ABC in pescuit  

 In acest documentar ne propunem sa aduna m pentru dumneavoastra toate acele informatii de care orice pescar incepator
sau chiar avansat are nevoie pentru a putea aborda acest minunat sport  - "Pescuitul Sportiv" - in cunostinta de cauza si
nu in mod empiric. Si cand afirmam acest lucru, avem in vedere in special echipamentele de pescuit cel mai frecvent
 folosite in tara noastra la pescuitul stationar sau la rapitori. 
 Inainte de a cumpara echipamentele de pescuit, primul lucru este acela de a ne hotari ce ne trebuie. Nu putini sunt aceia
care cumpara la intimplare lansete, mulinete si alte articole de pescuit, avind surpriza de a constata, dupa o perioada de
experimentare, ca acestea nu sunt deloc potrivite scopului urmarit.

 IN LOC DE “CUVANT INAINTE”

Relaxarea elastica

Cand musca pestele? O intrebare care ne framanta pe toti si un raspuns ce pare o luare peste picior simpatica. 

 Inainte sa venim pe balta si dupa ce plecam. Acesta a fost incheierea la un articol despre teoria solunara, citit prin anii
‘70 in ‘Vanatorul si pescarul roman’. 

Dar fiecare raspuns duce la o noua intrebare. De ce atunci ? Cred ca, pe langa solunare si povesti pescaresti, e vorba de
interactiunea, nici nu stiu cum s-o numesc mai bine… paranormala, peste-pescar. E mai greu de realizat, si mai greu de
explicat, dar usor de remarcat. 

Cand cautam sau ne apropiem de un loc bun , vedem pe apa urme de "activitate" piscatoriala. Dar de multe ori aceasta
se domoleste cand incepem sa ne instalam (la fix) sau sa lansam (la pescuitul cu naluci-spinning). Iar cand am strans
pentru ca nu musca sau trebuie sa plecam acasa (la stationar), respectiv plecam de pe loc, la spinning, parca activitatea
se invioreaza brusc. (Uneori , daca ne intoarcem, situatia se repeta, ca in desenele animate). Asta, chiar de am facut tot
atata deranj, si cand am venit, si cand am stat sa-i prindem, si cand am plecat. Singura modificare esentiala este
actiunea noastra: prospectare sau plecare-activitate a pestilor sporita; actiune de a pescui-activitate redusa.

La fix, daca stam o perioada indelungata, muscaturile pestelui sunt mai dese cand pescarul nu se afla fizic langa scula.
Cand pleaca la vecin, la tufis, la masina. Sau, daca dati cu mai multe lansete, de multe ori musca exact la cea mai
nesupravegheata sau mai indepartata. 

Stiu o situatie povestita de un prieten, in care pescarul, pe o balta cu muscaturi frecvente, cand prezentarea se lasa
asteptata, trebaluia la termos, la tigare, isi muta atentia de la scule si bambine; iar muscatura nu intarzia.

Si la rapitor, am deseori muscaturi cand ma uit la peisaj, cand nu ma astept. Sau, foarte des, cand ma hotarasc sa plec,
sa schimb locul sau naluca. 

E valabil si cand pescarul e plecat doar cu mintea. Viseaza, picoteste, doarme, e ametit de un paharel in plus. Iar
oamenii se intreaba; cum de a muscat la ala baut si neatent? Pai, poate tocmai pentru ca era baut si neatent. Si de ce nu
a dat la mine, ca eram pregatit "sa-l omor" ? Pai, tocmai ca erati pregatit sa-l omorati. Si nici o lighioana nu vrea sa fie
omorata, mai ales daca si simte ca asta urmeaza. N-ati observat de cate ori musca sau tantarul decoleaza tocmai cand
vreti sa il (o) striviti? Inainte de a declansa miscarea, exact atunci cand v-ati hotarat sa omorati insecta. Iar ea se afla pe
perete, fara sa fie in contact fizic cu dvs., fara sa se iste bruma vreunei miscari sau a unui curent de aer. 

Sunt iarasi cunoscute cazurile in care pescari, unditari, drumeti, vanatori fara arma la ei, facand cam acelasi zgomot
sau agitatie, sunt rabdati de catre salbaticiuni mult mai aproape decat vanatorii inarmati pusi pe fapte. Ratele salbatice
sunt exemplele cele mai la indemana. Nu am arma, dar inclin sa-i cred pe vanatori ca o tinta dificila este…cioara, de
care alfel ne izbim la tot pasul. 

Nu stiu cum se propaga informatia aceasta. Dar se verifica prea des. 

  1
 

Sau, de ce partenerii nostri de pescuit, mai putin determinati ca noi-copii, femeile, incepatorii-au mai multe si mai
bogate intalniri cu pestii ? Ma refer la prezentari, nu la rezultatul final al intalnirii, care desigur, depinde si de
maiestria pescarului. Pai, emit si eu o ipoteza, tocmai pentru ca femeile sau copii, filogenetic, de la pesteri incoace, au
fost mai putin "vanatori" ucigasi decat barbatii maturi. Iar incepatorii, precum copiii , de multe ori sunt relaxati, luind
pescuitul "in joaca". Acel biocamp agresiv, nepus in evidenta de stiinta clasica, dar care e posibil sa existe, poate fi
perceput de necuvantatorii nostri parteneri de sport. 

Ar mai fi problema vectorului prin care transmitem intentiilor noastre agresive. Pe langa calea necunoscuta,
paranormala, cred ca exista si ceva mai concret. 

Multe intrebari, cu voce tare sau in gand, pe care ni le tot punem pe balta sunt de genul: cum de a dat crapul la ala cu
varga aia veche, proasta, de trestie ? Pai, poate tocmai ca era de trestie, material natural. Ati remarcat probabil ca la
sculele vechi, din materiale naturale (trestie, bambus, piper), chiar echipate grosier la linia fir-plumb –ac, sunt
neasteptat de multe prezentari. Pentru a avea aceleasi rezultate la vergile de sticla, compozit, carbon, kevlar si alte
cristale lichide, tot urcand spre "hi-tech", trebuie sa umblam tot mai mult la finetea montajului, la distanta de pescuit,
la cantitatea si calitatea nadei. E adevarat, printr-un material hi-tech se transmite mai rapid prezenta pestelui. Dar
informatia se propaga si in sens invers, de la pescar catre peste. Nu ma gandesc doar la perceptia mecanica: am luat
varga in mana, pestele a "simtit" ceva in momeala sau naluca ce se vrea naturala. Cred ca prin intermediul vergii se
transmmite si o altfel de informatie. Tot batand malurile dupa iluzia salaului, am trecut pe langa multi oameni care
dadeau, la fix, la crap sau caras. Imi este tot mai clar ca, mentinand celelalte variabile pe cat posibil asemanatoare, mai
multe prezentari au cei cu vergi mai putin carbonate, kevlarate, borate. Adica cei cu lansete de fibra de sticla sau
materiale compozite. La inceput am crezut ca localnicii sau cei cu mai mult timp si mai putini bani compenseaza
decalajul tehnologic cu mai buna cunoastere a locurilor si, cu mai multe ore de "iesiri" pe balta. Aceasta fiind singura
explicatie a intalnirilor mai numeroase cu pestele. 

Mai multe am patit si vazut la pescuitul stiucii, cu naluci. Am avut ocazia de-a lungul a trei ani, pescuind alaturi de
aceeiasi oameni, sa constat, in conditii asemanatoare, ca cei care au tot "up-gradat" vergile cu unele mai bogate in
carbon, cu un modul de elasticitate mai ridicat, au avut prezentari tot mai rare. Nu ma refer la scaderea generala a
numarului pestilor din balta, ci la locul in clasamentele neoficiale dintre noi.

Si cele mai prinzatoare vergi ale mele au fost cele de fibra de sticla. Si la rapitor, si, inainte de acesta, la stationar. Am
avut o Daiwa Regal, ce parea uzata moral si a tot schimbat proprietari pe traseul Bucuresti-Ploiesti si retur, timp de 10
ani. Dar toti, cu mine in frunte, am realizat ce prinzatoare era… dupa ce nu o mai aveam. Iar acum, in patria
carbonului, USA, unele din marile firme producatoare de lansete mentin in fabricatie vergi de sticla (St.Croix) sau
produc de cativa ani serii speciale, mai lente, mai blande, cu carbon mai putin "modulat" (GLoomis). 

Statistic vorbind, la americanii, aflati in avans tehnologic, tendinta este totusi catre vergi rapide si puternice (inalt
modulate, carbon catre 100%, lacuri de acoperire cat mai putine) si noi generatii de multifilamente. Din ce am vazut si
citit, ei fac pescuit sportiv in special la bibanul american (bass), de multe ori de suprafata. Astfel, materialele bune
conducatore de vibratii mecanice, electromagnetice si Dumnezeu si pestii mai stiu de care, vin in mai putin contact cu
apa, mediul vietii. 

Apelez din nou la experienta propie si la cea a tovarasilor de pescuit, pentru a privi, dintr-un punct de vedere nou,
impactul noilor "fire" de pescuit impletite, multifilamente, tresele tip "dyneema" ("ata"). Cred ca putem compara saltul
de la monofilament (nylon, guta) la "ata", cu cel de la vergile de sticla la cele de carbon. Lipsa de elasticitate si marea
rezistenta la rupere sunt caracteristicile esentiale ale acestora. Dar, pe langa avantajele si dezavantajele analizate de
publicatiile de specialitate, am constatat: de cand pescuiesc mai mult cu multifilamente decat cu batranul "mono", am
mai putine prezentari. Cred ca asemenea vergilor, "ata" informeaza pestii veniti in contact cu naluca nu numai despre
prezenta fizica a pescarului. Ci si cumva, despre cea biologica, a unui dusman viu si natural. De multe ori, in aceeleasi
partide, acelasi om, schimba bobina echipata cu "ata" cu cea cu monofilament si parca apar si pestii. Iar craparii cu
capturi multe, chiar daca au adoptat "ata", de obicei o folosesc doar la montajul final (chiostec, inaintas, sa nu zic
bomba, ca nu e sportiv). Cred ca acest material, polietilena de inalta densitate pe numele lui, tras, extrudat, impletit,
tehnologizat si retehnologizat, e mai bun conducator de biocamp al pescarului decat batranul monofilament. Sau
decat stramosii naturali folositi de bunicii nostri.

Ce asi spune in loc de incheiere ? Psihic, e bine sa fiti relaxat. Cu cat veti fi mai relaxat si mai detasat de rezultatul
confruntarii, cu atat aveti mai multe sanse sa o repetati. Regasiti inocenta copilariei sau puritatea incepatorului ar
spune un indrumator spiritual. Cu cat va enervati mai mult dupa un eventual rateu, cu atat aveti sansa sa il repetati pe
acesta. Un exemplu …interesant este neplacuta situatie in care colegilor incepe sa le creasca traista, iar
dumneavoastra….tensiunea. Este si datorita "iesirii din mana", dar, zic eu, si datorita biocampului agresiv (la adresa
pestilor, desigur). 

  2
 

Materialele ansamblului varga –fir, normal ca a evoluat si nu ne mai putem intoarce la combinata joarda alun-fir de
matase-pluta de cocean-forfac din coada de cal-bold indoit. Dar nici nu as recomanda capitalizarea tuturor sperantelor
in ultimele aparitii, pentru ca de multe ori, acestea sunt si cele mai indepartate de natura. Daca in medicina, sport,
nutritie, se redescopera valentele naturale, cred ca principiul naturaletii se poate lua in considerare si la sculele de
pescuit. Nu alergati (ca mine) dupa lansete noi. Noi si ca exemplar, si ca model. Sau, daca sunt noi, inalt modulate si
scumpe, nu asteptati maximul de la ele din primele iesiri. In filmul de referinta al pescarului roman, "Operatiunea
Monstrul", Titus Popovici, prin gura marilor actori, filosofa "hainele pescarului trebuie sa fie arse de soare, batute de
vanturi si de ploi...". De ce nu si lanseta? Prin mai multe iesiri la apa, se mai leapada si ea de haina tehnologica.
Odinioara, autoturismele se "rodau" mai serios, si apoi aveau viata lunga. 

Cand aveti de a face cu pesti prudenti, evitati pe cat posibil combinata varga de carbon 100%-multifilament. 

Fie ca dati la fix, fie la spin (naluci), o varga mai blanda, lenta, elastica, cu varful sensibil, cu un modul de elasticitate
mai scazut, va fi mai putin perceputa de pesti. Si mecanic si, cred eu, altfel. 

Fiti relaxat si elastic, pliindu-va pe realitatea locului si momentului, binomul unditar-echipament armonizandu-se,
completandu-se, corectandu-se. Si, mai ales, nu va propuneti sa prindeti toti pestii, "give fish a chance". Pestele
dumneavoastra oricum nu vi-l ia nimeni.

CU CE PESCUIM

LANSETA

Cum iti alegi lanseta perfecta ?

“Te-ai gandit sa cumperi o lanseta noua dar nu stii de unde sa incepi ?”
O parte importanta a arsenalului oricarui pescar, lansetele, desi aparent similare, difera prin constructie, actiune si
tipul de pescuit pentru care se folosesc.

Materiale de constructie

Cu stramosi celebri precum nuiaua de alun sau trestia de zahar, lansetele din ziua de astazi sunt fabricate din
materiale de ultima generatie, identice celor folosite in industria aeronautica, oferindu-i pescarului un surplus de
senzitivitate, o actiune mult mai complexa, o manevrabilitate ridicata datorita greutatii reduse.
Astfel, majoritatea lansetelor ce fac deliciul pescarilor au la baza fibra de sticla, grafit (fibre de carbon), sau o
combinatie a celor doua numita compozit.

Grafit: Alegerea numarul 1 in industria manufacturarii uneltelor de pescuit, grafitul este cel care face posibila
constructia unor lansete mai mult decat senzitive si foarte usoare.

”Greutatea unei lansete conteaza atunci cand pescuiesti o zi intreaga…”

Capabil sa preia si sa transmita socul fiecarui obstacol, fie ca este iarba subacvatica, radacina, substrat sau muscatura
de peste, grafitul este cel care face posibila “comunicarea” optima dintre pescar si ceea ce se afla la capatul liniei
(gutei) cu care acesta pescuieste.
Foarte flexibile, lansetele fabricate in intregime din grafit sunt in acelasi timp foarte rezistente si puternice, acestea
fiind atuurile ce vor ajuta oricare pescar sa “urce” cati mai multi pesti pe mal.
In plus, supletea si rezerva de putere oferite de acest material sunt cele care va vor ajuta in lupta cu captura mult
dorita.

Grafitul este manufacturat intr-o varietate de clase a caror baza este data de “coeficientul de rezistenta” al fibrelor
utilizate in constructia lansetei.
Cu cat “coeficientul de rezistenta” este mai mare, cu atat mai puternice si mai dense sunt fibrele ce formeaza
ansamblul numit lanseta.

“Ganditi-va in aceste fel: pe masura sa acest coeficient creste, cantitatea de material utilizata in constructie scade,
permitand astfel productia unei lansete mai usoare, cu actiune mai rapida si sensibilitate crescuta, mentinand in
acelasi timp duritatea si rezistenta blancului.”

Si, desi probabil acum sunteti de parere ca intr-adevar grafitul este materialul perfect pentru constructia unei lansete,
exista si impedimente. Unul dintre ele ar fi ca pe masura ce “coeficientul de rezistenta” creste, materialul devine mult
mai expus la socuri bruste, ansamblul rezultat in urma constructiei fiind mult mai fragil.

  3
 

“Altfel spus, o lanseta in al carei proces de constructie s-a utilizat grafit cu “coeficient de rezistenta” mare, va fi foarte
rezistenta in dril dand dovada de putere dar foarte usor de rupt (casanta, fragila) atunci cand este lovita, trantita …etc”

Gasirea unui echilibru intre “coeficientul de fragilitate” si “coeficientul de rezistenta” este cheia succesului, aici
facandu-se dealtfel si diferenta intre producatorii de lansete.
Pentru a va face o imagine mai clara, aflati ca fibra de sticla are un “coeficient de rezistenta” cuprins intre 6-13
milioane in timp ce grafitul are “coeficient de rezistenta” intre 33-60 milioane.
Grafitul IM6 are un “coeficient de rezistenta” de 33 milioane in timp cel grafitul IM7 are 42 milioane.
Toate aceste proprietati duc lansetele fabricate din grafit in topul piramidei preturilor.

Fibra de sticla: Parte integranta din pionieratul constructiei lansetelor, fibra de sticla a suferit nenumarate
imbunatatiri in segmentele performanta si caracteristici de-a lungul timpului.
Cu toate acestea, minusul major ramas nerezolvat ramane lipsa de sensibilitate. In aceasta competitie, grafitul ramane
rege fara echivoc.
Totusi daca stilul de pescuit practicat ingnora definitia de sensibilitate, atunci poate o lanseta de fibra de sticla este
alegerea perfecta pentru dumneavoastra.

Mult mai grele decat lansetele de grafit, datorita tehnologiei diferite de fabricatie si materialului folosit, lansetele din
fibra de sticla tind totusi sa fi mai durabile si mult mai rezistente la socuri. Astfel, pentru cei ce isi incep acum
ucenicia in ale pescuitului, o lanseta de fibra de sticla poate fi alegerea perfecta.
Durabilitatea si pretul redus fac din acest segment unul targetat pe incepatori, copii si pescuitul de anduranta,
lansetele din aceasta categorie fiind plasate la baza piramidei preturilor.

Compozit: Aparute ca un compromis intre cele 2 extreme, lansetele de compozit ofera ce este mai bun in cele 2 lumi -
sensibilitatii si greutatii reduse adaugandu-se durabilitatea, materialul folosit fiind in fapt un amestec echilibrat de
grafit cu fibra de sticla.
Tocmai datorita acestei combinatii de proprietati si totodata pretului mediu, lansetele de compozit ocupa in acest
moment cea mai mare parte a acestui segment de piata, plaja oferita fiind intr-atat de larga incat este aproape
imposibil petru un pescar sa nu gaseasca produsul care sa-i satisfaca cerintele.
“Daca nu cauti o lanseta aparte, cu calitati extrem de fine, un produs pentru o nisa aparte, atunci lanseta de compozit
este cea potrivita pentru tine !”
Toate aceste proprietati duc lansetele fabricate din compozit in zona de mijloc-superioara, a piramidei preturilor.

Inele
Importanta inelelor unei lansete consta in faptul ca ele influenteaza direct lungimea lanseului si ajuta in mod direct la
dispersarea uniforma a fortei aplicata blancului in momentul unui dril sau al unui lanseu.
Atunci cand va alegeti o lanseta, aveti grija ca inelele sa fie fabricate din ceramica . Acest material va diminua
fenomenul de frecare la care este supusa linia principala si va disipa mult mai rapid caldura datorata acesteia,
asigurand o alunecare lina a firului in momentul recuperarii sau a lanseului. In plus, chiar si in cazul utilizarii
indelungate a lansetei impreuna cu un fir textil, acesta nu se va scamosa iar metalul ce sustine inelul nu se va uza.
E drept, in acest moment putem gasi si echipari in totalitate cu inele de metal (spod rod), dar ele fac obiectul unei
discutii separate, fiind o solutie ingenioasa pentru lansetele care sunt supuse la sarcini extreme si lanseuri violente.
Doua din cele mai populare tipuri de inele in acest moment pe piata sunt Fuji si SIC (Silicon Carbide).

Actiune
Actiunea unei lansete este termenul folosit pentru a descrie flexibilitatea sau rigiditatea pe care aceasta o manifesta.
Exista 3 tipuri standard de actiune: rapida, medie si lenta (parabolica).

Actiune rapida: Acest tip de lanseta se va indoi extrem de putin, fiind una caracterizata de rigiditate si forta
impresionanta, in fapt singurul segment ce se curbeaza fiind cel final, de varf. Un astfel de tip de lanseta este ideal
pentru pescuitul pestilor de mari dimensiuni ce necesita multa tractiune in dril, pentru pescuitul la distanta sau cel in
care este necesara lansarea unei greutati mai mari, pentru pescuitul in structuri, unde in cazul unei capturi, o “actiune
rapida” asupra pestelui este necesara.

Actiune medie: O lanseta cu actiune medie este alegerea comuna pentru multe stiluri de pescuit. Acest tip de lanseta
se va indoi in proportie de 50% fata de lungimea ei permitand pescarului sa pescuiasca “pestele cel mare” precum si
sa-si incerce norocul cu specii de dimensiuni mai mici. Atingand ambele extreme, o lanseta cu actiune medie este o
lanseta versatila caracterizata de permisivitate si accesibilitate. Asigura un bun lanseu, un dril multumitor si un bun
control al pestelui.

Actiune lenta: Indoindu-se pe toata lungimea blancului, o lanseta cu actiune lenta sau parabolica reprezinta cel mai
flexibil segment al acestei clase. Utilizate in special pentru placerea drilului, absorb socul in mod exceptional,
neexistand riscul ca acul sa iasa accidental din gura pestelui.
  4
 

Lansetele cu actiune parabolica sunt lansete folosite atunci cand se pescuieste relativ aproape, ce nu permit lansarea
de greutati mari la distanta, lansete ce fac deliciul pescarilor experimentati.

Putere

In directa corespondenta cu actiunea, puterea unei lansete poate fi definita ca rezistenta acesteia data de testul de
curbare (TC – Test Curve).
“Cu lanseta intinsa la orizontala, greutatea ce reuseste sa aduca varful acesteia perpendicular pe pamant este cea care
da factorul numit putere.”

Astfel, incercand sa obtinem o clasificare a lansetelor in functie de putere vom obtine urmatoarele categorii: Ultra-
Usoara, Usoara, Medie, Medie-Grea, Grea, Ultra-Grea.

Exista o legatura directa intre tipul de lanseta utilizat (puterea lansetei) si firul utilizat.

Ultra-Usoara = fir cu rezistenta intre 0.45kg si 1.81kg

Usoara = fir cu rezistenta intre 1.81kg si 3.62kg
Medie = fir cu rezistenta intre 1.81kg si 5.44kg
Medie-Grea = fir cu rezistenta intre 3.62kg si 6.35kg
Grea = fir cu rezistenta intre 6.80kg si 11.33kg
Ultra-Grea = fir cu rezistenta peste 11.33kg

Cum alegem lanseta potrivita in pescuitul la rapitori -spinning

Fie ca vorbim de lansetele de pe piata europeana, americana sau japoneza, lanseta ideala este aceea care ii face pe plac
pescarului si in care acesta are incredere deplina.
Voi face in acest capitol un scurt rezumat, din putina mea experienta in alegerea lansetelor de pescuit la rapitor cu
naluci, care sper ca va v-a ajuta pe viitor in alegerea lansetei mult visate.

Actiunile lansetelor:
Pescuitul cu plastice moi (jigging)

Am vorbit in capitolul precendent de aceasta tehnica de pescuit fara a pune mare accent pe echipament, acum a venit
si randul lui.
Lansetele ce le prefer in abordarea acestui stil sunt cele cu actiuni fast sau x-fast (rapide, sau extra rapide). Aceste
lansete au propietatea unui varf extrem de rigid ceea ce ajuta la o intepare corecta, ferma si rapida ! De asemenea
atentie la reglarea franei in cazul in care pescuiti cu astfel de bete, mai ales daca pescuiti cu fir multifilament ; intrucat
firele multifilament au o elongatie redusa, actiunea betelor ce nu le permite « sa se indoaie », iar in caz de agatatura
acesti factori pot duce la ruperea lansetei.

In alegerea unei lansete depinde si stilul si locul unde pescuim :

-pentru lacuri si rauri mici prefer betele cu puterea de lansare (casting weight) de pana in 17,5g (5/8oz) sau maxim 30g.
De asemenea prefer betele scurte de 1,86-2,28m indiferent daca pescuiesc de pe mal sau din barca. Pentru pescuitul de
pe mal majoritatea pescarilor prefera bete de 2,7-3m. Cu astfel de bete puteti acoperi o plaja destul de mare de naluci
suple(plasticele moi).
In multe teste pe care le-am facut in 3 ani cu diferite lansete atat de pe piata din Romania cat si cu cele de pe piata
Americana, cele de peste ocean s-au dovedit a fi net superioare.
Totusi de pe piata romaneasca as vrea sa pun un plus betelor Cormoran Black Star care dupa parerea mea sunt
printre cele mai bune si la indemana, in plus au si un prêt relativ mic in comparatie cu alte lansete de rapitor.
Am pescuit cu lansetele de la Bass Pro Shops, aici remarcandu-se Bass Pro Outdoor Im7, un bat fantastic cu
putere de aruncare 7-28g (1/4-1oz) si actiune x-fast. Pretul nu era mare la vremea la care a fost achizitionat-in jur de
120$ cu toate taxele incluse.(acum este in posesia unui prieten-se poate vedea la galerie un crap de 6,8kg scos absolut
fara nici cea mai mica problema).
Apoi la indemnul unui prieten mi-am indreptat atentia catre blancurile produse in America de firma ALL STAR.
Si astfel a inceput o noua era pentru mine. Blancul prezinta pereti foarte solizi, actiuni uimitor de rapide, si calitatea
modulelor de carbon iti dau senzatia ca pescuiesti cu adevarat ! Tot cu achizitionarea acestui blanc au inceput cateva
notiuni pentru mine in domeniul rod-buildingului (constructia de lansete). Blancurile pe piata americana valoreaza
intre 100-120$, dar merita fiecare cent !
Pentru pescuitul pe rauri mari este recomandata o plaja de putere mai mare 20-50g sau 30-60g.

Pescuitul cu naluci reactive (voblere, linguri)

  5
 

Pescuitului cu astfel de naluci i se preteaza lansetele ce au actiuni moderate sau moderat-rapide (progresive).
De ce aceste actiuni ? Pentru ca, sa nu uitam, pescuim cu naluci reactive asta presupunand recuperare continua, cu
oarecare viteze, iar o lanseta rigida poate duce la « rateu » : naluca pur si simplu zboara din gura pestelui sau il raneste
rupandu-i pur si simplu gura in cazul in care vorbim de avat sau biban.
Am pescuit destul de mult cu un Cormoran Carbo Star deluxe IM8 care si-a facut datoria pe parcursul a 2 ani
ramanand un bat de suflet cu valoare sentimentala. Puterea de aruncare era de 10-30g, dar la 30g cam « scartia » iar
actiunea moderat rapida. Pretul este destul de mic pentru un astfel de bat : in jur de 100-130 ron. Prefer de asemenea si
aici betele cu putere de aruncare de 7-28g (1/4-1oz) sau 10-30g.
Din betele de pe piata americana as putea mentiona seria Tourney Trail de la Cabelas, bete excelente pentru
pretul lor (aproximativ 210 ron). Recomand de aici seriile cu puteri de lansare 3/8-3/4oz(10,5-21g). Ramanand la piata
americana tot Cabelas mai detine niste bete uimitoare pentru lingura si vobler . Betele se numesc Cabelas Fish Eagle
II, si din aceasta gama recomand tot cele cu puteri de lansare 3/8-3/4oz(10,5-21g). Am testat un astfel de bat prêt de
cateva partide in care am pescuit exclusiv as putea spune la voblere si linguri de pana in 14g. Desi lungimea lui este de
8’6 (2,59m) am pescuit cu el fara probleme atat din barca cat si de pe mal. De pe mal am prins foarte bine biban, iar din
barca stiuci ; se descurca excellent cu nalucile reactive, iar masa nalucilor la care exceleaza este de 5-12g. Pot spune ca
are un raport calitate prêt excelent ~ 280 ron. Poate reprezenta un bat indispensabil celor care pescuiesc la stiuca, avat,
biban, salau cu voblere si linguri.
Pentru pescuitul pe rauri mari recomand plaje de puteri 10-40g. Personal sunt adeptul betelor rapide, iar cand
pescuiesc cu voblere si linguri folosesc firul monofilament in locul celui multifilament, intrucat primul are o elongatie
mai mare si permite pestelui sa « inhate » naluca.
Referitor la lungimea batului , acum fiecare dupa bunul plac. Spre excemplu pescarii nordici folosesc
pentru pescuitul din barca bete de 3-3.30m. Asta din cauza ca in nord, apele sunt foarte limpezi, ei avand nevoie de
lanseuri foarte lungi pentru a fi depistati mai greu de catre pesti. Asa ca nu conteaza daca pescuim din barca sau de pe
mal, important este sa ne potrivim cu lanseta ce o folosim si sa stim exact ce vrem de la aceasta.

MULINETA

Cum iti alegi mulineta de spinning ?

Alegerea unei mulinete de spinning din imensa oferta de pe piata poate fi uneori mai mult decat dificila ...
In orice discutie despre mulinete, consistenta capitolului spinning este usor de observat, in pricipal datorita
popularitii acestui stil de pescuit in Romania. Orice tip de pescuit usor, orice tehnica de pescuit a rapitorilor,
integreaza si o mulineta de spinning, datorita performantelor si usurintei in utilizare de care acesta da dovada.
Si cum tehnologia se imbina din ce in ce mai mult cu pescuitul, alegerea unui astfel de produs devine din ce in ce mai
grea. Incercati sa cititi acest mic ghid si sigur veti gasi cateva ponturi utile pentru viitoarea alegere.

Corpul mulinetei
Sunt convins ca cei mai multi dintre voi au vazut macar o data schema tehnica a unei mulinete si au fost surprinsi de
complexitatea mecanica in sine si de varietatea pieselor ce compun ansamblul. Alegerea unei
mulinete cu o mecanica robusta simplifica utilizarea si micsoreaza sansa unei posibile viitoare defectiuni.
Corpul mulinetei, poate fi fabricat din plastic, aluminiu, grafit/carbon sau materiale compozite.
Optiunea este destul de simpla aici, in sensul in care daca va doriti o mulineta usoara, puteti opta pentru un corp de
carbon, iar daca alegerea se indreapta catre rezistenta si perenitate, aluminiul este cea mai buna solutie.
Totusi, daca alegerea “rezistent vs usor” este personala, la baza deciziei ar trebui sa stea stilul de pescuit practicat.
Spre exemplu, daca se urmaresc pestii de mici dimensiuni, atunci un corp de carbon este optim, la polul opus
aflandu-se spinning-ul greu, cu naluci mari si grele, ce implica o mulineta cu un corp solid precum cel din aluminiu,
rezistent la uzura si la solicitari.
Un alt factor ce ar trebui sa influenteze decizia este soliditatea corpului. In momentul alegerii atentia trebuie
indreptata catre un corp solid, bine conturat, cu partile mobile finisate, fara defecte minore ce va pot creea probleme
ulterior.

Marimea mulinetei
La prima vedere, gama de marimi existenta pentru fiecare model, 100, 300, 1000, 2000, 4000, este dezorientanta, chiar si
pentru un pescar incercat. General vorbind, in functie de tipul de pescuit practicat, alegerea este in directa
corespondenta cu firul pe care il veti folosi.
Cu cat dimensiunea firului se reduce, reduceti si dimensiunea mulinetei.
Dealtfel, o informatie mai mult decat folositoare o gasiti in specificatiile tehnice sau pe tamburul mulinetei, fiecare
producator incluzand diametrul si lungimea firului recomandat.
Exemple:
- daca pestele urmarit este cleanul, atunci diametrul firului va fi unul mic 0.12mm-0.15mm, mulineta recomandata
fiind una usoara;
- daca pescuiti la stiuca, biban, sau salau, atunci firul potrivit va fi undeva intre 0.17mm-0.25mm, mulineta
recomandata fiind una medie;
- in cazul in care cautati somnul, capturile capitale sau pescuiti cu naluci grele sau jiguri supradimensionate,
  6
 

diametrul recomandat se va regasi in plaja 0.25mm-0.30mm, o mulineta mare fiind mai potrivita decat una medie; va
face fata cu brio si va rezista mult mai mult in timp.

Raportul de recuperare
Raportul de recuperare face referire la numarul de rotatii executate de rotor la o tura completa de manivela. Spre
exemplu, intr-un raport de recuperare de 4:1, rotorul va executa 4 miscari de revolutie la o singua invartire a manivelei.
In concluzie, cu cat numarul de rotatii ale rotorului creste, lungimea firului recuperat pe o invartire a manivelei creste.
Daca un raport de recuperare 4:1 este considerat mediu, atunci limitele inferioare si superioare vor fi 3:1 si 6:1.
Exemple:
- avat [recuperarea nalucii cu viteza, pe distante scurte] – r.r. mare;
- stiuca, salau, biban [recuperarea nalucii pe distante medii, alternand viteza] – r.r mediu;
- stiuca, salau, somn [ recuperarea nalucii pe distante medii-mari, cu viteza mica] – r.r. mic.

Nota: r.r - raport de recuperare

Pentru scopuri generale si utilizare multipla, un raport de recuperare mediu, 4:1, 4.5:1, este maimult decat suficient.
Totusi daca va puteti permite mai multe mulinete, atunci ar fi perfect sa alegeti atat un raport de recuperare mic cat si
unul mare, pentru a acoperi o plaja mai mare.

Sistemul de franare
Sistemul de franare este unul din cele mai importante aspecte ale unei mulinete de spinning. In drill, frana este cea
responsabila pentru presiunea pusa asupra pestelui, pentru derularea firului in sarcina maxima.
Fara o frana cu reglaj micrometric, riscul ruperii firului si a pierderii unui peste este foarte mare. Intotdeauna
asigurati-va ca frana are un reglaj fin, ca functioneaza lin si continuu, fara sincope.
In sarcina, in functie de reglajul stabilit, firul trebuie sa se deruleze uniform, exceptie facand situatia cand frana este
stransa la maxim.
In functie de pozitionarea franei, exista 2 tipuri de mulinete de spinning: cu frana fata[FD/front drag] si cu frana
spate[RD/rear drag].
Mulinetele FD sunt echipate in general cu discuri de franare mari, ce ofera o durabilitatea si o performanta superioara
celor cu frana spate.
Mulinete RD sunt insa mai usor de controlat, in special in drill, datorita pozitionarii franei, mult mai la indemana
pescarului, dar nu exceleaza in lupta cu pestii de mari dimensiuni.

Rulmenti
Toate mulinetele de spinning sunt prevazute cu angrenaj echipat cu rulmenti pe bile, pentru o functionare si o rulare
lina, silentioasa, fara vibratii. Multe dintre ele contin chiar un rulment pe role in interiorul galetului [pastila de la
baza pickup-ului ce face posibila translatia lina a firului, impiedicandu-l sa se rasuceasca].
Un numar mare de rulmenti implica desigur o calitate superiora a mulinetei in cauza.
Un avantaj major este cazul in care rulmentii sunt din otel, durabilitatea si rezistenta la coroziune fiind mult mai mari.
Alegeti un numar de rulmenti pe masura banilor disponibili, dar atentie la faptul ca nimic nu este mai neplacut decat
o mulineta care nu functioneaza liniar, fara trepidatii.

Tamburi
In angrenajul mulinetei, tamburul ocupa unul dintre cele mai importante locuri. – nu numai pentru depozitarea
firului ci si pentru calitatea sau distanta lanseului. Nu este de neglijat nici forma si felul in care firul se aseaza pe el.
Aceste amanunte isi vor dovedi importantanta atunci cand lansati. Un tambur inalt si mai putin adanc va asigura un
lanseu mai lung, datorita usurintei cu care firul se desfasoara de pe el. Majoritatea tamburilor sunt fabricati din
aluminiu anodizat sau grafit / carbon.
Situatie similara ca in cazul corpului, carbonul asigura un ansamblu mai usoar iar aluminiul unul mai rezistent si mai
durabil.
Tamburii de rezerva sunt un mic bonus oferit de catre producator, permitandu-va astfel utilizarea firelor de diametre
diferite. Schimbarea se efectueaza foarte usor, existand 2 sisteme standard de montare, in directa legatura cu
tipul de mulineta.
Astfel, la mulinetele cu frana fata, tamburul se poate schimba prin desurubarea pastilei de reglare a franei, iar la cele
cu frana spate, sistemul cel mai intalnit fiind cel “one touch” – un mic buton aflat pe partea superioara a tamburului.
Antiretur
Premisa pentru o mulineta perfecta, antireturul este in fapt o mica functie ce impiedica invartirea in sens invers de
rotatie a manivelei, permitand astfel un drill excelent controlat numai de frana si mana pescarului.
O mulineta ce se respecta are antireturul infinit, orice oprire inopinanta a manivelei nelasand joc in manivela.

Alegerea unei mulinete de spinning din imensa oferta de pe piata poate fi uneori mai mult decat dificila dar decizia
poate fi simplificata daca aveti foarte bine definit in minte tipul de pescuit pe care urmeaza sa il practicati.
Mulineta aleasa va fi partenerul vostru in aventura in care sunteti gata sa intrati.
  7
 

Mulinetele de spinning cu freerunner

Mulinetele de spinning cu freerunner sau baitrunner (denumirea depinde de firma producatoare), au in principal
aceleasi detalii constructive ca si mulinetele de spinning normale, diferenta constand in faptul ca aceste mulnete au
doua frane. O frana frontala pe tambur, care este frana de dril si se va regla in functie de grosimea firului folosit si o
frana in spate, care este practic freerunner-ul (free runner = alergator liber). Comutarea intre aceste doua sisteme de
franare se face manual cu ajutorul unei parghii de comanda sau automat la inceperea drilului.

Frana frontala. Parghia de comanda. Freerunner.

Freerunner-ul se va regla la un nivel la care daca trageti de fir, lanseta nu va pleca de pe suport. Aceasta va da pestelui,
dupa producerea autointeparii, posibilitatea de a pleca cu momeala fara sa ia si lanseta de pe mal. In momentul in care
pescarul incepe drilul, la prima miscare a manivelei mulinetei se decupleaza automat free runner-ul si se cupleaza
frana de dril. Mulinetele de spinning cu freerunner se folosesc de obicei pentru pescuitul crapului de pe mal.

FOLOSIREA LANSETEI SI MULINETEI

Incarcarea cu fir a tamburului mulinetei

Pentru a incarca cu fir un tambur se va monta mulineta in mandrina lansetei (nu este necesara folosirea intregii
lansete ci doar a primului tronson daca are inel) si se va demonta tamburul mulinetei pentru a se usura prinderea
firului pe acesta. Se trece firul prin inelul lansetei si se leaga pe tambur folosind un nod (de exemplu uniknot").
Se ridica pick-up-ul mulinetei si se monteaza tamburul la locul sau. Rola de fir o veti aseza pe podea, culcata pe o
parte, chiar sub inelul lansetei, iar intre degetul mare si cel aratator al mainii cu care tineti lanseta, veti tine firul
tensionat, pentru ca acesta sa sa fie mulinat ordonat, spira langa spira si strans, pe tambur. Mulinati cu o viteza
constanta, nu prea mare, avand grija ca firul sa "curga" usor prin inelul lansetei.

Lansarea
Pentru lansare se prinde lanseta in dreptul mandrinei cu mana dreapta, se apuca firul cu degetul aratator, se ridica
pick-up-ul si prin balansarea in plan vertical sau orizontal se arunca montura, concomitent eliberand firul de pe deget.
Dupa lansare prin simpla rotire a manivelei, pick-up-ul revine in pozitia de lucru. Nu se lanseaza niciodata cu greutati
mai mari decat cele din intervalul inscriptionat pe lanseta.

Folosirea franei mulinetei

Frana are ca scop prevenirea ruperii firului in timpul "drilului" (lupta cu pestele), regland-o in functie de grosimea
firului cu care pescuiti pana aproape de limita de rupere.
O alta intrebuintare a franei in cazul cand pescuiti la stationar, este de a preveni pierderea lansetei in apa atunci cand
un peste mai mare se agata in montura dvs.
Pentru aceasta se regleaza frana in asa fel incat la o verificare (trageti cu mana de fir) firul sa se desfasoare de pe
tambur fara sa miste lanseta din suport.

Tips & Tricks

Cand folostiti frana reglata foarte lejer, inteparea pestelui se va face cu o mana tinand de tambur. Dupa intepare aveti
timp sa strangeti frana la o valoare convenabila pentru "dril".

Aducerea la mal a pestelui

Am vazut "pescari" care tin lanseta nemiscata intr-o pozite si mulineaza tragand pestele. GRESIT !!! in acest caz se
risca ruperea manivelei mulinetei. Aducerea la mal a pestelui nu se face din mulineta ci din lanseta. Se trage lanseta
spre inapoi dupa care se aduce la pozitia initiala concomitent cu recuperarea firului pe tambur, neslabind niciodata
din tensiunea firului.
Scoaterea pestelui mare din apa (peste 0.5 Kg in functie de lanseta) se va face numai cu minciogul, gafa, sau alte
ustensile destinate acestei actiuni.

Intretinere:
Lansetele si mulinetele se vor curata dupa fiecare partida de pescuit stergandu-le cu o laveta umeda.
Lansetele telescopice vor fi curatate in mod special, desfacand capacul manerului si suflandu-le cu aer comprimat,
datorita faptului ca nisipul intrat intre segmentele acestora va distruge lanseta.
Pastrarea lansetelor si transportul acestora la balta se va face in huse speciale, cu mulinetele demontate din mandrina.
Mulineta se va unge cel putin de doua ori pe an cu vaselina speciala, in caz ca nu aveti vaselina speciala, apelati la un
specialist.
Mulinetele se vor transporta separat in huse sau cutii, montandu-le pe lansete numai la balta.

  8
 

Din secretele plutelor de pescuit 

Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca
acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce
culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este
hotarata chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai
putin eficient, ca pestii ataca momeala.

In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare
(varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta,
teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie
de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un
contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf
cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele
trebuie sa o asigure este flotabilitatea. 

Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general
verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de
scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol
esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta
scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita "pluta rapida" iar in cazul opus, cand revine mai
lent la pozitia initiala, o vom denumi "pluta lenta". O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea
ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in
regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie
de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa
explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede
care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei
marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.

Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata. In timpul pescuitului,
pluta este supusa actiunii a 2 forte importante:
1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G);
2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.
Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da rezultanta (N), care poate fi
orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit), in jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si
cazul particular N=0 (cand G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat de
orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care
pluta revine la suprafata apei. Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei) dar N > 0
inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape
de zero pluta poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata desi pestele poate intre
timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ? Aici intervine maiestria fabricantului. Analizand cele doua
forte, G (greutatea) poate fi considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care pestele trage,
dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu vom insista asupra partii de calcul
matematic insa vom prezenta concluzia finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de apa aflate in
cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai multe culori vii (galben-rosu) - vezi
fig. de mai jos. Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua figuri geometrice:
o semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute este acela ca asigura o flotabilitate stabila
iar volumul mic situat deasupra nivelului apei determina o crestere optima a fortei arhimedice
atunci cand pestele trage, asa incat pluta nu este simtita de peste.  In functie de gustul nostru,
semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va fi mai supla, caz recomandabil pentru
o lansare usoara la distante mari. O forma deosebit de eficienta este si aceea a unui elipsoid de
rotatie cu raport mare intre cele doua axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura).
Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei (exceptand antena)
trebuie sa fie de cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este in carlig). Pentru
pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt valabile. Din contra, pluta se
poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera deasupra.

Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10
mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul plutei va
fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de
buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci
cand pescuim pe fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem
  9
 

ca "a pus-o pe lat". In acest caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii
sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si pleaca.
Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig
punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus,
restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un
alt avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic
dezavantaj al lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot incurca
intre ei formand uneori noduri.

Concluzii:
- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in cadere, cu antena subtire,
eventual cu o "perla" viu colorata in capatul superior al antenei;
- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai mare parte (85-90%), pentru a
reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului;
- pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %, restul de 20 % cotribuind la cresterea
rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea autointeparii;
-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod echidistant.

Scheme de lestare in pescuitul la undita

In pescuitul la undita functionarea ireprosabila a tandemului pluta – lest este unul din factorii cheie ai succesului.
Acest lucru este cunoscut de toti pecarii ce fac eforturi sa se doteze cu plute cat mai sofisticate si mai sensibile. Cu
toate acestea, odata ajunsi pe apa, multi dintre ei constata ca ceva nu functioneaza corect. Asta pentru ca lestarea
unditelor, desi nu presupune cunostinte deosebite, are cateva mici “secrete” pe care mai toti le cunoastem sau le
intuim dar pe care nu de putine ori le tratam cu superficialitate. Si spun asta din proprie experienta. Dupa ce ati ales
pluta, aceasta trebuie lestata astfel incat sa-i asiguram o pozitie cit mai corecta in apa, de regula verticala. Daca ati
cumparat o pluta de firma sarcina este usurata deoarece acestea au marcate pe corp repere care indica nivelul optim de
scufundare si de asemenea au inscrisa greutatea plumbilor necesari pentru o lestare corecta. Daca aveti o pluta
confectionata artizanal atunci incepe prima parte a efortului de echilibrare. Nu vom vorbi aici despre plute deoarece
pe site puteti gasi un material dedicat acestora, semnat de dl. Neagu Petre, dar reamintim ca o evolutie corecta a
acestora impune ca intre 80 – 90 % din volumul lor sa sa fie scufundat. Deci lestarea trebuie sa asigure ca prim obiectiv
aceasta scufundare. Dezideratul se realizeaza de obicei cu alice de plumb calibrate sau foita de plumb, in ambele
cazuri fixarea acestora pe fir realizandu-se prin strangerea cu clestisorul cu falci plane si nu cu zimti. Strangerea se
face usor, nu numai pentru a nu rupe nailonul, dar si pentru ca practica terenului ne obliga adesea la modificari
functie de pestele scontat, tipul pescuitului si al apei. Prezentul material este axat pe pescuitul pestilor pasnici, in
ultimii ani pescuitul rapitorilor facandu-se din ce in ce mai putin cu undita. Chiar si in acest caz unditele pregatite
pentru rapitor au constitutii robuste, incepand cu varga si sfarsind cu lestul deci nu e cazul sa discutam despre un
pescuit de finete, influentat decisiv de micile trucuri ale aranjarii plumbilor pe fir.

Lestarea functie de pestele cautat si tipul de pescuit

Pentru pestii rapitori care, datorita dimensiunilor lor, lacomiei sau modului de hranire, cu atacuri rapide si hotarate,
nu sunt deranjati de un lest mare, modul de realizare a plumbajului nu pune prebleme deosebite, putand fi folosit un
singur plumb, fix sau culisant aflat la cativa cm de ac. (vezi „lestajul simplu”) Pescuitul pestilor pasnici, mai ales daca
acestia au dimensiuni reduse (obleti, rosioara, caras, platica, mreana, scobar etc. ) necesita un plumbaj special, in care
greutatea necesara echilibrarii plutei nu este concentrata intr-un singur punct. Acest lucru este impus de modul de
hranire al acestor pesti care ciugulesc, gusta hrana inainte de a o inghiti, de multe ori jucandu-se cu ea. In aceasta
situatie exista riscul ca pestele sa simta reculul unui plumb de dimensiuni mari si sa renunte la hrana. Ca urmare se
recomanda ca in apropierea acului sa avem un plumb mic pentru a nu trezi suspiciuni pestelui in situatia descrisa
anterior. Rolul acestui plumb este de a ajuta la coborarea rapida a acului si de a-l mentine la adancimea dorita, restul
de lest necesar echilibrarii plutei fiind fixat mai sus intr-un plumbaj gradual de diverse tipuri ce sunt prezentate in
continuare. Daca hranirea are loc pe fundul apei pestele va avea tendinta de a-si ridica botul inainte de a pleca cu
hrana in gura (atentie mare – platica, mreana, scobarul). Ca urmare, daca pescuim cu acul pe fund sau foarte aproape
de fund si plumbul este langa ac, miscarea de ridicare a pestelui va face ca acesta sa simta plumbul si se poate speria
scuipand acul. In consecinta din nou se impune folosirea unui plumbaj gradual cu un plumb cat mai fin langa ac, cu
rolul de a asigura evolutia momelii cat mai aproape de locul dorit, pe fundul apei sau la cativa centimetri de el.

  10
 

Lestarea functie de tipul apei

Ape statatoare

Lestajul simplu

Este cea mai simpla modalitate de lestare care impiedica pestele sa simta reculul
sistemului lest – pluta asigurand si finete pescuitului. Tubul siliconic dintre
alica opritoare si plumbul culisant amortizeaza socul contactului dintre cei doi
plumbi. Este un montaj recomandat pentru pescuitul cu plumbul pe fundul apei.

Plumbaj liniar simplu

Realizat din alice despicate, cu prima alica, din apropierea

pestele vrea sa plece cu momeala in
dimensiuni mici si ulterior rezistenta
deveni suspicios. Un alt avantaj este
inclina treptat anuntand intentia
Alicele se monteaza la intervale de 5-
folosesc de fiecare data o alica si la
acesteia. Este un montaj eficient in
cu plute tip creion.
acului stransa foarte usor pentru a putea fi deplasata in
timpul pescuitului functie de necesitati. In momentul in care
gura va simti o rezistenta mica data de prima alica, de
va creste gradual, aproape normal astfel incat pestele nu va
acela ca, daca pestele are tendinta sa se ridice, pluta se va
acestuia in timp util. Un pescar bun va sti sa intepe la vreme
10 cm, functie de adancimea la care se pescuieste. Personal
15-20 cm sub pluta pentru a asigura o mai buna stabilitate a
cazul pescuitului de finete, la pesti mici, in conditii de vant,

Montura logaritmica

Este deosebit de utila in pescuitul de competitie datorita finetei si eficacitatii sale. Recomandata in special pentru
rubesiana dar utila si la unditele obisnuite. Se utilizeaza alice despicate, grupate in seturi de 1-2-3-4 alice, cu alica
  11
 

solitara in apropierea acului. Aceasta este stransa cel mai usor pentru a putea fi mutata in sus sau in jos functie de
dorinta, de finetea si frecventa trasaturilor. Grupurile se monteaza la intervale de 5-6 cm. Este o montura deosebit de
eficienta pentru pescuitul cu 3-4 cm din fir pe fundul apei, dar si la pescuitul pestilor de dimensiuni mici (carasel,
babusca, rosioara, oblete) la pescuitul intre ape. Ca si la montura anterioara, reculul simtit de peste in momentul in
care vrea sa plece cu momeala creste gradual.

Ape curgatoare

Principala dificultate cu care ne intalnim in acest caz este data de curgerea apei. Aceasta apasa pe fir imprimand o
anumita forta asupra firului aflat sub pluta si influentand evolutia acestuia. Ca urmare eforturile pescarilor au fost
concentrate spre gasirea unei modalitati de lestare care sa permita o evolutie cat mai naturala a momelii si posibilitatea
prezentarii si mentinerii acesteia in locul dorit. Trebuie subliniat faptul ca acest lucru este cu atat mai dificil cu cat
curgerea apei nu are un caracter laminar, nu este o curgere cu viteza constanta in toate straturile ei. De cele mai multe
ori constatam viteze de curgere diferite in straturile de adancime fata de cele de la suprafata. Acest lucru face ca acul
cu momeala sa ajunga fie mult in fata plutei fie sa ramana in spatele acesteia influentand decisiv modul de semnalare
a prezentei pestelui si a momentului inteparii. De asemenea curentii raurilor imprima acului miscari haotice,
nenaturale, putand starni pestilor suspiciuni fata de momeala prezentata. Functie de aceste caracteristici au fost
cautate modalitati de lestare care sa asigure finete semnalului plutei, sa evite suspiciunea pestilor, sa asigure o asezare
cat mai verticala a firului si sa fie cat mai putin influentate de turbulentele curentilor raului.

Lestaj mixt

Acest tip de montura este deosebit de util in apele domoale, cum ar fi raurile de ses cu apa lina ori canale de irigatie.
Plumbul culisant sub forma de picatura, care asigura principala greutate a lestului, se repartizeaza in partea de sus
spre pluta. Sub acest plumb avem un tub siliconic pentru amortizarea socurilor la contactul dintre plumbul principal
si primul set de alice despicate. La fel ca la montura logaritmica prezentata anterior grupurilr de alice sunt dispuse
descrescator dinspre pluta spre carlig, cu un montaj mai lejer al ultimei alice. Este un montaj care asigura coborarea
rapida a momelii spre fundul apei dar si un recul fin la muscatura pestelui. Recomandat pentru plute alungite, cu
chila lunga si antena.

Plumbaj in coada de soricel

  12
 

Sunt tipuri de lestaj utilizate cu predilectie in ape repezi, cu curenti puternici sau valuri la suprafata. Greutatea se
repartizeaza mai convenabil pe fir iar micile alice insirate pe el vor opune rezistenta fortei curentului apei in puncte
continui si astfel firul va pastra o alura verticala iar momeala nu va mai juca nefiresc. In practica, daca se constata ca
intr-un rau curentul apei este mai mare spre adancime se va folosi grupajul in coada de soricel de tip descendent, in
care plumbii grupati sunt plasati spre ac. Daca pescuim intr-o apa cu valuri la suprafata, sau curent mai puternic la
suprafata, se foloseste grupajul ascendent, cu plumbii grupati montati spre pluta.

Atentie ! Unul din dezavantajele acestor monturi este ca, mai ales in cazul pescuitului cu fire foarte subtiri, exista
posibilitatea ca in timpul lansarii, daca aceasta nu este facuta corect, sau la intepaturile ratate, plumbii se pot incurca intre
ei, formand noduri. Deseori aceste noduri nu pot fi desfacute decat apeland la metoda lui Alexandru Macedon, cu sabia.
In prezent magazinele de specialitate expun o multitudine de tipuri de plumbi pentru undite, calibrati pe diverse greutati
si forme. Toate montajele prezentate anterior pot fi executate utilizand plumbi calibrati de greutati diferite, astfel incat un
grupaj de trei alice sa fie inlocuit de un singur plumb cu greutate echivalenta. Cu toate acestea practica a demonstrat ca
este mult mai eficienta utilizarea grupajelor de plumbi de dimensiuni mici. Evolutia plutelor este mai fina iar interventiile
ulterioare pentru diverse ajustari se fac mult mai usor. 

MINCIOGUL

Minciogul este un instrument indispensabil in trusa oricarui pescar.

