Bcucluj - FP - 452622 - 1971 Cantari Funebre

ANUARUL
MUZEULUI ETNOGRAFIC
AL TRANSILVANIEI
PE ANII 1968-1970
CLUJ —1971
452622 BCU Cluj-Napoca
BCPER201604666
ANUARUL
MUZEULUI ETNOGRAFIC
AL TRANSILVANIEI
PE ANII 1968—1970
CEUJ - 1971
Teodor Onișor și Viorica Pascu
DIN REALIZĂRILE ȘTIINȚIFICE ALE ETNOGRAFILOR

CLUJENI ÎN ULTIMUL SFERT DE VEAC
încercările de periodizare a cercetărilor în domeniul etnografiei ro

mânești scot în evidență, în mare, trei etape principale, fiecare cu subîm-
părțirile corespunzătoare. Una, mai veche, anterioară înființării, la începutul
acestui secol, a catedrei de geografie (de fapt și de etnografie) de la Univer
sitatea din București. în această fază cercetările [etnografice s-au defășurat
mai ales sub egida Academiei Române, care a publicat multe volume cu
materiale valoroase1, dar și din inițiativa proprie a cercetătorilor, influen
țați de multiple condiții locale, ca și de dezvoltarea cercetărilor etnografice
din alte țări. A doua etapă, care coincide aproximativ cu prima jumătate
a secolului nostru, a fost dominată de figurile celor trei profesori : S.
Mehedinți, G. Vâlsan și R. Vuia și ale colaboratorilor acestora. Este
perioada în care cercetările etnografice sînt realizate pe baze metodologice
noi, apropiate de cele ale geografiei, dar cu tendințe de desprindere de
sub orice tutelă (mai ales la Cluj, unde, în perioada interbelică, a existat
o catedră de etnografie și folclor la universitate). în sfîrșit, a treia etapă
a început o dată cu instaurarea regimului de democrație populară, cînd
cercetările au fost puse pe baze științifice. Această nouă etapă coincide
cu ultimul sfert de veac.
Două decenii și jumătate de activitate reprezintă o perioadă potrivită
pentru consemnarea atît a realizărilor, cît și a perspectivelor, retrospec
tiva și prospectiva fiind metode de cercetare mult folosite în ultima
vreme. în primul „Anuar” al Muzeului etnografic al Transilvaniei au fost
înfățișate pe larg eforturile prof. R. Vuia, ale colaboratorilor și sprijini
torilor săi entuziaști : G. Vâlsan, E. Racoviță, S. Pușcariu, Em. Panaitescu,
O. Goga și alții, datorită cărora s-a făcut atît cît s-a putut. O parte din
realizările obținute în domeniul cercetărilor științifice în etnografia româ
1 Cf. Ovidiu Bârlea, Academia Română și cultura populară, în „Revista de

etnografie și folclor", 1966, t. 11, nr. 5 — 6, p. 411 — 441, cu bogate informații bibliografice
în note.
4 Teodor Onișor și Viorica Pascu
nească din Ardeal în perioada interbelică au fost prezentate de I. Mușlea2,

Gh. Pavelescu3, R. Vuia și alții.
Pentru perioada interbelică este greu de separat activitatea științifică
desfășurată în cadrul catedrei de etnografie și folclor de la Universitate
de cea a Muzeului etnografic al Transilvaniei, pentru că în toți acei ani
salariații muzeului deserveau și catedra de etnografie, erau membri ai
corpului didactic. De altfel, un timp îndelungat, din 1941 pînă prin 1950,
muzeul a fost un fel de seminar al catedrei de etnografie și folclor. Pe lîngă
îndeplinirea sarcinilor didactice și pedagogice de formare de noi cercetători,
profesori și muzeografi, personalul muzeului a participat la acțiunile de
„salvare” a rămășițelor culturii noastre populare, de depozitare a mate
rialului adunat și de studiere a lui. Paralel cu acestea s-a desfășurat și ac
tivitatea de cercetare științifică pe teren, de cunoaștere mai ales a culturii
sătești, în care scop au fost întreprinse adevărate campanii de explorare
în toate zonele etnografice ale Transilvaniei. Din materialul adunat a fost
valorificat puțin, atunci și mai tîrziu, în lucrările prof. R. Vuia, T. Mora-
riu, I. Chelcea, Puise Netoliczka ș. a., privitoare la așezări, păstorit, vînă-
toare, spălatul aurului, port, obiceiuri etc. Cu o parte din materialul adu
nat, uneori și prin chestionare, împreună cu o foarte bogată colecție de
fotografii, desene, fișe științifice de obiecte etc., s-a creat o arhivă docu
mentară a muzeului, una dintre cele mai bogate din țară, încă nevalori-
ficată îndeajuns. Revista „Culegătorul”, care ar fi vrut să fie organul
acestei Arhive, s-a oprit la primul număr (1933). Tot pe lîngă Muzeul
etnografic al Transilvaniei și Seminarul de etnografie și folclor s-a încercat,
în ianuarie 1939, reînființarea fostei Societăți Etnografice Române, a cărei
activitate a încetat în 1927 o dată cu plecarea prof. G. Vâlsan la Bucu
rești, acum însă sub forma mai modestă a unui Cerc de studii etnografice
și folclorice, „avînd ca membri mai ales elemente tinere, pline de entuziasm,
dar cu o serioasă pregătire științifică”4, care a funcționat pînă la pensio
narea, în 1947, a prof. R. Vuia.
în perioada interbelică, și puțin chiar după aceea, au existat preocu
pări, pe măsura posibilităților de atunci, de calificare științifică superioară
prin doctorat în etnografie și folclor (uneori în geografie, dar cu subiecte
de etnografie, sau cu monografii complexe regionale în care etnografia
și-a găsit locul cuvenit). Inițiatorul a fost profesorul G. Vâlsan. Iniția
tiva a fost continuată de R. Vuia, care a îndrumat pregătirea doctoratului
în etnografie și folclor a mai multor tineri.
După 1944 și la Cluj, ca și în alte părți ale țării, cercetările etnogra
fice și folclorice au fost organizate în cîteva unități științifice și culturale
noi cu profil propriu de specialitate, unele dependente de Academia Republicii
Socialiste România, acum de Academia de Științe Sociale și Politice a
2 I. Mușlea, Etnografia românească în Ardeal după Unire, în ,,Societatea de mîine”.
Cluj, 1928, V, p. 452-454.
3 G li. Pavelescu, Etnografia românească din Ardeal în ultimii douăzeci de ani
(1919 — 1939). Cluj, 1939, 16 p. (Extras din „Gînd românesc", 1939, nr. 10 — 12).
* Gh . Pavelescu, o, c., p. 5 ; T. Onișor, Cercul de studii etnografice din
Cluj-Sibiu, în „Transilvania", Sibiu, 1942, an. 73, p. 218 — 221.
Realizările științifice ale etnografilor clujeni 5
Republicii Socialiste România, iar altele de Consiliul Culturii și Educației

Socialiste. Astfel, în cadrul Academiei funcționează Institutul de istorie
literară și folclor, cu o secție și la Cluj pe lîngă Institui de lingvistică.
Tot în cadrul Academiei, în 1949, a fost creată „secția de artă populară”
a Institutului de istoria artei, cu colaboratori și de la Cluj ; în 1951
aceștia au fôst organizați într-un „sector de artă populară” în cadrul unei
secții de artă a filialei Cluj a Academiei. în sfîrșit, tot în 1949 a luat
■ființă Institutul de folclor al Academiei, cu o filială și la Cluj, unificată
în 1963 cu sectorul de artă populară amintit într-o secție de etnografie
și folclor, devenită în 1970 „sectorul de folclor” al Secției de științe so
ciale și politice a Academiei de Științe Sociale și Politice. Toate aceste
secții și sectoare au desfășurat o activitate științifică prodigioasă, reflec
tată în numeroase publicații apreciate în țară și peste hotare5.
în învățămîntul superior au continuat cercetările de etnografie
și folclor în cadrul colectivelor existente la Universitatea „Babeș-Bolyai”
(la facultățile de filologie, istorie, Institutul pedagogic de trei ani), la
Institutul de arte plastice „I. Andreescu” (artă populară, textile, ceramică
etc. ), la Conservatorul de muzică „Gh. Dima” (folclor muzical, istoria
folclorului, instrumente muzicale etc.).
Un aport meritoriu au adus în cercetările de etnografie și folclor și
Societatea de științe istorice și filologice, cu o secție de etnografie și folc
lor, Casa regională, apoi județeană a creației populare, precum și filiala,
ulterior Asociația din Cluj a Uniunii scriitorilor din România, ca și publi
cațiile periodice „Steaua”, „Tribuna”, „Korunk”, „Utunk” ș. a.
Mai puțin cunoscute sînt cercetările științifice ale etnografilor grupați
în jurul Muzeului etnografic al Transilvaniei, inclusiv cele cuprinse în „Anua
rul” lui.
Sarcina de bază a întregului personal încadrat în rețeaua de muzee
de orice fel a fost și rămîne îmbogățirea și conservarea colecțiilor, impor
tant patrimoniu al culturii populare, la care se adaugă și cea de educare
a maselor de vizitatori, de popularizare a colecțiilor prin expoziții speciale,
prin conferințe, publicații etc. Se știe că abia în noile condiții, „în perioada
regimului democrat-popular, muzeelor li s-a precizat adevărata lor menire :
aceea de a instrui și educa oamenii muncii, prin înfățișarea în mod știin
țific a celor mai reprezentative documente ale culturii materiale și spiri
tuale”6. Dar aceste munci nu s-au putut și nu se pot îndeplini, cu bune
rezultate, dacă nu sînt strîns îmbinate cu activitatea de cercetare științifică.
De aceea s-a afirmat, pe bună dreptate, că un muzeu — mare sau mic —
— este în același timp și un institut sau centru de cercetare științifică.
5 Cincisprezece ani de activitate a Institutului de istorie literară și folclor, în „Studii și
cercetări de istorie literară și folclor", 1963, t. 12, nr. 1—2, p. 11 și urm.; Etnografia și
folcloristica română, tot acolo, p. 324 ; A. F o c h i, Cincisprezece ani de folcloristică
în R.P.R,, în „Revista de folclor”, 1963, VIII, nr. 1—2; O v. B â r 1 e a, Academia
Română și cultura populară, p. 435 — 440 ; Nicolae Dunăre, Un sfert de veac de etnografie
românească, în „Steaua", Cluj, 1969, t. 20, nr. 2, p. 100—108.
6 Viorica P a s c u, Muzeul etnografic al Transilvaniei, în „Studii", 1962, XV,
P- 441.
Această afirmație este adeverită prin numeroasele publicații periodice,

culegeri etc., scrise și publicate de aproape toate muzeele noastre (și nu
numai ale noastre). Este știut că orice acțiune de achiziționare sau de com
pletare a unor colecții muzeale nu se poate face fără o prealabilă cercetare
științifică a realității de pe teren, după cum orice cercetare de teren, în
domeniul etnografiei și al altor ramuri similare, rar se poate face neglijînd
colecțiile de obiecte și de alte piese documentare existente în muzee,
arhive etc. De asemenea, se știe că achiziționarea de obiecte muzeale este
numai o primă fază în acțiunea de completare a colecțiilor. După intrarea
obiectelor pe ușa muzeelor urmează o serie de pregătiri minuțioase în ve
derea introducerii lor în depozite sau în expoziții, iar pentru aceasta trebuie
să li se facă fișe muzeografice, fișe științifice, fotografii și desene, să fie
inventariate, conservate etc., operațiuni care implică anumite cunoștințe
și activități cu conținut științific, urmate de altele de prelucrare și de
comparare a colecțiilor etc. în toate cazurile este necesară cercetarea știin
țifică a regiunii sau a zonei etnografice în care se fac achizițiile de obiecte,
cu care ocazie trebuie aprofundate unele probleme legate de piesele achi
ziționate, cum ar fi : răspîndirea lor geografică, modul de confecționare
și de întrebuințare, vechimea și originea lor, încadrarea lor într-o tipolo
gie etc.7.
Dacă despre activitatea de sporire, organizare și păstrare a colecțiilor
muzeului nostru s-au scris destule articole, chiar broșuri — ghiduri, s-a
insistat prea puțin asupra cercetărilor de teren și de laborator desfășurate
de personalul științific al instituției noastre, mai ales asupra activității
depuse în anii de după eliberare.
în condițiile unor baze metodologice noi, colectivul științific al muzeu
lui, întărit cu colaboratorii externi ai „Anuarului”, prieteni ai instituției
noastre, și-a îndreptat atenția, în anii ultimului sfert de veac, atît spre
unele probleme teoretice, cît și spre mult mai numeroase teme cu caracter
practic, strîns legate de sarcinile actuale și imediate ale instituției.
După o scurtă perioadă de timp, în care s-au însușit principiile știin
ței marxist-leniniste, ca și a experienței muzeografilor din alte țări, principii
care au constituit ideile călăuzitoare în activitatea muzeului nostru în
anii puterii populare, s-a trecut la o acțiune planificată de cercetare în
colectiv, în primul rînd în depozitele muzeului, pentru a se vedea zonele
deficitare etc., și apoi pe teren, pentru completarea colecțiilor și adunarea
datelor necesare în vederea studierii lor și a fenomenelor de cultură popu
lară de care sînt legate.
Organizarea, după 1945, a unor expoziții de bază, ca și a altora cu
tematici speciale, precum și reorganizarea depozitelor, au pus în lumină
și anumite lipsuri în ce privește documentarea diferitelor aspecte ale culturii
populare din diversele zone etnografice ale Transilvaniei. Pentru comple
’ A se vedea și Paul Petrescu, Cercetarea științifică și activitatea muzeografică în

domeniul culturii populare, în „Revista muzeelor", 1966, an. III, nr. 3, p. 209—212;
V. Drăguț, Muzeul-instituție de cercetare, valorificare și conservare a patrimoniului
de cultură, „Rev. muzeelor”, 1969, an. VI, nr. 5, p. 389 — 390.
tarea lipsurilor sesizate au fost intreprinse, mai ales după anul 1950, nume
roase cercetări pe teren cu scopul îmbogățirii documentelor etnografice,
pentru ca Muzeul nostru să poată oglindi în mod real specificul etnografic al
'Transilvaniei. Cercetările efectuate în Munții Apuseni, în Hunedoara,
Banat, Crișana și Maramureș, în părțile Năsăudului și Dăpușului, în Cîmpia
Transilvaniei, în secuime etc., s-au încheiat cu îmbogățirea și întregirea,
an de an, a colecțiilor din secția de bază, pavilionară, ca și din secția în
aer liber a muzeului, care a început să se contureze și să primească treptat
hn specific aparte, mai complex, neîntîlnit în alte muzee similare. Rezul
tatele’parțiale ale cercetărilor științifice efectuate] în acest timp au fost
concretizate în cîteva studii și articole.
în „Anuar” și în alte publicații s-au scris și cîteva lucrări cu caracter
teoretic, cu privire la caracterul istoric al etnografiei și al raporturilor
strînse dintre etnografie și istorie, probleme privitoare la noua orientare
a cercetărilor etnografice, inclusiv cele ale etnografiei contemporane, atît
deȚmult dezbătută în» ultimii ani în publicațiile noastre "de specialitate.
Menționăm "și preocupările în legătură cu cunoașterea trăsăturilor univer
sale ale culturii populare, de precizare a unor termeni ca tradiție, dezvoltare,
specific zonal și național și de universalitate >-în etnografie.
Din domeniul istoriei etnografiei și muzeologiei au fost prezentate
tradițiile progresiste în studiul etnografiei, unele realizări și sarcini ale
cercetărilor etnografice regionale, apoi o sinteză istorică cu privire la stu
diul așezărilor și casei la români, ca și a celor privitoare la agricultură și
păstorit. în „Anuar” s-a publicat un studiu privitor la folcloristica literară
și altul la cea muzicală. Unele aspecte ale activității noastre științifice
au fost analizate și în alte lucrări. în cîteva studii și articole a fost valori
ficată și reconsiderată activitatea unui însemnat număr de etnografi, fol
cloriști, muzeografi etc. Nu au lipsit nici participările, modeste și nu tot
deauna directe, la unele manifestări științifice interne și internaționale,
ca al 3-lea seminar româno-sovietic de arheologie și etnografie de la Bucu
rești din 1980, consfătuirea muzeografică de la Turda din 1962, ședința
lărgită a etnografilor din România din 1954, simpozionul național cu parti
cipare internațională al muzeelor în aer liber de la București din 1986,
primul Congres internațional de studii balcanice și sud-est europene de la
Sofia din 1988, al 7-lea Congres internațional de științe antropologice și
etnologice de la Moscova din 1933 și Congresul muzeelor agricole ținut
la Stuttgart în 1989.
Colectivul științific al Muzeului etnografic al Transilvaniei a fost preo
cupat în mod deosebit în acest interval de timp de probleme de muzeologie
etnografică. în cîteva articole s-au abordat probleme mai generale cu privire
la formarea colecțiilor etnografice în muzeele cu profil istoric, la exponatele
etnografice și la cele care reflectă noul în expozițiile muzeale apoi s-au scos
în evidență materialele etnografice de la cîteva muzee locale (Gherla, Avram
Iancu, Rimetea) și s-a făcut o scurtă prezentare a Muzeului etnografic
al Moldovei.
Mult mai numeroase au fost contribuțiile, unele scrise de prietenii
instituției noastre, în care s-au prezentat realizările Muzeului etnografic
din Cluj în ansamblu, etapele lui de dezvoltare, modul de organizare, de

depozitare și de conservare a colecțiilor și cîteva din expozițiile organizate
în acest timp ; s-au descris mai detailat și unele colecții mai importante,
ca cele în legătură cu cultura pastorală carpatică, plugurile de lemn, inclusiv
monumentalul „plug al satului”, furcile de tors și alte cioplituri și crestături
în lemn, colecția de cămăși (tipuri de croiuri) și de cahle. Subliniem în
mod special articolele scrise despre secția în aer liber a muzeului nostru,
ca și cele despre unele grupuri de obiecte (gospodării, instalații tehnice,
obiecte agricole) și chiar despre unele piese monumentale (biserici de lemn)
aduse în această secție.
Mai puțin numeroase au fost lucrările cu caracter monografic, complex :
abia două monografii regionale (una privitoare la sudul județului Bihor
și alta la Cîmpia Transilvaniei) și o singură monografie sătească (privitoare
laFeleacude lîngă Cluj), în care de fapt se stăruie mai mult asupra gospo
dăriei și construcțiilor anexe.
Ca și în etapa precedentă, etnografii clujeni au publicat numeroase
lucrări privitoare la unele capitole ale etnografiei, ca : satul și așezările
permanente, casa, interioarele din zona Năsăudului, adăposturi temporare
și diferite construcții din Munții Apuseni, din zona Călățele, din Sălaj,
Cîmpia Transilvaniei, valea Tîrnavei Mici, Hațeg, Moldova de nord etc.
Menționăm aici și studiile privitoare la elementele autohtone în terminologia
așezărilor, gospodăriei și ocupațiilor. Privitor la ocupații reținem articolele
privitoare la „bărcuit” sau vînătoarea de albine din zona Năsăudului,
despre apicultura din Cîmpia Transilvaniei și județul Alba și vînătoarea
și curse țărănești din Hațeg și regiunea Pădurenilor. Mai numeroase au fost
lucrările privitoare la ocupațiile de bază ale poporului nostru : agricultura
și creșterea vitelor, inclusiv păstoritul, instalațiile tehnice și uneltele pentru
prelucrarea produselor.
Dintre problemele corelate ocupațiilor, industria casnică și meșteșu
gurile țărănești, cu și fără implicații de artă populară, au reținut atenția
mai multor cercetători.
Sectorului hrană — alimentație i s-au consacrat doar două studii :
unul privitor la fructele în alimentația populară și al doilea privitor la
prepararea turtei dulci ardelenești (pogacea).
N-au lipsit nici lucrări din domeniul atît de vast al culturii noastre
spirituale. Știința populară a fost prezentă prin studiile privind etno-
botanica din Țara Oașului și din Țara Oltului. în schimb din folclorul
obiceiurilor s-au studiat unele datini în legătură cu ciclul vieții omenești
(naștere și înmormîntare), ciclul anului etnografic (colindatul în Tran
silvania), obiceiuri la seceriș, unele obiceiuri sociale legate de vîrste etc.'
(obiceiul Junilor brașoveni, călușarii, tîrgul de fete, șezătoarea în zona
Năsăudului etc.).
Din domeniul folclorului propriu-zis s-au publicat cîteva articole pri
vitoare la lumea basmelor populare maghiare, la balada „Ciobanul care și-a
pierdut oile” în folclorul maghiar și la unii constructori de instrumente
muzicale din Transilvania.
Din vastul domeniu al acțiunii contemporane de valorificare a etno

grafiei și folclorului s-a studiat valorificarea creațiilor populare în coo
perația meșteșugărească, problema exponatelor etnografice în secția cons
truirii socialismului din muzeele locale, oglindirea noului prin materiale
în expoziții muzeale, legătura muzeelor din regiunea Cluj cu masele. N-au
lipsit nici cîteva contribuții privitoare la învățămîntul etnografiei în uni
versități.
Din etnografia, muzeografia și folclorul altor țări s-a prezentat interesul
lui Lenin față de muzeele sovietice, apoi o călătorie de studii etnografice-
muzeologice în Uniunea Sovietică, precum și un studiu despre etnografia
și muzeele etnografice din Cehoslovacia.
Din parcurgerea prezentării sumare de mai sus, rezultă că și în al trei
lea sfert de veac etnografii clujeni, grupați în jurul Muzeului etnografic,
au studiat — ca și ceilalți etnografi români — numeroase aspecte ale
culturii populare, materiale și spirituale tradiționale, românești și ale națio
nalităților conlocuitoare. N-au fost neglijate nici aspectele actuale ale unor
fenomene etnografice, dar în această direcție rămîne să se cerceteze mai
mult în etapa care urmează, creația populară în contemporaneitate, pro
cesul evoluției creației populare în societatea socialistă etc., fiind teme
care preocupă de altfel pe toți etnografii noștri. Prin abordarea acestor
probleme și de către etnografii și muzeografii clujeni se va lega și mai strîns
latura fundamentală a cercetării cu latura ei aplicativă.
„Aceste cercetări vor constitui o pîrghie importantă și pentru îmbo
gățirea patriomniului cultural al muzeelor noastre”8.
Desigur că mai sînt încă multe aspecte cu privire la activitatea știin
țifică a muzeului nostru, dar nu este aici locul să le precizăm. Nu putem
totuși să nu ne oprim asupra unei situații nemulțumitoare, care este ge
nerală de altfel la toate muzeele cu profil etnografic ca și la secțiile
de cercetare : ridicarea calificării profesionale prin doctorat a tinerilor
muzeografi și cercetători. Unii dintre ei, angajați prin repartizare sau altfel,
n-au avut ocazia sau posibilitatea să audieze în învățămîntul superior
cursuri de etnografie și muzeologie etnografică.
în etapa care urmează va trebui să se dea o mai mare atenție participă
rilor la manifestările interne și internaționale, care pînă acum au fost timide
și mai puțin organizate. Este un mijloc important de afirmare și susținere
a realizărilor înfăptuite pînă acum.
Alte probleme ridică publicația noastră. Prin „Anuarul” său, ajuns
acum la al cincilea volum, Muzeul etnografic al Transilvaniei a reușit să
atragă aproape toți cercetătorii clujeni din domeniul etnografiei și folclo
risticii, indiferent de locul unde își desfășoară activitatea. Este, credem,
un rezultat pozitiv, care trebuie subliniat și, desigur, continuat. Prin aceas
tă funcție polarizatoare, muzeul nostru a continuat de fapt o veche tradiție
clujană, începută încă din primii săi ani de existență ,S-a scris prea puțin,
și se cunoaște și mai puțin, despre rolul atît de apreciatei pe vremuri So-
8 I. Vlăduțiu, Cercetarea fenomenelor etnografice contemporane, în „Rev. de etnogr.
și folclor’', 1970. t. 15, nr, 6, p. 449.
cietăți etnografice române, înființată la Cluj în anul 1923 și condusă, pînă

la plecarea sa la București în 1927, de savantul profesor geograf și etnograf
George Vâlsan. în viitorul volum al „Anuarului”, care va trebui să apară
în mod festiv în cinstea dublei aniversări a 50 de ani de la întemeierea
Muzeului etnografic al Transilvaniei și a tot atîția ani de la înființarea Socie
tății etnografice române, poate că-și va găsi loc, pe lîngă un larg istoric
al înființării și activității instituției noastre, și un material în care să se
prezinte realizările amintitei societăți, care a reușit ca în cel de-al treilea
deceniu al secolului nostru să cuprindă aproape toți reprezentanții culturii
clujene. Ulterior această tradiție a fost continuată, mai modest, sub con
ducerea profesorului Romulus Vuia, directorul muzeului, sub forma unui
cerc de studii etnografice și folclorice, care a activat pînă la plecarea sa
la București în 1947. Cum tradițiile bune trebuie continuate, poate că a
sosit vremea reluării, cu ocazia aniversărilor amintite, tot în jurul Muzeului
etnografic al Transilvaniei ca în trecut, dacă nu a unei societăți, cel puțin
a unui cerc de studii etnografice și folclorice, care ar uni și mai strîns atît
pe prietenii muzeului cît și pe colaboratorii „Anuarului” — și nu numai
pe aceștia. Prin reînființarea unui astfel de cerc cîștigul ar fi unanim, pe
măsura participării la activitatea lui a tuturor celor ce lucrează cu dragoste
în domeniul etnografiei și folclorului, ca și al muzeologiei etnografice. Prin
susținerea și dezbaterea unor comunicări în cadrul acestui cerc și prin pre
zentarea lor apoi spre publicare în „Anuar”, se va îmbunătăți și calitatea
publicației noastre.
Activitatea științifică a muzeografilor clujeni se poate clasifica astfel :
A. LUCRĂRI GENERALE DE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR.

MUZEOLOGIE ETNOGRAFICĂ
I. Probleme teoretice ale etnografiei și folclorului. Principii. Metode

II. Istoria etnografiei și a folcloristicii. Manifestări științifice interne
și internaționale. Congrese. Simpozioane. Conferințe.
— Lucrări de istoria etnografiei și a folcloristicii. Societăți etnogra
fice. Cercuri de etnografie și folclor. Arhive.
— Cercetători — etnografi, folcloriști și muzeografi. Biografii. Bibli
ografii. Biobibliografii. Chestionare și alte instrumente de lucru.
Participări la congrese, simpozioane, conferințe, sesiuni științifice,
colocvii.
III. Muzeologie etnografică.
— Istoric. Muzee. Secții. Colecții de obiecte. Organizarea lor. Expo
ziții. Ghiduri. Cataloage etc.
— Păstrarea patrimoniului muzeal. Metode de conservare. Rezultate.
IV. Științe auxiliare. Demografia și statistica etnografică. Mișcări de
populație. Antropologie. Toponimie. Onomastică.
V. Lucrări de sinteză. Monografii regionale sau locale cuprinzînd și
etnografie și folclor (cultura populară materială și spirituală).
B. CULTURA POPULARĂ MATERIALĂ
I. Lucrări cu caracter general privitoare la cultura materială.

II. Așezări omenești. Locuințe permanente și temporare. Tipologia lor.
Casa și dependințele ei. Interioare.
III. Ocupațiile și uneltele de lucru.
— Lucrări cu caracter general.
— Cules din natură. Albinărit. Vînat și arme primitive. Pescuit.
— Agricultura. Pomicultura și viticultura. Zdrobirea semințelor :
piua, teascul, rîșnița, morile etc.
— Creșterea vitelor. Păstorit.
IV. Industria și arta plastică populară. Tehnologie și meșteșuguri să
tești.
— Lucrări cu caracter general.
— Industria casnică textilă : tors, țesut, împletit, ales, croit, brodat
etc. Pive și viitori. Textile și scoarțe.
— Porturi și podoabe.
— Pielărit : tăbăcărit, cojocărit, curelărit etc.
— Olărit și ceramică.
— Lucrări în lemn: procurarea lui, dulgherit (construcții), tîmplărit (mo
bilier), șindrilărit, dogărit, văsărit, spătărit. Arhitectura populară.
— Pietrărit. Minerit : spălarea aurului ; șteampuri ; sărărit ; fieră-
rit etc.
— Impletitul vegetal.
— Pictura pe lemn, pe sticlă etc. Zugravi. Icoane pe sticlă. Xilogravuri.
— Meșteșuguri ambulante și alte meșteșuguri. Prestări de servicii.
V. Forme populare de schimb. Tîrguri, bîlciuri. Măsuri populare de
timp, spațiu, greutăți, valori etc. Semne de proprietate.
VI. Mijloace populare de transport și comunicație : pe cap, pe umăr,
pe spate. Purtatul leagănului. Bîtele. Hîrzoabele. Cataligele. Strai-
țele din piele sau lînă. Plasele de alimente. Șeile. Hamul. Carul și
căruțele etc.
VII. Hrana și alimentația. Bucătăria. Mijloace primitive de a face foc.
Băutura. Sănătatea.
C. CULTURA POPULARĂ SPIRITUALĂ.
I. Studii de sinteză cu privire la cultura spirituală.

II. Știința populară.
— Cunoștințe și credințe populare despre pămînt, cer și stele. Astro
nomie și meteorologie populară.
— Cunoștințe și credințe despre plante și animale. Etnobotanica.
Medicina populară empirică și magică. Étnozoologia.
III. Folclorul obiceiurilor populare.

