Gustave Le Bon

Civilizaţiile au fost create � îndrumate de către

o mică aristocra#e intelectuală, niciodată de către mase.
Acestea din urmă nu. au forţă decât pentru a distruge,
iar domina#a lor reprezintă întotdeauna
DEZORDINE.

PSIHOLOGIA „..
. (

l�i\
„-
.. '-';\
�"� .-

MULTIMILOR I
 Gustave Le Bon

JPSHJHIOLOGHA MULŢHMHLOI

Traducător:
Mariana Tabacu

Editura ANTET XX PRESS

CI Editura ANTET XX PRESS pentru prezenta versiune în limba româna INTRODUCERE

ERA MASELOR

prima vedere, p
Redactor: Nicolae Năstase tie determinate de transformări po tic.e
' considerabile: inva7ii de po­
Tehnoredactare computerizată: Cristina Fătu jioare ori răsturnări de.dinastii. Dar a acestor eveni­
Coperta: Ion Năstase mente dă la iveală, cel mai adesea, taptul că adevăratele cauze. dincolo
de cele aparente,
Veritabilele răsturnări istorice nu sunt cele care impresionează prin am-
di are
�l�ţiil *1JiWifmit::U
o
c
��J�;:nj�: � or, � �(�;:)
�r. Iar dacă ele se manifestă rar, aceasta se datoreşte faptului
că fondul ereditar al unei rase este elementul ei cel mai stabil.
onstituie unul dintre mo e critice, -Îl].....
I.S.B.N. 973-99336-Z.9
.

diţii de existenţă şi de -
Tiparul a fost executat de tipografia demeale$fim\e1 şiiii& id.
ANTET XX PRtss Epoca modernă reprezintă o perioadă de tranziţie şi de anarhie, de­
Filipeştii de Târg, Prahova oarece ideile trecutului, deşi sunt bulversate, rămân încă foatte puter­
Str. Max Heberlin, nr. 677 nice, iar cele care trebuie sa le înlocuiască Sllflt doar în curs de crista­
lizare, pe cale de a se încpega.
La ora actuală nu este uşor de spus ce va rezulta. într-0 bună zi, în
urma unei asemenea pe1ioade, neapărat puţin haotică. Pe ce idei fim·
damentale se vor clădi societătile ce vor wma după a noastră? încă nu
ştim. Dar deja se poate prevedea că organizarea lor se va ba?.a pe o pu­
tere nouă, suverana epocii modeme: puterea maselor. Pe minele atâtor
idei considerate odinioară adevărate, dar moarte astăzi, atâtor puteri

! grupul &dcplp:in rând pe rând dărâmate p1 in revoluţii, doar puterea aceastq va creşte,
părând că va trebui să le absoarbă în curând pe celelalte.
Pe când bătrânele noastre a-edinţe se clatină şi dispar, pc când vechii
stâlpi ai societăţilor se năruie unul după altul, acţiunea maselor rămâne
fed print Sa OsocietateBu1anG-.. V singura forţă pe care nimi nu o amenintă şi al cărei prestigiu sporeşte
c
O�dul Tudor Vladtmuescu, nr._31, sector 5. Bucureşti, ROMÂNIA mereu. Epoca spre care ne îndreptăm va fi cu adevărat era maselor.
Telefon· 335.93.18. 335 97.47 Doar cu un secol în urmă. politica tradiţională a statelor si rivalităţile
Fa•. 337.33.77 dintre !)1inţi constituiau principalii fitt.iori 3i evenimentelor. Cel mai ade-
4 GUSTAVE LE BON
ri apoi, prin asoci­
erea treptată a indivizilor, având drept rezu tat realizarea concepţiilor
până atunci doar teoretice. Asocierea a pennis maselor să.şi cristalit.eze
ideile, care, chiar dacă nu erau foarte corecte, erau strâns legate de�
teresele lor, şi să conştientizeze forţa dobândită de ele. Ele întemeia7.ă
sindicate în faţa cărora toate puterile capitulea?.ă, creev.ă burse de lu­
cru care, în pofida legilor economice, au tendinţa de a guverna condi­
ţiile muncii şi ale salariului. Ele îşi trimit ln reuniunile guvemamenlllie
reprewitanţi lipsiţi de iniţiativă, de independenţă, reduşi, cel mai mle­
sea, la simpla dimensiune de purtători de cuvânt ai comitetelor care i-au
ales.
Astăzi revendicările maselor sunt tot mai clare şi tind să zdruncine
din temelii societatea actuală, reducân� la un comunism primitiv, sta­
rea nonnală a tuturor societăţilor din zorii civili.7.aţieL Limitarea zilei de
muncă, exproprierea minelor, a căilor ferate, a unnelor şi a pământului,
împărţirea în mod egal a produselor, înlăturarea claselor superioare ip
folosul celor populare etc. -iată cum sună aceste revendicări. Puţin în­
clinate spre cumpătată judecată, masele se dovedesc, dimpotrivă, încfi­
nate spre acţiune. Şi foiţa lor devine iniensă datorită actualei organizări
Dogmele pe care le vedem înfiripându-se vor dobândi în curând forţa
vechilor dogme, adică puterea tiranic.� şi suverană care pune la adăpost
de orice punere în discuţie. Dreptul divin al maselor ia locul dreptului
divin al regilor.
Scriitorii allati în graţiile burgheziei noastre, aceia care expriniă cel
mai bine ideile ei cam înguste, vederile ei prea scurte, scepticismul ei
sumar, egoismul ei adesea excesiv, tună şi fulgeră împotriva noii puteri
pe care o văd sporind. iar pentru a combate dewrdinea spiritelor adre­
sea?ii apeluri disperate Bise1icii, odinioară atât de dispreţuite de ei. Vor­
lx>sc de falimentul ştiintei şi ne aduc aminte de învatătmile adevăruri-
5
Psihologia mulţimilor
lor revelate. Dar aceşti nou-convertiţi uită că graţia nu are aceeaşi pu­
tere asupra sufletelor prea puţin preocupate de cele de dincolo. Masele
nu-i mai vor astăzi pe zeii renegaţi de foştii lor stăpâni. Râul nu curge
către izvoare!
Ştiinţa n-a dat faliment şi nu are vreo �ă nici pe?tru an�ia spiri­
telor, nici pentru noua putere care creşte din aceasta anarhie. Ea ne-a
promis adevărul, sau cel puţin stăpânirea conexiunilor accesibile inte­
lectului nostru - dar niciodată nu ne-a promis pacea ori fericirea. Cu
suverană indiferenţă faţă de sentimentele noastre, ea nu ne aude Iamen­
tăiile "si nimic nu ne poate da înapoi iluziile alungate de ea
�ptome universale arată la nivelul tuturor naţiunilor creşterea ra­
pidă a puterii maselor şi, indiferent de ce ne-ar aduce aceasta, are va­
loare de necesitate. Reproşurile sunt vorbe în van. Accederea maselor
la putere va marca probabil una dintre ultimele etape ale civilizaţiilor
occidentale, o revenire la perioadele de anarhie confuză dinaintea în­
floririi societătilor noi. Cum să îi pui stavilă?
Până acu� rolul cel mai evident al maselor il constituiau marile di&
trugeri ale civilizaţiilor îmbătrânite. Istoria ne învată că, atunci când for­
tele morale - annătura unei societăţi- îşi pierd eficienţa, distrugerea 6-
�ală este înfaptuită de aceste mulţimi inconştiente şi brutale, pe drept
numite barbare. Civilizaţiile de până acum au fost create şi îndrumate
de căb·e o mică aristocratie inteleetuală, niciodată de către mase. Aces­
tea din um1ă nu au forţă.decât pentru a distruge, iar dominaţia lor re­
prezintă întotdeauna o fazâ de dezordine. O civilizaţie presupune reguli
fixe, disciplină, trecerea de la instinctiv la raţional, preocupări legate de
viitorul ei, un nivel ridicat de cultmă-condiţii total inaccesibile maselor,
abandonate lor însesi. Cu !orta lor exclusiv distructivă, ele acţionează
precum microbii as ;1pra co<Purilor maladive sau asupra cadavrelor.
Când edificiul unei civilizaţii e putred, masele cohduc la năruirea lui.
Atunci se manifestă rolul lor. Pentru o vreme, forţa oarbă a nmnărului
devine singura filosofie a istoriei.
Se va întâmpla la fel şi cu civili7.aţia noastră? Putem avea temeri în
această clirecţie, dar încă nu o ştim precis. Să ne rescnuiăm, însă, la gân­
dul c-a vom suporta dominaţia maselor, câCi ,Jnâini" lipsite ele prevedere
au rastumat rfmd pc rând toate bruierele ce le-ar fi putut ţine în frâu.
Aceste mase, despre care începe să se vorbească atât de mult, le cu­
noastem prea putin Psihologii profesionisti, trăind departe de ele, le-au
Jl<(norat în tot deau na oii nu s-au ocu pa t dL>cât de c1imele pe care le pot
 Psihologia mulţimilor
6 7

comite. Există, rara îndoială, gloate aiminale, dar există deopotrivă mul­ bănuţ; dar acest � de economisire
fost pusă deoparte bănuţ ai
ţimi pline de virtuţi, mulţimi eroice etc. Crimele maselor nu constituie. de care masele sunt incapabi.le
presupune o doză de prevedere
decât un caz particular al psihologiei mulţimilor, dar nu amoaştem a& Exemplul de mai sus arată dar mentalitatea maselor. Aceasta
.
nu Hl
figuraţia lor mintală, aşa aim nu o amoaştem pe cea a individului 00. scăpat unui fin psiholog N a
ca po � l n, dar �rii. �
Hl � mca lndeajuns ca
��
din descrierea viciilor lui. maselor, nu o pot înţelege. _Experienţa��
La drept vorbind, stipâfui lumii, fondatorii de religii sau de imperii, raţiunn pure. .
oamenii nu se conduc dupa recomandările
apostolii O'edinţ:elor, oamenii de stat eminenţi şi, într-un plan mai mo, Şi exemplele care să ilustreze �logia maselor
ar_P':1ti;3 continua
dest, simplii conducitori ai micilor colectivităti omenesti <J,u fost din� Numai amoaşterea acestei psiholo
gii pune într-0 I � limpede nu­
deauna, în subconştient, bwji psihologi, şi au �tuit insfuictiv spiritul oa­ meroase fenomene istorice şi economice, care,
altfel, � � neînţeles.
selor. Şi tocmai pentru că au desluşit acest spirit au ajuns uşor stăpâni Fie şi din pură airiozitate, merită să �diem psiholo1r13:
maselor.
de mteresan­
mulţimilor. Napoleon a înţeles de minune psihologia maselor france1Je, Descifrarea mobilurilor şi acţiunilor oamenilor este la fel
dar câteodată &a înşelat în privinţa maselor care formau alte popoare.1 tă ca cercetarea mineralelor şi plantelor. . •

O asemenea ignoranţă 1-a făcut să pornească războaiele împotriva�

•
nuca
Studiul nostru despre spirjtul maselor nu poate s;1 fie decAt o
niei şi Rusiei care i-au pregătit căderea. rezumat al cercetăril or noastre, el neoferind d�
sinteză, un simplu
Cunoaşterea psihologiei maselor, constituie suportul omului de sQt unele sugestii. Desigur că alţi•cercetători vor săpa mai�
ace;ista
care vrea nu să le stăpânească -luO'UI a devenit astăzi foarte dificil-, brazdă pe care noi o începem pe un teren neexplorat pâna acum.
dar cel puţin să nu ajungă total dominat de ele.
Psihologia maselor arată că legile şi instituţiile exercită o slabă intlu­
enţă asupra naturii lor impulsive şi că masele sunt incapabile să aibă
alte opinti decât cele care le-au fost sugerate. Regulile decurgând din
pură echitate teoretică nu ar putea să le dirijeze. Numai impresiile să­
dite în sufletul lor pot să le seducă. De exemplu, dacă un legislator lft'A
să stabilească un nou impozit, ar trebui el să-l aleagă pe cel mai potrivit l. Puţinii autori care 9'au ocupat cu studierea psihologiei maselor au cercetll<>, aşa
cum
din punct de vedere teoretic? În nici un caz. Cel mai nepotrivit va putea precizam mai înainte, doar din punct de vedere al criminalităţii. Neconsacrin
d ace":
să fie, practic, cel mai bun pentru mase, dacă este mascat şi, aparent, tui subiect decât un scurt capitol în lucrarea de fală, semnalez cit®ruJui studiile cHui
TARDE şi d-lui SIGHElE înlitulat Masele criminale. ke&:a din urma nu conţine
O!llJW
personale ale autorului, dar lnsurnează relatarea unor fapte valoroase pentru psth�
cel mai puţin apăsător. Astfel, un impozit indirect, chiar dacă este exor­
bitant, va fi întotdeauna acceptat de mase. Extras zl'de zi din obiectele logi. Concluziile mele în ifflînta criminalităţii şi moralitătii maselor sun� de altminren,
total contrare celor susţinute de cei doi autori citaţi.
Unele consecinte ale legilor care guvernea7.ă psihologia maselor .sunt ""'":"se m lti­
ele consum, prin fracţiuni infime, nu stânjeneşte obişnuinţele maselor . A •
şi le impresionează prea puţin. Înlocuiţi-l cu un impozit proporţional pe
ferite lucrări ale mele, dintre care în primul r.lnd în fl;iliologia sodalismului De altfel,
salariu sau pe alte venituri, plătibil într-0 singură tranşă-chiar dacă ar acestea pot fi utiliz.ate pentru tratarea unor subiecte diferite. 1).1 A. Gevaert. directorul
fi de zece ori mai puţin împovărător decât celălalt, va stârni proteste Conservatorului regal din Bruxelles, a lâcut de curand o remarcabila apiicaţje a legi.

unanime. Micilor sume de bani de zi cu zi, invizibile, li se substituie,
într-adevăr, o sumă totală relativ ridicată şi, prin um1are, susceptibilă
de a genera neplă�ere. Aceasta nu va trece neob8ervată decât dacă a
l. Si mei cei mai subtili consilieri aj săi nu au înţeles mai bine aceste popoare. Talle)Tand
U 'il'fia c-d .,Spania ii întfunpină Pt' soldatii vosui ca IM" ni�e eliberatori„ l-a primit ca pt"
ni"te fi..'ITT� �batice dezlănţuite! lln psiholog infom1at despre instinrtelt' �editare�
ra:-.t·1 ar fi puruc cu usurintă sâ prevad;i aceasta
lor expuse de noi, cali1icate pe drept de el ,.ana maselor'. "Cele două lucrări ale dum­
neavoastra. imi scrie acest eminent profesor, mi-au oferit dezlegarea une1 probl�me,
pânâ acum insolubile pentru mine, şi anume, m-au fâcut sa înţeleg de ce o_gloată de­
vin" sensibilă la muzică- de orice fel: veche sau nouă, indigenă sau str.Una - cu con­
ditia ca executia sâ fie excelentă si diri}orul entuziast" D-l Gevaert demon!'ttreaz.a ad­
mirabil de ce „o lucrare, rămasă nelnteleasă pentru bunii muzicieni care de.��
partitura m camera lor de studiu poate sa fie întâmpinată cu emotie de un auditonu
făta tultură muzicală„. Si la fel de bine t."Xplică de ce asemenea impresii estetice ră­
m.an fâra unnari.
CARTEA ÎNTÂI
SPIRITUL MASELOR
CAPITOWLI

CARACTERISTICI GENERALE ALE MASELOR

LEGEA PSIHOLOGICĂ
A UNITĂŢII LOR MINTALE

Io mod obişnuit, prin mase înţelegem rellllÎrea unor indivizi, indife­

rent de naţionalitatea, profesia ori sexul lor şi de întâmplarea ce a făcut
ca ei să se afle laolaltă.
Din punct de vedere psihologic, cuvântul mase capătă o cu totul altă
semnificaţie. În anumite împrejurări date, şi doar în acele împrejurări,
o multime de oameni posedă caracteristici noi, foarte diferite de cele ale
fi�i individ care intră în componenţa ei. Personalitatea conştientă
dispare, sentimentele şi ideile b,Ituror entităţilor sunt orientate în ace­
eaşi direcţie. Apare un spirit colectiv, tranzitoriu desigur, dar având par­
ticulari tăţi foarte precise. Colectivitatea devine atunci ceea c e eu nu­
mesc, din lipsa unei expresii mai potrivite, o masă organizată sau, dacă
preferaţi, o masă psihologică. Ea formează un singur corp şi este su­
pusă legii unităţii mintale a maselor.
Faptul că, accidental, mai mulţi indivizi se află împreună nu le con­
feră caracterul de masă organizată. O mie de indivizi care străbat din
întâmplare aceeaşi piaţă publică, fără a avea un scop comun determi­
nat, nu fonnea71i defel o masă psihologică. Pentru ca o mulţime să do­
bândească particularităţi speciale, este necesară influenţa unor exci­
tanţi a căror natură o vom determina
Dispariţia personalităţii conştiente şi orientarea sentimentelor şi gân­
durilor în acel!lşi sens, prima trăsătură a mulţimii pe cale de a se orga­
�· nu presupune neapărat prezenţa simu.ltana a mai multor indivizi
m acelaşi loc. Mii de indivi7.i separaţi pot la un moment dat, sub infiuenţa
unor emoţii violente - un mare eveniment naţional, de exemplu - să
dobândească trdsăturile unei multimi psihologice. Va fi de ajuns ca o în­
tâmplare oarecare să-i unească şi comportamentul lor îmbracă fomIB
spc.-cifică de acte ale maselor. În anumite momente isto rice, o mână de
indivizi pot constitui o mulţime psihologică, în timp ce sute de indivizi
aflaţi întâmplător împreună nu capătă această caracteristică. Pe de altă
1i;11tc, un întreg popor, fară a avea at:Jibutele evidente ele aglomerare
10
wnană, devine câteodată o mulţime sub efectul cutărei sau cutărei
Oue nţe.
O dată fonnată, mulţimea psihologică dobândeşte caracteristici
nerale provirorii, dar determinabile. I.a aceste caracteristici generale a
adaugă caracteristici particulare, variind în funcţie de elementele
compun colectivitatea şi care îi pot modifica structura mintali
Masele psihologice sunt aşadar susceptibile de clasificare.
tarea acestei clasificări ne va arăta că o masă eterogenă, compll!ll dial
elemente diferite, are caracteristici comune cu masele omogd,
mate din elemente mai mult sau mai puţin asemănătoare (secte, casei,
şi clase), şi, alături de aceste caracteristici, prezintă particularităţi Clf9
le diferentiază de cele din unnă.
înainu; de a ne ocupa de diferitele categorii de mase, să ex.aminăan
mai întâi caracterele specifice tuturor maselor. Vom proceda ca natu­
ralistul care începe prin a determina caracteristicile generale ale id
vizilor unei dase. pentru a stabili mai apoi �tăţile care difere.
ţiază genurile şi speciile din componenţa respectivei clase.
Nu este uşor de descris spiritul maselor, configuraţia lui variind DII
nwnai în funcţie de rasă şi compoziţia colectivităţilor, dar şi în raport aa
natura şi intensitatea stimulilor primiţi. Aceeaşi dificultate apare de ai.
fel şi în cazul studierii psihologiei individului. În romane, oamenii sunt
înfăţişaţi ca având caractere constante, dar în viata reală lucrurile stau
altfel. Doar uniformitatea mediilor dă naştere uniformităţii aparente a
caracterelor. Am arăta t undeva că orice configuraţie mintală conţine
caracteristici latente care, sub influenţa unor schimbări bruşte de me­
diu, pot să se manifeste. Astfel, printre cei mai fervenţi membri ai Con­
venţiei se numărau burghezi inofensivi care, în condiţii obişnuite, ar fi
fost doar nişte paşnici notari ori magistraţi ortodocşi. După domolirea
,.furtunii", ei au reintrat în cadrul normalităţii caracterologice şi Napo­
leon i·a ales dintre ei pe �i mai docili susţinători ai săi.
_...l'l'tl!l!�"l'l!lll - ll
11
Psihologia mulţimilor
Unele particularităţi psihologice ale maselor sunt comune cu cele
la colec­
ale indivizi lor izolaţi, altele, dimpotrivă, nu se întâlnesc decât
tivităti Vom studia mai întâi aceste caracteristici particulare, pentru a le
pun� în evidenţă impo�ţa. .
. . • •
Trăsătura cea mai izbitoare la o mulţime psihologica este aceea ca,
indiferent de indivizii care o compun, indiferent de asemănările sau de­
osebirile în felul lor de trai, în ocupaţiile, caracterele ori nivelul lor de
inteligentă, singurul fapt că oamenii sunt transfonnaţi într-0 masă fi în­
vesteste �u un soi de suftet colectiv. Acesta îi face să simtă, să gândeas­
că si � actione?..c într·un mod total diferit de cel în care ar simţi, ar gândi
si .;,. acti o�a fiecare dintre indivizii care compun mulţimea, luaţi izolat.
AnumiÎe idei, anumite sentimente nu apar şi nu se materializeaz.ă prin
acte decât la indivizii care constituie o mulţime. Masa psihologică este
o ,,fiinţă" provizorie, compusă din elemente eterogene, dar sudate pen­
tru o vreme, aidoma celulelor unui orgacism viu, care în totalitatea lor
alcătuiesc o nouă fiinţă, având particularităţi diferite de ale fiecăreia din­
tre celulele componente.
Contrar unei opinii pe care, cu mirare, o regăsim sub pana unui fi.
losof atât de incisiv ca Herbert Spencer, în agregatul care constituie
masa, nu avem nicidecum suma şi media elementelor ei, ci combina­
rea şi crearea unor noi particularităţi. La fel ca în chimie, unde anumite
elemente puse laolaltă- de pildă, acizi şi baze - i;e combină fonnând o
substanţă nouă, înzestrată cu proprietăţi diferite de<:ele ale substanţe­
lor constitutive.
Cu destulă uşurinţă se constată cât de mult diferă individul dintr-O
gloată de individul considerat izolat, dar cauzele unei asemenea diferen­
ţieri nu sunt la fel de lesne de descoperit Pentru a reuşi să le desluşim,
trebuie să ne amintim una dintre observaţiile psihologiei modeme, şi
anume, că nu numai în viaţa organică, dar şi în funcţionarea intelectu­
lui fenomenele ţinând de inconştient joacă un rol preponderent. Acti­
vitatea conştientă a spiritului au reprezintă decât o mică parte în raport
cu activitatea lui guvernată de inconştient, iar dintre mobilurile incon­
şli<'nte care di1ijează spiritul, analistul cel mai subtil, observatorul cel
mai pătrnn7i1tor nu reuşeşte să descopere decât o neînsemn ată parte.
�ctele noastre conştiente decurg dintr-un substrat inconstient fom1at
mdro�bi de influente de natură ereditară. Acest substrat închide în ci
ncnumarate remini�ente ancestrale care constituie spiritul rasei. Din­
colo ele cauzele mârtu1i�ite ale actelor no<��lJ"t?, se află cauze secrete pe
12
care le ignorăm, majoritatea lilptelor noastre cotidiene fiind efectul
bilurilor ascunse, care ne scapă.
I ..
f.iiiiii
.
ii .ft!. !I"� �.'llÎ!lr'!lll.
ji�iw!!ll!' . ·:Oamenii cei
ruvel de inteligenţă au adesea porniri instinctuale, pasiuni
simţăminte identice. în tot ce se întemeia7.ă pe trăiri afective -
politică, morală, simpatii, antipatii etc. -, oamenii superiori nu
decât cu rare excepţii nivelul oamenilor de rând. La nivel intelectual,
tre un celebru matematician şi cizmarul lui poate exista un hău imenll.
dar din punct de vedere al caracterului şi al credinţelor diferenţa
să fie nulă.
Or, tocmai trăsăturile generale de caracter, guvernate de�
ent, existente aproape la acelaşi nivel la majoritatea indivizilor �
ai unui popor, sunt cele care, la nivelul maselor, se manifestă simullm.
În spiritul colectiv, aptitudinile intelectuale ale oamenilor, şi prin
mare individualitatea lor, dispar. Eterogenul se cufundă în omogen •
calităţile ce ţin de inconştient domină.
Această manifestare a trăsăturilor comune explică de ce masele Dll
ar putea săvârşi acte presupunând inteligenţă sporită. Hotărârile de in­
teres general luate de o adunare de persoane distinse, dar cu special.
tăţi diferite, mi sunt mult superioare deciziilor pe care le-ar adopla o
gloată de imbecili. Şi una şi cealaltă dintre mulţimi poate doar să pro­
ducă efectele trăsăturilor mediocre pe care le posedă toată lumea. Mlt­
sele acumulea7.ă nu inteligenţa, ci mediocritatea.
Se spune adeseori: nu toţi sunt deştepţi ca Voltaire. Dar cu siguran­
ţă, Voltaire este .mai deştept"', dacă prin .toţi" înţelegem mulţimea.
Dar, dacă, la nivelul unei mulţimi, ar exista doar o sin1plă reuniune
a sinlplelor calităţi ale indivizilor ce o compun, am vorbi de o medie, w
nu, aşa cum am afirmat, de crearea unor caracteristici noi. în ce fel se
stabilesc aceste caracteristici? Să analizăm în continuare.
Cauzele care determină apariţia caracterului deosebit al masel'or
sunt diverse. În primul rân •
13
Psihologia mulţimilor
tr-<i masă de oameni, orice sentiment, once e
-a t de contagios încât individul îşi sacrifică foarte uşor
interesul�rsonal în tivoarea interesului colectiv. lată
ceva contrar na­
turii sale, de care omul nu este capabil decât atunci când face parte din­
tr-<i mulţime.
O a treia cauză,
ei.
Pentru a înţelege acest fenomen, să reamintim unele descoperiri re­
cente din domeniul fiziologiei. Ştim astăzi că un individ poate fi adus în­
tr-<i asemenea stare încât, deposedat de personalitatea conştienti, răs­
punde orbeşte la toate sugestiile celui care l-a făcut � piardă perso­
nalitatea şi comite acte dintre cele mai contnire firii sale şi uzanţelor.
Or, o observare almlă pare să demonstreze faptul că individul din sâ­
nul multirnii în actiune
. cade curând - ca unnare a .efluviilor" ce se �
gajează din ea, ori din cu totul alte pricini, deocamdată ignorate - într-o
stare deosebită, foarte asemănătoare cu starea de fascinaţie a celui hip­
notizat Activitatea creierului fiind paralizată la subiectul hipnotizat, el
devintl' „sclavul" inconştientului, pe care hipnotizatorul său n dirijea7.ă
după bunul lui plac. Personalitatea conştientă s-a şters, voinţa şi discer­
nământul au fost abolite. Sentimentele şi gândurile sunt acum orientate
în sensul stabilit de hi notizator.
„lll
----- de
la el, ca şi la cel hipno-
tiiil, m np ce unee- sun , tele pot fi în1pinse la un
grad de exaltare extremă. Influenţa sugestiei n va în1boldi cu irezisti­
bilă impetuozitate spre înfăptuirea anumitor acte şi impetuozitatea este
mai irezistibilă la nivelul maselor decât la subiectul hipnotizat, căci su­
gestia, aceeaşi pentru toţi indivizii, este exagerată, devenind reciprocă.
En�tătile masei de oameni posedând o personalitate destul de puter­
_ pentru a rezista sugestiei sunt în număr atât de redus, încât vor fi
nica
purtate de mrenl În cel mai bun caz, ele ar putea să încerce o diversi­
une alimentată de o sugestie difeiită. O formulare fericită, o imagine
14 or 15
Psihologia mulţimil
glorie şi onoare, !_Xll fi antren�te, ��ape fără
evocată la timp au deturnat mulţimile de la cele mai sângeroase pot fi înflăcărate pentru
ca în vremea cruOa?elor, sa��- din � necre­
Aşadar, e
:0
_ e si arme,
Mormântul s!ânt sau sa ape': gliapatri_ei: Eroism, d�,
Daca n::u"
0;.n0r
ştient, dar cu.un astfel de �rot� �sens 1stona
utin �con
� la activul popoarelor decât marile
acţium luetde, analele lumn ar

VI u nu mai este el însuşi, ci un automat a fi mult mai sărace.

voinţa a evenit încapabilă să-l mai ghidei.e.
Prin simplul fapt că aparţine gloatei, omul coboară mai multe
pe scara civilizaţiei. Singur, era poate un ins cultivat, în mulţime
instinctual, deci un barbar. Are spontaneitatea, violenţa, ferocitatea,
şi entuziasmul şi eroismul fiinţelor primitive. Îşi va reproşa poate,
rior, uşurinţa cu care s-a lăsat impresionat de cuvinte, de imagini
trenat în acte care li lezeazâ cele mai evidente interese. La nivelul
ţimii, individul este ca un fir de,nisip, printre alte fire de nisip ·
lui, pe care vântul le spulbera după plac.
Astfel, vedem juraţi care dau verdicte dezaprobate de unii ·
adunări parlamentare care adoptă legi şi măsuri respinse în sfuea kl'
unii dintre membrii cate le compun. Luaţi separat, reprezentanţii Io
venţie erau burghezi cu înclinaţii paşnice, reuniţi în masă, ei nu au
tat, influenţaţi de unii capi diriguitori, � trimită la ghilotină pe ·
cei mai inocenţi şi, în pofida propriilor interese, au renunţat la · ·
litate şi s-au decimat între ei.
Dar nu numai prin actele sale se deosebeşte individul integrat
lor de eul său nonnal; chiar înainte de a-şi fi pierdut orice ind
ideile s-au transformat în asemenea măsură încât avarul devine
spartă, scepticul - habotnic, omul cinstit - c1iminal, laşul - erou.
nunţarea la toate privilegiile, măsură votată de nobilime în momentul
mare entuziasm, în faimoasa noapte de 4 august 1789, cu siguranjă
n-ar fi fost acceptată de l),ici unul din membrii acelei adunări, luaţi
Obse1vaţiile precedente ne îndeamnă să conchidem că masele
întotdeauna inferioare din pw1ct de vedere intelectual omului izolat
în privinţa sentimentelor şi a actelor pe care aceste sentimente le
voacă, masele pot, în funcţie de împrejurări, să fie mai bune ori mai
decât individul. Totul depinde de felul în care se acţionează asupra
p1in sugestie. Iată ce nu au ştiut auto1ii care au studiat masele dectt.
dimensiunea lor criminala. Desigur, mulţimile sunt, de multe ori, ·
nale, dar, adeseori, ele s-au dovedit şi eroice. Masele pol fi împinse
usu1in!ă să se lase ucise penuu triumful unei credinte oii al unei idei,i

CAPITOWLII
SENTIMENTELE ŞI ETICA MASELOR.
Mai multe particularităţi specifice maselor, precum im
irascibilitatea, incapacitatea de a raţiona, absenţa disce
•
a spiritului critic, exagerarea sentimentelor şi altele, se observă şi
inţ:ele aparţinând unor forme inferioare de evoluţie, cum sunt
primitive şi copiii. Este o analogie asupra căreia nu voi insista,
rea ei depăşind cadrul prezentei lucrări. De altfel, ea este bine
cută de cei care-au sbJdi�t psihologia colectivităţilor primitive şi
convinge pe cei care ignoră acest domeniu.
Mă voi opri mai întâi asupra acelor caracteristici lesne de
la majoritatea maselor.
Studiind caracteristicile fundamentale ale maselor, am arătat că
tea sunt animate aproape exclusiv de inconstient. Actele lor sunt
mult influenţate de activitatea măduvei spin.tle decât de cea a
•
lui. Acţiunile săvărşite pot să fie perfecte în privinţa execuţiei,
creierul este cel care le dirijează. Indivizii acţionează conform
lui impulswilor primite care se răsfrâng cu neîncetatele lor
pra maselor. Şi individul i7.olat poate să fie supus aceloraşi
individul dintr-0 mulţime de oameni, dar raţiunea îi va arăta·
entele cedării, şi el nu va ceda în faţa impulsurilor. Din punct de
psihologic, fenomenul se defineşte astfel: individul i7.olat posedă
dinea de a-şi domina reflexele, în timp ce mulţimea e lipsită de
calitate.
Diversele impulsuri la care răspund masele pot să fie generoase
pline de cruzime, eroice sau marcate de kişitate, dar întotdeauna ele
fi într-atât de imperioase, încât chiar spirirul de conservare di
faţa lor.
Dată fiind Vl\f"Îetatea stimulilor susceptibili de sugestie asuin
selor si faptul că acestea răspund întotdeauna la ei, rezultă că
sunt extrem de mobile. Într-0 fracţiune de secundă, ele pot să
la ferocitatea cea mai sângeroasă la generozitate sau la eroism a
Masele devin cu uşurinţă ciliii �i. nu cu mai putina usurinţă, martiri
or
17
Psihologia mulţimil
sânul maselor au ţâşnit torentele
de � � te de !rlwnful credinţe­
la�� pentru a™: da
lor, dar nu este nevoie să coborâm�luplll,.ele n�-şi precupeţesc�
de ce sunt capabile masele. ln
foarte po� a ga­
seama
t
si numai acum câţiva ani un gen� d�em �bit
sit rapid o sută de mii de oam�1 gata sa moara sub influenţă
penti:'1 cauza lu� .
Nimic nu poate fi spus dinamte despre mase, stun�­
gamă de senti­
lor momentani, ele pot să parrurgă în mod succesiv o
stimulilor momenta ni, aidoma
mente contrarii . Ele sunt, sub influenţa
frunzelor stârnite de vânt în toate direcţiile şi lăsate apoi să cadă pe pă­
mânt Câteva exemple de variabilitate a sentiment
elor maselor ne sunt
oferite de srudierea unor mase revoluţionare.
Mobilitatea maselor le face greu de guvernat, mai ales dacă o parte
din insti!llţiile publice au căzut în mâinile lor. Dacă necesităţile vieţii co­
tidiene nu ar constibJi un fel de regulator invizibil af evenimentelor, de­
mocratiile nici nu ar putea să existe. Dar masele, care pretind at fre.
nezie �uite lucruri, pot să nu le revendice vreme îndelungată, căci ele
sunt incapabile, nu nun1ai de gândire, ci şi de voinţă durabilă.
Masele nu sunt numai impulsive şi mobile. Ca şi popoarele primi­
tive, ele nu admit obstacole între dorinţele lor şi împlinirea acestor do­
rinte cu atât mai mult cu cât numărul le dă sentimenb.11 unei puteri ire­
zisÎibile. Pentru individul integrat maselor, noţiunea de imposibil dis­
pare. Omul singur îşi dă prea bine seama că nu ar putea să dea foc unui
palat ori să jefuiască un magazin, aşa că în mod normal nu va nutri ase­
menea gânduri. în sânul mulţimii, el devine conştient de puterea pe care
o conferă numărul şi, la cea dintâi sugestie de omor sau de jaf cedează
imediat; orice obstacol imediat fiind înlăturat at frenezie. Dacă organis­
mul omenesc ar pennite perpebJarea furiei, s-ar putea spune că starea
normală a maselor contrariate este furia
În irascibilitatea mulţimilor, în impulsivitatea şi mobilitatea lor, ca
şi în toate trăirile maselor populare pe care le vom srudia, intervin întot­
deauna caracteristicile fundamentale de rasă. Acestea constibJie substra­
tul invaiiabil în care încoltesc sentimentele noastre. Fără îndoială, ma­
sele sunt irascibile şi impttlsive, dar există o gamă variată de intensităţi.
De pildă, între o masă latină şi 0 masă anglo-saxonă diferenta este fra­
pantă, si anumite fapte istorice recente oferă multe lămuriri în această
privinta. în 1870, publicarea unei simple telegrame, în care se relata o
presupusă insultă, a fost de-ajuns pentru a genera o explozie de furie
chn care s-a născut imediat un război teribil. Câţiva ani mai târziu, anun-
 18 19
milor
Psihologia mulţi
ia ior �şi
pe care le capătă evenimentele în imaginaţ indiviZi
�� �egrafică a �ci înfiângeri neinsemnate lân� l.angson a
cat un nou acces de mânie care a dus la căderea gro I
imediată a
�:ktâmppnnlarea cea mai simplă capătă pro_porţii ?etonnate, �a ma­
in acelaşi timp, eşecul mult mai grav al unci expediţii engie?.e la laol la rândul e1. altele
I gan·desc
. ;m<mn;
""""• ;„;momn� evocata evoca,
Kliartown-ului nu a produs în Anglia decât o firavă emoţie şi nici "" � ... .....
se � ·tură logică cu prima. Ne �utem da � de. aceasta stare ,...
•
�-.,­
nistru nu a fost schimbat Pretutindeni masele sunt feminine, eş
tarn
s te
mai feniinine dintre toate sunt cele latine - cine se sprijină pe târăd=
din labizarele succesiuni de idei pe care ru le
ne arată incoerenţa unor asemenea �:
un�n e:"<:

să urce foarte sus şi foarte repede, dar este sigur că într-o buni carea unui fapt Ratiunea
·d.• şi ceea ce imaginatia
masele nu 0 va
lor defonnatoare adauga unw
fi prăvălit în hăuri. dar ·

everument aJ·unge
·
să se confunde cu evenimente
. le •mseşi.· lncapabile de
'm•m-a� �ocate ·m
reale """""..�
a disocia subiectivul de obiectiv, ele admit �
mintea lor, când, adesea, acest� nu au decatvagi asemanan cu faptul
Am menţionat deja că una dintre caracteristicile generale observat ·
selor este capacita� lor excesivă de a se lăsa sugestionate, Denaturările unui eveniment la care au asistat �le se pare ca
·

ce măsură este contagioasă sugestia la nivelul unei aglomerări
Aceasta şi explică, de altfel, orientarea rapidă a trăirilor ci către o
ţie determinată.
Şi cât ar pu� păr� de neutră, o masă de oameni se a11ă; cd
ad�. într-o stare de expectativă propice sugestiei. Imediat ce
tia va fi formulată, prin contagiune, se va insinua în toate crci
tând ţinta, căci la oamenii aflaţi sub puterea sugestiei, ideea fixă
să se transforme în act Fie că trebuie incendiat un palat, fie că
înfăptuit o acţiune prin care să-şi arate fidelitatea, mulţim� va
pe dată, cu � mai mare uşurinţă Iii fapte. Totul depinde de natura
mentului excitant, şi nu, ca în cazul individului izolat, de rapo
tre actul sugerat şi motivele raţionale care l-ar put� împiedica să
oneze.
Astfel, purtată permanent între limitele inconştientului, aptă de
sugestie, pradă violenţehrăirilor proprie fiinţelor incapabile de a
apel la influenţa raţiunii, lipsită de spirit critic; masa de oameni nu
să manifeste decât o credulitate excesivă. Pentru ea, neverosimilul
mai există, nu trebuie să uităm aceasta, pentru a înţelege uşurin!lt
care se nasc şi se transmit zvonurile şi poveştile cele mai fabu
Naşterea unor legende care circulă cu mare repeziciune la
mulţimilor nu este numai rodul credulităţii totale, ci şi al dena
1. Cei care au asistat la aseWul asupra Parisului au avut n�umărate
tăţii maselor in sib.Jati..i cu totul neverosimile. O lumină care se aprindea la etaiul
dovezi ale
trebuie să fie numeroase şi diferite, deoarece oamenu care le compun
au temperamente variate. Dar aceasta nu e totul. C� etec;t al contagi:
unii, denaturările sunt de aceeaşi speţa ŞI au ac�ş1 ţ
_ mta pen°". toţi
indivizii colectivităţii. Prima denaturare.pe�ceputa de un dintr
� e e1 for:
mează nucleul sugestiei contagioase. lnamte de a � �parul pe pereţu
Ierusalimului în fata ochilor cruciaţilor, cu siguranţa ca Sfântul Gheor­
ghe nu a fost văzut decât de llJ1ii dintre cei prezenţi acolo. Pe �ea su­
gestiei si a propagătii ei, miracolul semnalat a fost acceptat de toţi. Ace&
ta este ;necanismul halucinaţiilor coleetive, atât de frecvente de-a lun­
gul istoriei, ce par a avea, toate, girul autenticităţii, fiind vorba de feno­
mene constatate de mii de persoane.
Calitătile intelectuale ale indivizilor care compun mulţimea nu au
mi portaniă si· nu contrazic acest piincipiu. O c1ată integraţi masei, înţe­
leptul şi cel sărac cu duhul devin deopotrivă incapabili de obscrvape.
Teza poate părea paradoxală, iar pentru a o demonstra ar necesita tre­
cerea în revistă a unui in1ens număr de fapte istorice pentru care nu
ne-ar ajunge mai multe volume. Nevoind, totuşi, să-l las pe cititor cu
nişte afinnatii neînsotite de dovezi, o să aleg câteva exemple.
Un caz tipic, deoru�e face parte dintre halucinaţiile colective la care
a fost supusă o mulţime fonnată şi din indivizi instruiţi, dar şi din igno­
ranţi, este cel relatat de căpitanul de vas Julien Felix în ca1t� sa de­
spre curenţii mruini.
Fregata La Belle.Poule era în căutarea corvetei Le Berr:eau, de care
fusese despărtită în urma unei puternice furtuni. Era în plina zi şi soa­

cast' era L'Onsiderată drept un senmal pencni atacatori. Fie si munai rele strălucea.· la un moment dat marinarul de cart semnalează o am­
d<" reflt>ctie ar fi fost de ajuns ca oamenij să-şi dea seama că era m
i posibil de zărit barcaţiune în derivă. Echipajul îşi aţinteşte privirile către punctul inrli­
cclteva

lumina de la o atât de mare distantâ.