Mincioage se gasesc in toate magazinele de profil dar.... nu orice minciog este minciog.
De la inceput trebuie sa stiti ca exista in principiu doua tipuri de mincioguri, unele de buget redus (care se rup) si
unele mai scumpe de la care putem avea pretentii.
Un minciog bun este acela care are coada cat mai lunga (2,5-3m) si mai rezistenta, imbinarea dintre coada si bratele
care tin plasa deschisa sa fie metalica, iar deschiderea minciogului sa fie cat mai mare.
De retinut este ca, cu cat deschiderea minciogului este mai mare, cu atat mai usor va fi sa introducem pestele care se
zbate in el.
Mincioagele mici si ieftine nu isi au locul in trusa unui pescar care cauta peste mare. Daca va limitati la pesti pana
in 3 Kg sunt bune si cele ieftine.

Folosirea minciogului
Dupa ce ati agatat un peste maricel si l-ati adus la mal urmeaza "faza cu minciogul". Acesta ar fi bine sa fie desfacut,
la indemana, nu impachetat prin fundul portbagajului.
Folosirea minciogului pentru a scoate pestii din apa este diferit de folosirea minciogului pentru a prinde fluturi. Si
anume; pentru a scoate pesti, minciogul va fi introdus in apa, in zona aproximativa unde vreti sa scoateti pestele, apoi
veti conduce pestele catre mincicog si cu o miscare de ridicare a acestuia, pestele va fi captiv in plasa.
În cazul în care fugariti pestele cu minciogul, acesta se va speria si se va zbate de doua ori mai rau, caz in care exista
doua finaluri, amandoua dramatice. Unu, nu ve-ti reusi sa-l nimeriti cu mincogul si doi, zbatandu-se cu ultimele forte
va scapa din carlig.
Scoaterea minciogului cu peste din apa, nu se va face ridicand minciogul de capatul cozii ci intai se trage pestele la
mal, dupa care se apuca cu ambele maini de bratele minciogului si se ridica.

Fir textil sau nylon ?

  13
 

In domeniul liniilor de pescuit, in ciuda progresului constant inregistrat de nylon, firul textil se impune din ce in ce
mai mult pe piata. In prezent cele doua produse sunt complementare dar radical diferite. Nylonul este un fir
monofilament obtinut prin polimerizarea fibrelor sintetice poliamidice. Firele textile sunt materiale compozite-
multifilare(polietilenice, kevlar, spectra, dyneema, coramid) unele componente avind rezistenta de 10 ori mai mare
decit a otelului. 

Avantaje nylon: 

•  este ieftin , usor de procurat, cu fiabilitate din ce in ce mai buna; 

•  umple bine mulineta, da siguranta lanseului; 
•  rezistenta acceptabila, elasticitate ridicata, ceea ce-l face un bun amortizor in cazul lansarilor ratate; 
•  utilizabil la toate tipurile de inele. 

Dezavantaje nylon:

•  rezistenta la frecare este limitata; 

•  la distante mari elasticitatea dauneaza considerabil uneori facind intepaturile ineficace; 
•  suporta destul de rau ultravioletele; 
•  uneori, dezavantajele enumerate anterior impun schimbarea firului cel putin anual. 

Avantaje fir textil: 

•  rezistenta este de circa 3 ori mai mare decit la nylon (de cinci ori la nod), la diametre egale; 
•  rezistenta la uzura este foarte buna; 
•  durata de viata ridicata (poate fi schimbat si la 3 ani); 
•  coeficient de intindere aproape nul fiind extrem de eficient la intepat chiar la distante foarte mari; 

Dezavantaje fir textil: 

•  asezarea pe tambur lasa de dorit iar alunecarea pe inele este redusa fiind necesare inele foarte dure
(Sic, Gold Cemet); 
•  rigiditatea firului nu iarta lansarile ratate; 
•  pretul este foarte ridicat. 

Tinind cont de descrierile de mai sus, de cele mai multe ori se prefera linia din nylon de calitate si forfacul din fir
textil. Aceasta combinatie este foarte eficienta la pescuitul pestilor mari.

Alegerea firelor se face in functie de grosime, rezistenta la tractiune (la nod), culoare. Intotdeauna se urmareste
utilizarea firului cu grosime minima pentru categoria la care pescuim, cu culoare in functie de limpezimea apei. Un fir
prea gros asigura o siguranta marita dar cu o frecventa scazuta a numarului de muscaturi.

MASURAREA ADANCIMII APEI

Pentru masurarea adancimii apei se va folosi un buldo si un un plumb greu, culisant. Buldo-ul il veti monta la
capatul liniei iar plumbul va culisa liber pe line.
Dupa ce lansati in locul dorit, mulinati pana cand simtiti rezistenta (buldo-ul a ajuns langa plumb, pe fundul apei).
Acum blocati mulineta si slabiti frana tamburului.

Metoda 1:
Prindeti intre degete firul imdediat dupa primul inel (de la cotor) si trageti pina la al doilea inel.
Repetati actiunea pana ce buldo-ul va iesi la suprafata.
Numarati de cate ori ati dat drumul la fir si inmultiti cu distanta intre cele doua inele.

  14
 

Metoda 2:
Legati pe fir, in dreptul primului inel (de la cotor) al lansetei, un nod dintr-o sfoara, pe care il veti strange bine si-i veti
taia mustatile scurt.
Dati drumul la fir pana ce buldo-ul va iesi la suprafata.
Adancimea apei va fi masurata intre nodul din sfoara si primul inel al lansetei (de la cotor).

Nadirea Pestilor

Nadirea pestilor este o faza a momirii; prin nadire se urmareste obisnuirea pestilor cu carligul cu momeli si apropierea
lor de acesta.
Nadirea pestilor depinde de cultivarea unor deprinderi cat mai naturale de cautare a hranei. Pestii sunt obisnuiti sa-si
caute hrana in anumite locuri, care insa se schimba dupa sezon. Daca ii vom nadi in locurile pe care le viziteaza cu
regularitate si vom alege ora corespunzatoare, vom obtine rezultate surprinzatoare; vom fi insa dezamagiti daca vom
neglija cunostintele despre viata pestilor si despre ape si daca vom incerca sa-i nadim oriunde si oricand. Si asa,
desigur, putem obtine anumite succese, dar cu pretul pierderii unui timp pretios si a unei cantitati inutile de nada, cu
o nadire facuta insistent la anumite ore invatam pestii sa frecventeze si locuri pe care le parasisera din lipsa de hrana.
Nadirea nu are sens acolo unde stau pescar langa pescar fiecare cu alta momeala, sau care dau prea multa momeala si
cand pestii devin "mofturosi", satui si nu mai musca. Nadirea trebuie sa se faca, de regula, cu ceea ce se si prinde in
carlig (momeala). De exemplu, daca momeala din carlig este pasta de cartofi, nada va fi alcatuita tot din cartofi. Daca
dorim sa pregatim un "vad" nou de pescuit, in prima zi imprastiem nada pe o suprafata mare, a doua zi, pe una mai
mica si, in final, doar intr-un anumit loc, potrivit pentru pescuit. In urmatoarele zile este suficienta o nadire moderata
si, de regula, doar cu o delimitare mai precisa a zonei unde vom pescui.
Pe apele statatoare momeala doar se arunca in locul ales, dar pe apele curgatoare, unde curentul o duce repede,
momeala se pune intr-o punga de plastic cu gauri sau intr-un ciorap gaurit, ancorat cu sfoara. Metoda cu nada in
punga de plastic da bune rezultate in special daca pescuim din barca, cand si in locul unde vrem sa pescuim dam
drumul la saculetul sau cutiuta perforata umpluta cu nada. Nada se poate compune din cartofi fierti si zdrobiti,
pesmet, seminte de oleaginoase crude sau fierte (floarea soarelui, rapita, canepa etc.), substante indulcite cu melasa,
esenta de anason, vanilie si alte adaosuri de aroma si gust. Astfel pestele se nadeste atras de masa de culori si arome.
Se stie ca pestele are un miros dezvoltat si un sistem de apel necunoscut inca, prin care isi cheama confratii.
Nu este permis sa se momeasca cu sange, carne de abator sau orice alte preparate din carne, ori cu reziduri de la
laptarie, din motive sanitare.
Nadirea este ceva rational, dar nu trebuie nici sa se abuzeze de ea, deoarece pestii devin satui. De asemenea, se
recomanda sa se mai schimbe reteta de nadire, intrucat pestii devin si mai curiosi cu o noua nada, ea fiind atractiva
pentru pesti!

Dynamite Baits - Momelile POP-UPS 

In ultimele doua decenii am asistat la o adevarata revolutie in fabricarea echipamentelor de pescuit (lansete, mulinete,
fire etc.) gratie aparitiei noilor tehnologii de prelucrare a materialelor compozite, imprumutate adesea din domeniul
industriei aero-spatiale si nu numai. Spre deosebire de acest domeniu, sectorul momelilor a fost mult mai conservator,
asta pana acum cativa ani cand au aparut primele momeli cu grad de atractivitate mai ridicat decat al celor traditionale.
Oprindu-ne la pescuitul crapului si al momelilor dedicate acestui gen de pescuit, buletele a captat cel mai mult atentia
pescarilor de competitie dar si a producatorilor de marca. Dintre realizarile de top in acest domeniu se remarca
produsele oferite de firma Dynamite Baits care a lansat in acest an mai multe produse revolutionare din seria Pop-Ups
-urilor (flotantelor), produse cu cel mai bun randament la pescuitul crapului.

Printre produsele de mare succes se numara cele din seria "Food Bait POP-UPS", buletele flotante bazate pe o mixtura
originala combinata cu uleiuri naturale. Producatorul a realizat aceste produse optimizand compozitia acestora in
doua directii: asigurarea compozitiei care asigura componentele nutritive necesare crapului, ceea ce asigura un grad
ridicat de atractivitate, respectiv asigurarea unei densitati optime, usor sub cea a apei, gratie careia buletele pluteste
intre ape, putin deasupra fundului albiei.

  15
 

Pe langa ingredientele si atractantii cuprinsi in buletele gata confectionat, producatorul a prevazut si un atractant
complementar cu care umectam usor buletele inainte de utilizare (atractantul complementar este inclus in ambalaj,
alaturi de bulete, imbuteliat intr-un flacon). Rolul atractantului complementar este de a oferi buletelui prospetimea si
aroma necesare inainte de pescuit. Acest bulete se produce in 3 marimi: 15, 18 si 20 mm, de culoare inchisa. Produsele
acestei serii sunt printre cele mai eficiente in pescuitul crapului, cu rezultate bune si in cazul fitofagului (crapul
Novac, in special).

MOMELI

Momeala Mod de prezentare Pentru specia

Cartof fiert Taiat in cubulete Babusca, platica, crap, oblete, lin,

scobar

Boilies Legat in montura pe fir Crap

Branza topita, cubulete mici Pe carlig Mreana

Broasca Prinsa in montura cu ancora Somn, stiuca, salau

Bucati de pestisori Pe carlig sau pe ancora Biban, somn, salau, clean

Burete aromatizat cu atractanti Pe carlig sau pe montura fir de par Crap, caras

Carne de scoica Ancora invelita in carne Somn, crap, biban, clean, mreana,
lin

Coropisnita Legata pe carlig Somn, scobar, mihalt, mreana,

clean

Ficat alterat Bucati de 3-4 cm pe ancora Somn

Ficat proaspat de bovine Bucati de 3-4 cm pe ancora Clean, somn, oblete, rosioara,
babusca

Fructe : cirese, visine, coacaze, Legate pe carlig Crap, clean

zmeura, mure, dude, struguri

Gandac de Colorado Pe carlig Clean

Grau In diverse nade dupa inmuiere 24 Crap

ore in apa

Greier Pe carlig Clean, mreana, scobar

  16
 

Intestine de pasare Pe carlig Somn, biban, clean, mreana

Lacusta Pe carlig Clean, vaduvita, morunas, biban,

babusca, rosioara, etc

Larva de carabus Pe carlig Clean, mreana, babusca, lin

Larva de libélula Pe carlig Toti pestii

Licurici Pe carlig Clean

Lipitoare Pe carlig Clean, biban

Mamaliga Cubulet pe carlig, sau cocolos pe Crap, caras, platica, oblete,

momitor rosioara, babusca

Mazare uscata Pe carlig sau montura fir de par Crap, caras, clean, babusca

Mazare uscata Pe carlig Crap, caras, clean, babusca

Musca Pe carlig Clean, oblete, sabita, rosioara,

babusca, caras, morunas

Omizi Pe carlig Clean, babusca, biban, rosioara

Orez expandat Pe carlig Caras, platica, rosioara

Ovaz decorticat Pe carlig Babusca, platica, oblete

Paianjen de casa Pe carlig Clean, rosioara

Paine Pe carlig Crap, caras, platica, rosioara,

babusca

Pestisori vii (baboi, tipar, carasel, Pe carlig Avat, biban, clean, salau, stiuca ,
platica , porcusor) somn

Porumb conservat Pe carlig Crap, caras

Porumb expandat Pe carlig Crap, caras, mreana, clean,

babusca

  17
 

Porumb uscat Pe carlig Crap, caras

Rac Pe carlig Somn

Rama de gunoi Pe carlig Caracuda, caras, platica, rosioara,

scobar, biban, crap

Rama de mare Pe carlig Chefal, stavrid, calcan, barbun,

guvid, cambula

Rama serpeasca Pe carlig Somn, crap, biban, salau

Scoica midia Pe carlig Cambula, calcan, rechini tineri,

barbun, hanus

Sepia congelata Pe carlig Somn

Viermusi de musca Pe carlig Aproape toti pestii

VIERMELE DE SALCIE

O vietuitoare mai putin cunoscuta de catre pescarii sportivi este viermele de salcie. Si cand spun asta ma refer la
valoarea sa incontestabila la pescuitul in special al somnului. 

Sa incep intai prin a va spune cate ceva despre locul unde traieste, descriere, etc. Dupa numele dat, ne putem da seama
ca traieste in trunchiurile si crengile salciilor batrane. Cam orice salcie mai veche in timp, poate sa adaposteasca in
corpul ei, o multime de astfel de vietuitoare, de la pui foarte mici si larve pana la exemplare de dimensiuni
apreciabile. In scoarta salciilor, acestia formeaza adevarate canale, datorita necesitatii de hrana (lemnul salciilor), cat si
nevoii de miscare. Au un aspect foarte aparte, culoarea lor fiind rosie-aramie, cu nuante de negru. La pipait sunt
elastici, parca ar fi din cauciuc, capul mic fata de restul corpului este de culoare neagra, si au o gura foarte puternica cu

  18
 

care scobesc in salcii; cand ii atingi te poti trezii muscat, insa muscatura lor nu este nici dureroasa, nici daunatoare,
fiind ca si o mica furnicatura.

Corpul lor este acoperit cu cateva fire de puf, de aceea (si datorita formei) la prima vedere o sa avem o mica retinere sa-
i atingem. Forma si culoarea lor aduc pe undeva cu viermele care traieste de obicei in preajma pomilor fructiferi,
denumit popular "matza popii".

Am spus la inceputul prezentarii ca este o momeala utilizata in special la pescuitul somnului, insa nici cleanul nu
refuza o asemenea delicatesa. De obicei exemplarele mici (puii) se folosesc la pescuitul cleanului, iar pentru somn
cautam doar viermi cu lungimi intre 5-10 cm si grosime cam cat degetul mic. Somnul este atras de mirosul foate
puternic al viermelui, miros care se pastreaza un timp foarte indelungat. Spun asta deoarece viermii de salcie nu
rezista in carlig (vii) decat foarte putin timp, de aceea miscarea lui nu poate atrage pestele decat in primele 2-3 min
(maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printr-o metoda care adesea da roade mai bune: utilizarea
viermelui in combinatie cu rama groasa sau coropisnita (ideal). Viermele este tras pe fir, iar in carlig punem
coropisnita, astfel avem si miscarea coropisnitei, cat si mirosul tentant al viermelui. 

Pe cat este de prinzatoare aceasta momeala, pe atat este de greu de procurat. Cautarea lor se poate dovedi o munca
foarte grea, deoarece trebuie sa crapam lemnul salciilor, cu toporul si cu ajutorul unui ic, viermii ascunzandu-se de
obicei in miezul crengilor mai uscate. Insa trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca adesea se intampla accidente
nedorite, cum ar fi taierea sau deteriorarea viermilor. Nota: daca am taiat corpul viermelui, acesta nu mai poate fi
folosit in mod optim la pescuit. Tin sa precizez ca pot fi localizati pana si in radacina salciei, sub pamant. Mai exista si
varianta cumpararii lor (din magazinele in care gasim asa ceva), sau de la localnici (tot unde exista), insa pretul lor
poate fi destul de mare pentru unii din pescarii sportivi: intre 15000 si 25000 bucata, depinde de marime. 

Daca am reusit sa procuram cateva exemplare mai frumoase nu merita sa le stricam prea usor. 

  19
 

Aceasta momeala se adreseaza in special pescuitului pestilor mari, insa este preferata nu numai de "monstrii" ci si de
puiet. De aceea este bine ca atunci cand plecam la pescuit sa mergem intr-un loc unde stim ca s-ar putea afla ceea ce
urmarim noi. Insa, daca vor insista si somoteii, nu este o asa mare problema, deoarece un singur vierme ne poate aduce
mai multe capturi (ma refer la somn).

Rezistenta acestei vietatii este incredibil de mare, somnul mic neputand sa-l rupa sau sa-l deterioreze, exceptie face
insa cleanul, care chiar daca momeala este una "de export" o poate face ferfenita si nu trebuie sa fie decat un amarat de
clenisor. Iar daca somnul cel mare nu s-a aratat, putem sa-l cautam (cu acelasi vierme) si a doua zi. Nu trbuie decat sa-l
pastram intr-un vas cu apa, insa cu tot cu carlig, pentru ca daca incercam sa scoatem viermele, acesta se va deteriora
considerabil. 

Daca nu posedam viermi de marime mare, putem sa punem cate doi pe carlig, sau, cum am mai spus, sa-l folosim in
combinatie cu alte momeli. Daca pescuim exclusiv cu vierme (fara alta momeala), este foarte important sa lasam varful
carligului afara, in caz contrar putem sa pierdem pestele, deoarece nu se va intepa la fel de bine, datorita rezistentei si
elasticitatii momelii. Tin sa precizez ca trebuie sa avem foarte mare grija cand fixam viermele in carlig, sa-l deterioram
cat mai putin (sa nu-l "spargem"), asta fiind o incercare destul de grea, tot datorita calitatilor lui.

Legea lui Bernoulli si pescuitul !

Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii pescari, la o partida de pescuit, expresia "Domn'e azi nu cade
nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu' avea dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic - daca au
muscat 2-3 carasei. Si se pune intrebarea - ce se intimpla ?

Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au dezvoltate alte simturi in raport cu noi care ne bazam aproape
exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca primeaza alte simturi dar toate acestea, cel putin in
prezent, ramin simple ipoteze-mai mult sau mai putin inspirate. Totusi, observatiile empirice au condus la ideea ca,
alaturi de liniile cimpului gravitational, presiunea hidrostatica are un rol deloc de neglijat in viata si comportamentul
pestilor de apa dulce. Sau, ca sa fim mai expliciti, variatia presiunii la adincimea de hranire, de odihna etc. a pestelui
influenteaza comportamentul acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura explicatie nu poate fi decit
dezorientarea pestelui si scaderea apetitului acestuia. Si toate acestea au doua cauze fundamentale: variatia presiunii
atmosferice si miscarea apelor de catre paznici si administratori. 

Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime in apa se compune din presiunea atm. si presiunea hidrostatica
- data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom neglija aici legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica,
toate acestea intrind intr-o constanta generala... si am obtinut legea lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca apa
scade cu un anumit nivel iar presiunea atm. creste spre anumite valori pestele se simte bine si juvelnicul nu mai
ramine gol. In ambele situatii, atit presiunea atm. cit si miscarea apei sunt pentru noi variabile exogene - adica cu
natura si cu paznicul nu te pui. Nu ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta paznicilor si totul va
fi O.K.. 

Teoria de mai sus am verificat-o in practica doi ani la rind pentru crap si caras si va spun ca merge ceas. Si ca sa nu fiu
egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos corelatia dintre variatia presiunii si variatia nivelului apei cu
speranta ca nu vor fi printre cititorii nostri acei administratori de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua apa. 

Variatia presiunii (mmHg/zi) 3  5  7 

Variatia optima (dorita!) a nivelului apei (mm/zi)  -41  -68  -95 

Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea atm. creste cu 1 mmHg atunci apa trebuie sa scada cu 13.5 mm
pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o variatie de 2 mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a
nivelului apei, in conditii normale si nu mai mult de trei zile, sunt tolerate de peste. Daca efectul celor doua se
cumuleaza in mod negativ atunci totul ramine pe seama norocului.

Despre simturile pestilor

Vazul
Ochiul pestelui are structura asemanatoare ochiului omenesc, fiind insa fara pleoape.Cristalinul este sferic si
neacomodabil in raport cu raport cu distantele, acest neajuns,impreuna cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si
cu gradul de tulburare al apei, reduc acuitatea vizuala la pesti. Acuitatea vizuala depinde si de dimensiunea ochilor :
  20
 

Somnul si anghila, cu ochi disproportionat de mici sunt printre cei mai "miopi". Retina percepe satisfacator unele
culori elementare. Pestii pot face distincie intre diferitele forme ale obiectelor. Campul vizual este foarte mare, dar
vederea binoculara se reduce la un unghi foarte mic si se mareste intrucatva prin micile deplasari alternative, laterale
ale capului pestelui in miscare. Privind in sus, pestele percepe si imagini din mediul aerian, cand suprafata apei este
linistita.
Auzul
Pestii nu au urechea interna si medie, de aceea ei nu percep sunetele, dar reactioneaza la variatiile lor de intensitate si
tonalitate. S-a dovedit ca pestii emit ei insisi sunete, fie pentru ai speria pe dusmani, fie in timpul reproducerii -
pentru apropierea sexelor. Sursele de emisie a acestor sunete sunt : vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale,
dintii faringieni sau maxilari.
Mirosul si gustul 
La pesti, aceste simturi dispun de organe separate. Gustul este perceput de nodulii senzoriali implantati in buze si pe
cerul gurii, sau chiar pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale. Senzorii olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fara
legatura cu cavitatea bucala, dar comunicand cu exteriorul, prin doua canale la unele specii, ce permit formarea unui
curent permanent de apa, ca la stiuca si scrumbia de Dunare. La mreana, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are
un fel de cornet care inlesneste formarea curentului de apa.
Simtul tactil
Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli senzoriali raspanditi in piele, mai ales in zona capului, ale caror
celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele - presiunea. Unele specii sunt dotate cu organe tactile foarte
sensibile - mustatile; somnul si chiar crapul percep natura obiectelor intalnite, pipaindu-le cu ajutorul lor. 
Perceptia laterala
Exista, in plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei, caracteristic numai lor si important pentru orientare. Organul
acestui simt este linia laterala, care la anumite specii are aspectul unei linii mai colorate, desenata punctat de-a lungul
flancurilor. In afara orientarii generale, linia laterala permite localizarea prompta a prazii (pentru rapitori ), fie a
eventualilor dusmani si, in acelasi timp, evitarea unui obstacol marunt, prin inregistrarea ecoului reflectat al vibratiei
provocate de miscarea pestelui.

Migrarea pestilor in lacurile de ses

- studiu de caz – 
Fenomenul migrarii pestilor in lacuri este foarte putin studiat si aproape necunoscut in randul pescarilor sportivi,
fiind cel mai adesea cauza principala a compromiterii unor partide de pescuit in majoritatea baltilor de ses.

De ce acest studiu de caz ? 

Acest studiu de caz l-am abordat pornind de la observatia ca, pescari care au pescuit in aceeasi zi, in conditii aproape
identice dar in locuri diferite intr-o anumita balta, au obtinut rezultate de la dezastruos la foarte bine. Concluzia a fost
clara: pestele tragea doar intr-o zona a baltii, unde pescarii prindeau in medie 5-7 kg, fata de ceilalti care, cu putin
noroc, daca prindeau 1 kg de maruntis. 

Care sa fie explicatia ? Migrarea pestilor !

Asemenea migrarii pasarilor calatoare, care parcurg primavara si toamna mii de km pentru a-si gasi un loc prielnic de
supravietuire si reproducere, cu temperaturi blande si hrana din belsug, asa si pestii cauta acele zone propice
supravietuirii. Migrarea pestilor este determinata de instinctul lor de a sta intr-un loc unde va fi permanent apa in
cantitati suficiente, cu temperaturi optime si hrana din belsug. La cel mai mic semn ca apa are tendinta sa paraseasca
albia lacului, pestii cauta imediat o sursa stabila de apa. Pestii percep modificarea nivelului apei ca o variatie a
presiunii, cu deplasarea masei de apa. La scaderea apei, instinctiv, acestia parasesc zona migrand spre apele mai
adanci si mai sigure. Paradoxal, comportamentul este similar si in cazul scaderii presiunii atmosferice; pestii sunt
debusolati si vor inceta la un moment dat sa mai manance, aparand un fenomen de migrare a acestora spre larg.

Cum migreaza pestii ? 

Pentru a studia migrarea pestilor trebuie sa identificam corect cauzele. Pestele migreaza cand temperatura apei iese
din limitele normalului, cand este hartuit (de rapitori, braconieri sau de navodul pescarilor), cand cauta hrana sau
cand se modifica nivelul apei, presiunea atmosferica.

Pe scurt, temperatura apei impinge primavara pestele spre apele mici, incalzite de soare; in zilele fierbinti de vara vom
cauta pestele in apele adanci si racoroase. Iarna vom pescui tot in apele adanci unde apa are temperaturi mai ridicate,
ajungand pana la +4 C in zonele de fund.

  21
 

Tot pe scurt, amintim ca hrana atrage in mod constant pestele. Se recomanda sa frecventati zonele nadite constant de
alti pescari; pe timp de vant, malul lovit de valuri este mult mai productiv, valurile aducand cantitati importante de
hrana (insecte, seminte, larve etc). 

Am ajuns la ultima cauza - variatia nivelului apei - la care adaugam modificarile presiunii atmosferice. Vom trata cele
doua notiuni impreuna deoarece pestele percepe atat variatia presiunii atmosferice cat si variatia nivelului apei prin
intermediul presiunii rezultante. 

Presiunea atmosferica determina declansarea migrarii pestilor dinspre mal spre largul lacului sau invers. Cresterea
presiunii atmosferice echivaleaza cu cresterea nivelului apei. In acest caz, al cresterii presiunii atmosferice, pestele
tinde sa vina spre mal dupa cca. 1-2 zile, acolo unde hrana este in general mai bogata. In cazul scaderii presiunii
atmosferice situatia se prezinta invers, pestele migrand de la mal spre larg, aici responsabil fiind instinctul de
conservare care determina pestele sa ramana in zone sigure, cu apa si hrana din abundenta. Aceasta migrare a pestilor
se produce pe directie perpendiculara cu malul apei. Declansarea instincului de migrare a pestelui are loc la variatii de
2-3 mmHg /24 ore iar normalitatea se poate restabili in cel mult 2 zile.

 Jocul apelor ! 

Migrarea pestilor o reintalnim si in cazul "plimbarii apelor" de catre paznicul piscicol - prietenul Dvs.. Cand apa scade
brusc, pestele va migra in cel mult 4-6 ore spre larg, timp in care va inceta sa se mai hraneasca normal. Normalitatea se
va restabili dupa min. 24 ore. La fel se intampla si cand creste apa. In acest joc al apelor, pestele are un scurt ragaz
corespunzator nivelului minim/maxim cand, de regula, paznicul schimba sensul apei (ridica sau lasa stavilarul). Ca si
in cazul presiunii atmosferice, migrarea datorata jocului apei are loc pe o directie perpendiculara malului, in sensul ca
la scaderea apei pestele iese in larg iar la cresterea acesteia vine spre mal. Din acest motiv este bine sa testati pestele
atat la mal cat si in larg. Incercati sa utilizati lansete cu lungime cat mai mare, preferabil peste 3 m, pentru lanseuri cat
mai lungi in caz de nevoie. 

Un paradox speculat de pescarii initiati, "cu vechime", este ca atunci cand apa scade si presiunea atmosferica creste,
sau cand apa creste si presiunea scade, ambele simultan si in limite uzuale, pestele nu mai migreaza avand un apetit ca
in zilele lui bune. Desi aceasta situatie se intalneste mai rar, totusi, prin urmarirea atenta a barometrului si a nivelului
apei, se poate profita de situatie. Sper ca aceste randuri nu sunt citite si de paznicii piscicoli ! 

Apa scade/creste radical, pestele migreaza dupa alte reguli ! 

A. Daca concluziile de mai sus erau ceva mai bine cunoscute sau mai usor de intuit, problema se complica atunci cand
nivelul apei scade drastic, cand apa se retrage uneori cu 3-4 m sau mai mult.
In acest caz migrarea pestelui cunoaste doua faze:
1. Intr-o prima faza pestele se indreapta spre larg, cautand apele adanci. Este faza specifica jocului apei (instrumentul
de tortura a pescarilor, aflat la indemana paznicilor);
2. Daca in cca. 2-3 zile nivelul nu se stabilizeaza ci scade continuu, atunci pestele incepe sa migreze in directia
izvoarelor care alimenteaza lacul (spre amonte), urmand axa albiei lacului. Fenomenul este cu atat mai intens cu cat
scaderea apei este mai rapida iar intinderea lacului este mai mica. O data declansat acest proces, pestele va ramane in
amontele lacului saptamani chiar luni de-a randul, cu un apetit destul de ridicat dupa ce nivelul apei s-a stabilizat la o
valoare minima.

In general pescarii nu cunosc aceasta migrare masiva a pestilor si continua sa pescuiasca in zonele din aval (zonele
sudice in speta) si de mijloc, dar cu rezultate din pacate mult mai slabe decat pescarii din amonte.

B. Cazul opus il constituie cresterea nivelului apei peste cotele medii anuale, pana la capacitatea maxima a albiei.
Atunci asistam la o deplasare a pestilor in toate zonele baltii, uneori cu tendinta de suprapopulare a zonele din aval,
situate aproape de stavilarul care regleaza nivelul apei. Acest lucru se explica prin antrenarea de catre apa a unei
cantitati ridicate de hrana, larve de insecte etc.
ce vor fi purtate de apa pana spre avalul bazinului. 

Mai exista si cazul particular al scaderii dirijate a apei la cote minime, inainte de navodire, cand pestele tinde sa
migreze spre amontele baltii. La scuta vreme balta este navodita puternic in zona in care se concentreaza pestele,
respectiv zona de amonte, moment cand pestele se refugiaza in toata
balta, deseori pana in avalul bazinului.

  22
 

Concluzii 

"Balta fara peste" sau "balta cu peste care-ti intra singur in juvelnic" sunt doua mituri pe care nu trebuie sa le luati prea
in serios. Trebuie sa stiti ca va aflati intr-o competitie directa cu pestii si paznicii piscicoli, care vor "complota" de
minune impotriva Dvs., in conditiile in care natura va poate fi cand aliat - cand adversar. Nu trebuie sa dezarmati
dupa primul esec. 

Aplicarea observatiilor si concluziilor de mai sus va poate da cu siguranta multe satisfactii, insa trebuie foarte bine
studiat lacul pentru a sti care este nivelul normal al apei, eventual cand a inceput golirea bazinului si unde sunt
situate izvoarele sau gura de alimentare a bazinului, respectiv stavilarul de deversare a apei. Cunoasterea variatiei
presiunii atmosferice din ultimele 2 zile se poate dovedi foarte utila in numeroase cazuri.

Daca nivelul apei este foarte scazut in raport cu media anului, luati-va sculele si "migrati" spre zona de amonte.

Daca nu aveti suficiente informatii despre balta, un sonar cu fascicol ingust va poate fi de mare ajutor in localizarea
bancurilor de peste. Fara sa stiti, aveti insa un aliat natural de nadejde: pasarile domestice sau salbatice. In mod
invariabil, gastele, lebedele sau ratele vor viza cu mare precizie zonele suprapopulate de peste.

Am verificat in repetate randuri aceasta teorie, a migrarii pestilor, uneori alegand intentionat zonele "defavorizate";
teoria s-a confirmat in majoritatea cazurilor.

Concluzia: nu va alegeti locul de pescuit la primul ochi de apa care va apare in cale. Cercetati
lacul si orientati-va spre zonele cu sanse teoretice mai mari de a prinde peste. Rezultatele nu vor intarzia sa apara. 

Pescuit pe timp de vint

Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului, aceasta
mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ
activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala. 

Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda
atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). Insa vintul, de
regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca
atunci cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste.

Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca,
folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului transformind-o in aliatul principal. Dupa
ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa aveti noroc de vint. Pe timp de vint s-a constatat ca pestii
circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat
oxigenat de actiunea vintului.

Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna
serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este
necesar, inainte de lansare, sa aflam directia si intensitatea vintului. In continuare este necesar sa determinam efectul
vintului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si
observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stinga-dreapta). Acesta este indicatorul fortei vintului
in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime care pot avea
sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este
important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna cind avem de-a face cu vintul. De asemenea, retineti
ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub
acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza acum cazul vintului
in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf sibtire.

Vint din spate 

In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti
cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general,
aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului. 

  23
 

Vint din fata

In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea
tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi
de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg.Se recomanda ca firul sa fie cit mai
scurt iar varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral 

Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect
si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul
lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim
varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda
firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da
rezultate bune.

Concluzii

Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati
ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea
distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul
vintului puternic. 

Pescuitul pe gheata, la copca 

Cum in cea mai parte a iernii baltile sunt inghetate formand poduri de gheata, peste care uneori mergi si cu sania trasa
de cai, singurul procedeu de pescuit accesibil in acest anotimp este pescuitul la copca. Acest gen de pescuit este
deosebit de atractiv, fiind foarte apreciat de pescarii care suporta in conditii onorabile gerurile iernii. Iar cand gerul se
intrece cu gluma, un ceai fiebinte si o tuica fiarta - bauta cu masura - reprezinta catalizatori de nelipsit pentru o partida
reusita. Din punct de vedere al echipamentelor necesare, pescuitul la copca nu este foarte pretentios, fiind suficiente 2-
3 undite de cca. 1-1.5 m lungime, din trestie clasica, din bambus sau din materiale compozite moderne - dupa cum are
omu'. Mai aveti nevoie de fir subtire 0.12-0.18, cam 1.5-3 m pentru fiecare undita, in functie de capturile pe care
estimati sa le obtineti. Plutele vor fi mici, cu antena subtire, viu colorata. Daca apa unde pescuiti este foarte adanca
puteti folosi si o mulineta pentru recuperarea firului. Mulineta poate fi cu tambur mobil, din plastic, de asemenea fara
mari pretentii. In sfarsit, carligul, va fi subtire si rezistent, numere mici si foarte mici, cu tija ceva mai lunga pentru a-l
putea extrage mai usor din gura capturilor mai dolofane. Momeala cea mai eficienta este, in mod cert, fragila dar mult
ravnita larva de libelula, de culoare rosie si corp segmentat. In acest caz carligele cu tija subtire si lunga, de culoare
rosie, sunt recomandate. Rezultate acceptabile dau si viermusii clasici, de culoare alba sau roza. Sunt balti unde
  24
 

capturile de crap si caras nu sunt deloc intamplatoare, rezultate multumitoare obtinandu-se si la mamaliga. In aceste
cazuri este bine sa va alegeti fire si carlige mai rezistente. Foarte des am intalnit situatia in care copca era prea stramta,
raportat la dimensiunea capturii. Aici chiar ca este o problema, la care trebuie sa va ganditi din timp. Este bine sa
tineti minte ca pestele mare prefera sa manance mai ales pe fundul apei, in apropierea namolului in care deseori se
afunda pentru a se feri de frig. Explicatia este aceea ca, din punct de vedere fizic, apa prezinta o anomalie conform
careia densitatea si temperatura nu sunt direct proportionale. Densitatea apei este maxima la temperatura de + 4 grade
C. Din acest motiv, stratul de densitate maxima se gaseste la fundul albiei si nu poate avea decat +4 grade C, evident
pentru un bazin cu adancime aflata in limite normale. La aceasta adancime umbla si rosioara, obletele, bibanul, micii
sau marii rapitori, acestia din urma fiind mult mai bine adaptati sa supravietuiasca in apele reci, de unde si
posibilitatea obtinerii unor capturi in zonele de suprafata a apei.

De cele mai multe ori problema cea mai delicata apare cand ajungem pe gheata, ne alegem un loc si ne pregatim sa
facem copca. Cu ce si cum o facem ? In mod traditional copca se face cu un toporas, prin cioplirea ghetii pana rezulta o
copca de forma neregulata dar in care putem pescui. De la caz la caz se poate folosi si o dalta si un ciocanel cu care ne
putem da eventual si peste degete. Metoda este putin cam incomoda si cam zgomotoasa. Altii prefera sa faca un mic
foculet, bine concentrat pe gheata care se topeste incetul cu incetul, preferabil in perimetrul gaurii nu si al zonei in
care vom sta cu picioarele. O solutie inspirata consta in utilizarea unei freze speciale pentru gheata. Aceasta va realiza
o gaura de diametru fix, fara efort mare chiar si in cazul cand gheata este groasa. Este bine ca freza sa aiba si o spirala
de evacuare a ghetii razuite, pentru ca aceasta sa nu ramana in copca si sa pluteasca alaturi de pluta.

Ce trebuie sa stim cand mergem la o partida de pescuit la copca ? 

1. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca gheata rezista. Daca mai sunt si altii la pescuit sunt sanse sa nu avem
surprize. Primii pasi trebuie sa-i faceti cu mare grija. La malul apei, in zonele adiacente stufurilor sau in zonele cu apa
curgatoare (zona podurilor) gheata este mai subtire si poate sa cedeze brusc; 
2. Feritiva sa va adunati prea multi pescari intr-o zona restransa daca gheata nu este suficient de groasa; 
3. Cercetati cu atentie zonele acoperite cu zapada, unde pot exista copci mari facute de lucratorii piscicoli pentru
aerisirea baltii si evitarea sufocarii pestilor; 
4. Cand gheata trosneste, mai ales dimineata si seara, este semn ca aceasta ia proportii sub actiunea gerului. Aceeasi
anomalie fizica, de care am pomenit mai sus, spune ca densitatea ghetii scade odata cu scaderea temperaturii ceea ce se
traduce prin cresterea volumului acesteia, cu posibilitatea aparitiei unor fisuri pe lungimi de zeci de metri. Nu va
faceti probleme, sunteti in siguranta; 
5. Nu uitati de regula ca frigul te ia de la extremitati; feriti-va nasul si urechile de gerul aspru al iernii. Luati-va manusi
calduroase, cu un singur deget. Incaltamintea trebuie sa fie de asemenea calduroasa, preferabil din piele imblanita, nu
prea stramta, fiind obligatoriu sa folositi sosete din bumbac sau lana; 
6. Un termos cu ceai fierbinte este ideal pentru a compensa caldura pierduta de organism. Alcolul si tutunul dau
senzatia ca te incalzesc. Este adevarat ca la nivel de zecimi de grad C asa se intampla. Pe de alta parte nu uitati ca
vasodilatatia provocata de alcool are ca efect de durata pierderea unei cantitati suplimentare de caldura, deci efectul in
timp este negativ; 

7. Evitati sa pescuiti pe timp geros, cand bate bantul.

Aceste recomandari nu au statut de axioma sau lege dar reflecta experienta mai multor pescari care
pescuiesc frecvent la copca si merita luate in seama, zicem noi, mai ales de tinerii pescari. Nu uitati ca
pescuitul la copca este pe cat de frumos pe atat de plin de neprevazut.  

TEHNICI DE PESCUIT

PESCUITUL CU VARGĂ FIXĂ

Primul secret în învăţarea pescuitului constă în faptul de a nu vă face prea multe probleme cu unelte complicate. Este
necesar mai curând să vă îndreptaţi atenţia spre studierea apei şi a locuitorilor ei, lucru care se poate face pescuind mai
ales cu vargă fixă, denumită în mod obişnuit şi “simplă”.
Folosind-o veţi începe într-adevăr să cunoaşteţi comportamentul peştilor, să-i înţepaţi la momentul potrivit, să-i
obosiţi când s-au prins în cârlig pentru a efectua o scoatere perfectă.
Numai folosind varga simplă veţi putea învăţa toate subtilităţile pe care alte tipuri de pescuit, cu mult mai complexe,
le impun pescarului.
Dar pentru a învăţa să pescuiţi trebuie să cunoaşteţi bine uneltele necesare, care vor trebui aşadar examinate şi
studiate într-o anumită ordine.
Când vorbim despre pescuitul cu vargă simplă ne referim la acel tip de pescuit practicat cu ansamblul de elemente pe
care schematic le putem împărţi astfel: vargă, fir, cârlig, plută, plumb.
  25
 

UNELTELE DE PESCUIT
Varga: când un pescar se hotărăşte să cumpere o vargă simplă, poate alege dintr-o gamă foarte largă de modele, a căror
varietate măreşte nehotărârea unui profan. Există tipuri confecţionate din bambus, din trestie, din lemn de Tonkin,
din conolon, din fibră de sticlă, carbon.
În orice caz, toate au o lungime care variază între 3, 7-10m; modelele mai scurte se folosesc pentru pescuitul la peşti
mici, aproape de mal, cele mai lungi servesc la căutarea unor capturi mari, departe de malurile râurilor şi ale lacurilor.
Să examinăm acum mai amănunţit aceste vergi.
Vărgile din bambus, mai ales cele cu lungimea de peste 4m sunt întotdeauna foarte grele, fiind deci greu de mânuit,
deoarece oboseşte în scurt timp braţul şi încheietura mâinii care o ţin. O vargă de acest tip poate fi folosită de aceia
care preferă să pescuiască stând comod pe malul unui lac sau al unui râu după ce şi-au aranjat unealta de pescuit în
suporturi speciale. Dată fiind rezistenţa meterialului din care este confecţionată, poate fi folosită şi pentru peşti mari,
mai ales pentru pescuitul crapului şi al linului în mlaştini şi ape stătătoare.
Trestia este un tip de material cu adevărat uşor dar este şi foarte fragil, mai ales dacă nu a fost perfect uscat. O calitate
importantă a vergii de acest tip este flexibilitatea, care permite obosirea unor peşti mari chiar şi cu fire foarte subţiri.
Metodele de confecţionare sunt multiple. Cea mai simplă este aceea de a uni diferite tronsoane cu diametrul scazând
progresiv, cu ajutorul unor inele de alamă, până la atingerea lungimii dorite. Aceste vergi, foarte economice, au
dezavantajul că nu sunt echilibrate în mod special şi nu sunt uşor de mânuit. Cele mai bune vergi sunt acelea
compuse din tronsoane de lungime diferită: baza sau mânerul este cel mai lung tronson, iar vârful cel mai scurt.
Această construcţie, numită în scară, permite ansamblului de a avea un mare echilibru, de a cântări puţin şi, mai ales,
de a avea un arc de îndoire mai regulat. Pentru o greutate cât mai mică, îmbinarea tronsoanelor este realizată
introducând direct cele cu secţiuni mai mici în cavităţile celor mai groase, care trebuie întărite cu legături de mătase
pentru a se evita crăparea lor. Se pot face şi alte legături între noduri, pentru a mări rezistenţa.
Cele străine, de obicei de fabricaţie japoneză, sunt vergi din lemn de Tonkin. Foarte aspectuoase şi foarte uşor de
transportat, au piesele componente (tronsoanele) goale pe dinăuntru, astfel încât introducându-le una într-alta se
poate obţine un băţ comod. Sunt renumite datorită greutăţii lor foarte scăzute, deşi nu sunt prea echilibrate şi nu au o
durată prea îndelungată. Preţul scăzut justifică însă cumpărarea lor, îndeosebi dacă sunt folosite la pescuitul unor
peşti de dimensiuni mici.
Ultimele care au apărut pe piaţa internaţională au fost vergile din fibră de sticlă tubulară, obţinute înfăşurând răşini
speciale pe miez metalic conic. Varga din fibră de sticlă se prezintă ca un baston; trăgând partea terminală, adică
vârful, se lungeşte, iar fiecare dintre tronsoane se potrivesc perfect între ele datorită conicităţii. Acestea sunt vestitele
“vergi telescopice din fibră de sticlă” pe care mulţi le preferă, însă nu pentru alungirea telescopică ci pentru îmbinare.
Această vargă din fibră de sticlă este deosebit de uşoară şi de echilibrată, întrucât materialul nedeformabil din care
este construită nu suferă alterări nici din cauza folosirii, nici din cauza agenţilor atmosferici.
Ultimele apariţii sunt vergile din material plastic armat cu carbon sau grafit. Ultrauşoare, foarte robuste,
superechilibrate, au dezavantajul deloc neglijabil de a fi prea scumpe, ceea ce îi limitează în mod automat
răspândirea. Dacă ne gândim că vergile din acest material, la o lungime de 5m cântăresc ceva mai mult de 200 grame,
vom înţelege uşor care este valoarea lor indiscutabilă.
Oricare ar fi tipul de vargă pe care îl cumpără pescarul, trebuie luate multe măsuri de prevedere dacă doreşte să i se
prelungească durata.
Vergile trebuie să fie şterse întotdeauna la întoarcerea de la pescuit. Vopseaua care se desprinde de pe legături trebuie
să fie reînnoită iar baza fiecărui tronson este recomandabil să fie frecată cu parafină pentru a uşura montarea.
Dacă din nenorocire o vargă prezintă o crăpătură între noduri, lucru foarte posibil la modelele din trestie, se poate
repara înfăşurând partea deteriorată cu un bandaj de fir de mătase şi vopsindu-l apoi cu nitrolac.
Linia: este denumit astfel ansamblul format din cârlig, plumb, plută şi fir. Aceasta este partea uneltei de pescuit care
se găseşte în contact cu peştele, este necesar aşadar ca fiecare element al său să fie confecţionat cu multă grijă pentru a
i se asigura invizibilitatea şi rezistenţa, calităţi indispensabile.
Pluta: la fel ca şi cârligele, plutele sunt într-o infinitate de modele şi mărimi diferite. Unele sunt adecvate numai
pentru apele stătătoare din lacuri şi bălţi, altele pentru apele curgătoare cu viteză medie iar altele pentru cele mai
repezi. În general, cu cât pluta este de formă mai alungită şi mai subţire, cu atât se pretează mai mult pentru a fi
folosită la peşti cu muşcătura mai slabă şi nehotărâtă pentru că profilul său, puţin rezistent la scufundare, o face mai
puţin observabilă pentru peştii care sunt pe punctul de a prinde momeala.
O plută bună pentru pescuitul cu vargă fixă nu trebuie să aibă o dimensiune prea mare; în orice caz însă, trebuie să
suporte o greutate maximă a lestajului de câteva grame. Aceasta înseamnă că sensibilitatea sa va fi deosebit de mare şi
că se va putea scufunda de îndată ce peştele atinge momeala. În ceea ce priveşte materialul din care este confecţionată
pluta, există numai dificultatea alegerii: se poate folosi un model tradiţional confecţionat din plută sau din pană de
pasăre; tipurile mai perfecţionate sunt din lemn de balsa sau din material plastic.
Important, repetăm, este profilul. O plută sferică sau foarte bombată are o rezistenţă la scufundare net superioară faţă
de cea a unui model cu acelaşi volum dar de o formă mai alungită; alegerea greşită a unei plute are drept consecinţă
prinderea unui număr mai mic de peşti, deoarece aceştia sunt alarmaţi de rezistenţa nefirească pe care o întâlnesc la
prinderea momelii. Mai există apoi şi problema culorii. În funcţie de condiţiile de lumină şi de culoarea mediului
înconjurător, unele plute pot fi mai vizibile decât altele. În general, cele mai folosite culori sunt roşul, galbenul şi
negrul: culoarea roşie într-un mediu înconjurător luminos şi în apă limpede, cea galbenă pe fond cu vegetaţie iar cea
  26
 

neagră dacă pescarul se află cu soarele în faţă. Contrastul dintre diferitele culori face şi mai vizibilă pluta, în special
dacă vârful ei este foarte subţire. În acest din urmă caz se obişnuieşte ca partea care iese afară să fie prevăzută cu o bilă
minusculă viu colorată.
Plumbajul: pentru a trage cârligul cu momeală spre fundul apei şi pentru a echilibra pluta, pe partea inferioară a
firului, înainte de forfac, trebuie să se fixeze plumbii.
Se aplică un număr suficient de plumbi pentru a menţine pluta perfect perpendicular, creând un echilibru instabil.
Greutatea totală a plumbajului va trebui să fie cât mai mică în apele stătătoare sau lente, dar va trebui în schimb să
aibă o anumită mărime în cele repezi.
În afară de mărime, care poate varia, tipul plumbilor este practic unul singur: o sferă mică de plumb moale, tăiată în
aşa fel încât să se poată introduce firul. Plumbajul este aplicat pe fir în diferite moduri: poate fi grupat, în scară sau
împrăştiat.
Este grupat când toate sferele sunt fixate pe un spaţiu redus, practic atingându-se între ele. Acest plumbaj se foloseşte
în apele curgătoare, când momeala trebuie să coboare la fund într-un timp scurt. Plumbajul în scară este constituit din
plumbi mai întâi apropiaţi între ei, apoi la distanţă din ce în ce mai mare. O asemenea aşezare a plumbilor asigură un
mare echilibru liniei şi se foloseşte cel mai bine în apele curgătoare domoale şi adânci.
Tipul împrăştiat de aşezare este constituit din plumbi aşezaţi toţi la aceeaşi distanţă; se foloseşte în ape stătătoare
unde peştii sunt suspicioşi.
Cârligul: cârligul, care trebuie să fie acoperit de momeală, este ales de o mărime corespunzătoare cu peştele ce
urmează să fie capturat, trebuind să aibă vârful perfect ascuţit şi să fie lipsit de pete datorate ruginii sau oxidării.
În comerţ există multe tipuri de cârlige, foarte diferite între ele în ceea ce priveşte forma şi dimensiunile. Cârligele au
o numerotare invers proporţională cu mărimea lor. Un cârlig nr. 20 este foarte mic, potrivit pentru pescuirea peştilor
mici, precum obletele sau boişteanul. Un cârlig nr. 2 este mare şi poate servi foarte bine şi în lupta pentru pescuitul
unui crap, atunci când suntem constrânşi să facem uz de varga fixă.
Cârligul este legat cu ajutorul unor noduri potrivite de o porţiune de fir foarte subţire, de lungime variabilă între 20cm
şi 1m; această parte se numeşte forfac şi diametrul său este cuprins de obicei între 0,10 şi 0,20 mm. Trebuind să nu fie
văzut de către peşti, forfacul este necesar să aibă o culoare care să imite cât mai bine culoarea apei. Există forfacuri de
culoare albă, galbenă, verde, roz; la majoritatea apelor, însă, cele mai folosite culori sunt cenuşiul şi verdele.
În partea superioară a forfacului se află legată de obicei o altă bucată de fir cu un diametru ceva mai mare, lung cât
varga: este denumit şi corpul liniei (firului) şi va purta atât pluta cât şi plumbii.
Motivul pentru care se foloseşte un fir ceva mai gros şi deci mai rezistent decât forfacul este simplu: dacă în timpul
pescuitului cârligul se agaţă într-un obstacol pe fundul apei, trăgând de fir se rupe forfacul şi astfel se pierde numai
acesta, salvând corpul firului.

