de materiale, scule sau alte obiecte în tablourile electrice nu este
permisă, curăţarea tablourilor electrice se va face o dată pe trimestru sau în funcţie de
necesităţi, în halele cu degajări de prafuri conductibile.
6. Pentru corpurile de iluminat amplasate pe maşini, trebuie asigurată o
protecţie de cel puţin gradul IP3.
7. Corpurile de iluminat care se amplasează în zona de manipulare trebuie să
fie astfel construite, încât să permită deschiderea numai cu o sculă specială.
8. schimbarea surselor de lumină la corpurile de iluminat este permisă numai
după întreruperea tensiunii din circuitul de alimentare.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

1.În caz de electrocutare:

- se scoate electrocutatul de sub tensiune, persoana care efectuează
scoaterea nu trebuie să se expună pericolului; astfel, se face întreruperea tensiunii sau
se face scurtcircuitarea şi legarea la pământ a fazelor pentru provocarea unui
scurtcircuit, evitîndu-se acţiunea arcului electric, sau se folosesc mijloace de protecţie
individuale electroizolante ; - după scoaterea de sub tensiune, în cazul unui
electrocutat cu respiraţia pierdută, se aplică respiraţia artificială atâta timp cât este
necesar, se anunţă medicul, se degajează locul de persoane străine, se desface
electrocutatul la gât, mijloc sau în orice loc unde este strâns de elemente ale
îmbrăcămintei ;
- în caz de vomă, se lasă corpul electrocutatului pe o parte pentru a
permite degajarea gurii şi a evita riscul de înăbuşire ;
- nu se dă electrocutatului nimic de băut înainte de revenirea completă ;
- după revenirea respiraţiei, se lasă accidentatul sub supraveghere
medicală ;
 - în caz de stop cardiac simultan cu blocarea respiraţiei, se aplică şi
masaj cardiac de către o altă persoană, sau în cazul unei singure persoane care acordă
primul ajutor, se practică intercalat, 12 apăsări pe piept pentru masaj cardiac şi 3
insuflaţii gură la gură, pentru respiraţie artificială.
Metode de respiraţie artificială:
- prin insuflare de aer gură la gură sau gură la nas: se eliberează căile
respiratorii, prin aplicarea înspre spate ( hiperextensiune ) a capului accidentatului,
acesta fiind culcat orizontal pe sol, persoana care face respiraţia stă lateral, se curăţă
gura accidentatului şi se scoate limba acestuia dacă a fost înghiţită şi după obturarea
nasului se suflă aer în gura accidentatului în timpul expirator, se eliberează nasul
accidentatului şi cel care acordă primul ajutor inspiră profund ;
- prin respiraţie artificială manuală ( Silvester modificată ): se pune un sul
gros de 10 cm transversal sub accidentat în zona toracelui, acesta fiind în poziţie
culcat pe spate. Persoana care face respiraţia stă la capul accidentatului, cu un
genunchi pe pământ. În timpul expirator, se aşează antebraţele accidentatului pe
piept; în timpul expirator, se aduc mâinile accidentatului în poziţie orizontală spre
spate, ţinându-le tot timpul întinse, provocând inspiraţie prin extensie pe spate.
2. În caz de arsuri:
- se curăţă locul cu obiecte moi ;
- nu se întrebuinţează apa ;
- nu se deschid băşicile cu lichid ;
- nu se aplică substanţe grase ;
- se spală locul cu soluţie de bromocet sau rivanol ;
- se aplică un strat subţire de vată hidrofilă şi se transportă la spital ;
- nu se dezbracă accidentatul ;
- nu se suflă deasupra rănilor ;
- se evită răcirea accidentatului în sezonul rece ;
- la arsurile provocate de agenţi chimici, se spală locul cu soluţii de
neutralizare:
- pentru arsuri cu acizi se foloseşte soluţie 2 % bicarbonat de
sodiu
- pentru arsuri cu baze se foloseşte soluţie 1 % acid acetic.