cat, şi cu toţii, ofiţeri şi mateloţi, zâresc o plută plină de oameni.
 imilor
21
PSlhologia mulţ
20
martor:L În faţa a�tor �ţii
Amiralul Desfosses pregăteşte o ambarcaţiune care să plece •ID modul ce l mai
categoric de o duzină .d� pen­
în ajutorul naufragiaţilor Apropiindu-se de locul cu pricina, nlan.e. procuror ul n-a mai avut ruo un dubru ŞI a dat dispoziţu
. co�o t
deces. Dar chiar când se pregătea
înhu­
de
ofiţerii de pe ea ,,au văzut mulţimea de oameni agitând braţele, •
tru mtocrrurea
certifi catulu i
1e VIC . e sa
· tim • fi
e des­
•
rând salvarea, şi au auzit zgomotul surd si confuz al corului de întâmplarea a făcut ca presupuse
marea cadavrelor, au decât vag cu fetele me-
Ajunşi la aşa-zisa plută, marinarii s-au atlat pur şi simplu în fata copen·te •m viată
· s-a
· si const atat că nu aduce
ul martor victimă
afirmaţJa prun w· .
· ·

ramuri de copaci acoperite de frunze, smulse de pe vreo coastă cate. Ca.1 si în exemplul de mai înainte,
or celorlalţJ.
'.
·· a funcţionat ca o
· a tutur
propiere. În faţa unei atât de palpabile evidenţe, �tia s-a a · · suges tie asupr
· ·
unei t uzu,
plecare al sugesti�1 este tot ii� · rn:i-
Exemplul dezvăluie periect mecanismul halucina�ei colective: În cazuri sinil,lare punctul de
de o parte masa de oameni în expectativă, pe de alta, sugestia · un indiv id pe baza remin iscenţelor � �uit sau .� ?.u�
afinnaru acestei iluzu pn-
nifestată de
de matelotul de cart care a anunţat prezenţa unei nave avariate, · la care se adaugă contagiunea, pe baza
tie acceptată prin contagiune de toţi cei de faţă - ofiţeri şi mateloţi.
vagi,
vator este foarte ·
·impresiona bil, va fi• d e a� · s
mare. Dacă primul obser
1-a recun oscut, sa �rezu:ite
tru ca facultatea ei de a vedea corect să fie vătămată şi faptele ca respectivul cadavru, ii_e care el c;ede că
fie înlocuite cu halucinaţii, o mulţime nu trebuie să fie neapărat - vreo particulantate, o etcalrice
_ dincolo de orice asemanare reala
numeroasă. Câţiva indivizi strânşi împreună pot dobândi trăsăturile sau un detaliu vestimentar care să-i
evoce lui imaginea altei persoane:
selor, şi, chiar dacă sunt distinşi savanţi, capacitatea de care dă soi de cristalizare ce invadeaza
Această evocare devine nucleul unui
fiecare în parte dispare. l înţeleg eiii şi paralize ază aptitud inile critice. Ceea C: v�e atuno
câmpu
În acest sens, un psiholog ingenios, Davey; ne oferă un ciudat rul ci imaginea evocată m mmtea lw.
obse1vato nu este obiect ul ca atare,
piu relatat în Analele ştiinţelor psihice, pe care merită să il p cadavre d.e copii făcute d�
Aşa se explică icjentificările eronate ale unor
aici. După ce a convocat mai multe distinse persoane, printre care în cazul următo r, în care sunt con)Ugate cele doua
propriile mame, ca
unul dintre cei mai savanţi din Anglia, d-l Wallace, Davey a elCi .
se1ii de sugestii al căror mecanism l-am descris
faţa lor, lăsându-i, în prealabil, să cerceteze toate obiectele, toate
copil, care sc înşela, şi asta a de:
clasice de spiritism: materiali.zarea spiritelor, scrierea pe tăblite etc. Copilul a fost recunoscut de către un alt
tre care una incredibilă. A doua�
elansat o scrie de identificări inexacte. Din
le-a cerut iluştrilor membri ai asistenţei să relateze în scris � .Doamne! Dar este copi­
după ce w1 şcolar l-a recunoscut, o femeie a strigat
menele observate de ei, p rovocate doar prin mijloace supranaturale.
lul meu!"
final, le-a mărturisit că mtu! s-a bazat pe câteva trucuri si în • A fost dusă lângă cadavru. A început să-l cerceteze şi i·a �t
cicatri�
. "'11 l-au furat ŞI im
„Partea cea mai surprinzătoare a investigaţiei făcute de DaVey, de pe frunte: .Da, e fiul meu, pe care l-am pienlut în iulie.
autorul relatării, nu este ingeniozitatea păcălelilor în sine, ci p
ret A fost �he:
l-au ucis!"
rea lor făcută de acesti martori neinitiati. Deci - continuă el - Fe1neia era portăreasă pe strada Fourşi sc numea Chavand
pot să facă relatări pc;zitive care să fie·c�mp)et eronate, dar având a
m lş i cum natul ei, care a spus fără ezitare: ..E micul Philibert". Mai. mulţi ve­
mtre e1 ŞI
rezultat, dacă acceptam descrierile lor ca fiind exacte, faptul că cini au recunoscut că acel cadavru era al lui Philibert Chavandret,
nele pe care le descriu sunt inexplicabile prin înselătorie. Metodele Iii' învătătorul copilului, pentru care indiciul a fost o nsi ă· _ • .
i .
•

Ei bine, vecinii, cumna!JJ], învăţătorul şi mama s-au mşeraL Şase saptama

Davey erau atât de simple încât te şi miri cum d� a avut îndrăzneala
mai.târziu identitatea copilului a fost stabilită cu precizie. Era din
se folosească de ele, dar el avea putere asupra unei multimi si reusea sili
o convingă că vedea ceea ce nu vedea." Este puterea hipn�tiza�rului
asupra celui hipnoti7..at Când vedem cum poate să se exercite ea �
spiritelor superioare conduse în prealabil către neîncredere' întel
·
8'_'
m
Bordeaux, fu­
sese ucis în Bordeaux, şi apoi expediat la Paris.'
Să observăm că în cazurile arătate identificările au fost făcute, în ge­
neral, de catre femei şi copii, adică fiinţele cele mai impresionabile. Or,
câtă valoare pot sa aibă în fala justi�ei asemenea mărtwii> Mai ales cele

cu câtă uŞurinţă potii iluzionate spiritele obişnuite.

Exemple analoage sunt nenumărate. ln unna cu câtiva ani, se re­
lata în ziare păţania a doua fetite î necate în Sena. Ele au f�st identificare
Eclair, nr din 21 aprile
i 1"895.
 23
PsihO/oglB m
22 ulţimilor

au jucat un rol rovârşit

ro 1n istoria lumii - Hemile,
aJ; copiilor nu ar trebui să fie niciodată invocate. Magistratii marii r oameni care �u. De allfel, viaţa lor �
asta nu se nunte. Cunoştinţe de psihologie cât de
ca la �
'.-ar face sa descopere că, dimpotrivă, la vârsta asta se minie
Bud � Isus ori Mah omed ? Mai rurâ
ă. fiinţele care an unpresio
nd,
nat masele au fost eroi Je.
nici nu intereseaz
mtotdeauna E drept, minciunile sunt nevinovate, dar prin asta JC31i. . .
gendari, nu eroi
. •

dele nu au �nsecvenţa. � colectivă

•

mai .
JJU� minciuni_ Mai bine &ar da cu banul pentru un acuzat Din păcate, nici legen . 11131 ales de la un po­
lungul timpurilor şa
se deada condanmarea sau achitarea lui pe baza mărturiei unui le transformă 13ră încetare de-a Dwn­
bire între Iehova cel sângeros din Biblie şi
aşa cum &a lâcut de-atâtea ori. por la altul Câtă deose
i Tereza! Câtă diferenţă între trăsăturile
lui
. Pen� a reveni la descrierea maselor, vom conchide că nereu l plin de iubire al Sfinte
!
t1; c?lec!Jve sunt cele mai eronate dintre toate.şi, cel mai adesea, adora t în Chin a şi cele ale lui Buddha venerat în India
i să treacă peste eroi pentru ca legen­
Budd ha
zmta �oar simpla iluzie a unui individ care, prin contagiune, îi Dar nu trebuie ca secole întreg
fie transfo nnată de imaginaţ ia maselor. Mutaţia se poate pro­
oneaza pe ceilalti. da lor
şi în zilele noastre cum legenda
să
câţiva anL Nu văzut
i a fost schimbată pe parcursul
• N�umărate. exemple dovedesc că nu trebuie să ne în duce doar în am
unuia dintre cei mai mari eroi ai istorie
.
marturule maselor. La celebra şarjă a cavaleriei în bătălia de la
au asist_it � de �eni. Cu �te acestea, punând cap la cap a cinci zeci de ani?
aj idilic, fi.
. . în timpul Bourbonilor, Napoleon a fost un soi de person
contrad1cton� este unJ>0s1bil sa stim de cine a fost comandată.
liberal , prieten ul celor umili. Treiuci de ani mai târ7iu, eroul
lantrop şi
�e r�ntă, gene�ul Wolseley arată cum &au comis grave r al puterii şi al libertăţii,
legatura cu cele mai unportante evenimente din bătălia de la W: cel bun a devenit un despot sângeros, uzurpato
care a sacrific at trei milioan e de oamen i pentru propria ambiţie. Azi, Je.
în pofida numeroaselor atestări ale unor martori.'
mă iarăsi. Când vor trece peste ea câteva secole, învă­
Tratatele de logică sillleazâ unanimitatea a numerosi martori genda se transfor
ţaţii viitorului, judecând � opinii contradicto
ru, vor ajunge poate să
tegoria dovezilor celor mai sigure pentru a stabili exactitatea unui de existenţa lui Buddha,
se îndoiască de existenţa lui, cum ne îndoim noi
lor lui
şi nu vor vedea în el decât un mit solar sau o variantă a legende
Dar ceea ce ştim despre psihologia maselor arată cât de iluzorie
această convingere. Evenimentele cele mai îndoielnice sunt cele această incer­
Hercule. Dar, fără îndoială, se vor consola rurând pentru
servate de un mare numâr de persoane. A spune că un fupt a fost , vor şti că
. titudine, căci, mai bine iniţiaţi decât noi în psihologia maselor
�tatat sunultan de mn. de martori înseamnă a spune că fuptul real
istoria niciodată nu poate fiice să dureze decât miturile.
m gen� foarte diferit de relatarea lui care a fost adoptată.
3. Exagerarea şi simplismul eentimentelor
:
J?e aia decurge constatarea că ar trebui să considerăm cărţile
.
rele, vă­
1stone drept opere de purii imaginaţie. Sunt relatări funteziste ale Sentimentele pe care le manifestă o mulţime, fie bune, fie
fupte nu îndeajuns observate, însoţite de explicatii căutate ulterior: desc întotdeauna simplitate şi exagerare, individul integrat masei apro­
ITecutul nu ne-ar fi ra:at operele literare, artisti�e şi monumentale, piindu-se, ca şi în alte privinţe, de stadiul fiinţelor primitive. Incapabil de
am cunoaşte cu adevarat multe fapte. Ştim noi ceva sigur despre nuanţe, el vede lucrurile global şi fără etape de tranziţie.
­
Exagerarea unui sentiment este întărită şi de fupllll că, răspândin
1 . Pute!11 � să.�!l1.rur:' a . d� rs cu exactitate o bâtâfje? Mă îndoiesc. Stim cine
fost.mvm ga toru ŞI cme mvmşu, dar nimic altceva sigur. Ceea ce scrie <J.J d du-se foarte repede, prin sugestie şi prin contagiune, aprobarea lui îi
JlW11apanr.1a luptei<: de la SoUerino, se poate aplica orkiirei. batalii. .Generalii (pe sporeşte considerabil forta.
Z<.'Cilor de infonnaţJJ prurute) transnut rapoartele oficiale; ofiterii insarCinati ru Simplitatea şi exage� sentimentelor apără masele de îndoială şi
rrnterea ordmelor modifica respectivele documente şi redactea7.â proiectul
de ince1tillldine. Ca şi fen1eile, ele trec repede d!! la o extremă la alta.
de.stal �
'ieful n conresta si il reface pe noi date. Est« prezentai mareşaJu1ui.
�clama: �V� înşelaţi amant.ic!:· şi ii n î locuieşte ru o noua redil<.tare. Din raportUl W' Umbra unei bănuieli capătă imediat valoarea evidentei de netăgăduit
ual nu � ��- nnni�.: Antipatia sau dezaprobarea nascânde, care la individul izolat rămân fără
„ a 1mposi�1litatu dt> a s a
�p:.oape Relatarea d.Jui d'Harro11rt este pre?.entată ca
d�da t b1lli cu precizie adevărul d� evenimentt-lf> cee reh<'f, devin urii neîmpăcată la individul integrat maselor, iar violenta
mai importante Ş1 cel mai mult descrise.
 2�
24
Psiho/Ogia mulţimi/or
d
sentimentelor este cu atât mai mare cu cât masele sunt mai că ex.ag� maselor� �
Socotesc inutil să mai subliniez •. aşa � �
aratat, m­
şi absenţa responsabilităţii mai pronunţată. Convingerea că nu e intelectual �. cao
trăirile şi nicidecum facultăţil g�ţei mult cobo­
-0 mulţime are nivelu l �teli
clividul făcând parte dintr
depsite, mai ales când mulţimea este impresionantă, şi puterea
tatat şi de d-l Tarde m studi
eil sale despre
ment datorată numărului fac posibile în sânul colectivitătilor
rât I.Al I acesta a fost cons
ai în sfera af� pot masele să
care individul singur nu le-ar săvârşi. Ignorantul şi ambiţi�sul
beraţi de sentimenb.tl nulităţii şi neputinţei lor, căruia îi ia locul
�tatea maselor. Aşadar, num
oare foarte JOS.
urce foarte sus ori, dimpotrivă, să cob
forţei brutale, trecătoare, dar uriase. rismul maraelo
Din nefericire, cel mai adesea,. exage� se manifestă în 4. Intoleranţa, autoritarismul şi conservato
celor mai reprobabile trăiri, atavisme instinctuale ale omului simple şi radicale, opinie il , ide­
Masele nu cunosc decât sentimente
pe care, temându-se de pedepse, individul izolat şi responsabil şi le fiind acceptate ori respinse în
ile si convingeri le ce le sunt suger ate
primă. Aşa se explică uşurinţa cu care masele se lasă antrenate ln nu mai puţin absolute. Aşa se
bi� drept adevăruri absolute sau erori
auna convin gerile sugerate, în loc de a fi
mai oribile excese. E drept că, sugestionate cu abilitate, masele întâmplă, de altfel, întotde cu
cât de intolerante sunt credin­
capabile de eroism şi devotament, într-un grad mult superior in · trezite pe cale raţională. Se ştie prea bine
tele religioase si cât de tiranic stăpânesc
lui singur. Vom avea ocazia să revenim asupra acestui lucru, când ele sufletele.
aborda chestiunea moravurilor maselor. .
· Neavând nicl cea mai vagă îndoială în privinţa adevărurilor sau ero­
rilor decretate de ele şi. pe de altă parte, cunoscându-şi bine
forţa, masele
Mulţimea neputând fi impresionată decât de sentimente
sunt pe dl de intolerante, pe atât de autoritare
. Un ins poate să accepte
oratorul care vrea să o seducă trebuie să facă uz exagerat de '
să fie contrazis, să mai poarte discuţii, masele nu suportă
niciodată aşa
violente. F�le �te, �ta� în care niciodată raţion
de
demonstraţiile nu trebwe � facă loc - iată tehnici de ,.,ari�nert'-'l ceva. în adunările publice, cel mai neînsemnat dezacord exprimat
pe care oratorii de la adunările populare le cunosc prea bine. un orator este pe loc întâmpinat de urlete de furie şi invective nestăpâ­
la rândul lor, pretind aceeaşi exagerare a trăirilor eroilor ei, încât nite, urmate de alungarea oratorului dacă el persistă în a contraria mul­
tăţile şi virtuţile aparente trebuie anlplificate. Ca în teatru, unde ţimea. Şi dacă n-ar fi pre7..enţa neliniştitoare a agenţilor de ordine trimişi
tatmii aşteaptă să li se înfăţişeze pe scenă virtuţi, calităţi cum nu de autorităţi, în aceste reuniuni, cel care îşi manifestă opoziţia ar fi de
nesc în viaţa cotidiană. multe ori linşat
Pe bună dreptate, s-a subliniat optica specială a teatrului. Fără Autoritarismul şi intoleranţa constituie o trăsătură generală a tutu­
ială, aşa ceva există, dar regulile ei nu au legătură cu bunul-simţ şi ror categoriilor de mulţimi, dar ele apar în grade diferite de la popor la
popor, cel mai insistent manifestându-se la masele de origine latină,
logica. Arta de a te adresa maselor este de natură inferioară, dar
până într-atât încât duc la aneantizarea sentime$lui de independenţă
sită aptitudini deosebite. Numai din lectura unor piese, este greu de
individuală, încă puternic la anglo-saxoni. Masele de origine latină sunt
plicat succesul lor pe scenă şi directorii de teatru, când primesc
afectate doar de independenţa colectivă a grupului, aceasta caracteri­
piese, sunt adesea neîncrezători în privinţa reuşitei, căci pentru a
zându-se prin nevoia imperioasăşi năvalnica de a-i converti la convin­
ciaar trebui să devină „mulţime".'
gerile lor pe toti disidenţii. La popoarele latine, iacobinii din toate epo­
1 . Asta ne ajută sâ înţelegem de ce a.nuntite piese n:spinse de către directorii de�
cile, începând cu reprezentantii Inchizitiei nu s-au ridicat niciodată la
ob� n succeSt' răsunâtoare când sunt puse din întâmplare în scenă. Se cunoaşte, un alt nivel de înţelegere a li�rtătii. · '
acest sens, triumful obţinut cu piesa Pour la couronne dn munele coroanei). dt Pentru mase, auto1itarismul sr intoleranta constituie sentimente atât
Coppfe, piesa refuzată timp de zece ani de toţi directorii marilor teatre. n î duda lllt'
de bine precizate, încât ele le p�tică şi le �cceptă în egală măsură. Ele
melui autorului ei 1.d ma11aiJJ<· de Chark'J", montata pe chelruiala unui agent clfo �
după ce fuSt'st- in repetate rânduri refuz.ata in teatre, a înregistrat douâ sub:' de �
'i{.jf"e, venite dm partea unor imUvizi compett"11li � foarte interesaţi de a nu co­
a�ret_
���ţii în�ranta �i pe;te o mie în Anglia_ Fară observa�ilt• de mai sus dt>spn> irnp>
10nlor de teatre de a şe subsllnu rmHtal maselor, asenk•nea eron dP
n
me asemenea grt'St'.l
i grosolane, ar rămâne ele ncintcles.
s1b1litat�a"l:h rec..
 27
26 mulţimilor
PsihOlogia
re� forţa şi se arată prea rar impresionate de bunătate, 5. Etica maselor
Pl1VI� dre� o fu_� de �iciurn;. Ele nu şi-au arătat niciodati
,,, tia faţi de stăpânii generoşi, ci faţă de tiranii care le-au dominat
de �er. �ra din urmă le înalţă cele mai impresionante
daca despoţii detronaţi sunt câteodată târâti chiar dinaintea
.
monwnente înălţate în cinstea lor, explica tia trebuie căutată in
pi�du1 puterea, tiranii sunt plasaţi u; categoria celor slabi,
de dispreţ, iar nu printre c.ei care merită să inspire teamă. Tipul s e, ne mteresaţi decât de
Putinii psihologi care au studiat
adulat de � va a :vea .mereu statura unui Cezar- strălucirea bâ crimin ale şi const atând frecvenţa mare cu care·se manifestă
duce, autontatea lw le unpune r espect si sabia lui le insuftă actele Îor
J
·

acestea, au conchis că
fil I
·'

Oricând gata să se răzvrătească îm�triva unei autorităţi c do a ac es 1 ucru. Dar trebuie

se!� �. înclină cu �sm dinaintea celei viguroase. Dacă Si 1âră îndoială că adesea ele fâ
, pentru că instinctele distructive fe­
tonta�.� dovada de inconsecvenţă, masele, înclinate spre să n� întrebăm de ce. Pur şi simplu
sunt remini SCe.tlţe de primitivism latent în fiecare dintre noi. Pen­
mul lrăirilor, vor pendula între anarhie şi supunere. roce
ul şi le satisfacă, pe când integrarea
tru individ izolat ar fi periculos să
�umai � psihologiei maselor poate genera lui în gloata irespon sabilă, unde nu riscă o pedeapsă drept qmsecinţă,
d��:1'1ţei m �ul lor a instinctelor revoluţionare, ilwia în aceste instinct e. De obicei, pentru că nu
îi dă libertatea să-si urmeze
pnvmţil avându-şi unicul temei în constatarea violentei lor. lor noştri, ne măr­
rile protestatare şi distructive sunt întotdeauna ef�ere. manifestăm instinctele distructive îrilpotriva semeni
ginim în a le exercita asupra animalelor. Pasiunea pentru
vânătoare şi
în pr� mar� măsură guvernate de inconştient şi supuse · bilă dovadă
ferocitatea gloatelor au una şi aceeaşi cauză. O incontesta
7.estre.i ereditare a rasei, pentru a nu-si manifesta con,...,.,„n ,,. ,n.,_ unei
de laşitate este atunci"când o mulţime de oameni tabără asupra
!rem. Dacă sunt lăsate în voia lor, arind le vom vedea sleite
victime rara apărare, dar nu este departe nici plăcerea vânătorilo
r care
� derordinii şi întorcându� din instinct la starea de supun� se adună câte zece-doisprezece să asiste cum e sfârtecat un biet cerb
ll13l trufaşi şi mai intransigenţi dintre iacobini au sfârşit prin iH
de haita lor de câini.
pe Bonaparte când el a suprimat toate libertătile si s-a impus cu
· ·
Da
de tier.
Revoluţiile sunt aproape de neînţeles dacă se eludează · ·
profund conservatoare ale maselor. Ele vor să schimbe numele •
tuţiilor lor şi fac pentru aceasta adevărate revolutii uneori dar
acestor instituţii ţine în prea mare măsură de cerintele ereditare de
' '

a e exemple: cruciadele sau înrolările de voluntari. Doar colec-

pentru a nu fi reinstaurate. Continua mobilitate a �taselor vizează
e
tivităţile sunt în stare de devotament exemplar. Si câteogloate nu s-au lă­
aspectele superficiale. ln fapt, ele au instincte conservatoare ·
sat eroic masacrate în numele unor credinţe şi aie unor idei pe care riici
bile_ şi, ��orna primitivilor, manifestă o aversiune inconştientă faP
nu le înţelegeau prea bine! Se face grevă mai degrabă pentru a asculta
schimbaiile care le-ar putea modifica adevăratele conditii de exi
de un ordin mobilizator decât pentru obtinerea unei măriri de salariu.
Dacă actuala putere a democraţiilor ar fi existat pe vrem�a când au
�cori un interes personal devine un mobil puternic pentru mulţime,
descoperite râzboiul de ţesut mecanic, forţa abwului şi căile ferate,
m tm;P _ce el este unicul imbold al individului irolal Şi, cu siguranţă, nu
lizarea acestor mventii ar fi fost imposibilă ori s-ar fi facut cu pretul
el mana gloatele în atâtea războaie al căror tel le rămâne de cele mai
repetate revol�e. Din fericire pentru progresul civilizaţiei, sup0
�uite ori neînţeles şi unde se la&� diasacrate tot atât de lesne ca ciocâr­
maselo� n-a aparut decât după ce marile descoperiri ale ştiinţei şi ale lii!,• hipnotizate de luneta vânătorului. Nemernicul sadea, prin simplul
dustrie1 au fost înfăptuite. .
 28

fupt că se a11ă înll'-o mulţime, dobândeşte comportamente de CAPITOWL III

calitate. Taine arati că participanţii la masacrul din septembrie
pe masele comitetului portofelele şi bijuteriile găsite asupra IDEILE, GÂND IREA
ŞI IMAGINAŢ IA
lor, lucruri pe care ar fi putut foarte bine să le aSCWJdă. Gloala
•
MASELOR
g�e care a dat năvală urlând în Palatul Tuillenes, în timpul
dm 1848, n-a pus mâna pe obiectele care îi luau ochii, dintre
1. Ideile maselor
cu unul singur şi-ar fi asigurat pâinea pe mai
Într-o lucrare precedentă, studiind rolul ideilor în evoluţia popoare­
lor am dovedit că civilizaţieil se clădesc pe ba7.a unui
mic număr de idei
cum îşi fac loc a­
�damentale, rar înnoite. Am explicat, de asemenea;aici,
ceste idei în spiritul popoarelor: cât de greu pătrund dar ce mare
putere dobândesc o dată instalate. Am mai arătat că perturbările isto­
rice importante îşi au obârşia în schimbări la nivelul acestor idei funda-
•
mentale.
Nu voi reveni asupra acestui subiect, pe larg tratat acolo, ci mă voi
opri doar asupra ideilor accesiliile maselor şi a felului în care acestea
pătrund în cugetul lor.

. . cu Nu
ştiente de ele, dar ce importanţă are asta? Dacă masele ar fi sial
gete şi � descopere interesele imediate, nici o civilizaţie nu
fi dezvoltat pe Pământ şi omenirea n-ar fi avut istorie.
. llil�"��
e trecă-
toare sunt mi e un poem su , eşi • importanţă
adevărată, sunt mai lesne vizibile decât însuşi cursul râului.
În zilele noastre, t pă-
rinţii noştri par tot mai şu r e ş , , ms .memeiate pe
ele au fost profund bulversate. Se încheagă acum multe din micile idei
. rlintre ele par să
tranzitorii de care aminteam mai înainte, dar putine
dobândească o influenţă preponderentă.
Oricare ar fi ideile sugerate maselor
d - •

upă capriciile momentane ale hazardului, ma­

st<l<' vor fi plasate sub influenţa uneia dintre diver;sele idei înmagazinate
 _30
q
Psihologia mulţ1m1
. .,or
31
la nivelul înţelegerii lor şi, prin urmare, vor comite -

!agonice. Lipsa lor totală de spirit aitic ny le va permite

actele ce.ie
Să nu se creadă că 0
idee se impune � �uce �te doar IJ!'.ntru
dicţiile.
să vadl
ca este :OC0
•
tită justă. Lucrul nu se observă l1ICI la sp111tele cele ltl31 cul-
văzând ce slabă influenţă are asupra
Fenomenul rru este, de altfel, caracters i tic doar maselor. Pl tivate; ca aşa este' ne dăm seama ped
mai Jim
maJOn_� �tre e demonstraţle · . Eviden.ta va fi ac·
· ·

neşte la mulţi oameni,.nu numai primitivi, ci şi la aceia . · " tii amenilor cea
un individ instruit. dar cw-ând inconştientul îl va îndrep­
care,
aspecte ale spiritului lor - sectanţii unei credinţe religioase e
piu - se apropie de primitivi. Eu însumi �am observat
,
catrta
cept_a
ta e conceptiile lui primare. întâlniţi-vă cu omul după câteva zile, vă
la in •
.

vechile Iui 3!"gumente, �act 1'.1

. ace1aş1. .
. •ermern_· . Este
iţi, formaţi în şcolile europene, deţinători ai unor diplome va servi din nou
Pe fondul imuabil de idei religioase ori sociale al acelor etectul influenţei ideilor anterioare deverule sentimente, or, n� aces­
.
ale actelor ŞI dtscur·
zat, lării a-1 altera, un strat de idei occidentale, lării legătură tea din urmă pun în mişcare mobilurile profunde
cu
După împrejurări, ies la iveală unele sau altele, încât acelaşi sului nostru. 1
· Cănd pe diverse căi, o idee a sfărşit pnn a se mtipan m sptn� m:i-
. • . •
.• · ·

nifestă contradicţii flagrante. în fupt,. contradicţii aparente, căci

moştenite sunt suficient de puternice pentru a decide mo selor, ea dobândeşte o putere irezisbb ilă şi antrenează o întreag� sene
duită. Doar în cazul când omul se află sub impulsuri eredi de consecinte. A fost necesar un timp îndelungat pentru ca ideile fiJc>.
actele pot să fie, într-un moment s<lu altul, absolut con sofice care a� condus la Revoluţia franceză să se implanteze în spiri�
cazul să insist aici asupra acestor fenomene, totusi de o popoarelor, dar, o dată fixate, s-a văzut irezistibila lor forţă. Elanul unw
tanţă psihologică. Cred că sunt necesari cel puµ,; rece întreg popor pentru cucerirea egalităţii sociale, realizarea un�r dreptun
ani
şi de observare tru a a
· • • · abstracte si a unor libertăţi ideale a clătinat toate tronurile ŞI a bulver­
sat profund lumea occidentală. Timp de două decenii, popoarele s-au
năpustit unele asupra celorlalte şi Europa a cunoscut masacre ca pe
vremea lui Ginghis-han ori Tamerlan, şi nicicând nu s-a manifestat atât
de limpede efectul declanşării ideilor capabile să schimbe orienlarea
sentimentelor.
Dacă b·ebuie o lungă perioadă pentru ca ideile să se implanteze în
spiritul popoarelor, nu mai pu\;n considerabilă e durata necesară pen­
au a-l părăsi. Aşa încât. în privinţa ideilor, masele sunt întotdeauna în
urmă cu mai multe generaţii faţă de savanţi şi filosofi. Oamenii de stat
realizea?,ă astăzi erori la nivelul ideilor fundamentale pomenite mai sus,
dar influenţa acestora fiind considerabilă încă, sunt obligaţi să guver­
ne;>.e după p1incipii în a căror veridicitate nu mlli cred.