TEHNICA DE PESCUIT
O privire ageră, o mână antrenată şi o promptitudine a reflexelor sunt calităţi indispensabile pentru a pescui cu varga
fixă. Timpul dintre momentul când pluta trasă în jos de către peşte se scufundă şi următoarea ei apariţie este uneori
atât de scurt încât se poate măsura în fracţiuni de secundă; numai în aceste clipe foarte scurte se poate înţepa cu succes
înainte ca peştele să dea drumul momelii. Pescuind în ape stătătoare sau lente, timpul este întotdeauna şi mai scurt
decât în apele curgătoare, pentru că peştii obişnuiţi să înşface hrana care trece prin curentul apei sunt, de obicei, mai
puţin suspicioşi şi muşcă mai ferm. Varga este mai uşor de mânuit în apele stătătoare decât într-un râu; este necesară o
analiză a operaţiunilor care, la un loc, poartă numele de acţiune de pescuit.
Primul lucru pe care îl face pescarul într-o apă stătătoare este de a încerca să-i stabilească adâncimea, lăsând la fundul
apei firul lestat la un capăt cu un plumb mai greu, care face să se scufunde pluta. Folosirea acestei unelte, numită
sondă, este foarte simplă: este suficient să o strângem pe cârlig si s-o coborâm perpendicular în apă. Dacă pluta
rămâne cu puţin sub suprafaţa apei, s-a găsit adâncimea exactă şi nu ne rămâne atunci decât să scoatem sonda, să
prindem momeala pe cârlig şi s-o coborâm din nou în apă.
Toate aceste manevre trebuie făcute în cea mai mare linişte, evitând mişcările bruşte şi paşii apăsaţi pe mal; procedând
astfel, peştii nu se vor alarma.
Nu întotdeauna cârligul este necesar să atingă fundul apei. Acest lucru depinde de peştele pe care intenţionăm să-l
capturăm: obleţii şi roşioarele, spre exemplu, se pescuiesc mai la suprafaţă, în timp ce clenii, linii, crapii şi caraşii,
dimpotrivă, în straturile cele mai de jos ale apei.
Specia de peşte pe care intenţionăm să-l prindem va determina ţinerea sau nu în mână a vergii: dacă încercăm să
prindem peşte mic sau dacă pescuim la clean sau scobar, unealta trebuie ţinută tot timpul în mână; dacă încercăm la
lin sau la biban, se poate fixa pe mal, perpendicular cu apa, într-o port-vargă sau într-o crăcană de lemn.
După ce s-a aruncat cârligul este bine să se atragă peştii în apropierea sa, dacă acest lucru nu s-a făcut mai dinainte,
împrăştiind în zona respectivă puţină hrană identică cu cea folosită ca momeală.
Când un peşte muşcă, acest lucru este semnalizat de plută, care, după una sau mai multe zvâcnituri scurte, coboară
spre fundul apei; alteori pluta începe să se deplaseze paralel cu malul sau se îndreaptă spre larg. În toate aceste cazuri
trebuie să se intervină cu o mişcare decisă a mâinii. Înţeparea nu trebuie să fie niciodată prea violentă, pentru a evita
ruperea firului, dar să aibă suficientă forţă pentru a face să pătrundă cârligul în gura peştelui şi, în acelaşi timp, pentru
a îl reţine.
În acest moment va începe faza cea mai delicată a pescuitului adică recuperarea peştelui prins. Dacă acesta este de talie
mică, este suficient să se ridice varga vertical pentru a-l trage la mal, pe când daca are o greutate mai mare trebuie
  27
 

obosit, folosindu-se elasticitatea uneltei de pescuit. În timpul acestei manevre varga trebuie să fie ţinută la circa 45°
faţă de suprafaţa apei, pentru a-i oferi elasticităţii prilejul de a-şi spune cât mai bine cuvântul; nu trebuie niciodată să
se forţeze recuperarea peştelui, ci să se tragă la mal cu calm şi cu prudenţă, pentru a evita ruperea firului printr-o
mişcare de coadă neprevăzută. Numai când se va observa că peştele se abandonează sleit de puteri se va putea aduce la
mal ridicând varga pentru a-l scoate din apă, prinzându-l uşor cu mâna sau făcându-l să coboare între ochiurile unui
mincioc.
Pescuitul în ape curgătoare se deosebeşte în principiu de acela în ape stătătoare printr-o manevră. Şi în cazul acesta
este nevoie să se stabilească adâncimea apei, dar varga trebuie apoi să fie ţinută tot timpul în mână pentru că este
necesar să se urmărească treptat deplasarea firului în mersul său încet la vale.
Lansarea firului se face în acest caz în amonte de pescar, sub un unghi de 45° faţă de mal, în aşa fel încât să se dispună
de o porţiune de explorare cât mai lungă. Este foarte important ca în timpul deplasării firului vârful vergii să fie bine
ridicat din apă, în aşa fel încât între plută şi vârf să nu rămână fir neîntins; această manevră permite o conducere mai
uniformă, fără devieri spre mal şi, mai ales, reduce simţitor timpul dintre momentul scufundării plutei şi înţeparea
efectuată de pescar.
Este recomandabil ca la pescuitul în apă curgătoare să se stabilească distanţa dintre cârlig si plută în aşa fel încât să fie
ceva mai mare unde se află momeala şi, în continuare, o bucată mai mică a forfacului să atingă fundul. Numai în felul
acesta vom avea certitudinea că în timpul deplasării momeala este prezentată peştilor în mod corect şi deci va fi
acceptată cu încredere. De aceea este bine ca, după ce s-a calculat adâncimea cu sonda, să se pună momeala cu vreo
20cm mai adânc, având grijă însă ca nici un plumb să nu atingă fundul apei.
Există însă cazuri când plumbajul trebuie să se târască pe fund, pentru a încetini deplasarea momelii. Un astfel de
sistem se aplică atunci când se pescuieşte mreană sau scobar. Aceşti peşti, cărora le place să scotocească printre
pietricelele de râu în căutare de insecte, urmăresc şi prind cu greu o momeală care se deplasează prea repede şi de
aceea, întrucât curentul ar târî prea repede firul, se obişnuieşte să se încetinească viteza momelii cu un plumbaj care se
târăşte în întregime sau numai în parte pe fundul apei.
Scufundările false ale plutei datorate neregularităţilor fundului apei sunt foarte numeroase, dar un bun pescar
reuşeşte să le deosebească, graţie unei sensibilităţi dobândite din experienţă şi, în loc de a înţepa în gol se limitează să
elibereze cârligul trăgând uşor, în aşa fel încât acesta să-şi continue mersul la vale. După ce firul a ajuns la capătul
“deplasării”, se lansează din nou în amonte cu o uşoară mişcare a vergii.

LOCURILE DE PESCUIT
Cu varga fixă, mai ales dacă are o lungime de peste 5m, se poate pescui în orice loc, atât în apă stătătoare cât şi în apă
curgătoare. Activitatea se va desfăşura, bineînţeles, în imediata apropiere a malului şi, cum peştii se află mai des la
mal decât în larg, nu vor lipsi capturile. În apele stătătoare, această vargă este foarte utilă pentru a sonda locurile goale
dintre plante, pentru a coborî un fir printre trestiile şi algele din lacuri şi bălţi în căutarea unor lini suspicioşi sau a
unor babuşte hoinare. De pe înălţimea barajelor, podeţelor sau a digurilor de apărare a localităţilor de pe marginea
apelor este uşor de folosit nu numai la capturarea omniprezentei faune mici reprezentate de oblete, babuşcă şi biban-
soare dar şi pentru clean şi scobar; acolo unde peretele stâncos este abrupt se foloseşte foarte bine şi la pescuitul
bibanului sau al ştiucii mici cu momeală vie.
În cazul pescuitului cu vargă fixă în canale se reuşeşte să se pescuiască cu bune rezultate de-a lungul malurilor, făcând
să treacă firul prevăzut cu o plută de mici dimensiuni prin acele “coridoare” pe care le creează algele pe fundul apei.
În spaţiul acesta restrâns peştii sunt, în general, mai numeroşi şi nu trebuie exclus cazul în care, încercând cu râmă la
modesta babuşcă, se întâmplă să se prindă în cârlig un crap mare sau un lin greu. Tot în apele canalizate, la fiecare
cotitură unde curentul este mai încet sau aproape nul, o pereche de vergi fixate pe mal cu crăcane corespunzătoare
oferă posibilitatea de a vă petrece ziua de pescuit cât se poate de liniştiţi aşteptând ca un caras sau plătică, dacă apa e
tulbure, să înhaţe momeala care stă pe fund. Pe lângă aceasta, în aceste ape există întotdeauna o rezervă practic
inepuizabilă de peşti mici, dornici întotdeauna să muşte.
Mai greu este de căutat locuri potrivite pentru pescuitul cu varga fixă în râurile mari. Din cauză că malurile se află la
mare distanţă unul de altul, adeseori peştii se menţin la o asemenea distanţă de mal încât o unealtă scurtă nu permite
cârligului să ajungă în raza lor. Atunci trebuie căutate acele locuri de pe mal unde peştii trec chiar pe lângă picioarele
pescarului.
Micile bulboane de la baza malurilor acoperite cu vegetaţie, podişurile care se scufundă vertical, lucrările de
consolidare care întrerup uniformitatea curentului reprezintă mediul ambiant pentru vargă fixă. În aceste locuri, mai
ales dacă fundul este presărat cu obstacole periculoase, peştii sunt întotdeauna în număr mare şi puţin sperioşi; uneori
este de ajuns să deschidem cu o seceră o gaură într-un tufăriş de pe mal pentru a coborî firul într-un loc virgin unde
peştii se aruncă asupra momelii cu o încredere nebănuită. Sau e suficient să descoperim o masă de alge pentru a trece
cârligul dincolo de obstacol, spre curentul principal, pentru a da de un cârd de mrene; dar pentru aceasta este necesar
un deosebit spirit de observaţie şi un ochi antrenat. Iar de-a lungul prundişurilor, în timpul primăverii, scobarii care
vin până aproape de picioarele pescarului oferă posibilitatea unor capturi continue.
Sunt foarte multe locurile de-a lungul unui râu în care poate avea succes folosirea vergii fixe. Câteodată, mai ales când
apele sunt în creştere, cel mai rentabil loc va fi gura unui teren mlăştinos şi afundat; alteori, cele mai bune rezultate se
vor obţine în partea de jos a unei cascade sau a unei pante, dacă temperatura e ridicată iar alteori, în sezonul rece, o
adâncitură de pe fundul apei aleasă de peşti pentru a se adăposti de ger, va oferi capturi satisfăcătoare.
Un bun pescar care foloseşte această unealtă ştie că nu trebuie să omită nici o posibilitate: spaţiile largi, malurile
  28
 

uşoare sunt foarte frecventate, aşadar va prefera să se îndrepte spre locuri izolate în care natura este încă liniştită şi
necontaminată. În aceste locuri, chiar şi pe o porţiune foarte mică de apă, pescarul va găsii peşti mulţi şi mari.
Dacă o plantă sau o buturugă împiedică deplasarea firului, nu vă faceţi griji, cel mult veţi putea pierde un cârlig sau
câţiva plumbi ci dimpotrivă, insistaţi încercând să aflaţi adâncimea potrivită la care să se deplaseze momeala şi cel mai
bun curent al apei; dacă un bloc de piatră sau un bolovan întrerupe curgerea apei, nu fiţi îngrijorat, ci încercaţi să
conduceţi cârligul în spatele acestora, chiar dacă e aproape sigur că-l veţi pierde. Este posibil ca dificultatea
pescuitului să fie răsplătită printr-un succes neaşteptat.

PESCUITUL “LA PLUTIT”

Majoritatea pescarilor folosesc astăzi pentru prinderea ciprinidelor din râuri “plutitul”. Aceasta nu este altceva decât o
vargă normală din fibră de sticlă tubulară sau din carbon prevăzută cu o serie de inele pentru conducerea firului şi cu
o mulinetă normală cu bobina fixă, având funcţia de a păstra firul. În esenţă, deci, nu este altceva decât o unealtă mai
uşoară şi mai uşor de mânuit decât vergile obişnuite, care permite să se pescuiască la o distanţă mai mare.
Varga, care în mod obişnuit are o lungime între 4 şi 6 m, este confecţionată unind tronsoane de lungimi diferite pentru
a asigura un echilibru maxim; profilul său, destul de conic, îi conferă o rapiditate mare şi pentru înţeparea la distanţă
mare.

UNELTE
Varga: o vargă bună de tipul acesta este confecţionată în general din trestie perfect uscată şi posedă un vârf din sticlă
plină sau tubulară, foarte subţire, care compensează prin elasticitatea sa slaba rezistenţă a firului folosit. Pentru a-i
diminua la maxim greutatea, diferitele părţi componente se îmbină între ele fără inele de legătură metalice iar inelele
pentru conducerea firului, în special acela de vârf, sunt din material foarte uşor şi rezistent la uzură.
Mulineta este aplicată la circa 50 cm de la bază, cu ajutorul unor inele metalice sau de cauciuc ori cu un dispozitiv
special cu arc.
Singurul defect al vergilor din lemn este acela că, dacă nu sunt confecţionate dintr-un material perfect uscat, capătă
după un anumit timp o îndoire anormală şi de aceea este necesar să fie îndreptate în mod regulat. De asemenea, tot
din cauza unei uscări defectuoase, trestia se poate crăpa uşor între noduri, dar acest neajuns se înlătură prin legături
de mătase vopsite în mod corespunzător cu lacuri speciale pe bază de nitroceluloză.
Cu mult mai răspândită este varga boloneză din fibră de sticlă, datorită fabricării pe scară industrială. La aceeaşi
lungime este mai uşoară decât varga de lemn, nu se deformează şi este mai rezistentă. Întrucât este vorba de o vargă
din tronsoane care se introduc unul într-altul, inelele pentru conducerea firului sunt conice şi întoarse de tip special,
adică sunt prevăzute la bază cu un opritor de tip special pentru a împiedica distrugerea lor datorită loviturilor. Inelele
de vârf pot fi uneori mobile.
Această vargă este foarte comodă, mai ales în zilele umede şi ploioase, pentru că părţile componente nu se umflă, aşa
cum se întâmplă cu lemnul, şi sunt uşor atât de montat cât şi de demontat.
Cele mai bune vergi din sticlă tubulară au un vârf format din două sau trei părţi strâns unite între ele pentru a se
obţine o elasticitate şi o subţirime a vârfului superioare celor normale; într-adevăr, partea terminală este din sticlă
plină care, la un diametru net inferior, are o rezistenţă superioară.
Mulineta: tipul care se foloseşte cu astfel de vergi trebuie să aibă caracteristici speciale. Volumul şi greutatea nu
trebuie să fie prea mari, pentru a evita îngreunarea inutilă a braţului pescarului. Bobina este bine să aibă un astfel de
profil încât să uşureze la maxim derularea firului, chiar şi la o tragere mai uşoară; de aceea, cele mai bune modele sunt
acelea prevăzute cu o bobină înaltă şi îngustă; frecarea trebuie să poată fi reglată în raport de sarcini iar pick-up-ul
(dispozitivul de prindere) este bine să se declanşeze la cea mai mică mişcare a manivelei, pentru a putea recupera
imediat firul lăsat neîntins. Raportul de recuperare al mulinetei adecvate nu are o importanţă prea mare; în general
sunt preferabile tipurile la care fiecărei rotaţii a manivelei îi corespund trei sau patru rotaţii ale tamburului; peste şi
sub aceste limite, mulineta va fi prea rapidă sau prea lentă.
Poziţia în care mulineta este fixată pe vargă prezintă importanţă pentru uşurinţa mânuirii; ţinând-o în mână, baza
vergii trebuie să iasă cu puţin dedesubtul cotului, în aşa fel încât să se mărească echilibrul uneltei, deplasându-i
centrul de greutate înainte şi, în acelaşi timp, trebuie să-i permită pescarului ca atunci când este obosit să se
odihnească ţinând varga cu o singură mână sau sprijinindu-i baza de coapsă.
Firul: Diametrul firului folosit pentru acest tip de pescuit variază de obicei, cu toate că este aproape întotdeauna
cuprins între 0,14 şi 0,18. Este mai bine totuşi să se folosească cele cu diametrul mai mic şi pentru faptul că acestea se
menţin mai uşor la suprafaţa apei datorită tensiunii superficiale.
Firul folosit, pe lângă partea obişnuită care duce de la vârful vergii la cârlig, mai are o parte mai mult sau mai puţin
lungă care este înfăşurată pe mulinetă şi se derulează în timpul lansării.
Această rezervă, numită şi “corpul firului”, trebuie să fie foarte subţire şi suplă, pentru a se putea lansa la distanţe
mari.
În afară de plută, corpul firului este destinat să poarte şi plumbajul; la capătul acestei părţi este legat forfacul cu buclă.
Forfacul poate avea diferite lungimi în funcţie de specia de peşte căutată sau de felul apei în care se pescuieşte; pentru
peştii sperioşi sau în ape stătătoare, va avea o lungime de peste un metru, în timp ce pentru peştii care se prind mai
uşor sau în apele repezi va avea ceva mai mult de 50 cm.
Diametrul său va fi cuprins între 0,08 - 0,10 - 0,12 - 0,14, în funcţie de cerinţe, de gradul de limpezime a apei, şi de
  29
 

abilitatea pescarului. Acela de 0,12, care are o rezistenţă medie de circa 800 g, este cel mai potrivit, folosindu-se la
majoritatea tipurilor de pescuit. Culoarea preferată în apropierea malurilor este cenuşiul, care se asortează perfect cu
fundurile prundoase sau nisipoase, în timp ce în larg, printre alge, este preferabil verdele. Se numeşte parcurs distanţa
străbătută de fir în apă înainte sau în aval de pescar. În timpul parcurgerii acestui traseu, vârful vergii conduce pluta
în aşa fel încât să asigure o întindere maximă a firului pentru a permite o înţepare corectă a peştelui care muşcă.
Plutele: plutele folosite la acest tip de pescuit sunt aproape întotdeauna înzestrate cu o mare forţă de susţinere la
încărcătură, deşi se menţine un profil foarte alungit, care le face să fie mai greu observate de către peşti. În afară de
cazul în care se pescuieşte în ape repezi, când sunt folosite cele de plută în formă de pară, în majoritatea cazurilor
plutele sunt din lemn de balsa sau din pană de pasăre. Primul material permite confecţionarea unor modele cu o
secţiune foarte bombată la bază, ceea ce creşte considerabil rezistenţa la scufundare, pe când cel de-al doilea, cu o
greutate proprie mai mare, poate fi echilibrat cu un plumbaj mai redus.
Toate aceste tipuri de plute trebuie să fie prevăzute cu antene ceva mai lungi care, ieşind la suprafaţa apei cu cel puţin
câţiva centimetri, le face să fie vizibile chiar de la oarecare distanţă; din acelaşi motiv, multe modele sunt prevăzute cu
bile din material plastic sau din lemn, vopsite cu lacuri luminiscente de culoare roşie. Echilibrul plutei trebuie să fie
în mod practic instabil; un singur plumb în plus ar fi deci suficient pentru a face să se scufunde semnalizatorul. Este
foarte important să se ajungă la acest grad de echilibru perfect pentru ca peştele să ţină un timp mai îndelungat
momeala în gură.
În comerţ există multe modele de plute produse în ţară sau în străinătate: sunt modele cilindrice, conice, bombate în
sus sau în jos, cu conicitate dublă sau cu profil mixt. De obicei fiecare pescar, după un anumit stagiu de ucenicie, se
fixează definitiv asupra modelului pe care-l preferă.
Mai există apoi plute care culisează pe fir datorită unor inele metalice; servesc pentru a pescui în locurile unde
adâncimea apei este cu mult mai mare decât lungimea vergii folosite şi sunt utilizate mai ales în lacuri, la distanţe
mari de maluri, în timpul sezonului rece, când peştii stau la adâncimi mari, de 10 m sau chiar mai mult. În cazul
acesta, alunecarea plutei pe fir este oprită în partea de sus printr-o fundiţă mică de lână.
Plumbajul: plumbajul sau lestajul, adică aşezarea plumbilor pe fir pentru a echilibra pluta, se poate realiza cu bile
despicate, olive despicate şi se pregăteşte în funcţie de apa în care se pescuieşte. În funcţie de aşezarea plumbilor,
plumbajul poate fi grupat sau împrăştiat.
Se numeşte plumbaj grupat atunci când toată greutatea este adunată pe un spaţiu restrâns, astfel încât bilele se află la
o distanţă de numai câţiva milimetri unele de altele.
Plumbajul împrăştiat, denumit şi “logaritmic”, este realizat cu bile aşezate la o distanţă uniformă sau la distanţe din ce
în ce mai mici. Poate fi realizat mărind greutatea spre plută sau spre cârlig. O asemenea diferenţă de greutate se poate
obţine cu bile de dimensiuni crescând treptat sau apropiate în grupuri.
În apele repezi şi adânci este recomandabil să se grupeze toţi plumbii în apropierea cârligului pentru a face ca
momeala să coboare în adâncime într-un timp extrem de scurt; în apele stătătoare sau lente va trebui să fie distribuiţi
pe o porţiune mai lungă pentru a fi mai greu de observat de către peşti. Face excepţie plumbajul mixt, adică parţial
grupat şi parţial împrăştiat, care se foloseşte la pescuit cu plută culisantă în ape stătătoare şi care permite o lansare mai
bună şi o scufundare mai rapidă a momelii. Mai există apoi plumbajul în scară, care este folosit în curent cu viteză
medie şi care poate fi de tip normal sau invers. Este de tip normal, adică greutatea mai mare se află în partea de sus,
când curentul este mai repede la suprafaţă; este invers în caz contrar, adică atunci când la fund există o vână de apă
care curge mai repede.
La aşezarea plumbilor trebuie să se ţină seama că viteza plutei, deci şi a momelii, trebuie să fie mai mică decât aceea a
curentului apei şi că cârligul trebuie să fie întotdeauna în aval de plută. Numai în felul acesta se reuşeşte ca muşcătura
peştelui să fie imediat semnalizată de către plută, care pentru o clipă se scufundă în întregime sau parţial.
Cârligele: la pescuitul obişnuit, adică la clean, mreană, scobar, roşioară, cârligele folosite sunt asemănătoare cu cele
întrebuinţate pentru varga fixă, adică mărimea lor este proporţională cu momeala folosită; se recomandă să se
folosească încă modelele Crystal, cu tija dreaptă şi lungă, deşi unii sportivi preferă modelele aurite sau tipurile
argintate cu tija forjată.
Vârful cârligului trebuie să fie întotdeauna foarte ascuţit pentru a permite o înţepare sigură şi de aceea este necesar să
i se controleze deseori integritatea, în special dacă se pescuieşte pe funduri pline cu bolovani sau dacă se foloseşte ca
momeală larva de muscă. În primul caz, târârea continuă pe fundul apei ar putea rupe vârful cârligului, în cel de-al
doilea caz o substanţă specială conţinută de corpul larvelor ar putea în scurt timp să oxideze şi să distrugă metalul.
Uneori, vârful cârligelor se îndoaie spre interior sau spre exterior, în urma unei lovituri. Dacă devierea faţă de axă nu
este prea mare, cârligul poate fi încă folosit, în caz contrar este bine ca şi această dată acest mic accesoriu să fie
înlocuit.

LOCURILE DE PESCUIT
Folosirea plutitului presupune neapărat deprinderea de a frecventa întinderi mari de lacuri sau râuri mari; adică acele
locuri în care peştii se află la distanţă mare de maluri sau de pescar. Zonele în care folosirea acestei vergi se dovedeşte
mai eficace sunt, în afară de lacuri, apele de prundiş, braţele râurilor (adică porţiunile în linie dreaptă ale râurilor) şi
malurile abrupte protejate de diguri.
În toate aceste locuri peştele, chiar dacă stă pe lângă maluri, trebuie căutat la oarecare distanţă şi este absolut necesar
să se deplaseze cârligul pe firul apei pe o porţiune mai lungă, pentru a ajunge în cele mai bune poziţii fără a-l deranja.
Este cunoscut faptul că marea majoritate a peştilor, mai ales cei de dimensiuni mari, preferă să rămână pe curentul
  30
 

principal al apei sau în imediata sa apropiere: iată de ce o momeală care parcurge un traseu mai lung în acest loc se
dovedeşte mai eficace decât una care face deplasări scurte de-a lungul malului.
Acest fenomen se poate observa mai uşor în special în apele cu prundiş, care au fundul uniform; capturile se fac
aproape întotdeauna la mare distanţă de pescar, în locuri atât de îndepărtate încât adeseori este greu de urmărit cu
claritate deplasările plutei. În aceste locuri, mai ales dacă se poate intra în apă, pescuitul se dovedeşte uşor şi plăcut,
deoarece curentul apei va duce cârligul la vale, fără a trebui să se facă lansări la mare distanţă de mal.
Dimpotrivă, sunt zone, ca de exemplu chiar braţele râurilor, unde curentul principal trece la o oarecare distanţă de
marginea apei; în acest caz este absolut necesar să se lanseze pluta în larg, în aşa fel încât să ajungă în zona favorabilă;
controlul ei va fi însă foarte dificil, din cauza arcului pe care-l descrie firul deasupra apei în timpul lansării. Malul în
linie dreaptă îndiguit artificial constituie un caz cu totul special: aici curentul se poate afla în imediata apropiere a
malului sau uşor deplasat spre mijlocul apei, totul depinzând de locul în care râul prezintă adâncimea maximă care de
obicei coincide tocmai cu curentul principal. Este eficace să se pescuiască în acest curent de apă mai adâncă şi mai
repede, destul de greu de localizat, deşi este indicat de mici bulboane sau turbionări la suprafaţă.
În afară de firul apei există o altă zonă foarte importantă a apei, mai ales în sezonul de primăvară. Pescarii o denumesc
între mort şi viu, vrând să indice prin acest termen spaţiul acela restrâns din imediata apropiere a curentului, dinspre
mal. Uneori această zonă se întinde pe o lăţime de doar câteva zeci de centimetri, alteori poate avea o lărgime de câţiva
metri. Curentul, care aici îşi pierde viteza în sumedenia de bulboane mici, depune pe fund o cantitate incredibilă de
hrană constituită din larve, insecte, alge etc., atrăgând un mare număr de peşti, mai ales în perioada în care apele, în
uşoară creştere, cară mult material.
Şi vârtejurile mai mari de apă de pe fundurile adânci sunt interesante, îndeosebi iarna sau vara când apa are o
temperatură mai uniformă. Aici pescuitul trebuie să se facă spre larg, în zona în care începe să curgă curentul propriu-
zis, tot din cauza unei cantităţi mai mari de hrană pe fundul apei; în cazul acesta, deoarece curentul are o mişcare
circulară, este suficient să lăsăm în seama lui ducerea cârligului la locul potrivit. În apele lacurilor locul prezintă două
deosebiri esenţiale după natura fundului, care poate fi acoperit cu alge sau cu alte plante ori curat.
În primul caz, cea mai bună zonă de pescuit este situată întotdeauna dincolo de alge şi este denumită în mod obişnuit
streaşină. Începe din locul în care fundul începe să se adâncească repede; aici algele au dispărut şi momeala poate fi
depistată cu uşurinţă de peşti.
Pe fundurile acoperite cu vegetaţie sunt foarte bune şi culoarele dintre plante, pe unde peştii trec adeseori în timpul
deplasărilor lor; cele mai bune culoare (coridoare) sunt acelea unde se află trestii sau frunze de nufăr. Fundurile curate
pot fi de nisip, de pietriş sau de piatră. Cele nisipoase sunt bune dacă sunt presărate în porţiunile noroioase cu tufe
rare de vegetaţie; cele prundoase sau pietroase oferă aproape întotdeauna foarte bune posibilităţi, fie datorită faptului
că sunt mai bogate în hrană, fie pentru că peştii găsesc o mai bună posibilitate de adăpostire. Trebuie să reamintim că
este vorba întotdeauna despre locuri bune numai dacă acestea se află la o anumită adâncime, de peste 5 m şi că sunt
mai interesante în timpul sezonului rece. În orice bazin se varsă cursuri de apă mici sau mari; marginile suprafeţei de
confluenţă sunt frecventate de un mare număr de peşti atraşi de imensa cantitate de hrană din afluent. În sezonul cald,
în depozitele de material aluvionar care se află în faţa gurii de vărsare se găsesc întotdeauna numeroşi peşti care îşi
află hrana pe fund sau în straturile din mijlocul apei şi pot fi descoperite cu uşurinţă toate speciile. Mărindu-se
debitul apei, se măreşte şi platforma bună de exploatat de pe marginile gurii de vărsare; sunt cazuri când fluxul se
simte pe circa 1 km în apropierea afluentului. Iar când ploile sau furtunile măresc şi tulbură apele afluentului, se pare
că peştii presimt fenomenul meteorologic, deoarece în scurt timp numărul lor creşte enorm.
În împrejurimile gurilor de vărsare este recomandabil să se pescuiască la oarecare distanţă de mal, lăsând în seama
curentului afluentului conducerea cârligului; zona în care se recomandă pescuitul în larg depinde de faptul că aici
peştii nu sunt alarmaţi nici de pescar, nici de umbra şi nici de paşii lui. Pe lângă aceasta, după ce cârligul a stat un
scurt timp în voia curentului, poate fi tras mai aproape de uscat, în aşa fel încât să se exploreze o altă zonă a întinderii
de apă care să ducă la locul de pescuit.

TEHNICA DE PESCUIT
Manevrarea vergii se dovedeşte mai comodă şi mai uşoară dacă cursul de apă se află în stânga pescarului pentru că
acţiunea de înţepare se desfăşoară spre dreapta, deci în mod mai firesc la pescarii dreptaci. Odată ce pescarul a hotărât
care va fi locul de pe râu sau de pe lac în care se va opri pentru un anumit timp, înainte chiar de a monta varga este
bine să arunce în apă puţină hrană pentru a atrage peştii; într-o apă curgătoare aruncarea hranei se va face puţin mai în
amonte de locul în care va sta pescarul, iar într-o apă stătătoare, în zona din faţa lui. Substanţele din care este compusă
hrana depind în mod direct de momeala folosită.
Urmează apoi alegerea plutei şi a plumbajului care se va aplica pe fir în funcţie de viteza, adâncimea şi felul apei.
În momentul lansării, ţinând firul mulinetei apăsat sub arătătorul mâinii drepte îndoit ca un cârlig, i se va imprima
vergii o mişcare bruscă din faţă, îndreptând uşor vârful spre dreapta sau spre stânga, în aşa fel încât cârligul să cadă
ceva mai în amonte.
Imediat după aceea varga este ridicată aproape vertical, în aşa fel încât să se vadă surplusul de fir lăsat să cadă în apă
şi să se asigure o uşoară întindere la plută, întindere necesară pentru a avea o înţepătură rapidă. În timp ce firul se
deplasează la vale, vârful vergii îl urmăreşte de-a lungul traseului, în timp ce cu privirea se urmăreşte pluta care este
manevrată cu firul ce trebuie să fie uşor slăbit. Se dă drumul degetului care ţine firul mulinetei, lăsând să se deruleze
câteva spirale, în timp ce varga este deplasată din aval spre amonte pentru a uşura operaţiunea. Se obţine astfel
prelungirea deplasării firului cu câţiva metri, după care manevra se repetă încă de câteva ori, până când firul a ajuns la
  31
 

distanţa maximă la care poate fi controlat în mod corect. În tot timpul acestor deplasări trebuie menţinut un uşor
contact cu pluta, astfel încât firul să nu se aşeze în spirale pe suprafaţa apei şi pentru a se putea interveni de îndată ce
un peşte muşcă. În apele stătătoare, în schimb, se recuperează foarte simplu surplusul de fir după lansare, ridicând
vârful vergii sau cu câteva învârtiri de mulinetă.
În cazul în care nu se observă muşcături, se va putea trage puţin pluta spre mal, în aşa fel încât momeala să se ridice
puţin de la fundul apei şi apoi sa coboare din nou, atrăgând peştii prin această mişcare. O asemenea manevră este
efectuată mai ales în apele care au o viteză mică de curgere, dar se execută mai simplu oprind mersul la vale al plutei
astfel încât momeala să urce de la fundul apei spre suprafaţă; dând drumul din nou firului, momeala revine la fund.
Aceste mişcări atrag în special cleanul şi scobarul.
Când pluta se scufundă, semnalizând că peştele a muşcat, este necesar să se coordoneze cu promptitudine mişcările. În
timp ce mâna ridică cu repeziciune vârful vergii în direcţie opusă deplasării plutei şi degetul arătător de la mâna
dreaptă apasă bine firul, mâna stângă declanşează arcul mulinetei în aşa fel încât să se blocheze firul şi, în acelaşi
timp, să pună în funcţiune frâna de tambur.
Când peştele e prins în cârlig, începe să fie tras ridicând vârful vergii şi apoi aplecându-l din nou în jos, în timp ce
mulineta recuperează o parte din fir, astfel încât distanţa dintre captură şi pescar să se micşoreze. Atâta timp cât
peştele opune o rezistenţă mai mică decât rezistenţa la rupere a forfacului, manevra nu prezintă nici un pericol, dar
când peştele prins este de dimensiuni mai mari este necesar să fie obosit ajutându-ne de elasticitatea vergii şi de frâna
de tambur.
Uneori, mai ales în apele repezi şi cu peşti mari, manevra poate dura un timp mai îndelungat; este bine ca în timpul
acestei lupte vârful vergii să stea înclinat spre suprafaţa apei, pentru a evita ca peştele să lovească cu coada şi să rupă
firul.
Majoritatea ciprinidelor pot fi considerate capturate când se reuşeşte să li se scoată capul din apă: în contact cu aerul
sunt imobilizate şi este uşor apoi să fie introduse în minciog sau să fie luate în mână. Trebuie însă multă atenţie la
efectuarea acestei manevre, evitând solicitarea excesivă a rezistenţei forfacului sau a cârligului dacă este vorba de
exemplare mari: în acest caz este mai indicată metoda de a obosi complet captura înainte de a o scoate la suprafaţă.
În general, distanţa maximă la care se poate urmări perfect pluta este în jur de 15 - 18m, iar peste această distanţă şi
înţeparea devine mai greu de executat, în afară de cazul când se foloseşte o vargă foarte lungă, care însă oboseşte
braţul.
Natura fundului apei, uneori chiar şi o groapă mai adâncă, determină adesea un fenomen curios: peştii muşcă numai
pe un spaţiu redus de apă. Fie că acest lucru se petrece într-un râu, fie într-un lac, trebuie să fim foarte atenţi când
pluta ajunge în acel loc, pentru că de cele mai multe ori are loc o muşcătură. Acest lucru se întâmplă deoarece hrana,
căzând sau rostogolindu-se pe fundul apei, s-a adunat toată pe un spaţiu redus, unde peştii, atraşi de abundenţa de
hrană, se strâng în grup sau se aşează în şir indian pe firul apei pentru a culege hrana care coboară la vale.
Aici sunt cele mai mari şanse de a prinde peşte. Pentru a descoperi exact firul apei se pot observa bucăţile mici de
lemn sau firicelele de iarbă duse de curent.

PESCUIT STATIONAR LA PESTI MARI 

Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe
fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum,
trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita
faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei
necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune,
semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant.
Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi
fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi
considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de
4 metri lungime).
Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc
fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat
mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca
montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este practic
egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii
mari.
Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul
rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii
respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai sheffield-ul
permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de
pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta nemiscat, fie
din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea
bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile.
Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este
  32
 

necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei
plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi
principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb
dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul,
platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a
liniei nu trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al momelii,
de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii.
In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri
abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea
lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund
rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi.
Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in
abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti
mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in
consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine,
care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata. Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu
apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace.
Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in
unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu
agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare.
Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada,
si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o
nadire masiva la inceput (10, pana la 15 bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o
anumita perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod,
perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare “curgere “ a
carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la
babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in
care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult
in josul raului, pe cind casterii vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari.
Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense
permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa,
puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se
aventureaza aici mai rar decat cei mari.
Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre
cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa
fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera.
La un apetit mare…momeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos
de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul
ramelor, graului sau porumbului. In plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu
vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam
ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un rateu.

BOLOGNEZA

Alaturi de pescuitul traditional cu varga lunga si cel la sheffield, bologneza se inscrie in categoria tehnicilor
competitionale.Metoda a fost inventata si dezvoltata de catre pescarii italieni (legenda spune ca de catre o maicuta-
Emilia Bologneze)si poate fi considerata un"hibrid",fiind un compromis intre pescuitul cu varga lunga si cel cu
sheffield.

Unde pescuim?
Spre deosebire de celelalte doua tehnici de pescuit,bolognezei i se impun cateva reguli de baza in ceea ce priveste
locul de pescuit(mai bine zis,alegerea acestuia).
Pentru a practica bologneza la randamentul maxim este nevoie de un rau(canal)cu un curent lent si regulat,deoarece
metoda consta in lansarea monturii si lansarea acesteia in deriva pana la locul nadit,unde pestii vor apuca momeala ce
trece pe langa ei.Este bine sa precizam ca momeala trebuie sa treaca pe langa pesti cat mai natural posibil,fiindca
pestii de rau sunt foarte banuitori si vor refuza,practic,sa o apuce daca aceasta se va misca mai repede sau mai incet
decat in mod obisnuit.Pentru a realiza acest lucru este necesar un control riguros al liniei,lucru care se obtine cu
ajutorul unui echipament adecvat si cu experienta pe care o veti acumula destul de rapid.
Bologneza mai are si alte"limite":in afara de regularitatea curentului, vantul trebuie sa lipseasca cu desavarsira sau sa
fie foarte slab.
Lansetele lungi va vor fi de un real folos in aceasta tehnica pentru un control mai bun al monturii pe distante mai
mari,insa ele vor devenii o adevarata pacoste atunci cand va trebui sa lansati.De aceea se recomanda sa va alegeti un
loc de pescuit ceva mai degajat,macar pe o portiune suficienta pentru a permite sa lansati.
  33
 

Aveti totusi grija la copacii din jur,deoarece este destul de riscant sa aruncati pe langa crengile lor cu o lanseta de 7 m.
Cam acestea sunt masurile pe care trebuie sa le luati pentru a pescui la bologneza,restul depinde de echipamentul si
dexteritatea dumneavoastra.

Echipament
Pentru a pescui la bologneza este necesara o lanseta a carei lungime variaza intre 4,5 si 8 m,insa cele mai folosite sunt
cele de 6 m sau de 7-8 m pentru locurile mai adanci.Aceste lansete sunt echipate cu inele inalte pentru a facilita
alunecarea firului,nelasandu-l sa se lipeasca de blanc.Incepatorilor le-as recomanda o lanseta de 5-5,5 m(mai usor de
manevrat)din carbon cu actiune de varf,nu numai pentru ca la inceput pestii vor fi mai mic,dar si pentru ca la o astfel
de lanseta aruncarile vor fi mai precise,iar manevrele de lansare nu vor necesita o amplitudine prea mare.In ceea ce
priveste mulinele,parerile specialistilorsunt impartite.Unii recomanda mulinetele foarte mici(tip"microlite")deoarece
varga lunga este cea care oboseste pestele,la fel ca la pescuitul cu undita.altii le prefear pe cele medii(ca la
sheffield),spunand ca asa vor castiga mai mult timp in aducerea pestelui si a monturii si ca,in combinatie cu actiunea
vergii,vor obosi mai repede un peste mare (dispunand totodata si de o rezerva mai mare de fir in eventualitatea unui
demaraj).
Ca o regula generala,de-a lungul timpului,cele maipotrivite mulinete pentru bologneza s-au dovedit a fi cele capotate
deoarece acestea permit un control mai bun al firului pe timpul derivei monturii.
Fiind vorba despre o tehnica in care controlul firului este extrem de important,se recomanda un fir flotant si vizibil,cu
grosimi intre 0,12 si 0,16 mm sau 0,18 mm pentru pestii mari.
Plutele amintesc de cele de la pescuitul clasic cu undita,capabile insa sa sustina cantitati mai mari de plumb(de peste 3
g).Pentru a rezista mai bine curentului,acestea au corpul scurt si bombat si chile foarte lungi,care le confera un
echilibru mai bun.
Plumbajul-este unul dintre factorii care fac din bologneza o tehnica mai apreciata-de catre unii pescari de competitie-
decat sheffield-ul.
Daca la sheffield era necesar un plumbaj progresiv sau etalat,format din mai multe alice de diferite marimi si care
puteau provoca dese incurcari ale firului la lansare,la bologneza se poate folosi un plumbaj mai compact sau chiar
masiv(format dintr-o singura oliveta si doua alice opritoare).In felul acesta puteti spune adio incurcaturilor de fir,atat
de enervante,provocate de un plumbaj raspandit.Un alt avantaj al acestei tehnici se datoreaza tot plumbajului mai
compact(restrans)si consta intr-o mai mare stabilitate a monturii in cazul curentilor de adancime.

Cum pescuim?

Dupa ce v-ati ales locul de pescuit si v-ati instalat,incepeti nadirea.Aceasta se face in functie de distanta la care
pescuiti,de pestii cautati si de culoarea substratului albiei raului(folositi o nada de culoare cat mai apropiata de
culoarea acestuia).
Bulele de nada se raspandesc pe o zona larga,paralela cu malul.Nada trebuie sa fie grea si colanta si sa lucreze numai
pe fundul apei.
Dupa ce naditi,puneti momeala si lansati in amonte de locul nadit(cu cca 10 m),tinand mana stanga pe manerul
lansetei si antebratul drept in continuarea acesteia.Impingeti de lanseta cu mana dreapta si trageti de maner cu stanga
inspre dumneavoastra(seamana foarte mult cu aruncarea pe spate la pescuitul cu undita).Inainte ca montura sa atinga
apa,franati firul cu degetul aratator pe tambur,pentru a nu face zgomot(pestii de rau sunt mai banuitori si mai speriosi
si simt pana si caderea firului pe apa).De indata ce pluta se asaza,deschideti pick-up-ul mulinetei pentru a elibera firul
si a-l lasa in deriva impreuna cu montura,controlandu-l in acest timp cu degetul aratator.Tineti lanseta sprijinita in
sold si cu varful un pic ridicat(cam la 45 )in sus,spre a controla mai bine mersul plutei.Montura trebuie sa derive catre
aval intr-o pozitie putin oblica:mai intai carligul,apoi plumbajul(pe fund),urmate(la suprafata)de pluta.Baniera(restul
de fir ramas de la varful lansetei pana la pluta)trebuie sa ramana afara din apa si intinsa(nu foarte tare,pentru a nu
impiedica deriva monturii)spre a nu forma burta pe apa,care are tendinta de a aduce montura catre mal.
De indata ce montura va ajunge la locul nadit vor aparea si trasaturile.Aveti grija!Acestea sunt adesea violente si
rapide(nu lente ca in lacuri),fiindca aici pestii nu dispun de prea mult timp sa apuce momeala care trece pe langa
ei.Pentru a provoca trasaturile,faceti cateva retineri ale plutei,chiar infime,fara sa stopati cursa monturii.Veti
determina un mic salt al momelii,foarte atragator pentru pesti.In momentul trasaturii,intepati ridicand usor
lanseta,apoi mulinati pana ce formati cu firul o lungime aproximativ egala cu cea a vergii.De aici inainte,totul decurge
ca la pescuitul cu undita(mai putin caraitul franei!).Pe cat posibil,incercati sa indepartati pestele cat mai repede din
locul nadit pentru a nu-i speria pe ceilalti.

Pestii
La bologneza se pot prinde ciprinide,indeosebi cele care traiesc in rauri(clean,mreana si chiar acobar,in zonele cu un
curent regulat).
Metoda este eficienta mai ales la pestii de marime medie(babusca,platica,scobar,clean),iar pe plan secundar,la ciortan
si la mreana mare,desi in Italia acestia sunt cei mai cautati pesti pentru bologneza.Aceasta tehnica,utilizata pe timp
calm,este adaptata pentru albitura.Italienii mai folosesc metoda si in unele iazuri pentru pescuitul amurului.

  34
 

Asadar,metoda poate fi folosita nu numai pe rau,ci si in anumite sectoare calme(obligatoriu calme!),cum ar fi

elesteiele,canalele.Rezultatele vor fi bune cu ajutorul acestei tehnici,insa acum ne aflam deja pe terenul sheffield-ului.

LA BOLOGNEZA (alta opinie)

Lanseta care se foloseşte este una telescopică, cu o lungime intre 5 si 8 m, lansetele cu o lungime de 6 m fiind cele mai
răspândite. Au cate un inel pe fiecare tronson, şi două sau trei pe vârf. Inelele sunt înalte, depărtate de corpul lansetei,
pentru ca firul ud să nu se lipească de acesta.
Mulineta folosita este de mărime mica - medie. Are mai ales rolul de a înmagazina firul şi de a obosi capturile mai
mari, aruncările fiind pe sub mană. De aceea, se poate folosi un model mai puţin pretenţios, cu 1-3 rulmenţi.
Pluta poate fi de două tipuri, gen picătura de apă cu lăţimea cea mai mare in partea inferioara sau picătura de apa
inversata tip „morcov”, cu lăţimea cea mai mare in partea inferioara . Prima categorie se foloseşte pe apele cu un curs
de apa mai liniştit, fiind mai sensibila, iar cea de-a doua categorie în apele cu un curent puternic, care au tendinţa de a
scufunda pluta. Portanta ei este intre 2 si 20 grame, în funcţie de curentul apei. Cu cat va fi mai uşoara, cu atât va fi mai
sensibila, dar greu de lansat.
Firul va avea un diametru intre 0.14 si 0.18, în funcţie de peştii urmăriţi. Se va folosi un fir plutitor, pentru a fi în
permanentă în contact cu pluta.
Cârligele vor fi din gama 10 – 20, în funcţie de peştii urmăriţi şi de momeala folosită.
Viermuşii sunt momeala cea mai utilizata, alături de diferite paste, rame, boabe de cânepa.
Se lansează în amonte şi se întinde firul pentru a avea contact permanent cu pluta. Acest contact este esenţial la
aceasta metoda, întrucât muşcătura poate surveni în orice moment, intr-un râu peştii având mai puţin timp pentru
inspecţia momelii decât peştii dintr-un lac.
După lansare, firul este menţinut uşor tensionat fără însă a opri linia în curent şi a crea astfel o evoluţie nefireasca a
momelii , astfel încât să i se încetinească curgerea în aval si menţinând astfel momeala in zona dorita o perioada mai
mare de timp. Daca vântul bate din aval, va încetini curgerea plutei, suflând în fir ca intr-o vela. Daca insă bate din
amonte, atunci va grăbi aducerea plutei la mal, făcând pescuitul mai dificil.
Muşcătura poate interveni în orice moment, de aceea trebuie să fim atenţi la cele mai mici mişcări ale plutei. De multe
ori, la atingerea de către plumb sau cârlig a fundului apei, pluta se scufunda uşor. E mai bine să înţepăm la orice
mişcare suspecta, chiar dacă riscam o agăţare, decât să vedem prea târziu ca scufundarea uşoara a plutei s-a datorat
unui peste şi nu unei agăţări.

METODA BOLOGNEZA (si inca o alta opinie) 

Tehnica de pescuit originara din provincia Bologna, Italia.

Aceasta tehnica se foloseste cu precadere în apele curgatoare, râuri, cu adâncimi cuprinse între 2 si 7 metri, dar si pe
lacuri de acumulare, unde se poate pescui la adancime cu pluta fixa.

Echipament
Lanseta care se va folosi va fi telescopica, cu o lungime cuprinsa intre 5 si 10 metri si o actiune intre 5 si 30 grame.
Pescarii consacrati de bologneza prefera lansetele de 6 metri care au devenit aproape un standard.
Deasemenea lanseta de bologneza trebuie sa fie foarte usoara, fiindca pescarul executa sute de aruncari la o partida.
Aceste lansete au câte un inel cu picior lung pe fiecare tronson si doua sau trei pe tronsonul de vârf, penultimele doua
inele sunt culisante.
Mulineta pentru bologneza este de dimensiune mica sau medie cu capacitatea de maxim 0.2/100m si un raport de
recuperare de 5:1
Firul folosit va fi un fir plutitor de 0.14 - 0.2 în functie de dimensiunea pestiilor urmariti.
Pluta poate fi de doua tipuri, gen picatura de apa (cu latimea cea mai mare in partea inferioara) sau picatura de apa
inversata (tip „morcov”, cu latimea cea mai mare in partea inferioara). Prima categorie se foloseste pe apele cu un curs
de apa mai linistit, fiind mai sensibila, iar cea de-a doua categorie în apele cu un curent puternic, care au tendinta de a
scufunda pluta. Portanta ei este intre 2 si 20 grame, în functie de curentul apei. Cu cat va fi mai usoara, cu atât va fi mai
sensibila, dar mai greu de lansat.
Cârligele vor fi mici Nr. 10 – 20, în functie de pestii urmariti si de momeala folosita.
Momeala cea mai utilizata sunt viermusii, ramele, boabe de cânepa sau diferite paste.

Tehnica
Se lanseaza pe sub mana, în amonte si se întinde firul pentru a avea contact permanent cu pluta. Acest contact este
esential la aceasta metoda, întrucât muscatura poate surveni în orice moment. Dupa lansare, firul este mentinut usor
tensionat (fara însa a opri linia în curent si a crea astfel o evolutie nefireasca a momelii), astfel încât sa i se încetineasca
curgerea în aval si mentinând astfel momeala in zona dorita o perioada mai mare de timp. Daca vântul bate din aval,
va încetini curgerea plutei, suflând în fir ca intr-o vela. Daca insa bate din amonte, atunci va grabi aducerea plutei la
mal, facând pescuitul mai dificil. Muscatura poate interveni în orice moment, de aceea trebuie sa fim atenti la cele mai
mici miscari ale plutei. De multe ori, la atingerea de catre plumb sau cârlig a fundului apei, pluta se scufunda usor. E
  35
 

mai bine sa întepam la orice miscare suspecta, chiar daca riscam o agatare, decât sa vedem prea târziu ca scufundarea
usoara a plutei s-a datorat unui peste si nu unei agatari.

METODA "SHEFFIELD" 

Aceasta metoda de pescuit permite pescarului sa pescuiasca cu pluta la distanta, peste diverse obstacole cum ar fi
bradisul sau cand pestii stau departe de noi, tocmai spre mijlocul lacului.
Sheffield este o tehnica de pescuit provenita din Anglia si consta in lansarea la distanta, cu ajutorul lansetei, a unei
linii normale de undita, cu pluta, plumb si carlig.
Aceasta tehnica prespune folosirea unei plute mari, pentru reusita unei lansari la o distanta suficient de mare (20-40
metri).
Lanseta care se foloseste de regula la Sheffield, are un numar mare de inele (12 -16) si o lungime cuprinsa intre 3.80
- 4.20 metri.
Vom folosi o mulineta mica (de tip micro), cu maxim 100 metri de fir de 0,16. Tamburul acestei mulinete va fi de
diametru mare, pentru ca firul sa se desfasoare de pe el cu o frecare mica, astfel putand reusi o lansare cat mai lunga.
Pentru a putea realiza un lanseu lung, pluta folosita in metoda Sheffield este lunga (20-40 cm), de obicei lestata
direct pe corp, cu portanta de 3-25 grame.
Marirea vizibilitatii la distanta, se realizeaza cu plute care au in partea de deasupra antenei, patru aripioare.
Plumbii folositi in aceasta tehnica, vor fi montati pe fir, la 10-15 cm de carlig si sunt mai moi decat de obicei,
prevenind deteriorarea firului care este subtire.
Firul folosit la Sheffield va fi de 0,16 sau mai subtire si obligatoriu de tip scufundator, aceasta permitand ca in
timpul pescuitului, sa se scufunde si sa nu fie influentat de vant si valuri. Innecarea lui se face dupa lansare,
mulinand inapoi cativa metri de fir cu varful lansetei in apa.
Inainte de a incepe sa pescuiti, se va verifica adancimea apei. Pluta se va fixa la distanta masurata.
Ca reguli generale: lanseta se va mentine cu varful in apa, atat cat este necesar ca firul sa fie scufundat in totalitate iar
inteparea pestelui se va face cu o miscare laterala a lansetei.
Mai exista si o alta varianta a acestui tip de pescuit, montand pluta mai sus decat distanta masurata. Dupa lansare,
pluta va sta culcata pe apa. Mulinati inapoi pana aceasta se va ridica; in acest caz firul de la carlig la pluta va fi oblic si
nu vertical (ca la metoda descrisa mai sus), determinand o sensibilitate mai mica a montajului.

Din nou despre METODA SHEFFIELD

Metoda englezeasca,cunoscuta si sub denumirea de "Sheffield"sau"a l"anglaise"consta in folosirea unei lansete

speciale echipata cu mulineta ce o echilibreaza armonios.Pe tambur se foloseste fir 0,12-0,18.
Montura se face cu plute de forme si marimi variate,fixate de fir intr0un singur punct,culisant sau fixe,cel mai adesea
avand o parte a plumbajului necesar echilibrarii,inmagazinat in corpul plutei.
Scopul urmarit este pescuitul eficient,la mare distanta si adancime al pestilor pasnici de talie mare,in lacuri sau ape lin
curgatoare,atat pe vreme buna cat si in conditii de vant sau ploaie.
Lungimile considerate"clasice"ale lansetelor sunt de 3,6-3,9-4,2-4,5 m.Exista si lansete mai lungi dar folosirea lor
presupune o tehnica diferita de aceea pe care incercam sa o detaliem.
Vergile se compun obisnuit din trei elemente,mai nou existand si variante telescopice.Important este sa fie suficient
de rigide pentru a nu permite vibratii laterale la aruncari si sa permita obosirea unor capturi de talie mare.Varful
trebuie sa fie suficient de fin pentru a utiliza fire subtiri.Lansetele sunt echipate cu 12-16 inele de diametru mic pentru
a permite trecerea firului cu o frecare minima.Manerul se confectioneaza din lemn de pluta fin slefuita iar mulineta se
fixeaza cu doua inele din plastic-grafit.
Se folosesc mulinete ce echilibreaza lanseta,modele cu"tambur inalt".pe care punand 100-150 m fir mai subtire de 0,18
nu avem nevoie de buraj.Frana trebuie sa fie foarte fin reglabila la tractiuni mici(forfac de 0,10 sau chiar mai subtire).
Raportul de transmisie e bine sa fie in jur de 6:1 pentru a permite recuperari rapide.
Firul special pentru metoda englezeasca este asa numitul fir scufundator,avand o densitate mai mare comparativ cu
cea a apei.Suprafata sa este astfel tratata incat permite o umezire rapida,deci scufundare mai usoara.
Pluta,fixa sau culisanta se fixeaza pe fir intr-un singur punct.
De multe ori o parte din plumbaj este introdusa in partea inferioara a plutei,raportul dintre aceasta si plumbajul liber
fiind scris pe pluta.
Carligul-nr.10-18,de forme,culori si grosimi diferite in functie de conditiile date si experienta fiecaruia.Un lucru este
unanim acceptat:varful carligului trebuie sa fie inpecabil,alminteri nu numai ca nu va intepa usor gura pestelui,dar
nici momeala,viermusii sau larvele de libelula nu vor trai mult,pierzandu-si atractivitatea.
Pentru realizarea corecta a monturilor este nevoie de putina experienta.Toate componentele trebuie sa fie mobile,dar
sa nu se deregleze in timpul pescuitului.Opritoarele pentru pluta culisanta se fac din ata avand 3-4 spire,de preferat 2-
3 opritoare alaturate.Astfel nu se va deregla montajul,iar pentru reglarea"adancimii"le vom misca unul cate unul.Daca
vrem sa pescuim la distanta foarte mare si sa folosim fir foarte subtire,e indicat sa legam forfac pentru lansare din fir
mai gros,lung de 2,5 ori lungimea lansetei.
Plumbajul trebuie sa fie de asemenea modoficabil in timpul pescuitului.De exemplu,daca plumbajul principal l-am
alcatuit din 5-7 alice mai mari,iar obletii au tendinta sa apuce momeala inca de la suprafata apei,vom concentra
  36
 

plumbajul in apropierea carligului,evitand obletii prin scufundarea rapida a momelii.Cand pestii sunt mai mofturosi,
trasaturile mai rare,vom concentra plumbajul spre pluta,obtinand o scufundare mai lenta,mai naturala a momelii.O
astfel de montura va fi insa predispusa la innodare in timpul aruncarilor.De aceea vom folosi frana progresiva pe
tambur pe ultimii metri de zbor.Astfel plumbajul si pluta vor cadea pe apa desfasurate,intai carligul,plumbajul,apoi
pluta, realizand astfel si premisele pentru scufundarea mai lenta a monturii.
Nu este de ajuns sa avem"fir scufundator"daca nu efectuam si manevra de scufundare a firului prin introducerea
varfului vergii 40-50 cm in apa si recuperarea rapida a 2-2,5 m de fir.Astfel firul nu va mai fi puratt de vant sau curenti
de suprafata.
Cateva accesorii utile sunt prastia pentru nadire,pentru a putea nadi la 20-30 de metri de mal.Viermusii nici nu se pot
arunca fara prastie,chiar la distante mai mici.Degorjorul ete util si trebuie purtat la indemana.Minciogul este bine sa
aiba coada cat mai lunga,pestii fiind adusi deasupra lui mai usor la departare de mal.
Pentru a nu ne obosi ochii vom purta ochelari de soare de calitate sau ochelari polarizanti.La insuccese sa nu dam vina
pe solunare;experimentam cu indrazneala,modificand mereu plumbajul,carligul,pluta...Rezultatele nu se vor lasa
asteptate.