— Lucrări cu caracter general cu privire la obiceiuri.
— Demonologie, magie, mitologie, folclor religios. Obiecte de cult.
— Obiceiuri legate de ciclul vieții omenești :
a) Naștere, botez ; obiceiuri post-natale.
b) Logodnă, nuntă ; obiceiuri post-nupțiale.
c) Moarte, înmormîntare ; obiceiuri post-funerare.
— Obiceiuri legate de ciclul anului etnografic :
a) Obiceiuri de iarnă.
b) Alte obiceiuri de peste an.
— Obiceiuri neperiodice :
a) Obiceiuri agrare.
b) Credințe, superstiții și alte obiceiuri neperiodice.
— Obiceiuri sociale și juridice :
a) Jocuri de copii, jucării.
b) Cete de feciori, jocuri de adulți.
c) Nedei.
d) Șezători, clăci și alte obiceiuri casnice familiare.
e) Obiceiuri juridice (strigarea peste sat etc.).
IV, Folclorul propriu-zis.
— Paremiologie și vorbire populară :
a) Proverbe și zicători.
b) Ghicitori.
c) Terminologie populară cu caracter etnografic și folcloric.
— Proză populară :
a) Basme, povești.
b) Snoave, glume.
c) Legende.
d) Tradiții, povestiri.
— Folclor versificat și cîntat :
a) Balade.
b) Cîntece, doine, strigături.
— Muzică populară instrumentală.
— Instrumente muzicale populare.
— Coregrafie populară :
a) Descrieri și notări de jocuri.
b) Melodii de joc.
D. ACȚIUNI DE VALORIFICARE A ETNOGRAFIEI ȘI

FOLCLORULUI. ETNOGRAFIE APLICATĂ
I. Producători artizani, colectivi și individuali. Concursuri, festivaluri,
premii etc.
II. Activități cultural educative. Rolul etnografiei și folclorului în diri
jarea transformării (inevitabile) a culturii și a felului de trai a popu
lației rurale și muncitorești pentru evitarea rupturii dintre împru

muturi și inovații în dezvoltarea economică, socială, culturală
etc. — și elementele vechii culturi populare tradiționale, sănătoase.
III. Etnografia în ajutorul acțiunii de sistematizare a satelor, prin valo
rificarea tradițiilor milenare a dezvoltării așezărilor omenești adaptate
mediului și condițiilor noastre istorice etc.
IV. Etnografia și folclorul în învățămîntul de toate gradele. Manuale,
cursuri, lecții, programe, opinii etc.
E. ETNOGRAFIA, FOLCLORISTICA ȘI MUZEOLOGIA ÎN ALTE

ȚĂRI
I. Generalități.
II.Popoare din antichitate.
III. Macedoromâni ; istroromâni ; meglenoromânii și alți români de
peste hotare.
IV. Popoarele Europei.
V. Popoarele celorlalte continente.
BIBLIOGRAFIE
*
PUBLICAȚIILE MUZEULUI ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI
**
1. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1957 — 1958, Cluj, 1958, 333 p,.
fig. — Prescurtat: „An. MET 1957 — 1958", I. Recenzie: Florica Lorinț, în ,,Rev.
muzeelor", București, 1964, an. I, nr. 1, p. 90; și A. Pândele, Publicații ale muzeelor
etnografice ale Republicii Socialiste România, apărute în ultimii ani. „Muzeul Satului
Anuar", București, Fond, plastic, Agenția ,,Artis", 1966, I, p. 305 — 306.
2. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1959 — 1961, Cluj, 1963, 381 p.,
fig. — Prescurtat: „An. MET 1959 — 1961," II. Recenzii: T.B. (sub titlul :0 meritorie
realizare etnografică) „Tribuna”, Cluj, 4 iunie 1964, an VIII, nr. 23 (383), p. 9;
„Făclia", Cluj, 1964, 19, nr. 5447, p. 2 ; Eugeniu Sperantia, „Steaua", Cluj, 1964,
an. XV, nr. 10, p. 100—103; Georgeta Moraru-Popa, „Rev, de etnogr. și folclor”,
București, 1965, t. X, nr. 1, p. 113 — 115 și A. Pândele, Publicații. . ., (vezi nr. 1, p. 306).
3. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1962—1964. Cluj, 1966, 494 p.
— Prescurtat : „An. MET 1962 — 1964”, III. Recenzie: Anca Ciobanu Stahl, în „Rev
de etnogr. și folclor", București, 1967, t. 12, nr. 1, p. 85 — 86.
4. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1965 — 1967. Cluj, 1969, 620 p.,
fig. — Prescurtat: „An. MET 1965—1967", IV. Recenzii: Radu Răutu, în „Rev.
de etnogr. și folclor”, București, 1970, t. 15, p. 533—535; Silvia Zderciuc, în „Rev.
muzeelor”, București, 1970, an. VII, nr. 5, p. 468.
5. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1968—1970. Cluj, 1971, ... p.,
fig. — Prescurtat: „An. MET 1968—1970", V.
* Publicațiile fără indicarea locului au apărut la București.

** în viitor, pentru a nu se ocupa prea mult spațiu, precum și pentru o informare mai
regulată, bibliografia lucrărilor științifice ale instituției noastre și ale colaboratorilor ei se
va publica la sfîrșitul fiecărui cincinal. Aceasta nu exclude posibilitatea publicării unor
bibliografii tematice etc., pe etape mai îndelungate (Nota redacției).
A. LUCRĂRI GENERALE LE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR

MUZEOLOGIE ETNOGRAFICĂ
I. PROBLEME TEORETICE ALE ETNOGRAFIEI ȘI FOLCLORULUI.

PRINCIPII. METODE
6. DUNĂRE, N., Orientarea cercetărilor etnografice. „Tribuna", Cluj, 1958, nr. 50 (97),
p. 6Z
7. DUNĂRE, N. Problemele etnografiei contemporane românești. „Tribuna", Cluj, 1958,
II, nr. 24 (71), p. 7.
8. KÖS, K., Hagyomâny, fejlodés, sajtossâg és egyetemesség a néprajzban (Tradiție, dezvol
tare, specific (zonal și național) și universalitate în etnografie). „Korunk", Cluj,
1969, p. 1599-1602.
9. PASCU, Șt., Istorie și etnografie. „An. MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 13-21.
(Rez. 1. rusă, germ.).
10. PAVELESCU, Gh., Necesitatea urmi institut pentru studiul poporului român,,.Transilvania",
Sibiu, 1944, an. 75, p. 92—95.
II. ISTORIA ETNOGRAFIEI ȘI A FOLCLORISTICII

Lucrări de istoria etnografiei și folcloristicii.
Societăți și cercuri de etnografie și folclor. Arhive
11. ALMASI, I. Considerații preliminare asupra sistematizării arhivei de muzică populară.
„An. MET 1968-1970”, V, Cluj, 1971, p.- V (Rez. 1. germ).
12. DUNĂRE, N., Recherches ethnographiques roumains sur ! agriculture], el la vie pastorale.
„Acta ethnographica", Budapest, 1963, t. XII, f. 1—2, p. 179 — 181, hărți.
13. KÖS, K. Néprajztanitàsunk haladô hagyomânyai. (Tradiții progresiste in studiul etnogra
fiei), „Korunk," Cluj, 1958, XVII, p. 1218-1224.
14. KÖS. K., Eredmények és feladatok a székelység néprajzkutatàsâban (Rezultate și sarcini
în cercetarea etnografică a secuimii). „Muvelôdés", București, 1969, nr. 6, p. 48 — 51, fig.
15. NICOLA, I. R., Folcloristica muzicală în Republica Populară Română după 1944.
„An. MET 1957-1958”, I, Cluj, 1958, p. 235-248. (Rez. 1. rusă, germ.).
16. ONIȘOR, T., Societatea etnografică română. Douăzeci de ani de la înființarea ei (1923).
„Transilvania”, Sibiu, 1944, an. 75, p. 81—89.
17. ONIȘOR, T., PASCU, Viorica, Din realizările științifice ale etnografilor clujeni în ultimul
sfert de veac. „An MET 1968-1970", V, Cluj, 1971’ p. 3-29 (Rezum. 1. fr.).
18. PETRESCU, P„ Cercetarea științifică și activitatea muzeografică în domeniul culturii
populare. „Rev. muzeelor", 1966, an. III, nr. 3, p. 209 — 213.
19. P<OP, D., Folcloristica noastră literară în ultimii zece ani. „An. MET 1957 — 1958", I,.
Cluj, 1958, p. 221—233. (Rez. 1. rusă, germ.).
20. VLĂDUȚIU, I., Probleme de cercetare în domeniul etnografiei. (în: Academia R.P.R.
Studii și referate privind istoria României. Din lucrările Sesiunii lărgite a Secțiunii
istorice, filologice și economico-juridice. 21 — 24 decembrie 1953. București, Edit.
Acad. R.P.R., 1954, Partea I, p. 229—284).
21. VLĂDUȚIU, I., Orientarea ideologică a cercetărilor etnografice. „Lupta de clasă”, 1960,
an. XI, nr. 2, p. 45 — 60. • '- ' ■ ' . ' ' * Jj
22. VUIA, R., A român település és lakohâzkutatâs legûjabb eredményei. (Die neustenlErge-
bnisse der rumänischen Siedlung- und Hausforschung. Auszug. = Cele mai noi rezul
tate cu privire la studiul așezărilor și al casei în Republica Socialistă România). „Miivel-
tség és Hagyamăny”. Anuarul Institutului de etnografie din Debrețin. Budapest. 1960,
p. 35-66, fig.
Cercetăton-etnografi, folcloriști și muzeografi.

Bibliografii. Biografii. Biobibliografii
23. MUȘLEA, I., Bibliografia folclorului românesc pe anii 1944 — 1950. „Rev. de folclor”'.
1956, an. I, nr. 1—2, p. 345 — 383; 1957, an. II, nr. 1-2, p. 259 —260. (Colaborează :
T. Onișor și I. Mărcuș).
24. MUȘLEA, I., Bibliografia folclorului românesc pe anii 1951- 1955. „Rev. de folclor",
1957, an. II, nr. 4, p. 152 — 157.
25. TALOȘ, I., Bibliografia folclorului românesc pe anul 1956. „Rev. de folclor”, 1958, an,
III, nr. 4, p. 196-211.
26. BUGEANU, D., FOCHI, A., Bibliografia folclorului românesc pe anul 1957. „Rev.
de folclor”, 1959, an. IV, nr. 3-4, p. 129-229.
27. FOCHI, A., Bibliografia folclorului românesc pe anul 1958. „Rev. de folclor”, 1960,
V, nr. 3-4, p. 98-183.
28. FOCHI, A., Bibliografia folclorului românesc pe anii 1959—1960. „Rev. de folclor”,
1961, t. VII, nr. 3-4, p. 106-240.
29. FOCHI, A., Bibliografia folclorului românesc pe anul 1961. „Rev. de folclor”, 1962, t.
VII, nr. 3-4, p. 121-191.
30. FOCHI, A., Bibliografia etnografică și folclorică românească pe anul 1962. „Rev. de folclor”,
1963, t. VIII, nr. 3-4, p.166-244.
31. DĂNCUȘ, Elena, Bibliografia etnografică și folclorică românească pe anul 1963. „Folclor
literar”, Timișoara, 1967, I, p. 369 — 488.
32. DĂNCUȘ, Elena, Bibliografia etnografică și folcloristică românească pe anul 1964. „Fol
clor literar”, Timișoara, 1968, II, p. 495 — 602.
33. ONIȘOR, T„ Din activitatea științifică a geografilor clujeni în perioada contemporană
(1936—1966). „Studia Universitatis „Bafceș-Bolyai”. Series Geologia-Geographia”, Cluj,
1966, fasc. 2, p. 125 — 148.
34. DUNĂRE, N„ Un studiu al lui George Barițiu despre portul național [Porturile românești,
I860], „Studii și cereet. de istoria artei”, 1956, an. III, nr. 1—2, p. 282 — 284.
35. FARAGÖ, J., Benedek Elek ca povestitor (1859-1929). „An. MET 1959-1961”, II,
Cluj, 1963, p. 293 — 301. (Rez. 1. rusă și germ.).
36. GHERGARIU, L„ Preocupările etnografice și folcloristice ale lui Damaschin Bojincă
(1803—1869). „An. MET 1959-1961”, II, Cluj, 1963, p. 269-281. (Rez. 1. rusă,
germ.).
37. FLOREA, V., Dimitrie Cioflec, folclorist. „An. MET 1965 — 1967”, IV, Cluj, 1969, p.
377 — 409, un portret. (Rez. 1. fr.).
38. POP, D., Preocupări si reflexe folclorico-etnografice în opera lui Pavel Dan. „An MET
1965-1967”, Cluj, 1969, p. 367-376. (Rez. 1. fr.).
39. ZDERCIUC, B„ Gheorghe Dăncuș (1906—1967). „Rev. muzeelor", 1968, an. V, nr.2,
p. 190, un portret.
40. VASILOSCHI, Eleonora, Gheorghe Dăncuș (1906-1967). „An. MET 1965-1967”, IV,
Cluj, 1969, p. 349-352.
41. POP, D., Ion Codru Drăgușanu și cultura populară. „An. MET 1959 — 1961", II, Cluj,
1963, p. 283 — 291. (Rez. 1. rusă, germ.).
42. MUȘLEA, I., La centenarul nașterii lui Artur Gorovei (1864 — 1964). „An. MET 1962 — 1964”,
III, Cluj, 1966, p. 307 — 319, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
43. KÖS, K„ Herrmann Antal. Importanța lui în mișcarea etnografică de la sfârșitul sec. XIX-
-lea și începutul sec. XX. „An. MET 1957 — 1958", I, Cluj, 1958, p. 183 — 203, fig.
44. FLOREA, V., Folcloristul Enea Hodos (1858 — 1945). 25 de ani de la moarte. „An. MET
1968-1970", V, Cluj, 1971, p. 477-492.
45. ȘTEFĂNESCU, L., Din activitatea muzeografică a lui N. Iorga. „Rev. muzeelor", 1965,
II, nr. 1, p. 44 — 50.
46. KÖS. K., Munkâk, tervek, gondok. (Realizări, sarcini, planuri [în activitatea autorului]).
„Mûvelôdés”, 1970, nr. 11, p. 32 — 33, 1 portr.
16 Teodor Onișor și Viorica Pasca
47. TALOȘ, I., Activitatea folcloristică și etnografică a lui Simian Mangiuca (1831 — 1890),
„An. MET 1962-1964”, III, Cluj, 1966, p. 321-337. (Rez. 1. rusă, germ.).
48. MARKEL, Hanni, Cu privire la ancheta lui W. Mannhardt (1865). Răspunsurile de la
sașii din Ardeal. „An. MET 1965-1967”, IV. Cluj, 1969, p. 411-436. (Rez. 1. germ.)
49. ONIȘOR, T., Un muzeograf pasionat — profesorul Iuliu Moisil (1859 — 1947). „An.
MET 1959-1961”, II, Cluj, 1963, p. 251-267, cu un portret. (Rez. 1. rusă, germ.).
50. TALOȘ, I., Ion Mușlea (1899 —1966), organizator al culegerii și publicării folclorului româ
nesc. „An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 353-365. (Rez. 1. germ.).
51. KÖS, K., Orbân Balâzs, a néprajzkutatô. (Etnograful Orbân Balâzs). (în: Kelemen
Lajos Emlekkönyv, Cluj, 1957, p. 435 — 451).
52. KÖS, K., Orbăn lialasz Székelyfôld leirâsânak néprajzi târgymutatôja. (Index tematic de
etnografie al operei lui Orbăn Balâzs despre secuime). „Aluta”, Sf. Gheorghe, 1969,
I, p. 339-351.
53. PUȘCARIU, V., Contribuția lui Emil Racoviță la întemeierea și susținerea Muzeului
etnografic al Transilvaniei din Cluj. „Rev. muzeelor”, 1966, an. III, nr. 3, p.215 —216.
54. BUCUȚA, Em., George Vâlsan după 10 ani. Academia Română, 1945, 24 p. (Extras din
„Analele Acad. Române, Meni. secț. lit.", ser. III, t. XIV, mem. 2). » . .
54. a BUCUȚA, Em. George Vâlsan și muzeele sătești. „Căminul cultural", 1945, II. p. 553 —
— 554. [Din scrisoarea din 1925 a lui G. Vâlsan către G. T. Kirileanu referitoare la
Muzeul etnografic din Cluj și întemeitorul lui prof. R. Vuia}.
55. MORARIU, T., George Vâlsan — un mare geograf român. Edit, științifică, 1956, 50 p.,
fig. (La p. 24 — 28 — G. Vâlsan ca etnograf).
56. MUREȘANU, Lucia, George Vâlsan și problemele etnografiei și muzeologiei etnografice
românești. „Rev. muzeelor", 1967, an IV, nr. 3, p. 223—229, 1 portret.
57. MUREȘANU, Lucia, MIRONESCU, N. Al.,, Etnograful G. Vâlsan. „Rev. de etnogr.
și folclor", 1966, t. 11. nr. 5 — 6, p. 476 — 487. (Date inedite despre colaborarea dintre
G. Vâlsan și R. Vuia, ca și despre Muzeul etnografic din Cluj).
58. ONIȘOR, T., Activitatea lui George Vâlsan în perioada formării sale științifice. „Studia
Univ. Babeș-Bolyai — series Geologia-Geographia", Cluj, 1963, f. 2, p. 125 — 139.
(Rez. 1. rusă, fr.).
59. ONIȘOR, T., Din activitatea lui George Vâlsan la Cluj (1919 — 1929). „Studia Univ.
Babeș-Bolyai — series Geologia-Geographia", Cluj, 1964, fasc. 1, p. 123 — 136.
(Rez. 1. rusă, fr.).
60. ONIȘOR, T., Satul românesc în opera lui George Vâlsan. (în : Lucrările Simpozionului
de geografia satului. București, sept. 1967. Institut, de geografie al Academiei R. S.
România, 1969, p. 139 — 144).
61. ONIȘOR, T., Activitatea etnografică a lui George Vâlsan. I. Concepția lui asupra etno
grafiei și metodele de cercetare științifică. „An. MET 1968 — 1970”, V, Cluj, 1971,
p. 449 — 476, 1 portret. (Rez. l.’fr.).
62. BUGARIU, A., Bibliografia Banatului, 1918—1943. „Rev. Instit. social Banat-Crișana”,
Timișoara, 1944, t. 13, p. 209 — 237. (La p. 234 — 237: Etnograful R. Vuia},
63. DUNĂRE, N., Etnograful Romulus Vuia la 70 de ani. „Steaua", Cluj, 1957, an. VIII,
nr. 8 (90), p. 125.
64. DUNĂRE, N., Romulus Vuia. „Tribuna", Cluj, 16 iulie 1964, an VIII, nr. 29 (389),
p. 11.
65. MORARIU, T., ONIȘOR, T., Romulus Vuia, întemeietorul Muzeului și Parcului etno
grafic din Cluj. „Rev. muzeelor", 1966, an. III, nr. 4, p. 298 — 305, fig.
66. ONIȘOR, T., Profesorul Romulus Vuia (28 ianuarie 1887 — 2 iulie 1963). „An. MET
1962—1964", III, Cluj, 1966, p. 269-306, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
67. STAHL, P. H., Din istoricul cercetărilor de arhitectură populară românească. „Rev. etnogr.
și folclor", 1964, t.9, nr. 3, p. 275-291. (La p. 286-288 despre R. Vuia).
68. Universitatea „V. Babeș". Studiu monografic. Sub redacția acad. C. Daicoviciu și colab.
Cluj, 1957, 231 p. (Etnografia și prof. R. Vuia la p. 98 — 99).
69. VULCÄNESCU, R., Romulus Vuia. „Rev. de etnogr. și folclor", 1964, t. 9. nr. 1,
p. 103—104, un portret.
Participări la manifestări științifice interne și externe
70. BUTURĂ, V., Aspecte și impresii etnografice. ,.Tribuna”, Cluj, 24 noiembrie 1966, p.
1,6. (Aprecierile unor participanți străini la Simpozionul internațional al muzeelor
în aer liber despre Muzeul etnografic din Cluj).
71 DUNĂRE, N._ Relații etnografice româno-sovietice. [Al III-lea Seminar de arheologie
și etnografie de la București, I960], „Tribuna”, Cluj, 9 iunie 1960, nr. 23 (175), p. 9.
72. DUNĂRE, N., Consfătuirea muzeografică regională de la Turda și Aiud (aprilie 1962}
„Probleme de muzeografie”, Cluj. [1964], p. 204 — 210.
73. FOCȘA, Gh., Simpozionul etnografic de la Cluj [februarie 1966 — cu tema „Portul
popular românesc din Transilvania și din zonele carpatice învecinate”]. „Rev. muzeelor”,
1966, an. III, nr. 3, p. 270.
74. PETRESCU, P., Cea de-a treia ședință lărgită a etnografilor [români']. „Studii și cercet.
de ist. artei”, 1954, I, nr. 3-4, p. 243 — 246. (S-au discutat și principiile de organizare
ale Muzeului etnografic din Cluj).
75. Simpozionul muzeelor etnografice în aer liber (sept. 1966}.
(„Rev, muzeelor”, 1966, an III, nr. 4, p. 281 — 282).
76 Simpozionul,.Organizarea Muzeului etnografic în aer liber — principii și metode” [București,
Cluj etc.-, 7 — 15 sept. 1966], „Rev. muzeelor”, 1966, an. III, nr. 6, p. 553-555.
77. VULCÄNESCU. R., ,.Simpozion : organizarea muzeului etnografic în aer liber : principii
si metode” (București, 7 —15 sept. 1966}. „Rev. de etnogr. și folclor”, 1966, t. 12, nr.
î, p. 77-78.
III. MUZEOLOGIE ETNOGRAFICĂ
78. BUTURĂ, V., Cu privire la formarea colecțiilor etnografice în muzeele cu profil istoric
„Rev. muzeelor", 1966, an III, nr. 5, p. 397 — 401, flg.
79. DUNĂRE, N., Problema exponatelor etnografice în secția construirii socialismului. (în:
Din activitatea muzeelor noastre. Cluj, Sfat. Popular Regional, 1955, p. 5 — 70, fig.).
80. DUNĂRE, N., Oglindirea noului prin materiale etnografice în expoziții muzeale. „Probleme
de muzeografie”, Cluj, 1957, p. 82 — 118, fig.
81. KOS, K., Conservarea obiectelor etnografice acum o jumătate de veac în muzeele din Cluj.
„An. MET 1957 — 1958”, I, Cluj, 1958, p. 323—327. (Rez. 1. rusă, germ.).
82. KÖS, K„ A falu muzeuma. (Muzeul sătesc). „Müvelödes", 1968, nr. 1, p. 22 — 25.
83. Cu privire la studierea obiceiurilor șl ilustrarea lor în muzeele și secțiile etnografice. „Rev.
muzeelor”, 1966, an. III, nr. 4, p. 353 — 357. Masa rotundă — cu participarea clujeni
lor V. Butură și D. Pop).
84. DUNĂRE, N., Materiale etnografice la Muzeul ,,Avram Iancu”. ’’Probleme de muzeo
grafie”, Cluj, 1957. 144-150, fig.
85. KÖS, K., Muzeul comunal din Rimetea [jud. Alba] „Probleme de muzeografie”, Cluj.
1960, p. 29-39, fig.
86. ONIȘOR, T., Muzeul etnografic al Moldovei [înființat la Iași în 1943], „Transilvania",
Sibiu, 1944, an. 75, p. 98 — 100.
87. PASCU, Viorica, Muzeul raional din Gherla. „Probleme de muzeografie”. Cluj, 1960,
p. 40 — 48, fig.
88. BOUR, O., Gospodării și monumente [în Secția în aer liber a Muzeului etnografic din
Cluj], „Tribuna”, Cluj, 8 sept. 1966, an. X, nr. 36 (501), p. 6, fig.
89. BUTURĂ, V., PETRESCU, P„ STAHL, P., Die Freilichtmuseen der R.V.R. (Muzeele
în aer liber din România). „Forschungen zur Volks- und Landeskunde”, Sibiu, 1961,
IV, p. 101 — 108, 10 pl., hărți.
90. BUTURĂ, V., Materialy do kultury pasterkiej Karpat w Transilvanskim Muzeum Etno-
graflcznymu Cluj. (Materiale de cultură pastorală carpatică în colecțiile Muzeului etno
grafic al Transilvaniei din Cluj). „Etnografia Polska”, Krakow, 1961, V, p. 335 — 341,
fig-
2 — Anuarul Muzeului etnografic

91. BUTURĂ, V., Un monument al arhitecturii -populare transilvănene, biserica de lemn din
Cizer [jud. Sălaj, adusă în Secția în aer liber a Muzeului etnografic din Cluj}. „An. MET
1959 — 1961", II, Cluj, 1963, p. 323-338, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
92. BUTURĂ, V., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Tribuna", 8 sept. 1966, an. X.
nr. 36 (501), p. 6, fig.
93. BUTURĂ, V., Muzeul etnografic al Transilvaniei. Text de — [Fotografii de S. Mendrea}.
București, „Meridiane", 1966, 29 p., 4- 63 pl. alb — negru și color. |
94. BUTURĂ, V., Muzeul etnografic al Transilvaniei. Secția în aer liber din Hoia. „Rev.
muzeelor", 1966, an. III, nr. 3, p. 236—241, fig.
95. BUTURĂ, V., Secția în aer liber a Muzeului etnografic al Transilvaniei. ,,An. MET 1962 —
— 1964", III, Cluj, 1966. p. 3—72, fig. (Rez. în 1. rusă, germ.).
96. BUTURÄ, V., Le Musée Ethnographique de la Transylvanie, Section en plein air. „Schwei
zer. Archiv für Volkskunde”, Basel, 1967, 63 Jg., Heft 1 —2, p. 11 — 19, fig.
97. BUTURÄ, V., Construcții și instalații țărănești din județul Hunedoara și împrejurimi,
în Secția în aer liber a Muzeului etnografic al Transilvaniei din Cluj. „Sargetia", Deva.
1968, V, p. 519-529, fig. (Rez. 1. fr.).
98. BUTURĂ, V., Muzeul etnografic al Transilvaniei. Secția în aer liber. Cluj, 1968, 111 p„
fig. 4- pl. alb-negru și color. (Desenele de Octavian Bour ; fotografiile de Tamâs Szabo).
99. BUTURĂ, V., Obiectele agricole în Secția în aer liber a Muzeului etnografic al Transilva
niei din Cluj. [Comunicare la Congresul muzeelor agricole, ținut la Stuttgart în august
1969; apărută în lucrările Congresului].
100. DĂNCUȘ, Gh., Expoziția ăe bază a Muzeului etnografic al Transilvaniei. „An. MET
1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 303-311, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
101. DĂNCUȘ, Gh., Sarcinile Muzeului etnografic al Transilvaniei în etapa actuală. „An.
MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 3-10. (Rez. 1. rusă, germ.).
102. DĂNCUȘ, Gh., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Rev. muzeelor", 1964, an. I,
nr._ 3, p. 243-246, fig.
103. DRÄGOIESCU, I., O expoziție despre prelucrarea artistică a lemnului în Transilvania.
[„Cioplituri si crestături în lemn’ la Muzeul etnografic din Cluj}. ,,Rev. muzeelor”,,
1967 IV, nr.' 1, p. 74.
104. DUNĂRE, N., O instructivă expoziție de artă populară [la Muzeul etnografic al Transil
vaniei}. „Almanahul literar", Cluj, 1953, IV, nr. 10, p. 116—118.
105. DUNĂRE, N„ Muzeul etnografic din Cluj. „Steaua", Cluj, 1954, an V. nr. 3, p. 121 —
-124.
106. DUNĂRE, N., O expoziție etnografică permanentă [a Muzeului etnografic din Cluj}.
„Steaua", Cluj, 1955, VI, nr. 6, p. 125.
107. DUNĂRE, N., Valorificarea cercetărilor din Cîmpia Ardealului în Expoziția Muzeului
etnografic al Transilvaniei. „Activitatea muzeelor", Cluj, 1956, p. 180 — 190, fig.
108. DUNĂRE, N., Le Musée Ethnographique de Transylvanie. ,.Revue Roumaine", 1957,
an. XI, nr. 1, p. 121 — 125; [și în] „Rumanian Revue", 1957, XI, p. 115 — 119; „Ea
Roumanie nouvelle", 1957, X, nr. 202, fig.
109 DUNĂRE, N„ Colecția de cahle a Muzeului etnografic al Transilvaniei din Cluj. „An.
MET 1957-1958", I, Cluj, 1958, p. 157-179, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
110. DUNĂRE, N„ Considerații asupra expoziției de bază a Muzeului etnografic al Transil
vaniei (din 1955). „Probleme de muzeografie". Cluj, 1960, p. 110—125.
111. FOCȘA, Gh., Le Musée du Village et les problèmes des musées ethnographiques en plein
air. (In : Etudes d'ethnographie et de folklore. Au VlI-e Congrès International des
Sciences Anthropologiques et Ethnologiques — Moscou, 1964. [București], Instit. de
etnografie și folclor, [1966], p. 143-154; 172).
112 KÖS, K., Az Erdélyi Nemzeti M-ûzeum Néprajzi Tàrânak faekéi. (Plugurile de lemn ale
secției etnografice din Muzeul național ardelean). „Erdélyi Muzeum", Cluj, 1947, 52 p.
81—94, fig.
113. KÖS, K., ,.Plugul satului” din colecția Muzeului etnografic al Transilvaniei.,, An. MET
1957—1958", I, Cluj, 1958, p. 295 — 302, fig. (Rez. 1. rusă, germ).
114. KÖS, K..,Modul de organizare a colecțiilor Muzeului etnografic al Transilvaniei. ,,An. MET
1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 313-319, fig. (Rez. 1. rusă, germană.).
115. KÖS, K., Colecția de furci de tors a Muzeului etnografic al Transilvaniei. „An. MET
1968-1970", V, Cluj, 1971, p. 185-224, fig. (Rez. în 1. germ.).
116. ONIȘOR, T., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Activitatea muzeelor”, Cluj, 1956, p.
21 — 35, fig.
117 ONIȘOR, T., Parcul etnografic din Cluj, „Tribuna”, Cluj, 29 noiembrie 1958, an II. nr.
48 (95), p. 7, fig.
118. ONIȘOR, T., Etapele de dezvoltare a colecțiilor Muzeului etnografic al Transilvaniei.
„An. MET 1957 — 1958”, I, Cluj, 1958, p. 15 — 78, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
119. ONIȘOR, T., Ethnographisches Museum Siebenbürgens. (In: Die ethnographischen
Museen der mittel- und osteuropäischen Staaten. Brno, 1958, p. 182 — 184, 189 — 193,
pl, _ Volum îngrijit de dr. Ludvik Kunz).
120. ONIȘOR, T., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Steaua”, Cluj, 1959, an. X nr. 8,
p. 115-116.
121. PASCU, Viorica, Depozitarea și conservarea colecțiilor Muzeului etnografic [din Cluj}.
„Probleme de muzeografie”, Cluj, [1962], p. 117—125, fig.
122. PASCU, Viorica, Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Studii. Revistă de istorie”, 1962,
XV p. 441—443.
123. PASCU, Viorica, Croiuri de cămăși din colecția Muzeului etnografic al Transilvaniei.
„An. MET 1962 — 1964”, III, Cluj, 1966, p. 435 — 454, fig., hărți. (Rez. 1. rusă, germ.).
124. POPA, At., Biserica de lemn din Chiraleș [Bistrița-Năsăud, adusă în Secția în aer liber
a Muzeului etnografic din Cluj}. „An. MET 1962 — 1964”, III, Cluj, 1966, p. 421 — 434, fig.
125. SBÂRCEA, Gh., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Tribuna”, Cluj, 24 martie 1960,
an. IV, nr. 12 (164), p. 8, fig.
126. UNGUREANU, N., ZDERCIUC, B., IRIMIE, C„ BUTURÄ, V., Muzeele etnografice
în aer liber din România. „Rev. muzeelor”, 1966, III, nr. 1, p. 19 — 24, fig.
127. WILDHABER, R., Der derzeitige Stand der Freilicht museen in Europa und S.U.A.
(Extras din „Bayerisches Jahrbuch für Volkskunde", 1959, 13 p. ).
128 ZDERCIUC, B., Despre expoziția de ceramică a Muzeului etnografic din Chij, „Almana
hul literar”, Cluj, 1953, IV, nr. 6 (43), p. 122-125.
,
IV. LUCRĂRI DE SINTEZĂ. MONOGRAFII
129. DUNĂRE, N., Specificul etnografic al Cîmpiei Ardealului. Sibiu, 1956, 17 p., 1 li., +
XI pl. (Muzeul Brukenthal. Studii și comunicări 6). (Rez. 1. germ.).
130. IDU, P., Feleacu, „un sat de coastă” din sudul Clujului. „An. MET 1965 —1967’ , IV,
Cluj, 1969, p. 509 — 529, fig. (Rez. 1. germ.).
131. KÖS, K., Magyar néprajzi tăjak hazânk területén. (Regiuni etnografice maghiare pe teri
toriul patriei noastre). „Müvelôdés", 1957, X, p. 32 — 34, o hartă.
132. PAVELESCU, Gh., Cercetări folclorice în sudul județului Bihor. „Anuarul Arhivei de
folclor”, Sibiu, 1945, VII, p. 35-172, 1 h„ pl.
CULTURA MATERIALĂ POPULARĂ