2. Gândirea maselor
Nu se poate afim1a în mod absolut că masele n-ar fi influenţabile prin
intennediul raţionamentelor. Dar argumentele maselor, ca şi cele care
a� putere asupra maselor
sunt, din punct de vedere logic, inferioare, în­
cat numai prin analogie
le-am putea califica drept raţionale.
Raţionamentele inferioare ale maselor, ca si cele elevate, se înteme­
i37.ă pe asociaţii,
dar ideile puse în conexiune "nu au decât legătu1i apa­
rente de asemănare
şi succesiune. Ele sunt n î lănţuite ca la un eschimos
 32
33
ulţimilor
care, ştiind din experienţă.că gheaţa, substanţă transparentă, Psihologia m .
în gură, conchide că şi sticla, în virtutea aceleiaşi transparenie, na un rol mult mai important decât
ln jstone- , aparenta
---: . a juca.t întotdeau
fie topilă la fel, sau ca la un primitiv care îşi închipuie că, irealul domina realu I.
•
.
re litatea si .
-
a Nepuiâ'nd gândi decât prin imagini, m�le �u �.arata ��res10
• .

unui duşman curajos, îşi transferă şi cute?.anţa lui, ori ca la

. . . Numai acestea din unna le mspăimânta on le se-
nate decât de unaguu.
exploatat de patron care crede că toţi patronii sunt nemiloşi.
Asocierea noţiunilor unite doar de raporturi aparente şi . . ilor lor,
.
dUC ŞI de "" mobilul acţiun
·'u•
care oferă 'unagme
zarea acestor cazuri particulare - iată caracteristicile
D aceea reprezentatiile teatraJe,
' în forma cea
„

logicii
Asemenea asociatii de idei prezintă întotdeauna oratorii care i:n
. de' au avut înu;tdeauna o influenţă enonnă asupra maselor.
manipuleze în fa� mulţimilor. înlănţuirea de raţionamente mai. pe· cire al plebei romane. Cu vremea. acest
.,Pâine S1 . arc� era idealul de feri • .
ar rămâne neînţeleasă de gloate, şi de aceea putem spune că ele . Nimic nu frapează nl3J· muIt una,gma . tia
1deal s-a schimbat prea putin. .
desc, ori că gândesc eronat si nu sunt sensibile la ratiune. De · întreaga sală tr.n·'este • acelasi timp ate-
•

populară ca o piesă de teatru. . .m

la lectură, eşti izbit de şubr� unor cuvântări ro mare .
pra unui auditoriu, dar nu trebuie uitat că ele erau menite să
mul�ea, iar nu să ajungă sub ochii unui înţelept Oratorul,
muniune intimă cu masa de oameni, caută să evoce imaginile
seduc. Dacă reuşeşte, scopul lui a fost atins - kilometri de
fac atât cât două-trei fraze care reuşesc să subjuge masele şi să
vingă.
E inutil să mai adăugăm că neputinţa maselor de a raţiona
privează de spirit critic, adică de capacitatea de a distinge
eroare, de a formula o judecată precisă. Judecăţile pe
care le
sunt decât judecăţi impuse, niciodată judecăţi elaborate de ele. Din
punct de vedere, indivizii care nu se ridică deasupra nivelului
sunt foarte nwneroşi, iar uşurinţa cu care unele opinii se gen
ţine tocmai de incapacitatea majorităţii oamenilor de a-şi formula
originale întemeiate pe propriile raţionamente.
3. Imaginaţia m.aaelor
Reprezentările pe care şi le fac masele, asemeni celor ale
nelor lipsite de judecată, sunt susceptibile de a fi profund m
emoţii. Imaginile pe care le evocă în mintea lor un personaj, un
ment, o întâmplare oarecare au vivacitatea lucrurilor reale. Masele
aidoma unei persoane adormite, când raţiunea, suprimată mo
lasă să se ivească imagini de o extremă intensitate, dar care se ·
pe dată în prezenţa reflecţiei. Masele, nefiind capabile nici de
nici de judecată, nu cunosc neverosimilul, or, tocmai lucrurile i
bile sunt în general cele mai izbitoare. De aceea, masele sunt înd
frapate de latura miraculoasă şi legendara a evenimentelor. M.
sul şi legendarul reprezintă, în fapt, adevăratul suport al unei d · ·
·
leasi emoţii, iar dacă acestea nu se rm:tamo�� � � în 3�.�
pe�tru e_ste
că şi cel mai naiv spectator nu igno� ca victima �e1 ilUZ?
· că a râs ori a plâns pentru nişte aventun unagmare. Totu_şi, uneon,
� ntimentele sugerate prin imagini sunt suficient de putermce peni:"
?1'­
ca, aidoma sugestiilor obişnuite, să incite la acte. Se cuno8'.:
destule
��
lar, �­
acto"! care ��
tâmplări, la ieşirea din teatrul dramaticpopu
proteja� �1
11Dpotrtva
terpretat roluri de trădători a trebuit sa fie .
Vi­
olente a spectatorilor indignaţi de crimele lor �· J:?upa parerea
mea, este unul dintre cele mai clare indicii ale stadiulw mintal al ro.ase­
lor si mai ales ale usurintei cu care pot fi ele sugestionate. în ochii lor,
ireal�! are tot �tâta �portanţă ca realitatea şi ele manifestă tendinţa-de
a nu le diferenţia.
• . .
Eficacitatea cuceritorilor si puterea statelor se bazează pe unagi­
naţia populară. Acţionându-� prin ea, masele sunt pu� în ��e.
Toate marile evenimente istorice, naşterea budismulw, creşllmsmu­
lui, islamului, reformei, revoluţiilor şi, în zilele noastre, invazia �emn­
tătoare a socialismului sunt consecintele directe sau în timp ale lffipre­
;,mor puternice produse asupra im�aţiei maselor.
La fel, marii oameni de stat din toate epocile şi din toate ţările, inclu-
siv tiranii absoluti au considerat imaginatia populară drept un suport
pentru puterea I�; Niciodată nu au încer�t să guverneze împotriva ei.
.Nuniai dovedindu-mă catolic, spunea Napoleon în Consiliul de Stat, am
reuşit în războiul din Vendeea, nwnai dovedindu-mă musuhnan, m-am
stabilit în Egipt Dacă as fi fost în fruntea unui popor evreu, aş fi resta­
urat templul lui Solom�n." Nici un alt om de stat, de la Alexandru cel -
Mare şi Ce7.ar, nu a înteles mai bine decât el că imaginaţia maselor tre­
.
buie impresionata. iar preocuparea lui constantă a fost de a o stimula.
La asta s-a gândit când repurta victoiii, când îşi �nea discursurile, şi n11
 34
GUSTAVE LE BON
a uitat de ea în tot ceea ce a întreprins. Pe patul
de moarte, tot la asta CAPJTI)LU!. fV
medita.
Dar cum se s� imaginaţia maselor? ln ni
ci un caz, prin de­ CONVING ERILE MASELOR ŞI FORMELE
monstraţii menite a se adresa inteligentei şi judecăţi ÎMBRA�
i raţionale. Pentru RELIGIOASE PE CARE LE
a închide gura poporului răzvrătit împotriva
_ ucigaşilro lui Ce=, Ant:o­
mu n-a avut nevoie de o retorică savantă. El le-a citit
oamenilor testa­
mentul celui omorât şi le-a arătat cadavrul
lui. Am văzut deja că masele nu cugetă, că ele admit sau resping global
� ce frapează fanl:el.ia maselor e imaginea emoţion ideile că nu acceptă ,.parlamentări" ori contraziceri şi că sugestia, o dată
antă şi clară,
llfiSita de interpretări adiacente, sau însoţită doar de unele fapte insin�ată, invadează în totalitate câmpul lor de înţelegere şi tinde să fie
loase: o victorie zdrobitoare, un miracol uluitor, o
fabu­ tradusă în act Am mai văzut că ele nu cunosc decât senlimente violente
aimă abominabilă,
o imensă speranţă. Important este ca lucrurile să şi extreme. La ele, simpatia devine curând adoraţie şi, abia ivită, anti­
fie înlătisat
fără referire la cauzele lor. · ·
e global'
· patia se transformă în ură. Pe baza acestor observaţii generale, putem
Sute de întâmplări mărunte sau sute de crime de duzină deja să ne dăm seama de ce natură sunt convingerile maselor.
defel imaginaţia maselor, în timp ce o singură aimă
nu �duie Cercetând mai îndeaproape convingerile mulţimilor, atât în vremu­
catastro1îi le emoţionează profund, chiar dacă pierderi
oribilă, o singură rile profund marcate de credinţă, cât şi în epocile de tumult politic, cum
le sunt mult mai a fost în secolul al XVIll-lea, constatăm că�le prezintă un aspect deose­
mari în �ul � Epidemia care a secerat în Paris
câteva saptămâni a tulburat prea puţin fantezia popular
cinci mii de vieţi în bit, pe care nu l-aş defini mai exact decât numindu-l sentiment religios.
ă, căci această „Coordonatele" lui sunt foarte precise: adorarea unei fiinţe consid<:
veritabilă hecatombă n-a fost înfăţişată printr-o imagine tulbură
toare, rate superioare, teama de puterea atribuită acesteia, supunerea oarba
ci prin date statistice săptămânale. Un accident
în care ar fi murit nu
cinci_� de persoane, ci doar cinci sute - să 7icem, fată de exigentele ei, acceptarea necondiţionată a dogmelor impuse de
eii, dorinţa de� râspândi aceste dogme şi tendinţa de a� socoti duşmani
P��lică su_b ��tea Turnului Eiffel prăbuşit -, arzdrobiţi într-o piaţă
fi produs o impre­ pe cei care refuză să le admită.
Sle unensa. P oS1bila disp;iriţie a unui transatlantic despre care
se bă­ Indiferent de ce anume trezeste acest sentiment un Dumnezeu in­
nuia, din lipsă de informaţii, că ar fi eşuat în plin
ocean, a răscolit pro­ vizibil, un idol sculptat în piatră, �n erou sau o idee politică, el e întot­
fund imaginaţia maselor timp de opt zile. Or, statistic
ile oficiale arată deauna de esenţă religioasă, contopind miraculosul şi supranaturalul.
că � acelaşi an s-au pierdut reci de alte ambarcaţiuni,
dar de aceste pier­ Masele îmbracă în acelasi deplin văl de mister persistent - momentan
den, de altfel mult mai importante sub raportul vietilor
· omenes' ti si · al - şi o formulă politică şi � căpetenie victorioasă.
mărfurilor, oamenii nu s-au preocupat Omul nu este religios doar când adoră o divinitate, ci întotdeauna
Aşadar, nu faptele în sine tulbură fantezia popular
ă, ci felul în care când îsi concentrează resursele spiritului, îşi supune voinţa şi îşi orien­
sunt ele expuse. Prin .concentrare", dacă ne putem
exprima aşa, aces­ tează fuflăcărarea fanatismului în slujba unei caU?.e ori a unei fiinţe de­
tea produc o imagine tulburătoare
care acaparează şi obsed� spiri­ venită scop şi călăuză a sentimentelor şi acţiunilor sale.
tele . A cunoaşte arta de a emoţiona mulţimile înseamnă
a cunoaste arta Intoleranta si fanatismul - iată ce însoţeşte întotdeauna sentimen·
de a le guverna · tul religios. Ele ·sunt inevitabile la aceia care cred că deţin secretul fe­
ricirii pământeşti sau eterne. Aceste două trăsături se regă�c la toţi
membrii unui grup animat de o convingere oarecare. lacobtn11 dm _ vre­
mea Terorii erau la fel de religioşi ca si catolicii din timpul Inchiziţiei,
teribila lor înflăcărare derivând din aceeaşi sursă.
Convingerile maselor îmbracă aceste caracte1istici de supunere
oarbă, de intoleranţă sălbatică, de nevoie de propagare violentă, ine­
rente sentimentului religios; aşadar, se poate spune ca aceste credinţe
 36
GUSTA VE LE BON
au fomiă religioasă. Froul aclamat de gloată devine un adevărat :zeu pen­
tru -ea Aşa a fost Napoleon vreme de cincispre?.eee ani - nicicând vreo
divinitate n-a avut adoratori atât de desăvârşiţi, nicicând nu i-a trimis
vreo � de lesne la moarte, nicicând reii păgâni şi cei creştini n-au
3:11!1
exeratat o putere atât de absolută asupra sufletelor.
Fondatorii de credinţe religioase ori politice au izbutit numai pen­
tru că au ştiut să impună maselor sentimentele de fanatism care îl fuc
pe om să-şi afle bucuria în adoraţie şi îl îmboldesc � sacrifice viaţa
pentru ido�ul săa. �aşa a fost în toate timpurile. rr:munata lui carte
� Convingerile politice şi sociale, credinţa într-o divinitate nu se lnstăpâ­
despre Galia romana, Fustei de Coulanges observa ca Imperiul roman
s-a menţinut nu datorită forţei, ci graţie admiraţiei religioase pe care a
inspirat-o. ,,Este un caz unic în istorie - scrie el, pe bună dreptate - un
regim detestat de populaţie care să durere cinci secole... Şi este aproape
de neînţeles cum treisprezece legiuni romane au putut să ţină în frâu
milioane de oameni." Dacă �eştia au arătat supunere, este pentru că
'?Ji;ieriul reprezenta personificarea măreţiei romane şi era adorat pur
ŞI sunplu ca o divinitate. Până şi în cele mai mici aşezări ale Imperiului
exi� un altar al împăratului. ..A luat naştere în acele timpuri, de la un
capat la celălalt al Imperiului, o religie nouă, ai cărei :rei erau chiar îm­
păraţii. Încă înaintea perioadei creştine, tntreaga Galie, reprerentată de
şaizeci de cetăţi, a înălţat în comun, în apropiere de Lyon, un templu în­
chinat lui Augustus. Preoţii care oficiau aici, aleşi de adunarea cetătilor
galere, erau cele mai importante personalităţi din ţară... Cu greu � pu­
tea fi puse toate acestea doar pe seama Glcii şi a servilismului. Popoa­
rele întregi nu sunt slugarnice, şi asta timp de trei secole. Nu era vorba
de curtezani cuprinşi de admiraţie pentru principiile lor. Era vorba de
întreaga Romă şi nu numai de ea, ci şi de Galia, de Spania, de Grecia şi
Asia."
Astăzi, celor mai mari cuceritori nu li se mai n
î altă altare dar ei au
statui şi portrete, iar cultul lor nu este în esentă diferit de ceÎ de odini­
oară. Pentru a pătrunde într-adevăr spiritul filosofiei istoriei, trebuie în­
ţeles datul fundamental al psihologiei maselor: pentru ele esti zeu ori
·
nimic.
Iar aces�ea nu reprezin_tă superstiţiile unei ere apuse, alungate pen­
tru totdeauna de raţiune. ln eterna lui confruntare cu raţiunea, senti­
mentul n-a fost nicicând biruit. Glo�tele nu mai vor să audă de cuvin­
tele .divinitate" ori ,,religie"', care le-au stăpânit atâta vreme, dar în nici
l. Istoric şi scriitor francez (1830-1889), autor al lucr.lrii Cetatt-a antX:a. ..Ed.
1984. (n L)
Psihologia mulţimilor 37
0 epocă nu s-au înălţat atâtea statui şi .altare" ca în ultima sută de ani,
iar 0 miscare populară precum cea cunoscută sub numele de boulan­
gism' n� demonstrează cât de uşor sunt gata să renască instinctele reli­
gioase ale maselor. Imaginea �ului� trona până.� în� mai dos:
nic cătun: era socotit atotputerruc unpotnva nedreptăţilor ŞI relelor ŞI
mii de oameni şi-ar fi dat viaţa pentru el. Şi ce loc ar fi ocupat eroul în
istorie dacă valoarea lui i-ar fi putut purta povara legendei!
Masele au nevoie de o religie -· iată o constatare deja banalizată.
nesc în rândul lor decât înveşmântate în forme religioase care le pun la
adăpost de orice îndoială. Dacă masele ar fi determinate să accepte ate­
ismul, acesta ar avea toată înflăcărarea intolerantă a sentimentului re­
ligios şi, în formele lui exterioare, ar deveni curând un cult De altfel, o
dovadă o oferă deja evoluţia micii secte pozitiviste. Ea seamănă cu ni­
hilistul despre care ne povesteşte Dostoievski. Dumirit întro bună zi
de luminile raţiunii, el a sfiirâmat icoanele sfinţilor ce împodobeau alta­
rul din mica lui biserică, a suflat în lumânări şi, fără să piardă timpul, a
pus în locul imaginilor distruse lucr.irile câtorva filosofi atei. Apoi a a­
prins iarăşi, cu pioşenie, lumânările. Obiectul credinţei lui religioase se
schimbase, dar putem spune că sentimentul divinităţii s-a stins într-ade­
văr în el?
Nu se pot înţelege - repet- anumite evenimente istorice - şi anume
cele mai importante - decât dacă ne dăm seama de forma religioasă pe
care o îmbracă în cele din urmă convingerile împărtăşi.te de mase. Multe
fenomene sociale reclamă mai degrabă o abordare psihologică decât
una naturalistă. Marele istoric Taine n-a studiat Revoluţia decât ca un
naturalist, de aceea adevărata geneză a evenimentelor i-a rămas stră­
ină. A observat în chip desăvârşit faptele, dar, nepătrunzând psihologi<r
maselor, celebrul scriitor n-a putut să ajungă la caw..e. Înspăi,mântat de
faptele sângeroase, crude, anarhice, el n-a văzut în eroii marii epopei
decât o hoardă de sălbatici epileptici, robi ai instinctelor. Dar violenţele,
masacrele Revolutiei france:re, imperntivul extinderii ei, declaraţiile de
război către toţi r�gii nu se explică decât prin înstăpânirea în sufletul
maselor a unei noi credinte. Refonna, oaptea Sfântului Bartolomeu,
războaiele religioase, Inchiziţia. Teroarea sunt fenomene i�entice, în­
făptuite prin sugestia simtământului religios ce Indemna la stârpirea,
Meridiane„. 1· !vii� politică (188S·1889) al cărei propo\'"ddl1itor a fost generalul Boulanger; el a
rt·u"il sa �trănga în jurul sau dift'ritJ opozanti ai regimului
•
 -
1-

38
GUSTAVE LE BON
prin foc şi sabie, a tot ce stătea în calea instituirii
noii credinte. Met<>­ CARTEA A II-A
d�le Inchiziţiei şi ale iacobinilor sunt ale unor adevăra
ţi co�rtiti· . iar OPINIILE ŞI CREDINŢE� MASELOR
e1 nu ar fi fost convertiţi dacă ar fi apelat la alte metode
.
_ Ră� similare cu cele menţionate mai sus nu sunt posibile de­ CAPITOWL I
cat �na când sufletul popular le face să ţâşnească. Despotu
l cel mai
autontar nu le-ar putea declanşa. Când istoricii prezintă FAC.TORI I ÎNDEPĂRTAŢI Al CREDINŢEl::. OR
Noaptea Sfân­
tulm Bartolomeu drept opera unui rege, ei dau ŞI OPINIILOR MASELOR
dovadă şi de necunoas­
terea psihologiei maselor şi de ignorarea psihologi
ei regilor. Asemen�
manifestări nu-şi au izvorul decât în spiritul popular După ce am studiat constituţia mintală a maselor şi am văzut cum
. Cea mai absolută
put:re ? �onarhului �ui mai despotic nu depăşeş
� te niciodată pragul simt, cum gândesc şi cum judecă ele, ne vom ocupa în continuare de
unei grabm sau amânări a momentului. Regii nu au
înfăptuit nici Noap­ felul în care apar şi se consolidează opiniile şi credinţele maselor.
tea S!<1ntulm_ Bartolomeu, nici războaiele religioa Acestea sunt determinate de două serii de factori - unii îndepărtaţi
se, după cum nici Ro­
bespierre, Danton sau Saint-Just nu au fâcut Teroarea
. Dincolo de ase­ şi alţii imediaţi. Primii determină masele să îmbrăţişeze anumite con­
menea evenimente se află întotdeauna spiritul maselor
. vingeri şi să respingă în mod categoric altele. Ei pregătesc .terenul" pe
care .încolţesc" ideile noi, ale căror forţă şi rezultate pot să uimească,
.

dar a căror spontaneitate nu e decât aparentă. Manifestările explozive

ale unor idei ale maselor capătă uneori aspect fulgerător, dar nu este
aici decât un efect superficial, dincolo de care trebuie căutat un lung
proces anterior.
Factorii imediaţi, cei care se adaugă acelui îndelungat proces an­
terior, fără de care nu s-ar putea manifesta, le provoacă maselor con­
vingerea activă, adică dau formă ideilor şi declanşează-tot cortegiulde
consecinte. Sub imboldul factorilor imediati , se nasc hotărârile ce ridică
• la luptă �lectivităţile, datorită lor
izbucneşi°e o răscoală sau o grevă, prin
efectul lor, din sânul ooei mulţimi enorme se alege omul ce preia pu­
terea, ori sunt răsturnate guvernele.
în toate marile evenimente istorice se vede cum se împletesc aces­
te două serii de factori. Să luăm un singur exemplu, cel al Revoluţiei
franceze, bunăoară. La declanşarea ei au contribuit mai întâi factorii în­
depărtaţi - lucrările critice ale unor gânditori şi scriitori - care au pre­
gătit spiritul mulţimilor, apoi lesne înflăcărat de către factori imediaţi,
,,
precum discursurile unororatori abili, ori rezistenţa Curţii faţă de refor­
me aproape neînsemnate. între factorii îndepărtaţi se disting unii cu ca­
racter general care stau la baza tuturor credinţelor şi opiniilor mulţimi­
lor: rasa, tradiţiile, timpuL instituţiile, educaţia. Vom arăta în continuare
rolul fiecăruia dintre ei.

40
GUSTAVE LE BON
l. Raaa
Cel � impo�t dintre toţi �li factori este rasa, noţiune pe larg
pr 0
e�tata ?e n 1 �tr-o carte aparută anterior. Arătam acolo ce este o
� 1stonca. O dată închegate caracterele, credinţele, inslib.!tiile, artele
to�
ei, m t:-un_ ru��
:lementele de civilizaţie, acestea d� expresia
��noara a spmtulm ei. Amprenta de rasă este atât de puternică încât
ma un e!em�nt al ei nu poate să treacă nealterat de la un popor la
1 altul
Mediul, arrumstanţele, evenimentele reprezintă sugestii sociale de
moment Ele pot să exercite o influenţă importantă, dar aceasta va ră­
mâne intotdeauna momentană dacă este contrară sugestiilor ce lin de
·
rasă, adică de un strat ancestral.
o� :v� �: şi în l�crarea de faţă să revenim asupra înrâuririi
".'
rasei ŞI sa aratam ca aceasta acţiune este atât de mare încât domină ca­
racterele specifice spiritului maselor. De aceea credinţele şi comporta­
'."entul popoarelor sunt diferite de la o ţară la alta şi nu pot fi in11uentate
·
m acelaşi fel
2. Tradiţiile
Tradiţiile reprezintă ideile, trebuinţele, sentimentele trerutului. Sunt
.
sinteza copleşitoare a rasei.
. Biol?gia se � altfel după achiziţiile din embriologie care au arătat
urn;n� inlh:'enţa a trerutului în evoluţia fiinţelor, şi tot aşa va fi transfigu­
rata �1 1stona când se va acorda importanţa ruvenită tradiţiei. Mulii oa­
meru de stat împărtăşesc încă ideile teoreticienilor din secolul XVIÎI.Jea
care credeau că o societate poate să se rupă complet de trerut si să fie
·
refăcută, „bucată ru bucată", prin luminile raliunii.
Un popor es� un organism creat de tr�t. şi, ca orice organism,
nu se poate modifica decât prin lente arumulări ereditare. Tradiliile sunt
adevăratele 1iuuri_ ale popoarel?r şi, după cum am repetat de �uite ori,
ele nu se modifică lesne decât _ m fonnele exterioare.
Fără traditii adică
fără „sufletul naţional", nici o civilizaţie nu este posibilă. De cănd xistă,
pat, pE\ de o parte să-şi creeze o retea de traditii iar
reoru
omul a fost p
pe de alta,
să distrugă aceste tradi�i când efectele Io� benefice to­
cit Fără tradiţii stabile - absenţa civilizatiilor; fără eliminarea lor lentă
I. l�ta o cxmstatarc nouă. fără de care, ins<i. devenirea istoricâ ar ci.mânc de nei'ntelt·s
de aceea am consacrat mai multe capitolt> pt'ntru demonstrarea ei in lucrare.c1 111 �
legJ/t' JJS.ihologice si evolutia /X)/J0.1n!lvr C ititon1l poate afla acolo c:i. în duda unor
si
3P3't'nte insclătoan.�. nic.i limba, nici re4"1a. nk.i artde, altfel spus, nici un f..�lernent de
CIV117
1 ..allt'. nu ln'ce intact. filrd trans.foml<in. de la un popor la altul
.
Psihologia mulţimilor 41
- absenta progresului! Dificultatea consta în aflarea unui echilibru intre
stabilitate şi variabilitate - dificultate imensă. Când un popor se ataşează
prea tare de obiceiuri, timp de mai multe generaţii, nu mai poate să evo­
lueu şi devine, aidoma Chine� incapabil de perfecţionări . în aceste ca­
zwi, chiar şi revoluţiile violente rămân neputincioase, deoarece fragmen­
tele dispersate fie că se sudează la loc, şi atunci, intact, trerutul se reîn­
tronează, fie că dau naştere la anarhie şi, de aici, la decadenţă. Astfel,
sarcina de căpătâi a unui popor este de a-şi păstra instituţiile trecutului,
modificându-le treptat Grea sarcină! Aproape singurii care au realizat-o
au fost, în vechime, romanii şi, în timpurile modeme, englezii.
Elementul cel mai înverşunat, conservator şi susţinătot
al ideilor tra­
diţionale, care se opune cu obstinaţie schimbării a reprezintă masele,
mai precis acele categorii de mulţimi care formează castele. Am.insistat
deja asupra acestui spirit de conservatorism, arătând că bună parte din­
trţ revolte nu conduc decât la schimbări ..în termeni". La sfârşitul seco­
lului al XVIII�ea, după distrugerea bisericilor, expulzarea sau ghilotina­
rea preoţilor, persecuţia generală în sânul cultului catolic, &-ar fi putut
crede că vechile idei religioase şi-au pierdut puterea. Cu toate acestea,
după numai câţiva ani se recl:una din toate părţile restabilirea cultului'
abolit'
lată cel ilustrativ exemplu care arată puterea tradiţiilor în sufle.
mai
tul celor mulţi. Nu templele adăpostesc cei mai înfricoşă.ton idoli, nici
palatele pe cei mai despotici tirani Ele pot fi uşor dărâmate. Stăpânii ne­
văzuţi care domnesc în sufletele noastre scapă însă oricărui efort şi nu
al cedează decât lentei uzuri a secole\or.
3.Tlmpul
Ca şi în biologie, pe tărâm social unul dintre cei mai activi factori e
timpul. El este marele creator si marele destructor. El a clădit munti
din firişoare de nisip, el a ridicat la rang de demnitate umană obscu�
�
l. Raportul lui'Foum'Oy, chimisl de prestigiu - 1775-Ul'.>9 - a contributt la organi>.are'• in-
I• vamri.�tululpublic 0 (n.t) , citat de Taine. este edificalorin iiceastii prWinţă: ..Faptul cil
au loc slujbt· durrtinica si că oamenii se ,du(· la biserica dovedeşte că masele de fran­
s-a�
cezi doresc sa se reîntoarcă la vechile obiceiuri şi m1 e chip să rezist..W în fata aces­
tei inclinaţii nationale(. _.). Marea masa a oamenilor are lle\1>Îe de religie. � tiilt, de
preoţi A fo!'t �marea citorv.t 6losofi moderni. in ,.,'ll'l' nh1m Lisat. ev li1sw1U m1tw1ial,
sa cn'a<al 111 posibilitate.a unei ÎnstnK-ţiÎ d�IUI cit- r.lspânclit.e încât s3 distrug-a prt'JU­
d«-aţiJr n·bgioase. Ele sunt, pentru marea maj<>ritate a nefericiţilor, un izvor dt' nm­
solart· (. . ). Trebuie d�i ,;.i lâ::;..i.m poponilrn preotii. ah.arE"le � t"\.lltul lui."
42 GUSTAVE LE BON
celulă din îndepărtata eril geologică.. În transformarea unui fenomen
oarecare lucrează secole. Pe bună dreptate, s-a spus că, dacă ar avea
timp, o furnică ar putea să niveleze Mont Blanc-ul. O fiinţă cu putinţă
magică de a .,regla" timpul după bunul său plac ar avea puterea pe care
credincioşii i-0 atribuie lui Dumnezeu.
Aici nu interesează decât influenţa timpului în geneza opiniilor mul­
ţimilor, dar, şi din acest punct de vedere, acţiunea lui este imensă. Sub
dependenţa lui se allă marile bţe- precum rasa -, care nu se pot forma
fără el. Tunpul face să evoluere si ucide credintele. Prin el, acestea do-
· moment, ci după cum o cere caracterul lor. Uneori este nevoie de se­
bândesc forţă şi, tot prin el, o pi�d.
Thnpul pregăteşre opiniile şi credinţele maselor, adică patul lor ger­
minllor. Rezultă de aici că unele idei, reali?.abile în anumite momente,
devin caduce în altele. Tunpul acumulează imensele reziduuri de cre­
dinţe şi convingeri din care se nasc ideile unei epoci. Ideile nu apar la
întâmplare şi fără temei Rădăcinile lor sunt împlântate adânc în.trecut,
iar înflorirea ideilor s-a pregătit în timp. Ele sunt ,.fiice" ale trecutului şi
,,mame" ale viitorulu� dar întotdeauna rămân ,,sclavele" timpului.
Tunpul este, aşadar, adevăratul nostru stăpân şi el trebuie să acţio­
neze pentru a vedea lucrurile transformându-se. Unii se arată astăzi în­
grijoraţi de aspiraţiile ameninţătoare ale maselor şi de distrugerile şi
tulburările pe care le prevestesc. Tunpul, doar eL îşi va lua grija de a res­
tabili echilibrul. .,Nici un regim, observă cu justeţe E. Lavisse1, nu se în­
temeiază într-0 zi. Structurile politice şi sociale au nevoie de secole pen­
tru a se cristaliza: în fonnă haotică, feudalitatea exista cu sute de ani îna­
inte de a-şi a1la regulile, după cum monarltia absolută a vieţuit timp de
secole până a-şi g-ăsi mijloacele caracteristice de guvernare, şi în lungile
perioade de aşteptare s-au manifestat mari tulburări."
4. Instituţiile politice fi eociale
O idee larg împărtăşită în zilele noastre este aceea că instituţiile pot
să remedieze defectele societăţilor, că progresul popoarelor rezultă din
periecţionarea constituţiilor şi a programelor de guvernare şi că schim·
bările sociale se operează prin efectul decretelor. Revoluţia franceză a
avut ca punct de plecare o asemenea concepţie, dar şi teoriile sociale
actuale se întemeia7.ă pe ea. Un lung şir de experienţe nu a reuşit să
zdruncine această redutabilă iluzie, cu tot efortul unor filosofi si istorici
1. Ernest 1.avisse (1M2·1922), istoric fram:ez, coordonatorul lucrini l.ston� Frantri. rt'­
clacmta intre 1900 şi 1912. (n.t)
'
Psihologia mulţimilor 43
care au încercat să-i dovedească absurditatea. Şi n-a fost deloc dificil
pentru ei să demonstreze că instituţiile sunt ,,fiicele" ideilor, sentimen­
telor şi moravurilor şi că nu se plăm3desc idei, sentimente şi moravuri
doar rescriind codurile. Un popor nu îşi alege după bunul plac institu­
tiile, asa cum individul nu-si poate alege culoarea ochilor sau a părului
�u � s-a născut lnstitu\Îile şi formele de guvernare sunt un produs
al rasei. Departe de a fi modelatoarele unei epoci, ele sunt, dimpobivă,
modelate de ea Popoarele nu sunt guvernate conform unui capriciu de
cole pentru cristalizarea unui regini politic şi de alte secole pentru a-1
schimba lnstitutiile nu au virtuti intrinsece - ele nu sunt nici bune, nici
rele în sine. Bu�e la un mome�t dat pentru un anumit popor, ele pot fi
detestabile pentru altul.
Aşadar, nu stă în puterea unui popor de a-şi schimba cu adevărnt in­
stituţiile. Fireşte că poate, cu preţul1lflor revoluţii violente, să le modi­
fice numele, dar fondul nu se transformă instantaneu. Numele nlL sunt
decât etichete tranzitorii de care istoricul preocupat de valoarea reală
a lucrurilor nu va ţine seamă. Astfel, cea mai democratică ţară este con­
siderată Anglia 1, care cunoaşte totuşi un regim monarilic, în timp ce re­
publicile din America latină, unde există constituţii republicane, suferă
cele mai apăsătoare despotisme. Caracterul popoarelor, iar nu formele
de guvernământ le determină destinul - iată un adevăr pe care am în­
cercat să-l impun într-0 lucrare precedentă, pe baza a numeroase exem- .
� ���
Este deci o treabă puerilă, un exerciţiu inutil de retorică pierderea
de timp cu redactarea constitutiilor. Necesitatea şi timpul îşi iau singure
însărcinarea de a le .elabora", când aceşti doi factori sunt lăsaţi să ac­
tjoneze. Cum au făcut anglo-saxo� după cum arată marele istoric Ma­
caulay2 într-un pasaj ce ar trebui învăţat pe de rost de către toţi politici­
enii clin ţările latine. După ce explică „binefacerile" noilor legi din punct
de vedere pur rntional - un haos de absurdităti şi contradicţii -, el com-
1 Lucru ret."tmo&.1.11 pân3 si in Slatele Unitt" de că.tre republicanii avansati Al:easti opi­
nit.' categorici se regaseşte, bunâoari, în ziarul amerit.-an Fomm, pe care n ntez dupa
Rt'ViewofR,....'i�-s.. din decembrie 1894: „:\'iciodata nu trebuie sa �· uitt• - rul:i ck· i:�
trc cei mai mvt-rşunaţ> dusmani ai aristocratiei - ci An�lia f'Stt• ao::.tari lara l't•a mai
dt·mot.'14.lll(,_'a <lin lm11l', în l-art: cln:1.nurile omului �unt cd m;.u bine rt.-'SPl'\.'.ta:.t• q uncie
mdiV'17.U ""-' bucurâ de cea mai man· lilx-rtaw „
l. l110m;.1s Bahmgton Macaular (1800.-lKf.I). 1..;;tori<.: si om polii.«: cnglc7., llh:mbm al
Parodulm l.ilwral (\\11ig ), ru funclii în administratia \.'Uloni.1la din huli.a, numstn1
dt- R.1zbo1, autorul Istoriei Angliei (5 volum<>. lk-IY). (11 L)
44 GUSTAVE LE BON
pară zecile de constilllţii ucise de convulsiile popoarelor latine din Eu­
ropa şi de pe continentul american cu Constituţia Angliei, remarcând
că aceaSla din unnă n-a fost modiftcată decât arareori, parţial, numai sub
imperiul necesităţilor imediate, niciodată din raţiuni speculative. ,.Nu per­
fecţiunea trebuie să constituie preocuparea de căpătâi, ci utilitatea. Nu
trebuie înlăturată o anomalie doar pentru că este o anomalie; nu trebuie
niciodată inovat decât dacă se simte un mare incovenient, şi chiar şi a­
tunci inovaţia va viza doar înlăturarea acelui incovenient; nu trebuie Jăr.
gită sfera inovaţiei dincolo de cazul particular de remediat -iată reguli
după care, de la epoca regelui Ioan până la cea a reginei Victoria, s-au
ghidat deliberările în cadrul celor două sute cincireci de parlamente ale
noastre."
Ar trebui anâlizate una câte una legile, instituţiile fiecărui popor, pen­
tru a vedea cât de profund exprimă ele esenţa rasei şi că, din această pri­
cină, nu pot fi transformate brusc. Se pot.iace consideraţii filosofice asu­
pra avantajelor şi incovenientelor centralizării, de exemplu, dar când
avem de-a face cu un popor format din diferite naţionalităţi ce şi-a con­
sacrat mii de ani de eforturi pentru a ajunge progresiv la această centra­
lizare, când obsetvărn că o revoluţie puternică având drept scop demo­
larea tuturor instituţiilor trecutului a fost nevoită nu numai să respecte
această centralizare, ci S-O accentueze şi mai mult, nu putem să con­
chidem decât că ea este rodul necesităţii imperioase şi să deplângem
necugetarea oamenilor politici care vorbeau de distrugerea ei. Dacă,
din întâmplare, ar fi avut câştig de cauză punctul lor de vedere, reuşita
nu ar fi fost decât semnalul unei profunde anarhii' care ar fi condus, de
altfel, la o nouă centralizare, mai accentuată decât ce� veche.
Din cele spuse anterior, rezultă că nu instituţiile sunt mijlocul prin
care se poate acţiona profund asupra spiritului maselor. Unele ţări, pre­
cum Statele Unite, prosperă extraordinar cu instituţii democratice, pe
când altele;cum sunt republicile latino-americane, vegetează în cea mai
L Dacă facem o apropiere între profundele disensiuni religioa..-.e şi pal.itice care au se­
parat diferitele păt1i ale Frantei (ceea ce tine in mod evident de rasă) şi tendinţele
separatiste din timpul Revolutiei, ce au reitbuc.nit către sfârşitul războiului franco­
prusac, oonstatâm că diversele naţjonalitaţi care trăiesc pe pamânt francez sunt înci
depane de a fi fuzionat complet. Centralizarea impusă de Revoluţie şi crearea unor
departamente artificiale menite să amestece Vt'C'hÎJe provintii au fost. fără îndoială. O
î treprindere utila Dacă desceno-alizarea, despre care vorbRI.· asum spirite necuge­
n Fkeşte că nin1eni n-a susţinut vreodată că învăţământul bine direc­
tate, ar putea fi înfâptuitâ, ar duce m
i ediat la o violenta diSl..'Ordieo. A nu ţine seama de
asta inseamnâ a uita complet istoria noastra
I
Psihologia mulţimilor 45
lamentabilă anarhie, în pofida unor instituţii asemănătoare. Iar aceste
instituţii sunt la fel de străine de măreţia primelor ca şi de decadenţa
celorlalte. Popoarele rămân guvernate de caracterul lor, şi instituţiile ce
nu se mulea?.ă pe acest caracter nu reprezintă decât un vesmânt de îm­
prumut, o deghizare tranzitorie. Desigur, s-au purtat războaie sânge­
roase, s-au făcut revoluţii violente şi toate acestea se vor mai înlreprin­
de penţru a se impune instituţiile cărora li se atribuie puterea suprana­
turală de a crea fericirea. într-un anume.sens, da, am putea spune că
instituţiile acţionea?.ă asupra spiritului popoarelor, fiindcă dau naştere
unor asemenea mişcări, dar ştim că, în realitate , fie că sunt biumtltoare,
fie s:ă eşuea?.ă, ele nu posedă în sine vreo virtute. Urmărind ,,cucerirea"
lor nu facem decât să alergăm după himere.
s. !nvăiămAntul \li educaţia
Printre ideile dominante din epoca noastră,� numără convingerea
că, prin educaţie, oamenii devin mai buni şi chiar egali între ei. Repetată
fără încetare, asetţiunea a căpătat forţa uneia dintre cele mai neclintite
dogme ale democraţiei şi ar fi la fel de greu să o ataci pe cât era odini­
oară de complicat să te atingi de dogmele Bisericii.
Dar şi în această privinţă, ca şi în multe alte chestiuni, ideile demo­
cratice se a1lă în profund dezacord cu datele psihologiei şi cele ale ex­
perienţei. Unor filosofi eminenţi, dintre care se remarcă în mod deose­
bit Herbert Spencer, nu le-a venit deloc greu să arate că educatia nu ii
face pe om nici mai moral, nici mai fericit, că nu îi modifică nici instinc­
tele şi nici zestrea ereditară, şi că, prost direcţionată, ea poate şi să fie
mai degrabă distructivă decât utilă. Statisticile confirmă aceste consi­
deraţii; datele despre criminalitate arată creşterea acesteia o dată cu
generalizarea educaţiei (sau, cel puţin, a unui anumit gen de instrucţie),
şi că cei mai răi dusmani ai societătii - anarhistii -se recrutează cel mai
adesea !iintre indMzu care au o diplomă şcoiară. Un distins magistrat,
Adolphe Guillot, observa că astăzi sunt trei mii de ciminali care au tre­
cut printr-0 şcoală faţă de numai o mie de criminali analfabeţi, şi că, în
cincizeci de ani, criminalitatea a crescut de la 22:7 la suta de mii de lo­
cuitori la 552, ceea ce reprezintă o creştere cu 133%. Ca şi alţi colegi de
breaslă, el mai remarcă şi că, în principal, ciminalitatea sporeşte în rân­
d11l tinerilor care nu au avut posibilitatea să urmeze o institutie de învă­
ţăinânt particularâ, dar frecventează şcolile publice gratuit�.
tionat nu conduce la rezultate practice foarte utile, dacă nu în planul mo-
 GUSTAVE LE BON
Psihologia mulţimilor 47
46

nale. Din ne­ Stati:J. � ix:octuce toţi aceşti deţinători de diplome, nu poate să fo­
ralit:ăţii, cel puţin pentru dezvoltarea aptitudinilor profesio i�� dintre ei d�t un nwnăr limitat de persoane, lăsându�e. ine­
le latine şi-au în­
fericire, mai cu seamă de vreo trei7..eci de ani, popoare vitab1� pe celelalte lără serviciu. Nu are decât să se resemneze hrănitJ.
ase şi, în pofida
temeiat sistemele educative pe principii foarte defectuo ?u-1� pe p�el.e şi �du-şi duşmani din celelalte. De la baza şi până
persistă în lamenta­
observaţiilor făcute de rafinaţi oameni de spirit, ele m �â?Ul prranud� sociale, masa fabuloasă a posesorilor de diplome ia
că învăţămân- •
bilele erori. Eu înswni am arătat, în mai multe lucrări', astlzt cu asalt canerele. Un negociant poate cu greu să-şi găsească un
tul nostru actual îi transfonnă în duşmani ai societăţi
i pe mulţi dintre
agen.t pentru a-� reprezenta în colonii, dar funcţiile oficiale modeste sunt
cei care au beneficiat de el şi că din aceşti tineri se
recrutează nwneroşi .
s?�c1tat: de .mu de candidaţi. Nwnai în departamenful Senei sunt as­
discipoli ai celor mai dăunătoare fonne de socialism. tazt d?uazect d� � ins��tori. ins';itutoare
de şi lără posturi, care, dis­
drept etichetat .la­
Primul pericol al acestui sistem educaţional - pe pr_eţumd muncii� �pulw ŞI atelierele industriale, se adresează statu­
fundamentală, şi anu­
tin" - este că se bazează pe o eroare psihologică lw penO:U a le ga& mtJloace de trai. Nwnăml celor aleşi fiind restrâns,
elor dezvolt:ă)n­
me promotorii lui îşi închipuie că papagalicirea manual inevitabil, cel al nemulţumiţilor este imens. Acestia din unnă sunt gata
teligenţa . De aici, strădania de a învăţli cât mai mult
posibil - de la şcoala
pentru orice fel de revoltă, indiferent de cond�cătorii şi de scopurile
primară până la doctorat, tinerii riu fac decât să
ingurgiteze conţinutul .
. Pentru ei, instruc­ acesteia. Acumularea de cunoştinţe inutilizabile este un mijloc sigur
căJţilor , fără a-şi judecat a şi iniţiativ a proprie
exersa de transfonnare a omului în revoltat1
,,A-ţi învăţa lecţiile, a şti pe de
Evident că. este �u să te aşezi de-a cunnezişul împotriva acestui
ţia constă în „a recita" în t
spiri obedien t
imita - iată un învăţământ ri­
rost o gramati că, a repeta corect, a corect curent Numai expe�ţa, � de pe. unnă educatoare a popoarelor, va
infaihbilităţii edu­
dicol în care orice efort este un act de credinţă în faţa avea <!rept � sa ne dezvăluie eroarea. Nwnai ea va putea să dove­
catorului şi care are drept rezultat minimalizaa re personalităţii" - scria
deasca.n�tatea înlocuirii odioaselor noastre manuale, a jalnicelor con­
.
Jules Simon, fost rriinistru al Instrucţiunii publice cursun Pi;ntr-un sistem educaţional profesionist, capabil să-i readucă
putea limita la a-i
Dacă acest învăţământ nu ar fi decât inutil, ne-am
.
Ix;_ tinen catr
� �puri, �teliere, intreprinderi coloniale - astăzi devenite
atâtor lucruri nece­
plânge pe nefericiţii copii cărora li se predă, în locul atat de neatrăga toare. � când spun sistem educaţional profesionist (ce­
sare, despre genealogia descendenţilor
lui Clotar, despre luptele din Ne­ rut acum de toate spmt
.
ele luminate), mă gândesc la cel de care s-au
ă, dar el prezintă
ustria şi din Austrasia' sau despre clasificarea zoologic b� cw:it �ţii noşUi şi pe care popoarele ce domină astăzi lumea au
a beneficiat de el dez.
un pericol mult mai serios, căci îi inspiră celui care î
l .sa1- pa5?·eze. n relI]ar?bile pagini, din care voi reproduce mai jos
ŞlUt
şi dorinţa arzătoare
gustul violent faţă de condiţia în care a venit pe lwne pasaie esenţiale, T�e a aratat limpede că educaţia noastră de altădată
de a o depăşi. Muncitoml nu mai vrea să rămână
muncitor, ţăranul ml era c_e;a ce �ste a stazi educaţia engleză ori americană si, făcând 0 pa­
nu � visează pen­
mai doreşte să fie ţăran, iar ultimul· dintre bw·ghezi ralela '?tre sistemul latin şi cel anglo-saxon, scriitorul a· pus în lumină
In loc să-i p
tru fiii săi altă carieră decât cea de functionar al statului. cu clantate consecinţele celor două metode.
te decât pen
gătească pe oameni penb1.l viaţă, şcoa� nu.li pregăteş
funcţii publice unde pentru reuşită nu este nevoie
de scânteierile ini 1. De altfe�. fenomenul nu este specijiclidă �.
popoarelor
•
latine, el se obseivă Ş1. in Chi na, ţara
de proletari n condusa de asemen� d ierarhe . i de mandarini, unde posturile se olr
ativei. Ul baza ierarhiei sociale, scoala fabrică annate
e ca tre o so
ti tot Pnn concur.;un cu o singurăprob.'i: ,,recitarea" u:ipe
�·