SHEFFIELD (inca o data) 

Sheffield este un stil de pescuit inventat in Anglia si consta din lansarea unei linii normale, cu pluta,
plumb si carlig la distanta, cu ajutorul lansetei. Pentru a putea lansa la o distanta suficienta 20-40
metri , se folosesc plute mari 20-40 cm, cu 3-25 grame portanta , adesea lestate direct pe corp.
Cu o undita normala si chiar o rubesiana, limita la care putem pescui se gaseste la 15-20 metri de mal.
Dar ce ne facem cand nu avem o barca si bradisul ocupa malul lacului? Sau cand vantul bate destul
de tare ca sa ne ingreuneze folosirea unditei? Sau cand pestii stau departe de noi, tocmai spre mijlocul
lacului? O solutie la toate aceste situatii poate fi pescuitul la distanta cu lanseta si pluta.
Lanseta este de 3,80 - 4,20 metri, cu un numar mare de inele de diametru mic 14 -16 , pentru a
minimiza frecarea dintre fir si varga.
Mulineta este de tip micro, cu 100 metri de fir de 0,12 - 0,16. Tamburul este unul mai special, avand
diametrul interior mare cu scopul ca firul sa se desfasoare de pe el cu o frecare cam mai mica, pentru
maximizarea distantei de lansare.
Pluta este de un tip special, deosebit de lunga 20-40 cm , adeseori lestata pe corp 2 - 25 grame , pentru
a putea permite lansarea monturii si innecarea firului dupa lansare. Pentru a putea fi vizibile de la
mare distanta unele plute au in partea superioara a antenei patru aripioare. Acestea, fiind foarte
subtiri,nu maresc decat foarte putin portanta plutei.
Firul este de tip scufundator, pentru ca dupa lansare acesta sa se scufunde si sa se sustraga actiunii
vantului si valurilor. Innecarea lui se face dupa lansare, mulinand cativa metri cu varful lansetei in
apa.
Verificati adancimea apei inainte de a incepe sa pescuiti. Folositi un plumb mai greu decat poate
sustine pluta, pe care il montati inaintea plutei. Dupa ce lansati in locul dorit, mulinati pana cand
simtiti rezistenta pluta a ajuns langa plumb, pe fundul apei . Apoi dati drumul la fir, masurandu-l in
acelasi timp de exemplu cu distanta dintre doua inele , pana cand pluta iese la suprafata. Fixati apoi
stopperul plutei la distanta masurata.
Puteti sa pescuiti pe fundul apei si altfel, folosind o pluta inalta o pana de paun de 30 - 40 cm si
regland adancimea mai mare decat cea reala. Dupa lansare mulinati pana cand pluta se ridica. In
acest caz firul de la carlig la pluta nu va mai fi vertical, ci oblic, deci sensibilitatea montajului va fi
mai mica.
Cand nada aruncata de dumneavoastra la 20 de metri nu va cadea niciodata in acelasi loc, veti
aprecia prastiile pe care pana atunci le-ati crezut un moft.
Lanseta se mentine cu varful in apa 10 - 15 cm . Inteparea nu se face in sus, ci lateral. Urmariti
miscarea plutei facand o intepare falsa si veti vedea de ce.

Pescuitul la Sheffield —un alt punct de vedere 

  37
 

Pescari la sheffield sunt multi, dar discutiile despre aceasta stil,cel putin pana acum, s-au referit la originea
termenului si nu la tehnica. Personal, nu mi-am pus nici o data problema de ce la noi ii spune sheffield in timp ce in
alte parti se numeste a l'anglaise sau match. Consider ca tehnica este mai importanta decat denumirea acesteia (eu cel
putin de cand o stiu i se se spune sheffield - denumire acceptata si de catre AGVPS). Sheffield-ul se foloseste in
general atunci cand este necesar pescuitul la distante mari (pana la 50-70 m) cu pluta si la adancimi ce depasesc cu
mult lungimea vergii. Vergile cele mai uzuale sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte multe inele (16-17 de
preferinta). Acestea permit lansari foarte precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu picior lung nu permit
lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de mari a vergilor putem avea un control foarte bun asupra plutei.
Eu folosesc o varga Competition Match (de la GIPO) de 3.90 m in marea majoritate a cazurilor cand pescuiesc la
sheffield si Competition Match de 4.20 m cand dau la pesti mai mari.Mulineta ideala pentru aceasta tehnica trebuie sa
aiba o recuperare rapida, frana pe coada (preferabil) si cel mai important sa se potriveasca perfect cu varga (varful
conului descris de fir atunci cand iese de pe tambur trebuie sa fie in dreptul primului inel). Este bine sa avem o astfel
de mulineta destinata numai acestui tip de pescuit. In privinta mulinetelor cred ca cele mai bune sunt SHIMANO
Stradic 3000 GTM (am vazut la Scothorne in Croatia trei astfel de mulinete, aliniate in stand).Firul folosit trebuie sa
fie scufundator, pentru a se putea scufunda imediat dupa lansare si in acest fel nu va mai crea burta, ceea ce inseamna
intepaturi rapide si precise, fara rateuri. Grosimea lui este in general intre 0.10 si 0.18 (personal folosesc 0.12 si 0.14).
Este bine sa avem un degresant pentru fir (ar trebui sa se gaseasca prin magazinele de specialitate) si care trebuie
folosit cu cel putin 5 minute inaintea primei lansari, usurand in acest fel scufundarea.Plutele folosite sunt din cele
lestate, culisante, speciale pentru Sheffield. Greutatea plutei se alege in functie de distanta la care se pescuieste si
conditiile de pe balta (curent, vant etc), iar lestul in functie de pestele urmarit si adancimea apei. Cand alegem
sensibilitatea plutei trebuie avuta in vedere specia de pesti urmarita. Faptul ca plutele culiseaza permite pescuitul la
adancimi mai mari decat lungimea vergii. Pluta se prinde pe fir prin intermediul unei agrafe cu vartej. Pentru blocarea
cursei plutei se folosesc noduri culisante. Nodul de jos trebuie asezat la o inaltime destul de mare fata de plumb, in
asa fel incat atunci cand suntem in pozitie de lansare, pluta sa nu atinga plumbul. Nodul de sus este cel care
determina adancimea la care pescuim. In ultimul timp au aparut plutele cu lest variabil (prin scoaterea sau adaugarea
unor saibe) si care pot fi folosite in foarte multe cazuri. Lestarea trebuie facuta, asa cum am spus, in functie de pestele
urmarit si adancimea apei. In general se folosesc plumbaje intre 1 si 2 gr.; cu cat adancimea apei este mai mare se
foloseste un plumbaj mai greu pentru ca montura sa ajunga mai rapid pe fundul apei, dar aceasta nu trebuie sa fie
foarte mare pentru a nu micsora sensibilitatea. Se poate folosi un plumbaj unic culisant (are avantajul ca nu se incurca
asa usor si coboara foarte rapid) sau un plumbaj format din multe alice distribuite pe linie (si care este foarte sensibil).
In privinta carligelor acestea trebuie sa fie inchise pentru a retine foarte bine pestele (riscul de a pierde pestele pe
drum este foarte mare). Marimile cele mai des intalnite fiind intre 14 si 18 (personal folosesc VMC anglaise).
Lungimea forfacului este in general mult mai mare decat in cazul pescuitului la fix (cca 50 cm) putand fi lestat. In ceea
ce priveste tehnica propriu-zisa ar cam fi urmatoarele: dupa ce ne alegem locul de pescuit si ne pregatim ustensilele se
vor face cateva lanseuri de control, timp in care putem determina lungimea la care vom pescui, adancimea apei,
curentul si pot fi facute modificari asupra liniei de pescuit. Cand ne hotaram unde si cum vom pescui putem face o
lansare si trece firul de pescuit prin stoperul de la mulineta (ne asiguram ca toate lanseurile vor fi facute la aceasi
distanta) sau putem marca pe firul de la mulineta cu un marker special. Dupa aceasta lansam din nou in zona in care
dorim sa pescuim, asezam varga pe suport si nadim locul. In cazul in care distanta este prea mare se va folosi o prastie
pentru nadire. Dupa ce am nadit locul putem recupera, pune momeala in carlig si lansa din nou. Nu ramane decat sa
asteptam pestele. 

TROTTING-ul ... pescuit de clasa

Este momentul sa facem cunostinta cu cea mai desavarsita tehnica de pescuit la pluta pe ape curgatoare. Inventata de
britanici, tehnica se bucura de un succes in continua crestere printre pescarii britanici si ai altor tari chiar. 

AVANTAJ: Aceasta metoda ofera avantajul unei prezentari mult mai naturale a momelii, pentru pescarii
experimentati.

  38
 

PESTII VIZATI: Trottingul se remarca ca un pescuit specific al cleanului, dar nu mare va fi surpriza daca pestele scos
la suprafata va fi un biban, crap, somn sau mreana. 

LOCURILE DE APLICARE: Suvoaiele (mai rapide sau lente) din ape curgatoare, cu adancimi intre 30cm-1,5m, in
special, iar in general pretutindeni pe cuprinsul raului. 

METODA: De la pluta spre lanseta, primii 30m de monofilament se spreiaza cu sprey special pentru a face firul
plutitor. Tehnica constituie in lasarea in curent a momelii (monturii) astfel incat sa fie purtata la 30m in aval, unde se
afla clenii. Semnalizarea muscaturii consta in franarea plutei. Lestarea momelii va fi usoara; momeala va matura
fundul apei pe tot parcursul deplasarii ei subacvatice. 

Ca particularitate , este foarte important ca firul dintre pluta si lanseta sa pluteasca la suprafata apei si sa fie mentinut
relativ intins (fara serpuiri care sa anihileze amplitudinea inteparii). Lasati deci montura sa curga liber in aval,
mentineti firul intins si din cand in cand franati inaintarea plutei pentru a avea ca rezultat usoara ridicare a momelii
de pe fundul apei. Acesta va fi momentul crucial pentru cele mai multe muscaturi din partea cleanului. 

Cunostinte importante: Datorita frecarii cu diferite obstacole (bolovani, vegetatie subacvatica,etc), patura de fund a
apei are o viteza de deplasare (curgere) mult mai lenta decat patura de suprafata. Ca atare, pluta noastra se va deplasa
la suprafata apei cu o viteza mai mare decat a momelii de pe fund, tinzand sa imprime aceeasi viteza si acesteia.
Numai ca o momeala ce se deplaseaza mai repede decat patura de apa in care se afla are o miscare nenaturala si ca
atare sperie pestii. Aici intervine maiestria pescarului de a ridica varful lansetei si a frana, din cand in cand, inaintarea
plutei cu scopul de a pastra momeala de pe fund la o viteza de „curgere” naturala, egala cu cea a apei la fund. Iar
aceasta maiestrie se castiga in timp.

USTENSILE si ACCESORII 

 Lanseta: va fi una din carbon, usoara, mufabila (trei tronsoane sau mai mult) cu lungimi incepand de la cea standard a
lansetelor de MATCH (pluta) englezesti de 3,90m (13 feet), continuand cu lungimile de 4,20m (14 feet), 4,50m (15 feet)
si culminand cu cea de 5,00m (17 feet).

 Mulineta CENTRE- PIN: Dupa cum am spus si mai inainte,TROTTING-ul este o metoda cu totul speciala, cea mai
desavarsita si eficace pentru pescuitul la pluta, vara, al cleanului, in ape curgatoare. Diferenta fata de alte metode,
oarecum asemanatoare, e reprezentata de mulineta. Si aceasta nu e o diferenta neglijabila cum veti inclina sa credeti la
prima vedere.

Folosind mulineta clasica de-acum, cea cu tambur fix, veti constata pe pielea voastra cat de stanjenitoare va fi actiunea
de „a da fir liber”, mai ales cand ne aflam pe un curent rapid. Chiar cu garda deschisa, firul se va poticni, ba din cauza
frictiunii, ba pentru ca spirele sunt parca lipite intre ele... toate acestea obligandu-ne la o iuteala de mana ce se va
dovedi in final istovitoare si enervanta. Pentru a inlatura acest major neajuns, specialistii englezi au adaptat o
mulineta folosita in pescuitul la somon si pastrav, e vorba de mulineta centre-pin. Aceasta seamana ca aspect cu cea
clasica de fly fishing (pescuit la musca)  doar ca e ceva mai mare si poseda o miscare a tamburului aproape lipsita de
frecare. Astfel, curentul va antrena montura si firul central , care la randul lor vor antrena tamburul. Pescarului nu-i
ramane decat sa stea nemiscat, sa urmareasca din cand in cand rotirea tamburului si sa astepte momentul ajungerii
monturii la tinta, sau dupa caz, sa franeze derularea firului dupa placul inimii. 

 Avantaj: folosind o mulineta centre-pin , lanseta va fi mult mai echilibrata, usoara... si deci confortabila. 

Dezavantaj: pretul unei astfel de mulinete centre-pin depaseste in mai toate cazurile o suta de lire sterline bucata,
fiind considerata adevarata opera de arta. Daca mai are si rulmenti si poarta blazonul unei firme de traditie nici sa nu

  39
 

ne gandim la preturi mai mici de 250 lire sterline. Cea mai ieftina gama pare a fi cea a firmei englezesti LEEDA, a carei
preturi pornesc de la 50 sterline bucata. 

Cine va dori totusi sa achizitioneze un centre-pin ca sa efectueze un pescuit de clasa, va trebui sa fie insa atent
deoarece cele mai multe modele sunt concepute doar pentru lansetele de somon, nepotrivindu-se in scaunul lansetelor
noastre, iar incarcarea excesiva cu fir a tamburului poate crea forte de tensiune ce vor duce la deformarea si deci
distrugerea tamburului (se recomanda maximum 50m de fir). 

Mai exista si varianta confectionarii manuale unei astfel de mulinete, orientandu-ne dupa un model original si...
improvizand. 

 Firul: Este foarte important ca firul sa fie multifilament (5-7kg rezistenta) deoarece acesta nu prezinta elasticitate si la
distante mari de zeci de metri va intra prompt in actiune, intepand cum trebuie pestele. Lungimea firului, intre pluta
si montura va fi de 1-2m, dupa caz, chiar daca adancimea suvoiului e de doar 50cm. 

 Forfacul: Va fi constituit din monofilament (aprox.2,5kg rezist) si va avea o lungime de cel putin 30cm.
Monofilamentul va ceda lesne in cazul fatalelor agatari ale monturii in formatiuni subacvatice. 

MOMELI: 

Ca momeli, puteti experimenta absolut orice. Eu va recomand: insecte (greieri, lacuste, diversi gandaci ), melci de casa
si broscute. Dar nu neglijati nici branza iute, pasta de branza, painea si alte delicatese mult-ravnite de clean.

PESCUITUL LA FUND

Necesitatea de a le oferi pestilor o momeala potrivita pe fundul apei le-a fost dictata pescarilor de o particularitate
morfologica a unor specii de apa dulce atât din lacuri cât si din râuri.
Daca se examineaza de aproape, prin sticla unui acvariu de exemplu, cum se hranesc ciprinidele, se observa ca acestea
îsi alungesc buzele pentru a suge hrana care iese dintre pietre si din nisip. Conformatia specifica a gurii, asezata în
partea inferioara a capului, face ca ciprinidele sa nu poata apuca hrana în alt mod. De aici necesitatea de a practica
pescuitul pe fund pentru capturarea acestor pesti.
Nu numai crapul, linul, mreana - pentru a da câteva exemple mai cunoscute din apele noastre - manânca pe fundul
apei, ci si multe alte specii a caror gura dreapta, larga si taiata în sus ar face sa se presupuna ca hrana este apucata, daca
nu la suprafata, macar în straturi intermediare ale apei. Este cazul cleanului, bibanului, pastravului si al multor altora.
Stând înclinati cu coada spre suprafata, acesti pesti coboara pâna când ating fundul apei cu buzele si apoi apuca hrana
cu gura sau o aspira provocând un curent de apa prin deschiderea si închiderea energica a operculelor. Un alt motiv
pentru care pestii prefera sa adune hrana de pe fundul apei este determinat de faptul ca materialele alimentare
farâmitate pe care le transporta apa sau care vin de la suprafata apei sfârsesc pe fundul acesteia, pe fund se nasc si
traiesc larvele, pe fund se târasc râmele si lipitorile.
Asadar, daca un peste vrea sa manânce, trebuie sa exploateze aceasta mina inepuizabila pe care o constituie namolul,
nisipul sau pietrisul.
Ba mai mult înca, unele specii aspira tocmai namolul sau nisipul, le filtreaza retinând hrana amestecata cu acestea si
elimina substantele nehranitoare.
Pestele va fi atras de o râma sau de o alta momeala care se misca din când în când pe fundul apei, dar o va ataca numai
când va sta nemiscata sau când se va misca foarte încet. Putem împarti deci pescuitul pe fund astfel: spunem ca poate
fi practicat cu momeala complet nemiscata sau cu momeala în miscare.
Pescuitul cu momeala nemiscata fixa are loc numai în apele lacurilor unde nu exista curent. Momeala coboara pâna la
fund trasa de greutatea ei sau de plumbaj. În schimb, la pescuitul în ape curgatoare, momeala sufera unele deplasari.
Însa adevaratul pescuit pe fund cu momeala în miscare se desfasoara în ape statatoare recuperând încet momeala care
se târaste pe fundul apei si care se opreste din când în când pentru ca pescarul înceteaza recuperarea, sau în ape
curgatoare atunci când plumbul a fost astfel ales încât forta apei sa poata deplasa încet ansamblul plumb, forfac si
cârlig cu momeala.
Pescuitul la fund mai poate însa împartit si în greu, mijlociu si usor.
Pescuitul la fund este greu când plumbajul depaseste 50 g, se executa cu instrumente solide si este destinat capturarii
exemplarelor mai mari.
Uneori plumbajul folosit poate depasi 200 g; aceasta are loc în curentele puternice ale râurilor mai mari.
La pescuitul mijlociu se folosesc greutati care variaza de la 10 la 50 g.
Pescuitul usor se executa atât în lacuri cât si în râuri, iar plumbajul folosit variaza de la 2 la 10 g.
Atunci când nu se folosesc plumbi, lestajul este constituit numai din greutatea momelii.

UNELTELE

  40
 

Varga: lungimea unei vergi pentru pescuitul pe fund cariaza aproape întotdeauna între 2 si 4 m, în functie de latimea
cursului de apa sau a bazinului, precum si de specia de peste cautata. Varga poate fi confectionata din orice material,
depinzând în parte si de posibilitatile de cumparare ale pescarului, fara ca prin aceasta sa se compromita rezultatul
pescuitului. Materialele preferabile sunt întotdeauna bambusul ori fibra de sticla plina sau chiar si cea tubulara. Nu
sunt rare cazurile de vergi montate îmbinând lemnul cu materiale sintetice.
O varga pentru pescuitul pe fund este adeseori confectionata din mai multe tronsoane care se unesc între ele cu
ajutorul unor inele metalice din alama sau duraluminiu. Aceste puncte de îmbinare constituie partea cea mai delicata
a vergii, pentru ca efortul pentru lansarea lestajului o deformeaza uneori determinând un joc suparator între diferitele
tronsoane. Dar si inelele pentru conducerea firului pot constitui un punct delicat, mai ales daca n-au fost alese în mod
corespunzator. Astazi inelele cu interiorul din portelan sunt folosite pe scara redusa, datorita fragilitatii lor; ele aveau
avantajul de a nu fi în mod practic roase de alunecarea firului; actualmente pe aceste vergi se prefera sa se monteze
inele din crom dur sau cu interiorul din agat. Latimea lor trebuie sa fie destul de mare, pentru ca în felul acesta va
putea fi marita distanta de lansare, dar trebuie avut grija ca firul sa nu le roada câtusi de putin prin alunecarea sa,
pentru a se evita distrugerea firelor. Întrucât cu aceste vergi lansarea se efectueaza întotdeauna cu doua mâini, locul în
care este fixata mulineta trebuie sa fie la o distanta de cel putin 50 cm de baza mânerului, care nu trebuie sa aiba un
diametru prea mare, pentru a putea fi introdus cu usurinta într-un suport special pentru vergi atunci când unealta este
fixata pe mal.
Varga pentru pescuitul pe fund trebuie sa fie o unealta foarte robusta cu care sa se poata lansa la mare distanta fire
lestate cu plumbaj greu. În plus, soliditatea acestor vergi permite tragerea cu putere a exemplarelor pe care
intentionam sa le capturam si care sunt întotdeauna, daca nu grele, cel putin de dimensiune considerabila. Crapi si
lini, stiuci si bibani, mihalti si somni sunt capturile care cad în cursele pescarului, fara a mai pune la socoteala
mrenele si clenii, care constituie cel mai mare numar al pestilor capturati. Întrucât exemplarele din aceste specii sunt
cel mai bine atrase de momeala care se odihneste pe fund în cele mai adânci ascunzisuri ale apelor, este necesar ca
varga sa fie rezistenta deoarece trebuie sa le traga cu destula putere la mal.
În mod obisnuit, vergile pentru pescuitul pe fund sunt împartite în trei mari categorii:
- pentru pescuit greu;
- pentru pescuit mijlociu;
- pentru pescuit usor.
Vergile pentru pescuitul greu pot fi foarte lungi sau foarte scurte. Vergile lungi, adica cu lungimea de peste 3,5 m, se
folosesc pentru a captura pestii mari sau pentru a actiona în locurile unde curentul este repede sau la mare distanta de
mal; diametrul la vârf nu este prea mare. Sunt vergi care se îndoaie destul de usor. Vergile scurte masoara cel mult 2 m
si sunt foarte rigide. Se folosesc numai pentru pescuit în ape foarte repezi si adânci când momeala trebuie tinuta
absolut nemiscata. Se folosesc de obicei pentru pescuitul mrenei, al somnului sau al crapului.
Exista vergi grele, lungi de 4 m, folosite pentru pescuitul cu momeli fixe nemiscate ; modele usoare, elastice de 3 m,
folosite pentru pescuitul cu recuperare sau la fix, modele cu rigiditate mijlocie, de 2 m, care-si gasesc o buna
întrebuintare la un mare numar de tipuri speciale de pescuit. De obicei aceste vergi au lungimea cu atât mai mare cu
cât momeala trebuie sa fie lansata la o distanta mai mare. Pentru pescuitul pe fund mijlociu se folosesc anumite vergi
nu chiar atât de robuste pentru a lansa un plumbaj greu, dar suficient de dotate pentru a lansa plumbaje cu oarecare
greutate. Sunt vergi în general de 2,5 m, cu vârful din fibra de sticla. Sunt foarte raspândite si se folosesc si la alte
sisteme de pescuit.
Pentru pescuitul usor sunt folosite de obicei vergi lungi, adica de peste 3 m, si flexibile. Aceasta deoarece plumbajul
fiind foarte usor, trebuie sa se foloseasca un fir subtire iar slaba lui rezistenta sa fie compensata prin elasticitatea
vergii. Vergile de circa 2 m lungime, usoare si flexibile, se folosesc numai în cazuri rare de pescuit cu momeli în
miscare.
O greseala foarte frecventa este aceea comisa de multi pescari care folosesc pentru pescuitul pe fund vergi
confectionate pentru lanseta, adica pentru lansarea de momeli artificiale. Fara a pune la socoteala ca în felul acesta
distrug în scurt timp unealta, pescuitul lor este de cele mai multe ori prea putin productiv pentru ca procedând asa nu
reusesc sa faca o întepare corecta din cauza ca varga este prea scurta. Si nici nu reusesc sa manevreze cu siguranta
pestii mari când acestia sunt întepati. Varga pentru pescuitul la fund fiind destinata sa suporte solicitari mari, este
necesar sa se ia câteva masuri de prevedere pentru a-i prelungi durata. Este recomandabil sa fie stearsa perfect dupa ce
s-a pescuit cu ea, pentru a înlatura eventualele urme de nisip sau de namol de pe inelele de îmbinare; la închiderea
sezonului de pescuit trebuie sa fie revopsita cu grija, în asa fel încât spirele de matase care fixeaza inelele sa fie perfect
protejate împotriva agentilor atmosferici, în special a umezelii care ar putea provoca putrezirea acestora. În perioadele
când nu se folosesc, partile metalice trebuie sa fie unse cu vaselina.
Mulineta: si mulinetele destinate pescuitului la fund trebuie sa fie solide. Nu sunt necesare modele cu capacitate mare
de recuperare, în general raportul 1:3 fiind mai mult decât suficient; trebuie însa sa aiba o frâna buna, potrivita pentru
a înfasura si desfasura firul si sa fie cât mai simple cu putinta. O mulineta care se învârte foarte usor, construita cu
rulmenti cu bile se poate uza foarte repede din cauza nisipului si a namolului care intra în mod sigur între partile
componente. Un dispozitiv complicat, actionat de arcuri sensibile, este distrus de greutatea mare a lestajului care
trebuie recuperat.
Firul: pentru firul folosit la pescuitul pe fund nu se pot da reguli precise. Alegerea trebuie facuta întotdeauna în
functie de pestele cautat si depinde, deci, în mare masura de momeala folosita. De exemplu, în cazul când se
pescuieste cu mamaliga la crap, nu este indicat sa se foloseasca un nailon de 0,20, pentru ca se poate nimeri
  41
 

întotdeauna un peste mare care rupe nailonul ca pe un fir de par. În cazul acesta, cel mai potrivit fir este desigur de
0,30 sau 0,35. În pescuitul la fund trebuie sa tinem seama ca de cele mai multe ori lansarea proiecteaza firul spre
funduri de apa necunoscute, pline de obstacole si atunci iata ca un fir cu o rezistenta buna da posibilitatea de a salva
aproape întotdeauna macar lestajul. Se vor pierde cârligele legate cu un forfac subtire si mai putin rezistent, dar
pierderea va fi neglijabila. În ceea ce priveste lungimea firului înfasurat pe mulineta, este suficienta întotdeauna o
rola de 100 m, dar trebuie avut grija ca ultimele spire sa fie în contact direct cu marginea bobinei, punând dedesubt,
daca este nevoie, un fir de lâna pentru a obtine înaltimea necesara.
Si pentru forfacuri firele de legatura a cârligului pot fi valabile regulile referitoare la rezistenta, mai ales daca se
pescuieste în ape pline cu obstacole. Aici captura trebuie trasa lateral la mal, fara a-i oferi loc de fuga, deci trebuie sa
dispunem de mijloace adecvate în acest scop, chiar daca, din pacate, sunt în contradictie cu suspiciunea pestilor care,
desigur, nu se lasa usor înselati de o momeala legata de un fir prea gros si vizibil. Este mai bine atunci sa riscam
pierderea capturilor din cauza ruperii firelor sau e mai bine sa avem un numar mai mic de muscaturi? Fiecare pescar
raspunde în felul sau la aceasta întrebare dar, data fiind reducerea actuala a pestilor, e mai bine sa actionam ca în
primul caz. Este mult mai bine sa învingem neîncrederea pestelui folosind fire de legare a cârligului mai lungi,
niciodata sub 30 cm, cu scopul de a micsora rezistenta de moment exercitata de lestajul asezat pe fundul apei.
Grosimile variind între limitele de 0,18 si 0,30 sunt suficiente pentru a lupta cu toate speciile de pesti prezenta în apele
interioare din tara noastra iar rezistenta produselor aflate actualmente pe piata ofera foarte bune sanse în toate
cazurile. Face exceptie capturarea stiucii care adeseori se pescuieste cu o struna din sârma de otel , din cauza dintilor
ascutiti ai acestui peste, care pot taia firul de nailon.
Plumbajul: exista o mare varietate de plumbi necesari pentru pescuitul pe fund în mod corect. În apele curgatoare se
folosesc, de preferinta, plumbi de tip plat pentru ca se mentin mai bine pe fund sub actiunea curentului, în timp ce în
apele statatoare sunt mai potriviti plumbii obisnuiti sferici sau conici olive sau pere care pot fi gauriti sau prevazuti cu
o mica vergea interioara inima din sârma de alama. Cei cu gauri se folosesc când urmeaza sa culiseze pe fir, ceilalti în
cazul în care sunt aplicati la capatul inferior. În orice caz, greutatea care trebuie folosita este întotdeauna în functie de
curent sau de distanta la care urmeaza sa se lanseze.
În râuri se fac tatonari, aplicând mai întâi un plumbaj mijlociu care se înlocuieste cu altul mai greu în cazul în care
acesta nu rezista la forta curentului.
Cele mai folosite tipuri de plumb pentru pescuitul la fund sunt: plumbul în forma de scoica, sferic, olive, în forma de
para, sârma de plumb.
Cârligul: despre cârlige nu sunt multe de spus: marimea si tipul sunt alese în functie de momeala folosita. Se poate
face doar o singura remarca: se vor folosi cârlige bronzate, cu vârful întors, pentru pestii de talie mare, ca de exemplu
crapul, anghila sau linul si cârlige Crystal drepte pentru toti ceilalti pesti. Singura consideratie ce se poate face este
urmatoarea: în cazul pescuitului la fund cu fir fix este mai bine sa se foloseasca întotdeauna cea mai mica marime pe
care o permite momeala. Aceasta deoarece pestii trebuie sa poata musca cu toata încrederea momeala, fara a fi alarmati
de prezenta cârligului.
Momelile: au fost prezentate toate în capitulul referitor la momelile naturale; cititorul poate gasi acolo toate tipurile
recomandate pentru pescuitul la fund si modul corect de punere a lor în cârlig.

TEHNICA DE PESCUIT

Actiunea de pescuit pe fundul apei nu e prea complicata: pescarul îsi lanseaza momelile în locul pe care-l considera a
fi cel mai potrivit, apoi aranjeaza varga usor înclinata pe mal si întinde nailonul recuperând o bucata de fir cu
mulineta. Pentru a nu trebui sa fie încontinuu atent la vârful vergii, poate pune la capatul acesteia un clopotel de
semnalizare; apoi nu-i mai ramâne decât sa astepte. Când un peste musca tragând de fir, misca vârful vergii
imprimându-i niste vibratii; aprecierea momentului când trebuie facuta înteparea este poate lucrul cel mai greu.
Într-adevar, nu toti pestii musca la fel si nici nu reactioneaza în acelasi fel la rezistenta vergii si a plumbajului. Unii, ca
de exemplu cleanul mare sau crapul, se limiteaza sa smuceasca o data violent dupa care sau dau drumul momelii sau
se înteapa singuri; altii, ca de exemplu mreana, continua sa muste momeala si sunt usor de întepat iar altii, ca de
exemplu mihaltul si somnul american înghit adânc momeala si cârligul fiind astfel foarte usor de capturat. Un caz
particular îl constituie stiuca, care atunci când întâlneste un pestisor care o intereseaza nu da atentie firelor si
plumbilor, ci musca ferm fara a-i pasa de rezistenta opusa de vârful vergii.
Bibanul, alta captura interesanta, are un comportament variabil întrucât uneori musca ferm iar alteori se arata
suspicios si prudent. Fiecare peste are o predilectie deosebita pentru un anumit tip de momeala, astfel încât se poate
sti daca înteparea trebuie executata imediat sau dupa o anumita perioada de timp, care poate varia de la câteva
secunde mreana pâna la circa un minut stiuca . Dupa ce pestele a fost întepat nu ne ramâne decât sa-i apreciem
greutatea si forta dupa zbaterile si rezistenta pe care o opune la tragerea cu varga si deci sa-l scoatem cu fermitate daca
este mic si cu prudenta daca este mare.
Aceasta este în sinteza tehnica pescuitului la fund. Dar câte variante pot exista! Si de câte siretlicuri este capabil
pescarul pentru a convinge pestele sa muste!
Sunt unii pescari sportivi care, pe buna dreptate, nu întind firul daca actioneaza în ape statatoare; îl lasa sa atârne
neîntins de vârful vergii si îl supravegheaza tot timpul. Când se misca si începe sa se întinda stiu ca e momentul sa
execute înteparea.
Altii, de îndata ce vârful începe sa se miste, slabesc firul coborând varga pâna aproape de suprafata apei si apoi tin
  42
 

firul sub observatie.

Pentru a usura aceasta supraveghere se poate pune pe firul neîntins, putin înainte de vârful vergii, un mic disc de
pluta sau un patratel de carton, prevazute cu o despicatura pentru introducerea firului kojak .
Ridicându-se sau coborându-se, acest dispozitiv poate semnaliza prinderea momelii de catre peste.
Spre deosebire de acestia, sunt pescari sportivi care folosind cârlige foarte mari nu le lasa timp pestilor. La prima
muscatura înteapa cu violenta facând sa coincida smucitura cu tractiunea pestelui; aceasta manevra se poate executa
numai de catre aceia care tin varga în mâna si cu anumite momeli de dimensiuni foarte mici.
S-ar putea spune ca în fiecare regiune, daca nu chiar pe fiecare râu mare, exista o tehnica specifica de pescuit pe fund.
Uneori este vorba doar de o simpla varianta care se refera la lungimea forfacurilor sau la tipul de lestaj folosit, însa de
cele mai multe ori deosebirea este esentiala si de aceea est impusa de conditii specifice de mediu care au determinat
folosirea acelei metode speciale care, de-a lungul anilor, s-a dovedit cea mai potrivita.
Tehnica de pescuit pe fund trebuie sa cuprinda neaparat si sistemul de prezentare a momelii si asezarea plumbilor pe
fir.
De obicei se pot folosi doua sisteme: cu plumbaj fix si cu plumb culisant.
Daca plumbul este aplicat la capatul firului lestajul va fi fix; forfacurile care poarta cârligul, numite în cazul acesta
brate, sunt fixate la intervale regulate spre varga, iar lungimea lor va varia în functie de locul de pescuit. În apele
statatoare pot fi si scurte, adica 15-20 cm, pentru ca neexistând curent se aseaza oricum pe fund. Dimpotriva, în apele
curgatoare lungimea lor trebuie sa fie întotdeauna în asa fel încât dupa ce plumbul se afla pe fund, si ele sa atinga
fundul. Deoarece în acest caz firul este asezat oblic pe fund, rezulta ca lungimea strunelor forfacelor va varia: prima va
fi întotdeauna mai scurta decât celelalte si va masura cel putin 40 cm.
În cazul în care se pescuiesc în ape curgatoare, cu plumb fix, pesti suspiciosi - ca de exemplu crapul - lungimea
strunelor va creste astfel încât, întinse pe fund, sa iasa în afara plumbajului cu câteva zeci de centimetri. Vom avea în
felul acesta strune lungi iar lansarea va comporta unele dificultati pentru a evita încurcarea întregului ansamblu.
Aceasta dispunere permite ca momelile sa stea bine pe fundul apei iar lungimea strunei face ca pestele sa nu simta
rezistenta inerta a plumbului când apuca momeala.
Mai este apoi cazul unor pesti, ca de exemplu mreana, care nu dau atentie plumbului când musca; este însa necesar ca
momeala sa fie bine fixata pe fundul apei. În cazul acesta mreana, când se îndeparteaza cu momeala în gura, se înteapa
singura dând peste rezistenta plumbajului.
Plumbul culisant, dupa cum îi spune si numele, este constituit dintr-o greutate care aluneca pe fir. Este aplicat asadar
înainte de struna. De obicei lestajul culisant se realizeaza introducând plumbul pe firul mulinetei; cursa este limitata
în partea inferioara de un vârtej obisnuit la care se leaga struna cu cârligul sau o bucata de fir care are un cârlig la
capat si altul în pozitie intermediara fixat cu un brat. În unele cazuri exista un forfac fixat sub plumbaj si altul
deasupra; la aceasta metoda, nodul de legare a forfacului asezat deasupra plumbului opreste culisarea acestuia.
Plumbajul culisant se foloseste în toate apele; în cele statatoare lungimea forfacului trebuie sa fie mai mare decât în
apele curgatoare pentru ca pestii musca mai cu prudenta.
Daca este posibil, e bine sa se foloseasca întotdeauna pentru acest tip de pescuit plumbaj culisant, mai ales daca firul
este întins.
Data fiind greutatea plumbajului, acest tip de pescuit pe fund poate fi definit ca mijlociu sau usor, în timp ce
pescuitul pe fund cu fir fix va fi întotdeauna un pescuit greu sau mijlociu.
Nadirea: pentru o tratare exhaustiva a se vedea capitolul dedicat nadirii unde, pe lânga alte notiuni tehnice, sunt
furnizate cele mai importante “retete” pentru prepararea diferitelor tipuri de nada.

LOCURILE DE PESCUIT

De obicei, pescuitul pe fund este practicat în lunile cu temperatura moderata sau calde. De la aceasta regula face însa
exceptie pescuitul la stiuca, a carui perioada optima este toamna târziu si iarna, când aerul apa încep sa se raceasca. În
orice perioada a anului capturile trebuie sa fie cautate în locurile în care adâncimea apei este destul de mare, în
general de cel putin doi metri. Tocmai din acest motiv cei ce practica pescuitul pe fund aleg pentru a-si arunca undita
gropile mai adânci ale râurilor si lacurilor, convinsi ca în acestea se afla întotdeauna o mare concentrare de pesti. În
apele unui râu, cele mai bune locuri se afla dupa coturile unde curentul a sapat albia, în locul în care intra un afluent
sau începe un teren mlastinos si afundat, spre mijlocul cursului de apa pe unde trece curentul principal si în lungul
malurilor protejate prin lucrari de consolidare.
Numai în cazul pescuitului cleanului si al mrenei prezinta importanta si zona aceea de ape mai putin adânci si repezi
care curg pe prundis sau pe nisip. În aceste locuri se pescuieste si cu fire târâte pe fund. Întrucât pescuitul pe fund este
îndreptat în principal spre ciprinide, acestea vor trebui sa fie cautate în locurile în care curentul nu este prea repede si
nu are prea multe bulboane si vârtejuri, în locurile în care apa curge la vale încet si constant. Aceasta preferinta este
dictata de necesitatea de a mentine momelile nemiscate pe fund, fara ca curentul sa le deplaseze sau sa le agite prea
mult, manevra care ar alarma pestii. În general, tot în râuri, daca se pescuieste într-o groapa, se procedeaza în asa fel
încât momeala sa cada pe fundul apei, deoarece aceasta este zona în care pestii se hranesc de obicei.
În apele statatoare zona favorabila este situata întotdeauna dincolo de coroana de ierburi, unde fundul începe sa
coboare, la poalele peretilor pietrosi, în împrejurimile gurilor de varsare ale afluentilor, pe bancurile de nisip sau de
pietris asezate la oarecare distanta de maluri, în special unde exista o vegetatie acvatica deasa. Golurile dintre ierburi
si stuf sunt întotdeauna folosite de catre pesti ca locuri de trecere si un fir întins într-una din aceste cai subacvatice da
  43
 

întotdeauna rezultate bune. Se poate pescui pe fund pe fund si acolo unde stuful formeaza desisuri încurcate, chiar
daca apa este adânca de numai câtiva centimetri. Dimineata si la apusul soarelui crapii si linii se duc în aceste zone,
tipice lacurilor si baltilor, pentru a se hrani si uneori e suficient sa descoperi un luminis de câtiva metri pentru a putea
pescui cu folos.
Pe lacurile mari malurile locuite pot reprezenta locuri foarte bune pentru pescuitul pe fund al clenilor mari, care se
apropie de obicei de maluri pentru ca sunt atrasi în mod irezistibil de resturile menajere.

ORELE DE PESCUIT

Orarul de pescuit are o mare importanta în pescuitul pe fund, întrucât bancurile de pesti se deplaseaza la adâncimi
diferite în functie de ora.
Imediat înainte de aparitia zorilor si pâna când lumina nu e prea puternica, în timpul verii, se poate pescui aproape de
mal; chiar si la adâncime de sub 1 m se pot gasi crapi si alti pesti de talie mare, dar de îndata ce soarele devine
puternic, unditele trebuie aruncate în larg, în locurile în care adâncimea este mare. La apusul soarelui pestii revin la
mal si deci se va pescui la scurt. Primavara si toamna, în schimb, se poate pescui cu folos în tot timpul zilei. Iarna se
pescuieste numai în orele mai calde si întotdeauna în locurile mai adânci; într-adevar pestii se refugiaza aici si numai
când apa se încalzeste putin încep sa se miste, ramânând însa mereu în spatiul îngust al gropilor mai adapostite

Pescuitul la plumb

In scopul lansarii la distanta a momelii se folosete o lanseta cu varful mai gros si mulineta.
Varga trebuie sa fie de 2-5 m cu varful mai gros, cu actiunea in functie de greutatea plumbului si a momelii.
Firul unditei este in functie de pestele scontat, dar oricum peste 0,25 mm. Lungimea firului pe mulineta poate fi si de
100 m.
Se pot monta si cate doua carlige cu strune, fie in acelasi loc, fie la distanta de 15-30 cm; cand legam doua strune in
acelasi loc, una va fi mai scurta.
Carligele, pot fi mai mari, in concordanta cu categoria de pesti din apa respectiva. Pentru pestii mari e bine sa se
foloseasca si carlige cu tija mai lunga, la babaroase sau la rame serpesti ori lipitori.
Plumbul trebuie sa fie suficient de greu, de cateva zeci de grame. Daca se pescuieste in ape linistite sunt buni plumbii
cilindrici, iar in apele curgatoare se recomanda plumbii plati, pentru a rezista curentului. Rolul plumbilor este de a
fixa momeala la locul ales.
Dupa felul cum sunt amplasati plumbii pe fir, se practica doua metode :
a) Meloda de pescuit cu momeala fixata inaintea plumbului. La aceasta metoda se foloseste struna. Plumbul este
obligatoriu "alunecator" pe fir si nu pe struna. Distanta de alunecare a plumbului poate fii de cca 20 cm intre doua
noduri: nodul se face cu un fir de cuciuc sau plastic, care-i da grosime si fereste firul de torsionare.
Unii pescari gresesc cand leaga plumbul fix pe fir iar pestele simte la muscatura rigiditatea plumbului si socul, se
sperie si abandoneaza de cele mai multe ori momeala.
Cu aceasta metoda se poate prinde comod si din barca, daca este fixata.
Daca momeala cu firul aluneca (gliseaza) prin canalul plumbului, situatia va fi mai "calma" pentru pestii care
obisnuiesc sa muste prudent.
Tehnica pescuitului este simpla, lansandu-se momeala cu plumbul in locul dorit, dupa ce plumbul a ajuns la fund, se
intinde usor firul prin ridicarea unditei care se asaza pe suport. La muscatura momelii de catre peste, firul va aluneca
prin canalul plumbului, pentru a-i da posibilitate sa apuce bine si sa se intepe. Daca muscatura este sesizala prin
miscarea varfului unditei, "bambinei" sau la sunetul clopotelului prins catre varful unditei, la momentul oportun se
trage undita in sus spre corp. Vom simtii prin varga pestele cum se zbate. Desigur, o conditie obligatorie cere ca firul
unditei sa fie intins pe tot timpul pescuitului, mai ales fixat si de plumbul culisant.
b) Metoda de pescuit cu plumbul fixat inaintea momelii este o metoda clasica, si are aceleasi caracteristici tehnice
(varga, nailon, legaturi la struna, are si eventual semnalizator).
Plumbul se recomanda sa fie ceva mai usor ca la metoda precedenta si poate fi rotund in apele domoale cu fundul tare,
iar in apele cu fundul prafos sau curgatoare se recomanda un plumb prismatic si greu.
Plumbul este fix in capul firului, iar la distanta de cca 0,5 m de plumb se fixeaza 2-3 strune la dislanta de 15-30 cm una
de alta. Lungimea strunei trebuie sa fie de 15-20 cm. Struna se recomanda a fi mai subtire fata de firul principal. La
pestele mare struna poate avea acelasi diametru cu firul principal.
Cu aceasta metoda se pescuieste si la crap, caras, dar si la somn sau salau cu bune rezultale. In cazul pestilor rapitori se
prinde un pestisor viu pe fir, situatie care cere o varga ceva mai lunga (5-6 m).
De retinut ca la metoda mentionata da bune rezultate si spirala umpluta cu mamaliga inlocuind plumbul mai ales la
pescuitul crapului si carasului. Este in acelasi timp si o momeala de apel.
Avantajul plasarii momelii la distante mai mari consta in faptul ca, la o distanta mai mare de mal si deci, la apa mai
adanca fata de cea de la mal, se gasesc pesti mai mari. De asemenea, distanta fata de mal ofera avantajul ca pestii nu se
mai sfiesc de zgomotul provocat de cei de la mal sau din barca.
Pescarul dintr-o barca fixata prin ancora sau in vegetatie, are posibilitatea de a observa mai degajat nailonul, siluatie
similara celei de pe mal.

  44
 

In ceea ce priveste marimea unei mulinete, mulinetele se folosesc in functie de distanta pe care urmarim s-o atingeam
in lansare si de "calibrul" pestelui. Pentru lansari de 20-30 m vom folosi o mulineta mai mica sau una mai mare, dar pe
care am pus cca 35-50 m si pentru ca mosorul taraburului sa nu ramana prea gol in prealabil pe tambur se infasoara o
ata pescarcasca oarecare sau un alt material de umplutura.
Mulineta nu trebuie sa aiba nici prea mult fir, de exemplu peste 100 m, caci este inutil si daunator, firul de la baza
mosorului nu se va desfasura mai mult timp si numai in cateva luni va capata "memoria figurii", iar la o eventuala
desfasurare mai mare, va face bucle si se va incalci.
Daca pescuim cu doua-trei lansete este bine ca momeala de la o lanseta la alta sa fie totusi putin diferita: rama-aluat,
rama-mamaliga etc, caci de multe ori pestele isi schimba pretentiile.
Pentru pestii foarte mari somn, salau, crap mare etc, care se stie ca smucesc si tarasc lanseta, aceasta se asigura astfel:
asezam lanseta pe stativ iar firul care iese din fata mulinetei il fixam la sol cu o crenguta-cracana infipta in pamint. In
felul acesta se micsoreaza socul "smulgerii" lansetei.
Infigerea carligului. In functie cum musca fiecare specie de peste trebuie sa ne pregatim pentru momentul in care
infigem acul. Forta de infigere trebuie sa o adaptam, pe de-o parte la greutatea firului, care este in functie de distanta
pana la momeala si a plumbului. Pentru o lungime mai mare de fir trebuie sa se depuna o forta mai mare, deoarece
trebuie sa invingem intai curbura firului care apare totdeauna. La muscatura pestelui, firul lung amortizeaza socul si
cu cat este desfasurat pe o lungime mai mare, cu atat si aceasta amortizare este mai mare. Acest fapt este valabil mai
ales la firele groase si grele.
Daca folosim un fir mai subtire, infigerea acului la distante mai mari este mai sigura, dar nu se poate folosi o forta
suficienta din cauza riscului de a rupe firul. De aceea trebuie sa avem grija, la firele mai groase, sa mentinem firul pe
apa cu "burta" cat mai mica. Uneori nu este usor sa respectam aceasta conditie, in special daca momeala se afla la o
distanta mare. Iata de ce, in astfel de situatii, cand pestele a muscat, se fac repede cativa pasi inapoi ca lanseta in mana,
smulgand in sus varful lansetei.

Pescuitul cu Bomba

Pescuitul cu bomba se va practica numai pe lacurile private care permit sa se pescuiasca cu acest tip de montura.
Cu aceasta montura este interzis a se pescui in apele apartinand domeniului public, datorita faptului ca avand mai
mult de 2 carlige, contravine legii 192 din 19/04/2001.
Aceasta metoda se foloseste pentru pescuiul speciilor pasnice, cum ar fi crapul, fitofagul, carasul, etc.
Pentru a pescui la bomba, se va folosi o mamaliga mai moale decat cea de patratica, eventual cu grau, canepa, tarate
sau srot in ea. Se va taia o felie nu foarte groasa din mamaliga si se framanta in palma, pana devine ca o bucata de
plastelina, suficient de omogena cat sa poata fi asezata pe naditor, formand o mingiuta nu prea mare (cam cat un ou de
gaina), dupa care se introduc de jur imprejur cele 5 carlige si se lanseaza.
Datorita greutatii bombei, se va folosii o lanseta cu actiune (putere de aruncare) cuprinsa intre 80-150g. Cu asfel de
lansete se poate lansa bomba, la o distanta suficent de mare, iar cu antrenament se pot realiza chiar lanseuri lungi (cca
60-70m).
La pescuitul cu bomba se pot folosii si pufuleti, porumb sau rame puse pe carlige si infipte in mamaliga.
Inteparea se face in timp ce bambina are miscare, dar sunt si cazuri cand se produce autointepare si pestele ia fir,
fara a fi nevoie de o actiune din partea pescarului.

PESCUITUL IN DELTA DUNARII

Multi pescari entuziasti pleaca in Delta Dunarii, inarmati cu o sumedenie de lansete, care de care mai
fragile, cu fire monofilament de 0.25 pentru crap, cu kilograme de nada, rachete de nadire, bambine si
tot tacamul pentru pescuit pe lacuri. Toate acestea nu sunt decat bagaj inutil, deoarece pe Dunare si
in Delta Dunarii se pescuieste cu totul altfel decat in lacuri.
In primul rand, sa nu credeti ca Delta este paradisul pescarilor, unde, lansezi la intamplare si pestii
stau la coada sa inhate momeala dumneavoasta. Fiind o intindere mare de ape, pestele trebuie cautat
pe canale sau in ghioluri, iar dumnevoastra nu aveti atata timp la dispozitie. Daca vreti sa prindeti
peste in Delta, trebuie sa gasiti un localnic sau sa apeleti chiar la proprietarul pensiunii unde locuiti,
care sa va indrume catre locurile unde se prinde peste in acel moment, deoarece Delta este
schimbatoare. Dupa cateva zile cu capturi deosebite si din belsug, in acelasi loc, nu se va mai prinde
nimic, pentru ca, prin natura lui, pestele circula, Delta nefiind nadita de nimeni...

Echipamentul:
- Lansele de crap si somn in numar de 2-3 bucati sunt suficiente, ele trebuie sa fie puternice, din doua
  45
 

segmente, cu putere de aruncare 100 - 180gr. si lungime de maxim 2.70. O lungime mai mare nu este
necesara, nefiind nevoie sa aruncati departe iar daca veti pescui din barca, mai mult va vor incurca.
Nu recomand folosirea lansetelor telescopice deoarece datorita imbinarilor multiple rezistenta totala
scade.

- Momeala pe care o veti folosi in Delta va fi dupa caz, rama neagra, tipari, baboi, mamaliga, porumb,
toate acestea putand fi gasite pe plan local, fara a fi necesar sa le carati de acasa, ingeunand si
complicand bagajul.

- Momelile artificiale pentru pescuitul rapitorilor, vor fi Oscilante Dolingen - toata gama, oscilante S
argintii, eventual cu solzi incrustati, in cazul pescuitului stiucii si shaduri in culori deschise (alb sau
sidef), pentru pescuitul salaului.

Nota: La pestii rapitori, intotdeauna se vor folosi strune.

- Firele folosite la pescuitul in Delta sunt fire monofilament de calitate, de 0.35 - 0.50 pentru crap si
somn si monofilament incolor sau fluo de 0.25 - 0.30 pentru stiuca si salau. Daca va puneti intrebarea;
"De ce asa groase?"
Iata si raspunsul:
Pentru ca pestii de aici sunt uneori mai mari dar, intotdeuna mult mai puternici decat cei din lacurile-
crescatorii de pe langa orase.
Un crap mediu de 3Kg de Dunare are puterea unui crap de 6kg de lac si asta nu pentru ca ar fi
reincarnarea lui Supeman in crap, ci deoarece crapul salbatic trebuie sa circule, sa-si gaseasca singur
hrana, inotand in curentul puternic al Dunarii multi kilometri pe zi. In contrast cu acesta, crapul de
lac este sedentar, el nefiind nevoit sa faca aproape de loc miscare pentru agonisirea unei mese, caci
este bine hranit, in locuri stiute si chiar la ore fixe.

- Carligele vor fi bune calitativ, cumparate nu din piata, ci de la un magazin de specialitate, fabricate
sub o marca recunoscuta (Mustad, Gamakatsu, etc), asta pentru a nu avea surprize de genul "carlig
indreptat", "carlig rupt" sau "carlig bont".

- Plumbul folosit la monturile de crap si somn va fi plat, culisant sau fix, cu greutatea de min. 100gr.,
altfel curentul din Dunare va va duce monturile pana la Marea Neagra.

- Clopoteii de avertizare vor lua locul bambinelor si vor fi montati pe varful lansetei. Ca alternativa,
semnalizarea muscaturii poate fi observata si la varful lansetei, caz in care lanseta va fi pozitionata cu
varful in sus, la 45°.

- Montura recomandata pentru pescuitul crapului si al somnului , la executarea careia se vor folosi:
- Agrafa cu forta de tractiune 15-25Kg
- Fir textil de 0.25
- Plumb plat, culisant cu greutatea de 100gr
- Stopper
- Carlig nr. 6/0 - 8/0  

Pescuitul carasului - secrete de primavara

Presupun ca prea putini sunt cei care nu au avut ocazia sa intalneasca acesta specie ce este raspandita in aproape toate
apele de ses din Romania, scoala primara a pescutului incepand cu carasul. Fiind un adevarat artist al supravietuirii,
se simte bine in baltile mici si caldute de ses, suportand totodata si apele reci din lacurile de acumulare. Spre bucuria
pescarilor si nemultumirea piscicultorilor, carasul odata "intepenit" intr-o balta, dispare cu greu de acolo, dezvoltadu-
se incet si consumand cu mare pofta hrana dedicata crapilor. Piscicultorii dornici sa inmulteasca crapi nu sunt deloc
  46
 

incantati de predispozitia carasilor de a se incrucisa cu exemplarele de rasa, din aceasta incrucisare rezultand,
bineinteles, carasi. Ce trebuie sa mai stim despre carasi este ca cea mai mare parte a populatiei acestora sunt femele,
masculii sunt de gasit doar in apele in care nu sunt alti masculi din familia ciprindelor.