I-II., AȘEZĂRI OMENEȘTI. SATUL, CASA ȘI GOSPODĂRIA.
construcții țărănești
133. BUTURÄ, V., Adăposturile temporare în sud-estul Munților Apuseni. „An. MET 1957 —
— 1958”, I, Cluj, 1958, p. 95 — 134, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
134 BUTURÄ, V., Adăposturile pastorale din Țara Moților. „An. MET. 1962 — 1964”, III,
Cluj 1966, p. 341 — 366, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
136. KÖS, K., A kiskükülömenti magyar népi épitkezés. [XVIII — XIX. szàzadi adatok}.
(Evoluția construcțiilor populare maghiare pe valea Tîrnavei Mici în sec. XVIII —XIX).
„Ethnographia", Budapest, 1964, p. 299 — 308.
137. KÖS, K., Tôvishiti tüzhelyek. (Vetre de foc în Sălaj). „Müvelôdés", 1970, nr. 6,
p. 39—44, fig.
138. MUREȘAN, P„ Contribuții la studiul așezărilor și construcțiilor țărănești din Cîmpia
Transilvaniei. „An. MET 1965—1967", IV, Cluj, 1969, p. 139—194, fig. (Rez. 1. germ.).
139. MUREȘAN, P., OȘIANU, R., Contribuții la studiul așezărilor și construcțiilor țărănești
din Depresiunea Călățele. „An. MET 1968 — 1970", V, 1971, p.31—58
140. PASCU, Viorica. Organizarea interiorului popular năsăudean. „An. MET 1968—1970",
V, Cluj, 1971, p. 107-195, fig. (Rez. în 1. fr.).
141. RUSSU, I. I., Elemente autohtone în terminologia așezărilor si gospodăriei. „An. MET
■3 1962-1964", III, Cluj, 1966, p. 73-94. (Rez. 1. rusă, germ.).
142. STAHE, P.H., Casa țărănească la români în sec. al XIX-lea. „An. MET 1959—1961",
* II, Cluj, 1963, p. 111 — 145, fig., hărți. (Rez. 1. rusă, fr.).
143. STAHR, P. H., PETRESCU, P., Construcții țărănești din Hațeg. „An. Met 1962 —
— 1964”, III, Cluj, 1966, p. 95—136, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
144. TOȘA, I., Contribuții la cunoașterea așezărilor și a arhitecturii populare din zona Dea
lurilor Clujului. „An. MET 1968-1970", V, Cluj, 1971, p. 59-92.
145. VÄMSZER, G., Date etnografice cu privire la bîrloagele și pivnițele din Transilvania
locuite la începutul sec. XX-lea. „An. MET 1957 — 58", I, Cluj, 1958, p. 303 — 309,
fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
146. VUIA, R., Satul românesc din Transilvania și Banat. Studiu antropogeografic și etno
grafic. Cluj, 1945, 240 p. fig. (Neterminat și nedifuzat decît ca manuscris).
147. VUIA, R., Poselenia i jilișcia rumânskih a hrestian severo-zapadnoi Moldovî. (Influențele
casei velico- și maloruse asupra casei rurale românești din Moldova de nord). „Sovets-
kaia Etnografia", Moscova, 1962, nr. 3, p. 90 și urm.
III. OCUPAȚII SĂTEȘTI ȘI UNELTE DE LUCRU

Cules din natură. Albinărit. Vînat. Pescuit
148. RUSSU, I. I., Elemente autohtone în terminologia ocupațiilor. „An. MET 1959 — 1961",
II, Cluj, 1963, p. 23 — 37. (Rez. 1. rusă, germ.).
149. KÖS, K., Méhészkedés a Mezôségen. (Albinăritul în Cîmpia Ardealului). „Ethnographia”,
Budapest, 1949, 60, p. 158 — 164, fig. (Rez. 1. engl.).
150. KÖS, K., Kéziratos méhészkônyv Vajadrol. (Un manuscris despre apicultura din Oiejdea,
jud. Alba). „Neprajzi Kôzlemények”, Budapest, 1959, nr. 1 — 2, p. 298 — 302.
151. ONIȘOR, T„ Vînătoarea de albine sau „bănuitul" în regiunea Năsăudului, Cluj, 1945,
in —4°, 7 p„ fig. (Extras din „Carpații", Cluj, 1945, t. 13, p. 98 — 102, fig).
152. VUIA, R., Vînătoarea și curse țărănești din Țara Hațegului și regiunea Pădurenilor.
Cluj, 1944, in —4°, 14" p., fig. (Extras din rev. „Carpații", Cluj, 1943, t, 11, nr. 12).
— Recenzie de T. Onișor, „Transilvania", Sibiu, 1945, t. 76, p. 105 — 107.
Agricultura. Zdrobirea semințelor.
153. BUTURĂ, V., Die Siebenbürgischen Turbinenmühlen. „Ethnograpliica”, Brno, 1959,

I, p. 19 — 26, fig.
154. BUTURĂ, V., Contribuții la studiul instalațiilor țărănești din Munții Apuseni. (Mori,
pive de ulei și știeze). „Rev. de etnogr. și folclor", 1964, t. 11, nr. 6, p. 597 — 613.
(Rez. 1. engl.).
155. BUTURĂ, V., Pivele [si presele} de ulei din Transilvania. Rev. muzeelor", 1965, an.
II, nr. 2, p. 125-133, fig.
156. BUTURĂ, V., Contribuții la studiul instalațiilor tehnice țărănești din regiunea Hunedoara.
„Sargetia”, Deva, 1966, an. IV, p. 211-226, fig. (Rez. 1. fr.).
157. BUTURĂ, V., Morile cu roată orizontală din sud-estul Europei. (Comunicare la I Congres
internațional de studii balcanice și sud—est europene. Sofia, 1966, — Apărută în lucră
rile Congresului).
158. BUTURÄ, V., Der Terrassen-Ackerbau in den Hochzonen der Rumänischen Karpaten.
(In: Études d'ethnographie .... vezi nr. Ill, p. 95 — 102; 168—169).
159. BUTURĂ, V., Pivele de ulei cu roată de piatră în Transilvania. „Apulum”, Alba Iulia,
1967, VI, p. 461 — 472, fig. (Rez. 1. fr.).
160. BUTURÄ, V., Die Ölmühlen in Siebenbürgen. „Mitteilungen der Anthropologischen
Geselschaft in Wien", Wien, 1969, XCIX, p. 206 — 215, fig.
161. GHERGARIU, L-, Unelte si instalații țărănești pentru prelucrarea unor produse alimen
tare în Sălaj. „An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 439-462, fig. (Rez. 1.
germ.).
162. GHERGARIU, L., Ocupații anexă ale populației din Sălaj în trecut. „An. MET 1968 —
1970", V, Cluj, 1971, p.
163. KÖS, K., Vechi forme de muncă agricolă în cîteva sate din jurul Clujului. „An. MET
1965-1967", IV, 1969, p. 227-245, fig. (Rez. 1. germ.).
164. KÖS, K., A Fekete — Körös vëlgyi magyarsâg foglalkozâsairôl.
(Despre ocupațiile [agricole] ale maghiarilor din valea Crișului Negru [Depresiunea
Beiuș]). „Müvelôdés", 1970, nr. 1, p. 28 — 30.
Creșterea animalelor. Păstorit
165. DRAGOMIR, S., BELU, S., Păstoritul la românii din Munții Apuseni în evul mediu.
„An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 95-114. (Rez. 1. germ.).
166. DUNĂRE, N., Problema cercetării etnografice a păstoritului. „Studii și cercet. de istorie”,
Cluj, Filiala Acad. R.P.R., 1956, II, nr. 1—4, p. 173 — 176. (Rez. 1. rusă, germ.).
167. DUNĂRE, N., Păstoritul de pendulare dublă pe teritoriul României. „An. MET 1965 —
1967", IV, Cluj, 1969, p. 115-138, fig. (Rez. 1. fr.).
168. KÖS, K., A kalotaszegi kosarazô juhâszat. (Păstoritul în regiunea * Călățele, jud.
Cluj). „Miscellanea Etnographica", Cluj, 1947, I, p. 3 — 28, fig. (Rez. 1. germ.).
169. KÖS, K., A bivalytartăsrol. (Despre creșterea bivolilor [în împrejurimile' Clujului]).
„Falvak Dolgozô Népe", 17 aprilie 1968, p. 7 — 8, fig.
170. MORARIU, T., Stîne în Carpații României. „Știintă si progres”, fig., 1944, IX, nr.
5-6, p. 15-22, fig.
171. MORARIU, T., Cîteva contribuții la migrațiile pastorale actuale din Republica Populară Ro
mână „An. MET 1959 —1961", II, Cluj, 1963, p. 39 —49, fig., hărți. (Rez. 1. rusă, germ.,)
172. RUSSU, I. I., Din trecutul păstoritului românesc. {Elemente autohtone în terminologia
pastorală). „An MET 1957-1958", I, Cluj, 1958, p. 135-156, fig. (Rez. 1. rusă,
germ.).
173. VUIA, R., Les types de vie pastorale chez les Roumains. (în : VI —e Congrès International
des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques — Paris — 30 juillet — 6 aut 1960.
Tome II. Ethnologie (deuxième volume). Paris, Musée de L'Homme, 1964, p. 301 — 307.
(Comunicare în Secția Etnologie istorică și tradiții populare ; rezumatul lucrării la nr.
174).
174. VUlA, R., Tipuri de păstorit la români {sec. XIX — începutul sec XX). Prefață de T.
Morariu. București, 1964, 252 p., fig. (Academia Republicii Socialiste România.
Studii de etnografie III). — Recenzie de C. M. Ștefănescu, în „Revue Roumaine de
G.G.G. Série de Géographie", 1967, t. 11, nr. 1, p. 107 — 108.
IV. INDUSTRIA SI ARTA PLASTICĂ POPULARĂ. TEHNOLOGIE SI MEȘTEȘUGURI

SĂTEȘTI
Industria casnică textilă. Pive, viitori. Textile,scoarțe.
175. DUNĂRE, N., Aspecte ale artei populare în raionul Beiuș, regiunea Oradea. „Studii și
cercet. de ist. artei", 1954, I, nr. 3 — 4, p. 47 — 60, fig.
176. DUNĂRE, N., Sate din Zărand specializate în meșteșuguri țărănești. (în Constribuții la
cunoașterea regiunii Hunedoara, Deva 1956, III, p. 117 — 171, fig.).
177. DUNĂRE, N., Textilele din zona Munților Bihorului. „Studii și cercet. de ist. artei”,
1954, I, nr. 1-2, p. 217-225, fig., pl.
178. DUNĂRE, N„ Influențe reciproce în portul și textilele populare de pe ambele versante ale
Carpaților Meridionali. „An. MET 1959 — 1961", JI, Cluj, 1963, p. 177—201, fig.
179. VUIA, R., Tocălia și începutul torsului. ”An. MET 1957 — 1958", I, Cluj, 1958, p. 79—93,
Porturi și podoabe
180. BĂNĂȚEANU, T., Sîrbești — sat de sumănari din regiunea Crisana. „An. MET
1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 65-78, fig. (Rez. 1. rusă, gerim).
181. BOCȘE, Maria, Contribuții la studiul opregului bănățean. „An. MET 1968 — 1970", V,
Cluj, 1971,
182. BUTURÄ, V., Portul popular din regiunea Cluj și rolul muzeelor în păstrarea documen
telor etnografice. „Probleme de muzeografie", Cluj, [1964], p. 126—143, fig.
183. BUTURÄ, V., Evoluția portului popular în sectorul răsăritean al Munților Apuseni. „An.
MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 203-247, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
185. DUNĂRE, N., Cauzele deosebirilor dintre portul mocanilor și cel al buciumanilor din Munții
Trascăului. (Carpații Apuseni}. „Studii și cercet, de ist. artei", 1957, IV, nr. 1—2,
p. 57—72, fig.
186. DUNĂRE, N., Portul popular din Bihor. București, Edit. pt. lit. și artă, [1957], 63 p.,
fig. 4 pl. color și 19 pl. alb—negru. (Caiete de artă populară).
187. DUNĂRE, N., FOCȘA, Marcela, Portul buciumanilor din Munții Apuseni. București,
Edit. pt. lit. și artă, 1957, 50 p., fig., + 3 pl. color și 21 pl. alb-negru.
188. KÖS, K., A kalotaszegi muszuj. (Musuiul — o fustă caracteristică zonei Calata, jud.
Cluj). „Müveltség es Hagyomăny”, Budapest, 1964, vol. VI, p. 153 — 180, fig.
189. KÖS, K., Széki népviselet. (Portul din Sic, jud. Cluj). „Falvak Dolgozô Népe”, 25 sept.
1968, nr. 39, p. 7, fig.
190. OȘIANU, R., Aspecte privind evoluția portului popular de la Șieu-Șieuț, jud. Bistrița-
Năsăud. „An. MET 1965—1967", IV, Cluj, 1969, p. 549-570, fig. (Rez. 1. engl.Ț
191. PASCU, Viorica, Considerații asupra evoluției portului popular din Transilvania. "An
MET 1957 — 58”, I. Cluj, 1958, p. 251—277, fig. + pl. color. (Rez. 1. rusă, germ.).
192. PASCU, Viorica, Aspecte din evoluția portului popular din comuna Apahida (jud. Cluj).
„An. MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 339-348, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
193. PASCU, Viorica, Portul popular din zona Năsăudului. „An. MET 1965 — 1967" IV,
Cluj, 1969, p. 195-225, fig. (Rez. l.fr.).
194. RUSSU, I. I., Elemente autohtone în terminologia îmbrăcămintei. „An. MET 1965 — 1967”,
IV, Cluj, 1969, p. 3-24. (Rez. 1. germ.).
195. TIȚA, Aurelia, Portul popular românesc din Depresiunea Călătele {jud. Cluj). „An MET
1968-1970", V, Cluj, 1971, p. -
196. TREIBER-NETODICZKA, Luise, „Ewersthimt" și „Kaartel". Contribuții la istoria por
tului săsesc din Transilvania. „An. MET 1957 —1958", I, Cluj, 1958, p. 279—294, fig.
197. VUIA, R., Portul popular al pădurenilor din regiunea Hunedoara. București, „Meri
diane", 1958. 77 p., 52 fig., desene, V pl. culori. (Colecția „Caiete de artă populară").
198. VUIA, R., Portul popular din țara Hațegului și bazinul delà Hațeg. București, „Meridiane”
1962, 87 p., fig.., 1. pl. în culori. Colecția „Caiete de artă populară”).j
Olărit. Ceramică
199. BĂNĂȚEANU, T., Ceramica populară din zona Bihor. "An MET 1962 — 1964”, III,
Cluj, 1966, p. 137—177, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
200. CIOTI, V., Josenii Bîrgăului, un fost centru de ceramică neagră românească din Transil
vania. „An MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 463-488, fig. (Rez, 1. germ.).
201 DUNĂRE, N., Trei centre românești de producători de cahle în Munții Apuseni. „Steaua",
Cluj, 1956, VII, nr. 8, p. 121-123.
202. FLORESCU, F. B., Un centru necunoscut de ceramică roșie lustruită de veche tradiție din
Maramureș. „An. MET 1959 — 1961”, II, Cluj, 1963, p. 51—63, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
203. KÖS, K., Cahlele din Ciuc, „Studii și cercet. de ist. artei", 1954, I, nr. 1—2, p. 49 — 57,
fig. 1 hartă. — Recenzie : Kovâcs Âgnes, „Ethnographia", Budapest, 1955, 66, p.
636-638.
204. KÖS, K., A Nagybânya vidéki népi fazekassăg. (Olăritul popular din zona Baia Mare).
„Falvak Dolgozo Népe”, 20 mai 1970, nr. 20, p. 7, fig.
Lucrări în lemn. Arhitectură populară

205. BUTURÄ, V., Rîșculița, un sat de spătari din Țara Zărandului. Cluj, 1948, 19 p
(Extras din „Lucrările Institut, de geografie al Univ. din Cluj", 1947, voi. VIII).
206. IRIMIEȘ, D., Bisericile de lemn din [satele} Stolna si Finisel [comuna Săvădisla, jud.
Cluj}. „An. MET 1968-1970", V, Cluj, 1971 p. 93-105.'
207. KÖS, K., Elemente de arhitectură și decorative de pe valea Casinului. „Studii și cercet. de
ist. artei", 1954, I, nr, 3 — 4, p. 254 — 260, fig.
208. KÖS, K., Centrul de dulgheri Bedeciu [jud. Cluj}, "Activitatea muzeelor”, Cluj, 1965,
p. 159-179, fig.
209. KÖS, K., Mobile cioplite din zona Lăpuș [jud. Maramureș}. „An. MET 1962—1964",
III, Cluj, 1966, p. 179 — 224, fig. (Rez. Ï. rusă, germ.).
210. KÖS, K., Ôsi jellegü népi famunkàinhrôl. (Despre lucrările populare în lemn cu caracter
arhaic). „Müvelôdés”, 1968, nr. 11, p. 40 — 47, fig.
211. PETRESCU, P., Contribuții la studiul arhitecturii populare din Banat. „An. MET 1959 —
1961", II, Cluj, 1963, p. 147-175, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
212. TIȚA, Aurelia, Contribuții la studiul meșteșugurilor în lemn de la Budareasa (regiunea
Crișana). „An. MET 1962-1964”, III, Cluj. 1966, p. 367-385, fig. (Rez. 1. rusă,
germ.).
213. TOȘA, I., Contribuții la cunoașterea bisericilor de lemn din apropierea Clujului. „An. MET
1965-1967”, IV, Cluj, 1969, p. 489-508, fig. (Rez. 1. fr.).
Pietrărit. Minerit. Fierărit.
214. BUTURÄ, V., Spălarea aurului din aluviuni si mineritul țărănesc din Munții Apuseni.
„An. MET 1965 — 1967”, IV, Cluj, 1969, p. 25-93, fig. (Rez. 1. germ.).
215. KÖS, K., Arta lucrului în fier în Rimetea (Torocko] regiunea Cluj „Studii și cercet. de ist.
artei”, 1956, III, nr 3-4, p. 271-276, fig.
216. KÖS, K., Pietrăritul și pietrele de moară din Ciceu [lingă Dej} „An. MET 1959 — 1961",
II, Cluj, 1963, p. 79 — 109, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
217. KÖS, K., (Jsi jellegü népi technikâk. A hô gyüjtése, alakitâsa, csiszolâsa. (Tehnici populare
cu caracter arhaic: Alegerea, fasonarea și șlefuirea pietrei). „Müvelôdés", martie 1968,
nr. 3. p. 48 — 51, fig.
218. MUREȘAN, P., Despre piedicile de cai. „An. MET 1959-1961”, II. Cluj, 1963,
p. 371—375, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
219. MUREȘAN, P„ Aspecte etnografice din exploatarea sării în trecut la Ocna Dejului.: An.
MET 1962-1964”, III, Cluj, 1966, p. 387-419, fig. (Rez. 1. rusă, germi).
220. MORARIU, T., ONIȘOR, T., Contribuții cu privire la posibilitățile de valorificare a
nisipurilor aurifere din România. „Studii și cercet. Seria geografie", Acad. R.S.R.,
1970, t. XVII, nr. 2, p. 165 — 175, 4 hărți. (Rez. 1. germ.).
221. MORARIU, T„ ONIȘOR, T., Spălarea aurului în Carpații Orientali și Meridionali.
„Studia Univ. Babeș-Bolyai — Series Geographia", Cluj, 1970, fasc. 1, p. 3 — 15, fig.
hărți. (Rez. 1. engl.).
Pictură pe lemn și sticlă. Zugravi. Xilogravuri.

222. GYALUI, F., Xilogravurile populare românești din Hăsdate [lingă Gherla']. „An. MET
1957-1958”, I, Cluj, 1958, p. 311-317, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
223. KÖS, K., A régi székely bûtorfestêsrôl. (Despre pictarea mobilelor vechi secuiești [cu
vopsele naturale]). „Korunk", Cluj, 1968, nr. 8, p. 1166—1173, fig.
224. METEȘ, Șt., Zugravii și icoanele pe hîrlie (xilogravuri — stampe] și sticlă din Transil
vania. „Bis. Ort. Română", 1964, an 82, nr. 7 — 8, p. 730 — 774, fig.
225. NICULESCU, V. V., Contribuții la cunoașterea icoanelor pe sticlă și a xilogravurilor
țăranilor români din Transilvania [Nicula și Hășdate, jud. Cluj], „Studii și cercet.
ist. artei", 1957, IV, nr. 3 — 4, p. 297 — 315. (Cu o bogată bibliografie).
226. PAVELESCU, Gh., Pictura pe sticlă la români. „Rev. fundațiilor", 1945, XII, nr. 3,
p. 634-647, fig.
227. POPA, At., Zugravi și școli de zugravi ai bisericilor de lemn din Transilvania. Dimitrie
Ispas din Gilău — Cluj. „An. MET 1965 — 1967”, IV, 1969, p. 581 — 614, fig. (Rez.
1. fr.).
V FORME POPULARE DE SCHIMB. TÎRGURI
228. KÖS, K., A pâncélcehi vâsâr. (Tîrgul din Panticeu, jud. Cluj). „Korunk”, Cluj, 1969,
nr. 4, p. 524—534, fig.
229. KÖS, K., Hajdani torockôi vâsărok. (Tîrgurile de demult din Rimetea, (jud. Alba).
„Falvak Dolgozô Népe”, 15 ianuarie 1969, nr. 2, p. 6 — 7.
230. KÖS. K., A nyârăsdszeredai nagyvâsârokon. (Tîrgurile „de țară" de la Miercurea Miraju
lui, jud. Mureș). „Falvak Dolgozô Népe", 19 noiembrie 1969, nr. 22, p. 5 — 6.
VI HRANA ȘI ALIMENTAȚIA POPULARĂ
231. KÖS, K., Erdélyi adatok a pogâcsa készitéséhez. (Contribuții ardelene la prepararea tur
telor dulci). „Néprajzi Kôzlemények", Budapest, 1959, nr. 1—2, p. 3 — 14.
232. TIȚA, Aurelia, Fructele în alimentația populară în zonele Lăpus-Maramureș și Zărand —
Hunedoara. „An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 531-547, fig. (Rez. 1. fr.).
CULTURA POPULARĂ SPIRITUALĂ
I-II, ȘTIINȚA POPULARĂ. CUNOȘTINȚE ȘI CREDINȚE. ETNOBOTANICA
233. BORZA, Al., Cercetări etnobotanice în Țara Oașului. ,,An. MET 1962—1964”, III, Cluj,
1966, p. 249 — 266. (Rez. 1. rusă, germ.).
234. BUTURĂ, V., Cîteva plante medicinale. București, Tip. „Eminescu", [1944], 8 p.
(Extras din „Calendarul crescătorului de animale pe 1944”).
235. BUTURĂ, V., ,.Iarba codrului". însemnări^ etnobotanice [din Țara Oltului], „Rev.
fundațiilor", 1945, 12, nr. 2, p. 438 — 447.
III. FOLCLORUL OBICEIURILOR POPULARE

Magie, mitologie. Vrăjitorie
236. KÖS, K., Erdélyi adatok a meghotéses varăzslăshoz. (Date ardelene privitoare la vrăjitoria
analogică). „Néprajzi Kôzlemények", Budapest, 1957, nr. 2, p. 185 — 187.
237. PAVELESCU, Gh., Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicu
lui. Sibiu, 1944, 132 p.
238. PAVELESCU, Gh., Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni. București
1945, 197 p. (Biblioteca de sociologie, etică și politică. Sociologia României 6).
Obiceiuri legate de ciclul vieții omenești
239. VĂCARIU, Maria, Contribuții la studiul obiceiurilor din Munții Apuseni. Obiceiuri legate
de naștere. „An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 571-579. (Rez. 1. fr.).
240. BOT, N., Contribuții la cîntecul zorilor. „An. (MET .1963 — 1964", III, Cluj, 1966,
p. 463 — 486. (Rez. 1. rusă, germ.).
241. PAVELESCU, Gh. Despre ,.pasărea suflet”. „Anuarul Arhivei de folclor", Cluj-București,
1945, VII, p. 130-131 ; 200 (Rez. 1. fr.).
242. PAVELESCU, Gh., Verșuri la morți de Nicolae Filimom. Alba Iulia, 1945, 59 p., fig.
(Extras din „Apulum", 1943 — 1945, II, p. 314 — 373, fig).
Obiceiuri legate de ciclul anului etnografic și obiceiuri neperiodice.

Obiceiuri agrare.
243. BÎRLEA, O., Colindatul în Transilvania. „An. MET 1965 — 1967”, IV,. Cluj, 1969,
p. 247-304, (Rez. 1. fr.).
244. BOT, N., Cînepa în credințele si practicile magice românești „An. MET 1968 — 1970”, V,
Cluj, 1971, p. 279-322
245. DUNĂRE, N., Elemente de cultură populară spirituală în practicarea unor ocupații la
români. „An. MET 1968-1970”, Cluj, 1971, p. 323-335.
247. TALOȘ, I., Obiceiuri privitoare la seceris. Din materialele Arhivei de folclor — Cluj.
„An. MET 1968-1970", Cluj, 1971, p.'261-278.
Obiceiuri sociale și juridice.

248. BOT. N., Șezătoarea în zona Năsăudului. „An. MET 1965 — 1967" IV, Cluj, 1969, p.
305-346. (Rez. 1. engl.).
249. DUNĂRE, N„ Le „marché” aux filles du mont Găina. „Revue Roumaine”, 1957, IX,
nr. 4, p. 122-126, fig.
250. DUNĂRE, N., Jocul arșicelor la romani. „An. MET t1957 —1958", I, Cluj, 1958,
p. 321—323, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
251. DUNĂRE, N., Un obicei străvechi : căluserii. „Steaua”, Cluj, 1956, VII, nr. 12, p.
117-118.
252. KÖS, K., A kôzôsségi élei paraszti hagyomânyai. (Tradiții țărănești în viața obștească).
„Korunk”, Cluj, 1962, p. 368—374, fig.
253. KÖS, K., Életkorok népmüvészete a Szilâgysâgban. (Arta populară legată de vîrst< ).
„Falvak Dolgozô Népe”, 27 noiembrie 1968, nr. 48, p. 6. fig.
254. MÎRZA, T., Cîntecul ceremonial al clădi de tors din partea de nord a Munților Apuseni.
„An. MET 1968-1970", V., Cluj, 1971, p. 337-360.
255. MUȘLEA, I., Noi contribuții la studiul,,Obiceiului Junilor brașoveni”. „An. MET 1962 —
1964", III, Cluj, 1966, p.’225-248, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
256. PETRUȚIU, E., O ceată de căluseri din Cîmpia Transilvaniei. „An. MET 1968 —1970",
V, Cluj, 1971, -
IV. FOLCLORUL PROPRIU-ZIS
257. FARAGÖ, J., ,.Ciobanul care și-a pierdut oile” în folclorul maghiar. „An. MET 1962 —
1964" III, Cluj, 1966, p. 455 — 461, (Rez. 1. rusă, germ.).
258. KÖS, K., Népmesêink vilâga. (Lumea basmelor populare maghiare). „Utunk", Cluj,
1948, nr. 3, p. 6.
259. MARKEL, Hanni, Snoave populare românești la sasii din Păuca [jud. Sibiu]. „An. MET
1968-1970", V, 1971, -
260. NICOLA, I. R., Constructorii amatori de instrumente muzicale din Transilvania. „An.
MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 349-396, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
D. ACȚIUNI DE VALORIFICARE A ETNOGRAFIEI ȘI

FOLCLORULUI. ETNOGRAFIA APLICATĂ.
261. CIOTI, V., Valorificarea creațiilor artistice populare prin cooperația meșteșugărească
clujeană. „An. MET 1968-1970", V, Cluj, 1971, p. 493-508
262. DUNĂRE, N., Legătura muzeelor din regiunea Cluj cu masele. (în : Din activitatea
muzeelor noastre. Cluj, Sfat. Popular Regional, 1955, p.75—86).
263. KÖS, K., Mihez kezdjünk a természtben. (Cum să ne descurcăm în natură). București,
Edit, tineretului, 1968, 175 p., fig.
264. KÖS, K., Néprajztanitâsunk haladô hagyomânyai. (Tradiții progresiste în învățămîntul
superior al etnografiei clujene). „Korunk", Cluj, 1958, nr. 8, p. 1218—1224.
265. KÖS, K., Egytemes néprajzi jegyzet. (Note de curs de etnografie generală). I. Bevezetés
a neprajzba. (Introducere în etnografie). „Müvelôdés", 1969, nr. 11, p. 34—35; II.
A munkaeszközök és a tüz jelent- ôsége. (Importanța muncii și a focului viu). „Ibid.",
1969, nr. 12, p. 49 — 50; III. Zsakmânyolo gazdâlkodâs, gyujtâgetés. (Culesul, din
natură). „Ibid.", 1970, nr. 10, p. 50—54 ; IV. Halâszat, vadăszat. (Pescuit, vînă-
toare). „Ibid"., 1970, nr. 12, p. 44 — 46.
E. etnografia, folcloristica ȘI MUZEOLO

GIA ÎN ALTE ȚĂRI
266. KÖS, K., Idegen vilâgrészek. Az Erdélyi Néprajzi Mûzeum kiâllitâsa. (Continente extra-
europene. Expoziția Muzeului etnografic al Transilvaniei). „Utunk", Cluj, 27 mai 1960,
p. 5, fig.
267. KÖS, K., Néprajzi—muzeologiei tanulmânyutam a Szovjetwniôban. (Călătorie de studii
etnologice-muzeografice în Uniunea Sovietică). „Korunk", Cluj, 1959, p. 424 — 427.
268. KÖS, K., Nêpi kultûrâk egyetes vondsai. (Trăsăturile universale ale culturii populare).
„Korunk", Cluj, 1968, nr. 1, p. 53 — 63.
269. KUNZ, L-, Etnografia și muzeele etnografice în Cehoslovacia. „An. MET 1957 — 1958",
I, Cluj, 1958, p. 205—220. (Rez. 1. rusă, germ.).
270. ONIȘOR, T„ Lenin și muzeele sovietice. „An. MET 1957—1958", I, Cluj, 1958, p.
7 — 12. (Rez. 1. rusă, germ.).
INDICE ALFABETIC DE NUME DE PERSOANE