în vârful acestei ie n .
. . . .
· rturtab"lă. 1 a manu aleio rV<>­
mulţumiţi de soarta lor, gata oricfuid de revoltl1; luminoase. Annata d
. . e oamem sc u care nu au IOCWl de munca constituie astă2l in
oli
şi credulă, îndoc calamitate 1�atională .. La fel în India. unde, după. ce englezii au des­
ea creea7..ă o burghezie fiivolă şi, totodată, sceptică Oti
, împouiva ' · cltisr: �evarata
o �uca �a� mod � n î Anglia, ci doar pentru a-i instrui pe
nată cu încrederea superstiţioasă în statul-Providentă
de a-şi arăta acuzând guvern î digenj �;�=ttru
n e :a lă oam� .cu de carte care, negăsind Posturi, devin
dus:maru' ncimpăcaP
şte
, nu contene . ai 1';; indiferent
acestea „coltii",
cu toate
dă ceva lară interv en gleze.
_.
de propriile ci greşeli, incapabilă, însă, să întrep1in la toţi aceşti
0am . Dar. ca ajung să 0<.llpe sau nu lunctii
:tn � :i. .
ţJ �
. oMe_rv� o �ensă �dere a nivelului lor în plan mo�:
ţia auto1ităţilor.
eb.."t
ca un prim

mea intitulatâ
Civili?.a ti�� il �·
Ai
n. ms1stat m am a.i .
nmt asupra acestui aspect în cartea

1. Vezi �ihologfa s<x·ialismuJu; si �ihologia ed11r..·:itJd

ce se regaseste, de altfel, in scrierile tuturor
celor care au vizitat uriasa lkcb��r
nvalt.'. unificate ln �olul :.11 vt.\f-'a <le Pepin
(n
2. R<.�gate mt'rovingicue,
de J[t'r-:.lal.

1
r
li 48 GUSTAVE LE BON
Probabil că am putea accepta toate inconvenientele sistemului nos-
tru tradiţional de educaţie, declasaţii şi nemulţumiţii pe care ii produce,
dacă itobândirea superficială a atâtor cunoştinţe, recitarea perfectă a
manualelor ar spori nivelul de inteligenţă. Dar ajunge el la astfel de re­
zultate? Nu, din păcate! Judecata, experienţa, iniţiativa, caracterul - iată
condiţii pentru reuşita în viaţă, dar cărţile nu ne învaţă despre ele. Ma-
nualele sunt dicţionare utile, dar înmagazinarea în memorie a lungi pa­
saje din ele rămâne fără rost
Despre cum poate fi dezvoltată inteligenţa, printr-un sistem educa­
ţional profesionist, impostl>il de atins prin metoda clasică, vorbea admi­
rabil Taine într-0 pagină pe care o repr'oducem in continuare:
Ideile nu se formează decât în mediul lor natural şi normal; ceea ce le face
să rodească sunt nenumăratele impresii pe care omul le trăieşte 1.ilnic la atelier,
in mină, la tribunal, la birou, pe şantier, în spital; este spectacolul viu al unelte­
lor, materialelor şi acţiunilor practice, în prezenţa clienţilor, pacienţilor, mun­
citorilor, este lucrarea, bine sau rău îndeplinită, materială sau mintală. Micile
percep!ii specifice ochiului, urechii, mâinilor şi chiar mirosului, primite involun­
tar şi elaborate pe nesimţite, se organir.ează pentru a-i sugera individului, mai
curând sau mai târziu, cutare combinaţie nouă, simplificare sau economisire
de forţe, perlecţionarea sau invenţia Dar tineretul francez este privat de toate
aceste contacte preţioase, de aceste elemente asimilabile şi indispensabile, toc­
mai la vârsta cea mai fecundă- şapte sau opt ani la rând, ele sechestrat într-0
şcoală, ţinut la distanţă de experienţa directâ personală care să-i luminez.e în­
ţelegerea exactă şi vie a lucrurilor, a oamenilor şi a feluritelor cili de a se folosi
de toate acestea.
...Cel puţin nouă din rece tineri îşi pierd timpul şi energia, mai mulţi ani din
viaţa lor - ani importanţi şi chiar decisivi. Mă gândesc mai întâi la jumătate sau
la două treimi dintre tinerii care se prezintă la examene, dar nu reuşesc, dar,
apo i, şi la cei admişi care ajung in posesia unei diplome, şi dintre care, iarăşi,
jumătate sau doua treimi sunt afectaţi de surmenaj. Li s-a cerut prea mult, pre­
tinzându-li-se ca într-o anume zi, în fata unei table ori stând într-0 bancă, să se
arate preţ de două ceasuri repertorii �i ale disciplinelor din cutare ori cutare
domeniu al cunoaşterii umane. Şi ei chiar asta sunt, într-adevăr, sau foarte a­
proape de acest model ideal, in acea zi, timp de două ore, dar după o luna ei
nu mai sunt deloc astfel şi nu ar putea să mai sustină acelasi examen; cunoş­
tinţele lor, prea numeroase şi prea încărcate, li se scurg neîncetat din minte şi
altele nu Ic iau locul Vigoarea mintală s-a vestejit. seva ICcundă s-a alterat- iată
un om sfârsit U. locul lui bine stabilit, cilsillotit, resemnat sil se învârtească la
nesfârşit în cerc - în arelaşi cerc -, individul sc cantonează în slujba lui limitatil.
O îndeplineşte corect, dar nimic mai mult de atât. Randamentul este mccliocru
- rezultatul nu acoperii cheltuiala. ln Anglia ori in America, la fel ca in Franla
până în 1789, se foloseste procedeul opu!<, iar randamentul obtinut este egal ori
superior.
Psihologia mulţimilor 49
Ilustrul istoric arată mai departe diferenţa dintre sistemul nostru
educaţional şi cel al angl<>-saxonilor. La ei învăţământul nu îşi are obâr­
şia în carte, ci în obiectele înseşi De pildă, inginerul, format într-un ate­
lier şi nicidecum într-0 şcoală, poate să ajungă exact la acel nivel cores­
• punzător inteligenţei sale: muncitor sau maistru, dacă este incapabil să
meargă mai departe, inginer, dacă aptitudinile K> permit Este un pro­
cedeu mai democratic şi mai util pentru societate decât să faci ca în­
treaga carieră a unui individ să depindă de un concurs pe care 1-a sus­
ţinut timp de câteva ceasuri la optsprerece ori la douăreci de ani.
În spital, în mină, în manufactură, la arhitect sau la omul Jeliii, elevu� admis
la vâr.ltă fragedă, işi face ucenicia şi stagiul, aşa cum se petrece la noi doar in
biroul notarului sau în atelierul de pictură pentru zu�vii de rând ln prealabil,
înainte de a intra ucenic, tânărul unnează 1.m curs general unde învaţă noţiuni
de breaslă care să-l pregătească pentru observaţiile cc le va face concret. De
asemenea, ca ucenic, are acces la cursuri tehnice pe care le poate urma în tim­
pul hber, pentru a-şi consolida şi sistematiza, putin câte putin, eo<perientl prac­
ticii de zi cu zi. Cu un asemenea regim, capacitatea practică sporeşte şi se �
voltă de la sine pănil la nivelul pe care-l comportă capacităţile elevului şi în d�
recţia cerută de necesităţile meseriei viitoare, cu care el se adaptează încă de
pc bilncilc şcolii. în felul acesta, în Anglia şi în Statele Unite tânărul ajunge foarte
curilnd � punii în valoare resursele lui interioare. U. 25 de ani, şî chiar mai
devreme, dacă fondul lui e bun, este nu numai un executant folositor, ci şi un
întreprinzător spontan, este nu doaro rotită într-un angrenaj, ci un adevărat mo­
tor. În Franţa, unde prcvaleal.3 procedeul contrar - devenit cu fiecare nouă ge­
neraţie tot mai... ortodox -. totalul forţelor risipite este enorm.
Şi iată care este concluzia marelui gânditor despre inconvenientele
tot mai mari ale învăţământului de tip latin şi despre viaţă:
U. cele trei niveluri de educaţie: în copilărie, în adolescenţă şi la tinereţe, pre­
gătirea teoretică şi şcolarii în clase, cu ajutorul manualelor, este prelungită şi
încilrcatii în vederea examenelor de diplomă, şi numai in vederea acestei ţinte,
prin cele mai rele mijloace, prin aplicarea unui regim antinatural şi antisocial, prin
aniânarea excesivă a învăţământului practic, prin internat, prin antrenamentul
artificial şi îndopare mecanică, prin surmenaj. fărâ a se ţine scamă de viitor, de
vârsta adultii şi sarcinile virile ce ii incumbil omului format, fâcându-se abstrac­
tie de lumea reală in care tânârul va fi aruncat. de societatea ambiantă la care
ar trebui adaptat. făcând din d, dintru început. un resemnat. de confruntarea
dintre oameni, în care pentru a se apăra si a sc mrntint• la suprafaţa, d trebuie
clinainte înzestrat, înarmat. exersat. călit. .<\cest bagaj indispensabil, această a­
chizi ţie mai importantă decât orice alti:eva. act'asta soliditate de bun-simţ a vo­
intci �i a rezistenţei p�Lhk-t>, scolilc noastre nu k• prorura tânarnlui; dimpotrivâ,
dt•paitc ele a-l califica. ek• ii dcscalificil pentru cond itia sa viitoare •i definitivii.
50 GUSTAVE LE BON
Prin urmare, intrarea dnărului în lume şi primii săi paşi în domeniul'activită!i
practice nu sun� rel mai adesea, dedt o suită de căderi dureroase. El rămAne
rănit, lovi� eslropiat pentru totde.auna Este o incen:are grea şi periculoasă, în
careechilibrul moral şi mintal se alterează, existmd riscul de a nu fi
niciodată
restal>ilit; deziluzia a vmit, prea bruscă şi totală, decqJ!iile
rerile prea adAnci. 1
• sunt prea mari ŞI· du-
Ne-am îndepărtat oare, prin cele arătate mai sus, de tema noastră:
psihologia maselor? Nicidecum. Pentru a înţelege ideile, credinţele care
germinează la un moment dat spre a încolţi în viitor, trebuie să ştim
cum a fost pregătit terenul. lnvăţământul care e oferit tineretului unei
ţări ne permite să prevedem în linii mari destinul acelei ţări. Or, ţelul ln
care este educată act»ala generaţie îndreptăţeşte cele mai sumbre �
vi7.iuni Prin instrucţie şi educaţie, spiritul popoarelor poate fi ameliorat
sau alterat în bună parte şi, prin urmare, era necesar să arătăm ln ce fel
a fost el modelat de sistemul actual şi cum anume mase de oameni in­
diferenţi ori neubi au devenit progresiv o imensă .armată" de nemul­
ţumiţi, gata să u rmeze toate sugestiile utopiştilor şi retorilor. Astm şcoa­
la formează nemulţumiţi şi anarhişti şi pregăteşte pentru popoarele �
tine momentul decadenţei.
1 . Taine. Le rr!gime modeme (Regimul modem). voi. li. 1894 Sunt aproape ultimele
- mai vagi au adesea cea mai mare putere. Şi mă refer la termeni precum:
pagini scrise de Taine, n i care apare admirabil rezumată îndelwtgata sa experienţă.
Educaţia este singurul nostru mijloc de a acţiona asupra spiritului unui popoi; şi este
infiora10< ele trist că aproape nimeni in Franţa nu mai reuwe să inţe!eagă ce &,:;.;;.;
re<lutabtl de decadenţă a devenit invâţlimântul nostru actua ln loc săi înalţe pe tineri,
el ii injoseste s1 ii corupe.
l
CAPITOLUL II
FACTORII IMEDI AŢI Al OPINIILOR
·u;
"M ASELOR
După ce am trecut în revistă factorii îndepărtaţi şi pregătitori pen­
tru acea receptivitate specială ce face posibilă ivirea unor sentimente
şi încolţirea unor idei în cugetul popoarelor, se impune să cercetăm fac­
torii suscepllbili de .a exercita o acţiune imediată. Cum trebuie dirijaţi
acestia spre a-şi produce efectul, vom arăta într-un alt capitol.
ln prima parte a lucrării noastre am tratat chestiunea sentimentelor,
ideilor, gândirii la nivelul colectivităţilor, a căror cunoaştere poate, evi­
den4 să ofere, la modul general, mijloacele de impresionare a maselor.
Ştim deja ce frapează imaginaţia mulţimilor: puterea şi propagarea su­
gestiei, prezentate mai ales sub brmă de imagini. Dar posibilele sugestii
fiind de origini foarte diverse, factorii capabili de a acţiona asupra spi­
ritului gloatelor pot fi, de asemenea, diferiţi. Se impune deci, examina­
rea lor separată. Masele sunt oarecum ca Sfinxul din legenda antică: ori
rezolvi problemele pe care le pune psihologia lor, ori te resemnezi să fii
devorat de ele.
. 1. Imaginile, cuvintele şi i>rmulele
Vorbind despre fantezia maselor, am văzut că mai ales imaginile le
impresionează pe acestea. Dacă, însă, nu avem la îndemână imagini, ele
pot fi evocate printr-un judicios apel la cuvinte şi formule lingvistice, care,
folosite cu iscusinţă, capătă puterea misterioasă pe care le-o atribuiau
odinioară adepţii magiei. Ele stârnesc Îl1 sufletul mulţimilor fonnidabile
furtuRi, pe care tot ele le domolesc. Cu osemintele celor care au căzut
pradă puterii cuvântului, s-ar putea înălţa o piramidă maf mare decât ce­
lebrul monument al lui Keops.
Tăria cuvintelor stă în legătura lor cu imaginile evocate prin ele, fiind
total independentă de semnificaţiile reale. Cuvintele cu sensurile cele
democraţie, socialism. egalitate, libertate etc„ ale căror înţelesuri bogate
ar necesita volume întregi pentru a fi explicate. Cu toate acestea, o forţă
cu adevărat magică se degajă din silabele lor. de parcă ar conţine solu­
ţia tuturor problemelor. Asemenea cuvinte sin teti.zea7.ă variate aspiraţii
52 GUSTA VE LE BON
inconştiente laolaltă cu speranţa împlinirii lor, iar lupta împotrivă-le cu
argumente logice şi raţionale este un demers dinainte condamnat la
eşec. Iată-le pronunţate cu evlavie în faţa maselor, şi pe dată chipurile
devin reverenţioase, capetele se înclină! Cuvintele acestea cad cu vigoa.
rea forţelor naturii, cu efectul irezistibil al fenomenelor supranaturale.
Ele evocă în suflete imagini grandioase şi vagi, dar însăşi nebuloasa ce
le învăluie le sporeşte misterioasa putere. Le-am putea asemui cu redu­
tabilele moaşte ale unor sfinţi, de care credinciosul se apropie înfiorat
Neavând legătură cu sensul, imaginile evocate de cuvinte se schim­
bă d� la epocă la epocă, de la popor la popor, fonnulările rămânând iden­
tice. In mod trecător, anumitor cuvinte li se aplică anumite imagini, cu­
vântul nefiind decât butonul care le declanşează.
Nu toate cuvintele şi nu orice sintagmă posedă virtutea de a evoca
imagini; sunt unele care, deşi au avut această calitate, se urează si nu
mai treresc spiritele, devin doar nişte vane eufonii , menite a-1 scu"ti pe
cel ce le foloseşte de obligaţia de a gândi. Cu un mic stoc de fo�ule
şi de locuri comune, învăţate în tinereţe, suntem în posesia a tot ce ne
trebuie pentru a trece prin viaţă, fară obositoarea nevoie de a mai cu­
geta.
Studiind o limbă oarecare, observăm că vocabulele din care se com­
pune se modifică destul de lent de-a lungul vremii, dar că imaginile pe
care le evocă şi sensurile care li se atribuie cuvintelor se schimbă neîn­
cetat De aceea, într-o lucrare anterioară, trăgeam concluzia că traduce­
rea exactă, mai ales în cazul limbilor moarte, este imposibilă. Când sub­
stituim un termen francez printr-unul latin, grec ori sanscrit sau când
căutăm să înţelegem o carte scrisă în propria noastră limbă cu secole
în urmă, ce facem noi de fapt? Pur şi simplu, punem în locul notiunilor
şi imaginilor generate în spiritul popoarelor de vechiul mod de w; tă, fără
analogie cu al nostru, imaginile şi ideile pe care viaţa modernă 1e:.
a sus­
citat la nivelul înţelegerii noastre. Contemporanii Revoluţiei franceze,
închipuindu-şi că-i imită pe greci şi pe romani, nu au făcut decât să atri­
buie vechilor covinte sensuri pe care acelea nu le-au avut niciodată. Ce
asemănare ar putea să existe intre instituţiile Greciei şi cele pe care le
denwnim în zilele noastre cu termeni din greaca veche? Ce era atunci
o republic.\ dacă nu o institupe de esenţa aristocrată, formată prin uni­
rea unor mici despop stăpâni peste o masă de sclavi, mentinuti intr-0
stare de supunere absolută? Aceste ruistocraţii comunale n� ru· fi putut
si1 rxisre în absenţa sclaviei pe care se întemeiau.
Psihologia mulţimilor 53
Dar cuvântul ,Jibertrte", ce semnificaţie asemănătoare cu cea datl de
noi, astăzi, putea să aibă într-o epocă în care nici măcar nu se bănuia li­
bertatea de gândire şi în care nu exista lâr.idelege mai mare (de altfel,
foarte rară) decât să pui în cauză zeii, legile şi datinile cetăţii? Cuvântul
.,patrie", pentru un atenian ari pentru un spartan, însemna cultul Atenei
sau al Spartei, nicidecum cultul Greciei, formată atunci din cetăţi rivale
ce se războiau necontenit intre ele. Acelaşi cuvânt .,patrie", ce sens pu­
tea să aibă pentru galii divi7.aţi în triburi rivale, alcătuite clin popoare cu
- limbi şi religii diferite, pe "Care Cezar le-a învins atât de uşor pentru că
şi-a găsit întotdeauna alia� printre ele? Abia Roma avea să facă clin Galia
o patrie, dându-i unitate politică şi religioasă. Dar fără a coborî atât de
departe în istorie, întorcândU-ne doar cu două secole îndărăt, credeţi că
pentru marele Conde', care s-a aliat cu străinii împotriva propriului su­
veran, cuvântul .patrie" avea acelaşi înţeles ca pentru prinţii francezi de
astăzi? Şi acelaşi cuvânt nu avea un sens foarte diferit de sensul modem
pentru cei plecaµ în pn"begie? Ei îşi închipuiau că se supun legilor onoa­
rei luptând împotriva Franţei - şi, din punctul lor de vedere, chiar ascul­
tau de aceste legi, căci feudalismul presupune legătura dintre vasal şi
feudal, iar nu glasul pământului, şi acolo unde stăpânea suveranul, acolo
era adevărata patrie.
Şi astfel de cuvinte al căror sens s-a schimbat profund de-a lungul
timpului sunt numeroase, iar noi nu vom ajunge să înţelegem perfect
ce semnificau odinioară decât cu suspnut efort Pe bună dreptate, s-a
afirmat că e nevoie de bogate lecturi pentru a izbuti să pătrundem în­
ţelesul dat de străbunii noştri unor cuvinte precum .,rege" şi ,,familia re­
gală". Ce să mai spunem, atunci, despre termeni mult mai complecşi?
Cuvintele nu au decât senmificaţii mobile şi tranzitorii, schirnbătOare
de la epocă la epocă, de la popor la popor. Când dorim să acţionăm prin
cuvinte asupra maselor, trebuie cunoscut sensul pe care îl au pentru ele
la un moment dat, iar nu cel avut odinioară sau cel atribuit de către in­
divizi cu o altă configuraţie mintală. Ca şi ideile, cuvintele au viaţă.
De asemenea, atunci când, în unna tulburărilor politice, a bulversă­
rilor la nivelul credinţelor, masele ajung să arate aversiune maaifestă
faţă de imaginile evocate de anumite cuvinte, prima îndatorire a veri­
tabililor oameni de stat este de a schimba aceste cuvinte, bincînteles,
Căni să se atingă de realităţile desemnate în sine. Acestea din un11ă sunt
l U1dovil' a1 H-lca. prinţ dt- Conde (J.621·1&\(i} Dupa ce a luat parte L1 tu1bur3rile Fro1l"
l (n.t.)
dt·i. !Y<I abat o vreme cu 'P.iruoii.

54 GUSTAVE LE BON
prea legate de fondul ereditar pentru a putea fi transformate. Una din­
tre funcţiile esenţiale ale oamenilor de stat constă aşadar în bo�
al termeni populari, sau măcar neutri, a lucrurilor detestate de mase sub
vechfdenumiri. Puterea cuvintelore atât de mare,·încât sunt deajuns
termeni bine ticluiţi pentru a-i face pe oameni să accepte cele mai odi­
oase lucruri. Taine observă pe bună dreptate Că, prin invocarea ruvin­
telor Jibertate" şi ,.fraternitate", iacobinii au putut ,,să instaure?.e un des­
potism bun pentru o ţară africană ca Dahomey-ul, un tribunal aidoma
celui al Inchiziţiei, hecatombe omeneşti asemănătoare celor din vechiul
Mexic�. Arta guv ţilor, ca şi a avocaţilor, consţă în principal în pri­
;nian
ceperea de a vehicula cuvintele. Artă anevoioasă, căci, în sânul acele­
iaşi societă�, �� cuyinte au foarte adesea ifiţelesuri diverne pentru
difcntele paturi sociale. ln aparenţă, acestea folosesc cuvinte identice'
dar, în realitate, nu vorbesc aceeasi limbă.
in exemplele precedente, ne-am. referit la timp ca flrloi- principal pen­
tru �barea sensului cuvintelor. Dacă luăm în considerare şi elemen­
. tul rasa, vom constata că în aceeaşi epocă, la popoare aflate pe trepte
egale de c:ivilizaţfe, cuvinte identice corespund foarte adesea unor idei
mult deosebite între ele. Dar asemenea diferenţe sunt sesizabile doar
ca urmare a nwneroase călătorii, aspect asupra căruia nu voi insista, re­
zumându-mă la a sublinia că tocmai cuvintele cele mai folosite au sensu­
rile cele mai diferite, d�la un popor la altul Şi dau doar două exemple,
_
CUW1tele .democraţie" şi .,socialism", atât de frecvente în zilele noastre.
Ele corespund, în spiritul latin şi în spiritul anglo-saxon unor idei si
.imagini total opuse. La popoarele latine, cuvântul .�· 1nseamnâ
mai ales ştergerea voinţei şi a iniţiativei individului în favoarea celor
ale Statului. Din ce în ce mai mult, acesta este desemnat să conducă, să
centralireze, să monopoliteze şi să producă. La el fac în mod constant
apel toate partidele, fară excepţie: radicale, socialiste ori monarhiste.
La anglo-saxoni, şi îndeosebi la cei din America, acelaşi cuvânt .demo­
°'.1ţie" înseamnă, dimpotrivă, dezvoltarea intensă a voinţei şi a individu­
lui, retragerea statului, căruia, în afară de poliţie, de amiată şi de rela­
ţiile diplomatice, nu i se lasă nimic altceva de condus, nici chiar învăţă.
mântui.'
I. În l.<'S /ois de l"t!>vlutio11 d<>spenp/es (Legile psihologice ale ewlu\iei
psych?logiques
µopoarelor) am msastat pe larg asupra diferenţelor dintre idealul democratic latin şi
idealul demcK.Tatic anglo-saxon.
Psihologia mu/ţlmi/or
55
2. llmlDe
încă din :r.orii c:iviliz.a!i,ilo po� au căzut pradă inlluenţe.i iluzi­
ilor. Făuritorilor de himere le-a inălţat omenirea cele mai multe temple,
statui şi ahare. Iluzii religioase odinioară, illl1ii lilosofice şi sociale astăzi
- fom1idabilele închipuiri au domnit dintotdeauna în capetele oameni­
lor, în succesivele civi1i1.aţii ce-au înllorit pe acest pămanl ln numele lor,
s-au clădit templele din Chaldeea şi din F.gipt. monumentele religioase
ale Ewlui Mediu şi a fost bulversată întreaga Europă acum un secol.
Nu există concept artistic, politic ori social care să nu aibă imprimată
puternica lor amprentă. Câteodată, omul le coboară de pe semeţul lor
piedestal - rru fără a plăti usturătorul preţ al unor înfiorătoare conwlsii
-, dar el pare condamriat de a le reaşeza la nesfArşit pe înălţimea lor.
Fără inchipuiri. omul IHIT fi ieşit din primitiva barbarie, şi în lipsa lor ar
decădea din nou. Nu sunt, fireşte, decât nişte umbre străvezii, dar ace&
te plăsmuiri de vis au incital popoarele să făurească tot ceea ce dă.splen­
doare artelor şi măreţie civilizaţiilor.
..Dacă din nnu.i:e şi din biblioteci am răsturna şi am călca 1n picioare
toate operele de artă care lşi află sursa de inspiraţie în religii, ce ar mai
rămâne din marile visuri ale omenirii?" scrie un autor. ..A le dărui oa­
menilor lărtnla de speranţă şi iluziile fără de care nu ar putea trăi - iată
raţiunea de a fi a zeilor, a eroilor şi a poeţilor. lntr-0 vreme, se părea că
sarcina asta ar fi putut să fie preluată de ştiinţă, dar ceea ce a cornpro­
miS-O în ochii celor lnsetaţi de ideal este că ştiinţa nu îndrămeşte să pro­
mită şi nu ştie să mintă destul.•
Filosofii din ultima sută de ani s-au dedat cu felvoare la distrugerea
iluziilor religioase, politice şi sociale, din care Miu hrănit de-a lungul vea­
curilor moşii şi strămoşii noştri, şi, distrugându-le, au secat izvorul de
speranţă şi resemnare. Dincolo de himerele ucise, ei au găsit forţele
oarbe ale naturii, nelnduplecate cu cei slabi şi lipsite de milă. ln pofida
tuturor progreselor ei, filosofia nu a oferit încă popoarelor nici un ideal
care să le îndlnte, să lefannece. Dar fiindcă iluziile le sunt de neînlocui
t,
popoarele se duc din instinct - ca albina după sucul Oorilor - către re­
torii ce le înfăţişează dulci năluciri. Marele factor al evoluţiei popoare­
lor n-a fost niciodată adevărul, ci eroarea Dacă astăzi socialismul îşi SJlO:
reşte puterea, asta nu se datoreşte decât faptului că el a răriias singura
iluzie încă vie. Şi nu poate fi îrnpiedjcat din mersul său progresiv prin ex­
plicaţii ştiin�fice. căci principala forţă a socialismului este de a fi apărat
de către spirite care, gi nor'dlld într-atât realităţile, au cute:>,anţa de a-i pro-
 '
56 GUSTAVE LE BON
mite omului. ru insolenţă, fericirea lhma socială tronea?.ă astăzi pe imen­
sul morman de ruine ale trecutului, iar viitoruJ îi aparţine. Gloatele n-au
fost nicicând însetate de adevăr. Ele îşi întorc privirile din faţa eviden­
ţei care displace, preferând divinizarea erorii, dacă eroarea le seduce.
Cine ştie să le iluzioneze devine lesne stăpânul lor, pe când cel care le
decepţionează le cade victimă.
3. Elperienţa
Experienţa constituie aproape singurul procedeu eficient menit a
consolida un adevăr în conştiinţa maselor şi a destrăma iluziile devenite
periculoase. Dar şi ea trebuie extinsă la o scară foarte largă şi, de multe
ori, repetată. Experienţele trăite de o generaţie sunt în general inutile
pentru generaţia următoare şi, de aceea, exemplele demonstrative care
evocă evenin1ente istorice nu sunt de folos. Singurul lucru util este de
a arăta în ce măsură trebuie repetate de la o epocă la alta experienţele
pentru a avea influentă si. a izbuti să clatine o eroare solid înrădăcinată.
Secolul nostru şi � dinaintea lui vor fi făril îndoială pomenite de că­
tre istoricu viitorului drept epoca unor curioase experienţe. într-adevăr,
în nici o altă eră a omenirii nu s-au încercat atâtea experienţe.
Cea mai uriasă a fost Revolutia france?.ă. Pentru ca lumea să desco­
pere că nu se reface o societate·care a fost .demontată în bucăti" doar
pe calea arătată de raţiunea pură, a trebuit să fie masacrate cât�a mi­
lioane de oameni, iar Europa să fie răvăşită timp de douăzeci de ani.
Pentru a dovedi pe cale experimentală că cezarii le costă scump pe po­
poarele care-i aclamă, au fost necesare două ruinătoare experiente în
cincizeci de ani şi, în pofida evidenţei lor, nu par să fi fost sufice
i nt de
convingătoare. Totuşi, preţul celei dintâi a fost de trei milioane de oa­
meni şi o invazie, iar al celei de-a doua, o dezmembrare şi necesitatea
armatelor permanente. Un al treilea experiment de acest gen era să se
producă acum câtiva ani si vor mai exista fără îndoială tentative. Pen­
tru a se admite ci imen� armată gennană nu era, cum ni se spunea
înainte de 1870, un soi de gardă natională inofensivă', a fost necesar
1. in acest caz. opinia s-a conturat pe bal.a asoc:iatiei grosolane intre lucruri deosebite,
al cărei mecanism kun prezentaL mai sus. Deoarece ganla noostră natională de atunci
( era compusă din paşntci negustoraşj ce habar nu aVt..·au de ctisdplină.. şi nu puteau fi
luati în �'lios. rot ceea ce purta un nwnt' a'tt"nl.'ut.,r to trezea în irnaginatie aceleac;;i ima­
gini �i. prin um1are, era considerat la fel.de moft·nsiv. Eroarea maselor a fost impar­
tăsita, a� cum St> întâmpla adesea cu opin ii lt' C'U t·aicK·tt·r gt>neral, "i de Ciitre l°.On·
clucatorii lor Îlnr-1.1n discurs pronunt.1t i.11 ::\1 d1�emhrie 1867 m Ct111t-rd
1 J)eputalik>r,
Psihologia mulţimilor 57
mspăimântătorul război care a costat Franţa atât de scump. Pentru a
se recunoaşte că protecţionismul duce în cele din urmă la ruinarea po­
poarelor care îl acceptă, vor fi necesare, iarăşi. �experienţe.
Şi exemplele ar putea continua la nesfârşit
._ Raţiunea
în enumerarea factorilor apţi de a inlpresiona spiritul maselor, am
fi putut să ne dispensăm de menţionarea raţiunii, dacă aceasta n-ar fi
fost necesară drept indicator al valorii negative a influenţei sale.
Am arătat deja că mulţimile nu pot fi influenţate prin raţionamente
şi că ele nu înţeleg decât asociaţii grosolane de idei. De aceea, oratorii
·
care vor să le impresioneze fac apel la sinlţăminte şi niciodată la jude­
cata maselor.' Pentru a domina mulţimea, mai întâi trebuie să-ţi dai bine
seama de sentimentele care o animă, să te prefaci că le împărtăşeşti tu
însuţi, şi abia apoi să cauţi să le'dai un alt curs, declanşând în inlagina­
ţja ei, prin asociaţii rudimentare, anumite imagini sugestive; la nevoie,
să ştii să te întorci pe calea meandrelor ei sufleteşti şi mai ales să ghi­
ceşti la tot pasul ce a dat naştere acelor sentimente. Această necesitate
de a-ti schimba discursul în functie de efectul produs în momentul adre­
sării„loveşte de neputinţă orice �vântare studiată şi pregătită dinainte.
Oratorul atent la propria gândire, iar nu la cea a auditoriului, pierde din
această pcicinâ orice putere de influenţă.
un politician nutrind convingeri similare cu ale mulţimilor, domnul Thiers, afirma ci
Prusia. pe lfuigii o armată a<.1ivă aproape egală la nunlâr cu a noastră, nu poseda de­
cât o ganlă naţională similară cu cea franceză şi, prin unnare, lipsită de importanţă.
Asef1iuni tot alât de exacte ca şi celebrele previziuni ale aceluiaşi politician privind
lipsa de viitor a căilor ferate.
I. Pentru prima dată am remarcat .arti de impresiona gloatele şi neputinţa regulilor lo­
gicii asupra lor în timpul asediului asupra Parisului. Î ntr-una clin acele zile am văzut
cum est«! dus la Luvru, unde era guvernul. mareşalul V. de către o mulţime furioasă
l"are susţinea că �a văzut sustrăgând planul fortifica�ilor pentru a-1 vinde prusacilor.
Un membn1 al guvernului, G.P., orator renumit. a ieşit din clădire pentru a le vorbi
oamenilor care cereau exet.'t.lţia med i iată a prizonierului lor. M-am aşteptat ca ora­
torul să demonstreze absurditatea unei asemenea acuzaţii, ariitând ci' rnaresalul era
chiar unul dintre mnstrucmrii fortificatiilor, al căror plan se vindea. de altfeL în orice
librdrie. Spre marea mea stupefacţie- eram foarte tân.ilr pe..atw'Ki -. dis<..wsul a fost
de C."U torul alt.1 nanmi .Se va face dreptate! - a soigal oratorul înaintând către pri»
nitr. Dreptate. far.I. ntci o milâ! Dar lâsati guwmul Apâri.rii Nationale să duci la ca­
par ancheta voastra! Pâna atunci, pe acuzat ii vom înlemnita." Domolită imediat prin
acea� satisfartie aParenta. 1113...o;;a de oameni s-a imprăst:iat si numai după w1 sfert de
l'eas m�lul a putut sa S(• intoarci ocasă. El ar fi fost in mod sigur sugrumat claca
. .avocatul" si1u ar fi adrr...;.at multimii innebuniti> ration;.m1ente logice pe care tincrt:-ţea
foarÎe
m1·a ma ta...:t•a � lt· g-o!:leSI.· convingatoare.
1
I
58 GUSTAVE LE BON Psihologia mulţimilor 59

Minţile logice, obişnuite cu jocul raţionamentelor riguroase, nu se
I pot abpne de a recurge la această modalitate de persuasiune dnd se
I adresează fllUlţimilor, dar lipsa de efect a argumentelor lor ii descum­
I păneşte întotdeauna. •Consecinţele matematice uzuale întemeiate pe
silogism, adică pe asociaţii de identitate - scria un logician -, au carac­
I
ter necesar... Necesitatea lor ar obliga chiar şi o masă anorganică să
le acrepte, dacă aceasta ar fi capabilă de asociaţii de identitate." Fără i&
doială. Dar mulţimea de oameni nu este mai aptă decât o masă anorga­
nică de a urmări şi mei de a înţelege raţionamente. încercaţi să convin­
geţi indivizi primitivi, sălbatici sau copii cu ajutorul raţionamentelor, şi
vă veţi da seama de lipsa de valoare pe care o are în aceste cazuri mo­
dul respectiv de argumentare.
Dar nu este nevoie să coborâm până la fiinţele primitive pentru a
stăpânire pe cea mai mare parte a vechii lumi greco-romane şi să clă­
dească un imperiu mai mare decât al lui Alexandru Macedon; şi tot de
necrezut, cum, într-0 Europă foarte bătrână şi foarte ierarhizată, un siJn.
piu locotenent de artilerie să reuşească să domine o multitudine de po­
poare şi de regi.
Să lăsăm aşadar raţiunea în seama filosofilor, dar fără a,i cere să in­
tervină în guvernarea oamenilor. Nu pe calea raţiunii, ba, adeseori, chiar
în pofida ei, &au aistalizat sentimente precum onoarea, abnegaţia, ae­
dinţa religioasă, patriotismul şi dragostea de glorie, care s-au dovedit
până acum marile resorturi ale oricărei civilizaţii.