Carasul consuma toate tipurile de hrana, prefera cerealele, dar si ramale, viermii sau alte vietuitoare acvatice. Printre
carasii varstnici gasim deseori exemplare care au trecut la meniul rapitorilor fiind prinsi folosind pestisori vii sau
chiar diferite naluci. In general, avem placerea sa intalnim carasi "de o palma" cu greutati cuprinse intre 100 si 200
grame, dar eu am avut norocul unor drill-uri frumoase cu exemplare de pana la 3 kg. Pescuitul carasului difera in
functie de anotimp dar, daca respectam regurile specifice jocului, nu vom ramane cu juvelnicul gol dupa cate o partida
la caras.

Primavara, dupa topirea zapezilor, carasul e cea mai buna tinta daca vrem sa nu ucidem speranta intr-un placut
inceput de an. Prima regula de primavara de data aceasta : carasul trebuie cautat. Nu e o treaba usoara pentru ca nu e
de loc usor de gasit, locurile ideale care in lunile calde ne ofera carduri frumoase sunt ca si moarte in aceasta perioada
a anului in care natura revine la viata. Apele mici, pe langa maluri, ofera primavara adapost si hrana carasilor. Nu
trebuie sa avem masteratul in biologie sau in fizica pentru ca sa gasim singuri explicatia acestui fapt: apele cu o
adancime de 20-40 cm se incalzesc mult mai usor decat gropile din larg. Pentru mine, partidele de primavara incep cu
primele doua ore, cel putin, in care echipamentul ramane linistit la locul lui in husa si in care nu fac altceva decat sa
urmaresc micile semne care dezvaluie marile secretele.

Daca carasii nu vor sa-mi ofere singuri semene de genul trestiilor miscate sau sarituri fricoase, lovesc malul cu
piciorul si urmaresc sa vad locul in care apar mici valuri generate de carasii speriati. Puteti fi siguri ca nu alungati
cardul sau, cel putin, n-au plecat foarte departe si vor reveni, cu siguranta, in cel mult o ora. Chiar daca v-a placut
exercitiul, cel cu loviturile in mal, nu mai continuati dupa ce ati receptionat semnalele cautate.

Echipamentul de primavara daca ar trebui sa fie descris intr-un cuvant acesta ar fi finut: pluta de 1-2 grame, carlig
maxim nr. 8, cu tija subtire, echilibrare cu un plumb picatura, cu varnis, respectiv o alica. Masura e cuvantul cheie in
ceea ce priveste nadirea, carasii putand fi saturati usor primavara. Nada de primavara trebuie sa fie foarte umeda,
practic cea mai moale nada care se poate lansa. Acest lucru este foarte important pentru ca scopul nostru e sa creem un
nor atragator si nu o masa indestulata care sa sature cardul. Cerealele de baza, graul si porumbul incoltit, sunt ideale si
ieftine pentru o partida de martie - aprilie. Eu folosesc cel mai des un amestec al acestora in proportie de 50-50%. Desi
nu trebuie sa folosim o cantitate mare de nada, srotul e o baza utila si indragita de carasi si eu folosesc Vidra - Porkolt,
ce are o aroma placuta avand in componenta srot de calitate, ideal si pentru acest anotimp.

Echipamentul folosit in cazul pescutului la fund trebuie sa fie din gama utilitatilor "feeder": cosuri mici,
echipament finut, fir subtire. Pentru cei ce sunt incepatori in domeniu trebuie sa le spun ca e momentul sa incerce un
caras de 300-400 grame in luna martie, prins dupa o semnalizare a varfului subtire al echipamentului feeder sau picker
si scos dupa un drill de 10 minute pentru a fi in siguranta cu un fir principal de 0,16.

Poate ca multi cititori se vor intreba ce fel de pescar e cel care tinteste, intr-o partida seriosa, carasul. Acestora le
recomand sa uite de echipamentele puternice cu fir de 0,35 si cosuri zdravene lansate la 100m de mal si sa incerce un
feeder usor, cu o lanseta pe masura si vor simti ce inseamna primul card de carasi dupa o prea lunga iarna.

ROSIOARA LA BUCATICA DE PAINE 

Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland pe la suprafata apei in canale de campie cu scurgere lina, sau
lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc, orice ati fi folosit ca momeala : rame, viermusi, mamaliga ...
De tot atatea ori ati identificat la pestii cei mofturosi si aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor.
Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am incercat toate momelile disponibile, toate liniile din dotare, inclusiv
cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20, pluta cat unghia. Nimic ! Orice lansare in apropierea cardului de
rosioare, caci rosioare erau, se solda doar cu plecarea cardului din acel loc.
De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem adeseori noi pescarii, "Azi nu vrea sa muste". Dar n-a fost asa.
Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand in cand, cate o rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo
insecta, vreo gaza. Mi-a venit atunci in minte pescuitul pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata
apei. Mi-am mai amintit si de pescuitul la pipait la cleni, cu cosasi, si ideea a fost gata.
Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o bucatica cat de cat cubica, cu latura cam de 7-8 mm. Am infipt
bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10, fara plumb sau pluta.
Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o greutate suficienta pentru lansare. La a doua insa, painea s-a imbibat
cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare usoara peste cap, si chiar pentru o lansare pe sub mana.
Ce a urmat este demn de o "poveste pescareasca", dintre cele prin care ne cunosc cei din afara breslei. Rosioare de 200 -
300 de grame se repezeau la bucatica de paine imediat ce aceasta ateriza in apropierea lor.
  47
 

Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele concluzii, cel putin pentru rosioarele acelea, care mi-au umplut
juvelnicul.
Atunci cand inlocuiam painea cazuta fara muscatura, painea cade cam dupa 5 aruncari , mai intai inmuiam bucatica de
paine in apa, pentru a capata greutate, si abia dupa aceea lansam.
Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca latura cubuletului sa depaseasca 10 mm, cu atat erau mai mari
rosioarele atrase.
Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai repede inghitita decat atunci cand o lansam la marginea
acestuia, datorita spiritului de concurenta.
Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot, pentru a atrage astfel atentia rosioarelor, care cred probabil ca
a cazut in apa o insecta.
Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc standard. Uneori rosioarele fugeau imediat daca vedeau varful,
tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in intregime ascuns in paine. Alta data, o astfel de infigere aducea
numai rateuri, pestele plecand cu painea "pe varful buzelor". Trebuia sa intep si nu faceam decat sa-i scot carligul din
gura si sa-i las painea. Asa ca trebuia sa pun un carlig mai mare nr 10, 8 , cu varful iesit afara.
Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu credeam ca poate sta un peste, cu ochiuri de apa de numai 10-
15 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare.
Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5 avand firul mai greu de manevrat pentru o grautate atat de mica.
Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana, pana spre toamna. De fiecare data am prins, prin metoda
aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand apa a inceput sa poarte la suprafata frunze vestede, si
rosioarele nu mai erau atente la ce se intampla la suprafata apei.

In cautarea regelui clean

In alte tari exista multe cluburi destinate unui grup de pescari care pescuiesc la un anumit tip de peste. Cu siguranta ca
as fi un membru onorific al unui club al pescuitului cleanului, daca s-ar infiinta asa ceva in Romania. Pescuiesc la
clean de multi ani si niciodata n-as putea sa ma despart de adevaratele satisfactii pescaresti pe care mi le ofera acest
pescuit deosebit. Pentru orice pescar sibian, Oltul este un adevarat rai pescaresc prin multitudinea de peste ce a aparut
in ultimii ani; in barajele existente, cleanul cu siguranta s-a adaptat foarte bine acestor “convietuiri ale omului cu
natura”. Exista o vorba din batrani, stiuta de pescari, ca “cleanul are un ochi pe fiecare solz”, si bine zice vorba ... ca cel
mai important secret in pescuitul acestui deosebit peste este linistea desavarsita deoarece cleanul “se sperie si de
umbra sa ”fugind si ascunzandu-se chiar si atunci cand un norisor acopera soarele. Si aceasta frica creste odata cu
varsta, facand din prinderea exemplarelor batrane o adevarata arta. Deci, apropierea de locul ales, in care banuim ca se
ascunde cleanul, constituie un prim pas spre reusita si aici fac o paranteza deoarece si locul ales constituie un lucru
deosebit de important. Pe Olt acest loc este ales in functie de nivelul apei, in functie de anotimp, an secetos sau ploios,
schimbarile din atmosfera si doar un pescar care a petrecut multe ore pe malul apei va stii cu siguranta locurile unde
vaneaza sau se odihneste cleanul. Metodele de pescuit difera si ele in functie de conditile de mai sus si aici pescarii s-
au impartit cam in doua categorii : cei care dau la momelile traditionale naturale si cei care dau numai cu momeli
artificiale. Eu vreau sa ma opresc asupra unei metode care imi da de cele mai multe ori satisfactii nebanuite si anume
pescuitul cu vobler plutitor, “topwater”.
Totul a pornit de la faptul ca am avut adevarate atacuri foarte spectaculoase la “dopul” pe care il foloseam cand
pescuiam la musca artificiala cu buldo. Am spus bine “dopul” pentru ca eu folosesc in loc de buldo de plastic, care se
gaseste in comert, un dop de pluta de la o sticla de vin, binenteles rotunjit la capete si ingreunat la unul din ele. Avand
aceste atacuri aproape mereu cand dadeam la musca in felul acesta, m-am tot gandit sa pun in loc de buldo un vobler
plutitor sau ceva care sa imite un soricel sau ceva asemanator. Astfel am cumparat un wobler mare, din acelea care stau
pe rafturile magazinelor de specialiatate si nu sunt cumparate de nimeni. I-am taiat barbeta si l-am gaurit un pic in
fata, ca sa pot baga firul. Atacurile au fost nenumarate si spectaculoase, astfel incat m-am hotarat sa renunt la mustele
artificiale deoarece prindeam doar exemplare mici. Si astfel am descoperit un pescuit in care prindeam doar exemplare
de peste 600g, cel mai mare a fost de 1,6 kg. Pescuiam deasupra repezisurilor, acolo unde curentul este mai puternic si
atacul se producea atunci cand voblerul era luat de current, chiar cand cleanu credea ca “soricelul” ii scapa. Atacul este
puternic si spectaculos si iti da o nebanuita satisfactie.

  48
 

Dintre atacurile pe care le-am avut din partea “D’lui Avat”, unele erau lovituri cu coada, din care nu am reusit sa
pacalesc nici unul; poate in viitor ... Avatul are un ritual in a ataca bancurile de obleti: intra puternic intre ei si loveste
cu coada dupa care se intoarce si ii mananca pe cei ametiti. Recomand acest pescuit tutoror amatorilor de pescuit la
clean si ii invit sa incerce cu incredere aceasta metoda si cu siguranta vor avea satisfactii nebanuite.

Inceput de sezon la clean 

O data cu dezghetul apelor, primavara devreme, pescarii isi fac aparitia ca niste naluci ce apar sporadic pe malul
raului. Si asta pentru ca in cele cateva saptamani care ne despart de inceputul prohibitiei in apele de ses si de coline,
putem incerca cu sanse destul de serioase sa “spargem gheata” si sa prindem primul clean al noului an.
LOCURI: 
Conditiile oferite in aceasta perioada de raul din zonele submontane difera de cele oferite de raul de ses ce serpuieste
lenes printre coline si face meandre largi la ses. Astfel, raul de munte este de obicei complet dezghetat, datorita
curentului rapid care impiedica mentinerea ghetii, mai ales daca se nimereste sa fie mai cald vreme de cateva zile. Asa
cum ne-am obisnuit deja, in ultimii ani zilele de iarna din martie-aprilie alterneaza cu cele insorite, de primavara. Apa
este de obicei limpede si foarte scazuta, pestii vlaguiti de iarna preferand locurile adanci si cu curent mai putin vioi.
Cam pe aici sta si cleanul, gasind forta sa inoate impotriva curentului si chiar sa se ridice dupa cate o musculita, in
zilele insorite si fara vant. 
Mai jos, spre ses, acolo unde raul isi lateste albia si isi domoleste curentul, gheata persista inca pe alocuri. Apa este in
crestere, datorita topirii acestor petice de gheata, ceea ce determina o transparenta scazuta si o crestere continua a
nivelului raului, premise destul de pesimiste pentru potentialii amatori de clean.  
In concluzie, pe cat posibil este bine sa incercam sa tentam cleanul pe cursul superior al raului, spre munte, acolo
unde apa limpede si cu nivel constant, desi destul de scazuta, eliberata de ceva vreme de platosa de gheata, ne va
rasplati eforturile cu cateva capturi. Atentie insa sa nu ne trezim ca pescuim intr-o apa cu regim de munte (in care
pescuitul este interzis pana la 1 mai!). Deci trebuie sa ne informam in legatura cu delimitarea intre apa de munte si cea
de coline. Dupa ce ne-am convins ca vom pescui intr-o apa de coline, cautam cu predilectie picioarele podurilor,
cuptoarele sapate de curent in mal, bulboanele linistite, adaposturile din spatele arborilor prabusiti in apa sau cele de
dupa stancile ce bareaza curentul. Cam pe aici ar trebui sa fie si cardurile de cleni. 
De precizat ca in sectoarele de rau in care se deverseaza ape calde de la termocentrale rezultatele la pescuitul cleanului
la inceput de sezon pot fi de-a dreptul exceptionale ! 
MOMELI: 
In aceasta perioada a anului cele mai bune rezultate se obtin folosind momeli naturale. Foarte rar putem avea
muscatura la naluci, in special la voblere foarte mici sau la muste artificiale. Ne vom axa deci pe un pescuit de finete,
la pluta, avand in carlig viermi sau carabete (momeli redutabile pentru pescuitul cleanului in ape reci si limpezi), iar
in conditii de apa tulbure (in general in raul de ses), vom pune in carlig o mica rama de gunoi. Pe apa limpede, unii
pescari pun in carlig in aceasta perioada un mic pestisor (3 - 4 cm), fie el boistean, oblete sau porcusor. Altii prefera o
momeala mult mai la indemana-miezul de paine alba, inmuiat in apa si apoi framantat. 
NADIREA:
Este foarte indicata, mai ales daca pescuim cu viermi sau miez de paine. Astfel, pentru cazul in care pescuim cu miez
de paine, o nadire cu paine este suficienta. In schimb pentru pescuitul cu viermusi este indicat sa folosim o nada pe
care o preparam pe malul apei (in componenta ei intrand pesmet, faina de carne, putin lapte praf) si careia ii adaugam
ceva viemusi. 
Chiar daca nu avem muscatura, este indicat sa nadim destul de des si in cantitati mici. Daca insa avem muscatura,
aruncam o “nuca” de nada si apoi lansam si montura cu pluta, care sa fie purtata de curentul usor imediat in urma
nadei. Prastia pentru nadire se dovedeste utila mai ales daca raul este lat si locurile bune sunt la distanta mare de mal. 
USTENSILE: 
Folosim o lanseta fina (sheffield) de 4 - 4,2 m, care va lansa cu minim de efort din partea pescarului o montura fina,
compusa dintr-o pluta cu portanta de 1,5 - 2 g (chiar mai mult, daca vrem sa pescuim la distanta mare), cu plumbaj
  49
 

alcatuit dintr-o oliva si o alica opritor; firul de pe mulineta va fi de 0,14 mm, iar struna de 0,12 mm, avand legat un
carlig din sarma fina, dar rezistenta, nr. 12-14. 
Pentru raurile inguste sau in locurile presarate cu obstacole acvatice mai utila se dovedeste a fi o varga “fixa” de 4 – 5
m lungime, usoara, care ne va ajuta sa controlam mai bine linurile din spatele acestora. In acest caz pluta va fi usoara
si echilibrata “la rasul” apei. Nu vom uita minciogul acasa, caci surprizele placute sunt oricand posibile! 
TEHNICA PESCUITULUI: 
Alegem locurile descrise mai sus, lansam cateva “nuci” de nada, reglam pluta la o adancime care sa permita momelii
sa se mentina la aproximativ o palma de fundul apei, pe vreme calda chiar mai spre suprafata. Tinand cont de faptul
ca apa este destul de scazuta si limpede, vom incerca sa ramanem camuflati si sa plasam momeala fara prea mult
zgomot. 
Discutiile cu tovarasii de pescuit le vom lasa pe mai tarziu, acum ne vom rezuma la a fi linistiti si a controla cu
momeala locurile bune. Daca nu avem nici un rezultat dupa nadirea de apel si cateva zeci de “curgeri” ale monturii
departe, spre aval, vom schimba locul de pescuit. Uneori, pe raul din zona submontana, intre locurile de pescuit la
clean este distanta de un sfert de ora de mers intins. Deci imbracamintea comoda si bocancii de calitate ne vor face
viata mai usoara. 
Fir intins la cleni de primavara! 
Iar daca nu veti prinde, nu fiti tristi! Veti ramane cu bucuria ca ati revazut raul de care va leaga atatea amintiri… 

Cleni la pluta... pe rauri repezi 

(cu Hadrian Whittle) 

Esti pregatit sa dai totul din tine pentru sportul tau favorit? Pentru ca daca acesta este pescuitul cleanului la pluta pe
rauri repezi... o sa ai nevoie de energie pentru chiar mai mult de 100 lansari in numai cateva ore. Vom vedea cum unul
din specialistii englezi, Hadrian Whittle, demonstreaza ca numai munca asidua aduce rezultatele scontate. Sa-l
insotim asadar in peripetiile petrecute pe raul Wye din Anglia. 

Comportamentul pestilor
Ai urmarit vreodata un banc de cleni aflati intr-un rau limpede, de deasupra de pe un pod. Daca da, i-ai vazut cu
siguranta atinandu-se laolalta, cu capetele spre amonte (deci impotriva curentului), asteptand ca eventualele bucatele
de hrana sa fie purtate de curentul apei inspre ei. Unul, doi sau mai multi pesti se vor desparti de grup, din cand in
cand, lasandu-se purtati de curent in aval pentru un minut sau doua, cautand hrana in noi zone, inainte de a se
reintoarce si regrupa cu ceilalti ramasi in amonte. 

Acest model va continua, uneori, ore intregi, inainte ca bancul de cleni sa dispara, mutandu-se in alta zona a raului.
Însa ei se vor intoarce intotdeauna in acelasi loc, fie ca peste o jumatate de ora, sau mai tarziu in aceeasi zi sau poate
chiar a doua zi. 

  50
 

Aceste cunostinte ar trebui sa fie de un real folos pescarului de clean. În special vara , rareori cleanul va sta prea mult
in aceeasi zona, iar pe un rau lung si lat precum Wye-ul devine frustranta pentru pescar incercarea de a tine clenii mai
mult timp in acelasi loc. Însa, aceasta problema poate fi rezolvata... 

Hadrian este unul dintre specialistii pescuitului la clean, mreana si rosioara, si asta la numai cei 31 de ani ai sai pe care
ii numara. În timp ce alti pescari ar prefera sa arunce in curentul apei o momeala lestata, cu arculet sau cosulet naditor,
Hadrian prefera pescuitul la pluta. Numai ca pescuitul la pluta pe un rau precum Wye-ul nu este un sport potrivit
pentru un pescar comod. Daca Hadrian nu este absolut daramat de oboseala dupa o zi de vara petrecuta pe malul
raului... atunci inseamna ca nu si-a facut datoria cum trebuie...

Raul
Precum multe alte rauri, Wye-ul are un start foarte incet. Pare sa necesite cam o luna de zile dupa terminarea perioadei
de prohibitie, ca pestii sa se obisnuiasca din nou cu momeala a pescarilor. Dar Hadrian spera ca astazi, desi e a treia zi
dupa prohibitie, sa insele vigilenta unui clean sau doi. Hadrian stie ca pestii ar putea incepe sa se hraneasca, deoarece
ploicelele din ultima saptamana au colorat putin apa raului, care se si afla de altfel la 50cm peste cota lui obisnuita. Nu
ca nu s-ar putea prinde cleni pe un rau scazut si limpede, dar in astfel de conditii clenii vor sta in bancuri foarte
stranse, in locuri ce le ofera protectie (umbrare naturale), lasand nelocuita cea mai mare suprafata a raului. Cand insa
apa e nitel colorata (tulbure) clenii se vor afla pe arii mult mai largi, pescarului fiindu-i mult mai usor sa-i gaseasca si
sa-i ademeneasca. 

Plutele uzuale
Hadrian este constient ca bancurile de cleni vor sta foarte rar mult timp in acelasi loc, de aceea el isi pregateste de asa
maniera ustensilele ca sa poata pescui in diferite puncte ale raului si sa-si prezinte momeala in cateva moduri
specifice.

Asa ca astazi va utiliza: Plute „STICK”(stick=bat) – Hadrian stie ca, din cauza vantului, nu-i loc de joaca cu plute de 4
plumbi a marimea 4 fiecare, asa ca fiecare pluta a lui este din cea care se echilibreaza cu 8 plumbi de marimea 4, are
corp de balsa si o tija metalica centrala subtire. Tija ajuta pluta sa stea la suprafata pe orice curent (aqua-dinamism),
iar partea de sus a plutei, bombata, ofera suficienta flotabilitate cat sa-i permita lui Hadrian sa o tina chiar pe loc,
impotriva curentului, fara teama ca ar pute fi trasa la fund de acesta. Pluta lui Hadrian nu va purta insa 8 plumbi de
marimea 4, ci... 24 de plumbi de marimea 8 (8 este o marime mai mica decat 4). De la pluta catre carlig, va fixa grupuri
de cate 3 plumbi (de marimea 8 fiecare), la distante egale, dupa care cateva grupuri de 2 plumbi (de marimea 8) si in
cele din urma cate un singur plumb (marimea 8) la distante egale, pe ultima portiune, avand grija ca ultimul plumb sa
nu se afle mai aproape de 30 cm de carlig.
Sistemul plutelor „stick” se utilizeaza pentru pescuitul in zona cuprinsa intre sfertul si prima treime a latimii raului
(deci la distanta relativ mica).

Plute „BOLO” (bologneze) 

Acestea sunt de fapt tot plute gen „stick”, dar mult mai mari ca dimensiuni, ce necesita a fi tinuta in pozitie verticala
de greutatea a 5 grame de plumb, sub forma unei singure „ olivette” ce are incorporate vartejuri atat la extremitatea de
sus cat si la cea de jos. De exemplu, la o adancime a apei de circa 2,10m, aceasta olivetta va fi fixata la 90cm distanta de
carlig, si insotita, pe aceasta distanta, de trei plumbi nr.8 egal distantati intre ei. Scopul vartejurilor este acela de a
  51
 

preveni rasucirea liniei la recuperarea ei (mulinare). Acest gen de montura poate fi comfortabil utilizata pentru
pescuitul intre jumatatea latimii raului si al treilea sfert al ei. 

Plute „Waggler”
Acestea sunt plute cunoscute si sub denumirile de „antena” ori „pana”, se folosesc de catre Hadrian numai pentru
pescuitul momelii pe fund si sunt echilibrate cu 4 plumbi SSG (de 1,6grame fiecare). Grosimea plutei, construita din
balsa ori pana de paun (peacock), trebuie sa fie considerabila, pentru ca aceasta sa nu fie trasa la fund atunci cand
momeala se deplaseaza pe fundul apei. Acest gen de pluta e folosit pentru pescuitul aproape de malul opus al raului
(aerodinamismul ei permite lansari la distanta) sau pentru pescuitul la orice alta distanta, pe conditii vantoase
potrivnice ce nu permit utilizarea cu succes a celorlalte plute prezentate mai sus. Hadrian are modul sau special de a
echilibra aceasta pluta: 2 plumbi minusculi foarte alaturati intre care pluta waggler culiseaza (0,5 – 2cm) si restul
greutatii repartizata sub forma de plumbi nr.8, grupati cate 3 laolalta, incepand de la jumatatea distantei dintre pluta
si carlig, si continuand cu grupuri de cate 2 si apoi 1 singur plumb. 

Clenii nu sunt roboti; nu le subestima inteligenta!

Vor fi zile cand indiferent de metoda folosita si de nadirea utilizata, vei prinde toata ziua cleni, facand mecanic acelasi
lucru. Însa aceste zile sunt foarte rare si vei fi nevoit mai mult ca sigur sa-ti schimbi metoda pentru a continua sa
prinzi. Asta poate insemna a prinde cativa cleni la montura cu pluta „stick”, a trece apoi la montura „bolo”, la
„waggler” si apoi din nou la „stick”, in timp ce vei nadi regulat.

De cele mai multe ori vei avea o noua captura chiar de la prima lansare de dupa trecerea la alta metoda. Apoi va fi
  52
 

necesar sa muncesti din nou, schimband adancimea de pescuit, dispunerea plumbajului, genul si regularitatea nadirii
si in general orice altceva poti sa schimbi, pentru a deruta si pacali cleanul istet (se banuieste ca cleanul invata foarte
repede imaginea monturii care le aduce necazuri lui sau confratilor). Clenii sunt fiinte ale naturii, salbatice, si nu
trebuie sa ne asteptam sa se comporte precum robotii... doar pentru ca asa vrem noi!

Regula de aur
Regula de aur pentru a deruta si pacali pesti precum cleanul este aceea ca... nu exista reguli! Atat timp cat ai o gramada
de plumbi marimea 8 pe fir, trebuie sa fii pregatit sa le schimbi oricand dispunerea pentru a continua sa prinzi. 

La fel si cu adancimea la care pescuiesti. Hadrian incepe sa pescuiasca la fund, urmand ca apoi, pe masura ce partida
evolueaza si inregistreaza capturi, sa micsoreze aceasta adancime (cleni infometati vor inota adesea catre straturile
superioare ale apei pentru a insfaca momeala inaintea companionilor lor, creand o apriga competitie sub luciul apei).

Cu alte cuvinte, daca nu ai muscaturi suficiente (sau deloc) nu sta pur si simplu asteptandu-le... fa ceva... schimba ceva
in monturile tale!

Ustensile si accesorii

Lansetele (float rods) – sunt de obicei puternice, speciale de pluta, din carbon, mufabile din 3 sau 4 tronsoane, de
minimum 13 feet (3,90m) lungime, ajungandu-se chiar pana la cele stil „bolognez” de 20feet (6m) lungime. Cu cat
lanseta e mai lunga cu atat controlul asupra monturii din curent si asupra pestelui din carlig sunt mai bune, mai
comfortabile, diminuand chiar numarul de rateuri. Hadrian are obiceiul sa taie cam 15cm din cotorul lansetelor sale
pentru a le face mult mai manevrabile la schimbarea dintr-o mana in alta impusa de tehnicile sale de nadire simultana
cu pescuitul...

Mulinetele (fixed spool reels) – sa fie din cele uzuale, de calitate, cu tambur fix, si rezistente la travaliul (uzura) in timp
determinata de desele mulinari la care sunt supuse.

Firul (line) – lui Hadrian este „Maxima”, de 1,1kg (2,1/2 lb) rezistenta (la nod, ca in sistemul de masurare englezesc)
pentru plute de gen ”stick” si 1,350 kg (3lb) pentru plute cu adevarat mari, precum „waggler”-ele si „bolognese”-le.

Carligele (hooks) – necesare sunt puternice dar nu prea groase in tija. Preferatele lui Hadrian sunt „Kamasan B520”,
  53
 

„Mustad Magnum Spade” sau „Fox Super Maggot” in marimi de la 16 la 20.

Forfacul (hooklength) – este aproape inexistent la Hadrian (foloseste doar in rare ocazii, cand stie ca fundul apei este
dificil si ii poate aduce agatari). În aceste cazuri, prefera monofilamente de Super-calitate (hi-tech) de grosimi mici
(0,12mm sau 0,14mm), rezistente mari si atentie!... elasticitate foarte scazuta.

Spray-ul de plutire (floatant spray) – Cand pescuiesti pe rauri cu rapiditate mare a curentului este esential ca firul
dintre lanseta si pluta sa stea la suprafata apei tot timpul, sa pluteasca deci. Foloseste un spray special cu care poti sa-ti
tratezi firul chiar aflata direct pe tamburul mulinetei. Chiar si asa-zisele fire  flotante (plutitoare) odata tratate cu acest
spray vor capata vizibil, uimitor, flotabilitate crescuta!

Sortul cu nada si momeala, cu buzunar frontal (bait apron) – ii permite lui Hadrian sa reduca miscarile la minimum
(eliminand scotocirea pe mal, in cutiile cu nade si momeli) ba chiar sa nadeasca cu prastia chiar in timp ce tine cu o
mana lanseta. 

Efectuarea lansarilor in trei secvente simple

1. Lanseaza catre rau si in pozitia finala tine lanseta cu ambele maini, sus si cu varful ei indreptat catre cer;
2. Cand pluta incepe sa descinda catre suprafata apei, pe traiectoria ei aeriana, franeaza usor firul pentru a permite
aterizarea monturii pe apa in linie dreapta;
3. Cobori varful usor la aterizarea plutei pe apa si urmaresti cum aterizeaza si plumbii pentru a evita incalcirile.

Momeala (bait) 

Raul Wye este plin de pesti mici (sorence, obleti) care se aduna foarte repede la viermusii oferiti ca nada, ceea ce
devine stanjenitor pentru un pescar ce tinteste numai cleanul. Solutia consta in combinatia de nada: coconi de
viermusi (casters) in amestec cu seminte de canepa (hemp).

Hadrian pune in carlig doi sau trei viermusi (maggots), si prefera combinatia colorativa vierme alb cu vierme rosu.

Nadirea cu viermusi poate aduce uneori rezultate bune, insa nu e avantajoasa deoarece trebuie avuti la dispozitie in
cantitati semnificative.

 Nota: puteti utiliza ca momeli, la acest gen de monturi, si insecte, paine, etc. 

  54
 

Nadirea (feeding) 
Oricine il urmareste pe Hadrian nadind va crede ca, la prima vedere, acesta nadeste toata suprafata raului... si intr-o
oarecare masura chiar asa si face. Însa toata aceasta nadire are o logica (tehnica) in ea... Deoarece clenii stau rareori
mult timp in acelasi loc (exceptand adaposturile naturale precum copaci aplecati deasupra apei, etc.), Hadrian
foloseste acest lucru in avantajul sau, nadind ariile (distantele) pe care le va folosi prin utilizarea celor trei tipuri de
monturi ale sale. Astfel, va nadi in jurul a o treime din latimea raului, si apoi de la jumatatea latimii pana la distanta
maxima permisa de prastia sa.

Canepa e introdusa mereu mai in aval de coconi si viermusi (pentru a atrage in amonte numai clenii), cateodata va
nadi inainte de lansare, cateodata dupa iar cateodata concomitent cu aflarea plutei la apa. În anumite ocazii, cand
pestii raspund mai greu, el va nadi pe o distanta considerabila inspre aval, pentru a-i atrage tocmai de acolo inspre
amonte.

Vara , pesti precum cleanul pot ingurgita cantitati impresionante de hrana si de multe ori Hadrian nu a avut nici o
trasatura in primele 2-3 ore de la inceperea nadirii. Dimpotriva, in alte ocazii, a prins dupa ce a incetinit ritmul nadirii
si dupa ce a obligat deci pestii la o mai accerba competitie intre ei.

Pentru a nadi la distante mari (specifice marilor rauri precum Wye-ul), Hadrian foloseste un inchegator (Stickymag
binder) de nada ce-i permite formarea de bulgari consistenti ce pot fi catapultati (datorita greutatii lor sporite) la
distantele necesare. Exista o singura problema... Hadrian a vazut cu proprii ochi, in mai multe ocazii, cum cleni
hulpavi au inghitit intreg bulgarele de nada dintr-o singura infulecatura, ceea ce devine de-a dreptul alarmant vis-a-
vis de cantitatea industriala de nada necesara unui asemenea sistem de nadire. 

- coconi si canepa 

  55
 

Pescuind „la burta”

Peste tot in articolele altora intalnim sfatul de a tine firul intins intre lanseta si pluta, insa vantul si curentul apei vor
face aproape imposibil acest lucru, in unele situatii. Astfel, Hadrian pescuieste lasand firul sa formeze curbura (burta)
lui specifica la suprafata apei; pe masura ce pluta se indreapta spre aval, curbura se mareste si necesita si mai mult fir
derulat de pe tambur. În aceasta situatie, daca apare o muscatura, inteparea trebuie sa fie energica si ampla, pentru a
anula aceasta burta si a intra in contact cu pestele. Daca curbura este prea mare, putem ridica din cand in cand varful
lansetei si a o ajusta. Pe tot parcursul deplasarii plutei spre aval, Hadrian tine lanseta cat mai ridicata, pentru a
mentine in contact cu suprafata apei cat mai putin fir posibil.

Bine... sau rau

Cand totul merge bine vei prinde constant nadind si pescuind mai mult sau mai putin in aceeasi zona. Clenii se vor
atine in card culegand particulele de nada (coconi si canepa) ce se scurg la vale. Printre acestea vor gasi si delicatese
mai mari, ce vor consta in viermusii de pe carligul tau, delicatese pe care le vor inghiti instantaneu... altminteri vor fi
pierdute in curent (cleanul are de ales intre a pierde hrana ori a infuleca-o prompt si ,datorita instinctului, va alege
prima varianta). Acest tip de partide vor fi foarte rare.

Cel mai adesea trebuie sa apelezi la schimbari pentru a continua sa prinzi. Iar vestea buna e ca sunt o multime de
lucruri (schimbari) ce pot fi efectuate. Dintre acestea, enumeram:
- schimbarea adancimii;
- schimbarea monturii;
- schimbarea distribuirii plumbilor;
- schimbarea zonei nadite;
- schimbarea cantitatii nadite;
- schimbarea momelii din carlig, etc.

Foarte curand vei realiza ca permutarile (combinatiile) ce pot fi formate aplicand schimbarile de mai sus... sunt practic
infinite.

Desfasurarea partidei
Hadrian isi incepe partida (session) la ora 7:00 dimineata si foarte curand are un clean de 650grame la pluta „stick”.
Majoritatea muscaturilor se produc la foarte putin timp dupa aterizarea plutei la apa, ceea ce sugereaza ca sub luciul
apei exista o apriga competitie, momeala nemaiapucand sa atinga fundul apei.  

Dupa doua ore, in care a capturat cam 12 cleni si o mreana micuta, odata cu urcarea soarelui pe cer pana deasupra
capului, muscaturile se diminueaza la zero. Trecerea la „bologneza” aduce inca doi cleni in mincioc, dupa care din nou
nimic. Trecerea la „waggler”, aduce insa numai clenisori... Apoi, restul partidei lui Hadrian se desfasoara prin
succesiuni de schimbari, prinderi a unul sau doi cleni, apoi alte schimbari, alti unul sau doi cleni... si tot asa, in
continuare.

Clenii par a fi foarte precauti, iar muscaturile lor foarte timide. Pentru a treia zi de dupa prohibitie nu e rau, stiind
faptul ca raurile au nevoie de ceva timp sa-si revina la adevaratul potential. Hadrian continua sa fie foarte activ,
nadind si pescuind simultan, schimband mereu cate ceva in monturi sau tehnica. Reuseste sa prinda si captura
  56
 

capitala a partidei (clean de 1,3kg), ridicandu-se astfel la un total de... 14 kg de peste prins. Nu-i rau pentru o singura
partida, nu?! 

CLENARIND” LA FUND...VARA ! 

(cu Graham Marsden) 

Termenul „clenarind” din titlul articolului va parea ne-uzual multor dintre dumneavoastra, insa este perfect pentru a
descrie un tip de pescuit ce altfel ar necesita doua sau trei cuvinte in „dulcea” limba romaneasca. Asadar, noi il vom
utiliza, dand cu tifla pretentiosilor „academicieni” romani care ar stramba din nas la o asemenea adaugire la
dictionarul limbii romane. 

Graham Marsden este un pescar ce pescuieste dupa „absolut tot ce inoata” in apa, cum marturiseste chiar el insusi. De
obicei, el nu pescuieste pentru clean decat pe parcursul iernii, insa astazi, fiind o zi superba de vara, el se va abate de
la „tabieturile” sale, si va incerca sa ne arate tehnica „clenaritului vara”! 

  57
 

Iata mai intai cum prefera Graham sa imparta speciile vizate pe anotimpuri, considerand ca fiecare anotimp este
propice numai unei (unor) anumite specii: 

•   primavara: lin; 
•  vara: crap, platica si mreana; 
•  toamna si iarna: stiuca si mreana; 
•  iarna: clean. 

Graham spune ca atunci cand pescuieste la clean vara, o face din pura pasiune, neurmarind specimene deosebite. De
asemenea el considera ca cele mai potrivite momente ale zilei, dimineata devreme si seara. 

Abordarea partidei 

Abordarea partidei poate fi de doua tipuri: mobila si statica. Abordarea mobila presupune ca pescarul sa se deplaseze
in permanenta de-a lungul malului, avand asupra sa doar strictul necesar de echipament, urmand sa testeze cat mai
multe locuri propice pescuitului la clean. Abordarea statica presupune ca pescarul sa debarce pe un loc anume ales
(uneori „fortat” de aglomeratia pescarilor pe malul respectiv si deci de inexistenta unui numar suficient de locuri de
pescuit libere), urmand sa incerce a obtine maximul de cleni posibili de pe acel unic loc, nadind strategic si atragand
pestii in zona. 

Abordarea statica 

  58
 

Indiferent de stilul de pescuit ales (pluta „stick”, pluta „waggler”, lestat sau cu naditor), cheia pescuitului de succes va
fi nadirea. Atunci cand ai doar doua sau trei ore la dispozitie (cum este si cazul diminetii sau apusului) este important
sa nadesti corect... si fara pierdere de timp. 

In cele mai multe cazuri, nada ideala va fi constituita din viermusi (maggots)  sau coconi de viermusi (casters)  in
combinatie cu seminte de canepa (hemp). Dar in cazurile in care nu ai la dispozitie viermusi sau coconi, poti utiliza
 porumb in lapte conservat (sweetcorn) , cuburi foarte mici de carne de conserva (luncheon meat), pelete mici (small
 pellets)... in combinatie cu super-necesarele seminte de canepa (hemp). Asta nu pentru ca n-ai putea folosi nada din
bucati mai mari, ci pentru ca uneori, cand nu ai pesti in zona, vei fi nevoit sa atragi pestii in zona ta, lucru ce se
realizeaza perfect numai utilizand nade din particule mici ce pot forma lesne o „dara” in curentul apei, inspre aval. 

Ustensile necesare 

Strictul necesar este constituit dintr-o singura lanseta, o mulineta incarcata cu fir de aproximativ 2,7kg rezistenta (6lb.)
si o montura de capat, formata dintr-un plumb culisabil, prins cu agrafa (ce va permite inlocuirea lui in orice moment
pe parcursul partidei cu un cosulet naditor), un forfac din fir de 2,2kg rezistenta (5lb.) si un carlig de marime decenta.
Mai ai nevoie de un minciog usor, un ruksack capabil sa „inghita” maruntisurile tale, o jacketa cu multe buzunarase si
nada de mai multe feluri. Poti adauga la acestea un suport pentru lanseta, o pernuta moale sau un scaunel micut, daca
doresti. 

Inceputul partidei 

Graham abordeaza locul de pescuit (sau locurile), incepand din amonte inspre aval. In acest fel el nu-si va speria pestii
prin umblatul pe mal, inainte de a lansa macar. Graham pescuieste in locuri deja stiute, testate in multi ani de pescuit,
asa ca nu trebuie sa piarda timp cu depistarea lor. Pentru pescarii ce inca sunt la faza depistarii acestor locuri, Graham
le propune sa cerceteze invers: mergand inspre amonte, dar cat mai discret posibil si folosindu-se de toate formele de
ascunzis natural existente in zona (copaci, arbusti inalti, etc.). Odata zariti pestii (sau locul ce pare a fi favorabil
  59
 

existentei pestilor), urmeaza retragerea la distanta de mal, ocolul prin padure si instalarea in amontele acestui loc
pentru inceperea partidei de pescuit. 

Nadele ce merita a fi avute la dispozitie 

Acestea sunt: jumatate de paine (franzela proaspata), rame groase de brazda, melci fara cochilie (limax), carne de
conserva, porumb in lapte, gogosi (coconi) de viespi, pestisori vii si lista poate continua, in ceea ce priveste cleanul.
Nadele si momelile refuzate de cleni nu sunt numeroase. In timp, incercand cu toate aceste nade, veti sti cu precizie
care sunt delicatesele specifice locului pe care il vizitati ani de-a randul. 

Graham marturiseste ca atunci cand partida este cea de tip „mobil”, prefera painea, ramele groase de brazda si melcii,
in timp ce la partidele statice el va folosi viermusi sau coconi de viermusi. Si n-a intalnit pana acum nici un clean care
sa refuze asemenea delicatese. 

Melcii ofera adevarate SATISFACTII 

Vara, cand soarele s-a ridicat binisor deasupra capetelor noastre si pe apa limpede, melcii sunt prima optiune pentru
Graham, datorita felului in care clenii se arunca asupra lor. Cei mai potriviti sunt cei mari si negri. Graham le infinge
carligul de marime nr.4 la 2 cm distanta de coada si, atunci cand curentul apei ii permite, el inlatura plumbul de pe
montura; melcul va avea destula greutate cat sa ofere o lansare la distanta. Graham va lansa in amontele locului de
pescuit, lasand melcul sa se rostogoleasca pe fundul apei, in curent, pe la nasul clenilor... care nu vor rezista tentatiei
de a-l infuleca. Graham nu a incetat niciodata sa se minuneze de felul violent in care clenii insfaca melcii, opunand
lansetei, in primele faze, adevarate forte, caracteristice mai degraba mrenelor! 

Acelasi lucru se intampla si in cazul utilizarii ramelor groase, albicioase, de brazda, numai ca forta atacului nu va fi tot
la fel de puternica. Graham recomanda ca in acest caz sa „controlati” rama prin usoare ridicari de pe fundul apei,
deoarece cateodata clenii o „molfaie” secunde bune mai inainte de a o inghiti sau de a o scuipa afara... El mai
recomanda sa lansam cateodata chiar pe locul unde se afla cleanul sau la mica distanta de acesta, pleoscaitul momelei
in apa fiind un factor de atractie si de atac imediat din partea pestelui. 

  60
 

Graham isi culege melcii necesari de sub busteni daramati si de sub pietre. Apoi el ii stocheaza intr-un tub ce contine
ceva hartie de ziar umeda. Ba puteti chiar sa va construiti o minicrescatorie de melci, daca aveti unde. Într-o emisiune
de televiziune dedicata pescuitului, un alt mare pescar de clean marturisea ca de cand a descoperit eficienta acestui tip
de momeala (melcii) si-a creat singur o crescatorie personala si utilizeaza in exclusivitate numai acest tip de momeala...
de 15 ani in continuu... 

„Da-le painea cea de toate zilele!” 

Cand pescuiesti cu paine va trebui sa lestezi usor montura. Alta data vei folosi painea doar ca metoda de a plasa o alta
momeala intr-un loc greu accesibil pescuitului prin lansari (malul opus, pe sub ramuri, etc.): va puneti carligul cu
viermusi (spre exemplu) pe o coaja de paine plutitoare care va pluti la suprafata pana sub ramurile copacului sau
arbustului aplecat deasupra apei; odata momeala ajunsa la tinta, trageti usor firul si carligul momit va cade de pe coaja
de paine in apa, la punct fix. 

Poti pescui si la suprafata cu doar coaja (sau miezul) infipta in carlig, dar mai intai, lanseaza cateva bucatele ca nada ca
sa-i determini pe cleni sa manance la suprafata. 

  61
 

Graham isi incheie povetele prin indemnul de a ne infrupta din pescuitul cleanului fara a urmari exemplare uriase,
deoarece acest gen de pescuit isi are farmecul sau propriu, aparte de oricare alt gen de pescuit! 

Crapul,modul de viata si de hranire

Crapul

I. Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire.

Alte particularitati

Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi
incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul
de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile
hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus
tot farmecul acestui minunat sport.

Dar sa trecem la subiect.  Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de
pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu
porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa
recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul
orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati
mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege
si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si
scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o
proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau
defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait
experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i
facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta
intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari.

Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general,
crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac
sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita
aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii
cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba
urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii
incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa
nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu
nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone. O trasatura foarte
interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul
lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta
interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri,
moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand
bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap. 

  62
 

I I. Principalele specii de crap intalnite in tara noastra. Particularitati.

In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite
rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult fiind de11.5 kg; exemplarele
cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand
vechi atestari documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.

Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o "crapoaica" matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23 %
din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor,
crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de
puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate
in totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia "crap cu
icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt
fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6
zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.

In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la noi,
fara a epuiza insa subiectul.

1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu solzi. In
cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si
carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua
mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai
mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in functie si de
particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare,
Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de
catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si
energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul
drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara
noastra.

Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri

neamenajate, Dunare sau Delta se deosebesc prin forma lor usor
alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu
stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din
punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati
usor cu crapii romanesti.

Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de

sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de origine animala
spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de
naturavegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de
grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest
sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).

2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac
zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-
galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati
impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si
sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt
similare cu cele ale crapului comun.

3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta

totala a solzilor de pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga
varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta
cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor.
Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

  63
 

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc). Este una dintre speciile de crap cele
mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau
zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate.
Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt
capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

5. Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in lacurile
de campie (crescatorii).

Fitofag  

Novac 

Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de
natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala)
denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii
dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare
deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod sistematic prin procedee de pescuit
sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti,
capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind
adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu
aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala
(un veritabil filtru).

.......Porumbul conservat - momeala ideala pentru crap

  64
 

Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape
toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si
toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara ,
fiind preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc
a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor
contin obligatoriu porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente. 

Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de
pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o
dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap,
porumbul uscat nu este recomandat , preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat.
Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai
bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb
comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.

Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de
porumb pentru pescuit: 

1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In
aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de
ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct; 

2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se
curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii
care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate
deosebit de bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom
avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de
rigoare. 

3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250 g,
dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie,
boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim
borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana
le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele
cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici
pentru porumb foarte crud). 

4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne
ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care
folosim tehnologia descrisa la punctul 3.

Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de
porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la
pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare. 

Nade crap

Reteta I

Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1/2 kg seminte floarea soarelui, 1/2 kg seminte canari sau
pasari mici (optional), 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf
(cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 1/2 kg zahar, 5-6 oua, un borcan de miere.
Compozitia se imparte in doua: semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal
48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt water-proof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le
vezi plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. Fainurile,
zaharul si laptele praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. Cu o seara inainte scot
semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile" pe care le adaug treptat. Acum se
adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar,
atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se
  65
 

mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa se pastreze
de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat in caz ca iese o compozitie prea
moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa:
sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa.
Eu momesc cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intr-un lighean
neacoperit. Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame. O parte
din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai cat incape in interiorul arcului culisant. Tot din
aceeasi compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca
nada asta atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles. 

Reteta II - formula imbunatatita

Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1 kg seminte canepa, 1/2 kg seminte canari sau pasari
mici, 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500
grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 300-400 grame piper pisat, 300-400 grame boia iute, 1 kg
zahar, 5-6 oua. Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se
amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare apoi se amesteca cu boabele fierte. Ideea este
aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si
praful de boia sunt un puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul
boabelor. Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si manca apoi facea o pauza
mult mai mare pana sa manance iarasi. Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti
prea mult, crapul vine, mananca si pleaca. Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet.

CRAPUL PE RAU 

In cazul in care v-ati saturat sa mergeti la pescuit pe balti aglomerate, unde la fiecare aruncare a vecinului din dreapta
riscati sa va pierdeti un ochi, unde platiti intrarea ca la discoteca pentru a asculta ultimele hit-uri pop si ca sa admirati
peisajul, unde peste prinde doar paznicul la plasa, unde meseriasul din stanga se apuca sa zbiere la telefon tocmai
cand incepuse sa va traga ... atunci veniti la rau.

Veti avea de-a face cu ultimii crapi care au scapat din plasele monofilament ale braconierilor, caliti de pescuitul cu
curent electric si selectati atent prin deversari periodice de ape reziduale. Veti avea sansa de a va masura puterile cu
pesti puternici si supiciosi, capabili sa va ofere momente de neuitat si driluri care nu sunt pentru cei slabi de inima.
Veti pierde monturi, veti intra pana la gat in noroi, va vor devora tantarii, dar va veti intoarce acasa cu satisfactii cel
putin la fel de mari ca atunci cand ati avut o captura mai frumoasa la balta.

Daca va displace sa va solicitati fizicul si nu va puteti lipsi de confortul masinii, preferand sa ajungeti cu ea pana in
batla, daca obisnuiti sa sunati cu doua zile inainte ca sa vi se nadeasca locul de pescuit rezervat, daca va incanta mai
mult amorteala unei zile petrecute in scaun, in asteptarea capturilor care v-au fost promise cand vi s-a taiat chitanta,
daca pescuitul este pentru dumneavoastra doar un eveniment monden unde cel mai important este sa fii vazut si
admirat, atunci nu va mai obositi sa cititi randurile care urmeaza ... nu sunt pentru dumneavoastra. Sunt pentru acei
pescari care doresc sa faca din nou din pescuit o aventura.

Localizare

Fara sa am pretentia ca as spune cine stie ce noutate, un loc bun ar trebui sa indeplineasca doua conditii: sa asigure
adapost si sa fie bogat in hrana. Pornind de la cele doua considerente amintite si tinand cont de comportamanetul
specific al crapului, pot fi identificate anumite locatii predilecte pentru acesta. Cele prezentate mai jos raman insa date
cu caracter strict orientativ si doar o buna cunoastere a apei pe care pescuiti va va putea garanta succesul.

Plescaiturile inconfundabile ale crapilor pusi pe harjoana sunt probabil cel mai bun indiciu pentru a-l localiza. Nu va
puteti baza insa numai pe ele pentru ca este posibil ca, tocmai in sambata in care ati reusit sa va faceti timp sa mergeti
la pescuit, crapul sa nu vrea sa sara. In plus, daca sare, nu inseamna neaparat ca are si pofta de mancare. Sunt atatea
povesti cu crapi care se zbenguiau in voie, ignorand insa cu desavarsire momelile, spre disperarea pescarilor.

Dintre posibilele locatii, primele pe lista ar fi locurile cu apa mai calma si mai adanca. Gropanele, cuptoarele pe care
curentul le sapa sunt locuri care ar trebui sa dea rezultate tot timpul anului. Deasemenea, cautati salciile cazute in apa
din cauza surparii malului – in general, acolo veti gasi o groapa.

Nu treceti cu vederea nici zonele de varsare ale paraielor, cu apa oxigenata si bogate in hrana. Un brat mort poate fi un
loc bun, mai ales in lunile mai reci. Un asmenea loc, cu apa domoala si fund malos poate da rezultate dupa o nadire
corespunzatoare.

  66
 

Alte sectoare carora ar trebui sa le acordati atentie sunt cele cu apa calma, marginite de curent puternic. Zona din
imediata apropiere a curentului poate sa va ofere surprize placute, mai ales in perioadele calduroase. Crapii
stationeaza aici pentru ca apa este mai oxigenata si pentru ca pot gasi hrana mai usor.

Un cot al raului in care apa a adus buturugi an de an este un alt loc asupra caruia merita sa va opriti. De multe ori,
intre mal si curent veti gasi un sector cu apa mai calma, unde se formeaza varteje. Aici ar trebui sa va plasati
monturile, cu riscul de pierde cateva dintre ele – un pret prea mic pentru o captura frumoasa. Alte posibile locatii -
zonele insorite din aval de picioarele de pod sau de insulite.

Daca aveti sonar sau un prieten care are sonar ... va invidiez. Un sonar va va face misiunea mai usoara si va va permite
sa identificati mai usor si mai precis structura albiei. In lipsa, cereti sfatul unor pescari cu experienta pe apa respectiva,
faceti cateva plimbari de-a lungul portiunii pe care intentionati sa o pescuiti si incercati sa identificati locurile cele
mai bune, fiti atenti la orice detaliu si notati-va concluziile.

La alegerea locului de pescuit trebuie insa sa mai tineti cont si de alte aspecte. In primul rand, locul respectiv trebuie
sa va permita sa aruncati. Asigurati-va ca aveti suficient spatiu la lanseuri, mai ales daca folositi bete lungi, pentru ca
ultimul lucru pe care vi-l doriti este sa umpleti salciile din jur cu plumbi. Este indicat sa curatati locul cu pricina, fara
insa a va lansa in veritabile operatiuni de defrisare. La urma urmei, ati venit la pescuit pentru a fi in mijlocul naturii si
nu pentru a reintroduce terenuri in circuitul agricol.

In cazul in care pescuiti de pe un mal inalt sau accidentat, este necesar sa aveti cel putin un loc prin care sa puteti
cobori mai aproape de apa, in conditii de siguranta, pentru a putea scoate pestele cu ajutorul minciocului. Ar fi pacat
sa pierdeti o captura frumoasa pentru simplul fapt ca malul era prea inalt ca sa puteti sa o scoateti sau pentru ca, desi
ati plonjat impecabil, ati ratat-o.

Echipament

Nu cred ca are sens sa fac inca o lista cu toatele piesele de echipament necesare pentru pescuitul crapului. Dar pentru
ca „iarna nu-i ca vara” si nici raul nu-i ca balta, echipamentul va trebui adaptat conditiilor specifice apelor curgatoare
(maluri accidentate, curent, pesti puternici, obstacole submerse).