*
(AUTORI, RECENZII ETC.)
Alinași Istvan 11 Irimie Cornel 126

Barițiu George 34 (despre el) Irimieș Dumitru 206
Bănățeanu Tancred 180, 199 Ispas Dimitrie 228
Belu Sabin 165 Kirileanu Gheorghe T, 549
Benedek Elek 35 (despre el) Kâs Kăroly 8, 13, 14, 46 (despre el), 51, 52,
Bîrlea Ovidiu 243 81, 82, 85, 112, 113, 114, 115, 131, 136,
Bocșe Maria 181 137, 149, 150, 163, 164, 168, 169, 188,
Bojinca Damaschin 36 (despre el) 189, 203, 204, 207, 208, 209, 210, 215,
Borza Alexandru 234 216, 217, 218, 224, 229, 231, 232, 237,
Bot Nicolae 240, 244, 248 252, 253, 258, 263, 264, 265, 266, 267,
Bour Octavian 88, 98 268.
Bucuța Emanoil 54, 54 a Kovăcs Agnes 203
Bugariu Aurel 62 Kunz Ludvik 269
Bugeanu D 26 Lorinț Florica 1
BUTURĂ VALERIU 70, 78, 89, 90, Mangiuca Simion 47 (despre el)
91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, Mannhardt Wilhelm 48 (despre el)
126, 133, 134, 153, 154, 155, 156, 157, Markei Hanni 48, 259
158, 159, 160, 182, 183, 205, 214, 235, 236 Mandrea S. 93
Ciobanu — Stahl Anca 3 Meteș Stefan 225
Cioflec Dimitrie 37 (despre el) Mironescu Nicolae Al 57
Cioti Viorel 200, 261 Mirza Traian 254
Codru Drăgușanu loan 41 Moisil Iuliu 49 (despre el)
Dan Pavel 38 (despre el) Morarm Tiberiu 55, 65, 170, 171, 174,
Dăncuș Elena 31, 32 220, 221,
DĂNCUS GHEORGHE 39 și 40 (despre Moraru-Popa Georgeta 2
el), 100,’ 101, 102 Mureșan Lucia 56, 57
Drăgoiescu Ion 103 Mureșan Pompei 138, 139, 218, 219
Dragomir Silviu 165 Mustea Ion 23, 24, 42, 50 (despre el), 255
Dunăre Nicolae 6, 7, 12, 34, 63, 64, Nicola Ioan R. 15, 246, 260
71, 72, 79, 80, 84, 104, 105, 106, 107, Niculescu V.V. 226
108, 109, 110, 129, 166, 167, 175, 176, ONIȘOR TEODOR 16, 17, 23, 33, 49, 58,
177, 178, 185, 186, 187, 201, 245, 249, 59,' 60, 61, 65, 66, 86, 116, 117, 118,
250, 251, 267. 119, 120, 151, 152, 220, 221, 270
Faragö Jozsef 35, 257, Orban Balâzs 51 și 52 (despre el)
Florea Virgil 37, 44 Oșianu Romulus 139, 190
Florescu Florea Bobu 202 Pândele A. 1, 2
Fochi Adrian 26, 27, 28, 29, 30. Pascu Stefan 9
Focșa Gheorghe 73, 111 PASCU VIORICA 17, 87, 121, 122, 123,
Focșa Marcela 187 140, 191, 192, 193
Ghergariu Leontin 36, 161, 162 PAVELESCU GHEORGHE 10, 132, 227
Gorovei Artur 42 (despre el) 238, 239, 242, 243
Gyalui Farkas 223 Petrescu Paul 18, 74, 89, 143, 211
Herrman Antal 43 (despre el) Petruțiu Emil 256
Hodoș Enea 44 (despre el) Pop Dumitru 19, 38, 41, 83
Idu Petre 130 Popa Atanasie 124, 228
Iorga Nicolae 45 (despre el) Pușcariu Valeriu 53
* Persoanele al căror nume este cules cu litere cursive au fost ori sînt salariați ai Mu
zeului nostru; iar cele cu litere mari-directori.
Racoviță Emil 53 (despre el) Ciceu, j. Bistrița-Năsăud 216
Răutu Radu 4 Ciuc (zona) 203’
Russu Ioan I, 141, 148, 172, 194. Cizer, j. Sălaj 91
Sbîrcea Gheorghe 125 Cîmpia Transilvaniei 107, 129, 138, 149, 256
Sperantia Eugeniu 2 Cluj (zona) 17, 33, 73, 144, 163, 169, 182,
Stahl Paul H. 67, 89, 142, 143 213, 262; (Muzeul etnografic:) 65, 70,
Szdbô Tamas 98 74, 88, 90-125, 127, 128
Ștefănescu Constantin M. 174 Crișul Negru (zona) 164
Stefănescu Eiviu 45 Europa (zona) 127, (de sud-est) 157
Taloș loan 25, 47, 50, 247 Peleacu, j. Cluj 130
Toșa Ioan 144, 213 Finișel, j. Cluj, 206
Ti’fa Aurelia 195, 212, 233 Găina (muntele, „tîrg”) 249
Treiber-Netoliczka Luise 196 Gherla (muzeu) 87
Üngureanu Nicolae 126 Gilău, j. Cluj 228
Văcariu Maria 239 Hațeg, j. Hunedoara (zona) 143, 152, 198
Vâlsan George (despre el) 54, 54 a, 55, Hășdate, j. Cluj 222
56, 57, 58, 59, 60, 61 Hunedoara (regiunea) 156
Vămszer Geza 145 Iași (muzeu etnografic) 86
Vasiloschi Eleonora 40 Josenii Bîrgăului, j. Bistrița-Năsăud 200
Vlăduțiu loan 20, 21, Eăpuș, j. Maramureș (zona) 209, 232
VUIA ROMUȚUS 22, 146, 147, 152, 173, Maramureș (zona) 202, 204
174, 179, 197, 198; despre el: 54 a,57, Miercurea Nirajului, Mureș 230
62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69 Moldova 86 (muzeu), (de nord) 147
Vulcănescu Romulus 69, 77 Munții Apuseni 133 (SE), 154, 165, 183,
Wildhaber Robert 127 (E), 185, 201. 214, 238, 239, 254 (N)
Zderciuc Boris 39, 126, 128 Năsăud (zona) 140, 151, 193, 248
Zderciuc Silvia 4 Ocna Dej, j. Cluj 219
Oiejdea, j. Alba 150
Panticeu, j. Cluj 228
Pădureni (Hunedoara, zona) 152, 197
INDICE ALFABETIC DE NUME Păuca, j. Sibiu 259
Rimetea, j. Alba 85 (muzeul), 215, 229
GEOGRAFICE (LOCALITĂȚI, Rișculita, j. Hunedoara 205
ZONE etc.) România 15, 19, 22, 67, 126, 128, 135,
141, 148,167, 172, 173, 174, 220, 238
Sălaj (zona, județul) 137, 161, 162
Apahida, jud. Cluj 192 Sic, j. Cluj 189
Avram Iancu, j. Alba (muzeu) 84 Sîrbești, j. Bihor 180
Banat (zona) 146, 181, 211 Stolna, j. Cluj 206
Bedeciu, j. Cluj 208 Șieu-Șieuț, j. Bistrița-Năsăud 190
Beiuș (zona) 164, 175 Tîrnava Mică (zona) 136
Bihor (zonă, județ) 132, 177 (munții), 186, Transilvania (zona) 145, 146, 153, 155,
199 159, 160, 191, 196, 224, 232, 237, 244,
Bistrița (zonă) 184 246, 260
Budureasa, j. Bihor 212 Țara Moților 134
Călata, j. Cluj 188 (zona) Țara Oașului 233
Călățele, j. Cluj (zona) 139, 168, 195 Țara Oltului 235
Carpați 158, 171, 178, 221 Uniunea Sovietică (etnografia, muzeogra
Cașin, j. Bacău (zona) 207 fia) 71, 267, 270
Cehoslovacia 269 Zărand (zona) 176, 205, 232
Teodor Onișor et Viorica Pascu
DES REALISATIONS SCIENTIPHIQUES DES ETNHOGRAPHES DE

LA VILLE DE CLUJ AU DERNIER QUART DU SIECLE
(Résumé)
Le but du succinte étude introductive et de la bibliographie qu l’accom

pagne est de montrer la variété des préoccupations scientifiques d’un co
llectif restreint, qui a tout de même réussi de publier un nombre assez
considerable des études, certaines dispersées dans divers périodiques du
pays et de l’étranger, pas toujours facilement à les trouver. Ensuite on a
cherché de montrer la contribution de ces chercheurs et muséographes de
la ville de Cluj, Roumains, Hongrois, Allemands, aidés par un nombre
toujours augumenté d’amis et collaborateurs, au développement de l’ethno
graphie et de la muséologie etnographique roumaine au troisième quart
du XX-e siècle.
Les collaborations hors — Annuaire, arrivé à présent au Ve volume,
comme les articles écrits par d’autres, dans d’autres publications sur cer
tains aspects de l’activité de notre institution (collections, expositions,
le musée en plein air, participations aux manifestations scientifiques, mu-
séologiques etc.) montrent que le Musée Ethnographique de la Transyl
vanie de la ville de Cluj n’est pas isolé ou rompu du mouvement scienti
fique et muséologique du pays ; au contraire il rest comme dans le passé,
mai dans d’autres conditions beaucoup plus avantageuses, avec des résultats
supérieurs dans l’attention de tout ceux qui activent, d’une manière ou
d’autre, dans l’ethnographie et muséologie roumaine.
Les réalisations obtenues jusqu’à présent constitueront un point de
départ et un stimulent pour mener à l’accomplissement les tâches beaucoup
plus importante qui reviennet à notre institution dans l’étape actuelle
du développement de l’ethnographie et muséologie roumaine comme dans
les étapes futures.
Pompei Mureșanu — Romulus Oșianu
CONTRIBUȚII LA STUDIUL AȘEZĂRILOR

ȘI CONSTRUCȚIILOR ȚĂRĂNEȘTI
DIN DEPRESIUNEA CĂLĂȚELE
Regiunea cunoscută în literatura geografică de specialitate sub numele

de Depresiunea Călățele este un bazin exterior de scufundare lentă1,
situat la contactul piemonturilor2 cu marginea faliei3 din bordura nord-
estică a Munților Apuseni, în subsolul căruia predomină depozitele sedi
mentare care trec de la calcarele paleogene și intrîndurile cristaline ale
masivului Bihariei, la marnele și gresiile neogene din bazinul Someșelor4.
Structura de bazin mai mult sau mai puțin scufundat pe alocuri5, a dat
naștere unui relief caracterizat prin fragmentări deluroase6, evidențiate
în culmi colinare monoclinale și dealuri de încrețire cu înălțimi ce variază
între 500—800 m7, separate prin văi largi cu terase de eroziune sub formă
de umeri8 alcătuiți din prundișuri nisipoase9. Relieful de bazin exterior,
populat cu dealuri și culmi a căror energie crește pe măsura apropierii
de zona de contact cu muntele, a drenat pe suprafața districtului o rețea
hidrografică formată din rîuri neînsemnate, cu alimentare mixtă, inten
sificată de scurgerile nivo-pluviale din josul pantelor în intervalul prirnă-
vară-vară10 și din izvoare situate la marginea de jos a primelor terase unde
se înșiruie salba așezărilor umane.
1. R. Ficheux, Munții Apuseni, în „Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul,
1918—1928", I, București, 1929, p. 179.
2. Monografia geografică a R.P.R., I. Geografia fizică, Anexe, București, 1960, XII.
3. R. Ficheux, o. c., p. 162, 166 și 179; Monografia geografică a R.P.R., I.
Geografia fizică, București, 1960, p. 221.
4. V. Mihăilescu, Carpații sud-estici de pe teritoriul R.P. Române. Studiu de
geografie fizică cu privire specială la relief, București, 1963, p. 327 — 328.
5. R. F i c h e u x, o. c., p. 169.
*• Monografia geografică a R.P.R., I. Geografia fizică, București, 1960, p. 223.
’. Ibid., p. 228.
8. Ibid., p. 169, fig. 33.
’. Ibid., p. 223.
1#. Ibid., p. 451, 452, fig. 175,
32 Pompei Mureșanu—Romulus Oșianu
Fiind o regiune de contact, Depresiunea Călățele a fost locuită din

cele mai vechi timpuri de o populație sedentară care a valorificat posibi
litățile multiple oferite de condițiile mediului fizico-geografic, contribuind
din plin la umanizarea peisajului prin defrișări cu caracter agricol-pastoral
și prin amenajarea vetrelor de așezări. Una din dovezile peremptorii ale
locuirii regiunii din timpuri îndepărtate ne-o oferă mai întîi descoperirile
arheologice sdin hotarul a zece sate cercetate pînă în anul 195211, apoi pri
mele mențiuni documentare a celor 22 de sate12 din cuprinsul depresiunii,
care apar în înscrisurile cancelariilor maghiare pe măsura consolidării
treptate a puterii feudale :
Anul primei men

Nr. crt. Numele satului țiuni documentare
1 Ardeova 1375
2 Bedeciu 1345
3 Bica 1359
4 Bociu 1408
5 Buteni 1291-1294
6 Călata 1213
7 Călățele 1408
8 Ciuleni 1408
9 Dretea 1214
10 Domoșu 1408
11 I'inciu 1459
n. Enumerăm în ordine alfabetică descoperirile arheologice efectuate pînă în anul 1952

în regiune: Bica : epoca neolitică, cf. G. T é g 1 â s, OTTE, XIII (1887), 300; M. R o s k a,
Rep. 35, nr. 52 ; 149, nr. 16 ; Ciuleni : vîrf de silex lung și o „cetate de pămînt" dintr-o epocă
neprecizată, cf. OTTE, IV (1879), 154; M. R o s k a, Rep., 111, nr. 15; I. M a r ț i a n,
Rep., 183; I. Marțian, Urme, 22; Dretea'. epoca romană, cf. C. G o o s, Chronik, 70;
K. 'forma, Limes, 29 — 31; I. Marțian, Rep., 242; Huedin : epoca bronzului și pre-
feudală, cf. M. R o s k a, Rép., 35, nr. 52; A. M o z s o 1 i c s, MM., 1945, 55 — 57 (ii.);
M. R o s k a, Rép., 35 — 52; J. Hampel, A. E., XVII (1897), 450; Mînăstireni : monu
ment probabil roman de proveniență necunoscută, cf. K. Tor m a, Limes, 31 ; V. B u n y t a y
Vàradi pilsp., II, 353 — 60 (il.) ; G. Ent z, ETJE, II (1943), 59 ; Nearșova : cetate de pămînt
și mai multe gropi dintr-o epocă neprecizată, cf. M. R o s k a, Rép., p. 206, nr. 13; Saula ;
relief roman de proveniență necunoscută, cf. V. B u n y t a y, Vàradi piisp., III, 426; Ma
Mü, II, 440 ; Văleni : epoca paleolitică, bronzului și romană, cf. A. Koch, Erd. Müz., V
(1876), 138; C. Goos, Chronik, 60; Erd. Müz., VI (1879), 64; M. R o s k a, Pdsztortür,
XVII (1931), 58; K. T o r m a, Limes, 31; A. B u d a y, Erd. Müz. Evk., 1906, 65; Zam-
Sincrai : cetate dintr-o epocă neprecizată, cf. I. M ar ția n, Urme, 22 precum și Calata : cetate
de pămînt dintr-o epocă neprecizată în incinta căreia în anul 1935 s-au făcut cîteva sondaje,
cf. informațiile mai multor locuitori din sat.
12. Cf. C. S u c i u, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, I, București, 1967 ;
II, 1968, s. v.
Așezările și construcțiile din Depresiunea Călățele 33
Anul primei men

Nr. crt.' Numele satului țiuni documentare
12 Horlacea 1393
13 Huedin 1332
14 Izvorul Crișului 1276
15 Mînășturul Românesc 1376
16 Mînăstireni 1332
17 Mărgău 1408
18 Nearșova 1391
19 Rîșca 1909
20 iți Saula 1219
21 Văleni 1213
22 Zam-Sîncraiu 1337
Pornind de la premisele economice, condiționate de interacțiunea factori

lor geomorfologici, sesizabilă numai în condițiile unei locuiri îndelungate
în cuprinsul regiunii13 precum și de la necesitățile de apărare sau răspun
dere materială a conducătorilor față de populațiile migratoare1415 care se
scurgeau pe culoarele văilor mari18, populația străromânească și românească
s-a constituit de timpuriu în organizații specifice pe văile apelor16 sub
autoritatea unor cneji și voievozi17 a căror prezență cu atributele respec-
I3. I. Couea, Geografia satului românesc. Așezare, formă, structură în „Sociologie

românească", an. II, nr. 2 — 3 (febr.-mart.), 1937, p. 60 — 61; Istoria României, I, București
1960, p. 802.
u. Rogerius, Carmen miserabile, cap. XXXV, cf. G„ Lisseanu-Popa, Ro
mânii în izvoarele istorice medievale, București, 1939, p. 206—207; DinuC. Arion, Cnezii
români, contribuții la studiul lor, cf. G. tissean u-P o p a, o. c., p. 207, nota 2.
15. K. H o r e d t, Contribuții la istoria Transilvaniei în sec. IV XIII, București, 1958,
p. 24, 89 și 113 (fig. 20) ; Istoria României, II, București, 1962, p. 73 ; Șt. Pasca, Perioada
feudalismului timpuriu, în ,,Din istoria Transilvaniei", I, ed. III, București, 1963, p. 108.
15. N. I o r g a, Istoria românilor din Ardeal și Ungaria, I. Pînă la mișcarea lui Horea
(1784), București, 1915, p. 15, 24, 40, 42 — 44; Z i m m e r m a n n-W é r n e r, Urkunden-
bîich zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, I, Sibiu, 1892, p. 58, nr. 67 apud N.
Iorga, o. c., p. 44; V., M e r u ț i u, Județele din Ardeal și Maramureș pînă în Banat. Evo
luția teritorială, Cluj, 1929, p. 9, 10, 11; Istoria României, I, p. 802.
17. C s â n k i, V, 365 apud Szabo T. Attila, Kalotaszeg helynevei, I, Cluj, 1942,
p. 3, nota 1 ; S. Dr agomir- S. B elu, Voevozi, cnezi și crainici la românii din Munții Apu
seni și din regiunea Bihorului în evul mediu, în „Acta Musei Napocensis”, III, Cluj, 1966,
p. 173, 175, 178 — 179; N. Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei
și a onomasticei, București, 1933, p. 434 și C. Suciu, Dicționar..., I, II.
3 ■— Anuarul Muzeului etnografic

tive aproape neștirbite consemnate și în documentele de mai tîrziu18,

nu se mai întîlnește la celelalte popoare stabilite ulterior pe teritoriul
Transilvaniei19. Deoarece era așezată în apropierea culoarului Crișului
Repede, regiunea de care ne ocupăm în studiul de față nu a putut rămîne
în afara acestei organizări impuse atît de prezența populațiilor migratoare
care trebuiau să se întrețină din contribuțiile autohtonilor20, cît și de
logica desfășurării procesului de apariție a relațiilor feudale timpurii în
în cadrul obștilor sătești de pe teritoriul patriei noastre. Prezența voievozi
lor români în Depresiunea Călățele este consemnată în documentele istorice
începînd cu anul 1467 cînd la Călata își exercita autoritatea un oarecare
„Ilie voevod de Călata”21 amintit apoi în 1468 și 1469 ca „voevod al români
lor”22, al cărui fiu numit Mihail devine, la rîndul lui, în 1474 ,,voevod al
românilor din Kalathazeg” sau ,,voevod de Kalathazeg”23 cu atributul „de
Varța” sau „Incel” (Ciuleni)24, ceea ce confirmă atît aserțiunea că acesta
era unul dintre puținii autohtoni care au reușit să se ridice în rîndurile nobi
limii25, cît și ipoteza potrivit căreia această organizație specific românească
trebuia să cuprindă teritoriul cîtorva cnezate sătești26. Aceeași situație
o întîlnim la Mărgău unde documentele amintesc în anul 1469 un „Dan
voevod”27, iar în anul 1492 pe voievodul Gheorghe care — împreună cu
fiii săi Ion, Nicolae și Petru — interzice fiilor lui Bânffy de Rosoncz să ocupe
un rît de lîngă apa cu același nume28. Instituția voievodală și cnezială avea
în Depresiunea Călățele o tradiție atît de îndelungată încît Arhidiacona-
tul29 ce se înființează în sec. al XIII-lea împrumută de la autohtoni numele
18. S. Dragomir- S. B elu, o. c., p. 180 ; JI. Lupa ș-V lasiu, Aspecte din istoria
Transilvaniei, Sibiu, 1945, p. 96; Ion I. Nist or, Ungurii in Dacia Carpatină, București,
1942, p. 11; D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVl-lea, II, București,
1968, p. 143-144 și 261.
19. N. I o r g a, o. c., p. 40 ; V. Meruțiu o. c., p. 11 ; D. Prodan, o. c., p. 70,
143.
20. . Constituerunt canesios, il est balivios, qui iusticiam facerent et eis equos, ani-
malia, arma, exenia et vestinienta utilia procurarent" afirmă Rogerius în o. c., XXXV
apud G. Lisse an u-P o p a, o. c., p. 206.
21. C. Suciu, o. c., I, s. v. ; N. Dtäganu, o. c., p. 434.
22. S. Dr ago mir- S. B e 1 u, o. c., p. 173.
23. C. S u c i u, o. c., I, s. v. ; Szabo T. A. ,o. c., p. 3.
24. S. D r a g o m i r- S. B e 1 u, o. c., p. 173; N. Lräganu, o. c., p. 434.
25. S. D r a g o m i r- S. B e 1 u, o. c., p. 173.
26. G. Liss e an u-P o p a, o. c., p. 208. Referitor la satele conduse de cnezi, vezi
și Rogerius, o. c., XXXV : ,,Et sic procurator meus de istis dominis erat unus, et pene
mille villas regebat. . ." apud G. Lissean u-P o p a, o. c.,p. 206 și n. 20— „canesios”.
27. C. Suciu o. c., s. v.; N. D r ă g a n u, o. c., p. 434.
28. B. I v â n y, A Tomay Nemzetségbéli Losonczi Bànffy csalăd tôrténete, în ,,OMevél-
iàr”, II, Budapest, 1928, p. 301 apud S. D r a g o ni i r- S. B e 1 u,o. c., p. 175.
29. Prima mențiune a Arhidiaconatului de Călata cu 4 sate din zonă ce plătesc
dijmă în natură Arhiepiscopiei de Oradea datează dintre anii 1271 — 1294 (v. Documente.,
II. (1251—1300), doc. nr. 381, p. 341. V. apoi în sec. XIV „Socotelile lui Iacob al lui
Berengariu și Raimund de Bonofato, strîngătorii dijmelor pe șase ani din Regatul Ungariei",
în ,,Documente privind istoria României. Veacul. XIV. C. Transilvania”, III (1331 — 1340),
București, 1954, doc. 56, p. 41, 54, 61, 86—87, 97, 111, 119—120.
„de Călata”3031pe care documentele de mai tîrziu îl vor adăuga lîngă cel
al voievozilor români din această „țară” rămasă multă vreme81 cu o organi
zare social-juridică respectată din motive de ordin politic de regalitate
și rîvnită pentru înlesnirile ei32 de către noii veniți. Datorită însă faptului
că populația catolică era în general prea puțin numeroasă atît în întreaga
Transilvanie33 cît și în satele din zona propiu-zisă, Arhidiaconatul de
Călata a fost extins dincolo de limitele voievodatului, peste satele de
pe cursul mijlociu al Crișului Repede34, pentru a mări în felul acesta
cuantumul dijmei papale. Deosebit de semnificativ în ceea ce privește prezen
ța populației maghiare în zonă la acea dată, este faptul că din cele nouă
așezări menționate pentru prima oară anterior sau în cursul perioadei
1332—133735 cît durează evidența Registrului de dijme papale, doar patru
sate sînt înscrise cu diferite sume de plată36, în timp ce restul nu figurează
în liste, ceea ce înseamnă că ele erau locuite în exclusivitate de populația
ortodoxă. Prezența covîrșitoare a populației românești în zonă este demons-
30 Este neîndoielnic faptul că Arhidiaconatul și-a derivat numele de la organizația româ

nească cu centrul administrativ în satul Călata a cărei primă mențiune datează din anul 1213
(cf. C. S u c i u, o. c., I, s. v.) și nu de la localitatea Călățea sau Călacea din jud. Bihor cum
greșit se afirmă într-o notă explicativă (v. Documente. . ., III, p. 54, nota 2), deoarece acea
stă așezare apare in documente pentru prima oară abia în anul 1475 (v. C. Suciri, o. c.,
s. v.), cînd Arhidiaconatul de Călata era de mult înființat.
31 Din cele 21 de sate avînd prima mențiune în timpurile mai vechi, doar șase așezări
sînt amintite pentru prima oară în secolul XIII, nouă in secolul XIV și șase în secolul XV,
ceea ce reflectă progresiva intrare ,,în istorie" a populației românești pe măsura consolidării
puterii feudale centrale și accentuarea aservirii populației române.
32 V. Pië J. D., Ueber die Abst. den Rumänen, p. 164 apud Der Nationale Kampf
gegen das Ungarische Staatsrecht. Ein Beitrag zur Kritik der älteren Ungarische Geschichte, Lei
pzig, 1882, p. 80, nota 11.
33 Cu privire la numărul redus al maghiarilor în Transilvania primelor secole de după
cucerire, deosebit de revelatoare sînt următoarele informații cuprinse în diverse documente
și autori : edictul conducătorului tătar Kadan impune moneda mongolă și bizantină numai
românilor, sașilor și secuilor, cf. Ion I. N i s t o r, Ungurii în Dacia Carpatină, București,
1942, p. 23 ; ungurii nu sînt amintiți nici în actul de la 1210, unde apar numai contigentele mili
tare ale românilor, sașilor și secuilor, cf. Szăzadok, 1910, p. 202 apud Ion I. N i s t o r, o. c.,
p. 23, nota 5 ; în actul de convocare a Dietei transilvănene din 1291 sînt amintiți de asemenea
numai nobilii români, sași și secui, cf. Zimniermann-Werner, o. c., I, p. 177 apud
I. I. N i s t o r, o. c., p. 24, nota 1; cu privire la popularea Transilvaniei de către unguri,
însuși Rösler recunoaște că aceștia — ca popor de stepă — preferau pusta și evitau Dacia cu
munții și podișurile ei, mulțumindu-se doar cu supremația politică asupra acestei țări, cf.
Dacier und Romanen, p. 43 apud I. I. N i s t o r, o. c., p. 24, nota 2 și, în sfîrșit, M. Lupa ș-
V 1 a s i u, în ,,Aspecte din istoria Transilvaniei", Sibiu, 1945, p. 58 arată că maghiarii s-au
infiltrat în Transilvania abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
34 în evidența Arhidiaconatului de Călata figurează și următoarele sate care nu fac
parte din Depresiunea Călățele : Țetchea, Vadul Crișului, Ineu, Felcheriu, Sărând, Seleuș,
Tileagd, Cheriu, Fughiu, Aleșd, Haieu, Uilacu, Alrnaș, Aușeu, cf. Socotelile..., în ^Docu
mente...", III, p. 41 — 120.
35 Buteni, Călata, Dretea, Huedin, Izvorul Crișului, Mînăstireni, Saula, Văleni și Zain-
Sîncraiu cf. C. Suci u, o. c., s. v.
36 Dintre cele patru așezări doar Huedinul figurează în evidența fiecăruia din cei șase
ani cu suma de 14 groși, ceea ce ar demonstra existența unui număr constant de credincioși
catolici, în timp ce Mînăstirenii este înscris o singură dată cu suma derizorie de 2 groși iar
Vălenii și Zam-Sîncraiul abia în 1337 de asemenea cu cite 2 groși, cf. Socotelile. . . în „Docu
mente...", III, p. 41 — 120.
trată apoi de faptul că în registrul de „quinquagesima ovium” din anul

1461 figurează un număr de nouă sate3’ obligate la plata acestei dări
specifică românilor*38. în același sens pledează apoi recensămintele din
anii 1760—176239, 190040 și 193041 ale căror rezultate, consemnate în
tabelul de mai jos, constituie o adevărată revelație pentru lectorul neavizat
dar obișnuit în virtutea automatismelor create de impresii superficiale să
considere Depresiunea Călățele sau Kalotaszeg-ul o regiune unde populația
românească ar fi reprezentată de o minoritate neglijabilă :
Statistica Recensămîntul Recensămîntul gene

Nr. românilor din din 1900 ral al populației
crt. Numele satului 1760 - 1762 din 1930
Familii 1 Pers. Total Rom. |Magh. Total Rom. Magh.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Ardeova 62 310 318 312 6 373 373 -
n Bedeciu 71 355 996 972 - 1 243 1 210 5
3 Bica 81 405 529 529 - 378 376 -
4 Bociu 101 505 790 783 7 661 661 -
5 Buteni 102 510 525 521 4 667 663 4
6 Călata 172 860 1 018 992 26 1 128 1 111 13
7 Călățele 104 520 673 661 12 1 138 1 038 23
8 Ciuleni 107 535 439 392 35 1 048 650 169
9 Dretea 55 275 555 548 7 520 515 5
10 Domoșu - - 377 99 278 447 168 278
11 Finciu 98 490 338 338 - 481 478 -
12 Horlacea 6 30 196 39 157 262 64 195
13 Huedin 3 15 4 482 316 4 105 5 401 1 137 2 883
14 Izvorul Crișului - - 929 13 915 1 173 9 1 148
15 Mînășturul Românesc 144 720 1 174 1 162 12 722 713 -
87 Bedeciu, Bica, Călata, Călățele, Ciuleai, Mînășturul Românesc, Mînăstireni, Mărgău

și Zam-Sîncraiu ( !), cf. C. Suci u, o. c., s. v.
88 Apud Istoria României, II, București, 1962, p. 247 și S. Dr agomir- S. B e 1 u,
Păstoritul la românii din Munții Apuseni, în „An. Muz. Rtu. pe anii 1965 — 1967", Cluj, 1969,
p. 98.
88 Tabellae Dismembrationis Templorum Unitorum et non Unitorum in Principatu Tran-
silvaniae existentium, ab aulica Comissione in annis 1760 — 1761 et 1762 succesive elaborata et
authentice extradata apud V. Ciobanu, Statistica românilor ardeleni din anii 1760—1762,
în „Anuarul Institutului de Istorie Națională", III, 1924 — 1925, Cluj, 1926, p. 616—700.
“ I. Russu Șirianu, Românii din statul ungar, București, 1904, p. 29.
41 Recensămîntul general al populației din 1930.
Statistica Recensămîntul Recensămîntul