I
ll
constata completa ineficacitate a raţionamentelor dnd ele se confruntă
cu sentimentele. � aminti astfel doar longevitatea superstiţiilor religi­
oase, care contravin celei mai elementare logici. Tunp de aproape două
mii de ani, cele mai luminate genii HU curbat sub apăsarea legilor lor
şi a trebuit să ajungem în vremurile modeme pentru ca să li se poată
I măcar contesta veridicitatea. Evul Mediu şi Renaşterea au dat oameni
foarte 1wninaţi, dar nici unul care, prin raţionament, să descopere latura
infantilă a superstiţiilor şi să manifeste o cât de mică îndoială în privinţa
vicleniilor diavolului sau a nevoii de a le arde pe vrăjit.oare.
Dar trebuie oare să regretăm că raţiunea nu este un far af maselor?
N-aş îndrăzni să o afirm. Raţiunea omenească IHlr fi reuşit să conducă
omenirea pe căile civilizaţiei cu aceeaşi ardoare şi cutezanţă cu care au
înflăcărat-o himerele. Fructe ale inconştientului care ne ghideaT.ă, ace&
te himere sunt, poate, necesare. Fiecare rasă poartă în constituţia ei
mintală legile propriului destin şi poate că ascultă de aceste legi prin­
tr-un ineluctabil instinct, dar prin impulsurile aparent cele mai iraţio­
nale. Popoarele par supuse unor forţe secrete analoage celor care obligă
ghinda să se transforme în stejar sau cometa să-şi urmeze orbita.
Puţinul pe care îl putem presimţi din aceste forţe trebuie căutat în
mersul general al evoluţiei iinui popor, iar nu în faptele i7.olate din care
această 6\'0luţie pare uneori să ţâşnească. Dacă am lua în considerare
doar aceste fapte i7.olate, istoria ar părea dominată de hazarduri absur­
de. Ar fi neverosimil ca un tâmplar ignorant din Galileea să poată ajunge
pentru două mii de ani un Dumnezeu atotputernic, în numele căruia au
fost întemeiate cele mai importante civilizaţii; de necrezut, de aseme­
nea, cum câteva bande de arabi, părăsindu-şi deşertuL să poată să pună

I
CAPITOWL III
ÎNDRUMĂTORII MASELOR." ŞI MIJLOACELE
LOR DE PERSUASIUNE
Ne este deja cunoscută constituţia mintală a maselor şi ştim. de ase­
menea, ce imbolduri le impresionează. Ne rămâne în continuare să cer·
cetăm cum trebuie aplicate aceste imbolduri şi de către cine pot fi ele
ii
puse în mod util în practică.
1. lndrumătorH muelor
De îndată ce un anumit număr de fiinţe vii se găsesc laolaltă, fie că
este vorba cje o tunnă de animale sau de o mulţime de oameni, ele se
plasează din instinct sub autoritatea unui conducător.
În cazul gloatelor de oameni, conducătorul joacă un rol considera­
bil. Voinţa lui este nucleul în jurul căruia se construiesc şi se identifică
opiniile. Masele sunt o turmă care nu &ar putea lipsi de stăpân. Cel mai
adesea, îndrumătorul lor este primul obsedat de o idee al cărei apos­
tol devine. .Areasta îl cuprinde în asemenea măsură încât totul dispare
dimprejurul ei şi orice părere contrară i se pare respectivului ori eroare,
ori superstiţie. Aşa s-a întâmplat cu Robespierre, care, posedat de hime­
ricele lui ide� a recurs la procedee inchizitoriale pentru a le răspândi.
îndeobşte, îndrumătorii nu sunt gânditori, ci oameni de acţiune. Ei
nu sunt nişte clarvăzători, şi nici nu ar putea să fie astfel, clarviziunea
conducând în general la îndoială şi la inacţiune. Ei se recrutează mai
ales dihtre nevrozaţi, dintre exaltaţ}, dintre semi-alienaţii aflaţi în pragul
nebuniei. Oricât de absurde ar fi ideile pe care le apără sau scopul ur·
mărit de ei, judecata păleşte în faţa convingerii lor. Dispreţul şi perse­
cuţiile nu fac decât siH aţâţe şi mai tare. Interes personal, familie - pen­
tru ei totul este sacrificat Chiar şi instinctul de conservare este anulat
la aceşti oameni, încât adesea singura răsplată pe care şi-0 doresc este
martiriul. Intensitatea propriilor convingeri conferă cuvintelor lor o mare
putere de sugestie. Or, mulţimile îl ascultă întotdeauna pe cel înzestrat
cu voinţă de fier, căci indivizii constituiţi în mulţime, cu voinţa complet
tocită, se îndreaptă din instinct către cel care o manifestă cu prisosinţă.
Popoarele nu au dus niciodată lipsă de conducători. dar nu toti aceş.
tia posedă convingeri nezdruncinate, care să-i transfonne în apostoli.
'
Psihologia mulţimilor 61
De multe ori cei care se în1âţişea?.ă maselor nu sunt decât nişte oratori
subtili, preocupaţi doar de propriile interese, căutând să convingă prin
flatarea celor mai josnice instincte. Fireşte că şi influenţa exercitat'i de
asemenea indivizi este întotdeauna efemeră. Marii împătimiţi, cei care
înflăcărează inimile maselor - un apostol Petru, un Luther, un Savona­
rola sau capii Reroluţiei de la 1789 - au fost fascinanţi pentru că erau ei
înşişi pătrunşi de adânci convingeri. Numai astfel au putut sădi în su­
fletele altora puterea extraordinară numită credinţă, ce face din om scla­
vul desăvârşit al propriului vis.
A sădi în sutlete credinţa - credinţa religioasă, politică ori socială,
credinta. în ceva sau în cineva - iată menirea de căpătâi a marilor îndru­
mători ai noroadelor. Dintre toate puterile ai care este înzestrată ome­
nirea, credinţa a fost întotdeauna cea mai însemnată şi, pe bună drep­
tate, Evanghelia fi atribuie virtutea de a muta munţii din loc. Ai da omu­
lui o credint'i înseanmă a-i înzeci puterea Deseori, marile evenimente
istorice au fust provocate de credincioşi nelnsemnaţi care nu aveau de­
cât proirii lor nădejde. Nu cu învăţaţi şi cu filosofi, şi nicidecum cu scep­
tici, au fost clădite religiile care au guvernat hnnea şi vastele imperii în­
tinse de la un capăt la celălalt al pământului. Exemplele se referă la marii
îndrumători, destul de rari pentru a putea fi des reţinuţi de istorie. Ei
constituie cuhnea unei serii neîntrerupte, de la cea mai viguroasă căJă..
uză de oameni până la muncitorul din vreun han afumat, � fasci­
nează tovarăşii repetând fără încetare formule al căror lnţeles li scapă,
dar a căror traducere în practică, după el trebuie să conducă la îndepli­
nirea fără greş a tuturor visurilor şi speranţelor.
Pe toate treptele societăţii, de la cea mai de sus până la cele inferi­
oare, individul, considerat nu izolat, ci integrat masei, se supune auto­
mat legii unui conducător.
Majoritatea oamenilor, şi mai ales cei din păturile populare, în afara
cunoştinţelor legate de meseria lor, nu posedă idei limpezi şi sunt in­
capabili să se conducă ei înşişi. Ei sunt călăuziţi de un astfel de profet
Acestuia ii pot lua locul, dar cu efecte mult mai slabe, publicaţiile peri­
odice care oferă opinii gata fabricate pentru cititori şi fraze-tip care ii
scutesc de a gândi cu propria lor minte.
Autoritatea îndrumătorilor este despotică şi tocmai prin acest des­
potism reuşesc ei să se impună. Sil luăm în considerare, bunăoară, me­
diile muncitoresti. Aici este lesne de observat cum, fără vreun temei de
autoritate, lider� reuşesc adevărate miracole asupra mulţimilor CC'lor mai
62 GUSTAVE LE BON
turbulente: stabilesc numărul de ore de lucru, nivelul salariilor, declan­
şarea sau încetarea grevelor la oră fixată.
Astăzi se obseivă tendinţa ca asemenea conducători să se substi­
tuie progresiv puterii, în măsura în care aceasta devine discutabilă şi
îşi manifestă slăbiciunea
Datorită tiraniei lor, noii stăpâni obţin de la mase o docilitate pe care
unele guverne nu le-o pot imprima. Dar, dacă printr-0 împrejurare oa­
recare, conducătorul di spare şi nimeni nu îi ia i mediat locul, masa re­
devi ne o colectivitate lipsită de coeziune şi de rezistenţă. Un exemplu:
în ti mpul unei greve a lucrălori lor parizieni din transporturi, a fost de
ajuns ca cei doi lideri să fie 'arestali pentru ca aceasta să înceteze. Nu
nevoia de libertate, ·ci aceea de se'rvitute domină întotdeauna spi ritul
maselor!
Setea lor de obedienţă le face să se supună din instinct celui care se
declară stăpânu l lor.
Îndrumătorii maselor pot fi împărţiţi in două categorii distincte: unii
sunt persoane energice, cu o voinţă puternică, dar de scurtă du!Jltă; alţii.
cu mult mai rari, au nu numai o voinţă de fier, ci şi o extraordinară ca­
pacitate de a şi-O exercita pc termen lung. Primii sunt violenţi, viteji, în­
drăweţi. Ei sunt de folos la acapararea puterii, la înflăcărarea mulţimi­
lor în pofida pericolelo r, făcând din simplii oameni de pe stradă verita­
bili croi. A<;tfel de conducători au fost, în timpul primului Imperiu, Ney
:;;i Murat, sau, în zilele noastre, Garibald� acest aventurier de duzină, dar
c-ncrgic, reuşind numai cu o mână de oameni să pună stăpânire pc fos­
tul regal al Neapolului, deşi era ap<"u<tt de o annată disciplinată. Dar, Cil
loale că <'nergia unor astfel de cond ucăloli c extraordinară, ca nu clu­
i
rc<l71 dacă acele condiţii care au declanşat-o dispar. Reintegraţi cursu­
lui nonnal al vieţii, eroii de ieli fac dovada, prCC11m cei runintiţi mai sus,
unei uimitoare slăbiciuni. Ei par incapabili dC a judeca şi de a se com­
porta în împl't'jurărilc cele mai simple, dup.i cc au şti ui atât de bine &i-i
c liri.i<'?.c PI' allii. A'iC' mrnea concluc�toli nu-şi pol cxcrciu1 funcţia dccM
cu cnnclitia de a fi ci înşişi dirija\i şi îmboldi li făr:i încetare de ceva, de
n simti mai presus de ('Î înşişi un om sau o ic1<'c, ele a urma o di recţie
de concluită prec is trasat.'i.
C<'a el<'-a doua categoiie ci<· îndnnniltori, cei claru iţi cu voi nţa tra�
nirit. cxf' rc it ii, în pofidtl u nor manifc-st;·u; nmi pu lin s1x"l·taculonsc-, o În·
fl11e11tă mult mai consiclerahilil. Printre ac('stia îi irlmtificilm pc înteme­
ic•tolii ele rrligi i şi pr miimatorii unor î11trep1inrlni granclioa"<': Sf· l'aVC'I,
Psihologia mulţimilor 63
Mahomed, Cristofor Columb, Lesseps' . Şi nu contează dacă sunt inte­
ligenţi sau limitaţi, lumea va fi intotdeaWta a lor, căci voinţa durabilă cu
cru·e suni îrl7..eslra!i este o calitate extrem de rară şi extraordinar de pu­
ternică, în faţa căreia totul se înclină. Nki nu ne dăm seama pe deplin
ce poate o voinţă de fier; nimic nu îi rezistă: nici natura, nici zeii, nici
oameni i.
Cel mai recent exemplu în acest i;ens ni-l oferă ilustrul inginer care
a separat două continente, luând asupra sa o sarcină pe care de trei mii
de ani iluşbi suverani încercaseră în zadar să o ducă la îndepl inire. Este
drept că, mai târziu, cca de-a doua înb-cprindcre a sa de acelaşi fel a eşuat,
dm· hilll<'mc\ca ii culJf:Însese, iru· bătrâneţea face să pălească până şi Vl>­
i n\ a. lată rlitcva d�lii despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat la rc­
ali1.1rea Canalului de Sucz, si n tetizate de un martor ocular; dr. Ca7.1lis:
.Lcsscps ne povestea, episod cu episod, istoria canalulu� vorbea despre
obstacolele pe care a trebuit să le învingă, despre felul în care imposi-
• bilul devenea posibil, despre rc7.istenţele întâmpinate, coalilfile împotriva
lui, elccepţiile, luaurile c� ieşeau prost şi ciliar infrângerile de moment,
dar care niciodată n-au reuşit să-l descurajeT.e şi să-l abată din calea lui;
ru11intea de veşnicul, neobositul atac din partea Angliei, de entările Fran­
ţei, de consulul francez, cel mai înverşunat adversar al demarării lucră­
ri lor, ele mizeriile făcute muncitorilor cărora nu li se asigura apa pota­
bilă; evoca minislru l Marinei şi pe experimentaţii ingineri, cu toţii ostili,
demonsb'ându-i pc ba7,1 solidelor lor cunoştinţe dezastrul, cak:ulându-1,
t>rcvă7.1ndu-I, aşa cum sunt prevăzute, în ziua cutare la ora cutare, ecliJ>
sele."
Dacă am aduna înb·e copertele unei cărţi povestea tuturor acestor
mari mentori, ea ar conţine puţine nume, dar de aceste nume se leagă
cele mai impor1anlc evenimente ale civili7.aţiei şi istoriei omeni rii .
2. Mijloacele lndrumătorilor de llll:lle
afirmaţia, repetiţia, contagiunea
- Cinci trebuie, pentru o vreme, să pui în mişcar!' o masă de oameni
si sa o clctrnnini să comit.-i un act oarecare - să prade un palat, să se jert­
fea:;că JX'ntru a apilr<t o bruicadă -, asupra ei se acţione21.ă prin sugestii
r:1pidc. Cca mai energicii este puterea exemplului; dar in acest caz se
I. Ff·nlinaml. vk.�trd�"'""lr-; (1Pl&1AAI), a initiat �lr.lp1111J!(>rr<t Canalu lm de Sue7.
OM<n) si a Can<tlulni l�n.1111<1 (n I.)
64 GUSTAVE LE BON
impune o pregătire anterioară a masei de oameni şi o calitate a celui
care o îndeamnă să-l UJTlleZ!:! prestigiul, despre care va fi vorba ceva
mai departe.
Când trebuie inoculate în mod lent anumite idei şi credinţe Jn cuge­
tul maselor - aim ar fi, de exemplu, teoriile sociale modeme -, metodele
îndrumătorilor de mase diferă. Se recurge, în general, la trei procedee:
afirmaţia, repetiţia, contagiunea. Acţiunea lor este lentă, dar efectul du-
-
raba
AJinnalia pur şi simplu, neînsoţită de nici un raţionament şi de nici
o dovadă, constituie o ·cale sigură prin care o idee este făcută să pătrun.
dă în spiritul mulţimilor. Cu cât afirmaţia este mai concisă şi lipsită de
argumente, cu atât se va impune mai bine. Oamenii de stat nevoiţi să
apere o cauză politică ori industriaşii � fac reclămă produselor lor
'cunosc prea bine valoarea afirmaţiei.
Dar o afirmaţie nu are înrâurire efectivă decât cu condiţia de a fi con­
stant repetată, pe cât posibil, în aceiaşi tenneni. Napoleon spunea că
toată retorica nu conţine decât o singură figură demnă de interes: re­
petiţia. Lucrul afumat, prin repetare, sfârşeşte prin a se întipări în cu­
gete, până într-atât încât este acceptat drept adevăr demonstrat
Vă23iiiJCe putere extraordinară exercită repetiţia asupra spiritelor
celor mai luminate, ne dăm şi mai bine seama de influenţa ei asupra
gloatelor. într-adevăr, lucrul spus şi repetat de mai multe ori sfârşeşte
prin a se impune în zonele profunde ale inconştientului, unde se elabo­
rează motivaţiile acţiunilor noastre. După o vreme, uitând cine este emi­
ţătorul aserţiunii repetate, ajungem să fim convinşi de adevărul ei. �
se explică uimitoarea putere a reclamei. După ce am citit de sute de ori
că cea mai bună ciocolată este ciocolata X, ajungem să fim convinşi că
aşa este. După ce ni s-a si>us de mii de ori că 1âina Y a vindecat impor­
tante personaje de cele mai persistente maladii, sfârşim prin a fi ispitiţi
să o încercăm şi noi când ne loveşte o boală asemănătoare. După ce ni
s-a repetat în acelaşi ziar că A este un nemernic şi B un om foarte res­
pectabil, ajungem să fim convinşi de asta. numai dacă nu citim, bineîn­
ţeles, un alt ziar, de opinie contrară, unde să fie inversate cele două ca­
lificative. Afumaţia şi repetiţia sunt arme deopotrivă de puternice pentru
a se război unacu cealaltă.
Atunci când o afinnatie este suficient repetată, fn unanimitate, se
formează ceea ce se nurn'este un curent de opinie în care intervine pu­
ternicul mecanism al con�unii. În rândul multimilor, ideile, sentimen­
tele, emoţiile, credinţele au o putere de propagare la fel de intensă pre-
65
cum transmiterea microbilor. Păslrand proporţiile, fenomenul se obser­
vă şi la grupurile de animale. Ticul unui cal dintr-un grajd va fi curând
repetat de ceilalţi cai din acelaşi grajd O spaimă, o mişcare dezordonată
a câtorva oi se răspândeşte repede la întreaga tunnil. Contagiunea emo­
tiilor explică rapiditatea cu care se instalează panica Dezordinea de na­
Îură cerebrală, precum nebunia, se i:ropagă şi ea prin contagiwle. Se ştie
cât de frecventă este alienarea printre medicii alienişti. Se cunosc chiar
forme de maladii, = ar fi agorafobia, care sunt transmise de om ani­
malelor.
Contagiunea nu presupune cu necesitate prezenţa simultană a mai
multor indivizi în acelaşi loc; ea se poate exercita la distanţă, sub influ­
enta anumitor evenimente care dirijează spiritele în aceeaşi direcţie, fă.
cfuid ca totalitatea �or indivizi să capete caracteristicile mulţimii, mai
ales când există an�miţi factori preparatori, cum sunt factorii îndepăr­
taţi, prezentaţi mai sus. Astfe� de exemplu, izbucnirea revoluţionară din
1848, de la Paris, s-a întins brusc asupra unei mari părţi a Europei, zdrun­
cinând mai multe monarhii.'
Imitaţia, căreia i se atnbuie o mare irifluenţă în cadrul fenomenelor
sociale, nu este în realitate decât un simplu efect al contagiunii. Pentru
că am arătat în altă parte rolul ei, mă rezum la a reproduce ceea ce scriam
pe această temă în unnă cu mai multă vreme, temă abordată ulterior şi
de alte condeie:
.,Asemeni animalelor, omul este prin natura lui un imitator. Pentru
el, imitalia este o nevoie, cu condiţia ca această imitaţie săi fie la înde­
mână; în această nevoie îşi are obârşia moda Fie că e vorba de opinii,
de idei, de manifestări literare sau doar de simpla vestimentaţie, căli din­
tre oameni îndrăznesc să se sustragă de sub stăpânirea ei? Cu modele
sunt călăuzite masele, nu cu argumente. În fiecare epocă, un mic nu­
măr de indivizi dau tonul si masa inconstientă îl imită. Însă aceste indi­
vidualităţi nu trebuie să � îndepărteze prea mult de ideile lăsate drept
moştenire de predecesorii lor. Atunci imitarea ar fi prea anevoioasă şi
influenta lor ar fi nulă. Din această pricină, oamenii de prea mare altitu­
dine intelectuală nu exercită, în general, nici o influentă în epoca lor.
Abaterea este prea mare. Din aceeaşi pricina, în pofida tuturor avanta­
jelor conferite de civili7..atia lor, europenii nu au avut decât o influenţă
nesemnificativă asupra Popoarelor din Orient
1 �e mele \rn„r.'ui A..J'Cho/ogie fX'lin.que �hologit' ix>btkă). Les OflÎ11ic>11s et
croyances (Opiniilr si <.Tf(lintelt') , R<fvolution �aise (Rt-Volutia franceză).
 66
GUSTA VE LE BON
Dubla acţiune a trecutului şi a imitării reciproce face ca. în cele din
urmă, oamenii din aceeaşi ţară şi din aceeaşi epocă să se asemene
în­
tr-atât încât până şi aceia ce par a nu se supune acestei reguli -
filosofii,
savanţii, literaţii - pre7.Întă un aer delilmilie în gândirea şi stilul lor,
pe­
cete a timpului când au trăit O conversaţie nu prea îndelungată e!;te su­
ficientă pentru a edifica asupra lecturilor, ocupaţiei şi mediului unde vie
ţuieşte un individ."'
Atât de puternică poate fi contagiunea, încât are forţa de a impune
nu numai anumite opinii, dar şi maniera de a aprecia Datorită ei, într-0
anumită epocă este dispreţuită cutare operă - Tannhauser, de pildă
-,
aceeaşi care, câţiva ani mai târziu, va fi cea mai lăudată chiar de
către
demolatorii ei de până mai ieri.
Prin mecanismul contagiunii, şi prea puţin prin tel al raţionamentu·
lui, se răspândesc opiniile şi credinţele.
la bodegă, prin afirmaţii, repetiţii şi contagiune se cristalizează ac­
tualele concepţii ale muncitorimii. Şi în toate•timpurile, convingeri
le
maselor nu s-au format în alt fel. Pe bună dreptate, Renan ii compară
pe întemeietorii creştinismului cu ,,muncitorii socialişti răspândindu-şi
ideile din bodegă în bodegă".
în exemplele analoage cu cele dejacitate, contagiunea, după ce s-a
manifestat în păturile largi ale societăţii, trece în cele superioare.
Ast­
fel, în zilele noastre, doctrinele socialiste încep să-i cucerească
pe aceia
care vor fi, totuşi, primele lor victime. în faţa mecanismului contagiunii
,
până şi interesul personal dispare.
Opinia devenită populară sfârşeşte prin a se impune straturilor înalte
ale societăţii, oricât de evidentă ar fi absurditatea opiniei triumfătoare
.
Această acţiune a păturilor sociale inferioare asupra celor superioare
este cu atât mai curioasă, cu cât convingerile maselor derivă întotdea­
una, în mai mare ori mai mică măsură, din câte o idee măreată rămasă
adesea fără ecou în mediul unde a luat nastere. Ideea măreată
îi sub­
jugă pe mentorii multimilor, care o acapar�, o deformează creează � .
o sectă care o deformează la rândul ei, apoi o răspândeste din ce in
ce
mai deformată în rândul maselor. Devenită adevăr popuÎar, ea se înalţă
oarecum la obârsia e1 şi acţionează atunci asupra păturilor superioare
ale unei naţiuni.
l. Gustave Le Bon, l11ommeetles soeu!tes. voi n. pag. 116,
1881
Psihologia mulţimilor 67
în definitiv, inteligenţa călăuzeşte lumea, dar mult prea de deParte.
F"tlosofii creatori de idei s-au întors de mult în pământ când, prin efec­
tul mecanismului descris mai sus, gândirea lor sfârşeşte prin a triumfa.
3. Prestigiul
Dacă opiniile răspândite prin afirmaţie, repetiţie şi contagiune po­
?
sedă o mare forţă, faptul se datoreşte acelei puteri misterioase, do ân­
_
dită de ele, numită prestigiu. Tot ceea ce a dominat lun1ea, fie 1de1, fie
!
oameni, s-a impus în primul rând prin forţa irezistibilă a prestigiulu . c�
totii întelegem sensul acestui termen, dar să urmărim câteva aplicaţii
si �ple. pentru a-1 defini mai bine.
. .
Prestigiul poate să comporte unele sentimente, precum admiraţia
siteama, care adeseori constituie temeiul lui, dar prestigiul poate tot aşa
de bine să existe şi în absenţa lor. Persoane moarte, de care, aşadar, nu
am avea cum să ne temem, cum ar fi Alexandru cel Mare, Cezar,_Mallo­
med, Buddha, se bucură de un considerabil prestigiu. Pe de alta parte,
unele plăsmuiri lipsite de admiraţia noastră, precunl m?�s��asele d�
vinităţi ale templelor subterane din lncjia, ne <JP3r totuşi mvălwte de un
mare prestigiu.
De fapt, prestigiul este un soi de fascinaţie care ne� facu�
.
•
.
tătile critice si ne umple sufletul de mirare şi de respect Sentimentele
în�ercate a�nci sunt inexplicabile - ca orice sentiment -, iar ele sunt
probabil de aceeaşi natură ca sugestia acţionând asupra unui s�bi��
aflat sub puterea ei. Prestigiul este cel mai puternic resort al dommaţie1
- zeii, regii şi femeile nu ar putea „domni" fără el.
Diferitele manifestări ale prestigiului pot fi reduse la doua forme
•
principal�: prestigiul dobândit este conferit de numele, de onoafe3, de
�
reputaţia cuiva. El poate apărea indiferent de prestigiu �rsonal : �nn­
_
potJivă, prestigiul personal este ceva care ţine de md1vid, coexistand
uneori cu reputaţia, cu gloria, cu averea sau fiind chiar spont de toate
acestea, dar perfect susceptibil de a dăinui absolut indepen ent ? ,
Prestigiul dobândit. sau artificial, este de departe cel mru des mta�
nit. Prin simplul fapt cil un individ ocupă o poziţil', posedă o anu �1ită
avere ori este în7..estrat cu anumite titluri, el este aureolat de presbgiu,
oiicât de modesta ar fi valoarea lui ca persoana Un militar în tmifo1111it,
un magistrat puru md roba au întotdeauna un p�·estigiu. .
. .. .
Pascal sc1ia pe buna dreptate despre nece'1tatea ca iudecatorn sa
poa1te robe si peruci. fani ele. o mare prute din aut01itatea lor ar fi stu·-
68 GUSTAVE LE BON
bită. Socialistul cel mai înverşunat se emoţionea?.ă la vederea unui prinţ
orj a unui marchiz.'
Prestigiul de care am vorbit se aplică persoanelor, dar alături de el
am putea plasa prestigiul unor opinii, opere literare sau artistice etc. Ade­
sea, acesta din unnă nu este decât efectul repetiţiei acumulate. Istoria,
şi mai ales istoria literară şi a artelor plastice, nefiind decât repetarea ace­
loraşi judecăţi pe care nimeni nu încearci să le controlere, sfârşim prin
a repeta ceea ce am fost învăţaţi la şcoală. Sunt unele nume şi unele lu­
auri de care nimeni nu are curajul să se atingă. Cititorului de azi, opera
lui Homer îi provoacă o imensă şi de netăgăduit plictiseală, dar cine ar
cute?.a să recunoască asta? În stadiul în care se găseşte acum, Parthe­
nonul este un morman de ruine nu foarte interesante, dar prestigiul le­
gat de numele lui este atât de mare încât nu îl percepem decât cu în­
tregul cortegiu de amintiri istorice. Caracteristica prestigiului este că
el împiedică de a se vedea luauriJe aşa cum sunt şi paralizează judecata
Masele întotdeauna, şi foarte adesea chiar indivizii, au nevoie de păreri
gata formate. Succesul acestor păreri nu are nici o legătură ru adevărul
sau erorile pe care le conţin; succesul se întemeiază exclusiv pe pres-
- sfrijit cu rejJutl!ie de matematician şi de visător. Sunt poftiţi înăuntru, iar Bona­
tigiul lor.
De natură foarte diferită în raport ru prestigiul dobândit sau artifi­
cial, prestigiul personal este o însuşire fără legătură ru titlurile sau ran­
gul social El se obseivă la foarte puţini oameni, care exercită asupra se­
menilor din preajma lor o fascinaţie uluitoare, aceştia din unnă fiind gata
a li se supune precum sălbăticiunea ce-şi ascultă orbeşte dresorul, când
atât de uşor l-ar putea devora
La cel mai înalt grad, această fonnă deosebită a prestigiului este ma­
nifestă la marii mentori ai omenirii şi conducători de popoare - Buddha,
Mahomed, Ioana d'Arc, Napoleon. Şi mai ales prin ea reuşesc ei să se
l. Efa.'IUI tidurilor, panglicilor şi unifunnelor asupra maselor se observă în toate tăriJe,
chiar acolo unde sentimentul independenţei personale este foarte dezvoltat ln acest
gens, reproduc dintr-0 carte de însemnări de cilitorie un pasaj despre prestigiul anu­
mitor personaje în Anglia.
ln diferite împrejwiri, mi·am dat seama de euforia ciudată � cuprindea pănă şi
pe cei mai rezonabili englezi când se întfilneau sau doar zăreau vreun pair al Angliei.
•
Ei il admiră prin definiţie, iar o dată aflaţi în prcI.enţa lui ii acceptă orice cu încântare.
La vederea lui rosese de plăcere şi, daci pair-ul le adresea7.â vreun cuvânt bucuria le
înteţeşte îmbujorarea ş.i le aprinde neaşteptate scânteieri tn priviri. S-ar zit.'t' că en·
glezU au lordul in sânge. aşa aun au spaniolii dansul, gennanii muzica si francezii re­
volupa. Cartea Pairilor are un tiraj oonsiderabil si oriunde ai m""ll" in Anglia o g;ise<;ti.
asemene.a Bibliei, la căpătâiul fiecaruia."
Psihologia mulţimilor 69
impună. Zeii, eroii şi dogmele se impun, nu se negociază; imediat ce
i-am pune în disruţie, haloul lor s-ar risipi.
Personajele citate mai sus posedau forţa lor fascinantă ru mult h?­
inte de a deveni ilustre şi nici nu ar fi ajuns renumite filră aceasta ln
cuhnea gloriei, Napoleon dobândise, prin puterea la care ajunsese, un
imens prestigiu, dar ru această calitate era deja înrestrat la începutul
carierei. Pe cind nu era decât un general oarecare şi a fost numit să
comande armata din Italia, a nimerit între nişte generali nemiloşi, gata
să-i facă o dură primire tânărului intrus trimis pe capul lor de Directo­
rat Din prima clipă, la prima întâlnire, fără cuvinte, fără gesturi, fără
amenintări la vederea viitorului om mare, generalii au fost îmblânziţi.
O inte��tă relatare a acestei întrevederi, întemeiată pe mărturiile
contemporanilor, este l3rută de Taine:
Generalii de divizie, intre care şi Augereau, un soldăţoi belicos şi grosolan,
mândru de stitura lui impozantă si de vitejiile pe câmpul de luptil. sosesc la car­
ţie, provocată de ve!jeticul expediat de
tierul gener:il Cil o foarte proastă dispo.;.
Paris. Din pricina por1relului acestuia ce le fusese făcut, Augereau 9e montase
deja să 6e dur, să nu se supună: un protejat al lui Bam1s, un general de oraş, un
parte ii lasă să aştepte. lntr-un târziu apare, cu sabia la brâu, se apropie de ei,�
prezintă ordinele prin care ge a1lă acolo, le dă propriile lui ordine şi le spune sa
părăsească încăperea. Augereau a rămas mut, abia afară şH revenit şi a dat dru­
mul obişnuitelor lui înjurături; recunoaşte. ca şi Massena, că micuţul general
l-a speriaţ îi vine greu să înţeleagă cum a fost copleşit de la prima privire ce a
fost aţintită asupra lui.
După ce a ajuns la înaltele ranguri, prestigiul lui Napoleon a fost
sporit de glorie, el devenind asemeni prestigiului unei divinităţi pentru
cei care cred ln ea. Generalul Vandarnme, soldăţoi răzvrătit, mult mai
brutal şi mai energic decât Augereau, îi vorbea astfel despre el mare­
şalului Omano, într-0 zi a anului 1815, pe când urcau împreună scările
de la Tuileries: .Dragul meu, diavolul ăsta de om mă fascinează într-O
manieră de neînteles. Mie, căruia nu mi-e frică nici de Dumnez.eu, nici
de draru', când � apropii de el aproape că tremur ca un copil şi simt
că aş intra în gaură de şarpe ori m-aş arunca în foc dacă mi-ar cere-o."
Aceeaşi fascinaţie exercita Napoleon asupra tuturor celor care se
aflau în preajma lui.
Vorbind despre propriul lui devotament si de cel al lui Maret, Davout a
spus: „Daci im1Jilratul ne-ar spune la amândoi câ este în interesul politicii lui
să distrugem Parisul rară a lilsa pe nimeni sa scape, Marei ar pastra, sunt si·
70
GUSTAVE LE BON
gur, secretul, dar nu s-ar putea împiedica de a-i încălca ordinul, lăsându-şi fa­
milia să fugă. Ei bine, eu, de teamă că s-ar putea afla ceva, mi-aş lăsa nevasta
şi copiii în pârjol".
Această incredibilă putere de fascinaţie explică, de altfel, şi minunea
întnarcerii din Insula Elba, cucerirea neîntârziată a Frantei de către acest
om w i lat, având de înfruntat toate forţele organizate aÎe unei mari ţări,
pe care ai fi crezut-o scârbit de tirania lui. Napoleon i-a privit doar pe ge­
neralii ce juraseră să pună mâna pe el când i-au ieşit în întâmpinare. Şi
toţi i s-au supus fără a crâcni.
Napclcon, seric generalul englez Wolseley, debarcă aproape singur în
Franţa, fugar din Insula Elba, care era împărăţia lui, şi reuşeşte în câteva săp­
tămâni să dea peste cap, fără valuri de sânge, întreaga structură de putere din
Franţa, aflată sub regele ei legitim. S'1 manifestat vreodată mai su.,,,-inzătoare
in:tluenta personală a unui om? Dar în toată această campanie, ultima lui cam­
panie, remarcabilă este deopotrivă influenta exercitată asupra Aliaţilor, obli­
gându-i sil-1 urmeze în iniţiativa lui, şi puţin a lipsit să nu-i strivească!
Prestigiul i-a supravieţuit omului Napoleon, continuâri'd să se ampli­
fice. Graţie acestuia a putut fi îfhpărat un nepot obscur din familia Bo­
n�parte, iar astăzi, când vedem cum renaşte legenda lui Napoleon, ne
dam seama cit de viguroasă rămâne marea lui umbră. Maltrataţi-i pe
oameni, masacraţi-i cu milioanele, provocaţi invazie după invazie - to­
tul vă este permis dacă dispuneţi într-un suficient dozaj de prestigiu şi
de talentul necesar pentru a vi-l mentine.
Am invocat aici exemplul unui p�tigiu absolut excepţional, dar era
necesar să o fac pentru a înţelege originea marilor religii, a marilor doc­
trine şi a marilor imperii. Fără puterea exercitată asupra maselor da­
torită prestigiului, geneza acestora ar rămâne de neînţeles. Dar presti­
giul nu se întemeiază doar pe influenţa unei persoane, pe gloria militară
şi pe teroarea religioasă; sursele lui pot fi mai modeste, fără însă ca am­
ploarea să-i fie ştirbită. Secolul nostm ne oferă câteva exemple în acest
sens. Unul dintre ele, pe care posteritatea îl va păstra in alnintire, deja
pomenit aici, este cazul bărbatului care a modificat înfâţisarea globului
pământesc şi a schimbat cursul :ciaţiilor comerciale dintre popoare, prin
despărţirea a două continente. ln intreprinderea lui grandioasă a izbân­
dit datorită tenacei sale voinţe, clar, nu mai puţin, şi datotit.'\ fascinatiei
exercitate asupra anturajului. Pentru a învinge imponivirea unani�.
a fo�t de ajuns să se înJătişezc dinaintea oamenilor, sa le vorbeascit, pen­
tru ca sub această vrajă opozantii lui sa-i deVÎilâ ptieteni. Englezii mai
Psihologia mulţimilor 71
ales au atacat cu înverşunare proiectul lui; prezenţa lui în Anglia a fost
suficientă pentru a obţine un mănunchi de sufragii pozitive, iar când a
trecut prin Southampton, clopotele bisericilor au fost trase întru glo­
ria lui. Biruind totul - oameni şi lucruri -, după Suez, el nu mai credea
în obstacole, de aceea a şi dorit să o pornească de la capăt în Panama,
cu aceleaşi mijloace, dar credinţa care mută din loc munţii nu îi ridică
decât când nu-s prea grei. Munţii au re1.istat şi catastrofa ce a urmat a
risipit orbitoarea aureolă de glorie a eroului Destinul ne învată si cwn
poate să crească, dar şi cum dispare prestigiul După ce s-a ridi�t la al­
titudinea celor mai măreţe personaje istorice, a fost aruncat, de către
magistraţii din ţara sa, în jos până în mocirla odioşilor aiminali. Sicriul
l ui a trecut neobservat de o multime indiferentă. Doar suveranii străini
au adus omagiu memoriei lui' . .
Toate exemplele precedente reprezintă manifestări extreme. Pentru
a stabili în detaliu psihologia prestigiului, ar trebui luată în considerare
întreaga serie, de la întemeietorii de religii şi de imperii până la indivizii
neînsemnaţi ce încearcă să-şi uimească vecinii cu o nouă îmbrăcăminte
_sau o zugrăveală.
Între aceste limite ale seriei, se regăsesc toate întrupările prestigi­
ului din diversele compartimente ale civilizaţiei: ştiinţe, arte, literatură
etc., şi se vădeşte că prestigiul constituie elementul fundamental al per­
suasiunii. FIÎnţa, ideea ori lucrul care se bucură de prestigiu sunt, pe ca­
lea contagiunii, imitate imediat şi impun unei întregi generaţii anumite
maniere de sensibilitate şi de exprimare a gândirii. De altfel, cel mai a­
desea, imitaţia este inconştientă, ceea ce o şi face completă. Pictorii mo­
derni, reproducând culorile şterse şi atitudinile rigide ale unor primitivi,
nici nu bănuiesc de unde le vine inspiraţia; cred în propria lor sinceritate,
când, de fapt, dacă un eminent maestru nu ar fi resuscitat acea formă de
artă, lumea ar fi continuat să nu observe decât aspectele naive şi inferi­
oare. Cei care, aidoma unui inovator celebm, îşi inundă pân7,ele cu um­
bre violete, nu observă în natură mai mult violet decât în urmă cu cinci-
I. Un ziar străin, Neue Freie Presse. din Viena, într-un articol dedicat destinului lui de
Lesseps, a exprimat reJlectii udicioase
j clin punct ele vt'Clere psihologic, fapt penim care
mit grăbesc să le reproduc în continuare: .,După condamnarea lui Ferdinand de !-"""
seps, nu mai avem nici o îndreptătire sa ne mirăm de tristul s1ărşit al lui Cristofor eo.
lumb. Daci Ferdinand de I..esseps este\m escroc, atunci orice nobilă înclupuire este
o_crima. Antichitatea ar fi pus pe fruntea lui o aureolă deglorie şi t-ar fi ofent sa soo.rba
dm cupa cu nectar in Olimp, căci el a schimbat faţa Pă.rnânrului şi a infâpru1t lucrări
care pertt'Ctioneazii creatia. C-Onclamnându� po Ferdinand de Lesseps, preşedi111t·re
72 GUSTAVE LE BON
zeci de ani, dar ei sunt sub puterea sugestiei deosebite ce ie vine din­
spre un pictor care a ştiut � dobândească un mare prestigiu. Şi ase­
menea exemple s-ar putea cita din fiecare domeniu fle civiiizatie.
Din cele arătate mai sus, se vede că o multitudine de factorl contJi.
buie la conturarea prestigiului, unul dintre cei mai importanţi fiind în­
totdeauna succesul. Omul care reuşeşte, ideea care se impune, înce­
tează, tocmai prin aceasta, de a fi contestaţi.
O dată cu insuccesul, dispare şi presligiul. Eroul, aclamat ieri de mul­
ţime, este a doua zi huiduit de aceeaşi mulţime dacă soarta i-a dat o lo­
vitură. Şi reacţia va fi cu atât mai violentă, cu cât prestigiul a fost mai
mare; mulţimea îl consideră pe eroul decăzut egalul ei şi se răzbună
fiindcă &a înclinat în faţa unei superiorităţi pe care nu o mai recunoaste.
Când Robespierre a dispus să li se rele7.e capetele multora dintre u;va­
răşii lui şi unui mare număr dintre contemporanii lui, dispunea de un
mare prestigiu. O deplasare de ton 1-a făcut � piardă pe dată acest
prestigiu, şi mulţimea 1-a insolit către ghilotină cu aceleaşi imprecaţii
pe care le zvârlise victimelor lui Robespierre. întotdeauna, credincioşii
sfărâmă cu furie statuile vechilor lor zei.
Prestigiul se poate pierde brusc din pricina unui insucces, dar el se
poate deteriora, mult mai lent, prin punerea lui la îndoială. Prestigiul
care ridică semile de întrebare, deja nu mai este prestigiu. Pentru a te
face admirat de mase, trebuie întotdeauna să le ţii la distanţă.
CW1ii de Apel şi-a dobândit nemurirea, dici necontenit oamenii vorvoi sâ ştie numele
omului care a întinat secolul, punând straiele de ocnaş pe wt bătrân a cărui viaţă a în­
Şi să nu ni se vorbească de fermitateajusti�ei acolo unde donmeşte ura biroaatică
semnat gloria contemporanilor lui.
impotriva întreprinderilorcurajoase. Natiunile au nevoie de astfel de oameni indrăz..
neţi, încrezători în ei înşişi, care înving toate obstacolele tira a se c..n1ţa. Geniul nu
cunoa.'t� prudenţa; cu pmdenţi nu s-ar lărgi niciodat\ sfera activitiiţii omeneşti.
. Ferdinand de Lesseps a cunoscut betia triumfului si amăr.iciwtea deceptiilor. Suez
!:ii Panama. Inima se revoliă aici impot:riva moralei succesului. Când le$eps a reuşit
:
să unească două mări, principii 51 natiunile i-au adus omaglUI lor: azi, când a fost zdn>
bit de stâncile Conlilierei, nu mai e da:ât Wl escroc vulgar Se- întrezareşte aici lUl răz­
boi al claselor sociale, o nemultumire a birocratilor şi funcţionanlor care se razbună,
l.'U C?<lul Pena] îr1 1nftnâ. pe cei ce-au mit 'să se inaJte deasupra lor.„ Legislamrii ffi<>.
î fata unor asemenea ţâşnui aJe geruulw omenesc, opinia
dt>nu sune în irn.-urcatură n
publicii nu mai înţelege ninlÎt', iar unui avocat general nu-1 vin� deloc greu să dove­
deasca faptul ca Stanley este un a <;asin, iar l..esseps un escrot.·-�
CAPITOLUL fV
• LIMITE DE VARIABILITATE LA NIVELUL
CREDINŢELOR ŞI OPINIILOR MASELOR.
1. Credinţele stabile
Între caracteristicile anatomice şi particularităţile psihologice ale
unei fiinţe există un paralelism strâns. între caracteristicile anatomice,
vom găsi întotdeauna anwnite elemente invariabile, încât ar fi necesare
lungi perioade, precum erele geologice, pentru a fi schimbate. Pe lângă
aceste caracteristici stabile, ireductibile, se găsesc altele foarte mobile,
pe care mediul, priceperea educatorilor le pot modlfica până într-atât
încât să ascundă, pentru observatorul puţin atent, caracteristicile fun­
damentale.
Acelasi fenomen se constată si . la nivelul caracterelor. Alături de ele­
mentele Psihologice ireductibile ale unei rase stau elementele mobile,
schimbătoare. De aceea, studiind credintele şi opiniile unui popor, con­
statăm neîndoielnic un fond foarte stabil pe care sunt grefate opiniile
,,mişcătoare" precum firele de nisip-de pe stânci.
Credinţele şi opiniile maselor se ordonea7.ă, aşadar, în două clase dis­
tincte. Pe de o parte, există marile credinţe perene, perpetuându-se de-a
lungul secolelor, pilonii civilizaţiilor cum erau odinioarâ mentalitatea
-
feudală ideile crestine cele ale Reformei si cum sunt în zilele noastre
con� de naţio;w;�te. ideile democrati� şi sociale. Pe de altă parte,
se relevă opiniile punctuale şi schimbătoare, derivate ade�a din con­
cepţiile generale pe care fiecare epocă le generează şi apoi le abando­
nează - cum sunt teoriile după care se orientează la un moment dat
artele şi literatura, precum cele care au dat naştere romantismului, re­
alismului etc. Superficiale aidoma modei, acestea din urmă sunt nesta­
tornice ca vălurelele ce apar şi se pierd fără încetare pe suprafaţa unui
lac adânc.
Marile credinţe generale sunt în număr extrem de restrâns, iar for­
marea şi dispariţia lor reprezintă pentru fiecare popor punctele cuhni·
nante din istoria lui. Ele constituie osatura civilizaţiilor.
O opinie pasageră se strecoară foarte lesne în spiritul maselor, dar
este extrem de dificil de ancorat aici o convingere durabilii, după cum
la fel de dificil e să o smulgi de acolo după ce s-a c1istaliwt. Nidodată o
 74
GUSTAVE LE BON
convingere adanci nu poate fi schimbată declt cu preţul unor violente
revoluţii, şi aceasta numai atunci când credinta şi-a pierdut aproape de­
finitiv dominaţia asupra spiritelor. Prin revoluţii, sunt complet respinse
credinţe aproape deja abandonate, dar împiedicate de jugul tradiţiei să
fie complet părăsite. Revoluţiile născânde sunt credinţe sfârşite.
Momentul când o mare credinţă primeşte însemnul morţii coincide
cu vremea când valoarea ei deYine discutabilă. Nefiind
decât ficţiune,
orice credinţă generală supravieţtiieşte doar atâta vreme cât nu va fi
supusă analizei. Dar şi atunci când o credinţă este puternic zdrunci­
nată, instituţiile care se reclamă din ea îşi conservă puterea şi nu dispar
decât în mod lent Când, în sfârşit, şi-a pierdut complet forţa, tot ce se
sprijinea pe ea se năruie. Nu s-a intâmplat până acum ca un popor să-şi
modifice credinţek rara a fi imediat constrâns să-şi transforme elemen­
tele de civilizaţie. El le transformă până la adoptarea unei noi convin­
geri generale, vieţuind între timp în anarhie. Convingeri)e generale sunt
suportul necesar al civiliz.aţioil r, ele imprimă orientarea ideilor şi doar
ele pot insufla credinţa şi impune datoria.
Intotdeauna popoarele au resimţit nevoia de a dobândi convingeri
cu caracter general şi au înţeles din instinct că dispari
ţia acestora avea
să le marchere timpul decadenţei. Cultul fanatic al Romei a fost convin­
gerea pe care şi-au întemeiat romanii stăpânirea asupra lumii, dar ime­
diat ce această convingere a slăbit, Roma a trebuit să piară. Numai când
au ajuns la câteva convingeri comune, barbarii, demolatorii Romei, au
atins acea coeziune care i-a scos din anarhie.
Nu este lipsit de justificare faJ)tul că popoarele şi-au apărat întotdea­
una convingerile în mod intolerant Criticabilă din punct de vedere fi­
losofie, intoleranţa reprezintă în viaţa naţiunilor o virtute. Numai pen­
tru a consolida ori a menţine o convingere cu caracter
general au fost
înălţate atâtea ruguri în Evul Mediu şi au murit cuprinşi de disperare
atâţia inventatori şi novatori care au evitat chinurile. Numai pentru a
apăra credinţele generale s-a lăsat de-atâtea ori omenirea bulversată, si
milioane de oameni au pierit - şi vor mai pieri -pe câmpurile de bătăli�.
După cum am subliniat deja, în calea consolidării unei convingeri
generale se înalţă mari obstacole, dar, o dată împământenită, puterea a­
cesteia rămâne multi vreme de neînvins şi, oricât de falsă s-ar dovedi ea
din punct de vedere filosofie, ajunge a se impune şi celor mai luminate
spirite. Vreme de cincisprezece secole, popoarele Europei au acceptat
drept adevăruri de netăgăduit unele legende religioase, care, exami-
Psihologia mulţimilor 75
nate în profunzime, sunt la fel de barbare' ca poveştile despre Moloch'.
iar înspăimântătoarea absurditate a unui Dumnereu răzbunându-se pe
Fiul Său n-a fost sesi7.ată decât după multe secole. Marilor genii, iJr00!111
un Galileo Galilei, un Newron, un Leibniz, nu le-a trecut nici o clipă prin
minte bănuiala că veiwcitatea unor astfel de legende ar putea să fie pusă
la-ndoială. Nimic nu dovedeste mai bine puterea hipnotică asupra spi­
ritelor exercitată de credinţ�le generale, dar nici nimic altceva nu re­
levă, tot atât de evident, umilitoarele limite ale spiritului nostru.
De îndată ce o nouă dogmă se implantează în spiritul maselor, ea
devine sursă de inspiraţie pentru instituţii, pentru artă şi pentru morală
- înstăpânirea ei este atunci absolută. întreprinzătorii visează să o pună
în practică, legislatorii să o aplice, filosofii, artiştii, poeţii caută să o tra­
ducă în cele mai diverse forme.
Dintr-0 mare convingere fundamentală pot să se ivească, la un mo­
ment dat, idei adiacente, dar acestea poartă întotdeauna pecetea cre­
dintei Ca.re le-a dat nastere. Civilizatia egipteană, civilizaţia Evului Me­
diu ; ci� musu�ă a arabilo� derivă dintr-un număr restrâns de
credinte religioase care au marcat până în cele mai mărunte elemente
�le civilizaţii şi se constituie în semne distinctive. Datorită con­
vingerilor generale, oamenii fiecărei epoci se aliă într-0 plasă de tradiţii
si obiceiuri de al căror jug nu se scapă, care le conferă întotdeauna o
�arecare asemănare şi în care sunt strâns prinse chiar şi spiritele cele
mai independente. Singura tiranie adevărată este cea care se exercită
în mod inconstient asupra spiritelor, căci este singura împotriva căreia
nu se poate l�pta. Tiberiu, Ginghis-han, Napoleon au fost, desigur, în­
fiicosători tirani. Dar, de dincolo de morminte, Moise, Buddha, Isus,
Mah�med, Luther au exercitat întotdeauna asupra spiritelor un despo­
tism de o altă profunzime. O conspiraţie poate să dea jos un tiran, dar
ce ar putea un asemenea demers împotriva unei credinţe adânc întipă­
rite în cugete? în lupta ei violentă împotriva catolicismului, având asen­
timentul aparent al mulţimilor, în pofida procedeelor destructive nemi­
loase precum cele din vremea Inchiziţiei, marea Revoluţie franceză de
la 1789 a fost învinsă. Dintotdeauna adevăraţii şi singurii tirani ai ome­
nirii au fost spectrele morţilor, sau iluziile făurite despre ele.
I Când spun ba!l>an!. ma refer la înţelesul filosofie. Practic. ele au fondat o civilizaţje
complet nouă şi timp de secole i-au lăsat omului poru deschic;;e catre un miraculos
P.'ra<lis de vis şi de speranta fura egal.
2. Moloch (Malek in ebraicâ) - pretinsă divinitate cananeeana careia -
i au fost adust­
drept ofrandâ fiinţe omeneşti (n. t.)
 76 GUSTAVE LE BON
Absurditatea din punct de vedere filosofie a unor credinţe generale
n-a fost niciodată - repet - un obstacol în calea biumfuluilor. Mai mult,
acest biwnf pare a nu fi posibil decât dacă ele sunt pătrunse de o oare
care misterioasă absurditate. Evidenta slăbiciune a convingerilor soci­
aliste de astăzi nu le va împiedica să fie sădite în sufletul maselor. Într-a­
devăr, inferioritatea acestor convingeri în raport cu toate credintele re­
ligioase constă în aceea că idealul de fericire pe care cele din � îl
promiteau, unnând a fi realiz.at într-0 viaţă viitoare, nimeni nu putea să
conteste hnplinirea lui. Socialismul, promiţând fericirea pe pământ, va­
nitatea promisiunii va apărea o dată cu primele încercări de aplicare în
practică, şi noua convingere îşi va pierde pe Joc prestigiul. Puterea so­
� smultli nu va spori decât pâi\ă în momentul punerii lui în practică,
ŞI de aceea, chiar dacă noua religie, asemeni tuturor celor care au pre­
cedat-0, exercită la început o acţiune destructivă, ulterior-nu va mai pu­
tea avea un rol creator.
2. Opiniile schimbătoare ale muelor
Dincolo de credintele perene a căror fortă am arătat-0 mai sus se
află un strat de opinii, de ide� de gânduri care se nasc şi dispar în �
constant Unele au o durată de-a dreptul efemeră, dar nici cele mai im­
portante nu depăşesc perioada unei generaţii. Am menţionat deja că
schimbările survenite la acest nivel sunt mai degrabă superficiale de­
cât reale, ptuiând întotdeauna pecetea calităţilor rasei. Când ne-am re­
ferit, de exemplu, la instituţiile politice din Franţa, am arătat că partide
aparent foarte deosebite între ele - monarhiste, radicale, socialiste etc.
- au aceleaşi idealuri, care ţin de structura mintală a poporului nostru,
căci, sub nume identice, la alte naţiuni, aflăm idealuri diferite. Numele
date, adaptările înşelătoare nu schimbă fondul lucrurilor. Burghezii Re­
voluţiei franceze, toţi hrăniti din scrieri latine, cu ochii aţintiti asupra
republicii romane, adoptându-i legile şi ... togile, nu au devenit nicide­
cum romani, ci au stat doar sub vraja unei puternice sugestii istorice.
Rolul de a cerceta ceea ce supravieţuieşte din vechile credinţe sub apa­
rentele schimbări îi revine filosofului şi tot lui îi incumba sarcina de a
detecta în v-dltoarea opiniilor directiile determinate de credinţele majore
şi de spiritul popoarelor.
Fără aceste criterii, s-ar putea crede că masele îsi schimbă frecvent
şi d�pă bunul plac convingerile politice ori credinţeie religioase. Într-a­
devar, întreaga istorie - politică, religioasă, artistică, literară- pare a do­
vedi lucnil acesta.
Psihologia mulţimilor 77
Să considerăm, de exemplu, o scurtă perioadă - de la 1790 la 1820
în Franţa - adică treizeci de � durata unei generaţii. În acest inteival,
masele, monarhiste la început, au devenit revoluţionare, apoi imperi­
aliste pentru a redeveni monarhiste. Cât despre religie, s-a treeut, în
aceeaşi vreme, de la catolicism la ateism, apoi la deism înainte de re­
venirea la formele cele mai exagerate de catolicism. Dar nu numai ma­
sele, ci şi cei care le-au condus au fost antrenaţi în aceleaşi schimbări.
Iată-� bunăoară, pe membrii Convenţiei, duşmani înfocaţi ai regelui,
respingând şi zeii şi stăpânii, cum au devenit umili slujitori ai lui Napo­
leon şi cum au purtat mai apoi cu pioşenie lumânări în.cadntl procesi­
unilor sub j.J.ldovic al XVIII-iea!
Dar în următorii şaptezeci de ani? Alte schimbări, din nou, la nive­
lul opiniilor maselor! ,,Perfidul Albion" de la începutul secolului a deve­
nit aliatul Franţei sub moştenitorul lui Napoleon; Rusia, duşmana Fran­
ţei, în două războaie, a ajuns să fie considerată subit o mare ţară prie-
tenă. '
În literatură, în artă, în filosofie succesiunea curentelor de opinie se
manifestă încă şi mai rapid. Romantism, realism, naturalism - se nasc
şi pier rând pe rând. Artistul şi scriitonil lăudaţi ieri sunt profun� dis­
pretuiţi, mâine.
bar, dacă analizăm aceste schimbări, în aparenţă atât de radicale,
ce observăm? Toate cele contrare convingerilor generale şi spirituali­
tătii popoarelor nu au decât o durată efemeră, şi fluviul ieşit din matca
lui curând îşi reia cursul. Opiniile ce nu au legături cu credinţele gene­
rale, cu spiritualitatea unui popor şi, prin urmare, nu ar putea avea trăi­
nicie, sunt în voia hazardului sau, dacă preferaţi, a celor mai neînsem­
nate schimbări de mediu. Formate pe ba?..a sugestiei şi a contagiunii,
ele sunt momentane, se nasc şi pier de multe ori tot atât de repede ca
vălurirea nisipului la malul mării.
în zilele noastre, totalitatea opiniilor schimbătoare ale maselor este
mai mare ca niciodată, iar faptul are trei cauze diferite.
În primul rând, din pricină că vechile credinţe îşi pierd în mod pro­
gresiv tăria, m1 mai au aceeaşi forţă ca odinioară asupra opiniilor pasa­
gere pentru a le da o anumită orientare. Estomparea convingerilor pe­
rene lasă locul unei multitudini de opinii particulare tară trecut, dar şi
rară viitor.
În al doilea rând, faptul că puterea crescândă a maselor îşi găseste
d;;, ce în ce mai putin o contrapondere face ca mobilitatea extremă a
ideilor maselor sâ se manifeste neîngrădit.
 Psihologia mulţimilor
78
79
GUSTAVE LE BON