Lansetele

Atunci cand va alegeti lansetele pentru pescuit in ape curgatoare trebuie sa tineti cont de o serie de aspecte deosebit de
importante. In primul rand, rar va veti putea bucura de luxul unui mal curat ca in palma, care coboara lin spre apa.
Malurile de pe care veti pescui sunt, de cele mai multe ori, pline de sălcii sau stuf, abrupte si neregulate. Asadar, in
cazul in care nu intentionati sa cositi tot stuful sau sa doborati vreo salcie, alegeti un model de 3,60m. Confratii din
occident au privilegiul de a dispune de o oferta foarte larga in acest domeniu, unele firme producatoare
comercializand chiar lansete special create pentru pescuitul crapului din locatii greu accesibile, de cele mai multe ori
pline de vegetatie. Se numesc „stalking rods” (to stalk – a pandi, in limba engleza), lungi de aproximativ 2,70m (9ft). O
asemenea lanseta va va scuti de neplacerile inerente unor eventuale lanseuri disperate facute din copaci, fara ca
lungimea mica sa ii afecteze performantele.

E necesar ca lansetele sa fie de buna calitate, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa fie cele mai scumpe de pe piata. O
lanseta din carbon, 2 tronsoane, mufare prin spigot, inele SIC, mai usoara, solida si bine facuta ar fi ideala. Diametrul
inelelor nu are atat de mare importanta ca atunci cand pescuiti la balta, pentru ca e putin probabil ca veti avea lanseuri
de peste 100m la rau, cu exceptia cazurilor in care doriti sa doborati vreo rata sau sa-i dati emotii pescarului de pe
malul celalalt.

Referitor la actiune, cautati o lanseta cu o actiune semi-parabolica. Ideal ar fi ca prima treime sa fie destul de moale
pentru a atenua socurile unui dril prelungit, iar talonul sa fie puternic, cu o rezerva de putere suficienta pentru a putea
impiedica un crap mai nervos sa se refugieze cu tot cu montura printre cioate.

Lanseta ar trebui sa poata arunca greutati de pana la 100gr, deci o lanseta de 3 – 3 1/2lbs este perfecta. Puterea optima
de lansare o veti stabili in functie de cat de puternic este curentul apei si greutatea plumbului folosit. Pentru ca de cele
mai multe ori puterea de lansare nu este inscrisa pe lansetele de crap, cel mai bine este sa consultati cataloagele
firmelor producatoare.

Mulinetele

Mulineta trebuie sa fie solida – asta nu inseamna ca trebuie sa arate mai mult a troliu decat a scula de pescuit. Un
  67
 

lucru este sigur: va fi solicitata la maxim in cazul in care veti intepa un client mai rotofei, deci asigurati-va ca puteti
avea incredere in ea in timpul drilului. Numarul de rulmenti ramane la alegerea fiecaruia, insa nu cred ca o mulineta
cu 12 rulmenti va va ajuta sa prindeti mai mult peste decat una cu 3, insa puteti opta pentru prima in cazul in care vreti
sa faceti o bucurie unui vanzator de articole de pescuit. Nu este obligatoriu ca tamburul sa fie din aluminiu, insa ar fi
bine sa fie facut cu simt de raspundere (stiu persoane care au patit beleaua si s-au trezit cu tamburul crapat in plin
dril).
Tamburul ar trebui sa fie suficient de mare incat sa poata primi cel putin 250m de relon de 0,35mm. In cazul in care
aveti posibilitatea sa va luati mulinete cu tambur de diametru mare, nu ezitati. In afara de toate celelalte avantaje pe
care asemenea mulinete vi le ofera, veti putea recupera mai mult relon pe fiecare tur de manivela decat cu o mulineta
obisnuita. Acest aspect este deosebit de important mai ales atunci cand pescuiti aproape de buturugi sau alte obstacole
submerse pentru ca va fi mult mai usor sa intoarceti din drum un crap hotarat sa va incurce montura in cioate.
Un alt aspect important este frana. Veti avea nevoie de o frana progresiva care sa va permita sa obositi pestele fara sa
suprasolicitati relonul in timpul drilurilor prelungite. Si tot aici ar trebui sa vorbim si despre bait-runner sau frana de
atac.
S-au purtat si inca se poarta discutii aprinse pe tema necesitatii franei de atac, fara sa se ajunga la nici o concluzie
anume. Din punctul meu de vedere, frana de atac este necesara atunci cand pescuiti la rau. Marele avantaj este ca ii
permite crapului sa ia momeala si sa plece cu ea fara sa sesizeze rezistenta din partea plumbului. In felul acesta, atunci
cand intepati, momeala este in gura crapului, iar sansele sa il agatati sunt mult mai mari.
De asemenea, in cazul in care folositi baitrunner-ul si pestele pleaca cu momeala, la dezactivarea franei de atac intra in
functiune frana principala. Veti aprecia acest fapt mai ales atunci cand pescuiti intr-o zona cu multe obstacole
submerse care reprezinta primul refugiu spre care se indreapta un crap intepat. Frana principala reglata mai strans va
lua din elanul fugarului si veti putea actiona mult mai prompt decat in cazul cazul in care folositi o mulineta clasica si
pescuiti cu frana reglata lejer. Cu o mulineta cu baitrunner nu mai este nevoie sa tineti de tambur pentru ca pestele sa
nu ia prea mult fir si nici sa pierdeti timp pretios incercand sa strangeti frana pentru a nu-i permite sa se refugieze in
cioate.
E important sa alegeti mulineta astfel incat ansamblul lanseta - mulineta sa fie echilibrat. Cele doua pot cantari
impreuna in jur de 1kg si, daca tot o sa fie nevoie sa trageti de ele in timp ce la celalat capat un crap trage si el cat
poate, menajati-va fizicul si echilibrati-le astfel incat lanseta sa fie cat mai usor de manuit.

Firul de crap

Doar două lucruri as avea de spus aici. Pesonal prefer firele mai elastice, tocmai pentru ca amortizeaza mai bine
socurile in timpul drilului, mai ales in cazul teribilelor plecari ale crapului adus aproape de minciog. Deasemenea,
prefer firele mai inchise la culoare, pentru simplul fapt ca pot vedea mai usor locul unde firul intra in apa si pot sa imi
dau seama destul de exact unde imi sunt monturile, etc. Nu folosesc fire mai groase de 0,35mm. Atat timp cat lanseta
este suficient de „blanda”, iar mulineta are o frana progresiva, un fir de calitate de 0,35mm mi se pare suficient de
rezistent si asigura o prezentare discreta.

Minciogul

Nu se poate spune ca minciogul folosit la rau ar fi chiar atat de diferit de cel de care va serviti cu succes la balta.
Cateva diferente exista insa, iar cea mai notabila este plasa. Plasa micro cu care sunt dotate minciogurile de crap nu
este cea mai buna optiune atunci cand pescuiti la rau, dat fiind ca in mod sigur minciogul va fi luat de curent si va veti
chinuiti mai mult cu el decat cu pestele. De aceea ar fi indicat ca plasa sa aiba ochiurile mai mari.

Un maner mai lung (1,50m) si solid nu face decat sa va scuteasca de eforturi suplimentare si aventuri neplacute, mai
ales atunci cand pescuiti de pe un mal accidentat sau mai abrupt.

Suportii pentru lansete

In general, prefer ca lansetele sa fie mai ridicate de la apa. Motivul este ca in acest fel mai putin fir sta in curent si in
consecinta nu voi agata chiar toate ierburile pe care le duce apa, iar pe de alta parte forta pe care curentul o exercita
asupra plumbului prin intermediul relonului va fi mai mica. De aceea folosesc suporti telescopici, mai inalti.

Daca doriti neaparat sa folositi rod pod, nu aveti decat. Din puncul meu de vedere suportii reprezinta o solutie mai
simpla, sunt mai versatili si mai stabili. In plus, pentru ca la rau nu aveti voie sa folositi decat 2 lansete, iar malul este
suficient de moale pentru a infinge suportii, nu vad pentru ce ar trebui sa car ditamai fieroanga in spate pana la locul
de pescuit.

Fixati suportii bine in pamant si aveti grija ca lanseta sa fie si ea bine fixata (puteti gasi capete speciale pentru suporti
– „rod lock” - care sa va tina lanseta pe loc la o trasatura mai nervoasa). Asta daca nu vreti ca un crap mai vanjos sa va
sterpeleasca bunatate de scula de pescuit in cazul in care uitati frana stransa.

  68
 

Nada

Nada pentru rau ar trebui sa indeplineasca, in principal, trei conditii:

-sa fie hranitoare – veti pescui in zone care sunt bogate in hrana naturala (pentru ca, in general, acolo veti gasi crapii),
iar nada dumneavoastra va concura cu hrana pe care pestii o gasesc in aceste locatii;
-sa aiba putere mare de atractie – sa lanseze semnale suficient de puternice pentru a atrage crapii in zona nadita;
-sa fie grea – pescuiti in apa curgatoare si trebuie sa tineti cont de curent.

Preparare

Porumbul uscat se pune la inmuiat. E bine ca pentru inmuiat sa folositi apa decantata. La inmuiat eu adaug pentru 1,5
kg de porumb cam trei linguri de miere de albine. Se lasa cam 48 de ore, dupa care se fierbe in apa in care a stat, la foc
mic, timp de 30min. Boabele trebuie sa se inmoaie, insa fara sa plesneasca.

In ceea ce priveste biscutii pentru caini, alegeti-i pe cei mai uleioasi si mai mirositori de pe piata. Puteti sa ii macimati
si sa ii faceti faina (mult succes – eu am ars deja o rasnita de cafea) sau sa ii lasati sa se inmoaie in apa pana cand se
unfla si se pot amesteca intr-un soi de terci. In felul acesta, biscutii isi pierd flotabilitatea si sunt usor de amestecat cu
restul ingredientelor din nada.

Concentratul de cereale pe care il folosesc este facut de fapt pentru puii de gaina. Pe langa porumb, grau, soia si
floarea soarelui, mai contine si faina de peste si tot soiul de vitamine si minerale, ceea ce imi imaginez ca il face foarte
apetisant pentru crap. Il cumpar sub forma de faina, absoarbe bine apa si ajuta la legarea nadei.

Canepa se lasa la inmuiat cam 24 de ore, dupa care se pune la fiert. Eu ii adaug la inmuiat si doua lingurite de sare. Se
fierbe pana cand cele mai multe dintre boabe crapa.

Aroma e bine sa fie aceeasi cu cea pe care o folositi pentru momeala. Dat fiind faptul ca un crap are simturile mult mai
dezvoltate decat noi, aroma nu trebuie sa fie foarte puternica – pentru mine este suficient ca nada sa aiba un miros fin
de vanilie.

Prefer sa imi pregatesc nada de acasa. In felul acesta nada preparata va sta o noapte, timp suficient pentru ca aromele
sa se distribuie uniform. Amestec intai ingredientele praf peste care torn boabele, biscuitii pentru caini inmuiati si
zeama in care a fiert canepa. Amestec terciul respectiv dupa care adaug uleiul, esenta si atractantul si ... amestec din
nou. Nada rezultata trebuie sa nu fie apoasa si sa se lege bine. In cazul in care nada este prea uscata, adaug din apa in
care am fiert porumbul.

Pe malul apei se fac bulgari mari cam cat o portocala mai sanatoasa. Pentru ca bulgarii sa fie mai grei se poate adauga
pamant din musuroaiele de cartite.

Nadesc la 8 – 10m in amonte de locul de pescuit cu jumatate din cantitatea de nada, la inceputul partidei. Apoi, la
fiecare 2 ore mai arunc cate 2 – 3 bulgari. În cazul unei partide de pescuit de mai multe zile, nadesc dimineata si seara
cu cate jumatate din cantitatea de nada. Renunt aproape in totalitate la nadirea de apel din 2 in 2 ore si arunc cativa
bulgari de nada doar in perioadele de acalmie in speranta ca voi starni astfel interesul pestilor.

Monturi

Primul sfat pe care l-am primit referitor la monturile de crap pentru ape curgatoare a fost „sa fie cat mai simple”. N-
aveti decat sa folositi bucle, anouri care culiseaza si alte minunatii de genul acesta, pentru ca raul vi le va umple
oricum de namol si ierburi, incat veti petrece mai mult timp curatandu-le decat pescuind. In plus, nu trebuie sa uitati
ca din momentul in care montura intra in apa si pana cand se aseaza pumbul, curentul va poate incurca forfacul si
nimic nu e mai neplacut decat ca dupa o ora de asteptare in care te tot intrebi de ce nu trage sa scoti montura facuta
martisor.

Accesoriile pe care le folositi la realizarea monturilor ar trebui sa fie mai „robuste”. Carligele pe care le folositi trebuie
sa fie de incredere, mai solide, bine ascutite si rezistente. Ar fi pacat sa scapati un peste mai frumos pentru simplul
fapt ca nu a rezistat carligul si s-a dezdoit. De asemenea, ganditi-va cam cum arata albia raului si imaginati-va cam ce
are de indurat carligul dumneavoastra la fiecare recuperare. Eu prefer sa folosesc un singur carlig pentru ca m-am
convins pe propria-mi piele ca al doilea nu face decat sa ma incomodeze in dril, agatandu-se de cele mai multe ori.

Monturile le fac pe fir textil, pentru ca este mult mai suplu si mai rezistent decat monofilamentul, se camufleaza mai
bine pe fundul apei (mai ales daca este un fir scufundator) si nu trezeste suspiciuni din partea pestilor. Totodata,
trebuie cautat un fir rezistent la abraziune pentru ca veti pescui in zone cu pline de crengi buturugi, scoici ceea ce
  69
 

poate conduce la deteriorare rapida a acestuia.

Pentru monturi folosesc textil de 0,20 – 0,25mm, inchis la culoare, rezistent si suficient de gros pentru a nu se incurca
chiar atat de usor. Monturile sunt simple, cu fir de par pe care montez momeala. Carligele le leg cu nodul Knotless
(nodul fara nod) pentru ca este rezistent, iar la intepare carligul se va roti cu varful in jos, infingandu-se de cele mai
multe ori in buza inferioara a crapului. Nu las mai mult de 1cm intre momela si tija carligului, insa distanta optima o
veti stabili in functie de marimea carligului si marimea momelii si, de ce nu, de preferintele personale. Important este
ca distanta dintre carlig si momeala sa fie suficient de mare astfel incat acesta sa aiba libertate de miscare pentru a se
putea roti si infinge in buza crapului.

In incercarea de a scapa de carasii care faceau tot posibilul sa-mi fure boabele de porumb din montura, am aplicat o
solutie prezentata in unul dintre numerele revistei Aventuri la Pescuit. E vorba de mai multe boabe de porumb (eu
pun 8, si porumb in lapte si preparat) care sunt insirate pe o bucata de fir textil sau ata mai tare. Capetele atei se
innoada, manunchiul de boabe se leaga de un inel care la randul lui se leaga de firul de par. Momela este astfel prea
mare pentru caraseii hamesiti care ma innebuneau inainte si, cred eu, mult mai atragatoare pentru crap.

Forfacul are maxim 30cm si la capat il leg de un vartej cu nodul Grinner. Pe forfac pun o bucata de varnis negru, mai
rigid, de 5 cm lungime si 2mm diametru pe care il trag peste capatul vartejului. Varnisul respectiv are rolul de a tine
forfacul departe de firul principal in timpul lansarii, ceea ce ajuta la evitarea incurcaturilor.

Folosesc plumbi de 85gr, ficsi, plati, in forma de para, cu vartej. Plumbul trebuie sa fie cat mai stabil in curent pentru
ca un plumb plimbat de apa de colo pana colo nu face decat sa sperie pestii, sa va incurce montura si sa va bataie inutil
varful lansetei. Greutate optima pentru plumb o veti stabili in functie de curent, puterea optima de aruncare a lansetei
si de tipul de montura pe care o folositi (pentru o montura cu autointepare veti avea nevoie de un plumb mai greu care
sa permita carligului sa intre cat mai adanc in buza pestelui).

Pentru plumb folosesc montura cu plumb pierdut. Din punctul meu de vedere, aceasta montura prezinta un mare
avantaj atunci cand pescuiesc in zone pline de obstacole submerse – in momentul in care plumbul se agata (este
singurul care se poate agata in timpul drilului), agrafa speciala cu care este prins ii va permite sa se desprinda,
eliberand din nou linia si evitand pierderea pestelui. Trebuie doar sa probati montura si sa va asigurati ca plumbul de
desprinde atunci cand trageti de el pentru ca altfel o folositi doar de palmares.

Varnisul pe care il veti utiliza la realizarea monturii ar trebui sa fie cat mai subtire pentru a sigura o prezentare cat mai
discreta. Varnisul cu pricina nu numai ca va va proteja firul pe portiunea care este cea mai solicitata, ci va impiedica in
acelasi timp si incurcarea forfacului in jurul firului principal. De aceea este recomandat ca lungimea lui sa fie cel
putin egala cu lungimea forfacului.

Cu un plumb culisant pe un tub flexibil sau rigid puteti realiza simplu o montura culisanta. Avantajele acestei
monturi ar fi, pe de o parte, faptul ca este foarte sensibila si veti sesiza orice muscatura, iar pe de alta parte, ca nu se va
incurca atat de usor. Daca doriti sa transformati montura culisanta intr-una cu autointepare este suficient sa montati
un varnis siliconic cu un capat peste tubul de la plumbul culisant, iar in celalalt capat sa introduceti vartejul de care
este legat forfacul. In momentul in care crapul ia momeala si da sa fuga, plumbul va face carligul sa patrunda in buza
pestelui - preintepare. Vartejul iese din varnis iar montura devine culisanta. Sesizati trasatura, intepati ...

Momeli

Probabil una dintre cele mai eficiente momeli ramane celebra rama. Problema cu ramele este ca nu sunt deloc selective
ca momeala. Riscati sa dati peste un card de carasei infometati care sa va devoreze momeala, lasandu-va de fiecare data
cu carligul gol. Pe de alta parte, rama e cea care in final va poate salva de o partida fara nici o captura.

Aceleasi dezavantaje le are si mamaliga, insa primul meu ciortan a fost prins la mamaliga. Pe de alta parte, de multe
ori mamaliga mi-a adus singura captura dupa o zi intreaga de pescuit.

O alternativa buna la mamaliga ar fi porumbul in lapte. Fara a fi nici el din cale afara de selectiv, il gasiti gata
conservat, cu tot felul de arome. Eu il folosesc cu precadere pe cel cu aroma de vanilie care aparent place mai mult. In
borcanul cu boabe pun o lingurita de miere si cam 3 ml de esenta de vanilie si il las peste noapte sa isi traga aroma. Il
folosesc pe hair-rig, cate 3 – 4 boabe.

Porumbul in lapte nu place insa numai crapului si de multe ori m-am trezit cu boabele furate de pe montura de vreun
caras mai smecher. Solutia a fost fie sa intercalez boabe de proumb preparat printre cele de porumb in lapte sau sa
folosesc doar porumb preparat pe hair-rig.

Porumbul „preparat” pentru momeala il iau din cel pregatiti pentru nada. Dupa ce fierbe, aleg doi pumni de boabe
  70
 

mai aratoase, avand grija sa nu fie crapate. Pe acestea le pun intr-o solutie simpla care sa le creasca puterea de atractie
care este preparata din:
zeama din cea in  care a fiert porumbul;
−

miere;  
−

aroma;  
−

atractant.  
−

Boabele stau in solutie peste noapte, iar dimineata sunt gata de folosit.

Pescuitul crapilor pe timp rece

Pescuitul pe timp de iarna, la copca, constituie un

adevarat deliciu pentru multi pescari care se
inarmeaza cu 2-3 undite adecvate acestui gen de
pescuit si luand cateva libelule pornesc spre
gheata ce ascunde pestele mult visat. Pana acum
vremea nu a tinut cu acesti pescari oferindu-le in
schimb serioase partide de pescuit la crap, atat
in balti dar mai ales in Delta Dunarii unde au fost capturate exemplare mari de crap in cursul lunii ianuarie 2001. Intr-
o zi am asistat la o discutie intre cativa pescari care povesteau ca in Delta Dunarii, intr-o singura zi, un grup de pescari
au avut ocazia sa aiba pana la 8 intepaturi/om la crap intr-un perimetru relativ redus, din jurul unei gropi. Captura cea
mare, dar nu si singura, a fost un crap de 18 kg. Momeala preferata a fost "ciorchinele" de rame rosii.

In mod similar au fost semnalate cazuri si in balti din apropierea Bucurestiului. De exemplu, la balta Frunzanesti II,
carasi ca palma (200-250 g) au pus gura la libelule, la undita, fiind prinsi de bastinasii care asteptau, ca de obicei,
rosioara, babusca, bibanul - pesti specifici sezonului.

Capturarea acestor pesti, mai putin activi in mod normal in acest sezon, se datoreaza in mod evident anotimpului
foarte bland din acest an. Exista mai multe ipoteze care explica fenomenul prelungirii toamnei cu inca circa o luna -
doua datorita efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon din diferite regiuni ale lumii. Este greu sa cuantificam
efectul acestor fenomene grave asupra climei dar cert este ca ceva se intampla. 

Interesant este ca si in ultimii doi ani au fost semnalate cazuri cand au fost prinsi la copca crapi si carasi. In toate
cazurile pe care le cunoastem, pestii nu au opus rezistenta prea mare, fiind in general scosi cu destula usurinta din apa
rece. Daca in iernile blande, cand temperatura este de la 1..14 C, capturarea unui crap la rama este explicabila, mai greu
de explicat este comportamentul crapilor cand apa este inghetata, daca ar fi sa luam in seama statisticile mai vechi.
Poate ca asistam la un proces de adaptare a acestor specii de pesti la apa rece si nu ar fi exclus sa apara pe piata lansete
speciale pentru pescuitul crapilor la copca.

Asadar, stimati prieteni, daca mergeti la pescuit iarna luati-va si ceva ustensile pentru pescuitul crapului, la copca sau
de la mal, pentru ca puteti avea frumoase surprize.

Se pare ca, din acest punct de vedere, iarna e ca vara (contrazicind un classic in viata: basescu).

PESCUITUL CU PEŞTE VIU 

În apele interioare trăiesc unele specii de peşti denumite în mod obişnuit “peşti răpitori”, datorită obiceiului lor de a
ataca alţi peşti mici pentru a se hrăni. Acestei grupe îi aparţin păstrăvul, ştiuca, bibanul, mihalţul, cleanul, somnul,
şalăul şi avatul. Toţi aceşti peşti fac, desigur, obiectul unui tip special de pescuit, acela care exploatează instinctul lor
vorace şi-i îndeamnă să atace momeala vie - un alt peşte mic care le este oferit. Din vremuri îndepărtate, forma aceasta
de pescuit este cunoscută de pescarii din toată lumea şi, pe drept cuvânt, se poate spune că tehnicile mai moderne sunt
doar o variantă a sistemelor vechi folosite pentru capturarea unor exemplare mari. Întâlnim referiri precise în legătură
cu aceste sisteme în scrierile multor autori, începând cu Oppianos şi până la Isac Walton. Cercetând aceste mărturii,
pescarii de astăzi au reuşit să perfecţioneze tehnicile până la obţinerea unor rezultate cu adevărat remarcabile.
În textele vechi putem citi într-adevăr şi recomandarea de a încerca capturarea unor ştiuci mari legând de labele unui
boboc (de raţă) o ancoră solidă, în speranţa că răpitorul îl va ataca. Astfel, mai aflăm că un boiştean foarte mic, făcut să
  71
 

se mişte în straturile mijlocii ale apei, îl determină să muşte până şi pe cel mai prudent dintre clenii din râu. Fiecare
pagină din acest volum mai conţine şi recomandări pentru cele mai potrivite sisteme de capturare ale răpitorilor,
sisteme care, în esenţă, se dovedesc foarte asemănătoare cu cele folosite astăzi. Nu întotdeauna se pot găsi ştiuci sau
bibani dispuşi să atace; peştele trebuie aţâţat, trezindu-i-se instinctul de vânătoare; să se facă deci în aşa fel încât să nu
refuze momeala oferită chiar dacă nu este flămând. Există aşadar o tehnică specială de pescuit, care comportă o
cunoaştere aprofundată a uneltelor necesare pentru a o practica, a momelilor folosite, a modului de a le păstra, de a la
transporta şi de a le întrebuinţa.
UNELTELE
Varga: Folosind peştişori vii, pescarul sportiv poate practica două forme de pescuit, anume o activitate de aşteptare în
speranţa că un răpitor observă momeala şi o atacă, sau o activitate de mişcare, în timpul căreia pescarul urmează să-şi
caute capturile şi să le convingă să înşface peştişorul. Fiind vorba de două tipuri de pescuit complet diferite, va trebui
neapărat să dispunem de uneltele specifice pentru fiecare dintre ele, deoarece în primul caz, chiar dacă vergile sunt
lungi şi grele, nu provoacă inconveniente, în timp ce în al doilea caz e necesar să dispunem de unelte uşoare care să
permită o deplină libertate în mişcări. Să examinăm, deci, mai întâi vergile pentru pescuitul de aşteptare. Nu le putem
numi în sens propriu “vergi pentru pescuitul de fund”, deoarece momeala, adică peştişorul, trebuie să se poată mişca
şi deci să se rotească la o anumită distanţă de fund. Numai în astfel de cazuri se poate vorbi de un adevărat pescuit pe
fund, dar numai când momeala este ţinută ancorată într-o anumită poziţie, cu ajutorul unui plumbaj greu. Fiind vorba
deci de un pescuit care nu impune mari deplasări, se vor putea alege şi vergi grele. Dacă odinioară erau construite din
bambus solid, actualmente se preferă folosirea unor modele mai uşoare, din fibră de sticlă. De aceea avem
posibilitatea să alegem între vergile cu mulinetă şi vergile simple. Primele sunt, desigur, cele mai indicate deoarece,
pe lângă faptul că permit explorarea unei zone mai întinse de apă, dau posibilitatea unei lupte mai eficace cu acele
exemplare enorme, din păcate foarte rare, care acceptă uneori momeala vie. Totuşi, şi pentru modelele de lansetă
folosite în acest caz, se impune o subîmpărţire. Pentru aceia care pescuiesc în ape curgătoare sunt mult mai utile
vergile lungi şi grele (preferinţa este dictată de necesitatea de a folosi uneori plumbaj chiar şi de peste 50 g), în timp ce
pentru pescuitul în lacuri şi bălţi, unde se foloseşte mai ales o plută de susţinere şi deci un plumbaj uşor, varga
trebuie să fie, de asemenea, lungă, dar mai uşoară şi deci înzestrată cu o mai mare elasticitate şi flexibilitate. In
concluzie se poate spune că pentru pescuitul în râuri este indicată o vargă de bambus prevăzută cu inele de conducere
a firului, în timp ce pentru apele stătătoare este mai bun un model din sticlă tubulară.
În ceea ce priveşte vergile fixe, deşi în momentul de faţă sunt folosite foarte puţin, trebuie să precizăm că este necesar
să fie foarte lungi şi foarte solide. O vargă bună de bambus sau o vargă din sticlă tubulară de circa 6 m poate însă să le
fie foarte utilă acelora care se dedică în special capturării bibanului în lacuri şi bălţi. După cum se poate deduce, aceste
vergi nu sunt de tip special şi este foarte uşor ca printre uneltele fiecărui pescar să se afle una sau mai multe de acest
fel.
Mai complicată este poate căutarea unei vergi potrivite pentru pescuitul din mişcare. Dacă este adevărat că pentru a
pescui la biban din barcă ne putem folosi foarte bine de o vargă pentru lansare uşoară sau mijlocie, tot atât de adevărat
este că pentru a încerca capturarea unor ştiuci mari se impune folosirea unor vergi mai puternice şi mai solide. Tot
pentru a simplifica am putea spune că pescarul din mişcare are nevoie de două vergi pentru lansare (lansete): una
uşoară pentru peşti de talie mijlocie, adică până la greutatea de 1 kg, şi una grea, pentru exemplarele mai mari.
Pescuind din barcă, va trebui să preferăm vergi scurte, în timp ce de pe mal, de cele mai multe ori, este potrivit să
folosim o vargă lungă, care să ne permită să dominăm capturile cu priceperea necesară pentru a evita să se bage în
denivelările fundului şi ale malurilor. În orice caz va fi necesar să folosim vergi cu rigiditate diferită în funcţie de
specia de peşte căutată. Din moment ce am vorbit despre rigiditatea vergi, să examinăm motivele care recomandă
alegerea, ţinând seama şi de această caracteristică.
În primul rând trebuie să amintim că majoritatea capturilor nu au o greutate prea mare; într-adevăr, un biban de 500 g,
sau un clean de 1 kg sunt deja consideraţi de mărime importantă, deci pentru aceste specii varga poate fi flexibilă,
pentru a evita ruperea firului cu care se încearcă capturarea. Ştiuca ajunge să treacă uşor de 3 kg, de aceea este necesară
o vargă mai rigidă, care să permită o manevră de recuperare destul de fermă; somnul poate avea talii şi mai mari.
Mai trebuie să ţinem seama şi de rezistenţa maxilarelor sau a pereţilor bucali ai diferiţilor peşti. Un biban sau un clean
nu pot fi trataţi cu violenţă, pentru că au gura foarte delicată ce se sfâşie uşor, deci pentru aceştia sunt necesare vergi
flexibile, în timp ce ştiucile au maxilarele solide, astfel încât pot fi scoase cu fermitate sin apă. În afară de aceasta,
duritatea cerului gurii la aceşti peşti este atât de mare încât este nevoie de o înţepare fermă pentru a reuşi să pătrundă
cârligul; O astfel de înţepare viguroasă se realizează în mod corect numai cu o vargă suficient de rigidă. Să încercăm
deci să stabilim care este deosebirea dintre o vargă rigidă şi o vargă flexibilă. De obicei pescarii spun că un vârf este
flexibil când diametrul său la capăt nu depăşeşte 2-3 mm; o astfel de dimensiune indică faptul că unealta se îndoaie cu
deosebită uşurinţă la tracţiune, descriind un arc foarte pronunţat când este supusă la efort.
O vargă prevăzută cu un vârf de dimensiune mai mare decât cea menţionată va fi mai rigidă, deşi rigiditatea propriu-
zisă este caracteristică vergilor care se îndoaie numai dacă sunt solicitate la un efort de multe kilograme.
Mulineta: şi pentru aceste unelte este valabil, parţial, ceea ce s-a spus mai înainte referitor la vergi. Într-adevăr, nu
există mulinete concepute în mod special pentru pescuitul cu peşte viu. Se folosesc deci modelele obişnuite, alese
după criterii specifice. Se poate spune că cele grele pot fi folosite cu succes numai pentru acele tipuri de pescuit care
impun folosirea unui plumbaj de peste 30 g, din cauza proprietăţilor lor de rezistenţă la uzură şi a unei mai mari
capacităţi de tracţiune, în timp ce modelele uşoare şi mijlocii se pretează la toate celelalte forme de pescuit. Fireşte,
pescarul trebuie să aleagă cu pricepere, deoarece cu siguranţă că nu se poate folosi cu eficienţă o mulinetă “micron”
  72
 

pentru pescuitul ştiucilor mari, chiar dacă se foloseşte plumbaj de numai 3 g; aceasta deoarece o unealtă de acest fel nu
permite tragerea fermă a unui exemplar care după înfigerea cârligului se zbate cu toată puterea. O mulinetă foarte
mică poate servi cel mult la capturarea bibanilor de talie mijlocie. Dată fiind dificultatea alegerii, pescarul va opta
pentru modelele de tip mijlociu, care datorită caracteristicilor lor pot fi indicate pentru mai multe întrebuinţări.
Întotdeauna vor fi mulinete cu bobină fixă, întrucât atât cele rotitoare simple cât şi cele care multiplică de 4 ori
necesită lanseuri prea violente, care ar pune în pericol integritatea peştişorilor folosiţi ca momeală.
Firul: Trebuie împărţit în două părţi. Prima, adică aceea care rămâne înfăşurată pe mulinetă şi care nu este niciodată în
contact cu peştele si a doua, adică struna, care adeseori pătrunde în gâtul capturii. Referitor la prima porţiune, vom
spune pe scurt că aceasta trebuie să fie aleasă proporţional cu talia şi deci cu greutatea capturilor pe care presupunem
că le vom face, şi, pe cât posibil, de o culoare care să se potrivească perfect cu mediul şi apa în care va fi cufundată. De
obicei, la pescuitul cu peşte viu, nu se insistă prea mult în alegerea firului. Astfel, pentru biban, se folosesc de
preferinţă fire cu diametrul maxim de 0,20, în timp ce pentru ştiucă sau somn se ajunge chiar şi până la 0,40, deşi
dimensiunea medie care trebuie să se folosească în acele locuri în care exemplarele mari sunt numeroase este cuprinsă
între 0,30 şi 0,35.
Struna însă trebuie să fie examinată mai amănunţit. Pentru unii peşti se impun calităţi deosebite, care fac necesară
folosirea unor materiale speciale. Deoarece numărul peştilor răpitori nu este mare, să examinăm alegerea acestei foarte
importante părţi a uneltelor, de care poate depinde chiar şi rezultatul acţiunii de pescuit, în funcţie de fiecare răpitor.
Să începem cu ştiuca, considerată răpitor prin excelenţă. Are o gură prevăzută cu mai multe serii de dinţi foarte
ascuţiţi, îndoiţi înapoi, cu care reuşeşte să reteze un fir de orice secţiune, în afară de cazul când firul trece printre un
dinte şi altul fără a fi retezat.
Pescarii au încercat toate mijloacele: înfăşurând firul de nailon cu o liţă subţire de cupru, în aşa fel încât îl făceau
rezistent, păstrând totuşi o flexibilitate foarte bună; încercând cu păr de cal sau cu nailon răsucit, cu speranţa că firul
nu va fi retezat de dinţii răpitorului, încercând să pescuiască chiar şi cu fir de mătase împletită. După încercări
repetate s-au dat bătuţi şi au trecut la sârme de alamă, de cupru, de oţel. Aceasta din urmă a fost apoi adoptată
definitiv. Sârma de oţel simplă prezintă însă gravul inconvenient că este casantă când prinde câte o îndoitură greşită,
de aceea se folosesc împletiturile subţiri, strune foarte bune din mai multe fire având uneori un diametru chiar şi de
numai 0,10 mm şi o rezistenţă de circa 2 kg.
Vopsite în culori opace pentru a se asorta cu vegetaţia, aceste sârme se pot înnoda şi lega ca orice fir. În încheiere vom
mai menţiona doar că pentru a lega perfect strunele metalice la un cârlig sau la o ancoră este întotdeauna mai bine să
lipim legătura cu cositor sau să fixăm nodul cu ajutorul unei înfăşurări uşoare cu fir de mătase, vopsit apoi cu lac de
nitroceluloză. În ultimul timp s-au obţinut rezultate foarte bune confecţionând strune formate din mai multe fire
sintetice subţiri răsucite. În condiţii speciale de lumină şi de limpezime a apei sunt mai puţin vizibile şi, când muşcă,
peştele le vede mai puţin decât vede un fir mai rigid şi cu diametrul mai mare. Sunt utile mai ales când trebuie să se
folosească diametre mai mari de 0,25.
Bibanul, cu firea sa destul de naivă, se arată uneori deosebit de bănuitor, mai ales în unele locuri, aşa încât adeseori
suntem obligaţi să-l pescuim cu fire fine, care fac recuperarea lungă şi problematică. Cleanul atinge maximum de
suspiciune; într-adevăr, reuşim să-l pescuim cu succes numai cu strune sub 0,15. Să mai adăugăm că numai în apă
perfect limpede acceptă momelile vii; Putem deci uşor să ne dăm seama câtă dificultate prezintă capturarea sa.
Pluta: constituie o mare dificultate pentru pescar la pescuitul cu peşte viu. Răpitorul atinge momeala vie, poate o şi
ucide printr-o muşcătură, apoi, simţind rezistenţa plutei, dă drumul prăzii. S-ar putea obiecta că pentru a evita
inconvenientul este suficient să se folosească o plută uşoară, care să se scufunde cu uşurinţă. Dar o asemenea plută nu
ar rezista nici măcar la tracţiunea momelii vii. Poate fi folosită numai în cazul pescuitului cu peşti vii mici şi probabil
aceasta explică motivul pentru care bibanul şi cleanul sunt capturaţi cu oarecare uşurinţă cu acest sistem. Procedând în
ordine, să examinăm mai întâi, iară, ştiuca. Pentru capturarea sa este nevoie de o momeală vie (oblete, caras, boiştean,
babuşcă, roşioară mică), lungă de 5 - 10 cm, dar această momeală, în ciuda dimensiunilor sale reduse, reuşeşte să
scufunde cu uşurinţă orice plută în formă de fus. Din această cauză mulţi folosesc mingi de ping-pong din celuloid,
care sunt foarte rezistente la scufundare, sau dopuri mari (de damigene).
S-a mai încercat să se înlăture acest neajuns folosind plute speciale din material plastic prevăzute cu o gaură în partea
de sus, în aşa fel încât de îndată ce ştiuca trage pentru prima oară, se umplu complet cu apă şi devin deci practic lipsite
de rezistenţă. Acestea sunt mai rare.
Mai potrivit poate este sistemul de a lega la fir două sau trei plute în serie, astfel încât rezistenţa să se împartă, dar
sistemul acesta este valabil numai pentru apele de mică adâncime, în care nu este necesar să se folosească pluta
culisantă. Folosirea acesteia din urmă se impune, după cum am văzut deja, când distanţa dintre momeală şi plută
depăşeşte lungimea vergii, adeseori chiar şi de două sau de trei ori. Pluta culisantă propriu-zisă, care culisează pe toată
lungimea firului şi care este oprită în partea de jos de un alt suport mic, este indicată pentru clean, după cum vom
vedea mai departe, dar devine imposibil de folosit pentru ştiucă, deoarece peştişorul care trage în jos sfârşeşte prin a
se băga în algele de pe fund. Nu rămâne, aşadar, decât vechiul sistem al plutei voluminoase, cu dimensiunea şi
profilul alese în aşa fel încât peştele momeală să se poată scufunda doar cu mare greutate. Când se va scufunda ferm,
înseamnă că ştiuca a atacat cu siguranţă momeala.
Pentru şalău nu se foloseşte aproape niciodată pluta iar când se foloseşte - se folosesc momeli mici care pot fi
susţinute şi de plute foarte sensibile fără a alarma peştele. Dacă pescuitul are lor în apă curgătoare, muşcătura este atât
de violentă încât orice plută dispare dintr-o dată sub apă.
Pentru biban momeala este întotdeauna foarte mică, un oblete de cel mult 5 cm; de cele mai multe ori, însă, se
  73
 

foloseşte ... sau ..., peşti momeală care practic nu reuşesc să scufunde nici o pană, astfel că alegerea plutei nu prezintă
probleme. Dacă este necesar să se pescuiască în larg şi deci să se folosească o plută mai voluminoasă din cauza unui
lestaj mai greu, practic nu există probleme deoarece urmează să se captureze peşti mai naivi, care nu dau prea mare
atenţie rezistenţei plutei.
Clenii, în schimb, sunt atât de bănuitori încât dau drumul oricărei momeli care le opune oarecare rezistenţă.
Cârligul: pentru pescuitul cu peşti vii se pot folosi cârlige de toate felurile; începând de la obişnuitele modele Crystal,
până la ancore cu două sau trei vârfuri. Pentru capturile de talie mijlocie (biban şi clean) se foloseşte de obicei cârligul
Crystal simplu, de mărime destul de mare, ţinând seama atât de dimensiunile peştelui pe care dorim să-l capturăm, cât
şi de acelea ale momelii folosite.
Trebuind să luptăm cu peşti mai robuşti, ca de exemplu cu ştiuci, este preferabil să se folosească un cârlig de tip forjat
sau acele cârlige speciale albe cu tija foarte lungă şi cu îndoitura perfect conturată.
În cazul acesta, cârligul poate fi ales chiar şi de nr. 1, pentru că este vorba de prins peşti care au o deschiderea a gurii
foarte mare.
Ancorele pot avea două, trei şi chiar patru vârfuri. În afară de aceasta pot fi cu profil unic, când cele două vârfuri sunt
aşezate în acelaşi plan, uneori uşor divergente.
Tot în cazul ancorelor putem găsi modele prevăzute cu două cârlige lungi şi unul mai scurt care serveşte la fixarea
peştelui momeală, precum şi modele prevăzute cu un fel de ac folosit pentru a consolida prinderea momelii. Acul este
introdus sub piele, pe partea laterală a peştelui momeală.
În ţara noastră se folosesc de obicei ancore cu trei cârlige identice, în timp ce în alte ţări sunt foarte folosite modelele
cu un cârlig mai mic sau îndoit sub un unghi faţă de tijă pentru că, pe lângă fixarea mai bună a peştelui viu şi
menţinerea în viaţă o mai mare perioadă de timp, sunt mai puţin observate de răpitori, care atacă deci momeala cu mai
multă încredere.
De obicei cârligele simple se montează pe strune din fir, dar în unele cazuri, de exemplu pentru pescuitul la ştiucă,
trebuie să fie legate la o strună metalică. În cazul acesta, deoarece au o pană de tip normal, trebuie să se procedeze la o
montare specială. Fiind vorba de un sistem foarte simplu, îl explicăm pe scurt.
Struna metalică este sprijinită pe tija cârligului şi trece ce circa 3 cm dincolo de îndoitură; se înfăşoară cu o sârmă
subţire de cupru arsă începând de la pană şi până la îndoitura cârligului. Se îndoaie apoi o sârmă de oţel în partea de
sus la contactul legăturii deja făcute şi se repetă legătura cu sârma de cupru în sens invers, fixând-o însă lângă pană
printr-un nod strâns cu o pensetă. Pentru a asigura ţinerea cârligului este suficient să se acopere legătura din cupru cu
câteva pensulări cu un lac de nitroceluloză foarte gros, dar este preferabil, desigur, să se efectueze o lipitură uşoară cu
cositor pe toată lungimea înfăşurării. Pentru a fi siguri că cositorul face priză, este nevoie să se folosească un acid
special pentru suduri şi întrucât acidul ar putea ataca atât cârligul cât şi struna, este absolut necesar să spălăm perfect
zona lipită, ungând-o apoi cu un strat subţire de ulei lubrifiant.
Aşezate în pliculeţe din hârtie parafinată sau din plastic, cârligele astfel pregătite pentru folosire nu-şi modifică
calităţile un timp îndelungat.
Ancorele se leagă foarte simplu la strunele metalice, întrucât este suficient să se răsucească oţelul după urechiuşă şi să
se fixeze legătura cu o picătură de cositor. Unii obişnuiesc să lege cârligele simple la sârma de oţel folosind nu sârmă
de cupru, ci un fir de mătase răsucit. Metoda este, desigur, mai simplă, însă sârma tinde să taie legătura; în cazul
capturării unor ştiuci de talie mare, există pericolul ca mătasea să fie retezată şi captura să scape.
În acelaşi mod în care s-a fixat ancora la sârmă, la capătul opus al strunei se aplică vârtejul sau un inel mic, care
serveşte la legarea agrafelor cu vârtej. Pentru toate aceste tipuri de legătură însă, majoritatea pescarilor folosesc cu
încredere produse gata confecţionate.
Plumbajul: lestajul care se foloseşte la pescuitul cu peşte viu variază mult în funcţie de cerinţele reclamate de fiecare
formă de pescuit practicat. Poate consta dintr-o serie de bile mici despicate, utile pentru echilibrarea unei plute mici,
dintr-un plumb greu de formă prismatică, folosit la pescuitul ştiucii pe fund în ape curgătoare, sau dintr-o olivă
simplă care culisează pe fir. În funcţie de peştele căutat, locul şi activitatea de pescuit, greutatea lestajului va fi
modificată, astfel încât poate trece de la câteva fracţiuni de gram până la 100 de grame şi chiar mai mult. În general, în
apele stătătoare, greutatea nu este prea mare, chiar şi atunci când momeala trebuie să se ancoreze solid pe fund; circa
20 g sunt suficiente pentru a trage în larg şi în adânc peştele viu şi, în plus, greutatea e suficientă pentru a împiedica
momeala să deplaseze firul de la locul dorit. Folosind o plută sau pescuitul prin aşa-zisul sistem “cu recuperare”,
lestajul este şi mai redus, astfel că în majoritatea cazurilor este suficientă o greutate de 5-10 g.
În apele curgătoare, în special în cele repezi, lucrul este cu totul diferit; aici este necesar ca momeala, ajunsă pe fund,
să rămână complet nemişcată în pofida forţei curentului apei. Iată că se impune necesitatea unor greutăţi cu adevărat
mari, mai ales dacă încercăm să capturăm răpitori care trăiesc la adâncimi mari, foarte agitate. Acelaşi pescuit cu plută
necesită un plumbaj greu, întrucât trebuie evitat ca învolburarea apei să ridice momeala de pe fund sau de la
adâncimea la care se pescuieşte.
În afară de greutate trebuie să ştim să alegem şi tipul plumbajului, deoarece se pot realiza plumbaje de aceeaşi
greutate prin sisteme diferite. La pescuitul cu plută fixă pe fir, sistemul de distribuire a greutăţii, împărţind-o în multe
bile mici, este cel mai bun. Acest sistem nu se poate aplica dacă pluta este culisantă.
Înainte de toate lansarea devine dificilă din cauza numeroaselor bile şi, pe lângă aceasta, momeala coboară pe fund cu
o viteză foarte redusă ceea ce poate constitui, în unele cazuri, un inconvenient. Se impune deci folosirea unui plumbaj
grupat, adică format dintr-o singură greutate, aplicat la o distanţă potrivită de momeală; un plumbaj format în acest
mod va fi observat cu uşurinţă de către peşti, aşa încât este preferabil să se folosească un plumbaj care să culiseze pe o
  74
 

porţiune limitată de fir, în aşa fel încât atunci când un peşte muşcă, să nu-i observe imediat inerţia. De obicei în cazul
acesta plumbajul este format dintr-o olivă găurită care culisează între două bile despicate aşezate la o distanţă de circa
50 cm una de cealaltă şi care au funcţia de opritor atât în partea de sus cât şi în partea de jos. Pescuind pe fund se poate
folosi un plumbaj aşezat la capătul firului; întotdeauna este fix şi serveşte bineînţeles la acele acţiuni de pescuit în
care peştele viu trebuie să rămână nemişcat pe fund într-un loc anume. Sau poate culisa pe fir şi, în acest caz, se
foloseşte în general la tipurile de pescuit “cu recuperare”. În ambele cazuri lestajul constă dintr-un singur plumb.
Accesorii: puţine unelte pot fi considerate accesorii speciale pentru pescuitul cu peşte viu.
Cel mai important este acel triunghi metalic, confecţionat din sârmă de oţel, căruia i se spune “pater noster”. Serveşte
pentru a ţine la distanţă firul cufundat perpendicular, momeala şi în acelaşi timp, fiindcă se poate roti, îi oferă
peştişorului libertatea de mişcare.
De obicei accesoriile de acest fel sunt denumite “seturi pentru ştiuci” şi se pot cumpăra în diferite mărimi. Se fixează
pe fund la cca. 50 cm de fund, în aşa fel încât peştele viu să se poată mişca foarte aproape de fundul apei. În ape
stătătoare, deasupra lui “pater noster” se aplică o plută sferică mare, vopsită în negru, astfel încât să asigure o poziţie
perfect verticală a firului; pe lângă aceasta, pluta dă posibilitatea de a nu se întinde firul, aşa încât când un peşte
muşcă, nu se simte rezistenţa vârfului vergii.
Acelaşi scop îl au şi vârtejurile cu trei urechi de legare, confecţionate fie în formă de triunghi, fie în formă de T.
Ultimele se găsesc mai uşor în comerţ. Legând struna de urechea laterală, se poate evita răsucirea momelii pe firul
principal, astfel încât se va forma un ansamblu care are în partea de jos plumbajul legat la o porţiune de fir, lateral
struna cu cârligul şi momeala, iar în partea de sus firul mulinetei.
Pentru pescuitul în ape bogate în alge mai există nişte plute mici numite “susţinătoare”, care se fixează pe fir înaintea
plutei propriu-zise. Au o lungime de cca. 1 cm, sunt cilindrice, cu diametrul de aproximativ 5mm. Scopul lor este de a
 ţine firul ridicat la suprafaţa apei, de aceea pe acesta se fixează două sau trei, la circa 50 de centimetri una de cealaltă.
MOMELI
Teoretic, orice peşte mic poate servi la capturarea unui răpitor, însă există specii care sunt mai indicate, datorită
caracteristicilor lor specifice. Vom enumera în continuare, în ordine alfabetică, aceste specii; pe lângă aceasta, se vor
arăta, în general, răpitorii pentru care ele se dovedesc mai eficace.
Babuşca: în lacuri, în canale şi în bălţi, este o momeală foarte apreciată de către ştiuci şi dacă are talia mică, adică dacă
nu trece de cca. 6 cm, şi de către biban şi Micropterus Salmoides. Deoarece babuşca are tendinţa de a se ascunde în
vegetaţia acvatică, trebuie să fie folosită la oarecare distanţă de alge ori de trestii, sau pescarul trebuie să se folosească
de mijloace cu care să împiedice momeala să se ascundă printre obstacole.
După ce este prinsă în cârlig nu face multe mişcări şi, dacă este agăţată de buză, după scurt timp se lasă să atârne
inertă. Este nevoie aşadar să se înlocuiască des sau să se mişte din când în când firul pentru a le revitaliza.
Babuştele de talie mijlocie se prind de obicei de spate cu ajutorul unei ancore de mărime proporţională cu
dimensiunile lor. Aceşti peşti se capturează uşor cu undiţa la locul de pescuit şi, deoarece necesită o cantitate foarte
mică de oxigen, pot fi transportaţi foarte uşor.
Boarţa: poate fi pescuit cu vergi uşoare, plute foarte sensibile şi cârlige microscopice prinzând pe ele bucăţi de râmă
sau larve de muscă. Când este nevoie să avem la dispoziţie o cantitate mai mare se foloseşte plasa, acest peşte fiind
considerat ca o momeală foarte bună pentru avat şi şalău. Deosebit de populate în boarţe sunt apele liniştite, unde se
poate face o rezervă suficientă, fără prea multă pierdere de timp, folosind metoda cu sticle mari, pe care o vom explica
mai departe.
Ca toţi peştişorii vii, şi boarţa are nevoie de îngrijiri pentru a rămâne în viaţă, de aceea va trebui ca recipientul cu
momeală să fie ţinut în apă curentă sau cel puţin să se schimbe apa foarte des.
În afară de avat, este o momeală foarte bună şi pentru bibani şi ştiucă.
Trebuie prin cu fineţe de cele două buze în cârlige cristal, de la nr. 5 la nr. 8.
Caracuda: este unul dintre peştii cei mai folosiţi ca momeală de către pescari, îndeosebi pentru capturarea ştiucii,
somnului şi şalăului. Este foarte rezistentă pe cârlige. Se pretează pentru pescuitul pe fund precum şi pentru acela în
straturile mijlocii ale apei, dar nu este recomandabil să se folosească în locurile cu multe plante acvatice, din cauza
tendinţei lui de a se ascunde printre acestea. Se prinde în cârlig de buză, sau după înotătoarea dorsală, dacă este de
mărime mijlocie.
Obletele: obleţii mici, cu lungimea de maximum 4 cm sunt foarte eficienţi pentru pescuitul bibanului; obleţii ceva mai
mari sunt potriviţi în schimb pentru clean, în timp ce exemplarele şi mai mari servesc numai la pescuitul ştiucii,
şalăului şi avatului.
Pentru capturarea obleţilor mici, se poate folosi o vargă prevăzută cu cârlige mici sau o plasă cu ochiuri foarte mici şi
dese.
Fiind foarte delicaţi, obleţii pot fi menţinuţi în viaţă numai schimbând încontinuu apa din recipientul în care sunt
păstraţi sau având grijă de a face o oxigenare permanentă cu ajutorul unui aparat special. În sezonul rece transportul
lor este mult mai uşor decât în sezonul cald, perioadă în care mor în număr mare.
Obletele se prinde de buză pe un cârlig simplu sau pe o ancoră; doar pentru pescutul cleanului se preferă prinderea de
coadă.
Porcuşorul: este foarte apreciat ca momeală naturală pentru pescuitul bibanului şi al cleanului. Poate fi prins în canele
şi în gropi cu ajutorul unei plase cu ochiuri foarte mici cu care se scotoceşte pe fundul apei. Porcuşorii stau ascunşi în
nisip şi în mâl, mai ales în apropierea algelor.
Datorită rezistenţei lor pot fi păstraţi un timp îndelungat într-un recipient încăpător, ţinut la răcoare şi într-un loc
  75
 

întunecos; singura precauţie pe care trebuie să o avem în vedere este de a schimba des apa sau de a lăsa un curent slab
de intrare şi de ieşire, asigurând o primenire lentă dar continuă.
Cu porcuşorul se pescuieşte razant pe fund sau cu firul prevăzut cu plută; peştişorii trebuie să fie prinşi de cele două
buze într-un cârlig subţire, de mărime proporţională cu talia lor. Pentru a fi manevraţi este indicat să fie înfăşuraţi
uşor într-o cârpă.
Roşioara: ambele varietăţi de roşioară, adică roşioara comună şi roşioara cu pană roşie, sunt foarte potrivite pentru
pescuitul ştiucii. Fiind vorba de momeli destul de mari, este necesar să le prindem în ancore destul de mari, care de
obicei sunt fixate de spinarea peştelui. Roşioara se mai poate monta pe unelte speciale, prevăzute cu două sau trei
ancore, în aşa fel încât să avem certitudinea că atunci când ştiuca atacă oricare parte a corpului peştişorului, se va agăţa
cel puţin într-un vârf.
Lungimea preferabilă a roşioarelor care se folosesc ca momeală este cuprinsă între 7 şi 10 cm; cele mai mari pot servi
pentru a încerca capturarea unor exemplare mai mari.
Dacă dorim să avem rezultate bune, pescuitul cu roşioara trebuie să aibă loc la oarecare distanţă de vegetaţia acvatică,
deoarece peştele acesta are obiceiul de a-şi căuta refugiul printre alge. În mod obişnuit roşioarele se capturează direct
la locul de pescuit, însă datorită însuşirilor lor de rezistenţă, pot fi transportate cu destulă uşurinţă.
Soretele: numai peştii foarte mici din această specie, nu mai lungi de circa 3 cm, sunt eficace pentru pescuitul
bibanilor, şi uneori chiar şi al ştiucilor mici. Se capturează cu varga sau cu plasa la locul de pescuit şi se prind de
spinare cu un cârlig de nr. 5 -7. Prins astfel, soretele continuă să se agite mult timp.
Această momeală vie nu dă rezultate bune în toate apele: în lacuri însă, unde soretele se află în număr mare, adeseori
se dovedeşte foarte bun.
Ţiparul: este o momeală foarte potrivită în pescuitul somnului, datorită uşurinţei cu care poate fi reperat, ca şi datorită
rezistenţei sale şi transportului uşor. În plus, acest peştişor, dacă este prins cu delicateţe în cârlig, trăieşte şi se mişcă
ore întregi, evitând ca pescarul să controleze în continuu vitalitatea momelii.
De obicei ţiparul se prinde în cârlig de buză, dacă este mic, sau de spinare dacă este de talie mijlocie. Unii folosesc
sisteme mai complexe de prindere în cârlig, bazate pe folosirea a două sau trei cârlige care sunt agăţate pe părţile
laterale sau în apropierea cozii.
Contrar unor păreri, nu este un peşte potrivit pentru toate apele; într-adevăr, dacă apa este opacă, e slab văzut de către
somn şi este indicat deci să încercăm cu peşti-momeală cu solzi mai strălucitori. În afară de aceasta nu se pretează
pentru pescuitul în locurile pline cu vegetaţie acvatică pentru că se ascunde imediat în aceasta, de aceea folosirea sa
este limitată la pescuitul în straturile mijlocii ale apei, cu fir susţinut de plută, sau în locurile cu fundul liber de
obstacole.
Zvârluga: peşte foarte mic, cu lungimea de aproximativ 10 cm, care se foloseşte în special ca momeală pentru somn şi
şalău.
Zvârluga trăieşte în râuri şi lacuri de şes, ascunsă printre pietre şi având o culoare închisă foarte mimetică (variabilă în
funcţie de mediul înconjurător).
Se poate captura cu undiţa prevăzută cu cârlige mici în care se prin râme, sau cu plase şi chiar cu mâna, scotocind pe
fundul apei. 