Nr. românilor din din 1900 general al populației
crt. Numele satului 1760- 1762 din 1930
Familii Pers. Total Rom. Magh. Total Rom. Magh.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
16 Mînăstireni 96 480 1 975 1 309 657 1 657 1 088 545
17 Mărgău 221 1 105 1 914 1 862 41 2 243 2 198 16
18 Nearșova - - 435 114 321 410 129 281
19 Rișca - - - - - 1 526 1 526 -
20 Saula - - 277 6 271 321 12 309
21 Văleni 31 155 2110 1 239 759 1 400 647 743
22 Zam-Sîncraiu 32 160 838 207 631 1 960 434 1 477
Total : 1 486 7 430 20 888|12 414 8 244 25 159 15 200 8 904
Caracterul românesc predominant al zonei, pus în lumină de informațiile

cuprinse în diferitele documente citate precum și de concluziile ce se des
prind în mod firesc din recensămintele amintite, se reflectă și în numele
apelor principale din depresiune, Crișul42 și Călata43. în același sens pledează
prezența apelativelor românești, atît de sugestive pentru toponimia cîtorva
așezări locuite însă azi de o populație maghiară majoritară44, precum și
42 Numele acestui rîu a rămas aproape neschimbat din antichitate pînă în zilele noastre :
Grisia, Grissia în sec. VI la Iordane s, De origine actibusque Getarum, XXII, 113; Krisos,
la C. Porfirogenetul, De administrando imperio, ed. Bonn, c. 40 apud Const. C.
Giurescu, Transilvania în istoria poporului român, București, 1967, p. 44, nota 1 și 2 ;
Crys, Crisium în anul 1075 și circa < 1202 —1203 > în ,,Documente. .I, p. 355, 365,
lucru confirmat și de părerile lingviștilor, ca de exemplu N. Drăganu, o. c., p. 313 — 319
și S. Pușcariu, Pe marginea cărților, în „Dacoromania", VIII (1934 — 1935), p. 327.
43 Referitor la numele acestei ape, v.N. Dr ăganu, o. c., p. 454, unde se arată că ung.
Kalota derivă dintr-un slav Kalota folosit de români din timpuri vechi, după cum se deduce
din existența diminutivului Călățele care cuprinde sufixul românesc ,,-el”, pe cursul superior
al rîului.
44 ,,... montent Popberche nominatum" (anul 1465 — 1539); ,,Paprét (ben)" (1683),
„Dul Andràs Parlaga" (1695), ,,Az Szârâz Dombnâl" (1713—1714), ,,Az Olah ut mellett”
(1731) la Huedin cf. Szabo T. A. Kalotaszeg helynevei, I, Adatok, Cluj, 1942, p. 5, 7, 8,
9, 12; ,,La Tranys" (1792), ,,pă dîmb", ,.Groapa Agozatului” (1941), ,,Vîrfu Kosztei lui Kis-
cer", ,.între Hotare”., ,,Rîtu lui Iopal", ,,Lopaiu Mare”, ,,Pă pârău”, ,,Vîrfu Kostei viii”, ,,Rîtu
Mare”, ,,Valea mare”, ,,La gat”, ,,Vîrfu Turdanului” (1941) la Domoșu cf. SzaboT, A.,
o. c., p. 45, 46, 47, 48, 49; ,,az Dan riti” (1608), ,,az ola gàtnal” (1Ô72), ,,Az Olah Mihaly
Nyirin" (1715), ,,a Domban az Olâhok Templom" (1754), ,,vallja Andreas Nyâgra" (1793), ,,Olăh-
patak" (1880), ,,Dîmb”, ,, Valea Kălătsi", ,,Bogdan” (1941) la Zam-Sîncraiu cf. Szabo T. A.,
c., p. 50, 52, 53, 54, 56, 59, 60; ,,Az Olâh uton aloi" (1699), „Kărarea” ,,Kalea Kărări”
(1941) la Horlacea cf. SzaboT. A., o. c., p. 38, 42 și ,,Dannystor [Dan Nystor)" (1717),
,,U. Bogoleștilor”, ,,U. Korposestilor”, ,,U. Furiceștilor”, ,,U. Bănduceștilor”, ,,F. Sincăiești-
lor", ,,Adăpătoare la Kulaie”, ,,La Coroiu Dumbrăd'i”, ,,P. sub D’alu D’ici”, ,,F. Coroiu Brînki”,
faptul că limba acesteia din urmă a împrumutat din limba română, în

decursul timpului, nu numai o serie întreagă de glose de largă circulație45* ,
ci chiar și un număr de termeni aparținînd substratului geto —dac48, referi
tori la diverse domenii de activitate social-economică cum sînt bâcs (baciu),
cap (țap), brâtfa (brad), kursza (cursă), muruna (murună cu sens de cunună),
sztina (stînă), sztrunga (strungă), zctra (zară) și zesztre (zestre)47. în pofida
tuturor acestor evidențe și a indubitabilei raionări operată în scris de către
oficialitățile medievale48 pe baza celei făcute anterior de către populația
românească care a realizat unitatea vieții social-economice în această „țară”
condusă de voievozi, unii etnografi au extins în mod artificial zona Kalotaszeg-
ului atît spre regiunile limitrofe Clujului cît și spre Oradea și Meseș49, pe baza
unui criteriu despre care credem că nu poate servi la o zonare științifică50.
De altfel o parte din acești autori revin asupra raionării recunoscînd că
— din punct de vedere istoric și geografico-economic — zona Călatei
,,F. în Poiana Dîmbu lui Dan Gliga”, ,,La Dîlmă”, ,,Muncelu”, ,,La Preluc", ,,Săkătura‘, ,,Gîrda”,
,,Marina”, „Glimeie” (1938) la Mînăstireni cf. S z a b 6 T. A., o. c., p. 77, 88, 89, 90. După
cum se poate observa, o parte din apelative au fost traduse din românește, în timp ce
altele, al căror sens n-a fost înțeles, au fost preluate în forma în care se găseau cu unele modi
ficări ortografice pe alocuri. Referitor la semnificația și importanța apelativelor în studiile
de geografie umană, vezi Monografia geografică a Republicii Populare Române. I. Geografia
fizică, București, 1960, p. 65, 66.
45 „berbetuska", „berbécs”, „biszijouk”, „budije”, „cilhoj" (din rom. silhă, sihlă),
,,cimbora" (din rom. sîinbră), „cserge" (din rom. cergă), ,,csoring" (din rom. ciorîng), ,,do-
blek" (din rom. local trans, dublete), „fâklija" (din rom. făclia), ,,fapta", ,,jâska", „jutye"
(din rom. iute), „klokocel” (din rom. clopoțel), „kozsok”, „krucsa" (din rom. cruce), ,,muj-
vara" cu var. „mnyvâra" (din var. rom. trans, mnioară), ,, notyin" (din rom. noatin), „okol",
„pakulâr” (din rom. păcurar), „strâza” (din rom. strajă), „trifoj", „turma” cf. I. I. Russu,
Despre influența românească asupra limbii maghiare. Cuvinte românești la populația din raionul
Huedin în ,,Studii și comunicări. Voi. 13. Muzeul Brukenthal 1817 —1967”, Sibiu, 1967,
p. 254, 255, 256, 257, 258 și 259, precum și ,,zsende, zsinde” (șindrilă) cf. Kiss Mihaly, 93
ani, Zam-Sîncraiu.
48 I. I. Russu, Din trecutul păstoritului românesc, în „An. Muz. Etn. pe anii 1957 —
— 1958”, Cluj, 1958, p. 136, 141, 145 — 146, 150; idem Elemente autohtone în terminologia
ocupațiilor, în ,,An. Muz. Etn. pe anii 1959 — 1961", Cluj, 1963, p. 30; idem, Elemente autoh
tone în terminologia așezărilor și gospodăriei, în „An. Muz. Etn pe anii 1962 — 1964, Cluj, 1966,
p. 87; idem, Elemente autohtone. în terminologia îmbrăcămintei, în ,,An. Muz. Etn. pe anii
1965-1967", Cluj, 1969, p. 13.
47 I. I. Russu, Despre influența..., p . 254, 255, 257, 258, 259, 260.
48. 1474: „Michael wajoda wolahalis de Kalathazegh, Michael wajda de Kalathazegh”,
cf. S u c i u, o. c., s. v.; ,,... in districtu Kalathazeg. la anul 1515 cf. A Tornaj nemzetség-
beli Losonczi Bânffy csalâd torténete”, în ,, Okievéltâr”, II kôt., szerk. Ivânyi Béla, Budapest,
1928, p. 452 apud Szabo T. A., o. c., p. 3.
49 Janko Jânos, Kalotaszeg magyar népe, Budapest, 1892, I, apud Szabo T.
A., o. c., p. XI, nota 2 ; S z a b 6 T. A., o. c., p. XI și4; Nagy J en 5, Portul popular maghiar
din ținutul Calatei, București, 1958, p. 5 — 6.
50 Kalotaszeg-ul se întinde ,,pînă acolo unde ajunge muszuj-ul” (o fustă încrețită foarte
răspîndită de altfel în Transilvania) cf. K ô s K â r o 1 y, A Kalothaszegi muszuj, in
Müveltség és hagyomàny, VI, Budapest, 1964, p. 166.
ar fi trebuit restrînsă51 în limitele indicate de documentele istorice prin

particula ,,-szeg”, care se referă numai la regiunea în formă de „colț”
sau „cui” cuprinsă între culoarul Crișului Repede și valea Călatei5253 . Abs
tracție făcînd de extinderea zonei asupra unor regiuni pe care documen
tele istorice nu le-au menționat niciodată ca făcînd parte din Kalotaszeg,
ne miră faptul că aceiași autori au exclus din acest vechi ținut cu voievozi
și cnezi autohtoni următoarele 12 sate cu populație românească exclusivă
sau net majoritară63: Ardeova, Bedeciu, Bica, Bociu, Buteni, Călata —
care a dat denumirea ținutului —, Călățele, Ciuleni, Finciu, Mănășturul
Românesc, Mărgău și Rîșca, ceea ce nu constituie o dovadă de probitate
profesională.
Specificul demografic evidențiat prin rezultatele descoperirilor arheo
logice conexate la numeroasele informații cuprinse în documentele medie
vale și prin datele toponimiei sau împrumuturilor în limba maghiară
concretizate de asemenea în concluziile ce se desprind din cele trei recen
săminte folosite de noi, a imprimat zonei (fig. 1), încă din timpuri străvechi
un pregnant caracter românesc vizibil în toate domeniile vieții social-
economice, începînd de la tipul de așezări deosebit de bine adaptat condi
țiilor mediului geografic și sfîrșind cu construcțiile ridicate în funcție de
prezența unui material sau altul după planuri al căror arhetip și răspîndire
în spațiu pot fi sesizate cu ușurință pe întregul teritoriu al țării noastre.
Regiune de contact avînd pronunțate caractere de trecere treptată spre
blocul muntos al Apusenilor și ape repezi cu debitul variind în funcție
de perioadele secetoase sau ploioase54, bazinul Călatei este presărat, în
general, cu așezări în formă de amfiteatru alungit pe direcția văilor de-a
lungul cărora șerpuiește ulița principală (fig. 2). Din aceasta se ramifică
ulicioarele secundare ce fac legătura cu primele terase străbătute la rîndul
lor de alte drumeaguri de acces spre pămînturile cultivabile din hotarul
satelor55. O excepție de la această regulă o formează cele Jcîteva așezări
unde ulița principală rămîne paralelă cu firul văii, dar se îndepărtează
de ea, -suprapunîndu-se peste fîșia din centrul luncii, astfel că satul este
cuprins între linia primelor terase împînzite de ulicioare secundare și apa
11 Szabo T. A., o. c., p. XI: istoric și geografic deopotrivă", zona Călatei

,,a denumit numai teritoriul mic intre Călata și valea Crișului, deci ținutul care se întinde între
țărmurile celor două rîuri și între marginea Munților Gilăului" ; N a g y J., o. c., p. 6 : „După
mărturia cercetărilor științifice și istorice, adevăratul ținut al Calatei, cel cuprins între apele
Crișului și ale Calatei, a avut o altă dezvoltare istorico-economică în cursul veacurilor decît
teritoriile cuprinse între pîraiele Almaș și Nadăș. F aptul că acest teritoriu poate fi socotit o
regiune etnografică unitară se explică în primul rînd prin unitatea vieții sale economice și
prin așezarea sa geografică".
52 Vezi mai sus nota 51.
53 Vezi Szabo T. A., o. c., p. 4, 336 și lrarta următoare paginii XVIII, precum și
a g y J„ o. c., p. 5, unde din cele 22 de localități cuprinse în zona propriu-zisă enumera
doar Huedinul, Zam-Sîncraiul, Aluniș, Domoșu, Horlacea, Nearșova, Văleni, Mînăstireni,
Izvorul Crișului și Saula.
54 Cf. R. l'icheux, o. c., p. 162, 164.
55 Drumeagurile de acces care brăzdează primele terase făcînd pe alocuri legătura cu
terenurile de cultură din hotarul satelor sînt caracteristice și așezărilor din zona cîmpiei delu
roase situată în centrul Transilvaniei.
À
% N GÀLÂSEM iGHÎHESU
3OWG4' 5TAUA
WCTHU
fAORLACA VtAlaOVA LEGHlA

W5A5U •
4ZWVZ5ZZ w/ibrava
HOW. ACEA
DRETEA
ö/CA* ARoE'OVA XĂPU5UMIC
ßociu
* EtN' ^UfJ6AlJLM/C
CALATeLE
' ^bîUGĂULMARE
» P/UCIU
SCRIU M%RCE5T
FZASUjer tfôCA\
RĂCHITEI !
Isà-DÏSUS LĂPUSTESl
*
r.6onitf a
MAR/SELl
BALCESTf • C05TE5TI •
JA ÙEJÙ)
Fig. 1 — Harta Depresiunii Călățele cu cele 22 de așezări.
care conturează marginea opusă. Acolo unde configurația terenului îngus

tează lunca cu pămînt productiv și problema trasării drumurilor nu putea
fi rezolvată altfel decît în detrimentul producției de legume și cereale strict
necesare pînă la recoltarea ogoarelor mult mai sărace de pe terasele și
dealurile din afara satului, ulița principală șerpuiește de o parte și de alta
a albiei traversînd-o în locurile unde adîncimea apei permite acest lucru.
Un caz singular în această zonă îl constituie satul Finciu, așezat într-o
mică depresiune de formă ovoidală, străbătută de o uliță care urmează
linia izvoarelor de la piciorul primelor terase și de altele secundare ce leagă
vatra așezării (fig. 3) de gospodăriile dispersate pe micile ridicături de
teren ce se înșiruie înspre platourile înconjurătoare unde se află terenurile
de cultură. Necesitatea unei parcele de pămînt productiv și mai potrivit
pentru înălțarea caselor și anexelor gospodărești a dus la fragmentarea,
prin moșteniri succesive, a luncii în fîșii înguste perpendiculare56 pe ulița
66 Cf. inf. lui Morariu Petre a Murgului, 80 ani, Mărgău.

Fig. 2 — Ulița principală șerpuind de-a lungul văii în satul Bociu.
principală unde construcțiile s-au aglomerat în nuclee regulate (fig. 4)

pînă cînd sporul natural al populației a determinat formarea celor secun
dare pe grădinile rămase pînă atunci libere și apoi pe înălțimea primelor
terase din dorința de a nu se îndepărta prea mult de vatră, dar și pentru
a evita porțiunile inundabile. Structura acestor sate constituite din nuclee
compacte și din altele dispersate care sînt legate de primele prin construcții
mai puțin înghesuite57 s-a răsfrînt asupra planului gospodăriilor unde
amplasarea casei și anexelor a fost strîns determinată de îngustarea trep
tată a parcelelor. Astfel, cele mai multe gospodării din vatra satelor sînt
organizate pe o singură linie în care casa este așezată întotdeauna cu „frun-
tul” sau latura mai îngustă spre uliță și fațada spre răsărit sau miazăzi,
iar construcțiile anexe în continuarea acesteia, din dorința de a avea o
curte mai largă unde mijloacele de transport să poată fi manevrate fără
dificultăți58. Acolo unde parcelele erau mai late, construcțiile se așezau pe
două linii constituite din casă, cămara asociată cu cotețe de o parte și șura cu
67 I. Conea, o. c., p. 62.

68 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, 69 ani, Alunișu ; Popa Ion, 82 ani, Călata ; Morariu Petre
a Murgului, Mărgău ; Brîndaș Ilie, 79 ani, Bociu.
Fig. 3 — Vatra satului Finciu.
grajdul în partea opusă, pentru a putea supraveghea în permanență anima

lele59. Din aceleași motive de spațiu, în multe cazuri, șura se așează perpen
dicular pe linia casei și cămării în fundul curții60, iar în așezările unde ulița
șerpuiește de-a lungul văii, această importantă anexă — în care se efec
tuau unele munci agricole ca treieratul cu îmblăciul și vînturatul semințe
lor — era amplasată la drum pentru a se afla în bătaia vîntului dominant
de pe firul apei61 și pentru a înlesni adăparea animalelor adăpostite în graj
duri62. După cum se poate constata din studiile întreprinse în satele cerce
tate, structura așezărilor și gospodăriilor din Depresiunea Călățele este
asemănătoare celorlalte regiuni ale țării noastre unde au acționat aceiași
59 Cf. inf. lui Vușcan Ion a Coștinii, 80 ani, Călățele ; Morariu Petre a Murgului, Măr-
gău : „șura și poiata erau față în față cu casa ca să audă omu' vitele noaptea".
60 Cf. inf. lui Vincze Martin, 72 ani, Zam-Sîncraiu ; Kiss Mihaly, Zam-Sîncraiu ; Vușcan
Ion a Coștinii, Călățele ; Brîndaș Ilie, Bociu.
61 Cf. inf. lui Morariu Petre a Murgului, Mătgău; Brîndaș Ilie, Bociu
92 Ibid.
Fig. 4 — Nuclee în vatra satului Călata.
factori economico-geografici63 și cel demografic, care a adus după sine

parcelarea succesivă a grădinilor în funcție de numărul moștenitorilor.
Parcelarea operată asupra terenurilor de construcție din vatra satu
lui s-a extins și asupra pădurilor unde marea majoritate a locuitorilor cu
gospodării constituite individual aveau dreptul la cîte un „hantic”, „masă”
sau „vatră”, divizată după numărul copiilor în „părți”64 al căror drept
de folosință este menționat uneori în înscrisuri și documente ca o
recunoaștere a străvechilor orînduieli65 pe care feudalul, doritor să atragă
63 V. Mihăilescu, O hartă a principalelor tipuri de așezări din România în ,,Bul.

Soc. Reg. Rom. de Geografie”, București, 1927, t. XLVI, p. 66 — 68; I. C o n e a, o. c.,
p. 62; R. Vuia. Le village roumain de Transylvanie et du Banat, București, 1937, p. 8—10
și Gr. I o n e s c u. Arhitectura populară românească, București, 1957, p. 12 — 13.
61 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele ; Mihuț Nicolae, b'inciu ; Popa Ioan, Călata ; Mora-
riu Petre, Mărgău ; Brîndaș Ilie, Bociu etc.
65 Vezi de exemplu ,,Documente"..., vol. III, 1954, p. 316, nr. 175 din 17 febr. 1334
Alba Iulia : „Toți iobagii magistrului Andrei, venind să locuiască pe moșia Coruș și locuind
pe ea vor avea dreptul și îngăduința pe veci și nestrămutată ca și iobagii comitelui Nicolae
de a se folosi și de a tăia lemne din aceea pădure pentru clădirile trebuitoare și pentru alte
nevoi”.
pe moșia lui cit mai mulți țărani, trebuia să le respecte mai ales în primele
secole de după cucerirea Transilvaniei. Cele circa 35 lemne mari de brad
sau molid necesare pentru construcția unei case compusă din două încă
peri66 erau tăiate din „vatra" individuală și „fățuite”, în mare, pe loc67
cu ajutorul unei securi cu gura lată de 21—29 cm68. După ce bîrneleerau
curățate de coajă cu securea și mezdreaua, ele erau transportate acasă
cu carul și netezite pe două fețe, apoi „tăpate” spre capete69 pentru a se
realiza „mușcătura”70 sau locașul necesar „închiotorării”71 la colțurile
pereților după tehnica folosită de altfel și la construcția șurilor vechi
(fig. 5). Stabilindu-se locul și dimensiunile, la casele cele mai vechi se implan
66 K os Kăroly, Centrul de dulgheri Bedeciu, în „Activitatea muzeelor" II, Cluj,

1956, p. 162.
67 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele; Mihuț Nicolae, L'inciu ; Cara Iosif, Călata.
68 Kos K„ o. c., p. 162.
69 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu.
70 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele ; Morariu Petre, Mărgău.
71 Cf. inf. lui Popa loan, Călata ; Brîndaș Ilie, Bociu.
tau la colțuri patru stîlpi scurți din lemn de brad înlocuiți mai tîrziu prin
pietre clădite, denumiți cu termenul „butuci”72 provenit din substratul
geto-dac73. Cînd casa avea dimensiuni mai mari, se implantau doi butuci
suplimentari la mijloc74, înlocuiți ulterior la toate colțurile fie cu pietre
mari („pietroci”)75, fie cu pietre mici legate cu pămînt76 și apoi cu un zid
de piatră continuu a cărui înălțime a crescut în timp pe măsura apariției
pivnițelor77. Peste această temelie se așezau cele patru sau șase tălpi
cioplite în două fețe din lemn de stejar sau fag, în grosime de circa 1/2 m
prinse în „chiotori”, după care se scobeau cu „ghionoiul” („chereșfeița”)78
locașurile sau „jișluiturile” pentru fixarea capetelor de jos ale șoșilor ușii
prinși suplimentar cu ajutorul unor cuie de lemn bătute prin găurile sfre
delite pe lățimea tălpii și mucurilor. Se trecea apoi la înălțarea pereților
din bîrne de brad sau molid „închiotorate” la capete și fixate între ele
prin cuie de lemn care aveau menirea de a înlătura eventualele mișcări
oscilatorii provocate de greutatea construcției. în funcție de numărul
încăperilor se stabilea cel al ferestrelor care se așezau pe la jumătatea
peretelui unde se lăsa un spațiu de 40/40 cm la casele vechi, mărginit pe
pe cele patru laturi de un ancadrament prins în bîrne cu ajutorul unor
cuie de lemn folosite și la tocul ușii79. Pe coama pereților se așezau patru
„frîntare”80 și meștergrinda necesară echilibrării și consolidării construcției,
după care se fixau „curunile”81 ce serveau ca suport cornilor confecțio
nați din lemne de brad prinse între ele cu „scleme” pentru a nu se des
face la presiunea acoperișului. Leațurile, cioplite pe două fețe din lemn de
de plop, brad sau fag, erau prinse de corni cu cuie de lemn la o distanță
de 80—100 cm unul de altul iar peste ele se clădea cu furca — începînd
de la „zapții”82 ce serveau ca suport sub streașină — acoperișul gros din
paie de secară sau grîu (fig. 6), scuturate și călcate, sub care se așeza
un strat de vrejuri de fasole pentru a împiedica alunecarea straturilor super
ficiale. După terminarea acoperișului cu panta calculată de obicei pînă
la cota necesară pentru ca apa intemperiilor să se scurgă peste stratul
superficial fără a intra în profunzime, se executa „poditura” sau tavanul
casei prin acoperirea grinzelelor așezate perpendicular peste „frîntare” la
distanță de 1 —1,20 m una de alta cu scînduri de brad cioplite sau tăiate
72 Cf. inf. lui Morariu Petre, Mărgău ; Brîndaș Ilie, Bociu.

73 I. I. Russu, Limba traco-dacilor, ed. a Il-a, București, 1967, p. 203 — 216.
74 Cf. inf. lui Morariu Petre, Mărgău.
75 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vincze Martin, Zam-Sîncraiu ; Cara Iosif, Călata ;
Brîndaș Ilie, Bociu.
76 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele.
77 Cf. inf. lui Popa loan, Călata; Vușcan Ion, Călățele; Morariu Petre, Mărgău; Brîn
daș Ilie, Bociu; Mihuț Nicolae, Pinciu.
78 O secure cu două tăișuri mici dispuse în cruce, cf. K 6 s K., o. c., p. 163.
79 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu.
80 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vușcan Ion, Călățele ; Popa loan, Călata.
81 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vincze Martin, Zam-Sîncraiu ; Vușcan Ion, Călă
țele ; Caia Iosif, Călata ; Popa loan, Călata ; Morariu Petre, Mărgău ; Brîndaș Ilie, Bociu.
82 „Țăpuri", „țuiepți" sau „streșinare" lungi de 1 m.
Fig. 6 — Casa din Bedeciu în Secția în aer liber de la Hoia.
din firez, dar nefinisate pe margini. Măiestria și rapiditatea execuției83

acestor case cu pereții din bîrne rotunde de brad prinse la colțuri în „chio-
tori”, au devenit cu timpul o sursă suplimentară de cîștig pentru locuitorii
din Bedeciu care construiau pe loc, din materialul propriu, o serie de cons
trucții cumpărate pe bani sau cereale de către clienții din satele apropiate sau
îndepărtate84.
83 Meșterii bedeceni lucrau concomitent pînă la 40 de case și construcții anexe, cf. K os

K., o. c., p. 164.
84 Giurcuța de Sus și de Jos, Rișca, Dîngău, Călățele, Mînăstireni, Dretea, Ardeova,
Păniceni, Izvorul Crișului, Bicălat, Tetiș, Jebuc, Stana, Sfăraș, Almaș, Topa-Sincrai, Petrinzel,
Lăpugiu, Ticu, Nadăș, Aghireș, Deghia, Dumbrava, Dorolțu, Cornești, Turea, Inucu, Macău,
Gîrbău, Căpușul Mare și Mic, Gilău, Suceag, Mihăiești, Așchileul Mare, Panticeu, Ciumăfaia,
Bociu, Borșa, Feiurdeni, Florești, Duna de Sus, Tăuți, Vlaha, Săvădisla, Dita, Iara, Rimetea,
Feleac, Alton, Gheorgheni, Pata, Cara, Dezmir, Apahida, Cojocna, Corpadea, Valea Florilor,
Jucul de Jos, Bonțida, Sic, Iclod, Fizeșul Gherlei, Mintiul Mare (Dej), Căian, Cămărașu, Pa-
latca, Geaca, Cătina, Sărmaș, Sărmășel, Silivaș, Sînmihaiul de Cîmpie, Zaul de Cîmpie, Poleți-
Ilva (Reghin), Agîrbiciu, Cîmpia Turzii, Războieni, Feldioara, Unirea, Uioara, Șpălnaca și
Ighiu cf. Kos K., o. c., p. 176. „Hoștezenii" (cultivatorii de legume) din cartierele Clujului
își amintesc că în secolul trecut au cumpărat construcții anexe la tîrgurile de țară din Cluj de
la „mocanii bedeceni" cf. Kovâcs D â s z 1 ô, Hostâti képek, Cluj, 1943, p. 13 apudKosK.,
o. c., p. 178, nota 1.
Restrîngerea posibilităților de procurare a lemnelor lungi datorită

despăduririlor efectuate progresiv de către locuitorii satelor din zonă, a
condiționat apariția și răspîndirea pe scară largă a sistemului de construcție
în „chiotori” cu ,,șoși” intermediari între care se fixau orizontal bîrne mai
scurte din diverse esențe cioplite cu securea în patru fețe85. Paralel cu
acest sistem, în zonă s-a încetățenit și acela al „șoșilor” de la colțuri, care
serveau la o mai bună fixare a ;bîrnelor supuse altfel pericolului unor
deplasări datorate faptului că erau mai scurte. Temelia acestor case cons
truite „în șoși” nu se deosebea de cea a caselor din bîrne închiotorate.
Capetele tălpilor scurte erau scobite cu dalta și ciocanul sau „ghionoiul”
pentru a face loc „mucurilor” șoșilor ce se fixau la colțuri. La rîndul lor,
capetele superioare ale șoșilor erau cioplite pentru a se îmbuca în orificiile
practicate la extremitățile celor două „frîntare’j lungi, apoi se așezau bîrnele
orizontale, în care se împlîntau icuri de lemn pentru ca lipitura de lut și
bălegar să se fixeze cît mai bine pe suprafața pereților. Aceste case erau
acoperite fie cu paie în tehnica descrisă la casele cu bîrne orizontale „închio
torate’', fie cu șindrilă folosită de timpuriu86, dar generalizată în zonă pe
la sfîrșitul secolului trecut87. Șarpanta mai scundă a caselor acoperite cu
șindrilă era formată din cornii ai căror mucuri se introduc în scobiturile
făcute la capetele grinzelelor așezate direct peste cele patru frîntare care
înconjoară pereții. Dificultățile legate de procurarea materialului lemnos
potrivit pentru confecționarea cornilor acoperișului, precum și influența
citadină exercitată și prin dulgheri ce învățau meseria în centrele orășe
nești, s-au răsfrînt asupra „apei” sau porțiunii de acoperiș dinspre uliță,
reducînd-o la un mic triunghi continuat cu un perete de scînduri, care se
termină în partea de jos cu o streașină menită să asigure scurgerea apei
cît mai departe de perete și temelia lui (fig. 7). Ulterior același sistem a
fost folosit și în partea opusă prefigurînd astfel evoluția spre acoperișurile
de țiglă în două ape cu frontoanele înfundate în întregime cu scînduri, iar
cel dinspre uliță decorat în partea de sus cu traforaje88.
Marea majoritate a caselor acoperite cu paie aveau la început la
peretele fațadei o prispă sau „posmol”89, delimitată printr-un mic gard
de nuiele, în dosul căruia se bătătorea un strat de pămînt ce se continua
uneori de-a lungul celorlați pereți ca o umplutură, menită să apere temelia
1or de infiltrările apei. La marginea dinspre curte a umpluturii de pămînt
85 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vușcan Ion, Călățele.

86 Pentru vechimea șindilăritului în zonă, vezi Szabo T. A., Kalotaszegi meșter- és
foglalkozds nevek a XVII-X1X szdzadbdl, Cluj, tabelul anexat; idem, Erdély népi mesterek
és tisztségviselôk a XVI-XIX szâzadbôl in „Erdély tudomânyos füzetek", nr. 208, Cluj, 1947,
p. 11, 14, 15, 18; idem, in „Erd. tud. füz.”, nr. 114, Cluj, p. 12, 14, 25 apud Ko s K.,
o. c., p. 160, nota 2 : la Mărgău in 1740 sînt amintiți in documente 5 șindrilari; la Călățele
în 1646 sînt 8, iar în 1689 la Bociu sînt amintiți — de asemenea — 2 șindrilari.
87 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vușcan Ion, Călățele ; Cara Iosif, Călata ; Popa
Ioan, Călata.
88 Un astfel de acoperiș cu „fruntul" de către uliță decorat cu traforaje se vede în pla
nul 2 al figurii 7.
89 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Kiss Mihaly, Zam-Sîncraiu ; Cara Iosif, Călata ;
Popa loan, Călata ; Brîndaș Ilie, Bociu.
Fig. 7 — Casa Vușcan Ion, Călățele.
bătătorit s-a adăugat, în timp, o talpă suplimentară în care s-au încastrat

mai mulți stîlpi numiți „brîncări” cu mucurile de sus introduse în scobi
turile frîntarului, transformîndu-se astfel într-un „tărnaț desfundat”90.
Cristalizarea concepției despre rolul acestui element arhitectural s-a oglin
dit în construirea pereților scurți din bîrne continui pînă la nivelul cunu
nii și tălpii tărnațului pentru a oferi astfel un paravan împotriva ploilor
laterale, necesar adăpostirii unor unelte gospodărești sau a lădoaielor
cu cereale, așa cum este cazul casei din Bedeciu transferată în Secția în
aer liber a Muzeului etnografic de la Hoia. Cu timpul, tărnațul a fost
înfundat cu ,, hire die” din scînduri lungi de 1 m, prinse de talpă și un
brîu, extinzîndu-se uneori de-a lungul peretelui dinspre curte. Prezența
stîlpilor de cerdac încadrați în partea superioară cu două contrafișe a căror
funcționalitate se rezumă la aplatizarea unghiurilor, amintind astfel prima
fază de evoluție către „clasicismul” arcadelor maramureșene și moțești,
a oferit meșterului prilejul potrivit pentru cioplirea lor în formă de colonetă
90 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Cara Iosif, Călata ; Popa loan, Călata ; Vușcan
Ion, Călățele.
Fig. 8 — „Brîncare" la o casă din Mărgău.
subțiată treptat spre capetele terminate în două capiteluri care sprijină,

pe de o parte, frîntarul și subliniază, pe de alta, brîul tărnațului înfundat
cu scînduri. Alteori, marginea brîncărilor este modelată din firez după
un profil vag asemănător celui al furcilor de tors din Munții Apuseni (fig. 8),
iar suprafața lor este decorată, ca și unele meștergrinzi, cu rozetele solare
care, în trecutul îndepărtat, aveau menirea de a apăra casa de influențele
nefaste ale forțelor oculte91.
După cum se poate deduce din constatările de teren și studiile compara
tive, arhitectura tradițională din Depresiunea Călățele prezintă o anumită
originalitate în ceea ce privește sistemele de construcție și mai ales ampla
sarea lor în „aretul” casei92, dar și anumite elemente comune cu zonele
91 P. Petrescu, Imagini ale soarelui în arta populară, în „Studii și cercetări de istoria
artei”, I, București, 1963, p. 98.
92 Cf. inf. lui Morariu Petre, Mărgău. Termenul ,,aret” provine din lat. area-ae cu
sensul de „curte", cf. „in area domus" la Af. Terenti Varronis Rerum rusticarum libri III
și „...area vero curtis..." la I o r d a n i s, Romana et Getica, 179 apud H. M i li ă i e s c u.
Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, București, 1960, p. 82 și
respectiv 200. De altfel acest termen cu același sens s-a păstrat și în alte regiuni de la
bordura Apusenilor. L-am intîlnit la Galda de Sus (Micu Petru, 65 de ani), la Măgina și Livezile
(Palcu Aurora, 64 de ani) din județul Alba.