Un alt motiv îl constituie dezvoltarea presei, prin intem1ediul căreia 17Jlerea să lanseie o carte sau o � de � ��
.� � iar
sunt vehiculate cele mai contrare păreri. &Jgestiile generate sunt curând ţii opiniiloc J>?"-
nu să fie folositoare. AW de acuta e conştiinţa mutilita
demolate de sugestii diferite. Nici o opinie nu ajunge să se răspândească sonale, încât, în general. ziarele şi-au suprlm_at ��
li�. mar­
rânduri de IJ"'.
deplin şi toate sunt sortite unei existenţe efemere. Pier înainte de a se ginindu-se la a menţiona titlurile cărţilor, lângă două-trei
zentare şi, peste două?.eri de ani, acelaşi lucru se
fi propagat îndeajuns pentru a deveni opinii generale. va lntimpla probabil
Aceste trei cauze conduc la un foarte nou fenomen în istoria ome­ si cu cronicile teatrale
. .
nirii , caracteristic epocii actuale: neputinţa guvernanţilor de a dirija op� · A �di fludllaţiile părerilor din sânul maselor -iată �parea
rutare �t.
nia maselor. de bază a iresei şi a guvernelro . Ce efect va produce
Până odmioară, şi când spun odinioară mă refer la trecutul foarte de lege, cutare discurs electora l -
. � tn;buie sa � cu­
cutare proiect
ător ŞI mai. �u­
noască. Sigur, nu e uşor, căci nimic nu este mai schimb
.
apropiat, acţiunea guvernelor, influenţa câtorva scriitori şi a unui mic
număr de ziare constituiau adevărate faruri pentru opinia publică. . : ce ieri era aclamat de mase, astazt e
necos decât opinia publică ceea
Astăzi, scriitorii şi-au pierdut influenţa, iar ziarele nu mai reuşesc de­
pus la stâlpul infamiei.
are ere:
•
cât să reflecte opinii, nu să le formeze. Cât despre guvernanţi, departe d
Această lipsă de direcţionare a opiniei publice şi � �
de a orienta opinia publică. ei caută doar să nu se abată de la cursul ac­
diatelor generale au awt drept rezultat o fărâmiţare
a convingerilor �
ceptat Teama lor de opinia publică este uneori vecină cu teroarea para­ rlo care le oompun, taţi
indiferenta crescândă a maselor, ca şi a indivizi
lizantă, care-i face să-6i curbeze coloana vertebrală a conduitei. Asa îricât o legătură directă interesele lor imediate. Problemele
de tot ce �u are cu
opinia maselor tinde ·să devină, din ce în ce, supremul element � re­ pildă, socialis m
u l, nu îşi află apărăto ri � ad�t
de doctrină, ca, de .
glează viaţa politică. Ele ajung să inlpună până şi alianţe, cum am văzut păturilor needuc ate ale popula � or. nunen,
convinşi decât în rândul
că s-a întâmplat în cazul alianţei cu Rusia, ce-şi are originea aproape ex­ Micul burghe z, chiar
.
munato rul cât de
clusrv într-<> mişcare populară. muncitori din fabrici şi uzine.
Urrsimptom curios în zilele noastre este că papii, regii şi împăraţii cât scolit sunt deja sceptici. .
Evolutia care se operea?.ă de treizeci de ani în
.
această direcţie este
se supun mecanismului inteIViului ca să-şi expună, pentru mase, ideile derivând din ad�p­
pe o temă dată. � spus că în politică nu încap sentimentele. Dar oare evidentă. Înainte, opiniile aveau o orientare generală,
de a fi fost monarhist
se mai menţine această aserţiune când observăm cum politica se ghi­ tarea unei credinte fundamentale. Simplul fapt
fapluJ de a fi fost repu­
dează după impulsurile maselor schimbătoare ce nu cunosc ratiunea si impunea, cu fatalitate: anumite idei acceptate, iar
· ·
a conving eri contrar e. Monar histul vorbea despre rever
sunt animate exclusiv de afecte? blican confere
nume, precu� cele
Iar presa, altădată formatoare de opinie, a fost nevoită, ca şi guver­ Iulie cu oroare, iar republicanul cu veneraţie. Unele
nele, să se retragă în faţa forţei maselor. Ea rămâne, fără îndoială, o pu­ al� lui Robespierre şi Marat, erau rostite de cei din urmă cufidev �ţiune,
nu �teau articulat�
tere considerabilă, dar numai pentru că reprezintă exclusiv reflectarea în timp ce altele, ca Cezar, Augustus, Napoleon,
noastra prevala acea
fără a fi însoţite de invectiv.e Pâriâ şi în Sorbona
stă
opiniilor po17Jlare şi a neobositelor lor variaţii. Devenită simplă agenţie
de informaţii, presa renunţă să inlpună idei, doctrine, se pliază după gân­ simplă înţelegere a istoriei.
prestigiul, se uzeaza,
•

Astăzi, sub lupa analizei. orice opinie işi_pi:nJe

. .

direa publică. constrânsă la aceasta din necesităţi concurenţiale, pentru

. Omul modem este
a nu-şi pierde cititorii. Vechile organe sobre şi influente de altădată, pe încât rămân puţine idei capabile să ne in1lacareze
care generaţia precedentă le .,asculta" ca pe adevărate oracole, au dis­ tot mai cuprins de indiferenţă. ..
generală a �punilor.
• .

părut ori au ajuns nişte fiţuici de informaţii încadrate de cronici amu­ Dar să nu deplângem prea tare pulverizarea
zante, de cancanuri mondene şi de reclame. Ce ziar mai este acum des­ Simptom al decadenţei în viaţa unui popor, ea nu poa� fi, totuşi, contes­
toţi acei oame�1 nu�nd
tul de bogat pentru a le pennite redactorilor lui să exprime opinii per­ tată. Vizionarii, apostolii, îndrumătorii, adică
sonale şi ce impact ar putea avea o astfel de publicaţie asupra unor ci­ , o cu totul alta forţa de­
înalte si ele nezdruncinat convingeri, au, desigur
cât nfuilistii, demolato1ii şi indiferenţii. Să nu
titori care nu cer decât să fie ni formali sau amuzaţi? Critica nu mai are uităm că, la forţa actuala
60
GUSTAVE LE BON
� �?r· dacă o singura opinie ajunge sil se impună
CARTEA A III-A
, ea este imediat CLASIFICAREA ŞI DESCRIEREA CATEGORIILOR DE MASE
�vesti� � o pu�re�� de � indt totul se va înclina în faţa ei.
Ş1 atunci timpul libertăţll de analiză se va fi oprit pentru multă CAPITOWL I
vreme.
��e s:unt uneori stăpâni paciJişti, ca Tiberiu la vremea lui, dar
ele au
ŞI na� capricii . O civiliza!ie care ar încăpea pe
mâna lor ar fi lăsată CLASIFICAREA MASELOR
�da prea n:iultor h�uri -�bu a dăinu Ceea ce i-ar amâna
prăbu­
şirea ar fi chiar aceasta mobilitate a opiniilori şi indiferenţa crescân
maselor faţă de credinţele generale, perene.
dă a Până acum, în lucrarea de faţă, am urmărit trăsăturile generale ale
maselor. ln continuare, vom urmări caracteristicile particulare, speci­
fice diverselor categorii de mase.
Vom începe cu simpla mulţime. ln forma ei inferioară, aceasta se·
compune din indivizi de rase diferite, legaţi doar prin voinţa, mai mult
ori mai puţin respectată, a unui conducător. Un exemplu tipc i n consti­
tuie hoardele barbare de origini diferite, care timp de mai multe secole
au invadat Imperiul roman.
Pe o treaptă superioară acestor mulţimi lipsite de coeziune, se si­
tuează cele care, sub actiunea anumitor factori, au dobândit caracteris­
tici comune sfârşind prin a forma un popor. În diverse ocazii, ele pre­
zintă trăsăturile maselor, dar acestea rămân întotdeauna incluse în par­
ticularităţile de popor.
Diversele tipuri de mase' ce pot fi observate la nivelul oricărui po-
por se împart după cum urmează:

A Mase eterogene
( 1o Anonime (multimea de pe străzi, de exemplu)
20 Non-anonime Gurii. adunilri parlamentare etc.)

B. Mase omogene
l 1o Secte (clasa politică, ordine religioase etc.)
20 Caste (militarii, preoţii, muncitorii etc.)
30 Clase (burghezia, ţărănimea etc.)

1. Masele eterogene
Aceste colectivităţi se compun din indivizi oarecare, cu profesii şi
niveluri de inteligenţă diferite. Am arătat deja în această lucrare că psi­
hologia oamenilor în gloată diferă în mod esenţial de psihologia indivi­
duală. a membrilor ei şi că gradul de inteligenţă nu are nici un efect în a­
cest sens, în cazul masei singurele care acţionează fiind sentimentele.

1 l)t'ta1ii asupra diverselor tipuri dt mase am preze11tat in ultimele mck lucriui: La psy­
t hologje politique (Psil10logia 1JOlitică.). Les opinions et Ies CTOJoW1<'t'S (Opin
· iik' să 1..Te­
rli11wle}. A.
ychol-Ogie des re\'olutions O''sihologia revolutii1or} .
 83
82 GUSTAVE LE BON Psihologia mulţimilor

2. Masele omogene
Un factor fundamental - rasa - conduce la diferente sensibile între
·

Din această categorie fac parte sectele, castele şi

diferitele tipuri de mase eterogene. clasele. Dacă sec­
Am insistat în mai multe rânduri asupra rolului acestui factor, ară­ tele, reprezi primu l nivel de organiz are a naselo r .om�ge�e. c�­
ntănd � , med1ulw social �
tând că este factorul cu cea mai mare înrâurire asupra acţiunilor ome­ în privinţa educa ţiei, profes1e1
erile Io� _(aşa se pr
prind indivizi diferiţi - ta
neşti, aşa încât influenţa lui se manifestă şi la nivelul caracteristicilor ma­
_ ezm
care provin, dar uniţi prin credinţa on conving
selor. O mulţime fonnată din indivizi oarecare, fără legătură până atunci grupările politice sau religioa se), castele sunt cel mai mail g_ra� � e or­
i însumân?. m?îVIZI �
.
între ei, dar fiind cu toţii chinezi sau englezi, va fi total diferită de o mul­ ganizare pe care îl presupune o."':'să de oamen :
ţime de indivizi oarecare, dar de naţionalităţi variate: ruşi, francezi, spa- aceeasi profesie, cu nivel asemanator de educaţie,
proverţuJ din medii
aproai>e identice (de exemplu, castele militar� �ri
nioli etc.
•
sacerdotale) ·
Profundele divergenţe determinate de constituţia mintală ereditară, , reuruţJ nu �tr-0
.
Clasa este fonnată din indivizi diferiţi ca ongme
manifestă în felul de gândire şi simţire al oamenilor, izbucnesc - oricât ori conving ere comun ă, ca memb rii sectei, nici prin ace�_ gen
credintă
de convergente ar fi în aparenţă interesele care îi reunesc - în acele Îln­ de �paţii profesionale, ca mem_b?i un�i ca�te�
ci prin anumtt� �te­
prejurări, destul de rare, de altfel, când mai multi indivizi de nationali­ e obiceiu ri sau practla de ZI cu ZI ŞI un mvel ase�anator
rese, anumit _
tăţi diferite ajung şi constituie, în proporţii aproaPe egale, aceeaşi masă de educa�e_ în această categorie se pot înscrie
clasa burgheziei, clasa
de oameni încercările socialiştilor de a-i face să fuzioneze pe muncitorii tărănească eoc. .
din diferite ţări, în cadrul unor mari congtese, au sfârşit întotdeauna în · Deoarece obiectul acestei lucrări vizează doar masele e�gene.
voi
aprige discordii. Pentru � împlini dezideratele, o masă de oameni de catego rii tipice acestu i tlp de mul­
pre?.ta.en în continuare numai unele
origine latină, fie ea revoluţionară, fie conservatoare, va face întotdea­ ţime.
una apel la stat Dimpotrivă, o masă de englezi sau de americani nu re­
curge la stat şi nu se adresează decât iniţiativei particulare. O masă de
francezi ţine înainte de orice la egalitate, iar o masă de englezi la liber­
tate. Această diferenţă de rasă generează aproape tot atâtea tipuri de
mase câte naţiuni există.
Spiritul de rasă domină în întregime spiritul masei de oameni. El
este substratul puternic care limitează oscilaţiile. Particularită(ile ma­
selor sunt cu atAt mai puţin pregnante cu cât spiritul de rasă este mai
putem.ic. Este o lege de bază privitoare la mase. Spiritul de gloată şi do­
minaţia gloatei constituie barbaria sau revenirea la barbarie. Numai prin
dobândirea unui spiril puternic naţiunea se poate sustrage din ce în ce
mai mult de sub stâpt1nirea iraţională a gloatei şi iese din era barbariei.
în afară de rasă, singura diferenţiere importantă la nivelul maselor
eterogene este clasificarea lor în mulţimi anonime, ca de pildă cele din
stradă, şi mulţimi non-anonime, cum sunt adunările constituite în vede­
rea unor deliberări, de tipul juriilor. Sentimentul responsabilităţii, inexis­
tent la cele dintâi şi dezvoltat la celelalte, conferă actelor lor orientări
adesea diferite.