Pescuitul stiucii

Pescuitul stiucii cu peste viu 

Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a
costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in muntura cu pestisor viu este
cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare.
Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm). 

Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura
poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se
liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei". Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un
brat, de marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu
cu bratele in echer cu momeala vie este de asemenea excelenta. 

Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior
innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.

  76
 

Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul: 

1.  Se tine pestele cu capul spre noi; 

2.  Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac; 
3.  Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara; 
4.  Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare 

Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul lunii
octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere stabila a apelor intra in actiune lingurile
metalice.

Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:

Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos. 

Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer.

Retinem ca: 

o  Recuperarea lenta este cheia succesului; 

o  Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei:
o  Paletele lungi convin in ape curgatoare; 
o  Paletele late se comporta excelent in curenti slabi; 
o  Paletele "aripi de fluture" sunt excelente in iazuri linistite; 
o  La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej; 

Naluci oscilante in S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr. model universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr.
Retinem ca: 

  77
 

  Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si maturarile laterale ale nalucii; 
o

  Cercetati zonele transversale si aval - transversale in raport cu malul unde pescuiti pentru ca
o

sunt zone cu randament maxim. 

Pescuitul stiucii la lingura

In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri. Pentru ambianta, lumina superba de toamna imbratisind
frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea pescuitului sa nu fie umbrita de risul agresiv al soarelui in
prag de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si
greutate, conditiile sunt extrem de favorabile. 

Cutia cu linguri trebuie sa contina: 

Pentru apa adinca: 

•  rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4. 
•  rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4; 
•  Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g; 
•  oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g. 

Pentru suprafata: 

•  rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4; 

•  Ondex Rublex 5 si 7 g; 
•  oscilanta Atom ABU Garcia 12 g; 
•  rotative si oscilante DAM foarte colorate. 

Varga: putere (actiune) 10-30 g; 

Fir nylon 0.26-0.30 mm si struna de otel (kevlar ...). 

  78
 

Posturi in iaz: 1 si 2 - pe oglinda lacului si din foisor pe timp rece; 3 - pe linga malul insulitei pe timp rece; 4- stufaris,
papura pe vreme blinda; 5 si 6 -coada lacului si la nuferi in zile caldute; 7- ponton in toate sezoanele.

STIUCILE... LA NALUCI MARI

La ghicitoarea „cine sunt MARI, RELE si URATE?”... sigur ca pescarii pot da prompt un raspuns: „stiucile”.

Pescuitul stiucilor cu naluci mari reprezinta o aventura unica pe care si-o doreste fiecare dintre noi. Sa vedem in
continuare de ce avem nevoie pentru a ne implini acest vis, aceasta nesatietate in devenire pentru unii dintre noi,
luand ca reper pescuitul similar din Marea Britanie, explicat pe intelesul nostru de expertul Mick Brown. 

Sculele necesare

Mulinete: Prezentarea cea mai naturala a marilor naluci in pescuitul stiucilor se poate realiza utilizand o mulineta din
categoria multiplicatoarelor (mulinete cu tambur mobil). Cu cat raportul de recuperare a firului este mai mare, cu atat
viteza de recuperare, rapida, va ajuta la o mai comoda manuire a nalucilor (prin mulinare mai inceata).

„Shimano Calcutta 251” si „Shimano Corsair 401” au devenit deja standarde in domeniul pescuitului cu naluci mari
din categoria „jerkbaits”. Alte mulinete bune sunt considerate si multiplicatoarele „Abu Anti-Backlash 5601B”, rapida
„Masterline Toothy Critter TC60L” si seria recent imbunatatita a „Daiwa Milionaires”.

Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele „baitcaster” din care remarcam „Shimano Curado 201” la aproximativ 100
lire sterline. Însa, firma Masterline produce un „Six Shooter” bait-caster care la pretul de numai 40 lire sterline
reprezinta un adevarat chilipir.

„Abu Eon 6601c” poate fi luata si ea in consideratie, mai ales ca exteriorul imbracat in material moale (cauciucat)
creaza o senzatie foarte placuta mainii pescarului.

Lansete: Ideal este sa te afli in posesia a doua lansete: una pentru nalucile cu adevarat mari de tipul
„jerkbaits/rubbers” si cealalta pentru naluci mai mici precum „small jerks/rubbers” si „bucktails”.

În general, pentru lucrul cu nalucile uriase, vei cauta o lanseta cu lungimea intre 1,95m si 2,10m (6,1/2 – 7feet) si cu
actiune de varf. Lansetele vor fi din categoria „casting”, ce au ca specific acel pinten pe scaunul mulinetei, pinten ce
foloseste la o mai buna stabilitate a lansetei in mana la lansare, prin agatarea lui cu degetul aratator.

Deoarece „lucrarea” „jerkbait”-urilor consta in (timpul 1) smuncirea scurta a varfului lansetei inspre in-jos si (timpul
2) ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii proaspat formate a firului (dupa care urmeaza o noua
smucitura), lanseta trebuie sa fie moale in portiunea de mijloc, cu o actiune de varf gen „fast action” pentru naluci de
marime medie si varf foarte rigid pentru nalucile foarte mari.
  79
 

Recomandam calduros lansetele specialistilor britanici in domeniu: „Fox Luremaster 7 feet” si „St. Croix Musky PM
6ft 10in”.

Pentru nalucile cu adevarat „monstruoase” avem nevoie de lansete mult mai rigide si ceva mai scurte (intre 6feet-
6,1/2feet adica 1,80m-1,95m). Recomandam: „Fox Predator Jerk” si „St. Croix Musky PM”, amandoua in variantele de
6feet (1,80m). 

Monofilamente si multifilamente

Aproape in marea sa majoritate, pescuitul cu naluci mari se efectueaza cu multifilament ca fir principal.
Multifilamentul ofera un mai bun contact al pescarului cu naluca sa, datorita elasticitatii foarte scazute (3-4%) fata de
cea a monofilamentului (20-30%) si isi dovedeste cu adevarat eficienta in cazul manevrelor nalucii, precum: smucituri
in jos, scurte zvacnituri laterale sau in sus si in jos si false si „maturari”. Avantaj si la inteparile pestelui, unde vom
avea mai putine rateuri.

Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata personal cata sensibilitate va capata lanseta sa, transmitand mainii
chiar si cele mai fine obstacole pe care le va intalni naluca pe parcursul evolutiei subacvatice.

Cu cat raportul diametru/rezistenta al multifilamentului este mai bun, deci cu cat folosim fire mai subtiri si mai
puternice (decat monofilamentele), cu atat creste distanta de lansare a nalucii.

Nici macar nu trebuie sa incarci tamburul mulinetei in totalitate; adesea 40 sau 50 metri de multifilament pusi in
continuarea a catorva zeci de metri de monofilament de 5-7kg rezistenta este suficient (insa asigura-te ca ai inde-ajuns
multifilament pentru cele mai lungi aruncari pe care le efectuezi). Si aminteste-ti sa-ti verifici periodic
multifilamentul, ca in cazul chiar si celor mai mici scamosari-despletiri sa-l inlocuiesti prompt cu unul nou.

Multifilamentul mai are si avantajul ca la acelasi diametru cu monofilamentul provoaca o mult mai mica frictiune a
inelelor la lansare, ceea ce inseamna pe langa distante mai mari de lansare a nalucilor si o uzura mai mica a inelelor in
timp.

Desi pretul multifilamentelor este „piperat” pentru multi dintre noi (la prima vedere), sa remarcam faptul ca durata de
viata a acestuia o intrece de cateva ori pe cea a monofilamentului, ceea ce inseamna ca, in timp, pretul se va amortiza,
ba chiar vom constata ca utilizarea multifilamentului este, in timp, mai „ieftina” decat cea a monofilamentului.

Recomandam pentru naluci medii-mari, multifilamente de 20-23kg rezistenta precum „Power Pro” si „Newtech Power
Cable 9” de la Harris Angling. Mai recentul „Rapala Thermic braid” ofera rezultate remarcabile.

În cazul nalucilor foarte mari, multifilamentul de aprox. 30-35 kg rezistenta e singura solutie avantajoasa („Power Pro).

Forfacuri otelite (strune metalice)

Pentru marile naluci unica optiune e constituita de strunele foarte rezistente. Cu cat struna va fi mai solida (rigida) va
transmite mai bine nalucii si miscarile dorite de pescar precum „zvacnirile” etc.

Strunele pentru naluci mari trebuie sa aiba lungimea intre 30-45cm si sa fie deci bine construite (solide) din materiale
de calitate, rezistente (vartejuri/agrafa de 40kg rezistenta, etc.). Agrafa de care e prinsa naluca trebuie sa fie bine
rotunjita la punctul de contact (cu naluca) pentru a oferi acesteia lejeritate la schimbarile de directie adesea imprimate
de pescar. 

Alt echipament necesar

Cel mai important echipament este acela care ne asigura recuperarea nalucilor in bune conditii, fara a le distruge si
fara a provoca vatamari partenerului de distractie, stiuca: clestele degorjor cu maner lung („pliers” in engleza).

Recomand eliminarea pintenilor de pe bratele ancorelor nalucii, prin tasare cu un patent; aceasta ne va ajuta la
obtinerea unei foarte usoare degorjari a ancorei, in special in cazurile nefericite in care naluca este inghitita adanc (nu
va fie teama de rateuri, ancora are trei brate!).

De asemenea, NU recomand abordarea acestui gen de pescuit celor care abia fac primii pasi in pescuitul cu naluci. E
bine sa se inceapa cu naluci mai mici si pesti pe masura, precum bibanii, clenii, etc.

Manusa de protectie va va servi cu incredere in ceea ce priveste protejarea mainii de eventualele accidente produse la
  80
 

scoaterea pestelui din apa, sau la degorjare.

Vesta de salvare constituie insa poate cel mai important echipament care va proteja in mod nemijlocit viata
dumneavoastra in cazul pescuitului din barca. A nota ca purtarea acesteia este obligatorie in cazul pescuitului din
barca in Marea Britanie.

Nota: La pescuitul din barca nu are nici o importanta faptul ca stiti sa inotati; multi pescari buni inotatori s-au inecat
datorita hainelor de pe ei care s-au ingreunat de apa si i-au tras la fund. Un alt lucru interzis cu desavarsire in Marea
Britanie este si purtatul cizmelor sold sau piept la pescuitul din barca, din aceleasi motive. Mai mult, in cazul
rasturnarii in apa, fara vesta de salvare nu veti putea efectua concomitent cele doua operatiuni principale: salvarea
vietii dumneavoastra prin inot si salvarea sculelor pretioase.

Tipuri de naluci mari

„JERKBAITS” si „TWITCHBAITS”

Adeseori pescarii asociaza denumirea de „jerkbait” („momeala smuncita” in traducere motamo) in mod eronat cu cea
de naluca mare, universala. Dupa cum spune si denumirea, aceasta naluca nu produce nici un tip de actiune la simpla
mulinare si dragare a ei prin patura de apa. Ceea ce o pune in valoare (o aduce la viata) este numai „smuncirea” ei
provocata de pescar. Actiunea ei in apa va tinde sa simuleze miscarile unui peste ranit, aflat in agonie.

Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezista unor astfel de momeli, ba s-a constatat ca dragarea lor in patura de
suprafata a unei ape de 6 m adincime aduce prompt stiuca la suprafata tocmai de pe fund.

Twitchbaits-urile („momeli zvicnite”) sunt ca si jerkbait-urile momeli ce necesita a fi „lucrate” de pescar.

Modele uzuale: „Odyssey Pig” si „Suick Thriller”.

Unele din naluci plutesc in repaos, altele se scufunda, acestea din urma oferind si o actiune de adincime. În ultimii ani
cele cu actiune de adincime s-au rafinat si inovat atit de mult incit au ajuns sa imite prin forma pesti specifici de
adincime, aflati in meniul stiucii. Distributia centrului de greutate va face distinctie intre nalucile „scufundatoare” si
cele mai slabe in calitati scufundatoare. Acestea (cele scufundatoare) sunt „lucrate” mai degraba cu smunciri scurte si
recuperari lente, decit cu smunciri lungi si recuperari mai rapide precum in cazul celor de suprafata.

Modele uzuale: „dolphins”, „Dave Kelbrick’s Runt”, „Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Slapper”, „Cobbs
Countdown” si „Crazy Shad”. 

Anumite „twitchbait”-uri, dupa cum le spune si numele, pot fi lucrate excelent prin mulinarea in scurte zvicniri si
prin miscari minime si subtile ale virfului lansetei. Smuncirea lor excesiva va duce la disturbarea echilibrului
acestora.

Modele uzuale: „Loz Harrop’s Jackal”, Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Glider”, „Ace’s Dorky” si noul „Fox
Belly Up”. 

  81
 

gdfgfgdfgdgdg  

„Topwater lures” (naluci de suprafata)

Reamintim, unele din nalucile de suprafata sunt bucati de lemn sau plastic lipsite de viata fara actiune pre-fabricata,
iar punerea lor in valoare se face prin smunciri in jos ale virfului lansetei urmate de recuperari rapide ale burtii
firului, naluca deplasindu-se in salturi, dintr-o parte in alta, precum un ciine strunit in lesa. 

Alte naluci de suprafata au actiune pre-fabricata, adica simpla lor dragare prin apa produce miscarile dorite, datorita
elicelor incorporate, ori altor elemente precum barbetele, ventuzele „poper”-elor. Acestea sunt create cu scopul de
produce disturbari in patura de suprafata a apei (improscari, bolboroseli, etc.). Cel mai teribil de eficace model s-a
dovedit in timp a fi „Fox Detonator” construit de Dave Kellbrick. 

hjhjhjhj jhjhj  

„Soft plastics” (plasticuri moi)

Acestea au un succes mai mare in rindul pescarilor, poate si pentru faptul ca sunt simplu de lansat si de lucrat in apa,
de fapt prin numai simpla mulinare. Datorita cozilor care intra in miscare singure la dragarea lor si datorita moliciunii
plasticului constructiv (in comparatie nalucile din materiale dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezinta avantaje.
Sunt rapitori care scuipa imediat nalucile dure, dar care insa sunt mult mai dispusi sa retina si sa inghita o naluca
moale.

Modele uzuale: „Bulldawgs” de la Musky Innovations, „Castaic Swimbaits”. Unele abia aparute, mari, sunt: „Sprog”
de la Zoota Lures si „Sandra Grubs” a francezilor de la Delalande. 

  82
 

hh hg    

„Pull baits” (naluci dragate)

Acestea sunt naluci mari care seamana cu „jerkbait”-urile, dar care pe linga smuciturile imprimate de pescar sunt
capabile de miscari proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot lucra prin smucituri urmate de mulinari si pauze
scurte.

Modele uzuale: „Fox Demon” a lui Dave Kellbrick si „Hell Tail” a lui Ace Lures. 

„Hybrids” (hibrizi)

Ultima serie de hibrizi aparuta este cea combinatie voblere-plasticuri moi, precum „Invader” de la Musky
Innovations. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste: smuncite, dragate, etc.

Un alt hibrid eficient este si „Sosy Lure” de la Delalande, care prezinta multiple articulatii si care par adevarate fiinte
vii in miscare; atrag cu predilectie stiucile de dimensiuni mai mici, denumite de englezi „jacks”.

Alti hibrizi cu design similar sunt si flexibilele naluci ale lui Mike Bowen din Redditch. Aceasta serie este aproape
indestructibila (ca rezistenta a materialelor) si virtual impenetrabila pentru dintii taiosi ai stiucilor. 

„Bucktails” si „spinnerbaits”

„Bucktails” au drept caracteristici constructive o paleta rotativa in fata si o coada colorata, stufoasa. Sunt naluci de
suprafata si se lucreaza prin lansare si franare/mulinare in forta ca sa permita crearea unui val de suprafata pe
parcursul deplasarii lor. „Spinnerbait”-urile sunt de adancime, si se lucreaza prin recuperari lente ale firului si
dragarea lor pe fundul apei. Sunt foarte comod de utilizat, deci.

Modele uzuale: „Fox Viper” al lui Dave Kelbrick ca „bucktails” si „Coathangers” de la Ace Lures ca „spinnerbaits”.

„Plugs” (voblere) mari

Acest gen de naluci este poate cel mai vast, avand la dispozitie pentru ales o bogata gama. Specificul e constituit de
barbeta frontala a carei unghi de inclinatie determina adancimea de evolutie. Au corpuri flotante, grele-scufundabile,
flotabil-neutre, dintr-o bucata sau doua (cu articulatii) etc.
  83
 

Modele uzuale, de succes: „Rapala Super Shad Rap”, „Chubby” al lui Dave Kelbrick, „Butcher Depthraider”, „Mann’s
Stretch” si „Nilsmaster Invincible”. 

gff <= voblere (“plugs”) 

Culori, modele (de imitatie)

Biban – reprezinta alegerea ce mai frecventa in cele mai multe ape;

Rosioara sau culoare Argintie – minunate pentru ape clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul utilizat pe conditii
de vreme foarte insorita;
Portocaliu – succese foarte bune;
Rosu si Alb in combinatie – par a avea eficienta universala;
Negru – Nemaipomenite pentru pescuitul de suprafata, in special la amurg si pe intuneric; 

Purpuriu – sunt favoritele pe care le garanteaza ca succes Dave Kelbrick. Sunt foarte vizibile in ape adanci (deci
recomandate).
Galbene – cu sanse universale;
Vargate sau „inflacarate” stil Firetiger – este o combinatie de galben si verde cu vergeturi negre. Garantat productive.
Albastru si Argintiu in combinatie – bune in anumite ape, insa cu adevarat teribil de prinzatoare in altele. 

  84
 

Unde le gasim (nalucile)

Harris Angling – tel. 01692 581208, web-site: www.harrisangling.co.uk ;

Friendly Fisherman – proprietarul Andy Lush este expert si va poate oferi sfaturi. Tel.01892 528677;
Dave Lumb – va ofera o foarte larga gama de plasticuri moi „soft plastic” si „jerkbaits”-uri artizanale, unele unicat ,
sau foarte greu de obtinut din alte parti. Tel. 01772 812036, web-site: www.dlst.co.uk ;
The Tackle Shop – al lui Neville Fickling. Tel. 01427 613002;
Sovereign Superbaits – au cateva serii exclusive pe langa faptul ca au si o gama larga din cele uzuale. Tel. 01825
890010. 

Cine le fabrica

Fox: Serii in continua crestere, din care recomandam „Chubby Shads” si „jerkbait”-urile lui Dave Kelbrick. Tel.0208
501 0921;

Masterline: Au serie personala numita „Toothy Critter” la naluci, si drepturi de distributie a produselor Rapala in UK.
Tel. 01684 292557;

Ace Lures: e in proprietatea unor firme gigant de „fly-fishing” (pescuit musca), Gordon Griffiths tackle company, si
de altfel fac si strune otelite si accesorii pentru construitul artizanal al nalucilor. Tel. 02476 440859;

Mike Bowen: face plasticuri moi. Tel.01527 452983;

 Jim McDonough: produce „Slapper” si „Glider” (sunt jerkbait-uri) la comanda. Tel. 0121 705 5161;

Loz Harrop: produce fantasticele naluci „Jackals” si „Twitchers”. Tel.01704 231532.

Stiuca ... la momeli injectate 

Tehnica: 

  85
 

Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau „lure fishing" – cum o
numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este
dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a
metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona
abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar
schimbata metoda de pescuit?! 

In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul
baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis,
singura alternativa ramasa este „deadbaiting"-ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi
sau jumatati). 

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special
femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit
de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre
(pestele mort). 

De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits" (pesti morti „uleiati" -in traducere motamo) si ce rezultate notabile pot
aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza. 

Expertul: 

Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole
pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult,
este si unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei. 

  86
 

Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa
pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece
sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc
deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri
atractante puternic mirositoare, cu arome de... peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un
secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in
apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne. 

Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele
proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond
(exceptand poate pescarii de salmonide). 

In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa
procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost... covarsitor. 

Experimentul: 

Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din
urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si
macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci. 

La prima iesire pe apa „limpede precum ginul", Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg
si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca... Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la
momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste. 

Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a
aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit,
Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike),
toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim
„pix". 

Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a
reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate. 

Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70%
din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti
morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin
pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada. 

  87
 

Concluzia: 

Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult
dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada.
Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca.
Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei... 

Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici
mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure). 

Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si
poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante
injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci
si cel cu pesti morti la static, numita „wobbled baits"). Eu... autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent
cu descoperirile lui Dave. 

Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand sau
nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la „bucata" sau „peste mort" cum o
mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari.
Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale! 

Pescuitul la somn 
  88
 

Pescuitul somnului este foarte indragit de numerosi pescari datorita, poate in primul rand, misterului care pluteste in
jurul acestui peste. Nu de putine ori capturile de somn sunt de-a dreptul spectaculoase, fiind capturate in ultimii ani
exemplare de somn ce depasesc 45 kg. O astfel de captura record a fost inregistrata in lacul Fundeni Frunzanesti,
captura care a castigat trofeul Carligul de Aur acum cativa ani. Cea mai importanta captura (la pescuit sportiv) se pare
ca provine tot din acea balta si are in jur de 65 kg. Din relatarile locuitorilor comunei Fundeni, balta are in prezent
exemplare foarte mari de somn, unele care ar putea depasi 80-90 kg. Pe inserate, cand localnicii vin pe malul baltii sa-
si cheme orataniile (rate si gaste) de pe luciul apei, multi au asistat la adevarate vanatori duse de monstrii adancurilor
care faceau sa dipara uneori 2-3 rate in cateva clipe, sub privirile neputincioase ale stapanilor. Marele avantaj al
acestor monstri il constituie stufurile plutitoare din aceste balti, adevarate fortarete pentru somni in campaniile de
recoltare a pestelui. 

Pescuitul somnului da rezultate remarcabile noaptea, in special in intervalele orare 20.00 - 24.00 respectiv 03.00-06.00.
Recunoscut ca sanitar al baltilor, somnul este atras de carnea usor alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt
cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai multe ori principiul "momeala mare-captura mare" este respectat. Pentru
exemplarele de 10-15 kg rezultate bune se obtin si cu brotacei. Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si
rezistent, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca prada sa fie inghitita cu totul. Somnul este atras de
sunetele joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita clonc, de forma unei linguri incovoiate care
prin lovirea de luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al destuparii unei sticle de sampanie. Undele de
frecventa joasa, chiar de intensitate mica, au proprietatea ca se pot propaga la distante mari si sunt foarte provocatoare
pentru somnii uriasi. Am vazut constructii artizanale de generatoare de sunete de joasa frecventa, utilizate pe post de
greutate, care au dat rezultate remarcabile la ademenirea somnilor. Difuzorul utilizat este de constructie speciala (are
diametrul mic dar poate genera sunete de joasa frecventa). Acesta este conectat la un generator elecronic de frecventa
joasa (max. 150 Hz). 

Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie rezistent. Pentru exemplarele mari se utilizeaza fire de 04. - 0.6
mm sau chiar mai mult. Firele textile sunt din ce in ce mai preferate la pescuitul exemplarelor mari. Varga trebuie sa
fie rezistenta (actiune 100-300g) iar mulineta trebuie sa fie masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent. In rest,
pescuitul somnului nu necesita o tehnica prea sofisticata, fiind asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul
lucru pe care este bine sa-l retineti este acela ca, deseori, somnul agatat se ascunde dupa obstacole sau intra sub stuf,
de unde nu-l veti mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie manevrat cu atentie. Un alt aspect
interesant este acela ca somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este invins se baga in namol luand
forma de secera. Daca fundul baltii este malos atunci este greu sa-l convingeti sa plece. Exemplarele mai mici sunt
trase ca un galos; cele mari insa... pot ramane acolo. Unii pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir incercand sa
determine pestele sa se ridice din namol. De cele mai multe ori ramanem cu impresia ca firul este agatat. O tehnica
mai putin cunoscuta de pescari este aceea ca somnul "ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare tensionand firul
dupa care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile inalte produse de aceasta manevra deranjeaza foarte tare
pestele scotandu-l din namol fara mult efort.

Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant (buchet de rame) preferand si buchetul de virmusi si uneori chiar si
mamaliga. Acest din urma caz este relativ rar; in multe situatii mamaliga era inghitita de un carasel care devenea la
randul lui momeala pentru somn. 

In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste rapitor a somnului este mult mai pronuntata. Aici se pot prinde
exemplare frumoase la naluci. Somnul se gaseste foarte des sub straturi foarte mari de apa; atunci trebuie alese
nalucile cele mai mari si mai grele: MUSKY KILLER, GIANT KILLER, GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (lipiti doua palete
No. 3 sau luati modelul din plumb pentru mare). 

Ca perioada optima de pescuit la somn, statisticile personale sau ale unor publicatii de specialitate indica perioada de
inceput si de sfarsit de vara. Randamentul maxim este dat in luna iunie, mai ales perioada 15-30 iunie, in functie de
factorii climatici aceasta extinzandu-se pana la jumatatea lunii iulie. Hrana din abundenta, dupa perioadele de
hibernare din iarna si de reproducere din primavara, face ca somnul sa fie lacom si foarte activ. In lacul Frunzanesti
(bazinul 2) pescari nesportivi au avut in perioada mentionata partide in care au capturat cu lanseta pana la 60 de
exemplare de somn pe seara, in greutate de 0.5- 12 kg/buc.. 

Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si poate fi dobandita usor intr-o singura partida de pescuit. Secretul
la pescuitul somnului este sa nu va grabiti sa intepati pestele decat cand acesta trage hotarat.

Pescuitul salaului

  89
 

Pescuitul salaului la rima serpeasca 

Salaul se pescuieste la pestisor mort sa viu si mai putin cunoscut la rima groasa denumita si rima serpeasca. Deoarece
tehnica pescuitului la pestisor este tratata pe larg in cadrul articolului Pescuitul stiucii , aceasta fiind valabila si pentru
salau, prezentam in continuare citeva sfaturi si observatii utile pentru pescuitul salaului la rima serpeasca. 

1.  Pescuitul salaului la rima manevrata da rezultate bune cam pe tot timpul anului chiar si cind cresc
apele; 
2.  Materialul utilizat este practic identic cu cel folosit la tehnica pescuitului cu peste exceptind varga care
trebuie sa aiba virf mai putin rigid pentru a propulsa cu suplete rima fara ca aceasta sa se rupa. Varga
va avea lungime de circa 3 m, putin mai scura pentru pescuitul din barca, cu o actiune de 10-30 g; 
3.  Mulineta este cu tambur fix, avind o greutate de max. 350-400 g, prevazuta cu circa 200 m nylon
fluorescent de 0.26 mm. Recuperarea mulinetei trebuie sa fie de 75-90 cm fir/ tura. Eficacitatea optima
se obtine prin evitarea oscilatiilor in timpul mulinarii, deci este recomandabila o mulineta cu cit mai
multi rulmenti, bine echilibrata; 
4.  Montajul se compune dintr-un forfac de 0.24 mm si 30 - 50 cm lungime. Cirligul triplu va fi nr. 6 sau 8
(functie de grosimea rimei). Forfacul va fi legat la linie printr-un virtej-agrafa nr. 2. Plumbajul va
consta dintr-o alica de 8-15 g strinsa pe agrafa. O alta solutie consta in a suprima forfacul si a fixa un
cirlig simplu nr. 4-8 pe ochetele agrafei lestate deja. Legati un fir de cupru pe ochetele acului si treceti
firul prin rima pentru a o rigidiza;

5.  Modul de pescuit nu este complicat. Dupa lansare trebuie controlata coborirea care intinde firul intre
virf si luciul apei (vezi fig. de mai jos); 
6.  Animatia se compune dintr-o succesiune de trageri delicate intrerupte de oprire si de tremuraturi.
Virful vergii lucreaza vertical si lateral. Daca rima este corect inserata in triplu sau acul cu sirma de
cupru, ea executa un dans de atractie, facind circumvolutii si oscilatii;

7.  Muscatura are loc la decolarea rimei dupa o asezare pe fundul apei. Acesta, in general, se manifesta
brutal printr-o tragere prompta. Intepati rapid si cautati minciogul pentru ca, prin aceasta tehnica de
pescuit, prada poate fi apreciabila; 
8.  Cunoasterea locurilor poate fi esentiala pentru reusita dvs.. Trebuie sa cunoasteti eventualii arbori
cazuti, gropanele etc.; 
9.  In lacuri si iazuri salaul se poate gasi oriunde; prospectarea metodica este importanta. La nevoie
intrebati pescarii care cunosc topologia apei mai bine ca oricine; 
  90
 

10.  In riuri exista locuri privilegiate: prundisuri, funduri nisipoase, in aval de stilpii podurilor, linga
malurile abrupte. 

Pescuitul la avat 
Pentru aceasta perioada din sezon (septembrie, octombrie si chiar noiembrie) va recomand un pescuit foarte frumos si
foarte spectaculos: pescuitul la avat. Daca sunteti pescari exclusiv de placere si nu cautati cantitati si “scoatere” din
peste incercati acest pescuit pe Dunare sau pe alt rau mare (Olt, Mures, Somes etc). Aici nu numai ca nu va streseaza
nici un paznic cu “domnu’ taxa” si cu miscatul apei dar puteti sa gasiti pe toata lungimea raurilor locuri unde sa nu va
inghesuie nimeni si sa stati linistiti o zi intreaga. Nu mai spun ca pe linga avati putei sa mai “loviti” si un somn, o
stiuca, o vaduvita sau o scrumbie. Daca alegeti Dunarea in zona de granita nu uitati sa va inregistrati la unul din
pichetele de graniceri sau si mai bine sa va faceti un permis de granita. 

Avatul mananca aproape toata ziua si are un stil de viata unic printre pestii nostrii. Traieste numai in ape curate si se
hraneste in special cu pesti albi de suprafata (obleti si alte natii de maruntis) pe care ii ataca cu viteza forte mare, ii
izbeste cu coada si apoi urmareste pestisorii dezorientati si nauciti. Echipamentul pe care il folositi trebuie sa fie
foarte bine adaptat conditiilor de pescuit pe care le practicati. 

Firul. 
Nu se justifica un fir mai gros de 0,18-0,20 deoarece avatul chiar daca musca de va trec toate transpiratiile oboseste
destul de repede si nu pune prea mari probleme la scos. Daca folositi fir textil pot sa va spun ca pe o apa foarte
limpede am avut rezultate slabe adica multe urmariri fara atac.

Lanseta. 
Eu folosesc o lanseta de 2,14 m si putere 3.5 - 14 g si ma impac foarte bine in lanseu cu toate nalucile de la voblere de
3g la oscilante de 15g.

Mulineta. 
Va recomand o mulineta mai rapida ( minim 5:1 raport).
Cele mai bune rezultate le-am avut la rotative BerTi (Flash nr3) si Martin Panther (Silver Fly Tail nr6), la oscilante
Goldstar, BerTi, Blue Fox si Little Clio (5-7 cm si grele) si la voblere mici si “rele” adica cu bataie foarte marunta si
rapida. Cautati rupturile de mal, pragurile, involburarile de apa, copacii cazuti si alte obstacole unde maruntisul se
aduna in locurile ferite de curent si unde avatii ataca violent (se vad de la distanta). Ca tehnica lansati in aval la 45 de
grade fata de mal si recuperati in ritm vioi si jucaus mentinind naluca in stratul de suprafata al apei. Daca apa este
prea rece si nu vedeti carduri de obleti cautati platouri de 3-4 m adincime sau praguri mari ferite de curent unde
acestia se retrag. 

In continuare va voi prezenta cateva naluci irezistibile pt avat. 

Rotativele:
Martin Fly Tail nr 4 culoare argintie (si paleta si corp) si musca de pe ancora portocalie cu fulg maro. La acelasi model
de lingurita dar fara musca pe ancora am prins semnificativ mai putin.
Mosca Mosquito marimile 3-5 indiferent de culoare fulgului (galben, rosu, negru) si cu paleta argintie si aurie. La
  91
 

rotative va recomand cu toata caldura folosirea unui antirasucitor caci la vitezele care le prinde rotativa in curent sigur
faceti firul peruca.
Naluca Ciudata (nu asta e numele ei de firma): este formata dintr-un cap de plumb, cu doi ochi rosii, gaurit
longitudinal si 6 fulgi, 3 albi si 3 albastri de 5-6 cm lungime, legati de capul de plumb. Treaba e simpla se trece firul
prin cap si se leaga un carlig sau o ancora. Nu stiu de unde se poate cumpara o asemenea naluca (eu am gasit cateva in
targ) asa ca va rog daca vedeti pe undeva anuntati-ma si pe mine. Oricum cred ca se pot truca destul de usor pe un cap
de twister nr 1. Numai eu stiu de cate ori m-a salvat naluca asta de "gherla".

Oscilantele:
Nimic nu poate inlocui o oscilanta atunci cand avatul sta la mare distanta de mal si trebuie sa lansezi peste 50m.
BerTi de 3-7 cm lungime, argintate si nikelate, Blue Fox Pixie de ½ oz, ABU Toby de 10g, Crocodil si Little Clio sunt
favoritele mele.

Voblerele: 
Rapala Suspending 6 si 8 (SB)sunt deosebit de eficace in orice sezon.
Yo Zuri Pin's Minnow Laser de 5si 7 si LX-Minnow de 6,6 si 8,8 au facut prapad printre avatii de Dunare. 

Twisterele: 
Sunt foarte prinzatoare mai ales intr-o apa rece primavara devreme si chiar iarna!!! Nu-i credeti pe cei care spun ca
iarna avatii se ascund "undeva" si nu mananca.Avatii sunt la locul lor in apa si este adevarat ca mananca mai putin ca
vara (stiti aia cu vara si iarna) dar daca le gasiti groapa tot va alegeti cu ceva senzatii….

Mustele:
Nu am pescuit atat de mult la avat la musca sa pot da sfaturi asa ca luati urmatoarele drept niste constatari la primele
vederi. Cele mai bune muste s-au dovedit a fi cele de cca 3-5 cm albe si din fulg de ratoi pestrit facute de Legance.
Campioana a fost un exemplar cu ochi miscatori si cu ceva sclipicios legat peste pene. Lansati in amonte si tineti firul
in permanenta intins animind putin mustele cu smucituri scurte
**Un alt aspect foarte important este agitatia pe maluri cand pescuiti. Cautati locuri mai putin batute si pastrati o
liniste desavarsita. Nu va agitati aiurea pe maluri, nu tipati de bucurie la primul peste daca nu vreti sa fie si ultimul.
Avatul este un peste de suprafata care se ghideaza foarte mult dupa vaz si va asigur ca vede foarte bine ce se misca in
afara apei.

Pescuitul la chefal

Pescuitul la mare este un gen de pescuit deosebit de spectaculos, pe care majoritatea dintre noi avem posibilitatea sa-l
practicam doar cateva zile pe an, in special vara , in concediu pe litoral. Speciile de pesti care se pot pescui la mare sunt
numeroase. Cu toate acestea, pescuitul chefalului este deosebit de apreciat atat datorita spectaculozitatii sale, cat si
datorita valorii economice ridicate a acestei specii de peste. Pescuitul chefalului se practica atat in larg, cu barca, cat si
pe tarm, in special pe diguri. 

Chefalul este un peste de culoare alba, cu solzi argintii, svelt, cu forma fusiforma. Este un peste foarte energic, cu
vederea agila si se hraneste cu mici vietuitoare, moluste si pesti. In general chefalul umbla in bancuri, la adancimi
  92
 

variabile, in functie de marimea exemplarelor (exemplarele mici se pot observa cu usurinta in zonele de suprafata, in
timp ce exemplarele mari cutreiera zonele mediane sau de fund). Nu va pot preciza care este marimea maxima pana la
care poate creste un chefal dar se prind curent exemplare de 10-12 kg. 

Chelfalul se poate pescui tot timpul anului, rezultatele cele mai bune intregistrandu-se in perioada august -
septembrie. In zonele de tarm, chefalul se hraneste intens in special dimineata, incepand cu orele matinale pana la
orele 9.30-10.00 si seara - dupa ora 16.00.

In afara acestui interval orar capturile inregistrate au frecventa mai

redusa. Pescuitul chefalului se poate face cu lanseta sau cu undita.
Cu lanseta se pescuieste uzual la pluta. Fara a fi o regula, montura
se prezinta ca in fig alaturata. Se recomanda ca pluta va fi suficient
de mare, nu foarte grea, cu antena lunga si viu colorata (galben,
portocaliu si alb) cu corp de culoare mai inchisa pentru a evita
atacurile pescarusilor care pot confunda pluta cu un peste. Pluta va
fi prevazuta la partea inferioara cu un inel metalic bine fixat de
corpul sau, inel prin care vom trece firul liniei pe care aceasta va
culisa usor. Opritorul poate fi o perla din plastic fixata pe linie
deasupra agrafei, cu care legam montura de linia principala. La
baza fiecarui carlig se poate monta cate o perla flotoare care va
ridica carligul si-l va agita, sub actiunea curentilor de apa. In cazul
apelor mai agitate (dar nu numai), se poate pescui cu succes si cu
monturi normale, la fund. 

Cele mai bune

rezultate se
obtin la
pescuitul cu
taparine (vezi
figura de mai
jos).
Taparinele
sunt monturi
prevazute cu
mai multe carlige (5-10 carlige sau chiar mai multe), in
functie de preferinta. De regula taparinele au carligele
legate de linie prin cate un forfac de 3-5 cm. Pe fiecare carlig
se leaga cate un mic fulg alb, preferabil de rata, la care atasam
mici materiale stralucitoare (fasii subtiri din folie argintie)
pentru a ademeni pestii prin stralucirea sa (imita
reflexiile solzilor pestilor). In acest caz, utilizarea altor
momeli naturale nu mai este necesara. Daca nu folosim fulgii,
putem utiliza momeli naturale, cea mai eficienta fiind
rama de mare. In functie de marimea medie a pestilor vizati,
carligele sunt nr. 4-6. Atunci cand pescuim cu taparina,
pescuitul consta in lansari repetate si recuperari mai
lente, deci este un pescuit dinamic. Lanseta este de preferinta
de cel putin 3 m, ideal peste 4.5 m lungime, cu mulineta cu
tambur de capacitate medie si mare.

La pescuitul la fund sau cu pluta se recomanda  utilizarea

momelei naturale, proaspate, cele mai bune rezultate obtinandu-se la rama de mare sau la scoica. Chefalul mic se mai
prinde uneori si la miez de paine. Desi majoritatea pescarilor prefera sa pescuiasca cu rame de mare, care sunt oferite
de particulari la preturi destul de ridicate, daca vizati capturile mai mari (peste 300 g/buc) personal va recomand sa
folositi scoicile.

Anul acesta am pescuit la chefal in zona Eforie Nord, zona digului mic (primul de la debarcader spre Belona, digul
situat la 45 grade fata de linia plajei). In prima partida digul era plin de pescari, utilati cu lansete zdravene si cu undite
lungi. Marea era destul de calma. Eu imi luasem din fuga doar o undita de 4,5 m din bambus, cu fir de 0.3 mm si
carlige cu tija lunga, marimea 6. Pe la ora 16.30 am scos cateva scoici si m-am instalat intre 2 pescari, veniti de
dimineata, care erau ancorati bine de doi stafilopozi, blocand accesul altor pescari pretendenti. Deoarece dotarea mea
era modesta, am fost acceptat cu usurinta sa pescuiesc "langa picioarele lor". Secretul meu era insa momeala si
  93
 

marimea apei. Spun secret pentru ca nu era prima data cand inregistram succese in fata altor pescari, in conditii
aparent identice sau chiar defavorabile mie.

Am pescuit pe fundul apei folosind ca momeala scoica mare (formam o biluta de cca. 3 cm diamentru, pe care nu o
foloseam mai mult de 15 minute). In timp ce pescarii vecini capturau guvizi mici si chefali cat degetul, la rama de
mare, spre stupoarea lor dupa numai un minut am scos un chefal de cca. 350 g. Nu a trecut un minut si scot un al
doilea exemplar, identic. Aveam in acel moment cele mai frumoase capturi dintre toti iar numarul acestora avea sa
cresca incat, dupa mai putin de 2 ore de pescuit, aveam peste 3 kg de chefal. Nu le-am divulgat celor din jur secretul
meu dar nici nu i-am impiedicat sa ma spioneze. Unul dintre vecini a venit sa masoare apa (distanta dintre carlig si
pluta), a dat langa pluta mea (ajungand pana la limita de 10-15 cm) si tot eu prindeam, spre uimirea acestora. Era si
pentru mine o dovada in plus ca momeala joaca un rol foarte important la pescuitul chefalului. La un moment dat
pescarul vecin m-a copiat intocmai, reusind sa scoata un exemplar frumos dar si ultimul deoarece nu intelesese totusi
ca scoica trebuia schimbata mai des in cazul pescuitului stationar, unde aroma momelei este foarte important pentru
chefal.

Asadar, daca sunteti in concediu si vreti sa faceti o partida de pescuit chefal cat mai reusita, este bine sa tineti cont de
urmatoarele observatii: 

-la pescuitul stationar, cu undita sau lanseta, folositi momeli naturale (scoici mari, proaspete) de care insa va puteti
dispensa in cazul pescuitului dinamic (cazul taparinelor);

-exemplarele mari vaneaza in zonele mai adanci; 

-unde sunt chefali mici vor veni si chefalii mari, daca apa este, evident, suficient de adanca; 

-de cele mai multe ori este valabil principiul: momeala mare, captura mare; 

-scoica folosita trebuie sa fie proaspata si se agata in carlig de partea carnoasa, mai tare si nu se va folosi prea mult
timp (max. 20 min in cazul cand pestii mici nu o toaca); 

-alegeti perioadele optime de pescuit, respectiv dimineata si seara; 

-deoarece bancurile de chefali sunt intr-o continua miscare, sonarul se poate dovedi deosebit de util (in lipsa acestuia
este bine sa observam vecinii si sa vedem in ce zona s-au prins primele exemplare pentru a anticipa directia de
deplasare a bancului). Daca este nevoie ne mutam si noi locul; 

-chefalul vede foarte bine asa ca este bine sa evitam sa ne agitam prea tare, mai ales cand pescuim la undita, aproape
de tarm; 

-in cazul pescuitului la undita, cu momeala mare, trasatura chefalului este foarte usor de deosebit de ce a guvizilor,
fiind intr-o prima faza asemanatoare cu a carasului: pluta este tremurata usor, cu tendinte repetate de a fi mai degraba
ridicata decat scufundata. Nu va grabiti, acum chefalul doar adulmeca momeala. Dupa cateva tentative acesta nu se va
sfii sa puna pluta pe lat si eventual s-o scufunde hotarat, moment in care nu va ramane decat sa-l scoateti din apa.

Atentie, chefalul, pe cat de subtirel pare, pe atat de energic si alunecos este. Pe dalele sau stafilopozii acoperiti de alge
se poate aluneca foarte usor daca sunt depuneri de alge umizite de apa marii. Accidentele prin alunecare (chiar daca
nu sunt grave pot fi destul de neplacute) pot fi usor evitate presarand nisip in zona unde stati cu picioarele.

Si nu in ultimul rand, daca aveti o partida mai putin reusita si veti prinde pui de chefal de 7-8 cm, faceti nobilul gest si
lasati-l in apa pana anul viitor cand va fi suficient de mare ca sa va poata oferi o cina pe cinste.

Pescuitul la guvizi

  94
 

Observ ca toata lumea este interesata in special de capturi mari. Este adevarat, satisfactiile pe care ti le ofera capturarea
unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un salbatic
romanesc de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin, dupa mai
bine de 30 ani de cind mi-a intrat aceasta boala in singe, inca
imi mai danseaza genunchii charleston timp de 5-10 min.
dupa ce il vad pe dinsul in juvelnic).

Totusi... Satisfactii deosebite ti le ofera si pescuitul la

"baboiasi", in special in lunile februarie-martie cand
platicutele, bibanii si rosioarele sunt deosebit de hraparete.
De multe ori nici nu mai ai timp nici sa mai improspatezi
momeala pe cirlig, si de altfel nici nu prea ai de ce, atita timp
cit dinsii se multumesc si cu coaja de rima.

Dar, mai exista un pestisor in tara noastra, care nu prea este

bagat in seama de catre pescarii de apa dulce, dar care in
perioada 15 Martie-01 Mai devine deosebit de activ si care
poate oferi satisfactii deosebite tuturor pescarilor, de la
incepator, la mare maestru. Aduc in discutie guvidele din
Marea Neagra. Este o placere sa-l pescuiesti in aceasta
perioada (mai ales ca se intra in prohibitie la apele de ses si
colinare). Este perioada in care poti pescui de regula 3kg/h,
daca marea nu este agitata.

Guvidele mai are un mic secret pentru care merita sa-l

pescuiesti, secret pe care nu il cunosc nici unii locuitori ai
litoralului. Are niste icre colosale, de marimea celor de stiuca,
galben-aurii si foarte, foarte gustoase. Se pot consuma prajite
(dar este pacat), salata de icre (numai de guvide sau in amestec
cu icre de ciprinid) sau sarate, pe piine cu unt. Am
convingerea ca acei dintre dumneavoastra care le-au gustat
odata, vor dori ca in fiecare primavara sa stringa cel putin 1kg
de icre pentru iarna ce vine. Durerea este ca iti trebuiesc cam 8-9 kg de femele pentru 1kg de icre si iti cam piere cheful
cand iei pestele la curatat.
Pentru acei care nu au pescuit niciodata guvizi, vreau sa adaug citeva cuvinte despre habitatul si obiceiurile lor. De
regula, guvidul sta ascuns sub pietre, de unde pandeste, iese si ataca prada (alevini, sprot sau guvizi tineri), culege
resturi de scoici aduse de curenti si unde ulterior se refugiaza. In perioada de depunere a icrelor, aproximativ 20
aprilie-05 Mai, iese de la piatra in zone nisipoase sau cu piatra alba (fara alga).

Aceste zone pot fi usor recunoscute dupa culoarea deschisa a apei. Dupa depunerea icrelor, apa incalzindu-se, guvidul
migreaza catre ape mai adinci, de unde revine pe la inceputul lunii octombrie, cind apa se mai raceste la mal.

Daca veti dori ca in aceasta primavara sa incercati un pescuit la mare, imi face placere sa va descriu tehnica mea,
pentru a prinde cit mai mult peste. Oricum, guvidul este atit de activ in perioada de depunere a icrelor, incat oricine il
poate pescui (conteaza insa si cat si in cat timp).

Folosesc o lanseta de 30-60g, mulineta de marime 50 sau 60 cu recuperare cit mai rapida, fir de 0,35mm (bune si
stifturile din bazare, avind in vedere ca uzura mulinetei si a firului este foarte rapida la acest pescuit).

Pescuiesc numai la pluta plimbatoare (vezi fig. urmatoare). Pluta poate tine o greutate de 30g de plumb, avand in
vedere ca uneori este necesara o lansare la o distanta de 20-30m de dig sau ca se pescuieste uneori la o adincime de 7-10
m.

Montura este pe un fir de 0,35mm, doua cirlige nr.4 (de preferat mustad argintate), cu o greutate de 30g intre cirlige.
Adincimea apei se regleaza prin deplasarea nodului culisant in lungul cimpului. Deasupra ochiului de care se prinde
montura, pe cimp, se face un nod pescaresc din alt fir, astfel incit, in caz de agatare si rupere, sa nu se piarda pluta.
Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc denumirea stiintifica), rama rosie de gradina (cat mai mare, groasa si
suculenta), rama neagra (f.f. buna), sprot proaspat sau sarat. La utilizarea midiei si a sprotului exista dezavantajul ca
trebuie inlocuita momeala dupa fiecare captura, ceea ce nu este necesar in cazul celorlalte momeli ( se castiga timp
pretios).
Inainte de a incepe pescuitul, observati apa. Alegeti locul unde apa este mai deschisa la culoare, lansati si trageti pluta
catre zona mai intunecata (daca observati astfel de zone). In acest caz se cheama ca momeala a ajuns la "cap de piatra"
si se afla in zona in care locuieste, de regula, guvidul . Intai lansati mai la distanta, potriviti apa astfel incat pluta sa
  95
 

stea inclinata, si apoi aduceti pluta catre mal, mutand-o cate 1-1,5 m. Urmariti daca exista locuri unde aceasta se
indreapta. Cautati in acest mod zonele mai adinci aflate intre pietre, la fundul apei. Acolo se afla dinsul adunat.
Repetati miscarea si mai la stinga, si mai la dreapta, pentru a gasi locul cel mai bun si pentru o mai buna cunoastere a
fundului apei in zona in care pescuiti.
Dupa ce v-ati ales locul in care veti lansa, pentru o mai buna prezentare a momelii pe fundul apei, mariti apa la pluta
pana ce aceasta va sta inclinata, apoi micsorati apa numai atat cat sa se indrepte pluta.
Veti pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10 min., daca nu cunoasteti locul dinainte, dar merita.

Daca schmbati zona in care lansati nu ezitati sa potriviti din nou apa la pluta, fundul marii fiind, in general, foarte
variat ca adincime.

Daca dupa ce ati stabilit zona in care veti pescui, pestele nu musca in maxim 2-3 min, ceva este in neregula. Ori
momeala nu este pe fundul apei si atunci potriviti inca o data apa la pluta, ori locul nu este bun si atunci nu ezitati sa
va mutati, ori pestele nu maninca (lucru pe care il veti observa uitindu-va la ceilalti pescari) si atunci "aveti putintica
rabdare", sigur isi va da drumul dupa un timp destul de scurt.

Daca pestele maninca bine (trage imediat sau aproape imediat ce se indreapta pluta), nu ezitati a schimba locul ori de
cite ori frecventa muscaturilor scade sub 1 min, mai ales daca din acel loc ati prins mai mult de 3-4 kg.

Daca doriti sa prindeti masculi (guvizi mai mari), pescuiti la "cap de piatra " sau pe "placa de piatra" (zona cu apa mai
inchisa la culoare). Daca doriti sa prindeti femele (mai mici ca dimensiune, dar cu icre), pescuiti in zone in care apa
este mai deschisa la culoare.

Cum deosebiti masculii de femele? Masculul este in general mai inchis la culoare, este mai mare, are capul mai masiv
si gura mare. Femelele sunt mai mici, au capul mai ascutit, gura mica si sunt albicioase pe burta.

Pentru cei ce doresc sa pescuiasca guvizi, la greutate, nu la pluta, vreau sa-i sfatuiesc ca legarea carligelor sa fie scurta,
la 4-5 cm de struna, primul cirlig de deasupra plumbului sa cada pe plumb, iar al doilea cirlig sa fie prins cit mai jos
posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul. Aduc aceasta precizare deoarece am vazut destui pescari de apa dulce care
doreau sa prinda guvizi cu monturi pe care le foloseau de obicei, primul carlig fiind legat deasupra plumbului la 20-
25cm si al doilea cu inca pe atata mai sus. Nu prea se oboseau guvizii sa urce pana la momeala.

Pentru cei ce vor dori sa-si confectioneze singuri o pluta plimbatoare, avand in vedere ca cele din comert sunt destul
de costisitoare si nu intodeauna se gasesc plute ce pot fi lestate cu mai mult de 30g de plumb, iar la o zi de pescuit se
pot pierde 3-5 plute (sau niciuna), voi descrie modul in care le confectionez eu (vezi figura urmatoare).

  96
 

Material : pluta sintetica (greu de gasit), lemn de balsa (si mai greu de gasit), talpa de la papucii turcesti (din cei
colorati aflati in bazar; alegeti model cu talpa cit mai tare).

Pentru a confectiona corpul plutei, se taie o bucata de material, cu latura de aproximativ 2,5 cm. Corpul se formeaza,
foarte usor, cu putina indeminare, la un polizor, rotind bucata de material in jurul axei sale.

Antena se confectioneaza din betisoare sau tubulete de plastic (se gasesc la librarii). Tubuletul se incalzeste usor la un
cap si prin rasucire intre degete, se obtine forma ascutita.