CAM LUI FAUR TOÛOR UN

, MÀRGÀU ,
(construcție c//n /3N3)
Fig. 9 — Planul unei case cu căinară din Mărgău.
învecinate care se manifestă în tipurile de plan ale caselor. Astfel în partea

de sud de la poalele Munților Apuseni, tipul tradițional a fost casa cu cămară
de dimensiuni variind între 4,50 — 6/4 — 4,50 m pentru casa propriu —zisă
și 2 — 2,50 m pentru cămară. Datorită faptului că în cămară se păstrau,
alături de haine, unele alimente alterabile, intrarea în cele două încăperi
se făcea prin uși ce dădeau direct în tărnațul apărut de timpuriu în strînsă
legătură și cu această din urmă particularitate. Un exemplu deosebit de
semnificativ pentru tipul de plan de la jumătatea secolului trecut îl cons
tituie casa lui Faur Todor din Mărgău, construită în anul 1843, la care
cămara are dimensiunea de 5/2,40 m (fig. 9). Acest plan a evoluat în timp
spre o variantă în care cămara se transformă într-o a doua cameră de
locuit93, de dimensiuni ceva mai mici decît prima, iar tradiția intrării direct
din țărnaț s-a menținut, cu unele excepții94, pînă astăzi, pentru a avea
în permanență o cameră curată (fig. 10). Cele două planuri de case amintite
93 Casa cu cămară și casa cu două încăperi avind intrări separate din tărnaț sînt frecvent
întilnite în satele Rîșca, Finciu, Călățele, Mărgău, Ciuleni, Bociu, Buteni și Călata.
94 La Finciu, unde casa nr. 100 a lui Mihuț Nicolae are ușă de comunicație și intre
cele două încăperi.
CASA LU! MIHUT NICOLAE Ù/N

FINC'IU
o Im 2 3
Fig. 10 — Planul unei case cu două încăperi din Einciu.
mai sus se întîlnesc în multe regiuni ale țării93, unde evoluția locală dintr-un
arhetip bine individualizat a fost marcată de aceleași etape. în satele din
partea de nord a depresiunii9596 care se învecinează cu Platforma Someșană,
predomină casa cu tindă, tipul tradițional cel mai răspîndit pe teritoriul
țării noastre 97. Necesitatea unui spațiu de locuit de dimensiuni mai mari
95 Vezi Gr. I o n e s c u, o. c., p. 28-fig. 14, pl. II, pl. III, p. 67 fig. — 50 și p. 92,
fig. 70, reprezentînd în ordine : casă cu cămară din Buzdulari-Hunedoara, casă cu două încă
peri din Ielgani-Tulcea, casă cu două încăperi din Zeicani-Hunedoara cu pivniță dedesubt,
casă cu două încăperi și subsol din Cosești-Pitești și casă cu două încăperi (cu ocol închis) din
Cîmpu-lui-Neag-Hunedoara ; R. Vuia, o. c., p. 41—42, 43-fig. 14 — casă din Vălioara;
P. Stahl, Planurile caselor românești țărănești, extras din ,,Muzeul Brukenthal. Studii și
comunicări”, 9, Sibiu, 1958, p. 40-fig. 18 — casă din Bumbești-Gorj, p. 48-fig. 25 — nivelul
superior al casei din Curtișoara-Gorj ; ele sînt răspîndite in egală măsură și în cadrul muntos
al Țării Zărandului, ' de ex. iu satele Criș, Bulzești, Stănija, Blăjeni, Buceș.
96 Ardeova, Bedeciu, Bica, Mînăstireni, Zam-Sîncraiu, Alunișu, Călata, Mărgău.
97 Enumerăm doar cîteva dintre zonele unde este răspîndită casa cu tindă : Gr. I o n e-
scu, o. c., p. 17-fig. 31 — Cornești-Craiova ; p. 32-fig. 18, p. 33 —fig. 19 din regiunea
Bucureștilor; p. 34 —fig. 20, p. 35 —fig. 21 — Vinători și Humulești-Bacău ; p. 39 —fig. 24
— Prundul Bîrgăului-Bistrița ; p. 41—fig. 26 — Intregalde-Alba ; p. 42 —fig. 17 și 43 —
— fig. 28 — Bulz-Bihor ; p. 44 —fig. 29 — Izvoarele-Alba ; p. 45 —fig. 30 — Bogdan Vodă
(Cuhea)—Maramureș ; p. 47 —fig. 32 — Ilva Mică; p. 51—fig. 35 — Cătunul Popii —Pitești ;
p. 56 —fig. 40 — Curtișoara (azi în Muzeul Satului București) ; R. V u i a, o. c., p. 53 — 62
a dus, în timp, la transformarea tindei într-o a doua cameră de locuit, apoi

la apariția unei alte variante, în care tinda rămîne cameră de trecere cu uși
de acees spre cele două încăperi. închegarea tipurilor de plan și interioare
românești, încă de timpuriu*9899 în forme dincolo de care nu mai era posi
bilă decît o creștere pe orizontală și apoi pe verticală a spațiului locuit,
precum și absența unui arhetip de casă țărănească maghiară chiar și în
cursul secolului al XII—lea", au determinat inevitabil necesitatea ca
populația alogenă, stabilită puțin cîte puțin în zona de care ne ocupăm,
să împrumute de la români atît tehnica de ridicare a construcțiilor100 cît și
varianta de plan corespunzătoare numărului de membri ai familiei101.
Modul de organizare a interioarelor vechi din zona Călățele ca și din alte
regiuni ale țării a fost întotdeauna strîns condiționat de dimeniunile și ampla
sarea aparatului de gătit-încălzit. în timpurile mai vechi, la casele cu cămară
ca și la cele cu tindă, aparatul de gătit și încălzit a fost asociat cu cuptorul
de copt pîinea așezat în unghiul format de peretele lung și cel despărțitor
în care se află ușa. Soclul cuptorului de copt pîine și al aparatului de gătit
era construit din pămînt amestecat cu piatră de rîu și uneori cu cioburi
ceramice pentru înmagazinarea unei cantități cît mai mari de căldură.
Marginile erau consolidate cu lespezi de piatră așezate pe dungă și două
scînduri groase care acopereau în unghi drept porțiunea din fața gurii de
foc și cea dinspre ușa încăperii. La cuptoarele mai vechi, de pe suprafața
în zonele Banat — Cîmpie, Bihor, Sălaj, Dealurile Clujului, Alba, Cîmpia Transilvaniei, Tîrnave,
Făgăraș, Sătmar, Năsăud, Maramureș. Pentru răspîndirea casei cu tindă în Mocănimea Munți
lor Apuseni vezi V. Butură, Adăposturile temporare în sud-estul Munților Apuseni în ,,An.
Muz. Etn. pe anii 1957 — 1958”, Cluj, 1958, p. 104 — 105.
98 în stratul de cultură datat în sec. IX —X al săpăturilor de la Dăbîca s-au descoperit
urmele unei case românești de 8 x 8 m cu două încăperi și pridvor pe latura de est, construită
din bîrne așezate pe lespezi de piatră puse ca temelie din loc în loc, cf. Șt. P a s c u, M. R u s u,
și colab., Cetatea Dăbîca în „Acta Musei Napocensis”, V, Cluj, 1968, p. 168.
99 Czirbusz Géza, Az Avassdg és népe, în „Fold. Kôzl”., 1900, p. 230: „este
o îndrăzneală curioasă să se caute la noi o casă națională țărănească, de vreme ce pînă la Béla
al III-lea — sfîrșitul veacului al XII-lea — poporul de rînd maghiar trăia în corturi, iar ce
s-a putut numi casă a fost o imitație învățată în timpul dominației franconiene iar mai tîrziu
de la bavarezi și sași” apud S. O p r e a n u. Ținutul săcuilor, contribuțiuni de geografie umană
în „Lucrările Institutului de Geografie al Universității din Cluj", VIII, 1926 — 1927, Cluj,
1929, p. 169, nota 1. Vezi de asemenea o recunoaștere tîrzie dar deosebit de semnificativă
la Tôth Jânos, Népi épitészetünk hagyomănyai, Budapest, 1962, p. 12: „Poporul (de
rînd) multă vreme a folosit corturile de primăvară, vară și toamnă ca și poporul mongol”.
109 Casă și construcții gospodărești consolidate la coamă împotriva vîntului cu două
bucăți de lemn (dintr-un sat pe care autorii nu-1 indică) ; casă cu tărnaț șl acoperiș de șindrilă
avînd panta și proporțiile deosebit de caracteristice tuturor caselor românești (dintr-un sat
neindicat, în orice caz de undeva din Kalotaszeg) ; casă bătrînească (din bîrne prinse în „che-
tori românești” — precizarea noastră) cu acoperiș de paie și arcade de tărnaț specifice caselor
și bisericilor românești din Munții Apuseni și Maramureș (din satul Sârvâsâr, Kalotaszeg) (adică
Saula) ; casă cu pereți de bîrne prinse în chetori și „zapți” pentru sprijinirea acoperișului de
paie (din Körösfo — Izvorul Crișului) ; casă cu pereți de lemn în aceleași chetori și tîrnaț „pe
colț” ca în Țara Zărandului (din Magyar Valko — Văleni) cf. Bâtky—Gyorffy —Visky,
A magyarsâg néprajza, II, Tărgy néprajz, I, Budapest, f. a., fig. nenumerotate de la p. 114,
120, 136, 152, 153 și pl. XIX.
101 Ibid., p. 140 și pl. XIX, fig. nenumerotate: casă cu „cămară rece” (transformată
ulterior în tindă) și tîrnaț din Domoșu ; casă cu „cămară pe colț" din Văleni.
soclului se rotunjea „bolfa” cuptorului, construită dintr-un schelet de

nuiele lipit cu lut în interior și exterior pentru ca pîinea introdusă în cup
tor să se coacă uniform. Ulterior, pe marginea dinspre ușă a suprafeței
soclului se ridica un picior de piatră înalt de circa 30 cm peste care se
așeza o scîndură fixată cu un capăt între bîrnele peretelui median, consti
tuind astfel baza unei suprastructuri de formă cubică din țigle sau cărămizi,
înlocuite pe la începutul secolului nostru cu cahle procurate de la Huedin
sau aduse de negustorii ambulanți de la Turda102. Fumul era condus printr-
un horn („oală”, „dud”) din lut sub o „boboroancă” ori „cîrlan” în formă
de trunchi de piramidă sau paralelipiped construit din lodbe de fag lipite
cu pămînt, care avea rostul să ferească de scîntei și căldură paiele acoperișu
lui. în secolul trecut mîncarea se pregătea încă în oale de lut așezate pe
pirostrii la focul care ardea pe vatra liberă din gura cuptorului, pînă
cînd au apărut tablele de fontă procurate din comerț și instalate pe
patru picioare de lemn sau piatră alături de suprastructura cuptorului de
copt pîinea. Mai recent, pentru gătit s-au folosit sobele de tuci, zidite pe
cărămizi sau piatră pe porțiunea dinspre ușă a soclului. Mobilierul se aranja
în funcție de locul acestui important element de interior a cărui prezență
în unghiul cerut de necesitățile de evacuare a fumului impunea așezarea
patului cu un căpătîi la peretele opus și celălalt înspre gura de foc (v. fig. 9
și 10). Masa, cu lavițele lungi pînă la 3 m care o încadrau, era așezată de
obicei în colțul opus patului. Pe peretele de deasupra acestuia și pe cel
scurt din continuare se aranja „ruda” cu „rudarul” și ștergarele, element
împrumutat și de maghiarii din zonă cu denumirea de „rudravalo”103.
Deasupra lavițelor fixate la început pe ,,pociumpi”~de lemn bătuți în pămînt,
se aflau două cuiere cu cancee, blide și ștergare. în colțul de după ușă era
un „podișor” sau „colțar” cu polițe pentru veselă și un scaun pentru
vasele de apă. Cînd familia era mai numeroasă, în acest ultim colț se așeza
un al doilea pat aranjat cu perne suprapuse la fel cu cel din fața cuptorului.
Iluminatul era asigurat de flacăra ce ardea în vatra liberă cît și de un
„meci”104 ori „pîcă” confecționat dintr-o farfurioară în care se turna ulei
sau seu de oaie și se punea un fitil de bumbac. Interiorul era completat
cu nelipsitele icoane pe sticlă, încadrate de ștergare lungi cu capetele orna
mentate în motive geometrice. Structura interioarelor la casele vechi
a suferit cîteva modificări neesențiale atunci cînd cuptorul de copt pîinea
a fost scos din casă în tindă sau direct afară la casele cu cămară, din consi
derente legate de necesitatea lărgirii spațiului cît și pentru o mai ușoară
102 Cf. inf. lui Cobirzan Ion, Alunișu.

103 Vezi Gyarmathy Zsigâné, Tarka képek a Kalotaszegi varroitas vilâgàbôl,
Budapest, 1896, p. 5.
104 Cf. inf. lui Morariu Petre, Mărgău. Cuvîntul existent în franceză sub forma mèche
(cf. S. Mihăescu, Dicționar jrancez-român, București, 1967, s. v.) și în valonă metche (cf.
Robert Dascotte, La maison rurale dans le Centre, in „Enquêtes du Musée de la Vie
Wallonne”, tome XI—43 année, n° 121 —124, Liège, 1966, p. 85) presupune o origine comună
pentru cele trei limbi. Termenul este folosit și în limba maghiară sub forma mécs (cf. Magyar-
Roman Szôtàr, szerk. Dr. Cheresteșiu Viktor, Cluj, 1927, s. v.).
Fig. 11 — Șura casei din Bedeciu în Secția în aer liber de la Hoia.
întreținere a curățeniei. în curte, cuptorul a fost adăpostit sub un șopron

de scînduri legat uneori de casă, apoi într-o cuptoriște aparte, iar mai tîrziu
într-o bucătărie de vară numită conie. Dintre construcțiile anexe se remarcă
în mod deosebit șura asociată cu grajdul, ale cărei multiple funcțiuni îi
impuneau dimensiuni mari. Ea era construită fie din bîrne rotunde prinse
în aceeași tehnică a cheotorilor, fie din bîrne cioplite în patru fețe fixate
între șoși (fig. 11). Ea se compunea din șura propriu-zisă, parțial închisă
și apărată de vînt prin două paravane prinse de „curună”105 pe a cărei arie
se îmblătea pînă tîrziu grîul depozitat pe pod și dintr-un grajd cu ieslea
așezată pe peretele despărțitor în care se deschidea un oblon pentru
105 Cuvîntul este atestat și la populația maghiară din zonă sub forma kuruna(fa), cf.
inf. lui Vincze Martin și Kiss Mihaly, Zam-Sîncrai.
Fig. 12 — Cămară afară sau „găbănaș" din Mărgău.
hrănirea animalelor. în continuarea sau spatele grajdului se construia o

„colniță” pentru adăpostirea oilor în timpul iernii. Pînă în timpuri apropiate,
majoritatea șurilor erau acoperite cu paie deoarece acestea au fost preferate
șindrilelor pentru durabilitatea lor.
Una dintre anexele gospodărești, apărută ca o necesitate legată de
ocupația principală a locuitorilor și ca rezultat direct al evoluției de la
fLANUL GOSFObfiRlEI LU! MlHUT NICOL*E

Ù/N FINC.IU
casa cu cămară la cea cu două încăperi, este găbănașul sau cămara afară109,
care servea la păstrarea produselor agricole alimentare. Aceasta era cons
truită din bîrne cu profil pătrat, prinse la colțuri în cheotori drepte și
acoperită fie cu paie, fie cu șindrilă în patru și mai rar în două ape (fig.
12). Necesitatea ca podeaua să fie izolată de pămînt a dus la înălțarea con
strucției pe un zid de piatră. Intrarea era protejată de un tărnaț înfundat
cu scînduri în partea de jos106
107. în găbănașul așezat de cele mai multe ori
față în față cu casa erau lădoaiele compartimentate în „tișițe”108 în care se
păstra grîu, porumb, ovăs etc. Tot aici se ținea slănina atîrnată de cîrlige sau
tiocurile cu brînză și chiar unele haine mai puțin folosite. în cîteva sate109,
cămara de afară era construită sub același acoperiș cu cotețele pentru
porci de care era separată printr-o colniță unde se păstrau uneltele de dulghe-
rit și se tăiau lemnele de foc. Un loc aparte în planul gospodăriei (fig. 13) îl
ocupa fîntîna, săpată întotdeauna departe de grajd sau cotețe pentru a
106 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele ; Popa loan, Călata ; Morariu Petre, Mărgău ; P. H.
Stahl, P. Petrescu, o. c., p. 103 (în Hațeg). „Cămara afară” este răspîndită în Mara
mureș, Zărand și în Cîmpia Transilvaniei.
107 „Vinea ca și casa, numa' mai mnic", cf. Vușcan Ion, Călățele. Vezi, de altfel, și
fig. 12.
108 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele.
I8’ Bedeciu, Bica, Dretea, Ardeova etc.
fi ferită de scurgerile din grămezile de gunoi. Peste piatra clădită în pere

tele circular se construiau ghizdurile fîntînii din „colaci” de gorun sau brad
de formă patrată ori hexagonală, prinși la capete în „mușcături”. Apa
se scotea cu o cumpănă de care atîrna ruda cu cîrlig, iar în partea cealaltă
o greutate.
Curțile sau „vetrele” de casă erau împrejmuite cu un gard obișnuit
confecționat din nuiele de alun, împletite pe pari de stejar așezați la dis
tanță de 1 m unul față de altul și acoperit cu paie pentru a dura mai mult
iar mai tîrziu din ramuri scurte de brad, cojite și împletite printre două
„rigle” fixate pe șoși plantați în pămînt la intervale de 2—3 m. Intrarea
în curte se făcea printr-o poartă cu două aripi, construită între șoși masivi,
ciopliți în patru fețe cu capetele drepte110 și o portiță cu stîlpii ornamentați
uneori cu „vîrtejuri” (v. fig. 6).
Pompei Mureșanu-Romulus Oșianu
CONTRIBUTIONS TO THE STUDY OF RURAL LOCALITIES AND

CONSTRUCTIONS IN THE CĂLĂȚELE DEPRESSION
Sumary
The Călățele Depression is named in the historical records and litera

ture as „Kalothaszeg”. The indubitable late bureaucratical origin of this
denomination finds its explanation in the gradual understanding of
the ancient division into districts done by the aboriginal population
by dint of the long continuity of its sedentary existence which has given
rise to a Romanian specific territorial-political organization (waiwodeship)
with its centre in Călata, the most important village in the depression,
registered in the historical records as far back as 1213. Later on, there
was derived from this waiwodeship the name of The Archdeaconate of
Călata, created in this region in the 13th century, but arbitrarily extended
towards west in order to increase in this way the quantity of papal quintrent
to which the Catholic believers were endoubted. The aboriginal popula
tion lived according to its own social-juridical relations and was endoubted
to its specific assessments such as „quinquagesima ovium”. Moreover,
the massive presence of Romanian population is subsequently demons
trated by the results of some censi such as those of 1760—62, 1900 and
1930 years as well as by the toponymy of most villages in the area.
Being a region of interference between mountain and plain, with
well-marked characteristics of gradual passage to the mountainous block
110 Capetele rotunjite sau cu „rotogol” ale porților au apărut în zona propriu-zisă acum
circa 50 de ani, cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele, Cara Iosif, Călata.
of the Apuseni Carpathians, Călata Basin is characterized by settle

ments along the valleys, at the beginning with a single narrow street
parallel to the river where the buildings have been heaped up in almost
regular nuclei until the natural increase of population have gradually led
to the appearance of secondary nuclei, firstly on the same valley and then
on the first terraces. Sometimes the main street sinuates on both sides
of the river bed, the stables being usually located as near as possible to
the water in order to make easier the animal watering.
The old architecture in the Călățele Depresion is characterized by
the existence of the house composed of living room and larder, without
direct communication between the two rooms, thus implying the early
necessity of a hallway („pridvor”) ; another house type is that in which
the larder gradually becomes either an entrance — hall („tinda”) having
direct communication with the living room, or another living room,
with the consequent need of building in the courtyard a special larder and
of a construction for acommodating the bread kiln, sometimens associated
with hen coops or pigsties. It must be specified that the house types and
their development are generally widespread on the whole territory of
the country. The building material was, as a rule, the fir wood, the beams
being joined together at the corners.
Fig. 1 — Map of Călățele Depression including the 22 villages.

Fig. 2 — Bociu village. The principal street winding lengthwise thevalley.
Fig. 3 — Precincts of the village I'inciu.
Fig. 4- — Building agglomerations in the precincts of village Călata.
Fig. 5 — Detail of joining the beams of a shed (associated with stable) in Călata village.
Fig. 6 — The house from the village Bedeciu, reconstructed in the Open Air Museum — Cluj.
Fig. 7 — House in the village of Călățele. End of the 19th century.
Fig. 8 — Verandah wooden pillar. Village Mărgău.
Fig. 9 — Draft of a house (room and larder). Village Mărgău.
Fig. 10 — Draft of a house with two rooms. J'mciii.
Fig. 11 — Shed (associated with stable) from Bedeciu, reconstructed in the Open Air Museum —
Cluj.
Fig. 12 — Corn storehouse in Mărgău.
Fig. 13 — Draft of a farm. P'inciu.
Ioan Toșa
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA AȘEZĂRILOR

SI A ARHITECTURII POPULARE DIN ZONA
DEALURILOR CLUJULUI
Studierea așezărilor și a arhitecturii populare tradiționale din zona

colinară cunoscută sub numele de Dealurile Clujului este o problemă destul
de dificilă, deoarece schimbările petrecute în viața economică și socială
a satelor și-au pus amprenta în primul rînd asupra lor. Vetre vechi de sate
au fost părăsite, întemeindu-se altele noi, construcții tradiționale de lemn
au fost dărîmate și în locul lor au apărut altele de piatră și cărămidă, care
nu mai păstrează nici forma, nici structura internă a celor pe care le-au
înlocuit. Sînt sate (Baciu, Nădășel, Panticeu, Tihău, Viștea etc.) în care
din casele construite între cele două rozboaie mondiale abia dacă se mai
păstrează cîteva, ca să nu mai vorbim de cele mai vechi, iar dacă ritmul
acesta de transformare se va menține, nu peste mult vor fi sate în care cele
mai bătrîne case abia dacă vor avea trei decenii de existență. Ținînd seama
de aceste considerente, vom încerca să prezentăm cîteva aspecte legate
de așezările și arhitectura populară din zona Dealurilor Clujului, aspecte
bazate pe datele concrete oferite de cercetările de teren.
Zona cunoscută sub numele de Dealurile Clujului cuprinde regiunea
formată prin scufundarea zonei muntoase de legătură dintre Carpații Apu
seni și cei Răsăriteni1 delimitată de culmea cristalină Meseș-Preluca, rîurile
Someș și Someșul Mic și denivelările tectonice ale văii Nadășului.
Zonă de fragmentare tectonică a unor mase cristaline acoperite ulterior
cu sedimente terțiare, această regiune a fost transformată de Someș și aflu
enții lui într-un haos de dealuri cu frecvente altitudini de 4 — 500 m, în care
pe lîngă conglomeratele cristaline — păturile de Hida — se întîlnesc stra
turi de gresii, marne, calcare dispuse în straturi ușor dantelate2.
x. Vintilă Mihăilescu. Marile regiuni morfologice ale României, în „Buletinul
Societății Regale Române de Geografie” (BSRG) L, 1931, București, 1932, p. 321 ; idem,
Platforma Somesană, în „BSRG”, t.R III, 1934, Buc., 1935, p. 366; Monografia geografică
a R.P.R., Ed.' Acad. R.P.R., 1960, p. 228.
2. V. Mihăilescu, Marile regiuni p. 321.
60 Ioan Toșa
Condițiile prielnice oferite de natură așezărilor omenești — adăpost,

izvoare de ape, terenuri pentru agricultură, materiale de construcție, accese
lesnicioase la principalele artere de circulație — au făcut ca regiunea să fie
locuită din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice atestă existen
ța unor centre locuite fără întrerupere din neolitic pînă în perioada prefeu-
dală34. Tradiția istorică păstrată de cronicarul Anonymus mărturisește exis
tența unei populații româno-slave, în regiunea Dealurilor Clujului — sub
conducerea ducelui Gelu' Gelou, quidam blacus dominium tenebant1. jînfrînge-
rea armatei ducelui pe valea Almașului și moartea lui Gelu lîngă Căpuș
a determinat pe căpeteniile românilor să-l accepte domn pe Tuhutum,
sua propria voluntate dextram dantes dominum sibi elegerunt Tuhutum et
in loco illo qui dicitur Esculem cum iuramento firmaverunt5. Tuhutum ales
domn prin propria voință a locuitorilor exercită drepturile voivodale, ,,dar
cum numărul cuceritorilor era disparent de mic față de populația băști
nașă”6 el este silit să respecte vechea organizare a autohtonilor, mulțumindu-
se numai cu supremația politică. Urmașii lui Tuhutum adoptă aceeași
atitudine față de băștinași, ba mai mult pentru a fi cît mai agreați de aceștia
caută să se identifice cu ei, cu datinile lor, acceptînd pe la 950 botezul la
Constantinopol după ritul ortodox7, în timp ce regii arpadieni erau tot mai
mult prinși în mrejele politicii papale.
Populația românească continuă să-și cultive ogoarele și să-și păzească
turmele, păstrîndu-și limba, credința și obiceiurile străvechi. Căpeteniile
3. Descoperirile arheologice atestă existența unor centre : neolitice — la Gura Baciului

unde s-a descoperit cel mai vechi mormînt neolitic de pe teritoriul patriei noastre (cf. Nicolae
V 1 a s s a, Sondajul de salvare de la Gura Baciului, în „Acta Musei Napocensis” („AMN"), voi.
V, 1968, p. 371 (la Suceag, Turea, Nădășel, o așezare întărită din epoca bronzului la Mera
etc. cf. Repertoriul arheologic al R.S.R., manuscris păstrat în Arhiva Institutului de Istorie
și Arheologie al R.S.R., Filiala Cluj, s.v.). După cucerirea romană așezările omenești din.
această regiune cunosc o epocă de prosperitate, dat fiind că se găseau în apropierea drumului
imperial Napoca-Porollisum ce trecea prin : Baciu, Suceag, Mera, Nădășel, Șard, Sutor, Zim-
bor, Romita (cf. V. Cristescu, Istoria militară a Daciei romane, București, 1936, p. 107 —
108; Const. Daicoviciu, Un nou miliar în Dacia, în „Anuarul Institutului de Studii
Clasice (AISC) pe anii 1928 — 32, Cluj, 1932, p. 51; Dumitru Tudor, Orașe, tîrguri și
sate în Dacia romană, Buc., 1968, p. 234 (și făceau parte din teritorium Napocensis (cf.
D. Tudor, p. 240). Așezările rurale romane de la Apahida, Baciu, Suceag, Turea, Nădășel,
Aghireș, Mihăiești, Almaș, Cuzăplac, Ciumăfaia, Măcicașu, Cernești etc, castrele militare de
la Gîrbou, Sutor, Tihău etc. (cf. D. Tudor, p. 231—240) arată intensitatea colonizării ace
stei regiuni de către romani. Interesantă este in acest sens diploma militară descoperită la
Turea, dată în anul 86 de Domițian călărașului Seuthes ce servise în armata din Iudeia (cf.
D. Tudor, p. 233) care deși înaintat în vîrstă vine — douăzeci de ani mai tîrziu — în cali
tate de veteran colonist la Turea. Din perioada postaureliană s-au descoperit morminte la
Cordoș, Suceag, Mera, Dorolțu etc. (cf. Repertoriul s.v.) ceea ce demonstrează continuitatea
așezărilor din această regiune.
4. Gesta Hungarorum, ed. Popa —Disseanu în Izvoarele istoriei românilor, cap.
XXIV, p. 44, cf. I. I. N i s t o r, Ungurii în Dacia Carpatină, extras din Analele Academiei
Române, Memoriile secțiunii istorice, seria III, t. 15, p. 6 ; N i c o 1 a e D r ă g a n u, Românii
în secolele IX-XI pe baza toponimiei și a onomasticii, p. 426.
s. P o p a-D i s s e a n u, Izvoarele istoriei românilor, Buc., 1934, vol. I, p. 96 ; I.
I. N i s t o r, o.c., p. 8.
6. I. I. Nist or, o. c., p. 8.
’. Ibid., p. 9.
Așezări și arhitectură din zona Dealurilor Clujului 61
ei naționale numite cnezi sau voievozi își îndeplineau rolul modest de distri
buitori ai dreptății în rîndurile conaționalilor lor, după lex antiqua sau ius
et consuetudo valahorum6. Vechimea și înrădăcinarea acestor rînduieli în
viața socială a românilor fac ca ele să fie respectate și de tătari în 1241.
Rogerius, care fusese adăpostit de un cneaz ce avea sub stăpînirea lui aproape
1 000 de case — et sic procurator meus de istis dominis erat unus et pene
millia villas regebat89 — arată că erau aproape 100 de asemenea cnezi care
aveau atribuția de a judeca pricinile dintre oameni și de a strînge pentru noii
invadatori cai, vite, arme, și daruri10. în ceea ce privește așezările, o primă
mențiune a lor o avem în Registrul de la Oradea (1208—1235), în care sînt
menționate pricinile judecate prin proba „fierului roșu”. Din cele șapte
sate pomenite în acest Registru, patru sînt reprezentate de pristavii lor
— Duca pristav de Lomb11, voivoda comite de Dăbîca12, Soma pristav din
Borșa13 și Shama pristav din Cuzăplac14 și abia din trei sate împricinații
sînt supuși la proba fierului roșu. Registrul de dijme papale întocmit între
anii 1332—1337 de strîngătorii dijmelor datorate scaunului apostolic de
la Roma15 de populația catolică din regatul Ungariei menționează din 89
•de localități pomenite înainte de 1338 în documente doar 25, restul, fiind
locuite în exclusivitate de populația ortodoxă română ce n-avea nici o obli
gație față de scaunul papal16*, nu sînt pomenite.
Numărul redus al așezărilor ungurești este explicabil dacă ținem sea
ma de părerile istoricilor că „ungurii evitau Dacia cu munții și podișurile
ci18” și de faptul că în edictul hanului Cadan din 1241 prin care se impune
moneda mongolică românilor, sașilor și secuilor, despre unguri nu se face
nici o mențiune, semn că ei nu constituiau încă un strat etnic în Transil
vania19.
Străvechiul obicei al românilor de a-și rezolva problemele litigioase
între ei — prin cnezi sau voivozi locali — fără a recurge la organele judiciare
8. Ibid., p. 22.
’. Ibid., p. 25.
10. „constituerunt canesios, id est balivos, qui justitiam facerunt, et eis equos, animalia,
arma et vestimenta utilia procurarent” cf. I. I. N i s t o r, o. c., p. 25.
n. Documente privind istoria României. Seria C. Transilvania. Sec. XI, XII, XIII,
Edit. Acad. R.P.R., 1954, vol. I, p. 46.
la. Ibid., p. 60; StefanPascu, Mircea Rusuși colab., Cetatea Dăbîca, în „AMN",
vol. V, Cluj, 1968, pj 155.
13. Documente. . ., p. 83.
14. Documente. . ., p. 88.
Jâ. „Socotelile lui Iacob al lui Berengariu și Raimund de Bonofato, strîngătorii dijme
lor pe șase ani din regatul Ungariei", în Documente, sec. XIV, vol. III (1331 — 1340), p. 41 —
-253.
16. Șt. Pascu, Răscoalele țărănești în Transilvania. I. Epoca voevodatului, Cluj, 1947,
p. 51.
18. R. Rosier, Dacier und Rumänen, p. 43 apud I. I. N i s t o r, o. c., p. 24
I. I. N i s t o r, o. c., p. 23; de altfel, nici în convocarea dietei din 1291 de la Alba
Iulia nu apar menționați decît". . . nobilibus Saxonibus, Syculis et Olachis" cf. Aurel
Decei, Situation des Roumains de Transilvanie au XIII et XIV siècle, în „Revue de Tran-
svlvaynie, t. VI, nr. 2, Cluj, 1940, p. 217.
62 Ioan Toșa
Anul primei Registrul Registrul

Satul mențiuni de la Oradea de dijme papale
1 2 3 4
Almaș 1239 1335

Aluniș 1279 — 1332 '
Aschileul Mare 1331 — 1332
Borsa 1217 1217 1332
Ciubanca 1314 — 1332
Ciumăfaia 1307 __ 1332
Cubleșul Someșan 1306 — 1332
Cuzăplac 1219 1219 __
Cornești 1306 — 1332
Dăbîca 1068 1214 1332
Drag 1214 1214 1332
B'eiurdeni 1326 — 1332
Fodora 1214 1214 —
Hida 1332 1332
Lomb 1213 1213 —
Măcicașu 1282 — 1332
Mera 1299 — 1332
Ocna Dej 1332 — 1332
Olpret-Bobîlna 1332 — 1332
Orman 1293 __ 1337
Popești 1332 — 1332
Răscruci 1325 — 1332
Recea Cristur 1320 — 1332
Suceag 1297 — 1332
Șoimeni 1332 — 1332
Turea 1299 — 1332
Viștea 1299 1299 1332
Zimbor 1332 1332
de stat a făcut ca așezările românești să nu fie menționate în documente

decît în măsura în care feudalismul maghiar — în tendința lui de aservire
a obștiilor libere românești — intra în conflict cu acestea.
„Intrarea” masivă „în istorie” în secolul XIV a localităților din zona
Dealurilor Clujului — 78 de sate au prima mențiune documentară în acest
secol — marchează consolidarea regimului feudal maghiar în această vreme
și aservirea obștiilor libere românești. Măsurile regalității de înlocuire a
formelor tradiționale — uzurpînd atribuțiile cnezilor și voievozilor — prin
dregătorii puterii centrale a trezit nemulțumirile românilor care se plîng
mereu20 contra nobilimii, iar în unele cazuri, cum a fost în 1357, trec la forme
17. Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Acad.
R.S.R., vol. I și II, s. v.
20. Șt. P a s c u, Bobîlna, București, 1963, p. 38 ; în 1377 episcopul catolic al Transilvaniei
se plîngea regelui Ungariei că cnezii români nu vor să-l recunoască stăpîn al pămînturilor, pășuni
lor, și pădurilor, ci gospodăresc parc-ar fi proprietari, cf. Ion Lup aș, Recenzie Ștefan Lupșar
Catolicismul și românii din Ardeal și Ungaria pînă la anul 1556, în „Anuarul Institutului de
Istorie Națională, V, 1928 — 30. p. 588.
violente, în fruntea lor găsindu-se voievodul din Olpret și cneazul Serbau21.