CAPITOWL II
MASELE A.ŞA-ZIS CRIMINALE
Mul�e care ajung, după o anumită perioadă de excitaţie, la sta­
rea de sunple automate inconştiente dirijate prin sugestie e greu să fie
calificate drept aiminale. Voi folosi însă acest termen pentru că a fost
consacrat prin numeroase lucrări de psihologie. Unele acte ale mase­
lor sunt, desigur, criminale în sine, aşa cum este .criminală" devorarea
unui indian de către tigrul care şi-a lăsat mai intâi puii să-l ciopârţeasc
spre a se amuza.
În general, crimele maselor sunt rezultatul unei sugestii puternice
iar indivizii care au luat parte la ele sunt convinşi că au împlinit o înda'.
. Ftreşte, suntem departe de
tonre. cazul criminalului obisnuit
Se poate cita drept exemplu tipic asasinarea guvernatorului Basti­
liei, dl de l..aunay. După ocuparea acestei fornireţe, guvernatorul, încon­
jurat de o mulţime foarte excitată, era lovit din toate părtj!e. Unii au pro­
pus să fie spânzurat, alţii să i se taie capul sau să fie legat de coada unui
cal. Zbătând� cu disperare, el 1-a lovit din nebăgare de seamă pe unul
dintre cei prezenţi. Abia atunci când cineva a strigat ca cel lovit să-i taie
� şi mulţimea a întâmpinat sugestia cu urale, s-a trecut efectiv la ac­
ţiune.
.Cel lovit, un bucătar 1ără slujbă şi cam tâmpit, care se a1la la Basti­
� atras de curiozitate, a socotit că, dacă aceea era părerea generală, ac­
ţiunea lw era foarte patriotică, poate chiar demnă de a fi răsplătită cu o
medalie pentru că a ucis un monstru. Cu sabia care i se înfinde loveste
ceafa goală a guvernatorului, clar sabia nu era ascutită. Atunci scoate clin
buzunar un cuţit cu mâner negru şi, cu aptitudinii� lui de bucătar stiind
·
să tranşeze carnea, duce la bun sfârşit operaţiunea."
Exemplul este cât se poate de edificator în privinţa mecanismului
descris teoretic de noi: supunere faţă de o sugestie, cu atât mai puter­
nică fiind colectivă, convingerea criminalului că va comite un gest meri­
toriu, convingere perfect întemeiată, căci are aprobarea unanimă a con­
cetăţenilor. Un asemenea act poate fi socotit criminal din punct de ve-
dere legal, nu şi din punct de vedere psihologic.
Trăsăturile generale ale maselor criminale nu se deosebesc de ca­
racteristicile tipice ale maselor analizate de noi: capacitatea de a cădea
pradă unei sugestii, credulitate, mobilitate, exagerarea sentimentelor
- bune sau rele - manifestaa re anumitor forme de comportament etc
Psihologia mulţimilor 85
Toate acestea se regăsesc cu prisosinţă la una dintre gloatele care
au lăsat o amintire dintre cele mai sumbre din istoria Franţei septem­
briştii, şi ale cărei fapte prezintă, de altfel, multe similitudini cu cele pe­
trecute în Noaptea Sfântului Bartolomeu. Dau în continuare amănunte
extrase din relatarea lui Taine, bazată pe mărturiile vremii.
Nu se ştie cine anume a dat ordinul sau doar a sugerat ca din inelu­
- sori să fie scoşi şi apoi masacraţi deţinuţii. Fie că a fost Danton, cum e
foarte posibil, sau un altl.JL are mai puţină importanţă, aid, singurul fapt
demn de interes este sugestia puternică acţionfuld asupra mulţimii care
ă si-a asumat sarcina masacrului.
.
Amiata masaaatorilor număra aproape trei sute de persoane şi con­
stituie tipul ,,ideal" de masă eterogenă. Pe lângă câţiva nemernici sadea,
ea se compunea din negustoraşi ori meseriaşi foarte diverşi: cizmari,
lăcătusi, zidari, frireri, mici funcponari etc. Sub înrâurirea sugestiei, ase­
meni bucătarului pomenit mai sus, ei au dobândit convingerea că înde­
plinesc o datorie patriotică şi işi asumă dubla funcţie, de judecători şi
de călăi, nesocotind� o clipă nişte criminali. •
Pătrunşi de importanţa rolului lor, încep a institui un soi de tribunal,
prilej cu care ies în evidenţă spiritul simplist şi echitatell nu mai puţin
simplistă a maselor. Având în vedere numărul considerabil de acuzaţi,
se ia mai întâi decizia ca nobilii, preoţii, ofiţerii, slujitorii regelui -. adică
toţi acei indivizi care prin însăşi profesiunea lor erau dovadă vie a vino­
vă�ei în ochii unui bun patriot - să fie masacraţi 111 grupuri, fâră alte de­
cizii speciale Ceilalţi sunt judecap după înfăţişare ori după reputaţie.
.
Astfel satisfăcută conştiinţa ei rudimentară, mulţimea poate proceda
legal la masacrare, dând frâu liber instinctelor feroce (a căror geneză
am arătat-o deja) , pe care colectivităţile sunt in măsură să le ducă la un
foarte inalt grad. Ceea ce nu va impiedica - şi asta este o regulă a mul­
timilor - manifestarea conconlÎtentă a simtămintelor contrare: o sensi­
bilitate tot atât de exacerbată ca ferocitate�
.Ei manifestă simpatia expansivă şi impresionabilitatea promptă a
muncitorului parizian. Unul din noii demnitari, aflând că la Abbaye de­
ţinuţii fuseseră lăsa� fără apă timp de douăzeci şi şase de ore, a vrut să-l
• omoare pe cel ce conlÎsese neglijenţa, şi ar fi fâcut-o fâră rugăminţile fier­
binţi venite chiar din partea deţinuţilor. Când un prizonier era achitat (de
tribunalul lor in1provizat), gărzile şi asasinii il îmbrăţişau plini de efuzi­
une şi se aplauda îndelung, apoi cu toţii se întorceau să-i omoare pe alţii.
În timpul masacrului a domnit o vcielie necontenită: se dansa şi se cânta
 86
GUSTA VE LE BON
�jurul ��r: er:_au aduse bănci .pentru doamne", iar acestea îsi ma­
nif
estau buruna ca vad cum sunt ucişi aristocraţi CAPITOWL lll
i. Echitatea Junctlona",
de asemenea. La Abbaye, unul dintre asasini s-a
plâns că doamneie ase­ LA
zate lll3J în spate nu văd bine şi că doar unii dintre
JURAŢII DE CURTEA CU JURI
. cei prezenti· au piă-
cerea de a-1 lovi pe nobili. ·

• S-a considerat că
observaţia era întemeiată şi s-a decis ca victimele Un excelent exemplu de mulţime eterogenă non-anonimă ii consti­
sa fie purtate între două şiruri de asasini care nu aveau tuie corpul de juraţi de la Curtea cu Juri, unde regăsim şi influenţa su­
voie să lovească
�ecât cu dos� spadei, pentru ca supliciul să fie prelung
it. La Force, vic­ gestiei ori a "călăuzei" şi manifestările inconştiente predominante, şi fi­
tim�le, dt;zbracat� complet, erau ciopârţite o jumătat rava înclinaţie spre gândire etc.
e de ceas şi abia
apoi, dupa ce toata lumea a văzut bine, li se dădea
lovitura finală ' sfâr- Studierea Cw-ţii cu Juri ne prilejuieşte de asemenea observarea unor
tecându-li-se pântecele." interesante tipuri de eroare ce le-ar putea comite persoanele neiniţiate
Masacrato� era� foarte scrupuloşi şi animaţi de în psihologia colectivităţilor.
un simţ moral deja
�t de no1 10 _ sanul mulţim
ilor: ei au depus pe mesele comitetelor Mai întâi, juraţii ne oferă dovada importanţei reduse, în privinţa de­
revoluţionare banii şi bijuteriile victimelor. ciziilor, a nivelului mintal al celor care compun o masă de oameni. Am
în toate acestea se � formele rudimentare de gândire constatat deja că, la nivelul unei adunări menite deliberărilor, chemate
. gloatelor. Astfel, dupa ce au fost suprima , spe­
� ţi o mie două sute - 0 mie să-şi exprime opinia asupra unei chestiuni neavând caracter tehnic, in­
CUlCl sute �e du� ai p<>porului, teligenţa nu joacă nici un rol: oamenii de ştiinţă ori artiştii strânşi i!iolalti
cineva a remarcat, şi sugestia lui a
fost pe data acceptata, ca în celelalte închisori nu emit, pe teme foarte generale, judecăţi cu mult diferite de cele pr<>­
erau cersetori bătrâni
��nzi, tineri fără căpătâi - adică tot atâtea guri duse de o adunare de zidari. ln diverse epoci, persoanele din compo­
inutile de care ar fi
bure .sa. se debar�. De altfel, şi printre ei se
află cu siguranţă duiŢ nenţa corpului de juraţi erau alese cu grijă dintre categoriile de oameni
· instruiţi: profesori, înalţi funcţionari etc. Astăzi juraţii se recrutează mai
maru ai po�w. cum ar fi o anume
doamnă Delarue, văduva unui
acuzat de otrăwe: "Trebuie că e furioasă că se
află J.Hichisoare· dacă ales dintre micii comercianţi, micii patroni şi funcţionari mărunţi. Spre
ar putea, :U- da foc Parisului. Trebuie că a şi spus-o, marea surprindere a specialiştilor in domeniu, indiferent de compozi­
da, a spus-o!• De­
monst_ra�a � sufi��ntă şi l?ţi sunt masacraţi ţia corpului de juraţi, statisticile arată că deciziile sunt identice. Chiar şi
la grămadă, inclusiv
��::a��
vreo an
� de. copu 10tre d�1�rez.ece şi şaptesprezece ani, care pu­ magistraţii, în general ostili instituţiei corpului de juraţi, au recunoscut
vem, deStgUr , duşmaru ai poporului şi, prin urmare, trebuia veridicitatea acestei constatări. Iată, în această privinţă, unele remarci
li-
ale unui fost preşedinte de Curte cu Juri, d-l Berard des Glajeux, extrase
. După o �ptămână �e lucru, toate operaţiunile
. au fost terminate şi din Memoriile sale:
�?'3�orn au putut sa se gândească la odihnă
. Nutrind convingerea Astăzi alegerea juraţilor se află în mâinile consiliilor municipale, care admit
1�timă ca pa�. �e de ce să le fie recunoscătoar
. e, au cerut recompen­ sau resping anumite persoane, dupil bunul lor plac, în funcţie de interese poli­
sa de la autontaţi, cei. lll3J zeloşi pretinzând chiar tice si electorale... Majoritatea celor selectaţi sunt comercianţi mult mai neîn­
o medalie.
• Comuna din Paris,
. de la 1871, oferă la rândul ei multe fapte asemă­ semnaţi decât cei desemnati odinioarăpentru această însărcinare, sunt mărunţi
natoare. .�".1' influenţa tot mai mare a maselor functionari ai administratiilor. Multi dintre ei manifesta 1.elul neofitului şi al oa­
�� şi capitulările succesive
putem 10 faţa lor ne vor fumiza cu siguranţă şi alte
exemple de acest
menilor de bine, şi situai;.. este adesea jenantă - spiritul juratilor nu s-a schim­
bat verdictele lor răman "aceleaşi.
Din acest pasaj, să reţinem concluzia, pe deplin justă, trecind peste
explicaţii care sunt nemulţumitoare. Dar acest din WTilă aspect nu tre­
buie să ne mire. căci psihologia maselor, şi prin urmare ş.i a juraţilor, a
rămas la fel de necunoscută pentru majoritatea magistraţilor. O dovadă.
 88 GUSTAVE LE BON
în acest sens ne<> oferă acelaşi autor citat mai sus, care povesteşte cum
un ilustru avocat de la Curtea cu Juri, Lachaud, făcea sistematic uz de
dreptul său de a recuza, respingând toţi indivizii inteligenţi propuşi ca
juraţi. Or, experienţa - şi numai experienţa - ne-a arătat, în cele din
urmă, perfecta inutilitate a recuzilrilor. De altfel, cel puţin la Paris, Mi­
nisterul public şi avocaţii au renunţat complet la acest drept, cilci, după
cum remarca şi des Glajeux, verdictele nu s-au schimbat - .ele nu sunt
nici mai bune, nici mai rele".
Aidoma oricărei mase de oameni, juraţii sunt înclinaţi spre sentimen­
talisme şi prea puţin deschişi la raţionamente. •Ei nu rezistă, scrie un
avocat, la vederea unei femei care-alăptează sau a unor orfani." .O fe­
meie drăguţă, zice des Glajeux, poate cu uşurinţă să câştige bunăvoinţa
juraţi.lor."
Neîndurători faţă de crimele care �ar putea privi - fără îndoială, re­
dutabile pentru societate în ansamblul ei -,juraţii manifestă, dimpotrivă,
indulgenţă faţă de crimele pasionale. Rareori sunt aspri cu fetele-mame
care îşi ucid pruncii şi sunt şi mai îngăduitori cu fetele abandonate ce-i
agresează pe cei ce le-au sedus. Simt din instinct cil asemenea delicte
nu sunt periculoase pentru societate şi că, într-o tarii unde legea nu pro­
tejeal.ă fetele abandonate, răzbunarea unora dintre ele este mai degrabă .
utilă decât dăunătoare, fiind menită a-i intimida pe potenţialii seduciltori.
Ca orice mulţime, juraţii sunt impresionaţi puternic de prestigiu,
ceea ce ii face pe des Glajeux să remarce că, deşi foarte democratic sub
raportul compoziţiei, corpul de juraţi se arată aristocratic prin afecte:
.Renumele, rangul nobiliar, averea impresionantă, un avocat ilustru ce
îi apără, tot ceea ce este distins şi strălucitor - iată atuu1i ale acuzaţi­
lor în faţa juraţi.Io!".
A stârni sentimentele juraţilor, a folosi cu măsură raţionamentul, în
forme cât mai rudimentare - iată principala preocupare a unui bun avo­
cat De altfeL un celebru avocat englez, eu răsunătoare succese la Curtea
cu Juri, a anali7.at minuţios aceste metode:
În timp cc pledează, avocatul ii urmăreşte cu atcntir pe jurati. Intuiţia si
experienţa il ajuta să le citeasci pe chipuri efectul ficcarei fare, ficciuui cuvânt
ro>tit de el �; să tragă concluzii. Trebuie să-i reperc7.C mai întâi pc cci care sunt
cuceriţi clin start pentru caw.a lui, după care este preocupat d<' ctilalţi, mai putin
dispusi de a se lăsa convinsi, încercând să intcleagă ce ii facr sa fie ostili acuza­
tului. Este partea'cea mai delicati1 din demersul avocatului, raci pot exista mii
de motive pentru a dori sa condamni un om, dincolo dr comandamentele jus­
titi<'i.
89
Psihologia mulţimilor
Aceste câteva rânduri cuprind esenta artei oratorice şi dovedesc inu­
tilitatea discursurilor gândite dinainte, cilci în fiecare moment, în func­
tie de impresiile produse asupra auditoriului, poate fi nevoie să schimbi
�vintele pe care doreai să. le foloseşti.
.
Oratorul nici nu trebuie să-i convingă pe toţi juraţii, ci doar pe cei
cu influenlă în determinarea opiniei generale. Şi în rândul juraţi.lor, ca
în orice �lectivitate, un mic număr de indivizi îi dirijează pe ceilalţi.
,,Ştiu din experienţă, declară avocatul englez pomenit mai sus, cil în mo­
�entul când dau �erdictul, unul sau doi oameni energici îi antrenează
şi pe ceilalţi juraţi." Aceşti doi sau trei oam�ni �buie �on��i cu abi­
.
litate prin sugestie. înainte de toate e nevme sa le placi. Ind1V1dul inte­
grat într-o colectivitate căreia i-ai plăcut este în bună parte deja cucerit
si înclinat să.-ti aprecieze favorabil toate motivaţiile. lată în acest sens re­
Îatarea unei intâmplări pe cât de amuzantă, pe atât de edificat.oare:
in timp ce-şi rostea pledoaria, Lachaud nu ii scăpa din ochi pr doi sau trei
juraţi pe care ii ştia ori ii simtea inlluenti, dar şi îndăratnici: � generat reuşea
să înfrângă rezistenţa acestor recakitranti, dar, totuş�, odati, m provmae, a dat
de unul pe care l-a bombardat în 7.adar vreme de trei "!ertun d� �cas, cu argu­
_
mcntatia lui din cc în ce mai stăruitoare, primul dm randul doi, 1uratul şapte.
�� Deodată, în toiul unei pătimaşe demonstraţii, Lachaud se opreşte
şi se adresează preşedintelui Curţii: ,.Domnule preşcdîntc, n-ati putea cere să
fie trasă draperia de-acolo? Pe domnul care este juratul şapte l-a ori>lt de tot soa­
rele". Juratul şapte s-a îmbujorat, a 7.âmbit şi a mulţumit Fusese cucent pentru
cauza apărării.
în ultinml timp, multe condeie, dintre cele mai respectabile, a� în­
cercat zadarnic să. combată instituţia corpului de juraţi, cu toate ca re­
prezintă, totuşi, singura protecţie împotriva frecventelor erori ale unei
caste nesupuse nici unui control'. Unii cereau ca juraţii să. fie aleşi doar
dintre indivizi instruiti, dar deja am demonstrat cil deciziile unor astlel
de persoane sunt a�mănătoare cu verdictele care SC: da� as�. �ţii,
insistând asupra erorilor jura�lor, au prelins ca aceştia dm ui�na � fie
înlocuiti de persoane cu pregătire juridici. Dar cum se poate uita ca ero­
rile ce ie sunt reproşate juraţllor sunt cele comise mai întâi de catre ma­
gistrali, căci acuzatul defe1it juratilor a fost găsit vinovat de o întreagă
1 MagistrJrura este sin�rul sector al admini�traµei ale c3rui acte nu Mini con� la te
dt• ninwni Toate n-voluţjile democratiCt' clin Franţ.a n·a� reusit sa ..:11t· en �l>­
:asca
de n\.-lndra.
tul de Jwbeas corpusdf" caw Anglia <..,.te l·am alungat 1>e u,
nrar a
dr
111 tit'C'Mt" ora« magistratul di"()une de onoarea $ de lilx>rtatea r
atitt
�talt>mlo1
.
 90 GUSTAVE LE BON
suită de magistraţi: judecătorul de instrucţie, procurorul Republicii şi
Procuratura. Oare, nu se vede în acest caz, că cjacă ar fi fost judecat în
mod definitiv de către magistraţi ln locul juraţilor, acu7.alul şi-ar fi pier­
dut singura lui şansă de a fi recunoscut nevinovat? F.rorile juraţilor sunt
întotdeauna, ln primul rând, erorile magistraţilor. Numai aceştia trebuie
acuzaţi atunci când vedem e1"9ri judiciare deosebit de grave, prearm
condamnarea acelui doctor x;care, fiind urmărit de un judecător de in­
strucţie extrem de incăpăţanat, pe ba1.3 denunţului unei fete pe jwnătate
aetină, care îl acuza pe medic că a Jăcut-0 să avortez.e pentru treizeci de
franci, ar fi fost trimis la ornă dacă nu îl salva explozia de indignare pu­
bl\că care i-a adus graţierea imediată din partea şefului statului. Onora­
bilitatea condanmatului, proclamată de către concetăţenii săi, făcea evi­
dentă enormitatea greşelii Magistraţii au recunoscut-o ei înşişi. în ace­
laşi timp, din spirit de castă, !raU străduit să împiedice semnarea graţi­
erii. în toate afacerile asemănătoare, lnconjurat de detalii tehnice din
care nu înţelege nimic, juriul se ia, ln mod natural, după ministerul pu­
blic, gândindu-se că totuşi afacerea a fost instrumentată de magistraţi
obişnuiţi cu toate subtilităţile. Care sunt adevăraţii autori ai greşelii: ju­
raţii sau magistraţii? Să păstrăm cu grijă juriul El constituie poate sin­
gura categorie de mulţime pe care nici o individualitate nu ar putea-O
in1ocui. Numai juriul poate tempera intransigenţa legii, egală pentru toţi
în principiu, oarbă, fără a recunoaşte cazurile particulare. Inaccesibil
milei, necunoscând decât textele, judecătorul, cu duritatea sa profesi­
onală., ar da aceeaşi pedeapsă spărgătorului asasin şi fetei sărace con­
duse la infanticid din pricina că a fost abandonată de cel ce a sedus-o
şi din cauza sărăciei. Juriul simte din instinct că fata sedusă este cu mult
mai puţin vinovată c,lecât seducătorul care scapă de rigorile legii şi că ea
merită indulgenţa sa.
• Cunoscând psihologia castelor şi psihologia celorlalte tipuri de muJ..
ţimi, nu văd nici un motiv pentru care, dacă aş- li acuzat pe nedrept de
crimă, să nu prefer a avea de-a face mai degrabă cu juraţi decât cu ma­
gistraţi. Cu primii aş avea mai multe şanse de a mi se recunoaşte nevi­
novăţia Să ne temem de forţa maselor, dar să ne îngrozim de-a dreptul
de aceea a unor caste: masele pot fi convinse, castele rămân întotdea­
una intransigente.
CAPITOLUL fV
MASELE ELECTORALE
Masele electorale, adică acele colectivităţi chemate să-i aleagă pe ti­
tularii unor funct ii constituie un tip de mulţime eterogenă, dar, având
o singură merure, �recis determinată: să aleagă între .�eriţi candi?aţi·
ea nu prezintă decât anumite însuşiri ale ��lor.. Ai�1. � �bsei:v.1 cu
precădere slaba înclinare _de a gândi, lipsa spmtulu1 cntic, m�bilitatea,
credulitatea si naivitatea. ln hotărârile maselor electorale mai descope­
rim influenia: „cârmacilor" şi rolul unor factori precum afirmaţia, repe­
titia, prestigiul şi contagiunea. .
· Să anali7.ăm cum sunt seduse masele electorale. Procedeele cu cei
mai mari sorţi de izbândă în această direcţie sunt perfect edificatoare
asupra psihologiei lor. . . .
Prima calitate pe care trebuie s-o posede un candidat � prestigiu\,
prestigiul personal neputând fi înl�t d�t de cel co"!e':'t de avere,
pe când talentul ori geniul nu consti� n�decum punţi catre �u�ces:
în acest caz. Necesitatea ca un candidat sa fie aureolat de prestigiu, �
astlel să se impună indiscutabil, este capitală. Dacă masa de electon,
în cea mai mare parte muncitori şi ţărani, îşi al� foarţe rar r�ezen­
tanţii din aceste categorii, se explică_ prin în faptul .c:? o �nalit.1� de
origine muncitorească ori ţărăneasca n� va a� ruoo�ata m � et SU·
ficient prestigiu. Se poate ca printre cei aleşi sa fie ş1 oamem de rând,
dar aceasta se va întâmpla din motive adiacente, cum ar fi, de exemplu,
nevoia de a contracara un patron sub a cărui influenţă coti�ian� se află
electorii, care au astfel, o clipă, iluzia că şi ei au deverut stapân1.
Dar, pentru a-şi asigura succes�. pre.stigiul �d.idatului �u este
de-ajuns. Electorul vrea să-iiie flatata vanitatea ş1 donn'ţele arzato�:
candidatul trebuie să·! linguşească la modul cel mai. �xtra'.:'3gant ŞL sa
nu se dea în lături de a-i face cele mai fabuloase pro1T11siuru. _ln �� m�
citorilor, pe patron îl va injuria şi mânji cu noroi. Se va s�?UI dm ras­
puteri să-l întineze şi să-l spulbere pe candidatul advers, �tand cu forţa
afirmaţiei, repetiţiei şi contagiunii, că acesta .nu este ?�t un ne?'�r­
nic ale cărui acte reprobabile sunt de notonetate. Bmemţeles, fara a
adt;ce vreo mărtu1ie în sprijinul unor asemenea învinuiri. Daci adver­
s;uul nu runoaşte psihologia maselor, va încerca să se justifice uzâ_nd
di- zeci de ai·gumente, în loc să răspundă, pur si simplu, la afinn aţiile
 92 GUSTAVE LE BON
calomnioase prin alte afirmaţii la fel de calomnioase, retezându-şi ast­
fel şansele de a biumfa.
Desigur, programul scris al candidatului nu trebuie să fie în termeni
categorici care i-ar putea fi puşi în faţâ mai târziu, dar prezentarea lui
verbală cât mai bombastică nu va fi niciodată'de prisos. Fără teamă, el
poate să promită reformele cele mai radicale, pe moment exagerările
lui vor produce un efect uluitor, iar în viitor nu îl angajează cu nimic.
După alegeri, electorul nu se mai preocupă să vadă în ce măsură alesul
îşi urmăreşte profesiunea de credinţă aclamată, în baza căreia a şi fost
ales.
Recunoaştem aici toţi factorii de persuasiune descrişi anterior, după
cum îi vom detecta şi în acţiunea ruvintelor şi formulelor, a căror puter­
nică înrâurire am menţionat-0, de asemenea. Oratorul care ştie să le ma­
nipuleze face ce vrea din mase, după bunul său plac. Expresii precwn:
,,mizerabil capital", .exploatatori josnici", „minunata clasă muncitoare",
,,reparti7.area în mod egal a bogăţiei" etc„ deşi destul de tocite deja, pro­
duc întotdeauna un bun efect Dar candidatul care este în stare să de&
copere o formulă nouă, lipsită de un sens foarte precis şi, prin aceasta,
potrivită să răspundă celor mai diverse năzuinte, obtine un infailibil suc­
ces. Cu asemenea cuvinte magice, polisemantice, �terpretabile de fie­
care după pro)lriile il,uli,i a fost î.nfăptuită sângeroasa revoluţie spaniolă
din 1873. Iată cum o înfăţişează un scriitor contemporan:
Radicalii au descoperit că o republici unitara este o monarhie deghi1.at3 şi,
pentru a Ic fi pc plac, parlamentul a proclamat în unanimitate republica fede­
rală, rara ca vreunul dintre votanti să poată spune exact cc a votat Dar formula
încânta pc toat3 lumea, era un delir, o nebunie - domnia pe pământ a virtutii
şi fericiriil Un republican căruia rivalul i-ar fi refuzat titlul de federal se simtea
jignit ca de o gravă injurie. Oamenii se întâmpinau pe străzi c'tl: Sa/ud y rcpu­
bHca fedcrnl! Se cântau imnuri în cinstea sfintei indiscipline si a autonomiei so�
datului. Dar cc ura ,.republica federală"? Unii înţelegeau pri� asta emanciparea
provinciei, institu�i asemănătoare cu cele din Statele Unite si descentralizarea
administrativă, alţii sc gândeau la desfiinţarea oiicărci autorltăţi. Socialiştii din
Barcelona •i din Andaluzia propovăduiau suveranitatea deplină a comunelor si
visau la o Spanie cu zece mii de municipii independente, elaborându-şi fiecare
propriile legi, la suprimarea armatei si a politici. lnsurectia s-a răspăndit cu R'
pe?.Îciune spre regiunile sudice, din oraş în oras. din sat in sat Îndată cc o loca­
litate îşi f:icca pronunciamiento, prima grijă era sa fie distruse tcl"Rf3ful şi calea
ferată, pentru a sc rup!' toate legături!<' cu locali�itilc invccinatc si cu Madridul.
Nu-ramascse târgusor cât de mic unde sa nu se doreasca viet�\r('a indepcn·
dentă. Feudalismul las.a(\('. locul w1 ui cantonalism bruta1, incendiar si · masacra-
tor. si prcrubnd<.'ni se.· celebrau sângeroase salumalii
Psihologia mulţimilor 93
În ce priveşte influenta rationamentelor asupra spiritului alegători­
lor trebuie să nu fi citit �ci � relatare de la o adunare electorală ca să
nu 'ai deja o părere clară!Aici au loc schimburi de afumaţii, de invective,
huiduieli chiar, şi niciodată judecăţile cumpătate nu sunt la ele acasă.
Se face şi linişte câteodată, atunci când vreun participant mai dificil a­
nuntă că îi va pune candtdatului o întrebare stânjenitoare, dintre cele
ce fuc deliciul auditoriului. Dar satisfacţia opozanţilor nu ţine mult, căci
-vocea preopinentului este acoperită'de urletele adversarilor. Redăm în
continuare câteva extrase din presă conţinând relatări de la reuniuni
publice pe care le putem considera ca fiind tipice:
Când unul dintre organizatori a rugat asistenţa să numească un preşedinte,
furtuna ..a dezlăntuit Anarhistii sar pe scenă si iau biroul cu asalt Socialiştii ii
apără cu înver.,urulre - seizbCsc unii de alţii, î arunci vorbe grele, un cetăţean
�
se retrage cu ochiul umflat
În cele din unnă, de bine de rău, biroul este instalat în vuietul tumultulw ş1
. .
i se dă cuvântul cetăteanului X.
Oratorul pomeste o adevărată şarjă împotriva socialiştilor, iar aceştia îl în­
trerup slrigând: .creimule! Bandituie! Canalie!" etc„ epitete la care cetăţeanul X
răspunde expunând o teorie conform căreia socialiştii sunt � .,idioţi" şi nişte
.mincinoşi".
...Partidul germanist a organizai ieri seară, la Sala ColllC$1uî din strada Fau­
bourg-du-'remple, o marc adunare menita pregătirilor pentru Ziua Muncii de la
1 Mai. Deviza lor era: „Calm şi pace".
Camaradul G ii face pe socialisti „cretini" şi „panglicari".
I.a aurul acestor vorbe, cu totil vorbitori şi auditoriu, încep să se înjure şi
se iau la bătaie: scaunek, bâncile, mesele etc. intră în joc.
Să nu ne imaginăm că acest gen de adresare ar fi specific anwnitor
clase de electori şi că este de�rminat de situaţia socială. După cum am
spus oamenii care compun o mulţime tind spre egalizarea minlială, lu­
cru dovedit în orice clipă. Drept exemplificare, următorul pasaj dintr-O
relatare despre o adunare unde au participat numai studenţi:
Vacannul era tot mai asurzitor pe măsură ce se scurgea timpul şi nu cred
ca vreunul dintre vorbitori să fi spus două fraze fără a fi fost întrerupt. Striga­
tele veneau dintr-un colţ, apoi din extremitatea opusa sau de pretutindeni de­
odată; se aplauda, sc fluiera; discuţii aprinse sc angajau între c� din sală; ba".:
toanele erau agitato amenintator; podeaua era izbita în cadenţa; celor care 11
întrerupeau pe vorbitori li sc striga ,.Afară!" ori ..I.a tribuna!" . .
M.C. calificâ întreaga asociatie drept odioasa, lasa, monstruoasă, venală şi
răzbunătoare, declarând ca o va distruge etc.
Se naste întrebarea <'tlm se poate forma opinia unui alegător în ase­
menea c�ndiţii, dar a pune o asemenea întrebare înseamnă să ne amă-
94 GUSTA VE LE BON
gim în privinţa gradului de libertate a unei colectivităţi Masele îmbrăţi­
şea?..ă opinii care le sunt impuse, nicidecum opinii rezultând din propria
lorrugetare. Opiniile şi voturile electorilor sunt în mâinile comitetelor
electorale, ai căror diriguitori sunt nu de puţine ori negustori ru mare
influenţă asupra muncitorilor, la care au credit nelimitat .,Ştiţi ce e un
comitet electoral? Scrie unul dintre cei mai curajoşi apărători ai demo­
craţiei, d-l Scherer. Este cheia instituţiilor noastre, motorul maşinii po­
litice. Franţa este guvernată astăzi de comitete."1
în acest fel, nu este prea dificil să acţionăm asupra lor, e suficient să
fie acceptabil candidatul şi să posede suficiente resurse. După spusele
donatorilor, trei milioane au fost de-ajuns ca generalul Boulanger să fie
·
ales.
Aceasta este psihologia maselor electorale. Ea este asemănătoare
cu cea a altor mase. Nici mai bunâ, nici mai rea.
Nu mâ voi pronunţa însă, după toate cele arătate mai sus, împotriva
votului universal. Dacă ar sta în putinţa mea să-i decid soarta, l-aş păs­
tra aşa rum este, din raţiuni de ordin practic, decurgând tocmai din stu­
diul nostru asupra psihologiei maselor, pe care le voi expune în conti­
nuare, nu înainte, însă, de a reaminti inconvenientele acestui vot, mult
prea evidente pentru a fi g i norate.
Greu s-ar putea contesta că civili1.aţiile sunt opera unei minorităţi de
spirite superioare, formând vârful unei piramide ale cărei paliere, tot mai
largi pe măsură ce descreşte valoarea inteli;ctuală, reprezintă straturile
profunde ale unei naţiuni. Grandoarea unei civilizaţii nu poate să depin­
dâ, desigur, de sufragiul elementelor inferioare, întruchipare doar a nu­
mărului. Mai mult, sufragiul maselor este adesea peiirulos şi. iată, nouă
ne-a ad,us dej<i câteva invazii, iar, prin triumful socialismului, fanteziile
suveranităţii poporului ne vor costa încă şi mai srump.
Dar aceste obiecţii, excelente din punct de vedere teoretic, îşi pierd
practic toată forţa dacă ne amintim de puterea invincibilă a ideilor deve-
l . Comitetele, lndiferent � denumirea lor cluburi, sinclicate ttc. constituie unul dintre
redutabilele pericole generate de puterea maselor. Ele sunt fom\a cea mai m i perso­
nalii şi, prin umlare , cea mai opresivă a tiraniei. Cei care sunt în fruntea comitetelor
şi le t"Onduc putând s:i vorbe� şi să actione.ze în nwnele w1ei 1.."0let1ivităti, sunt des­
ci.� de pc)\'ata responsabilităţii şi îsi pot pennite oriL-e. Nici col mai sângeros tiran
n-ar fi indr.lznit vreodată sa viseze măcar la masurile dure ordonate de comitetele
revolutionare. Cât a putut să vorbească n î numele lor, Robespierre a fost stapânul
absolut. În ziua ctlnd, a.i amorul propriu rănit, îngrozitorul dictator s-a despărţit de elt>,
a im.-eput ruina sa. Domnia maselor este don mia comitet�lor şi, deci, a relor aflati n î
frunt�a lor. De!qx>tism mai dur ou exista.
Psihologia mulţimilor 95
nite dogmă. Dogma suveranităţii maselor este, filosofie vorbind, la fel
de puţin demnă să fie apărată ca şi dogmele religioase ale Evului Me­
diu dar are astăzi o purere absolută. Este inatacabilă, aşa rum au fost
� ideile religioase. Imaginaţi-vil un liber-cugetătro modem tran�
ferat printr-0 forţă magică în plin Ev Mediu. Credeţi că ar în� el sa
combată ideile religioase care domneau atunci? Căzut în nWnile unw
tnbunal gata să-l ardă pe rug, sub acw.aţia de a fi Jacut pact cu diavolul,
socotiţi că i-ar trece prin cap să conteste existenţa diavolului? Cu credin­
ţele populare nu stlli la disruţie, rum nu stai nici ru ciclonii. � vo­
ll.l)ui universal are astăzi puterea de odinioară a dogmelor creştme. Ora­
torii şi scriitorii se referă la ea ru un respect şi cu o admiraţie de care nu
s-a bucurat Ludovic al XIV-iea. Trebuie deci să ne raportăm la ea ca la
orice dogmă religioasă. Doar timpul erodează dogmele.
Ar fi de altfel inutil să încercăm să clătinăm această dogmă care are
un vădit temei: ..în vremurile când se înstăpâneşte egalitatea - scrie Toc.
queville - oamenii nu mai au încredere unii în alţii, din cauz.a �lll­
dinii lor. Dar această similitudine le insullă o încredere aproape l3ră mar­
gini în judecata pubiicului, căci nu li se pare posibil, când toţi văd lu�
rile în acelasi fel ca adevărul să nu fie de partea celui mai mare numar."
Ar trebirl �ci să ne închipuim că un sufragiu restrâns ar ameliora
votul maselor? îmi este �posi�il să accept acest l� �U:,� motiv
_
deja semnalat, şi anume ruvelul infenor de mteligenţa al oncarei C<?lec­
tivităti' indiferent de structura ei. Când constituie o mulţime - repet - oa­
menii se egalizează şi, în privinţa unor chestiuni ru caracter general,
votul a �i de academicieni nu va fi mai bun decât acela a patru·
zeci de sacagii. Nu cred că in cazuri disrutabile, din pricina caracteru­
lui universal al votulu� rum ar fi restaurarea Imperiului, de pildâ, rezul­
tatul urnelor ar fi diferit, ru electorii exclusiv din rândul savanţilor şi
oamenilor de litere. Faptul că un individ este tobă de matematici, ori
. latina, că este arhitect, veterinar, medic ori avocat
cunoaste nu îl înzes..
trează ru mai multă limpezime în privinţa sentimentelor. Toţi econo­
mistii nostri sunt oameni instruiţi, majoritatea profesori şi academici­
eni. dar �stâ vreo chestiune de interes general, rum ar fi protecţio­
nis�ul de exemplu, asupra căreia ei sa fi că;rui de acord? în faţa unor
probleme sociale, pline de necunoscute, dominate de logică mistici
ori logică afectivă. toţi cei ignoranţi în materie devin egali. . . .
.
Dacă masa electorală ar fi exclusiv fonnata din redutabili oameni
de ştiin\ă, votu1ile lor nu ar fi mai bune ca ale alegătorilor de azi, şi ei
 96
GUSTAVE LE BON
&al" ghida după spiritul partidului lor. Nu ar dispărea
nici una dintre di­ CAPITOWL V
ficultăţile actuale, ba am avea in plus apăsătoarea
tiranie a castelor.
Restrâns sau general, acceptat in ţări rep11bliâne
ori în monarhii, ADUNĂRILE PARLAMENTARE
practicat în Franţa, în Belgia, în Portugalia, în Grecia
ori în Spania, vo­
tul universal al maselor este pretutindeni la fel,
traducând aspiraţii şi
nevoi inconştiente de rasă. Media aleşilor reprez.in Adunările parlamentare, mulţimi eterogene non-anonime, dif�le
ti pentru fiecare na­
ţiune media de spiritualitate, care de la o generaţi ca structură în funcţie de epocă şi popoare, prezjntă unele caractenstx. _1
e la alta este aproape
identică. generale cbmune asupra cărora îşi pune pecetea rasa, accentuându-le
În acest fel, ne iotoarcem încă o dată la notiunea fundame ori estompându-le, dar niciodată împiedicându-le să se manifeste: Ad�­
ntală de
rasă, deja întâlnită atât de des, si la ideea rezultată de nările parlamentare, fie că sunt din G � din !talia.
din Po� �
aici, că institutiile
şi guvernele joacă un rol foarre palid în vieţile popoare Spania, din Franţa ori din America, releva, pe timpul dezbaterilor on m
lor. Popo�ele
sunt conduse de spiritul rasei lor, adică de reminisc urma votării , mari analogii şi pun în faţa respectivelor guverne acelas1
entele ancestrale
a căror sumă este acest spirit Rasa şi angrenajul nevoiior tip de dificultăţi. . • . ..
cotidiene -
Regimul parlamentar sintetireazil idealul oncanu popor o�t .
iată tainicii stăpâni ai destinelor noastre. mo-
dern. El întruchipează ideea eronată din punct de vedere psihologic, dar
_
general acceptată, că mulţi oameni strânşi laolaltă sunt cu mu�t mai. c:i­
pabili de o decizie înţeleapti asumată in mod liber decât un rmc numar
de indivizi.
La nivelul adunărilor parlamentare se regăsesc particularităţile g:
nerale ale maselor: simplismul ideilor, iritabilitatea, aptitudinea de a ca­
dea pradă sugestiilor, exacerbarea sentimentelor, influ�ţa �ponde­
rentă a liderilor, dar, în funcţie de structura lor caractensbca, ele pre­
zintă si unele diferenţe, pe care le vom releva în continuare.. .
Si�plismul opiniilor e una dintre caracteristicile cele � eV1dente
ale parlamentelor. În toate partidele, mai ales la popo�le labne, se ob­
servă o tendintă invariabilă de rewlvare a celor mai complicate pro­
bleme sociale bal.a celor mai simple p
Pe �pii abstrnc� şi. prin l�gi ge­
neral aplicabile tuturor cazurilor. Fireşte ca aceste pnnopu difer� de I�
un partid la altul, dar simplul fapt că se constituie în mulţime le 101�11-
mă întotdeauna indivizilor tendinţa de a exagera valoarea acestor pnn­
cipii �i de a le împinge până la ultimele consecinţe. Astfel, parlamentele
exprimă îndeosebi opinii extreme.
Întmchiparea tipică a simplismului adunărilor parlamentare se poat�
observa la iacobinii din timpul Revoluţiei franceze. Dog m�µa � �o�:
cu mintea intesată de vagi generalităti, ei au fost preocupaţi ele pnnapu
stabile, Cară ; lua în seamă evenimentele, aşa in;ât s-a putut afi1ma de­
spre ei ca au trecut prin revolu�e fitril a o �edea. ln ba7,a cflto'."a dogn1e,
si-au închipuit că pot s.� refaci! din temeiu societatea, cobor; mcl o civ_ih­
z'1ti1. rnfinatil la o f37.ă mult ante1ioară pe scara evoluue1 sociale. Chiar
 98
GUSTAVE LE BON
Psihologia mulţimilor 99
mijloacele de înfăptuire a acestui vis dau seama
de un simplism desă­
vârşit într-adevăr, ei se multurneau să doboare
cu violentă obstacolele
tori si de aceea voturile dintr-un parlament nu reprezintă în general decât
supărătoar.e De altfeL atunci cu toţii: girond opi�iile unei mici minorităţi. . • . •
ini, mon�. termido­ .
rieni etc., erau animaţi de acelaşi spirit Liderii de opinie, repetăm, nu sunt convmgaton atat P� argu".'�­
Masele parlamentare cad uşor pradă sugesti
il r şi, ca de obicei, su­
o tele întrebuintale căt mai ales datorită prestigiului dobândit Daca, m
gestia emană de la lideri aureolaţi de prestigi anumite împ� � . acesta ajunge să le fie ştirbit, ei îşi pierd influenţa.
u, dar gradul lor suges­
tibilitate are limite foarte nete, ce trebuie sublini .
de Prestigiul liderilor are caracter individual şi nu ţine rua_ de n�ele,
ate
în privinţa chestiunilor de interes locaL fiecare parlamentar are nici de renumele respectivului individ. Scriind despre maro oameni po­
opi­
nii fixe, ireductibile, pe care nici o argumentaţie litici din parlamentul francez de la 1848, din care a facut parte, Jules
nu le poate clinti. Nici
talentul unui Demostene n-ar reuşi să modifice Simon ne oferă câteva exemple edificatoare în acest sens.
votul unui deputat într-o
problemă cum este cea a protecţionismului, Cu doua luni înainte de a fi atotputernic, Louis-Napole�? era un nimeni.
reprezentând exigenţele
unor inlluenţi electori. Sugestia care a acţiona Victor Hugo a urcat la tribună. N-a avut succes. Oamenn �au asclli!"t cum
t anterior, venind dinspre
acei electori, rămâne preponderentă pentru
a anula altele şi a impune
.
�au ascllitat si pe FC!ix Pyat, dar nu l-au aplaudat .,Nu-nu plac 1de1lc �m, uru. spu:
rigiditatea absolută a opiniei.' nea Vaulabcile despre Felix Pyat, dar este unul dintre cei m".' man sc rn ton st
cel mai bun orator din Franţa.• Edgar Quinet, acest extraordinar sp1nt, �u va·
în privinţa chestiunilor cu caracter general: renunţarea la
un minis­
-
lora nimic, cunoscuse morpentul lui depopularilate dinarntea dcsch1dcru Adu·
ter, stabilirea unui impozit etc., imobilismul
opiniilor dispare şi suges­ nării, dar ca parlamentar nu s-a remarcat .
tiile liderilor devin eficiente, dar nu în aceeaş .• . . .
i măsură ca în cazul ma­ Adwiările cu caracter politic sunt acele locun m care schpirile de genm se
selor amorfe, fiecare partid având propriii lui
lideri, capabili de o influ­ fac cel mai puţin simţite. Aici nu contează decât elocinţa la � �on:ientul � tnvtt
enţă tot atât de mare. Deputatul este .prins" delor. Dacă s-au adus omagu lut �e in
·ciile aduse nu târli, ci parti
intre sugestii contrare şi
i'�";
·