Se practica un orificiu in capatul corpului plutei, cu o sula sau o sirma ascutita, pe care o tinem in mina stinga, iar cu
corpul plutei in mina dreapta, se impinge usor acesta catre sirma ascutita, rasucindu-l totodata in jururl axei sale, in
ideea de a obtine un orificiu coaxial cu corpul plutei.

  97
 

In orificiul astfel obtinut se introduce tubuletul de plastic. Similar, se introduce in capatul liber al tubuletului, o
bucata de material, pe care ulterior o modelam la polizor, pentru a obtine forma de la capatul antenei.

Cele doua inele se confectioneaza din sirma de cupru de 0,6-0,7mm. Sirma se roteste, de exemplu, in jurul unui ac de
cusut mai gros, se modeleaza ca in figura, se introduc in corpul plutei si ulterior se matiseaza. Inelul de jos se va fixa
cit mai apropiat de baza , iar cel de sus cam in locul in care iese pluta din apa (loc ce se poate afla prin lestarea plutei cu
greutatea dorita si probare intr-un vas cu apa). Pentru frumusete, mai introducem o bucata de tubulet in partea
inferioara a corpului plutei (asta ca sa se mire colegii de pescuit cum am reusit sa gaurim pluta pe toata lungimea).

Se vopseste dupa gust, reviste, cat de buna avem vederea, sau nu se vopseste deloc daca am ales papucii viu colorati.

Experimentul solunar - rezultate si concluzii 

Cu aproximativ un an in urma a fost lansat proiectul public intitulat "Experimentul solunar", care si-a propus sa
verifice teoria mult controversatelor solunare. 

Aceasta teorie, a solunarelor, este manipulata in fel si chip de autorii unor articole publicate in carti si reviste, in care
se afirma ca solunarele acestora sunt cele mai bune. La polul opus, unii autori spun ca solunarele nu au nici o
relevanta, relativ la reusita unei partide de pescuit. Realitate insa poate fi departe de toate aceste ipoteze.

Oare predictiile solunarului sunt demne de luat in calcul cand mergem la pescuit ? Si daca da, cum putem sti daca un
solunar este calculat corect ? Iata cateva intrebari al caror raspuns il vom afla impreuna in paginile urmatoare. 

Cu un an in urma, site-ul Pescuitul.ro si-a propus sa incerce sa inlature acest mister. Nimeni nu contesta corectitudinea
relatiilor matematice, determinate stiintific si unanim acceptate, care descriu traiectoria lunii fata de planeta noastra.
In functie de faza in care se afla, luna exercita asupra oricarei vietati o anumita influenta. Singurul lucru care ramane
de vazut este daca intre activitatea pestilor si fazele lunii exista o corelatie pertinenta.

Similar fenomenelor de masa , economice sau sociale, fenomenul solunar nu poate fi perceput corect de catre un singur
individ, in baza rezultatelor obtinute in cateva zeci de partide, prestate adesea in conditii nedeterminate. Ca in cazul
tuturor fenomenelor de masa, compuse din cazuri particulare - unele chiar contradictorii - dar care dau o rezultanta
total diferita de cea perceputa de un individ, legitatile care stau la baza solunarului nu pot fi verificate decat printr-o
singura metoda, aceea a cercetarii statistico-matematice, abordare pe care noi am facut-o prin intermediul site-ului, in
cadrul “Experimentului solunar”.

Experimentul solunar s-a desfasurat pe durata unui an, timp in care peste 2600 de pescari din toata tara, vizitatori ai
site-ului, ne-au furnizat circa 4100 de observatii empirice, care cuprindeau date despre capturile prinse - sau lipsa
acestora, localitatea, ora, starea vremii, existenta unor fluctuatii ale nivelului apei. Toti acesti factori enumerati
anterior sunt factori perturbatori, care trebuiesc luati in seama in cercetarea fenomenului “solunar”. Intr-o prima faza,
aceste observatii empirice au constituit o baza de date cu informatii primare, care au fost prelucrate si analizate cu
scopul de a elimina acele informatii care nu puteau fi considerate relevante pentru acest experiment (informatii
incomplete, nesigure sau contradictorii).

In final a rezultat o colectie de 1740 de date, care au fost analizate prin procedee specifice de cercetare statistica. In
acest sens, datele au fost impartite in cca. 400 de serii statistice de date omogene, in scopul de a surprinde si interpreta
influenta separata a "solunarului" si respectiv a factorilor meteorologici si umani asupra sanselor de pescuit. Ca factori
umani amintim "umblatul la apa" si hranirea pestilor in timpul sedintelor de pescuit sportiv, de catre administratorii
baltilor .

In ultima faza a experimentului s-a recurs la metodele de analiza specifice statisticii inferentiale, in care s-a urmarit
stabilirea unei corelatii intre predictiile solunarului si rezultatele obtinute la pescuit, tinand cont de factorii
perturbatori, reprezentati de conditiile meteo (temperatura, vant, presiune atmosferica) si interventiile umane (variatia
nivelului apei si respectiv furajarea pestilor de catre administratori). Cu acest prilej au fost efectuate si o serie de
observatii cu privire la intensitatea legaturii functionale dintre acesti factori perturbatori si sansele la pescuit.

Pentru a nu reinventa roata, am recurs la compararea rezultatelor reale cu predictiile a 5 solunare, generate cu ajutorul
unor programe (uzual folosite in Romania) sau preluate din revistele romanesti.

Rezultatele analizei generale au aratat ca dintre cele 5 variante analizate una este caracterizata de un coeficient de
corelatie r = 0.86. Pentru celelalte variante, r este cuprins intre 0.50-0.25. Ca sa explicitam, acest coeficient (r) reprezinta
  98
 

un indicator al intensitatii legaturii dintre doua fenomene: unul este cel real (dedus din datele experimentale,
furnizate de pescari) iar celalalt este unul teoretic, prezis de solunar. Fara sa intram prea mult in amanunte stiintifice,
tinand cont si de numarul de observatii statistice (1740 in cazul nostru), mentionam ca pentru valori superioare
pragului r=75% corelatia dintre doua fenomene este buna si foarte buna iar cand este depasit pragul de 95 % acesta
legatura devine practic functionala. 

Din motive lesne de inteles, nu vom incerca sa comentam solunarele analizate ci ne vom indrepta atentia catre
solunarul considerat si adoptat de noi ca optim, cu r=0.86, solunar prezentat si in site-ul nostru www.pescuitul.ro.

In graficul de mai jos este prezentata, in marimi relative, situatia comparativa dintre rezultate si previziuni. Marja de
eroare este de max. (+ /-) 5 %. Dupa cum se poate observa, in conditii normale, prinderea unor capturi importante, ca
frecventa si marime, este intr-o corelatie foarte stransa cu previziunile solunarului astfel ca peste 70 % dintre "trofee"
au fost prinse in perioade optime previzionate, capturi care nu au lipsit nici in perioadele cu previziuni mai sumbre,
ponderea acestora fiind insa cu mult mai mica. Ca indicatori cantitativi si mai apoi calitativi, au fost folosite frecventa
capturilor si marimea medie a acestora la un moment dat.

Nota: Sansele prezise cat si rezultatele experimentale (capturile prinse) sunt convertite in marimi medii relative si
exprimate grafic cu ajutorul calificativelor F.B. - Foarte bine, B - Bine, M -Mdii, S -Satisfacator si N - Nesatisfacator. In
toate cazurile sistemul de conversie a fost acelasi (matrice unica de conversie). 

Daca pana acum nu puteam argumenta stiintific veridicitatea solunarelor, rezultatele obtinute intr-un experiment
public, cu participarea a 2600 de pescari, confirma ca solunarul este demn de luat in seama iar predictiile, in conditii
normale, se verifica in proportii semnificative.

Si totusi pestele nu se lasa prada cand vrea solunarul, puteti afirma ! Multi dintre noi am fost in zile de optim, dupa
previziunile solunarului, dar nu am prins mai nimic ! Sa vedem care este explicatia. 

Predictiile solunarelor trebuie interpretate in contextul factorilor externi obiectivi: conditii meteo, variatia nivelului
apei etc.. Este posibil ca intr-o zi cu predictii favorabile, dar cand paznicul plimba apa sau vremea este nefavorabila
pescuitului, sa nu prindem nimic, iar intr-o zi pesimista din punctul de vedere al previziunilor solunarului, insa cu
nivelul apei stabil si vreme buna, sa prindem peste frumos.

Ajungem la a doua directie a cercetarii noastre, anume cum separam efectul "solunar" de efectele cumulate ale
celorlalti factori, respectiv atmosferici si umani. 

Pentru aceasta au fost constituite mai multe serii de date omogene, urmarindu-se separarea influentelor individuale
ale factorilor externi (pentru cei interesati, mentionam ca s-a folosit o varianta a metodei de cercetare statistico-
matematica denumita metoda suprafetelor de raspuns). Nu vom intra in amanunte tehnice. Pentru o intelegere mai
usoara, influentele factorilor amintiti mai sus au fost reprezentate grafic in figura urmatoare.

  99
 

In graficul de mai sus s-a considerat cazul ideal cand toti factorii mentionati in abscisa au valori optime pentru
pescuit, in ipoteza utilizarii nadei si momelei potrivite. Cum trebuie sa interpretam aceste ponderi ? Dupa cum puteti
observa, in conditii optime de pescuit, solunarul nu depaseste 8 % ca nivel de importanta, situatie in care aproape ca
predictiile sale nici nu mai conteaza. Dar, in cele mai multe cazuri, situatia nu sta cum ne-am dori si constatam ca apa
este "plimbata", vantul nu bate, presiunea este in scadere etc.. In acest caz, nedorit dar frecvent intalnit, sansele la
pescuit sunt determinate de factorii favorizanti care mai raman, solunarul putand deveni un factor important in
salvarea partidei. 

Din observatiile facute, rezulta clar ca influenta cea mai mare asupra rezultatelor la pescuit o are stabilitatea nivelului
apei, urmata la mica distanta de presiunea atmosferica (privita din punct de vedere al nivelului si mai ales al variatiei
acestuia). Pentru baltile de ses cu intindere mica (controlate de administratori), cea mai benefica perioada la pescuit
este cea din cursul saptamanii, respectiv de miercuri pana vineri, cand graficul variatiei de nivel inregisteaza un palier
caracterizat de o viteza de variatie a nivelului apei de cel putin 3 ori mai mica decat cea inregistrata in perioada de
week-end.

Experimentul solunar - rezultate si concluzii 

Vantul si soarele au, de asemenea, influente foarte importante, aici impunandu-se o analiza separata asupra careia nu
insistam la nivel de detaliu. Ploaia de vara este favorabila in cele mai multe situatii. In general, la pescuitul cu lanseta,
un vant usor - mediu (6 - 15 km/h) este foarte benefic datorita rolului sau in oxigenarea apei si de punere in miscare a
  100
 

hranei din apa. Daca apa este prea linistita iar musculitele, semintele si ierburile stau la suprafata, pestii mananca
frecvent la supratafa. Cand vantul bate din fata este foarte bine. Soarele este foarte benefic la orele matinale iar norii
sunt benefici, in anotimpurile calduroase, la orele de pranz. Ajungem, in sfarsit, la capitolul solunar care are o
influenta mai mica decat factorii amintiti mai sus, insa deloc de neglijat daca vizam prinderea unui trofeu. Interesant
este ca aceasta influenta este, procentual, usor superioara in raport cu activitatea de furajare a pestilor de catre
administratori in timpul partidelor de pescuit.

Concluzii finale: 

• Fenomenul "Solunar" este un fenomen real si poate contribui decisiv la succesul unei partide de
pescuit;
•  Efectul "Solunar" este doar unul dintre factorii care contribuie la succesul sau insuccesul unei partide
asa incat acesta trebuie analizat in stransa legatura cu ceilalti factori de influenta (meteorologici si
umani); 
•  Solunarul poate fi definit ca un calendar al apetitului pestilor pe care il luam din reviste sau il
generam cu ajutorul calculatorului. Multe solunare sunt gresit determinate asa incat nu luati totul de
bun. Oricine poate realiza un solunar si cu greu poti dovedi ca acesta este sau nu corect; 
•  Experimentul a aratat ca solunarul este acelasi atat pentru pestii pasnici cat si pentru cei rapitori,
nefiind sesizata o deferenta de comportament intre cele doua grupe de pesti, raportat la predictiile
solunarului. 

Calendarul pescarului 

Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde
intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat
temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C,
stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul,
platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar.

IANUARIE

Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent cat de frig ar
fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime
sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei in raport cu temperatura (densitatea maxima
corespunde lui T = 4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da
rezultate atat la copca cat si in apa libera. 

•  Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si
mai ales libelule (viermi rosii de namol); 
•  Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta,
langa palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci
mici, oscilante, care permit o recuperare lenta; 
•  Carasul- se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame; 
•  Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu curent slab. In lacuri putin
tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare, maduva de vaca; 
•  Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund;
•  Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse
la soare si adapostite; 
•  Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in raurile inca libere; 
•  Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos
de paine, viermusi, rame; 
•  Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata; 
•  Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci,
recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc. 

La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame. 

  101
 

FEBRUARIE 

In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord
si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari , oscilante, recuperate lent in apele putin adanci
pe langa perdele de stuf. 

•  Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie; 

•  Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri,
radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat; 
•  Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi; 
•  Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine
de pasari; 
•  Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in
lacurile linistite, cu rama rosie, la fund; 
•  Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca
sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet; 
•  Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei; 
•  Pentu scobar si salau - idem ianuarie; 

La mare se pot pescui guvizi. 

MARTIE 

Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a nivelului, limpezimii si culorii
apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat. 

•  La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa alba, intre ape; 
•  Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste (mamaliga, paine); 
•  Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de preferat rotative; 
•  Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in
aceasta luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe fund, la apa putin adanca; 
•  Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand raul este la nivelul
normal. Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita; 
•  Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita; 
•  Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi; 
•  Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine; 
•  Somnul de talie mica la rama; 
•  Salaul -cu peste viu, destul de frecvent; 
•  Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet; 
•  Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte ascunzatori; 

La mare - guvizii. 

APRILIE 

In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei vegetatiei
subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in prohibitie.

•  Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta; 

•  Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si la paste
(mamaliga, paine); 
•  Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de
stuf si in coada lacurilor si iazurilor; 
•  Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei.
Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai cade si la mamaliga; 
•  In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig
triplu; 
•  Mreana prefera inca branza topita; 
•  Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi; 
•  De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate; 
  102
 

•  Somnul mic musca la rama in apele curgatoare; 

•  La salau se obtin unele rezultate la peste viu; 
•  Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci. 

La mare - guvizi. 

MAI 

In aceasta luna pescuitul este de regula oprit. La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie. 

IUNIE 

In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune perioade de pescuit.
Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si
numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele. 

•  Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca
artificiala la marginea suvoaielor; 
•  Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine,
mamaliga); 
•  Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la
naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei; 
•  Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau
rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in
plina dezvoltare; 
•  Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte,
acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri,
lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese; 
•  Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant,
lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala
indicata pina in septembrie); 
•  Obletul - la viermusi, paine, musca de casa; 
•  Platica - cu boabe de grau, paine, paste; 
•  Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu
musca naturala; 
•  Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si
mamaliga; 
•  Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale
si seara; 
•  Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca; 
•  Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi
si carabusi. 

La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la mal,
intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci;
hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si
garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.

IULIE 

In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul
stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace. 

•  Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe
mal; 
•  Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si
libelule; 
•  Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative; 
•  Carasul- la rame rosie, mamaliga; 

  103
 

•  Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii,
racusori, rame albe sau negre; 
•  Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni; 
•  Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat; 
•  Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in
septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant; 
•  Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga; 
•  Obletul - la viermusi, paine, musca de casa; 
•  Platica - cu boabe de grau, paine, paste; 
•  Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu
musca naturala; 
•  Linul- la coada de rac, rame groase de pamant; 
•  Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei; 
•  Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si
mamaliga; 
•  Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri; 
•  Salaul- la peste viu si la bucata de peste; 
•  Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci; 
•  Mihaltul- rar, in bulboane, la fund; 
•  Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste. 

La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde calcan. 

AUGUST 

Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand lipsa de oxigen
este mai accentuata capturile sunt rare. 

•  Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci
mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala; 
•  Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine; 
•  Bibanul si stiuca - idem luna iulie; 
•  Carasul- la mamaliga, rame, viermusi; 
•  Cega - idem iulie; 
•  Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele
diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un
buchet mare de viermusi; 
•  Crapul - idem iulie; 
•  Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame,
viermusi si rame la un loc; 
•  Mihaltul - idem iulie; 
•  Mreana - la cuburi de branza si la greier; 
•  Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata; 
•  Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in luna iulie. 

La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie. 

SEPTEMBRIE 

Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza in ape
adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens. Pescuitul da roade mai bune pe o perioada mai mare din zi.
La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii
momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale. Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta
pentru pescuitul cu musca artificiala. 

•  Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste; 

•  Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii; 
•  Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative; 
•  Carasul-la rama, viermusi, mamaliga; 
•  Cega - idem iulie; 
  104
 

•  Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din albiile cu
prundis si de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte, fructe; 
•  Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila
dupa amiaza; 
•  Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai
tarziu la buchet de viermusi; 
•  Lipanul - cu muste scufundate; 
•  Mihalt - ca in lunile precedente; 
•  Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori; 
• Morunasul -prefera ramele; 
•  Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste; 
•  Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine; 
•  Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite; 
•  Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori; 
•  Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari,
bucati de peste, larve de rusalii, rame; 
•  Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii; 
•  Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici, riotative; 

La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se pescuiasca
scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta, folosind ca momeala hamsia. 

OCTOMBRIE 

Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii raman inca activi,
hranindu-se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna septembrie, pescuitul la stationar scade in
intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale sunt preferate celor vegetale.
Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi pentru stiuca si biban. 

•  Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative; 
•  Babusca si obletul la viermusi si libelule; 
•  Bibanul la rame si naluci; 
•  Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga; 
•  Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita; 
•  Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli
vegetale; 
•  Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de viermusi si larve
de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate; 
•  Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule; 
•  Rosioara prefera viermusi, libelule; 
•  Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale; 
•  Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame; 
•  Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent; 
•  Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci; 
•  Vaduvita - idem septembrie; 

LA MARE - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra. 

NOIEMBRIE 

In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate in an. Totusi, in acesta perioada sunt posibile surprize la
rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca libelule, viermusi, rame. La pescuitul lansat se folosesc
naluci si ascilante recuperate incet. 

•  Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule si viermusi; 

•  Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste viu, naluci rotative mici, dandinete; 
•  Cleanul si mreana - la fund cu rama alba; 
•  Scobarul - ca in octombrie; 
•  Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu lanseta la peste mort, in montura si naluci
recuperate lent. 
  105
 

La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi. 

DECEMBRIE 

Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde temperatura ramane constant 4 C.

•  Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai bine la copca, cu sange, libelule, viermusi; 
•  Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce ingheata apa, cu pestisor viu, dandineta. Mananca si
rame, viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie; 
•  Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi; 
•  Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange inchegat, intestine de pasare, rame rosii, pesti
vii, paine; 
•  Mreana- cade rar la rama, meduza de roca; 
•  Scobarul- ca in noiembrie; 
•  Stiuca da rezultate la copca, cu peste viu si dandineta, precum si in apa libera si adanca, cu naluci
recuperate lent. 

La mare - guvizi. 

CONCLUZII:

Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in general preferata in functie de varietatea de hrana naturala
specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina momeala vegetala iar in rest cea animala. 

Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu temparatura apei cea mai apropiata de temperatura optima de
hranire a speciei respective de peste.

De la an la an pot fi intalnite si abateri de la datele prezentate mai sus, dar cazurile raman totusi in categoria
exceptiilor. 

Despre barci si motoare

(Dr.biol. Petru Burian & Straulescu Mihai)

Pentru a va scuti de alergatura si timp consumat cu documentarea, incercam in prezentul material sa va oferim unele
informati de baza, referitoare la barci si motoare. 

Barca
Orice pescar sportiv, viitor posesor al unei ambarcatiuni, trebuie sa cunoasca cateva elemente de baza referitoare la
acestea. Mentionam ca in cele ce urmeaza vom prezenta doar notiuni legate de ambarcatiunile realizate din materiale
rigide. Unele dintre aceste notiuni sunt insa valabile si pentru barcile gomflabile, despre care vom vorbi intr-un
material viitor. 

Pentru inceput sa ne familiarizam cu cateva notiuni elementare si structurale (v. fig.1.): 

• Prora – partea anterioara a unei ambarcatiuni;

• Pupa – partea posterioara a unei ambarcatiuni;
• Bordaj – partile laterale ale ambarcatiunii, realizate din material lemnos, metal sau fibra de sticla;
• Carena – partea exterioara a corpului unei ambarcatiuni, situata sub linia de plutire;
• Linie de plutire – linia pana unde o ambarcatiune se scufunda in apa, la capacitatea de incarcarcare proiectata. La
unele ambarcatiuni aceasta linie este marcata pe exteriorul bordajului, de catre producator;
• Etambou (oglinda) – partea posterioara (pupa) a unei ambarcatiuni, de regula dreapta si deosebit de rezistenta. De el
se fixeaza carma (la barcile cu rame) sau motorul exterior (outboard motor). In cazul barcilor din fibra de sticla,
oglinda este de regula intarita cu o placa metalica, pentru fixarea motorului (v. fig.2.).
Din punct de vedere al formei, oglinda poate fi de doua feluri:
- oglinda inalta, nedecupata (A) – accepta doar motor cu cizma lunga; avantaj: pot fi
folosite motoare puternice => viteza mai mare, iar valul de pupa patrunde in barca doar in situatii exceptionale;
- oglinda joasa sau decupata (B) – accepta si motor cu cizma scurta; dezavantaj: la viteza maxima valul de pupa poate
introduce apa in barca. De mentionat ca la anumite tipuri de ambarcatiuni (caiac, canoe, lotca etc.) oglinda lipseste,
atat prora cat si pupa avand forma ascutita => coeficient de hidrodinamicitate maxim, deplasare mai lina fara val de
  106
 

pupa, mai usoara si mai rapida;

• Chila – elementul principal al scheletului unei ambarcatiuni, dispusa longitudinal la fundul acesteia, constituita
dintr-o „grinda” rezistenta, de care se leaga etrava (la prora), etamboul sau oglinda (la pupa) si crivacele (transversal);
• Etrava – element de rezistenta, in continuarea chilei, care inchide corpul unei ambarcatiuni la extremitatea prorei; de
regula extrem de rezistent, cu ajutorul ei barca deschizandu-si drumul prin apa;
• Crivac (crivace) – piesa de rezistenta din scheletul transversal al unei ambarcatiuni, legata de chila (in partea
inferioara), de care se fixeaza bordajul; in cazul lotcilor traditionale, numarul crivacelor constituie indicativul de
lungime al acestora;
• Copastie – element de rezistenta, in care se fixeaza capetele superioare ale crivacelor, constituind o bordura rigida
(din lemn, metal, etc.) la partea superioara a bordajului unei ambarcatiuni;
• Punte – in cazul barcilor, partea acoperita a zonei prora, de extindere variabila; in cazul barcilor din fibra de sticla, in
compartimentul puntii se afla unul din flotoarele obligatorii ale barcii (o masa de spuma poliuretanica) si uneori
„camera ancorei”;
• Flotabilitatea sau starea de plutire – este una din principalele calitati nautice ale unei ambarcatiuni. Reprezinta
capacitatea acesteia de a pluti cu o incarcatura data si la un pescaj determinat de legea echilibrului dintre greutatea
navei si aceea a volumului de apa dezlocuit de partea sa imersa. Acest echilibru se exprima prin formula: G = V × d; in
care: G = greutatea ambarcatiunii; V = volumul operei vii (carenei); d = densitatea apei;

Orice ambarcatiune dispune de o flotabilitate efectiva, asigurata de volumul etans al carenei corespunzator liniei de
plutire de plina incarcare şi de o rezerva de flotabilitate, asigurata de spatiul etanş al operei moarte, determinat de
bordul liber si destinata sigurantei in navigatie pe ape agitate si in cazuri de inundare partiala. Rezultanta fortelor de
flotabilitate are punctul de aplicatie in centrul de flotabilitate, care este centrul de carena. In cazul barcilor din fibra de
sticla, rezerva de flotabilitate asigura plutirea barcii si in cazul rasturnarii acesteia, prin „flotoarele obligatorii” situate
in spatiul prora, pupa si in peretele bordajului sau al carenei (cerinta obligatorie prin lege);
• Pescaj – inaltimea de la chila pana la linia de plutire a unei ambarcatiuni.
• Ruliu – oscilatie de rotatie „laterala” a unei ambarcatiuni, in jurul axei sale longitudinale;
• Babord – partea din stanga unei ambarcatiuni (privind de la pupa spre prora);
• Tribord – partea din dreapta unei ambarcatiuni (privind de la pupa spre prora);

Fig. 1. – Notiuni si elemente structurale. 

  107
 

Fig. 2. – Etamboul (oglinda). 

Din punct de vedere al sectiunii transversale si a pescajului, ambarcatiunile se pot imparti in trei mari categorii (v.
fig.3.):
1. bordajul nu depaseste marginea exterioara a copastiei, carena este aproape plata => pescaj minim (c), stabilitate la
ruliul lateral bun, optim pt. ape putin adanci, rezistenta la inaintare relativ mica;
2. bordajul depaseste marginea exterioara a copastiei, carena este mai putin plata => pescaj mediu (b), stabilitate la
ruliul lateral foarte bun, rezistenta la inaintare, medie;
3. bordajul nu depaseste marginea exterioara a copastiei, forma hidrodinamica accentuata, carena este +/- ascutita =>
pescaj mare (a), stabilitate scazuta la ruliul lateral, rezistenta la inaintare minima; forma caracteristica barcilor de
viteza. 

Fig. 3. – Sectiuni transversale si pescajul. 

Cateva date referitoare la modelele de barci fabricate la noi:

In primul rand exista mai multi producatori. Cei mai cunoscuti pentru ambarcatiuni usoare sunt cei de la Plasma,
Spat, Romcraft si American Nautics. Cei de la Spat cu cei de la Plasma au fost „frati” despartindu-se ulterior. Astfel,
foarte multe dintre produsele lor se aseamana. Modelul Laguna 480, de exp. difera prin latime si hidrodinamicitate:
Spat-ul are un model mai hidrodinamic, Plasma unul mai spatios. 

In cele ce urmeaza vom prezenta cateva modele autohtone, dintre cele cu cel mai mare renume, specificatiile tehnice
putand fi accesate pe site-urile producatorilor: 

1. Laguna Minor – Cert este ca poate fi folosita mai mult pe lacuri si balti, dar nu este o problema mare nici pe Dunare.
Aici nu curentul apei este problema, ci vanturile care bat de-a lungul fluviului, si fac valuri de aprox. 0,5 m, poate si
mai mult. Laguna minor fiind mica, nu are nici greutate, rezulta lipsa stabilitatii. Pentru Delta si canalele ei, doi
oameni pescuind la spinning vor fi foarte incantati, mai ales ca doua persoane o pot lua „in carca” extrem de usor.  

2. Laguna 480 – Cea mai potrivita ambarcatiune pentru doua persoane. Merg si trei persoane foarte bine, mai ales daca
aveti doar un echipament usor. Viteza maxima cu un motor de 15 CP este de 32 km/h (2 persoane) sau intre 15-20 km/h,
cand este plina. Capacitatea maxima de incarcare este de 580 kg. Pentru exemplifcare, iata „inventarul bagajelor” de la
ultima iesire in Delta: 4 persoane; 120 kg benzina; 4 rucsacuri; scule de pescuit; 2 lazi frigorifice; alte acareturi.
Greutatea barcii este de aprox. 125 kg, poate fi luata pe sus de 4 persoane.
Probleme sesizate in timp:
- „lipsa” materialului de constructie; adica ar mai fi incaput vreo 2 cm de fibra de sticla in zonele cele mai expuse
riscului de coliziune.
- tendinta de a lua apa prin pupa.

  108
 

3. Laguna 565 - 610 – Prima varianta este facuta de Plasma, a doua de Spat.
Forma este cam identica, dar necesita motorizare mai puternica. In rest, ambele modele sunt excelente. Spatiu
suficient, stabilitate beton, poti dormi in ele sau pescui stand pe sezlong.

Producatorul Romcraft, face barci comparabile, dar cu un grad de finisare mai ridicat, este mai atent la detalii, prin
urmare si preturile sunt un pic mai mari.

Pentru alte modele de barci, detalii tehnice, constructive si preturi, vizitati urmatoarele adrese:
http://www.romcraft.ro/ro/romcraft_510_4.php
http://www.ambarcatiuni.ro/page?page=home
http://www.spat.ro

Motorul
Pentru inceput sa ne familiarizam cu cateva notiuni si caracteristici elementare ale motarelor exterioare (outboard
engine):
• motor in 2 timpi (two-stroke) – avantaje: greutate mica, consum mai redus, de regula rezervorul de combustibil face
corp comun cu motorul, relativ usor de reparat la „locul faptei”, mai ieftin. Dezavantaje: putere mica, zgomot puternic,
mai poluant decat motorul in 4 timpi, necesita amestec de combustibil (benzina + ulei), oferta redusa din punct de
vedere al modelelor disponibile;
• motor in 4 timpi (four-stroke) – avantaje: putere mare, silentios, functionare si in „ralantin” plus mers inapoi, fiabil,
poluare redusa, gama foarte larga de marci, modele si dotari. Dezavantaje: greutate si consum mai mare, la majoritatea
modelelor rezervor de combustibil separat de corpul motorului, reparatii doar la specialist, preturi mai mari;
• cizma – este bratul dintre corpul motorului si elice. Functie de lungimea lui exista doua variante constructive, pentru
aproape fiecare marca si model: cizma lunga (TL, engl.) si cizma scurta (TS). (v. fig.4.). Acest element constructiv este
deseori scapat din vedere la achizitionarea motoarelor de barca. Intotdeauna se va alege lungimea cizmei motorului in
functie de tipul de oglinda al barci pe care vrem sa o motorizam. Trebuie avute insa in vedere urmatoarele:
- oglinda joasa (sau decupata), accepta atat motor cu cizma lunga cat si scurta; dezavantajul consta in faptul ca in cazul
unui motor cu cizma scurta, la viteza maxima valul de pupa poate introduce apa in barca;
- motorul cu cizma lunga este insa mai dezavantajos in apele de mica adancime sau cu vegetatie submersa abundenta,
iar efortul si timpul de basculare, al motorului, sunt mai mari; ultimul element este important in cazul apelor putin
adanci sau cu obstacole submerse, unde deseori bascularea rapida a motorului „poate salva elicea” (valabil mai ales
pentru apele interioare). 

Fig. 4. – Motorul si accesorii. 

Referitor la capacitatea motorului, respectiv volumul cilindrului in centimetri cubi (cc), trebuie avut in vedere
urmatorul fapt: cu cat numarul cc. este mai mic cu atat consumul de combustibil este mai redus. La ora actuala exista
modele performante, care la valori mici ale capacitatii (cc) ofera puteri mari (CP). Problema este ca aceste motoare sunt
mai sensibile, fiind concepute pentru a lucra la turatii si presiuni interne mai mari, in acest fel obtinandu-se o putere
mai mare. Functionand la turatii mari, uzura este mai rapida si se pare ca sunt mai putin fiabile decat motoarele cu
cilindree mare si regim de functionare la turatii mai mici, adica au o viata mai scurta. Atentie deci privind modul de
folosire, intretinere si respectarea reviziilor recomandate de fabricant. 

Sa vedem parerile unor „utilizatori” referitoare la aspectele: motor cu injectie sau cu carburatie (bujii clasice),
respectiv viteza – consum. Si aici parerile difera si voi cita din cele postate de colegii forumisti:
• motorul pe injectie nu prea "moare" daca-l intretii. Daca motoarele pe carburatie ar fi fost mai bune, cele pe injectie
(model mai nou) nu ar fi intrat in productia de serie, nemai vorbind de poluare (postat de: mano cristi);

  109
 

• daca folositi motorul cu predilectie in Delta, v-as sugera sa luati cu carburatie normala, datorita faptului ca benzina
in Delta este foarte proasta, chiar daca puneti filtre de benzina pentru a opri impuritatiile! (postat de: Moise Marian);
• Voiam sa va spun ca acum cinci ani mi-am cumparat o salupa tip papuc, adusa din Germania, de viteza, (4,5/1,8/0,3
m) cu motor de 80 CP Mercury, patru cilindri, doi timpi, consum 18 litri /aprox. 60 km/h. Puneam o canistra si
mergeam de aici si pana la Braila, putin pe bratul Macin si gata. Am renuntat la viteza pentru economie, am vandut-o
si mi-am luat o Laguna 480, cu motor de 15 CP, Mercury /4 timpi. Consuma maxim 4 litri/h si merge tare, eu de la
Dunavat si pana la Sfantu am facut, cu trei persoane si sculele de pescuit, 1 ora si 40 min. La „blana” cum se spune.
Sunt foarte foarte multumit de ea. (postat de: Praporgicu Traian Virgiliu).
Parerile sunt deci impartite, fiind de luat in calcul numeroase aspecte: costuri, fiabilitate, viteza, etc. Conform
colegului Straulescu Mihai, pentru un pescar de Dunare sau Delta, iubitor de „miscare si viteza”, motorul cu cat este
mai puternic, cu atat mai bine. Daca barca este data cu motorizare optima intre 15-25 CP (HP, engl.), mergeti pe minim
20. Cam nasol cu banii !! De exp. Laguna 480 merge perfect cu 15 CP si doua persoane la bord. La patru persoane
adulte, plus bagaje, te plictisesti mergand si iei apa la fiecare trecere pe langa vreun vaporas mai ratacit. Deci, pentru
Laguna 480 mergeti pe minim 20 CP. Pentru ambarcatiuni mai mari motor de minim 40 CP, iar pentru modele mai
mici, minim 10 CP. Dupa mine, ideea ca un motor mic e bun, este gresita. In primul rand veti avea nevoie de mai mult
timp pentru a ajunge la destinatia dorita, iar tendinta de a explora si cauta locuri noi este instinctiva. Ca exemplu: cu
un motor de 4 CP si Laguna 480, mergi cam....cum alergi cu spatele. Daca ai barca plina, faci o zi si o noapte...oricum e
mai bine decat nimic, sau tragand la rame! Consumul de carburant este dat la ora. Avem tendinta de a minimaliza
consumul, de a compara cu echivalentul la masini... 3 litri/h poate insemna mai mult din punct de vedere al pierderii
de timp, decat 6 litri/h la un motor de 4 ori mai puternic, nemai vorbind de faptul ca un motor mic merge foarte greu si
exista tendinta de a fi fortat. Mai exista si acvaglisarea: la un motor puternic daca partea anterioara a barcii este
ridicata, frecarea cu apa este minima, pe cand la un motor mic, care impinge barca prin apa, pe toata lungimea ei, se
intampina o mai mare rezistenta la inaintare, mai ales cand navigati contra curentului.

Peridocul
Daca v-ati cumparat barca si motor, obligatoriu veti avea nevoie si de un peridoc. Aceasta este o „remorca speciala”
pentru transportul ambarcatiunilor prin tractare, cu automobilul din dotare. Valoarea greutatii suportate de peridoc
este extrem de importanta, deoarece nu duci niciodata o barca goala. Ai de carat bagaje la greu, motor, veste salvare,
etc. De regula, producatorii de ambarcatiuni livreaza si peridocurile, functie de tipul si greutatea barcii. Exista si
producatori de peridocuri la comanda, dar in acest caz va trebui fie sa indicati tipul, greutatea si dimensiunile
ambarcatiunii, fie sa o deplasati la cel care fabrica peridocul.
Oricum, la achizitionarea unui peridoc sunt importante doua elemente de baza: a/. sa fie omologat de RAR pentru
circulatia pe drumuri publice; b/. instalatia electrica sa fie „etansa”. Acesta din urma caracteristica va permite sa
introduceti-scoateti barca din apa, prin imersarea peridocului, fara ca instalatia sa electrica sa fie afectata. Ca o parere,
pentru Laguna 480 si alte modele mai mici, este necesar doar un peridoc de 450 kg (capacitate de transport). Este super
de ajuns. Ca firma , recomandam dupa o cautare efectiva de trei luni, Eurometal.

In loc de concluzii, parerile celor doi autori: 

Straulescu Mihai
• Incepeti cu un peridoc de 750 kg, costa 1.040 Eur. fara Tva. Barca... minim Laguna 480 cu oglinda inalta (nedecupata).
Motor, minim 15 cai, cizma lunga. Pret, cca. 3.500 – 4.000 Eur. Ideal este insa combinatia: Laguna 565 – 610, motor
minim 25 CP, pret, cca. 6.500 – 7.500 Eur. Sunt bani multi dar ... putem incerca ! 

Petru Burian
• Eu sunt un tip mai „domol”, pe Dunare sau in Delta nu prea stiu cand voi pescui, si sa nu uitam ca exista si alte
cursuri de apa + lacuri si „balti” diverse si multe. De aceea eu m-as multumi si cu ambarcatiunea de mai jos !!
Mai multe informatii la www.dickssportinggoods.com/sm-pelican-predato...
• si pentru-ca sunt iubitor de confort, sa nu uitam ca o copertina protectoare de soare si ploaie, este deseori binevenita.
Pentru colegii „mesteri priceputi” recomand adresa urmatoare, de unde veti putea copia schitele pentru realizarea,
prin forte proprii, a unei copertine practice.
http://www.coverquest.com/covers/bimini/pdf/bimini.pdf

  110
 

Despre sonare.
Metode de localizare a pestilor 

Cred ca orice pescar si-a dorit macar o data in viata sa poata vedea ce este sub apa, pentru a afla
topologia fundului, pentru a localiza gropile cu crapi sau pur si simplu pentru a vedea daca
acolo unde pescuieste sunt sau nu pesti. Cum vazul nu ne poate fi de mare ajutor, cel putin in
cazul apelor din lacuri, rauri etc., nu ne ramane decat sa ne inspiram din lumea animalelor, in
care metoda ecolocatiei este folosita cu eficienta deosebita. Ecolocatia se poate realiza cu
ajutorul ultrasunetelor, sunete de inalta frecventa, nepercepute de urechea umana. Astazi acest
lucru este perfect posibil si pentru noi cu ajutorul sonarelor.
Ce sunt de fapt sonarele ? 
Sonarele sunt dispozitive electronice prevazute cu un senzor, denumit si traductor, de obicei
dublu-cristal, care contine mai multe foite de cristal de cuartz suprapuse. Cuartzul se bucura de
proprietatea ca isi modifica volumul la trecerea unui curent electric prin masa acestuia si,
invers, genereaza curent cand asupra sa se exercita o presiune exterioara (efectul piezoelectric).
Atunci cand il alimentam la un curent de inalta frecventa cristalul vibreaza cu acea frecventa
luand nastere o unda elastica - ultrasunetele. Undele emise prin apa lovesc obstacolele, corpuri
cu densitati diferite de cea a apei, fiind reflectate. Odata reflectate, o parte din acestea ajung din
nou la traductor unde sunt tranformate de cristalul de cuartz (receptor) in semnal electric. Semnalul electric este
prelucrat rezultand o imagine electronica, afisata pe display-ul sonarului. In functie de complexitatea sonarului,
alaturi de vizualizarea pestilor aflati in zona fascicolului ultrasonic mai putem obtine si alte informatii precum viteza
pestilor aflati in miscare, temperatura apei. Majoritatea sonarelor dispun de filtre care permit afisarea pestilor pe ecran
pe game de dimensiuni. Mai facem precizarea ca, consecinta a unor legitati ale fizicii, undele folosite aici sunt numai
unde longitudinale, emise in plan normal la suprafata traductorului. Atentie !! Bulele de aer din apa dau ecouri foarte
clare si ne pot induce usor in eroare. Deci informatia trebuie verificata prin scanari repetate. 
Cum alegem sonarul cel mai potrivit ?
In primul rand trebuie sa tinem seama de adancimea/distanta unde vrem sa facem investigatiile. Vrem sa vizualizam
topologia fundului apei sau numai sa localizam pestii ? Unda ultrasonica emisa in apa are forma unui fascicol de
forma conica, similara fascicolului de lumina al unei lanterne pe timp de ceata. Fascilolul poate fi bine focalizat si
spunem ca "bate" departe sau poate fi mai divergent, caz in care prinde in vizor o arie mai mare dar cu rezolutie
satisfacatoare doar in apropiere. In cazul sonarelor, aceasta focalizare este data de unghiul traductorului (uzual are 9,
20 si 45 grade). Sensibilitatea sonarului la o anumita distanta depinde de puterea sursei de alimentare a traductorului
si de frecventa semnalului de excitare a cristalului emitor. Frecventa este un parametru similar culorii luminii; pe timp
de ceata alegem faruri albastre sau de alta culoare care este mai putin atenuata de ceata. In acest caz, undele cu
  111
 

frecventa mare dau rezolutie mare dar sunt puternic atenuate la distante mai mari, pe cand cele cu frecventa mica se
propaga mai bine dar necesita surse de alimentare mai puternice (exercita o presiune sonica mai mica la aceeasi putere
de emisie). Un traductor cu unghiul de 20 grade, alimentat la surse duale de 200kHz si 455 kHz, poate acoperi cam cele
mai variate intrebuintari pentru pescuitul din tara noastra (pescuit din barca, de la mal, pescuit maritim). Asadar, nu
cumparati orice sonar doar pentru ca scrie pe el sonar; verificati cu atentie tipul palpatorului, puterea si frecventa
sursei precum si domeniul de utilizare recomandat de producator. Daca acesta corespunde intereselor dvs. puteti sa-l
cumparati. Pretul unui sonar poate incepe de la cca. 100 USD pana la 600-1000 USD si chiar mai mult.
Ce solutii alternative avem cand nu dispunem de acesti bani ? 
Sonarul este un intrument util dar inca nu este prea accesibil. Pana cand vom avea sonarul propriu trebuie sa cautam
alte solutii. Unii pescari pot localiza pestii "citind" apa si utilizand toate informatiile pe care mediul ni le ofera cu atata
generozitate. Dar cum asta ? Ati observat ca, atunci cand vantul bate usor, pe suprafata apei se formeaza talazuri.
Exista totusi zone unde talazurile lipsesc sau sunt mult mai mici. Ce se intampla ? Revenind la notiunile de unde
elastice, talazul nu este altceva decat o unda generata de vant si care se propaga pe lac. Acolo unde fundul lacului
prezinta neuniformitati, mai ales gropi, unda este de regula atenuata, intr-o masura mai mare sau mai mica. Iata deci
ca un "sonar" natural ne indica direct gropile si implicit zona crapilor si a somnilor. Alta solutie ar fi simturile unor
pasari. Ratele si gastele domestice simt mult mai bine prezenta pestilor si de cele mai multe ori ii urmaresc. Iar
rapitorii mari, in speta somnii, le urmaresc la randul lor pe ele. Multi dintre noi nu agreem prezenta acestor pasari pe
langa noi dar ele ne indica de cele mai multe ori prezenta pestilor. De multe ori am ales locul de pescuit cautand cu
privirea cardurile de rate care stationau si cautau hrana in apa iar rezultatele au fost superioare celor obtinute de alti
pescari, mai putini stresati de aceste pasari. Aceste solutii sunt reprezentative dar sirul exemplelor poate continua. Noi
insa ne oprim aici, lasandu-va pe dvs. sa experimentati si sa gasiti si alte solutii. 

Cresterea ramelor

Dr. biol. Petru Burian, 14.05.2007

Rama, indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ - sportiv.

Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate „de-a gata”, pentru un pescar pasionat, care sta „la curte”, infiintarea unei
crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri: economie de bani, rame disponibile la orice ora,
reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din gospodarie si nu in ultimul rand obtinerea unui „subprodus” respectiv
pamant pentru flori (compost), care va fi mult apreciat de „consoarte”.

Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca, cele descrise mai jos se
bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind de o astfel de „crescatorie” multi ani, cu
rezultate uimitoare.

Ce crestem

Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus , care este ruda apropiata cu rama
de pamant ( Lumbricus terestris).

Numita de unii „rama de litiera” sau „rama de frunzar” ea este cunoscuta de pescarii vorbitori de engleza, sub diverse
denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm;

Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are

 Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia contribuie in mare
masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara - vara, dupa o ploaie, facem o excursie intr-o padure de foioase unde
vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol (litiera) si mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un
numar cat mai mare de rame. Daca vom cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti, pe
un metru patrat putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de pe frunzele pe care le-am
gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 - 2 saci de frunzar din aceasi zona (sursa de hrana pentru inceput).

Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie sau rosu-maronie, pe
partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6 - 12 cm, cu o grosime medie de 4 - 6 mm.
Apartine de viermii inelati si poseda o formatiune specifica perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care
reprezinta o ingrosare tegumentara cu rol in reproducere (v. fig. 1 si 2). Aceasta formatiune are, impreuna cu alte
caractere, un rol important in recunoasterea ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus poseda clitelum numai pe
  112
 

partea dorsala a corpului. Daca se face o observatie la lupa, se constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter
propriu speciei respective.

Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile de bio-reciclare a

deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta urmatoarele avantaje:

o  traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata;

o  este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice;
o  se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere;
o  devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile;
o  logevitatea variaza intre 682 - 719 zile;
o  depune 79 - 106 coconi /an /individ;
o  iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 - 50 cm);
o  primavara revine la suprafata in stratul de frunzar;
o  daca are hrana suficienta nu migreaza;
o  prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare
neagra-bruna, de buna calitate.

Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte:

o  tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig;

o  rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius;
o  nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel
lichid puternic mirositor caracteristic ramei de balegar;
o   tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la temperatura
camerei, cateva saptamani.

Metoda de crestere

Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un zid, gard, etc.) unde
construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un „tarc” direct pe pamant. Dimensiunile sunt la alegere, dar
recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o inaltime de 0,7 - 0,8 m.

Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri distantate intre ele la 1 - 2 cm.
Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in padure, dupa care udam usor „crescatoria” si totul este
gata.

Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand acesta se va umple cu
compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in spatiul alaturat, ramas gol. Ramele vor migra
spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate fi utilizat in gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii,
crescatoria poate functiona un numar mare de ani.

  113
 

Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa depozitam toate resturile
vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba cosita; frunzele si lastarii de vita de vie (daca nu a
fost recent stropita cu pesticide); frunzele pomilor fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc.
Dintre speciile de foioase sunt preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre speciile
furajere trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele de fag sunt consumate
nedegradate, imediat dupa cadere.

Atentie ! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi .

Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere. Deosebit de utile sunt cojile
de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important aport de calciu.

Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic „crescatoria” avand grija ca surplusul de apa sa se
scurga in sol sau prin peretii de scandura. În general este de preferat sa mentinem o usoara umiditate si o reactie
neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca solul devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de
uscaciune excesiva ele se retrag in sol. Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la
temperaturi limita cuprinse intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 - 22 gr. Sub 10 grade adultii nu mai
formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera cu o bucata de nailon de culoare
inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine mustele la distanta si sa impiedicam evadarea ramelor din
noul lor mediu de viata. Acestea vor fi la inceput foarte active (mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in
stratul cu umezala optima, unde se vor si inmulti. O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu restrans indica
faptul ca ceva nu este in regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea acid, prea cald, prea rece, prea compactat
sau lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de viata sunt
intrunite, ramele se vor inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme hermafrodite, ramele se inmutesc
exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb reciproc de spermatozoizi. Dupa acuplare fiecare
individ va secreta la nivelul clitelum-ului o substanta numita albumina, din care se va forma coconul. Acesta are
forma rotunda, culoare alba, si contine cate 8 - 10 oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 - 4 exemplare.
Pe durata maturarii oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba culoarea,
devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de strugure. La eclozare ramele tinere
au culoare alba cu nuante roz.

Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in sol de cartite, soareci,
gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada pasarilor.

Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva a „musculitei de otet”
(Drosophila melanogaster ) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate deranja prin numarul mare de indivizi. În acest caz
putem folosi o capcana simpla, realizata dintr-o sticla de plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire,
incalzit, facem numeroase gauri; turnam in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de sapun lichid
si inchidem sticla cu dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca musculitele sa intre in sticla atrase de hrana,
dar nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind inecate in lichidul din interior.

Pentru a avea o „crescatorie” eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua aspecte: sa asiguram
permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame, periclitand astfel perpetuarea populatiei.

Prevenirea accidentelor in partidele de pescuit 

  114
 

Desi este putin cam nostim sa vorbim despre accidente in timpul partidelor de pescuit, experienta arata ca acestea sunt
foarte posibile daca nu suntem catusi de putin precauti. In cateva cuvinte, vom aborda 3 tipuri de accidente mai mult
sau mai putin intalnite in randul pescarilor. 

Un prim caz asupra caruia dorim sa ne oprim este acela al muscaturilor provocate de insecte veninoase (albine), de
serpi de apa sau, mai grav, de vipere. Se stie ca in zonele baltilor de ses, in apropierea padurilor, putem avea neplacuta
surpriza sa gasim roiuri de albine sau de viespi gazduite de scorburi etc.. Nesansa de a irita un astfel de roi, in mod
voit sau nu, se poate solda cu o serie de intapaturi care, in numar mare, pot fi letale. Mai recent se zvoneste ca putem fi
victimele vaduvelor negre sau a scorpionilor din zonele de litoral. Cazul cel mai grav este al muscaturilor de vipera,
sarpe veninos intalnit frecvent in zona banatului. Muscatura unui sarpe de apa nu poate fi considerata grava, in
general, dar oare cum vom reactiona daca suntem alergici ? In toate cazurile mentionate la acest paragraf mai este un
singur pas pana la un posibil soc anafilactic, in functie de organismul fiecaruia. Cel mai bine ar fi de stiut ca toate
aceste accidente pot fi prevenite purtand haine si incaltaminte adecvate, umbland cu atentie sau evitand zonele in care
ne-au fost semnalate astfel de pericole. Daca mergeti la pescuit in echipa in astfel de zone este bine sa cunoasteti
cateva masuri de prim ajutor in caz de accidente, de orice natura ar fi ele si sa aveti asupra Dvs. o trusa antisoc
(anafilactic) care sa contina 2 fiole de glucoza 33%, hidrocortizon hemisuccinat 1-2 fiole, vitamina C - o fiola 5 ml, 2
seringi x 20 ml, vata, spirt, garou, 1 tableta feniramin sau romergan. Dupa caz este bine sa aveti si 1-2 fiole ser
antiviperin. In caz de accident grav efectuarea intravenoasa a unei doze anti-soc anafilactic (glucoza, hidrocortizon
hemi., vitamina C) si administrarea pe cale orala a unei tablete de feniramin sau romergan poate salva viata victimei,
cu recomandarea expresa de a se transporta de urgenta victima la un medic in cel mai scurt timp. Daca avem de-a face
cu muscatura unei vipere, urmeaza administrarea serului antiviperin pentru a neutraliza toxinele veninului. Toate
aceste operatiuni se recomanda a fi efectuate de catre un membru al echipei, special pregatit in acest sens sau, in cazul
cel mai fericit, de catre un cadru medical. Reteta prezentata anterior are caracter informativ fapt pentru care va
recomandam sa consultati un medic pentru a va instrui intr-un mod competent cu privire la masurile de prim ajutor in
astfel de cazuri.

Un caz relativ comun de accident il constituie insolatia ca efect al expunerii prelungite la soare a corpului descoperit
si, in special, a capului. Daca doriti sa faceti plaja in timp ce pescuiti nu uitati sa va protejati pielea cu ajutorul unor
lotiuni pentru plaja cu factor de protectie corespunzator. Cu cat factorul de protectie este mai mare cu atat veti fi ferit
de arsurile solare si totodata de insolatie. Conditia obligatorie este ca permanent sa aveti pe cap o palarie, preferabil
de culoare alba. Simptomele insolatiei sunt destul de neplacute (si pun capat fara doar si poate partidei Dvs. de
pescuit) si vom aminti aici: durerile de cap, febra, senzatia de voma, uneori lesinuri. Prima masura este ca bolnavul sa
fie dus la loc umbrit si racoros si sa i se dea sa bea lichide, pentru o buna hidratare. Cateva comprese aplicate pe frunte
si umezirea zonei toracice cu o carpa uda pot fi foarte utile. Daca vom avea posibilitatea vom acorda bolnavului o
aspirina si un paracetamol care au rol antitermic. In cazul in care bolnavul nu sufera de alte boli cronice (boli de
inima, hipertensiune etc) situatia va reveni la normal, dar nu imediat. Pentru cazuri mai grave adresati-va medicului. 

Cazul opus insolatiei il constituie expunerea corpului la temperaturi scazute. Frigul din lunile de toamna si
temperaturile extreme ale iernii pot oferi pescarilor surprize foarte neplacute. Degeraturile sunt cele mai grave
complicatii si trebuiesc evitate prin folosirea unui echipament adecvat (haine calduroase, sosete din bumbac si lana,
incaltaminte din piele. Retineti ca acestea se produc asupra extremitatilor corpului adica degetele membrelor, nasul si
urechile. O dusca de vin fiert, un ceai pot ajuta putin dar nu reprezinta solutia finala. O dusca de tarie, nefiarta, sau o
tigara fumata pot da senzatia ca te incalzesc putin dar, in realitate, nu ajuta deloc. Frigul de toamna poate fi tolerat de
un organism rezistent dar este bine sa nu facem teste gratuite pe propria noastra piele. Aveti grija sa aveti la Dvs. o
haina in plus si evitati sa stati prea mult cu picioarele in apa, chiar daca situatia o cere. Va asiguram ca o data ce v-a
intrat frigul in "oase" partida de pescuit nu mai are sens. 

As incheia acest capitol dedicat temperaturilor cu o vorba din batrani care spune: "feriti capul de caldura si picioarele
de frig". 

Despre pescuitul la copca am mai scris si cu alta ocazie, ruperea ghetii fiind accidentul cel mai grav, caz asupra caruia
nu vom insista.

  115