Aceste nemulțumiri plus agravarea exploatării feudale în prima jumătate
a secolului al XV-lea determină participarea masivă a românilor la răscoala
din 1437.
O serie de tradiții adine înrădăcinate în viața românilor n-au putut fi
suprimate ușor de feudalitatea maghiară. însemnarea din statutele Capit-
lului de la Oradea din 1347 că românii — qui ritu adhuc gentilitatis viventes —
plătesc altfel dările decît iobagii unguri22 își găsesc confirmarea în registrul
de quinquagesima din 1461, în care sînt pomenite 25 de sate ca plătind
darea oilor — dare specific românească23. Menționarea voievozilor români
în documente : voiuoda comes de Doboco (1214)24, Ladislao wayoda olaco-
rum (1370) în Nadăș25, filii woyode de Dane și Stephanus wayode de Dane
(1466, 1470, 1475)26, wayoda in Gorbo Walachali și Nicolaus wayoda wola-
chalis de Gorbo (1437, 1448, 1468, 1498)27 și wayoda volachalis de Nyreș
(1431 și 1548)28 vin să confirme tăria organizațiilor românești din această
regiune, de care trebuie să țină seama atît nobilimea maghiară cît și biserica
catolică pînă în secolul al XVI-lea.
Măsurile luate de autoritățile feudale maghiare pentru înstrăinarea
vîrfurilor românești de poporul din care se născuse, adăugarea adjectivului
„magyar”29 înaintea numelui unor sate chiar și în cazul în care unele erau
menționate în documente ca ,,locus purus valachicus”30, împlîntarea cîte
unui grof maghiar cu birișii și slugile lui în marea majoritate a satelor ro
mânești din această regiune ce căutau prin toate mijloacele să deznaționali
zeze pe urmașii vechilor locuitori ai Daciei Porollissensis, n-au putut schimba
caracterul românesc al acestei regiuni, caracter dat de rezultatele receusă-
mintelor din 1760—1762, 1900, 1930, dar mai ales de situația actuală din
această zonă. Desigur nu putem - și nici nu vrem — să nesocotim existența
celor 15 localități în care potrivit recensămîntului din 1900 populația ma
ghiară era mai numeroasă decît cea românească, dar ocupațiile, condițiile
geografice și de viață comune atît românilor cît și maghiarilor au făcut să
nu existe deosebiri în ceea ce privește felul așezărilor și al construcțiilor celor
21. Șt. P a s c u, Răscoale..., p. 25; un caz similar se întîlnește în 1365, cind voievozii
și cnezii români din Sînmihai au luat din Hida 250 boi, 200 vaci etc. . . cf. S. D r a g o iu i r,
S. Bel u, o. c., p. 96.
22. S. Dragomir, S. B e 1 u, o. c., p. 97.
23. Șt. Pascu, Bobîlna, p. 33; registrul de quinquagesima întocmit in 1461 de
Kereszthes nu este o conscripție a tuturor satelor românești din Transilvania, cf. S. I) r a g o m i r,
S. Belu, o. c., p. 99.
24. Documente..., sec. XI, XII, XIII, p. 60; X. Drăganu, o. c., p. 434.
8ă. N. Drăganu, o. c., p. 433.
26. Ibid., p. 434.
2’_ Ibid., p. 435.
2a. Ibid.', Csânki, V, p. 387 apud C. Suciu, o. c., p. 392.
2<J. Satele care au adjectivul „magyar" înaintea numelui și anul cind apar în documente :
Bicălat — 1481, Dîrja — 1900, Gîrbou - 1587, Măcicaș — 1733, Fodora — 1760, Nădășel --
— 1485, Sînpaul — 1760, Sard — 1715, Cubleș — 1700, Vultureni — 1585, apud C. Suciu,
o. c. , s. v.
30. B vorba de satul Gîrbou care apare cu această denumire în 1733, cf. C. Suci u,
o. c., p. 264.
64 Ioan Toșa
Fig. 2 — Fildul de Sus — așezare de-a lungul văii. (Fototeca M.E.T. Cluj).
două naționalități din zona Dealurilor Clujului, din care cauză vom prezenta
cîteva aspecte legate de ele, fără a ține seama de apartenența lor națională®1.
Satele din zona colinară a Dealurilor Clujului (fig. 1) fac parte din
cadrul așezărilor răsfirate, tipul cel mai răspîndit al așezărilor rurale de la
noi, produsul mediului geografic și-al ocupațiilor strîns legate de vechimea
poporului român pe culmile acestor dealuri multă vreme acoperite de codri31 32-
Cele mai răspîndite sînt acelea care au planul format dintr-o rețea de ulițe
ce împînzește o suprafață de teren mai întinsă, cu case rare, plasate de obi-
31. Fiind un popor migrator la origine, ,,ungurii s-au adaptat foarte dificil la viața seden
tară europeană" (Ottonis Frisingensis, Episcopi Gesta Frederici Imperatoris, Lib. I, „Monu-
menta Germaniae Scriptorres", vol. XX, p. 369 apud Aur el D e cei, o. £., p. 200) și
"intr-adevăr este o îndrăzneală curioasă să se caute la noi (unguri — n. n.') a casă națională
țărănească de vreme ce pînă la Bela al III-lea poporul de rînd maghiar trăia sub corturi,
iar ceea ce s-a putut numai o casă a fost imitație ..." (cf. Czirbusz Géza, Az Avas-
sag és népe, în Fôldrajzi Kôzlemények, 1900, p. 230 apud Sabin Opreanu, Ținutul
săcuilor, în „Lucrările Institutului de Geografie al Universității din Cluj", III, 1926—27, Cluj,
1929, p. 169 a celor ridicate de pămînteni.cf, Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale
în Țările Române, vol. I., Edit. Acad. R.P.R., 1959, p. 20.
3a. V. Mi h ăi 1 e s c u, O hartă a principalelor tipuri de așezări rurale din România, în
„BSRG", XLVI, 1927, p. 71; RomulusVuia, Satul românesc din Transilvania și Banat,
studiu antropogeografic și etnografic, Cluj, 1945, manuscris, p. 35.
Fig. 1 — Localitățile din zona Dealurilor Clujului.
Fig. 3 — Poartă scundă din Pildul de Sus.
cei în apropierea drumului, între care se găsesc ochiuri de teren ocupate

de livezi cu pomi fructiferi iar uneori chiar și de semănături (Bodia, Ciumăr-
na, Păușa, Treznea33, Elciu, Sărata, Voivodeni etc.). Aceasta este forma
. Întîlnim sate răsfirate cu vatra la o anumită
clasică a așezărilor răsfirate3435
distanță de șoseaua principală, dar care au o colonie de cîteva case la șosea
(Băbuțiu, Chendremal, Mihăiești, Sînpaul, Sutor, Șoimeni, Topa, Tihău
etc.), colonie ce se tot mărește prin mutarea gospodăriilor din vechea vatră,
dînd naștere unui nou tip de sat, satul de-a lungul drumului. Caracteristice
pentru această transformare sînt satele Mihăiești și Topa, care înainte de
1940 aveau mai puțin de 1/5 din numărul caselor la șosea, iar astăzi se întind
de-a lungul șoselei pe o distanță de aproape 4 km. Satele Fildu de Sus
(fig. 2) și de Mijloc38, Șard au casele așezate de-a lungul unei ulițe ce urmă
rește linia văii, fiind înguste și lungi. Alături de tipurile de sate răsfirate
de mai sus întîlnim sate cu o puternică tendință spre îngrămădire, cu case
dese așezate de-a lungul unor ulițe înguste și întortocheate ce formează un
întreg bine închegat (Aghireș, Bucium, Călacea, Hida, Drag etc.). Tendința
aceasta spre îngrămădire se manifestă în special de-a lungul drumurilor
(Așchileul Mare, Baciu36* , Fodora, Mera, Viștea, Panticeu, Vultureni etc.)
33. R. Vuia, o. c., p. 42.

31. Ibid., p. 38.
35. Ibid., p. 45.
36. Ibid., p. 58.

66 Ioan Toșa
ce au o formă alungită cu ulițe laterale puține ce gravitează în jurul ulițelor

principale.
Proprietatea gospodăriilor este împărțită în două părți : intravilanul
și extravilanul. Intravilanul este proprietatea ce se găsește în vatra satului
și este compusă din curte, grădina pentru legume și pomi fructiferi. Ca
mărime intravilanul variază de la gospodărie la gospodărie, rareori ajungînd
la 1 ha. Datorită limitării vetrelor de sat și necesității organizării unor gospo
dării separate de către familiile nou întemeiate, proprietatea intravilană
a unui gospodar ce avea mai mulți copii se micșorează prin împărțirea ei
în părțele?’’, pe care moștenitorii își organizează noua gospodărie. înmulți
rea numărului de proprietăți intravilane în cadrul aceleași vetre a satului
duce la schimbarea tipului de sat și la o anumită reglementare a gospodă
riilor. Dacă înainte intravilanul putea să ia orice formă — mai ales în așe
zările răsfirate clasice — prin înmulțirea numărului de proprietăți acesta
ia forme tot mai înguste, iar construcțiile sînt ridicate chiar de-a lungul
mejdiei. Extravilanul — proprietatea ce se găsește în hotarul satului —cuprin
de suprafața arabilă, fînețele și în unele cazuri chiar și livezile cu pomi fructi
feri. întinderea extravilanului la marea majoritate a proprietarilor nu era
prea mare, din care cauză pentru a se evita diminuarea lui s-a procedat
la delimitarea vetrelor de sat, de care în unele cazuri era despărțit printr-un
gard.
în cadrul proprietății intravilane curtea gospodăriilor este plasată
în imediata apropiere a căilor de comunicație, fiind despărțite de acestea
prin garduri. Gardurile sînt de trei feluri :
a) de spini, făcut dintr-un șir de pari înfipți în pămînt la distanță de
1 m unul de altul între care sînt împletiți spini verzi. Ele sînt reparate în
fiecare primăvară, în sensul că se înlocuiesc parii rupți și se pune un strat
nou de spini peste cei vechi, din care cauză aceste garduri au o înălțime în
jur de 1 m și ocupă mare suprafață de teren ;
b) de nuiele — înstreșinat, format dintr-un șir de pari mai groși și mai
înalți decît cei de la gardul de spini, între care sînt împletite nuiele de alun
sau de carpen. Gardurile de nuiele sînt acoperite cu paie sau spini pentru
a le apăra de ploaie și de animale ;
c) de scîndură — palantul, făcut din scîndură așezată orizontal pe pari
groși ciopliți în patru fețe, solid fixați în pămînt, la o distanță de 2 m unul
de altul și cel de lețuri, făcut din două șipci orizontale fixate pe pari în
fipți în pămînt pe care sînt prinse cu cuie lețurile verticale, de dimensiuni
ce variază între 1 —2 m. în ultimul timp o amploare mare au luat-o gardurile
de fier și beton.
întrarea în gospodărie se face pe poartă. Poarta cu cele două părți
componente ale ei portița și poarta propriu-zisă are șoșii — stîlpii verti
cali — solid fixați în pămînt. Pentru a se evita putrezirea lor, înainte de a
37. Cf. informatori : Ciurdaru Ana, 60 de ani, Așchileul Mare ; Mitre Irimie, 60 de ani,
Dragu ; Lelea Anișcă, 82 de ani, Voivodeni ; Tanța Simion, 63 de ani, Sînpaul ; Ași liileanu.
Simion, 30 de ani, Berind.
Fig. 4 — Portiță din satul Poarta Sălajului.

se introduce în pămînt șoșii sînt arși în foc. în general portița și poarta fac
corp comun, dar se întîlnesc și cazuri cînd ele sînt separate, portița fiind,
plasată în apropierea casei. Nu este întîlnit în nici o localitate pîrleazul
drept mijloc de acces din drum în curtea gospodăriei. Pîrleazul este întîlnit
numai la gardurile ce despart diferite părți ale aceleiași gospodării, sau la
gardurile dintre două gospodării vecine între care circulația este mai intensă.
Porțile sînt de două feluri : scunde și înalte.
Porțile scunde (fig. 4) au șoșii cam de aceeași mărime cu aripile ce
închid spațiul lor și nu au niciodată acoperită decît portița. întîlnim două,
feluri de porți scunde :
68 Ioan Toșa
Fig. 5 — Poartă înaltă din Fildul de Sus.
— Vramnița— o leasă de nuiele prinsă de șoșii porții cu gujbe. Aceasta

este tipul cel mai vechi de poartă întîlnit, iar termenul de vramniță este
astăzi utilizat și pentru a denumi în sens pejorativ unele porți, cu două aripi,
mai stricate.
— Poarta cu două aripi (v. fig. 3) are spațiul închis de două aripi de scîn-
dură prinse cu balamale de șoși, ce se închid la mijloc, unde pentru a nu
trage cu greutatea lor șoșii, este fixat pragul — o bucată de lemn înfiptă
în pămînt — pe care se sprijină cele două aripi. Portițele sînt în general
acoperite în două ape. O formă interesantă o au portițele pe valea Agriju-
lui — în special în Poarta Sălajului — care au în fața ușii de intrare un spa
țiu acoperit ce adăpostește una sau două bănci, acoperișul fiind susținut
în spate de stîlpii portiței, iar spre uliță de doi stîlpi decorați (fig. 5).
Porțile înalte au șoșii de 4 m înălțime și un acoperiș în două ape comun
pentru portițe cît și pentru poartă, susținut de o grindă lungă prinsă-n mu
curi de șoșii porții. Pe valea Nadășului aceste porți sînt cunoscute sub numele
de porți cu porumbar, deoarece în acoperișul lor sînt amenajate adăposturi
pentru porumbei. Ușa portiței are aceleași dimensiuni ca și la porțile scunde.
Deasupra ei este fixată în mucuri pe cei doi șoși o grindă — chitușa — para
lelă cu pragul. Spațiul dintre chitușă și grinda de deasupra porții este umplut
cu scînduri traforate. Aripile porții propriu-zise au de obicei aceeași înălțime
I F“
ULIȚA
s
Fig. 6 — Planul gospodăriei lui Moldovan Ion din Berind.
cu stîlpii, fiind decorate în partea superioară a lor prin traforaj, dar se întîlnesc
și de dimensiuni mai mici, spațiul de deasupra lor rămînînd liber (v. fig. 5).
După cel de-al doilea război mondial o mare răspîndire au lat-o porțile de
metal procurate fie de la atelierele din orașe, fie de la meșterii fierari speciali
zați38. Stîlpii porților au fost făcuți din lemn, piatră, iar în ultimul timp și
din beton. Stîlpii porților înalte sînt făcuți numai din lemn. în general atît
stîlpii de lemn, cît și cei de piatră sînt decorați39. Motivele decorative cele
mai des întîlnite sînt : rozeta, vița de vie, strugurii, dinții de lup, motivele
geometrice și florale etc. (v. fig. 3).
38. Astfel de meșteri sînt în satele : Baciu, Viștea, Turea, Gîrbou, Surduc etc.
39. Meșterii ce făceau astfel de șoși decorați erau în fiecare sat, numele lor puțind fi
cunoscut după inscripțiile de pe porți ,,a făcut-o. . .". Printre cei mai vestiți care mai trăiesc
se numără și Gheorghe Man din Flldu de Sus, loan Chiorean și loan Cadiș din Nădășel etc.
70 Ioan Toșa
în cadrul gospodăriilor aranjarea construcțiilor variază în funcție de

casă și se pot deosebi în general două cazuri tipice :
-- Casa este plasată în imediata apropiere a uliței, perpendicular pe
aceasta, cu o grădiniță de flori între ea și gardul de la uliță. în partea opusă
grădiniței se găsește plasat cuptorul de copt pline. Șura se poate găsi fie para
lel cu casa (v. fig. 6) — cel mai des — cu grajdul spre uliță și cu cotețele în
apropierea lui, între casă și șură în fundul curții fiind găbînașul sau coșteiul
pentru porumb, fie în fundul curții, paralelă cu ulița, cu grajdul în partea
opusă casei, în care caz cuptorul de copt pîine și găbînașul sînt construite
paralel cu casa în apropierea uliței.
— Casa este plasată în fundul curții paralelă cu ulița, cu casa sau
casa dinainte în partea opusă șurii, care se găsește întotdeauna perpendicu
lară pe uliță.
Casele sînt construite în general cu intrarea spre sud. Plasarea fațadei
spre sud avea probabil, la origine, și o semnificație magică — de a-i face
pe locuitori sănătoși și norocoși — ale cărei urme prelungite în timp s-au
găsit la Românași40. Explicația acestei plasări o găsim în condițiile de climă
mai aspre care fac ca ea să fie întîlnită în general în întreaga arhitectură
nordică de lemn41, și-n necesitățile practice de a avea lumină cît mai multă.
La ridicarea construcțiilor cel mai utilizat material a fost lemnul.
Dată fiind bogăția în păduri a regiunii, lemnul a fost folosit ca material
de construcție din timpuri foarte vechi, atît pentru fortificațiile unor așe
zări cît și pentru locuințe42. Dreptul obștiilor sătești asupra pădurilor se
menține și după ce membrii obștii au fost transformați în iobagi. Un docu
ment din 1334 arată că iobagii magistrului Andrei de pe moșia Coruș „vor
avea dreptul și îngăduința pe veci și nestrămutată de a folosi și de a tăia
lemne pentru clădirile trebuitoare”43. El se va menține de-a lungul veacuri
lor ajungînd să fie cunoscut la începutul secolului XX sub numele de z'mș44*
și să fie respectat de autorități. Principalele esențe de lemn folosite au fost
stejarul, gorunul, fagul și bradul care era procurat din zonele de munte.
Lemnele de construcție se tăiau toamna, de preferință cele de pe versanții
nordici ai dealurilor, pentru că aveau fibrele mult mai îndesate43 și erau
folosite sub formă rotundă sau cioplită după ce se lăsau să se usuce doi sau
trei ani46. în cazul în care lemnele erau cioplite se folosea numai inima lem
nului, partea cea mai întunecoasă și mai rezistentă. Deținînd locul principal
în ierarhia materialelor de construcție pînă în preajma primului război
10. Ion Taloș, Riturile construcțiilor la români, extras din ,,Folclor literar”, vol. II,
p. 7.
-11. V. Vătășianu, Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara, in
„Anuarul Coniisiunii Monumentelor Istorice”, Secția pentru Transilvania, 1929, p. 149.
42. St. Pas cu și colab., Cetatea Dăbîca, p. 159; V. Vătășianu, Istoria artei feu
dale . . ., p. 20.
«. Documente..., sec. XIV, vol. III (1331-1340), doc. 175, p. 316.
41. El nu mai reprezintă dreptul întregii colectivități asupra pădurii, ci a unui singur
proprietar asupra unei părți ce putea fi moștenită sau vîndută.
J5. Cf. inf. lui Pop loan, 73 de ani, Călacea ; Moldovan Ioan, Așchileu ; Mitre Irimie,
meșter lemnar, Dragu.
«. Ibid.
mondial, lemnul după război începe să fie înlocuit tot mai mult cu piatră
și cărămidă. Piatra a fost folosită ca material de construcție din epoca pre
istorică47. într-un document din 1304 în care se stabilesc semnele de hotar
ale unei moșii, se arată că aceasta se întindea ,,pe o creastă pînă la locul
unei case de piatră ce se află alături de pîrîul Nadăș”48. în ziduri pentru
fundație ea a fost frecvent utilizată mai ales la construcțiile ridicate în pantă.
Piatra a fost utilizată sub formă brută și cioplită. Piatra brută — de carieră
sau de rîu — a fost utilizată în ziduri care după terminare trebuiau să fie
tencuite. Ca mortar a fost utilizat lutul și pămîntul săpat din albiile rîuri-
lor — ce conțineau mult nisip — amestecat cu apă. Caracteristica zidurilor
de piatră o constituie grosimea lor, ce ajunge pînă la 1 m, datorită neregulari-
tăților straturilor orizontale pe care numai o anumită extensiune a zidului
le poate echilibra49.
— Piatra cioplită — blocuri dreptunghiulare de diferite dimensiuni
cu o față prelucrată — a fost utilizată mai ales la casele cu două rînduri,
pentru rîndul de jos, construite după cel de-al doilea război mondial sau la
casele ce au o fundație mai înaltă, fiind ridicate în locuri apătoase. Piatra
cioplită este executată de pietrari la comandă pe baza planului casei dat
de către beneficiar. în funcție de lungime, colțurile și golurile — ușile și
ferestrele — pereților, pietrarul alege blocurile pe care urmează să le pre
lucreze, evitînd astfel risipa de muncă și de material, deoarece el știe dinain
te ce dimensiune și ce formă trebuie să aibă piatra pe care urmează s-o
cioplească, iar prin numerotarea blocurilor el ușurează munca zidarului,
care nu mai trebuie să aleagă pietrele ce se potrivesc colțurilor sau spațiilor
libere, dat fiind că acest lucru fusese făcut înainte. Un centru important
de cioplitori de piatră ce aprovizionează satele dinprejur este satul Viștea.
Zidurile de piatră cioplită au lățimea de peste 0,50 m și ca material de legă
tură mortarul obișnuit, dar se utilizează și cimentul mai ales pentru legarea
blocurilor. Construcțiile de piatră au luat o mare răspîndire între cele două
războaie mondiale.
Alături de lemn și piatră s-a mai folosit ca material de construcție
și pămîntul, sub cele trei forme : pastă clicoasă, cărămizi nearse — văioage —
și cărămizi arse. Pasta clicoasă era obținută prin amestecarea pămîntului
lutos cu paie și apă și a fost utilizată prin turnarea ei în cofraje de lemn50.
Cînd această pastă se turna în tipare dreptunghiulare de lemn după care
se lăsa să se usuce, se obțineau cărămizile necesare. Cărămizile arse erau
făcute de țigani sau erau procurate de la fabrică. Cărămizile de țigani erau
făcute dintr-un pămînt nisipos scos din malurile apelor și aveau dimensiuni
mai mari decît cele de fabrică, dar nu sînt așa de bine arse și nici așa de rezis
tente.
în general ■ înainte de începerea construcției oamenii căutau să aibă
adunat tot materialul de construcție, aceasta pentru terminarea ei cît mai
47. V. Pîrvan, Getica, p. 625 apud V. Vătășianu, Vechi biserici..., p. 111.
4S. Documente..., sec. XIV, vol. II (1301 —1320), doc. 45, p. 37.
49. Pentru ridicarea unei case cu două camere, tîrnaț și frigurie era nevoie de 12 stîn-
jeni de piatră brută (48 m3), iar pentru ridicarea unei șuri de 16 m lungime, de 20 de stînjeni.
50. Inf. lui Maxim Pamfil, de 40 ani, Răstolț ; Negrean Miron, 80 de ani, Buciumi.
72 Ioan Toșa
repede și pentru evitarea unor neînțelegeri cu meșterul. în unele sate între

ruperea lucrului era privită și ca semn rău51 sau ca un semn că locul ales
pentru construcție ar fi fără noroc52. Ca o reminiscență a credinței străvechi
potrivit căreia orice construcție pentru a fi durabilă necesită un sacrificiu
uman — credință care după părerea specialiștilor e cu adevărat universa
lă53 — ce a suferit de-a lungul veacurilor un transfer de la jertfa umană la
cea animală, se întîlnește obiceiul sacrificării unor animale — pisici la Sînmi-
haiul Almașului, Olpret, Brebi54 — cîini la Sînmihaiul Almașului55 zidite
de vii în temelie. Transferul sacrificiului din domeniul uman la cel animal
apărut ca o consecință a evoluției concepției populare potrivit căreia forțele
pămîntului pot fi mulțumite și cu sacrificii mai puțin dureroase pentru
om, ajungînd ca la temelie să se zidească numai capul animalului ; cocoși
în satele Așchileul Mare56, Bezded, Călacea, Gîrbou Sălaj57, Solomon; găi
nă neagră în Mihăiești5859 reprezintă una din ultimele trepte ale dezvoltării
credinței înainte ca aceasta să fi dispărut. Obiceiul și-a pierdut de mult
semnificația magică, dar s-a păstrat pînă în zilele noastre, fiind întreținut
mai ales de către meșterii constructori50, care fiind interesați în menținerea
lui îi dădeau diferite explicații „c-așa-i bine”60 sau că „dacă pune capul
cocoșului la temalie, în casă o să cînte cocoșul nu găina”61 etc. Pentru
provocarea belșugului noii case se întîlnește și obiceiul de a se pune la teme
lie bani : de argint în satele Sînmihaiul Almașului, Chechiș62, sau bani
obișnuiți în satele Berind, Topa Mică63, Gîrbou, Așchileu64, Românași65
etc.
Tehnica de construcție variază în funcție de materialul folosit (fig. 7).
în cazul lemnului tehnica de construcție constă în așezarea bîrnelor — cio
plite sau rotunde — în straturi orizontale suprapuse — sistemul blokbau —
sistem caracteristic zonelor bogate în păduri, dat fiind că e cel mai neeco-
nomicos în utilizarea materialului66. Elementul de bază al construcției
51. I. T a 1 o ș, o. c., p. 18.