în mod fatal devine nesigur. Aşa se explică de ce, lui Thicrs în i871, faptul îşi află explicaţia prin interesul � rgeut, mex<>­
la foarte scurte inter­
vale, unii deputaţi votează de manieră contradicto rabil O dată depăşit pericolul, şi rccunoştmţa, ŞI teama au disparul.
rie, contribuind la adă­
ugarea unui articol care distruge
o lege: suprimarea, de exemplu, a drep­ Am reprodus acest pasaj pentru faptele conţinute, iar n� pentru ex:
tului industriaşilor de a-şi alege ori a-şi conced
ia lucrătorii, apoi anula­ plicaţiile propuse, indoielni�e �b raport.psihologic- .<? ".'3'.'3
de oarn��
rea acestei măsuri printr-un.amendament şi-ar pierde automat aceasta calitate daca ar fi capabilă 5'.1 ţma_ sea_ina
late de ce, la fiecare legislatură, o Cameră _
serviciile pe care îndrumătorii lor le-au adus fie pa?1e1, fi� partidelor,
vădeşte, pe de o parte,
opinii foarte.rigide, iar pe de altă parte, multă multimea este subjugată doar de prestigiul îndrumătorulut, comP<_Jrta­
indecizie. în fond, ches­
tiunile cu caracter general fiind mult mai numer me�tul ei nedepinzând de aprecieri vizând interesul sau r;cunoştinţa
oase, nehotărârea este :
predominantă, întreţinută fiind de teama constan Aureolat de prestigiu, liderul dobândeşte putere absoluta, la cea ll1aJ
tă faţă de elector, a că­
rui sugestie latentă sfârşeşte întotdeauna prin mică îndoială, însă, aceasta se spulberă.
a conrrabalansa înrâuri­ .
rea liderilor. Totuşi, aceştia din urmă rămân Să. cităm cazul unui foarte influent deputat, care doar pnntr-� semn
adevăraţii stăpâni ai dez­
baterilor, când parlamentarii nu au opinii putea să. răstoarne un minister, dar care şi-a pierdut total puterea m unna
bine inoculate anterior.
Rolul liderilor este evident Sub numele de unor neclarităţi financiare.
şefi ai grupurilor parla­
mentare, ii regăsim în toate ţările, unde sunt Din cauw lui M. C., în primul rând, am cumparal Tonkin·uI de o·ei �-ri �i
veritabili suverani ai adună­
rilor naţionale. Oamenii constituiţi în mase ;;cump decât valoarea lui, n-am pus în Madagascar dccât_un p1c _ or <;O�dmc,
nu se pot lipsi de conducă-
ne-am lilsal frustrati de un adcvaral imperiu pe cursul infcnor al :>::1get1.1lu1 ŞI am
l Far.i îndoială. asemenea opinii anterior
fixate,devenite ireductibile din na't"Sitiţjl elec-­
pierdut pozitia favorabila din Eb�Pl Ţcoriilc lui M.C. ne-au costal mai multe lc­
torale, explica unnatoon.>a reflecţie a unui batrân
parlamentar enJ,?ler „De cffici7.(-'CJ ritotii decât dezastrul provocat de :\apoleon.
de aru de dtnd sunt la Wt.�linster. am ascultat
Nu ar fi trebuit să se aducă imputări atât ele grave deputatului; cos­
mii de di::;c:.'Un.mi: putine m·au &.1.11
sa·mi schimb părerile, dar nici unul nu rrU-a
deturnat votul "
tutik' au fost, desigur, usturâroare, dar în buna parte influenta lut a fost
 100 GUSTA VE LE BON
întemeiată pe fidelitatea faţă de opinia publică, care, în privinta politicii
coloniale, nu semăna nici pe departe cu ceea ce a devenit as�. Foarte
rar un lider de opinie devansea?.ă opinia publică, cel mai adesea el se
mărgineşte la a-i adopta erorile.
·
În afară de prestigiu, mijloacele de persuasiune la îndemâna îndru­
mătorilor maselor sunt factorii deja enumeraţi de noi în mai multe rân­
duri. Pentru ai mânui cu abilitate, îndrumătorul trebuie să pătrundă
cel puţin în mod inconştient, psihologia maselor - să stie cum să le vor'.
bească, să cunoască, mai ales, fascinanta înrâurire a �telor, a formu­
lelor şi imaginilor. El trebuie să posede o elocintă deosebită întemeiată
pe afirmaţii energice, şi pe imagini impresion�te întărite de judecăti
eleme?tare. � gen de elocinţă are sorţi de izbândă în orice pari;;_
ment, mcluStV în parlamentul englez, cel mai ponderat dintre toate.
"Putem citi frecvent, scrie filosoful englez Maine, dezbaterile din
Camera Comunelor, unde nu întâlnim altceva decât schimburi de ge­
neralităţi banale, susţinute însă cu violenţă de diferite personalităti in­
cisive. "Pe canavaua ideală a democraţiei pure, acest gen de formul� ge­
nerale are un efect miraculos. întotdeauna, va fi destul de lesne să faci
o masă de oameni să accepte aserţiuni generale prezentate în termeni
expresivi, deşi ele n-au fost şi, probabil, nu vor fi niciodată verificate."
Importanţa acordată "termenilor expresivi", menţionaţi în citatul pre­
cedent, nu va fi niciodată exagerată. De altfe� am insistat în repetate
rânduri asupra forţei remarcabile a cuvintelor şi a formulelor cu grijă
alese pentru a evoca în mod elocvent imagini foarte vii. Un excelent
exeniplu e şi fraza următoare, extrasă din discursul unui redutabil lider
de opinie în parlament
..In 1.iua în care aceeaşi navă fi va duce spre acelaşi ţinut al expulzării
.
ş1. pe politicianul veros şi pe anarhistul ucigaş, ei vor putea să intre în di­
alog şi vor apărea, unul în ochii celuilalt, drept două aspecte complemen­
tare ale aceluiaşi ordin social."
Imaginea astfel evocată este clară, izbitoare, şi toţi adversarii ora­
t�rului se simt ameninţaţi prin ea. Ei văd dintr-o dată şi ţara expul7iuii,
ŞI ambarcaţiunea care i-ar putea duce cu ea, si sunt încercati de teama
surdă pe care 1rebuie s-o fi resimţit memb1ii Convenţiei, m� mult sau
mai puţin ameninţaţi de tăişul ghilotinei, la auzul vagilor aluzii din dis­
cursurile lui Robespierre, teanlă ce-i făcea întotdeauna să-i ct>deze.
Îndrumătorii maselor au interes să avanseze cele mai incrt'dibile
exagerări. De pildă, oratorul citat mai sus cu o fra7,ă, a putut să afinne,
Psihologia mulţimilor 101
fără a stârni prea multe proteste, ai bancherii şi preoţii îi plătesc pe cei
care aruncă bombe si că administratiile marilor companii financiare me­
rită pedepse egale � ale anarhiştil�r. Asemenea mijloace au întotdea­
una efect asupra maselor. Afirmaţia nu este niciodată îndeajuns de in­
dignantă, nici declamaţia prea ameninţătoare, şi nimic nu intimidează
mai mult a1,1ditoriul. Protestând, mulţimea s-ar teme să nu treacă drept
trădătoare ori complice.
Acest gen de elocinţă, după cum am spus, are efect în orice parla­
ment, în perioade istorice critice, el fiind mult îngroşat Lecturarea unor
discursuri pronunţate de marii oratori ai Revoluţiei franceze este foarte
edificatoare din acest punct de vedere. Ei simţeau nevoia să se între­
rupă mereu, pentru a înfiera crima şi a elogia virtutea, pentru a slobo?.i
imprecaţii la adresa tiranilor şi a jura să trăiască bberi ori să moară. Asis­
tenţa se ridica în picioare, aplauda frenetic, apoi, cahnată, îşi relua lo­
curile.
Călăuzele maselor pot fi oameni inteligenţi şi instruiţi, dar faptul e
mai degrabă dăunător decât folositor. Demonstrând complexitatea lu­
crurilor, încercând să explice şi să înţeleagă, oamenii inteligenţi devin
indulgenţi, şi intensitatea, violenţa convingerilor necesare apostolilor
slăbeste. Marii îndrumători ai maselor din toate timpurile, şi în primul
rând �ei din vremea Revoluţiei franceze, au fost spirite limitate, dar cu
o putere excepţională de a înflăcăra masele.
Discursurile celui mai renumit dintre ei, Robespierre, descumpă­
nesc adesea din pricina incoerenţei lor şi, la lectură, cu greu găsim te­
meiul rolului imens pe care l-a jucat acest tiran:
Locuri comune şi elocinţă pedagogică., citate din clasici bune să convingă
spiritele puerile mai degrabă decât oamenii de bunkredinţă. Nici o idee, nici
o turnura copleşind prin eleganţă - curală plictiseală sub un twnult de vorbe!
Când scapi de lectura asta monotonă, îţi vine să scoţi un uufffl, asemeni lui
Camille Desmoulins.
Aproape că te sperii, gândind la puterea pe care o capătă un om au­
reolat de prestigiul unei neclintite convingeri, raliat cu extrema îngus­
time de spiril Şi totuşi, acestea sunt condiţiile indispensabile pentru a
ignora obstacolele şi a-ţi impune vointa Instinctiv, masele recunosc în
aceste fiinte animate de convingeri energice stăpânii de care au nevoie.
Si în adunările parlamentare, succest� unui discurs dt>pinde aproa­
pe �xclusiv de prestigiul oratorului si nicidecum de argumentele pe
care le contine.
102 GUSTAVE LE BON
Un orator necunoscut, prezentându-se în faţa parlamentelor cu o
cuvântare întemeiam pe indubitabile judecăţi, nu are nici o şansă de a
fi măcar ascultal lati un adevărat .portrej:" al acestuia, schiţat de un fost
deputat, d-l Descubes.
După ce s-a instalat la tribună, scoate din servieta un dosar pc care-l aşază
meticulos dinaintea sa şi începe a vorbi cu aplomb.
Se incăl?.eşte la gândul că transmite auditoriului convingerile rol animă. Şi-a
cântărit şi răscântarit argumentele, s-a înarmat cu cifre şi alte dovezi în sprijinul
lor; e sigur că dreptatea se află de partea lui. Şi îşi închipuie că, în fata eviden­
ţei înfăţişate de el, orice rezistenţă devine zadarnică. Vorbeşte încrezător în
justeţea celor arătate, şi în reacţia colegilor, care nu vor putea decât sâ se încline
în fata adevărului.
Vorbeşte, dar, deodată, se miră de agitaţia din sală şi de murmurul care se
înalţă până la ci.
De cc oare nu se face tăcere? Din ce caw,ă, neatenţia generală? La cc s-or
fi gândind cei care şoşotesc între ei? Dar pe cei care se ridică grăbiţi, ce mo­
tiv îi îndeamnă să-şi părâseaseâ locul?
O umbră de nelinişte i se aşterne pe chip. Încruntă din spr.încene, se opreş­
te. Incurajat de către preşedinte, îşi reia discursul cu glas şi mai ridicat Dar e
ascultat şi mai putin. Ridică tonul, se agită - 1.g0motul creşte în jurul lui. Nu se
mai aude nici pe el însuşi şi se opreşte iarăşi. dar, temându-re sâ nu i se strige
Gal:JJ!, se porneşte şi mai avântat Vacarmul devine însă insuportabil.
Adunările parlamentare, ajunse la un înalt grad de excitare, sunt
identice cu masele eterogene oarecare şi reacţiile lor sunt întotdeauna
extreme. Astfel, parlamentarii sunt capabili de acte de eroism ori de cele
mai cumplite excese, individul încetea?.ă de a mai fi el însuşi şi votea?.ă
măsurile cele mai potrivnice interesului propriu.
În ce măsură adunările de tipul parlamentului pot deveni inconşti­
ente şi se pot lăsa· subjugate de sugestii contrare propriului interes ne-0
aram foarte bine tot istoria Revoluţiei franceze. Pentru aristocraţi, renun­
ţarea la p1ivilegiile lor era un imf;ns sacrificiu, şi, totuşi, într-una din me­
morabilele nopţi ale Adunării Constituante, ei l-au asumaL Pentru mem­
brii Convenţiei, renunţarea la propria imunitate echivala cu o continuă
ameninţare cu moartea şi, totuşi, au renunţat la această protecţie ştiind
prea bine că eşafodul unde t';oi conduceau, azi, acoliţii le putea fi rezer­
vat şi lor, mâine. Dar ajunşi la acel grad de automatism complet descris
de noi, nici o consideraţie de nici un rang nu-i poate împiedica pe oa­
menii constituiţi în masă de a ceda sugestiilor care-i hipnotize37,ă_ Ur­
mătorul pasaj clin memo1iile unui participant activ la Revoluţia din 178.q
l'�t<' n convingătoare desc1ierc a acestui tip de reacţie: „Deciziile can·
Psihologia cnulţlmi/or 103
ne-au fost aşa de mult reproşate nu erau niddecum dorite de noi cu o
zi sau două tnainte de a le fi lua� criza insâşi ni le impunea"
Aceleaşi fenomene aflate sub incidenţa inconştientului !rau mani­
festat şi în furtunoasele şedinţe ale Convenţiei.
Sunt aprobate şi instituite prin decrete luaurile de care au oroare, nu numai
nailrităţi şi nesăbuinţe, dar si asasinarea celor nevinovaţi, asasinarea prieteni­
lor lor- serie Taine. ln unanimitate si cu cele mai vii aplauze, stânga. raliată
cu dreapta, il trimite la eşafod pe Danion, liderul ei de drept, marele promotor
şi conducător al Revoluţiei. ln unanimitate şi cu cele mai furtunoase aplauze,
dreapta, raliată cu stânga. votează cele mai dăunătoare decrete ale guvernării re­
voluţionare. în unanimitate, cu strigăte de admiraţie şi de entuziasm. cu dovezi
de simpatie dezlănţui� faţă de Robespierrc, Convenţia, prin alegeri repetate.
multiple, spontane, acordă girul unui guvern criminal detestat de majoritate -
pentru că o decimează. Dar majoritatea şi minoritatea � prin a consimţi
la prOpria lor sinucidere. În 22 prier, Convenţia în întregul ei îşi pune gâtul în
laţ; pe 8 termidor, în primul sfert de oră ce a urmat discursului rostit de Robes­
pierre, ea şi-l pune a doua oară in laţ
Tabloul poate părea sumbru şi, totuşi, este exact. Adunările parla­
mentare surescitate şi hipnotizate îndeajuns prezintă aceleaşi caracte­
ristici. Ele devin o turmă maleabilă şi docilă pradă impulsurilor. O de­
scriere a Adunării de la 1848, datorată unUi parlamentar dincolo de orice
suspiciune că ar fi fost lipsit de credinţă democratică, d-l Spuller, preJu..
ată de noi din Revue Jitteraire (Revista literară), este mai mult decât edi­
ficatoare în aceJ>t sens. Regăsim aici şi exagerarea trăirilor sentimentale
ale maselor, si mobilitatea lor excesivă, care permite trecerea, în scurte
intervale de funp, prin gama celor mai contradictorii sentimente.
Scindările, invidiile, suspiciunile şi, rând pe rând, încrederea oarbă şi spe­
ranţele nemărginite au dus Partidul Republican la pieire. Naivitatea şi candoa­
rea lui nu sunt egalate decât de totala lui neîncredere. Nici urmă de simţ
al le­
galitătii ori de întelegere a disciplinei - numai spaime si iluzii neţărmurite, ai­
dom� copiilor ori oamenilor simpli. Calmul lor rivalirează cu nerăbdarea lor.
Nesupunerea lor, pc măsura docilităţii lor. lată date ce tin de un temperament
necizelat ori de lipsa de cducatie. Nimic nu-i miră şi totul ii uluieşte. Galbeni ca
ceara sau tremurând ca fru117.a-n vânt de spaimă, eroici si cutezători, ei s-ar
arunca şi-n flăcări, dar ar da si înapoi la vederea propriei umbre.
Ei nu aprecia7.ă nici consecinţele, nici legăturile dinlrc fapte. Când dcscum­
pâniti, când prompt înflăcărati, sunt clătinaţi de toate spainwlc, când apaticii,
prea tare, ori pn'a putin. niciodată in măsura ce se impune. Mai unduiosi ca
apa
curgătoare, ei reflectă toate nuanţele şi îmbracă toate formele. Pe o astfel de
bază, ce guvern putem spera ca s-ar întemeia?

104 GUSTAVE LE BON
Din fericire, nu toate trăsăturile adunărilor parlamentare descrise
de noi se manifestă în mod constant Parlamentele nu sunt �· de­
cât în unele momente, indivizii din componenţa lor reuşind să-şi păs­
treze individualitatea în foarte multe situaţii, fapt pentru care aceste
foruri pot elabora excelente legi tehnice. E drept că aceste legi sunt
pregătite de către un specialist în liniştea cabinetului său, legea votată
fiind, în realitate, opera unui individ, iar nu a unei adunări. Fireşte, a­
ceste legi sunt cele mai bune. Ele nu devin dezastruoase decât dacă o
serie de amendamente nefericite le transfonnă în inlâptuire colectivă.
Opera unei mulţimi este şi va fi pretutindeni inferioară fată de cea a unui
individ iwlat, căci numai specialiştii salvează parlame�tele de măsuri
nedemne; ei devin astfel îndrumători de moment Nu adunarea actio- ·
nează asupra lor, ci ei acţionează asupra ei.
în pofida tuturor dificultăţilor de funcţionare, parlamentele repre­
zintă cea mai bună metodă găsită până acum de popoare pentru a se
conduce şi, mai ales, pentru a evita pe cât posibil jugul tiraniei unei per­
soane. Ele sunt cu certitudine idealul de guvernare, cel puţin pentru fi.
losofi, gânditori, scriitori, artişti, savanţi, într-un cuvânt, pentru cei ce
constituie vârfurile unei civilizaţii şi parlamentele nu prezintă, de fapt,
decât două pericole într-adevilr serioase: risipa fortuită a finantelor
·
si
·
re-
strângerea progresivă a libertăţilor individuale.
· Primul dintre aceste pericole este consecinţa exigenţelor maselor
electorale. Dacă un deputat propune unele măsuri care dau satisfactie
aparentă ideilor democratice, cum ar fi, de pildă, asigurarea pensiei �n­
tru toţi muncitorii ori creşterea salariilor din învăţământ, ceilalţi depu­
taţi, sugestionaţi de teama faţă de electorat, nu vor îndrăzni să arate că le
dispreţuiesc interesele acestora din urmă, respingând măsura propusă.
Cu toate că ei stiu că aceasta va greva bugetul si va necesita crearea de
noi impozite, nu vor ezita să o voteze. în timp �e consecintele cresterii
cheltuielilor sunt pe termen lung şi lâră efect supărător �upra Io;-, ur­
mătile unui vot negativ ar putea, dimpotrivă, să se manifeste in toată lu
mina, pe tcnnen scurt, la proximele alegeri.
La această p1imă cauz.� a spori1ii cheltuielilor se adaugă una nu mai
puţin imperativă: obligaţia chdtuielilor de interes pur local. Nici un de­
putat nu s..; poate opune la acestea, căci şi ele reprezintă exigentele elec­
to1ilor si fiecare deputat nu poate s.� obtină cc are nevoie pen� circum­
sc1iptia lui decât cu mnclitia dl' a răspunde· w1or cereri analoage ale co-
l<>gilor lui. .
Psihologia mulţimilor 105
Cel ele-al doilea pericol menţionat, restrângerea hbertăţiior, deşi mai
puţin VÎZIDil, este. totuşi, foarte real El este rezultatul nenumăratelor legi
restrictive, ale căror consecinţe nu sunt luate în seamă de parlamente,
cu spiritul lor simplist, şi pe care se cred obligate să le voteze.
Se pare că este un pericol inevitabil, căci însăşi Anglia - cu tipul ei
desăvârşit de regim parlamentar, în care aleşii nu depind aşa de mult
de electori - nu reuşeşte � evite. Herbert Spencer, într-0 mai veche
lucrare a sa, arată cum creşterea libertăţii apareiite este în mod necesar
urmată de diminuarea libertătii reale. El reia această teză în cartea In­
dividul împotriva statului, şi �tă ce scrie despre parlamentul englez:
De atunci, legislaţia a unnat CW1!ul prevăzut de noi. Măsurile dictatoriale
înmulţindu-se rapid, ele tind să restrângă libertăţile individuale, şi anwne în
două moduri: au fost stabilite reglementări, tot mai multe în fiecare an, actele
individului, complet libere înainte, pe care, confonn propriei voinţe, le îndepli­
nea ori nu, au devenit obligatorii. Io acelaşi timp, datoriile publice, din ce în ce
mai apăsătoare, şi mai ales cele locale, HIU restrâns şi mai mult libertatea cetă­
ţeanului, diminuând partea de profit pe care o putea cheltui după bunul plac şi
sporind procentul care îi este luat penlru a fi cheltuit după voia agenţilor publici.
Această reducere progresivă a libertăţilor cunoaşte în toate ţările
o fonnă specială despre care nu vorbeşte Hcrbert Spencer. crearea nu­
meroaselor măsuri legislative, toate restrictive, conduce în mod nece­
sar la creşterea nunlărului, puterii şi inlluenţei funcţionarilor însărcinaţi
cu aplicarea lor, care tind să devină, astfel, adevăraţi stăpâni ai ţărilor
civilizate. Iar puterea lor este cu atât mai mare, cu cât, desi are loc o con­
.
tinuă schimbare a guvernelor, casta administrativă nu este atinsă de
aceste schimbăti, fiind singura lipsită de responsabilităţi, in1personală
şi perpetuă. Or, nu existii despotism mai copleşitor clecât această tripletă.
Impunerea neîncetată de legi şi reglementări restrictive, privind cele
mai elementare manifestări ale vieţii cotidiene, are drept rezultat inevi­
tabil restrângerea progresivă a sferei în care cetăţenii se pot mişca liber.
Victime ale iluziei că prin înmulţirea legilor egalitatea şi libertatea sunt
mai bine asigurate, popoarele acceptă în fiecare zi îngrădiri dintre cele
mai apăsătoare. Obişnuiţi să suporte un jug, oamenii vor începe sâ-1 ca­
ute, pierzându-şi spontaneitatea şi energia. Nu mai sunt dccăt palide
umbre, automate pasv i e, lipsite de voinţă, de rezistenţii şi de fol\ă.
Astfel, omul este obligat să caute n î altă parte rcsortuiile pc care nu
le mai află în sine. Datoiită indiferenţei şi neputin\<'i crescânde a cetă­
ţenilor, rolul guvernelor va fi şi mai rnarte . Acestea vor fi obligate să aibil
 I

107
106 GUSTAVE LE BON Psihologia mulţimilor
îşi începe opera
spirib.tl de iniţiativă şi spirib.tl întreprim.ător pe care indivmi J.au pierdut Dar, dupil ce şi-a împlinit actiunea creatoare, timpul
zeii. Ajunsă la un a:
Ele trebuie să întreprindă totul, să dirije1.e IDtul, să apere totul Şi astfel de distrugere, de care nu scapă nici oamenii, nici
ţia înceteaza de a mru
statul devine un reu atotputernic. Dar experienţa ne lnvaţă că puterea numit nivel de putere şi de complexitate, civiliza
unor asemenea divinităţi nu a fost niciodată nici foarte durabilă, nici ·creste, fiind condam nată la un declin rapid.
foarte mare. Ceasul îmbătrânirii va suna curând.
slăbirea idealu­
La unele popoare, reslrAngerea progresivă a libertăţilor pare a fi mai Acest inevitabil ceas este întotdeauna anunţat prin
idealul se stinge, toate
degrabă rezultatul îmbătrânirii decât efect.ele unui regim anume, ea a­ lui care sustine spiritul unui popor. Pe măsură ce
de acest ideal încep să •
nunţAnd simptomele ce preced faze de decadenţă, de care nici o civi­ edificiile reÎigioase, politice ori sociale inspirate
lizaţie nu a scăpat până acum. se năruie.
poporul pierde din
. Dacă judecăm după învăţămintele istoriei şi după pre?.enţa acestor O dată cu deslrămarea treptată a idealului său,
ce în ce mai mult ceea ce îi asigură coeziunea, unitatea
şi forţa. Egois­
Simptome la <!iferite niveluri, multe dintre civilizaţie il moderne au âiuns
ln faza de extremă de îmbătrânire dinaintea decadenţei. are a egoismului indivi­
mului colectiv al poporului îi ia locul o exacerb
ln încheierea lucrării noastre, vom arăta ln linii mari fazele acestei zilor insolit de slăbirea Clu ll<ICt.erul i si a aptitudinilor către acţiune. Ceea
evoluţii. ce c�nstitc ia un popor, o unitate, un bloc, sfârşeşte prin a deveni o aglo­
mai este menţinută
ln zorii civili?.aţiei, nu era decât o pu2.derie de oameni, de origini va­ merare de indivizi lipsiţi de coeziune, care, o vreme,
�e şi aspiraţile i . îi
��
riate, uniţi doar de hazardul migraţiilor, invaziilor şi cuceririlor. prin tradiţii şi prin instituţii. /\tunci când ��erese
fie conduşi până �
� oameni ru rădăcini, ru limbi şi aedinţe diferite nu aveau drept part. nemaiştiind să se guverneze, oarnenu cer sa
influenţa lui absorbanta.
legatura comună decât legea unei căpetenii. ln aglomerările lor se re­ cele mai neînsemnate acte, iar statul îşi exercită
prin a-şi pierde
găsesc, la cel mai înalt grad, trăsăturile psihologice ale maselor: coe­ Prin pierderea definitivă ·a idealului, poporul sfârşeşte
e de indivizi izolaţi şi re­
ziunea temporară, eroismul, slăbiciunile, impulsurile si · violentele. Ni- spiritul său. Nu mai este acum decât o pw,deri
devine ceea ce a fost la început o masă de oamen
·
i, care prezintă toate
mic statornic. Aceştia sunt barbarii. ia nu mai are
Dar timpul şi-a umiat lucrarea. Identitatea mediului, necesitatea trăsăture il tranzitorii, fără consistenţă şi fără viitor. Civilizat
hazardul ui . Plebea d�_stă� şi ":11":
unei vieţi în comun au acţionat încetul cu încetul. Aglomerările de en­ puncte de sprijin şi este în voia
înca străluatoare, cao
tităţi diferite încep să fuzioneze şi se formează popoarele, adică acele baria se reinstaurează. Civilizatia mai poate părea
� trec�!, d�, în ��ta.le, nu
conglomerate posedând trăsături şi trăiri comune pe care ereditatea le şi-a păstrat faţada cizelată de îndelungat
susţme IUl111C ŞI care,
va fixa progresiv. Doar când a existat ca popor, masa de oameni a pu­ mai este decât un edificiu scorojit pe care nu-l ffilll
tut să depăşească nivelul barbariei. Dar ieşirea totală din acest stadiu nu la cea dintâi furtuna, se poate prăbuşi.
vis, apoi declinul şi
va fi împlinită complet decât atunci când, după îndelungi eforturi şi re­ Saltul de la barbarie la civilizaţie împlinind un
de viaţă al unui popor.
petate lupte, popoarele au dobândit un ideal. Oricare ar fi fost natura moartea când viSul şi-a pierdut forţa - iată ciclul
acestuia - cultul Romei, puterea Atenei ori triumful lui Allah -. idealul
înzestrează toţi indivizii unui popor în formare ru desăvârsita ·
writate de
simţire şi gândire.
Abia atunci se naşte o civilizaţie nouă, cu instituţiile, cu credintele si
.
artele ei. Animat de visul său, un popor va dobândi treptat tot ceea ce îi
conferă strălucire, forţă, măreţie.
Un popor se manifestă ca masă în anumite împrejurări, dar dincolo
de caracterul mobil şi schimbător al maselor, se află acel substrat so­
lid - spiritul unui popor- care limiteaza riguros oscilatiil· · conlrolează
e si
hazardul.
 Editura ANTET XX PRESS vă recomandă:

CUPRINS Imperiul sălbăticiei, de Robert D. &plan

fn viitorul apropiat, lumea va depinde mai mult de preferinţele ame­
ricanilor decât de oricare alt Jiictor singular. Fie că va fi vorba de păstra­
Introducere: Era maselor .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . .3 rea echilibrului puterii în Europa, Asia sau Orientul Mijlociu ori. de re­
structurarea Naţiunilor Unite, dorinţele Statelor Unite vor fi imposibil
CAR1EA 1JorrA1 - SPIRrlUL MASELOR de ignorat Imensul avantaj tehnologic al Statelor Unite va continua să
Capitol 1;1l I: C��cteri �ti�i �ener�le ale maselor - Legea le susţină ca superputerea militară a lumii pentru multe alte decenii de
psihologica a umtaţJ.J- lor nuntale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 acum încolo.
Capitolul II: Sentimentele şi etica maselor . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Politica externă a Americii, asemenea politicii externe a celorlalte
Capitolul Ul: Ideile, gândirea şi imaginaţia maselor . . . . . . . . . . . . . . . 29 ţări, este o extensie a înclinaţiilor şi condiţiilor sale domeStice. De aceea
Capitolul IV: Convingerile maselor şi formele religioase este extrem de important, chiar vital, să înţelegem direcţia în care evo­
pe care le îmbracă . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ......... 35 luează societatea americană.
(320 pagini, preţ 47.000 lei)
CAR11!A A ll-A - OPINlllE ŞI CREDINfEIE MASELOR
Capitolul I: Factorii îndepărtaţi ai credinţelor şi opiniilor
maselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . „. . . . . . . . . . . . . .. .... 39
Capitolul II: �actorii imediaţi ai opiniilor maselor . . .„ . „ . . . . . . . . . • 51
Capitolul III: Indrumătorii maselor şi mijloacele lor
de persuasiune . . . „ . . . . . . . . . . . . „ . . .„„ . . . . . „„ . . . . . . . „„ . . . . . . . . „ . . • . . . . . . . . 60
Capitolul IV: Limite de variabilitate la nivelul credintelor
şi opiniilor maselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „ ..... „ . ... . . . . .. . : „ . . „„„ . .. .73
CAR1EA A ID-A - CIASIF1CAREA ŞI DESCRIEREA CATI!GORDLOR DE MASE
Capitolul I: Clasificarea maselor . . . . . . „. . . . . . . . . . . „ . . . . . . . . . . . . . . . . „„.„ . . . 81
Capitolul II: Masele aşa-zis criminale .. „..... „ . . . . . „„„ . . . . . . . . . . . . . . . .84
Capitolul lll: Juraţii de la Curtea cu Juri ... „ . . . . . . . . • . . . „ ......... . . . . . .87
Capitolul IV: Masele electorale . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . „91
Capitolul V: Adunările parlamentare . . . .„ . . . . . . . . . . .. . . . . .„ . . . . .... 97
 110
GUSTAVE L E BON Psihologia mulţimilor 111

Seniorii crimei, de Jean Ziegler

Rhboaie noi şi ft!dJI, de Mary Kaldor
Un spectru bântuie Europa: cel al
oimei organizate. Societătile de- • 1990 - 'li- Miire,. o zi de � QI aspect de război interetnic;
mocratice sunt ameninţ;ite cu ruina
de către seniorii crimei. • ·
Marii naşi înaintează mascati. loatl de desfăşurare - RomAnia. Se spus că a i>st o furtună într-un pa­
Detestă să se expună Ia lumhta zilei. har ru apă. lncercarea de desbhilizare a eşuat
.
1992 - 'lh1lllpolul anunţă fonnarea atalului Transnistna, ŞI deli­
. .

Crepusculul este lumea lor.

.
•

Cu excepţia câtorva iniţiaţi, nimenî nu le cunoaş miteal.ă un teritoriu din cel aparţinAod Republicii Moldova. Izbucneşte
Suntfără feţe. Şi totuşi ei exista!
te numele adevărat­
conflictul armat Războiul durează aproape un an. .
Urmele lor sunt dezvăluite pe pămân 1992- Republica GiPml apare pentru acwt timp, ru un tento­
tul însângerat când sunt aduse
•

riu revendicat tot din teritoriul Republicii Moldova, dar care dispare Iz
: �99'7 lqoelavla stă pe
cadavrele.
Globalizarea pieţelor financiare slăbeşt fel d
tea, capacitatea sa de a riposta.
e stalul de drep� suveranita­
- un bun de pulbere. Războiul civil
va dura patru anî. .
(208 pagini, preţ 25.000 lei) • 1998 - Enclava Kaeovo revendică
şi ea� la au11:>de�­
pl -
nare cu deosebirea că ea nu a fost stat amiederaliv a un teritonu_sâr
besc:Izbucneşte războiul civil Intre sirbi . albanem din Kosovo. Di o-

rna� ���� atacă Serbia, anulAnd de lado JXincipiile dreptului

internaţional.
(192 pagini, preţ 30.000 lei)
112 GUSTAVE L E BON

Doamne, ce .ti'umos e războiul economici,

de Philippe Labarde şi Bernard Maris

.
Auziţi, prin locurile voaslre, freamătul chinemilor? Ca să nu mai vor­
bÎln de coreeni, polonezi sau de marocani . . ln curând va trebui să ne
temem şi de cel din Abica de Sud...
Da, lumea este deschisă. Cel pe care-l credeai la mii de kilometri este
acum lângă tine şi-şi bagă nasul în treburile tale.
De la căderea Zidului, mondiali2area impusă de moda neohberală
avansează.
Mondiali1.area... Un gaz eufori2.ant Alcoolul ce se distnbuia în tranşee.
(136 pagini, preţ 21.000 lei)

DO•• a: FRUMOS
' • EC.ONOMIC !
"

Aceste cărţi le puteţi comanda pe adresa

C.P. 22-285, sector 1, Butureşti
Taxele poştale sunt suportate de editură.