52. în satele Topa și Berind, cf. I. Taloș, o. c„ p. 18.
53. Pentru bibliografie și date suplimentare vezi I. T a 1 o ș, o. c., p. 1—3.
54. Ibid., p. 25.
55. Ibid.
56. Inf. Moldovan Ion, 73 de ani, Așchileul Mare.
57. Inf. Buca Alexandru, zidar din Gîrbou-Sălaj.
5S. Inf. Lupaș Anișoara, 48 de ani, Mihăiești.
59. „Carnea se dădea meșterilor ca niîncare" cf. I. T a 1 o ș, o. c., p. 26. Este semni
ficativă în acest sens informația zidarului I.uca Alexandru „dacă tăia cocoșul, carnea o mîn-
cam noi meșterii și-n ziua aia o duceam bine”.
60. Inf. Eupaș Anișoara.
61. Inf. Moldovan Ion.
62. I. T a 1 o ș, o. c., p. 23.
Ibid., p. 23.
6J. Inf. Moldovan Ion.
6ä. I. T a 1 o ș, o. c., p. 24.
66. Vezi V. V ă t ă ș i a n u, Recenzie C. Petra n u, Biserici de lemn din județul Arad,
n „Anuarul Inst. de 1st. Naț.", vol. V, p. 696; idem, Istoria artei feudale..., p. 71;
Paul Petrescu, Considerații asupra raporturilor dintre arhitectul a rurală si cea urbană
în sud-estul Europei în secolele XVIII și XIX în „SCIA”, t. XVII, 2, 1970, p. 227.
Fig. 7 — Tehnici de construcție : a — pereți de bîrne — blockbau ; b — pereți de bîrne —

în căței ; c — pereți de piatră ; d — pereți de nuiele.
— talpa — este un cadru compus din patru bîrne mai groase cioplite în
patru fețe și prinse la capete prin sistemul îmbucării la jumătatea lemnului
în care sînt fixate și bîrnele pereților transversali interiori. Talpa poate să
fie ridicată pe o fundație sau direct pe pămînt. Peste talpa construcției
sînt așezate bîrnele orizontale — în straturi suprapuse — prinse la capete
și în locul unde se întîlnesc cu pereții transversali prin sistemul cheotorii.
La înălțimea de 2 m a peretelui este fixată cununa, un cadru asemănător
cu talpa. Usciorii ușilor sînt prinși prin sistemul cu muc și jișluitură în
talpa și cununa construcției. Ferestrele au dimensiuni mici și sînt mai
late decît mai înalte pentru a nu tăia continuitatea mai multor bîrne. Pe
cunună este fixat scheletul acoperișului — cornii— în crestătură cu aju
torul cuielor de lemn. Greutatea construcției și mai ales a acoperișului
exercită asupra pereților o forță de dizlocare în exterior care se manifestă
cel mai puternic în doua locuri ; la baza construcției și mai ales în locul unde
74 loan Toșa
cornii se sprijină pe pereți. Pentru neutralizarea presiunii exercitate asupra

bazei construcției talpa este construită întotdeauna din bîrne mai groase,
solid fixate prin sistemul îmbucării la jumătatea lemnului care, la construc
țiile mai vechi, este întotdeauna fără nici o întrerupere — lungimea lor
determinînd dimensiunile construcției — din care cauză pragurile caselor
sînt înalte. Forța de dizlocare cea mai puternică, exercitată asupra pereți
lor — în locul unde cornii se sprijină pe ei — de greutatea acoperișului
este neutralizată de dimensiunile și sistemul de îmbinare a bîrnelor ce
formează cununa, de grinzile transversale — scheletul podului — ce sînt
prinse prin mușcătură în cunună sau în bîrna de sub cunună la distanța
de 1 m, una de alta și de sclemele — bucăți de lemn paralele cu grinzile — ce
leagă cîte doi corni la înălțimea de 1 m. de la vîrful acoperișului. Tot din
aceleași considerente la construcțiile vechi continuitatea bîrnelor nu este
întreruptă decît în locurile în care sînt plasate ușile și ferestrele, mucurile
bîrnelor intrînd în jișluitura usciorilor acestor deschideri. în momentul în
care procurarea lemnului lung necesar pentru construcția pereților în siste
mul blockbau devine o problemă, s-a trecut la sistemul construcției în
căței67. La construcțiile ridicate în acest sistem între talpă și cunună — care
sînt identice cu cele din sistemul blockbau sînt fixați prin muc și jișluitură
șehi — stîlpi verticali — la colțuri, în locul unde vin pereții transversali
intermediari și spațiile goale — ușile și ferestrele. Lungimea materialului
de umplutură a scheletului astfel construit — bîrnele orizontale ce intră
cu mucurile în jișluitura șehilor - determină numărul acestora la o con
strucție. Foarte rar se întîlnește ca material de umplutură o leasă de nuiele,
mai ales la construcțiile ce servesc ca adăpost pentru animale.
Am arătat mai sus unele caracteristici — grosimea, mortarul — ale
zidului de piatră. în continuare vom arăta că dacă pereții de lemn puteau
să aibă sau nu fundație, cei de piatră sau cărămidă necesită întotdeauna
fundație care este făcută din piatră de dimensiuni mai mari, în ultimul timp
și din beton și este întotdeauna mai lată cu cîțiva centimetri decît zidul
pereților. Problema ușilor și a ferestrelor este rezolvată la zidurile de piatră
fie prin fixarea usciorilor și-a tocurilor acestora în momentul zidirii deasu
pra lor punîndu-se o bucată de lemn — pragul de sus — peste care se conti
nuă zidul, fie prin lăsarea spațiului cerut de ele liber și continuarea zidului
peste pragul de sus. Deasupra zidului se pune cununa de lemn peste care
se fixează scheletul podului și acoperișului. Văioagele au fost folosite între
cele două războaie mondiale mai mult ca material de umplutură pentru
construcțiile în căței. Pereții de cărămidă arsă sînt construiți în tehnica
straturilor orizontale suprapuse. Materialul de legătură este același ca și
la construcțiile de piatră, iar lățimea zidului este de o cărămidă și jumătate.
Pentru construcția unei case trebuie 10—15 000 de cărămizi. Există în satele
cercetate un număr redus — cu totul nesemnificativ — de construcții cu
pereții din pastă clicoasă. Tehnica de construcție a acestor pereți — carac
67. Sistem cunoscut sub numele de „în șehi" pe valea Borșii, Călăcii, sau sub numele
de „în șoși” pe valea Nadășului, Agrijului și Almașului.
teristică zonelor de cîmpie — a fost descrisă pe larg în studiile de speciali

tate68.
Am vorbit mai sus de scheletul podului și am arătat că el este format
dintr-o rețea de grinzele transversale fixate pe cunună la distanța de 1 m.
una de alta. Datorită lungimii grinzelelor — determinate de lărgimea caselor
vechi ce varia în jurul a 5 m. — și-a greutății pè care acestea trebuia să le
suporte — grîu, porumb, fasole etc. — sub ele a fost fixată longitudinal pe
mijlocul casei o grindă mai groasă — meșter grinda — care împiedică îndoi
rea sau ruperea lor. Peste grinzele sînt fixate în solzi scîndurile podului
care sînt lipite cu lut în pod pentru a împiedica ieșirea căldurii din casă,
în general meșterii — atît zidarii cît și lemnarii — făceau în așa fel ca să
termine lucrul pe la amiază, cînd după ce puneau frunza verde în vîrful
construcției, treceau la masă, ce era mai bogată ca deobicei și se prelun
gea pînă seara tîrziu la ea participînd neamurile și vecinii. Finisarea pereți
lor construcțiilor - cu excepția celor făcuți din bîrne late — era făcută
prin tencuire și văruire. Tencuirea — aplicarea unui material liant peste
neregularitățile peretelui — îi dădea acestuia o suprafață plană ce se
văr ni a.
Reminiscențele unor concepții străvechi potrivit cărora la terminarea
unei clădiri trebuie plătită vama sau birul69 ei păstrate în unele sate sub
forma credinței că mutatul într-o casă nouă aduce moartea celui care doar
me, sau face focul primul în ea, a făcut ca-n satele Berind, Topa și Mihăie-
ști70 dacă nu se oferea posibilitatea de a culca niște străini care cer mas,
cel mai bătrîn din familie să se culce primul în ea iar în satul Blciu să se
dezbrace păpălugăra de frunzele de fag — în schimbul unui kg. de țuică — la
Sf. Gheorghe71. Pentru ca familiei să-i meargă toate din plin era bine ca
mutatul în casă nouă să se facă — în satele Berind și Topa — lunea pe lună
plină72.
Reconstituirea istorică a evoluției planurilor construcțiilor de la for
mele străvechi pînă la cele din zilele noastre ridică o serie de probleme,
dată fiind lipsa informațiilor documentare și materiale. Totuși, ținînd seama
de studiul comparativ al termenilor legați de construcții din limba popula
ră — ce păstrează o serie de elemente străvechi cu o mare valoare etnogra
fică — , de descoperirile arheologice efectuate în satele din această regiune
și de puținele construcții datate păstrate, vom încerca să urmărim o ipo
tetică evoluție a lor. Elementele de bază ale construcțiilor : tindă, fereastră,
perete, masă, scaun, pat, vatră, căpătîi etc. noțiunile elementare și indis
pensabile ale lor — ce sînt de origine latină73, indicînd folosirea lor continuă
68. R. Vuia, Le. village roumain de. Transylvanie et du Banat, București, 1937, pl. 4;
G rigore I o n e s c u, Arhitectura populară românească, București, 1957, p. 131 — 132;
Pompei Mureș'an, Contribuții la studiul așezărilor și construcțiilor țărănești din Cîmpia
Transilvaniei, în „AMET pe anii 1965 — 67", p. 179.
«9. I. T al o ș, o. c., p. 34.
70. Inf. Pupaș Anișoara, Mihăiești.
71. Inf. Moșuț Ilie, 44 de ani, Élciu.
72. I. Taloș, o. c., p. 36.
’3. I. I. R u s u, Elemente autohtone în terminologia așezărilor si gospodăriei, în ,,AMET
pe anii 1962-64", p. 76.
76 loan Toșa
de o populație autohtonă precum și descoperirile arheologice de la Dăbîca74,

dovedesc indubitabil existența unei arhitecturi de lemn românești în mo
mentul primei incursiuni ungurești în Ardeal. Descoperirile arheologice
de la Dăbîca atestă existența unor locuințe de suprafață, cu pereții din
grinzi de lemn sprijiniți pe tălpici sau pe pietre așezate din loc în loc — com
pusă din două încăperi, în secolul, IX75. Acest tip de locuință — cu pereții
de bîrne orizontale format din două încăperi — reprezintă o etapă impor
tantă, în evoluția planurilor caselor țărănești de la noi ce demonstrează
că locuințele monocelulare descoperite incidental de unii cercetători76 nu
sînt caracteristice poporului român pentru epoca feudală și că încercările
de a demonstra că locuințe cu acest plan — monocelular — „se construiau
obișnuit pînă la jumătatea secolului al XIX-lea77” n-au sorți de izbîndă.
Deși materialele arheologice nu permit cunoașterea exhaustivă a lo
cuințelor de la Dăbîca, considerăm că nu greșim atunci cînd afirmăm că
acoperișul era susținut de pereții lor și că — acceptînd ideea că el era de
paie — era în patru ape, formă determinată de materialul învelitor. Apă
rarea pereților de umezeală a fost considerentul suprem care i-a determinat
pe constructorii acestor locuințe — la fel ca și pe cei din vremurile de mai
tîrziu —- să pună sub talpa construcțiilor tălpici sau lespezi de piatră. Pentru
evitarea dizlocării pereților sub greutatea acoperișului credem că s-au folosit
aceleași procedee tehnice — descrise mai sus — ca și la construcțiile de mai
tîrziu acestea fiind determinate de materialul de construcție și de funcțiile
practice pe care trebuiau să le îndeplinească.
Planul casei construite în 1783 în Călacea (fig. 8) prezintă analogii
perfecte cu planurile locuințelor descoperite la Dăbîca, ceea ce demonstrează
că — în evoluția acestora etapa Dăbîca a cunoscut o lungă perioadă de timp.
Casa este construită din bîrne rotunde îmbinate prin sistemul cheotorilor
pe o fundație de 0,50 m. și are o prispă lată de 0,70 m pe trei laturi. Este
compusă din două încăperi : tinda care a fost împărțită în două printr-un
perete pe la începutul secolului XX78 și casa — camera de locuit. Tinda
are în colțul de lîngă casă o vatră fără cuptor și este acoperită numai în
partea din față. Inițial a fost neacoperită și avea o băbătie care se mai păs
trează și acum în partea din spate. Casa are în colț o vatră mare (2/2 m),
două paturi în colțurile de nord-est și sud-est între care se găsește o laiță
cu masa în fața ei. Longitudinal pe mijlocul casei este fixată meșter grinda
pe care scrie cu litere cirilice „Anul Domnului 1783” după care urmează
trei cuvinte pe care nu le-am putut descifra. Casa a avut două geamuri mici
unul la fațadă și altul spre uliță, dar în 1930 acestea au fost mărite și dublate.
Pe cununa casei sînt fixați cornii acoperișului în patru ape învelit cu paie.
7i. Șt. Pas cu și colab., o. c., p. 168.

75. Ibid., p. 169.
76. Paul Stahl, Planurile caselor țărănești romînesti, Sibiu, 1958 p. 9 ; Idem,
Casa țărănească la români, îu „AMET pe anii 1959 — 61", p. 112; Paul H. Stahl, Paul
Petrescu, Construcții țărănești din Hațeg, în ,,AMET pe anii 1962 — 64", p. 98.
”, P. H. Stahl, Casa țărănească..., p. 113.
78. Inf. Achim Iulian.
2 pat
vatră
■1
masă
\ ■f
► ^0
1
pat
ț----- ~l 1 Latta ZJ
—/prisma
Fig. 8 — Planul casei lui Acliim Iulian din Călacea.
Casa din Bezded nr. 20 construită în 1838 după cum arată inscrip
ția de pe meșter grindă în aceeași tehnică și din același material ca și
casa din Călacea are planul deosebit de cel din Călacea prin apariția
tîrnațului desfundat la fațadă (fig. 9). Grinzile transversale ale tălpii
Fig. 9 Planul casei lui Prodan Nastasia din Bezded.

78 Ioan Toșa
casei sînt prelungite în afara peretelui de la fa

țadă și au fixate la capete — prin sistemul
îmbucării la jumătatea lemnului — o grindă
longitudinală de pe care se ridică bandorii —
stîlpii verticali ce susțin cununa acoperișului
care este prelungită și peste prispă (fig. 10).
Pe cele două laturi înguste ale casei se găsește
construită o prispă lată de 0,30 m. Interiorul
este asemănător cu cel din Călacea, mai puțin
aparatul de încălzit și gătit. Cuptorul de copt
pîine se găsește în tindă pe vatra lui avînd ame
najat un loc pentru căldarea de fiert haine. în
casă vatra este mai mică iar cuptorul mut ocupă
-o
numai o parte din ea, restul — und&țul — avînd
diverse întrebuințări. La ambele case în colțul
de nord-est deasupra patului se găsește o poliță
triunghiulară — copilețul — pe care se țineau
actele mai importante ale casei, dat fiind că
aici nu ajungeau copiii.
De la 1860 datează casa lui Morar Gavriș
din Berind,compusă din trei încăperi și tîrnaț
înfundat (fig. 11). Alături de tindă și casa de
Fig. 10 — Pridvorul casei locuit se mai găsește o încăpere —cămară — cu
din Bezded. intrarea tot din tindă care este acoperită. Tinda
nu este acoperită și are vatra cu cuptorul de
Fig. 11 — Planul casei lui Morar Gavriș din Berind.

pîine și căldarea de fiert deasupra căreia se ridică corlanul — băbătia —.

Prispa dispare complet dar tîrnațul este înfundat pe o înălțime de 1 m. de
la talpă cu scînduri verticale prinse cu cuie de talpă și de brîul tîrnațului — o
grindă prinsă cu mucuri în stîlpii verticali — și are în dreptul intrării în
tindă o ușă.
Acestea sînt casele tradiționale construite în satele Dealurilor Clujului
pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea. O caracteristică a lor este dimen
siunea relativ mare a casei de locuit — în jur de 30 m2. Aceasta se explică
prin faptul că o parte însemnată din încăpere este ocupată de vatră — 4 m2 —
iar pe de altă parte și prin numărul mare al membrilor familiei79. Tinda
este întotdeauna neacoperită și n-are la fel ca și la cămară nici o fereastră.
Pe jos încăperile casei au fost lipite cu lut și bălegar, iar pentru a se usca mai
repede se presăra pleavă sau prund galben — nisip foarte curat. Făcutul
pe jos — lipitul — se executa tot la două săptămîni, iar în unele cazuri mai
des — ajun de sărbătoare sau ocazii festive. Pleava sau prundul aruncat
peste lipitura de lut precum și noroiul adus cu încălțămintea făceau ca fața
casei să se ridice și să fie nevoie ca anual sau la doi ani să se radă și să
arunce straturile depuse80. Rasul nu era o treabă ușoară, deoarece stratu
rile de lut după ce se uscau deveneau foarte rezistente. Pleava și prundul
se legau de încălțămintea oamenilor mai ales în anotimpurile noroioase
,, de se cunoaștea de la o casă la alta cînd făceai pe jos81”. înainte de-a tre
ce la descrierea interiorului tradițional vom analiza puțin acoperișul caselor.
Am arătat mai sus că el este format dintr-un schelet — cornii — fixat pe
cununa casei și din materialul învelitor care în marea majoritate a cazurilor
este de paie. Paiele au fost folosite sub forma jupilor legați sau scuturate,
în ambele cazuri sînt susținute în partea inferioară de streșinar iar în rest
de lețurile fixate pe corni. Streșinarul este fixat pe capătul grinzelelor ce
ies în afara pereților — depășind linia cornilor — și este format dintr-un
leț mai gros în cazul jupilor,sau o bîrnă lată în cazul paielor scuturate.
Pe laturile înguste ale casei unde nu sînt grinzele, streșinarul este fixat cu
cuie de lemn pe capetele cornilor și pe capetele streșinarului longitudinal.
Jupii de paie sînt legați cu nuiele începînd de jos — foarte înghesuiți — în
rînduri, de jur împrejurul acoperișului. Cînd se termina primul rînd se înce
pea al doilea, cu jupii puși în locul unde se întîlneau cîte doi din primul
rînd pînă la jumătatea lor. Cel care lega jupii stătea pe o scîndură legată
cu funii de vîrful acoperișului, care se puteau muta în orice parte voia.
Pentru acoperirea unei case cu două încăperi era nevoie de 24 de clăi de
secară82 — 720 jupi. Cînd se foloseau paiele scuturate acestea se clădeau
pe streșinar bine scuturate și călcate, în straturi orizontale — pînă la 0,80 m
grosime — de jur împrejurul acoperișului. în vîrful acoperișului se puneau
niște țepuși în jurul cărora se legau paiele după care peste paie se puneau
niște posme. Pentru un astfel de acoperiș erau necesare 8—10 care de paie83.
”. Inf. Prodan Nastasia, 80 de ani, Bezded ; Achini Iulian, Călacea.
80. Inf. Crișan Maria, 51 de ani, Nădășel ; Lupaș Anișoara, Mihăiești
81. Idem.
82. Inf. Dumitraș Ion, Așchileul Mare.
83. Inf. Mitre Irimie, Dragu.
80 Ioan Toșa
Acoperișurile de paie aveau o viață îndelungată — cînd erau bine apărate

de incendii — deoarece după ce intra sterejia în ele paiele se rodeau încet
de-a lungul anilor.
Apărarea pereților casei de umezeală — mai ales a celor de lemn — a
fost o problemă importantă de care trebuia să se țină seama. Din această
cauză la casele de lemn mai ales la cele ridicate direct pe pămînt este construi
tă în jurul ei o prismă din piatră și pămînt care se menține întotdeauna în
stare bună. Lățimea ei — care nu este prea mare din cauza acoperișului
ce nu se poate lărgi prea mult — nu permite nici un fel de mobilier, ea ne
îndeplinind nici o funcție în afară de cea de apărare a peretelui de umezeală.
Lărgirea sprîncenelor de acoperiș în scopul îndepărtării apei de pereții
casei a dus la necesitatea sprijinirii lor84 dînd astfel naștere tîrnațurilor des
fundate. Apariția lor în timp este foarte veche fiind întîlnit și la locuința
de la Dăbîca din secolul IX pe latura estică85. înfundarea tîrnațurilor
s-a făcut din necesitatea apărării unor produse — porumb, floarea soarelui,
fasole — depozitate aici toamna pînă se puteau desfăca și îmblăti.
Dintre obiectele tradiționale de interior se mai păstrează astăzi foarte
puține. Elementul cel mai important atît prin spațiul ocupat cît și prin
funcțiile lui — aparatul de gătit și încălzit — a cunoscut în evoluția lui
forme și dimensiuni variate. Cea mai veche formă — cunoscută numai de
bătrîni sub numele de cuptor cu șatră66 — era compus din cuptorul de copt
pîine lîngă care se găsea cuptorul cu vatră liberă pe care se gătea. Numărul
mic de informatori care-și amintesc de cuptorul cu șatră arată că înlocuirea
lui s-a făcut înaintea sfîrșitului secolului al XIX-ela. Cuptorul cu ploatăn
a cunoscut în evoluția lui mai multe faze. Cea mai veche este aceea în care
pe vatra cuptorului de copt pîine — care se găsește în casă este amenajat
ploatănul — aparatul de gătit și încălzit87. O formă evoluată este cuptorul
cu mut’ie66 la care cuptorul de pîine are gura în tindă, dar corpul se găsește
în casă și are lipit de el ploatănul cu hornul — mut’ia — în formă de prismă
dreaptă. Avantajul acestui tip de cuptor îl constituia faptul că odată încălzită
mut'ia păstra căldura pentru o perioadă de timp mai îndelungată. Ultima
fază din evoluția cuptorului cu ploatăn, înainte de înlocuirea lui cu cele
procurate din comerț, o reprezintă cuptorul mut, la care cuptorul de copt
pîine este scos complet în tindă, iar corpul ploatănului are înălțimea de cca.
1 m și este plasat deobicei la mijlocul vetrei, undețul servind pentru depozi
tarea unor obiecte sau pentru dormit. Vatra ca dimensiune este în funcție
de tipul cuptorului. La cele cu șatră și cu ploatăn are dimensiuni mari,
cca. 4 m2, la cuptorul cu mut’ie dimensiunea ei scade la 2 m2, iar la cel mut fie
că este asemănătoare cu cea a cuptorului cu mut’ie, fie că lipsește.
Patul — care joacă deasemenea un rol însemnat — ocupă în general
colțul de nord-est al casei, iar în cazul familiilor mai numeroase și colțul
_ ____________ i
84. V. Vă t ăși anu, Contribuții la studiul tipologiei bisericilor de lemn din Transil
vania, în ,.Anuarul Institutului de Istorie din Cluj", III, 1960, p. 32.
s5. Șt. Pascu și colab., o. c., p. 16.,
86. Inf. Mitre Irimie.
87. Inf. Prodan Nastasia.
88. Inf. Cașca Tereza, 70 de ani, Sînmihaiul Almașului.
de sud-est. Aveau înălțimea de 1,30 m și două căpătiere de scîndură între

care sînt fixate fundul patului — scînduri așezate pe două șipci prinse de
căpătiere — și marginile — două scînduri de 0,30 m lățime — între care
se puneau paiele sau strujacul pentru dormit. De-a lungul pereților se găseau
laițele, scaune cu spate cu lungime variabilă care serveau atît pentru șezut
cît și pentru dormit. La origine laițele erau niște pozme8990— scînduri mai
groase-prinse pe pociumbii bătuți în pămînt. Astăzi nu se mai întîlnesc în
nici un sat astfel de laițe. Cînd laița are o ladă pentru păstrat hainele se
numește lădoi, 'portladă sau ladă ptiti". Mesele erau scunde — 0,64 m —
cu o tăblie dintr-o singură bucată de lemn de formă aproape pătrată sub
care aveau o ladă pentru păstratul veselei de dimensiuni relativ mari —
ocupa 2/3 din înălțimea picioarelor — decorată deobicei cu motive geome
trice. Almarul — un dulăpior cu polițe prins cu cuie de perete — putea fi
închis complet cu uși sau numai cu cîte o stinghie în dreptul fiecărei polițe
și servea în special pentru păstrarea farfuriilor(fig. 12). Stelajia era un ca
dru dreptunghiular în interiorul căreia sînt fixate polițe ce putea fi închis
în partea inferioară cu două ușițe și servea pentru păstrarea vaselor mai
mari, în partea inferioară iar sus pentru păstratul farfuriilor (fig. 13).
După primul război mondial planurile caselor au cunoscut o etapă
nouă în evoluția lor legată de schimbarea materialului învelitor al acoperi
șului și al celui de construcție. Generalizarea țiglei ca material învelitor
a dus la înlocuirea acoperișului tradițional în patru ape cu cel cu două
funduri91 în două ape — (fig. 14) și la schimbarea structurii interne a case
lor. Acoperișul cu două funduri face ca podul să devină mai spațios, iar
băbătia — care avea menirea să apere acoperișul de paie de flăcări sau
scîntei — inutilă deoarece țigla nu mai prezintă un pericol de incendiu,
înlăturarea băbătiei duce la acoperirea tinzii și la apariția ferestrelor ceea
ce face ca aceasta să se transforme efectiv în cameră de locuit preluînd o
serie de funcțiuni de la casa care se transformă acuma în casa dinainte —
odaie curată — utilizată numai în anumite ocazii. Cuptorul de copt pîine
este scos afară din tindă, locul lui luîndu-1 cuptorul mut. înlăturarea băbă
tiei și menținerea lemnului ca material de construcție a dus la apariția hor
nului — o prismă regulată dreaptă — construit din cărămidă lîngă peretele
median al casei, care preia fumul și-l conduce în pod. Acoperișul rămîne
înalt — 16 rînduri de țiglă — dar datorită greutății țiglelor — 2 500—3 000
kg — scheletul acestuia suferă unele modificări. Cornii nu mai sînt fixați
pe cununa casei, ci pe capetele grinzelelor prin sistemul cu muc și jișlui-
tură, iar pe la mijlocul lor sînt susținuți de război — un cadru patrulater
de grinzi — fixat pe șoșii ce se ridică de pe cununa casei. Acoperișul în două
ape economisește materialul lemnos lung — prin eliminarea celor patru
corni ce formau muchiile acoperișului în patru ape — dar pune problema
acoperirii celor două fronturi. Aceasta s-a rezolvat prin acoperirea lor
cu scînduri verticale (fig. 14) sau prin continuarea zidului pînă la acoperiș.
89. Inf. Prodan Nastasia.

90. Inf. Prodan Nastasia, Mitre Irimie, Cașca Tereza, Lupaș Anișoara.
91. Inf. Marchiș Pavel, 60 de ani, Gîrbou-Sălaj.

82 Ioan Toșa
Fig. 12 — Almar.
Frontonul de zid — tüsfol — se găsește mai des în partea dinspre uliță a

caselor (fig. 15) parte care în general este decorată cu adevărată dantelă
rie în lemn (v. fig. 14). Tot în această perioadăse în mulțesc numărul caselor
cu planul compus din trei încăperi, două case — una curată și una în care
se locuiește efectiv — și tinda, încăpere de trecere între ele, care nu
mai păstrează de la vechea tindă decît cuptorul de copt pîine. Planul caselor
cunoaște o amplificare prin apariția friguriei (fig. 16) — un ieșind al tîrna-
țului la mijlocul clădirii — cu un acoperiș separat în două ape aplicat per
pendicular pe cel al casei dar mai mic decît acesta. Friguri a îndeplinește
același rol practic ca și tîrnațul și prin plasarea ei la mijlocul casei contri
buie și la înfrumusețarea ei. Planul caselor de lemn se transpune și în arhitec
tura de zid — care se generalizează acuma — unde tîrnațul și friguria apar
fie din lemn fie de zid. Caracteristica caselor construite în această perioadă
o constituie luminozitatea lor obținută prin dublarea și mărirea ferestrelor
— care cresc în înălțime — și prin gradul de confort sporit pe care îl oferă
Fig. 14 — Casă cu două „funduri" din Vultureni.
Fig. 15 — Gospodărie din Dragu.

84 Ioan Toșa
Fig. 16 — Casă cu „frigurie" din Dragu.
locuitorilor prin scoaterea băbătiei din tindă și prin mobilierul nou ce se

generalizează acum. Dacă necesitatea sprijinirii sprîncenelor de acoperiș
— care se lărgesc pentru a apăra pereții de umezeală — a dat naștere tîr-
națurilor, sporirea producției agricole și necesitatea apărării ei de intemperii
și de animalele din curte pînă cînd putea fi îmblătită sau desfăcată a dus la
înfundarea tîrnațurilor și la apariția friguriei, care bineînțeles în restul
anului putea îndeplini și alte funcțiuni. Prispa și talpa care juca un rol
important la construcțiile de lemn dispar, dar o reminiscență a lor o găsim
la fundația construcțiilor care întotdeauna este mai lată decît zidul.
După cel de-al doilea război mondial, dar mai ales după 1950, se gene
ralizează casa în vinclu, adică în unghi drept și casa cu două nivele. Casele
noi sînt tăvănite, podite și compuse în general din două sau trei camere
între care se găsește un coridor. Cînd casa are două nivele una din camere
de la nivelul de jos servește drept pivniță, iar cămara de la rîndul de sus
dispare. Ferestrele camerelor se micșorează ca înălțime crescînd în lățime
și sînt plasate deobicei în apropierea unui colț al camerei. Casa primește un
acoperiș în patru ape — susținut tot de război92 — însă acesta are o înăl
țime mai mică decît cel de la casele cu paie. Dintre camere doar una și cori-
92. Inf. Mitre Irimie, Moldovan Ion.

dorul sînt locuite efectiv, res

tul se păstrează curat. O ten
dință aproape generală consta
tată este aceea de a păstra
toate camerele curate și de a
se locui într-o altă clădire din
cadrul curții. Aceasta fie că e
o construcție separată, cohea
— bucătăria de vară — pe
valea Nadășului, Almașului și
Agrijului, fie că e o încăpere
amenajată în cadrul șurii —
construită din cărămidă — pe
valea Gîrboului, care primește
toate funcțiunile casei de lo
cuit, fiind locuită mai alesjn
anotimpurile ploioase, iar în
unele cazuri chiar și iarna.
Mobilierul tradițional a
fost înlocuit treptat cu cel de
astăzi. într-o primă etapă el
este scos din casa dinainte în
tindă în locul lui apărînd mo
bila — derivată' din cea tradi
țională — executată de meș
teri, mai îngrijit, din anumite
sate sau de la orașe și vop
sită deobicei într-o singură
culoare. Mobila se compunea
din dulap (fig. 17), credenț,
masă, pat, portladă (fig. 18) și
coastin. Dulapul are în partea
inferioară un puiuc sau sertar
— în care se păstrează unele
basmale mai mari de lînă, iar
în partea superioară se păs
trează costumele bărbătești și
femeiești (fig. 17). Credențul
servește pentru păstratul ve
selei și a tacîmurilor (fig. 13).
Coastinul are și el în partea
inferioară un puiuc ce se pu
tea trage afară și servea pentru păstratul textilelor mai volumi-
noase. Masa crește în înălțime 1 m — micșorîndu-se lada dar apă-
rînd polița mesei pe care se punea găleata cu apă. Apariția mobilei
de fabrică și generalizarea ei la sate după cooperativizare face ca mo-
bila să fie scoasă din casa dinainte și să înlocuiască pe cea tradițională
86 Ioan Toșa
S — --------- Z/
f//
■^===Ü£ !l
/1
■ (
J
Fig. 18 — Ivădoi.
din tindă care este scoasă afară, astăzi mai găsindu-se unele piese prin
poduri.
După casă, construcția cea mai importantă din gospodărie, atît pentru
dimensiunile ei, cît și pentru funcțiunile pe care le îndeplinește este șura.
Șurile — mai ales cele de piatră care ajung pînă la 16 m lungime și 6 m
lățime — întrec prin dimensiunile lor casele și au servit pentru adăpostirea
cerealelor pînă ce erau îmblătite și ca doc de desfășurare a unor munci agri
cole cum ar fi îmblătitul, precum și ca adăpost pentru furajele necesare
creșterii vitelor. în funcție de modul în care au fost rezolvate aceste cerințe,
șurile au cunoscut mai multe forme de evoluție. Cea mai veche formă păs
trată este șura cu trei gîrbe9394 sau șura separată de grajd (fig. 19). Gîrba
este un element structiv format din doi șoși de 4 m înălțime ce se ridică
de pe talpa șurii și susține o grindă fixată prin muc și jișluitură peste care
este fixată cununa șurii (fig. 23). Pentru a fi mai rezistent în partea supe
rioară acest cadru are două șpraițuri — contrafișe — care se prelungesc
pînă la talpă. De-o parte și de alta gîrba este sprijinită de o chitușe- care
asigură echilibrul construcției și susține streșinarul. Cornii acoperișului
sînt fixați pe cununa șurii — susținută de cele trei gîrbe — și pe o grindă
longitudinală așezată pe cele trei chituși (fig. 20). Șura avea pereții laterali
scunzi, acoperiți cu nuiele împletite și cele două laturi înguste deschise,
în ea se îmblăteau cerealele. Pentru aceasta, înainte de a se aduce cerealele
de pe cîmp, se făcea aria — adică se lipea fața șurii cu lut amestecat cu
bălegar și pleavă — care după uscare devenea foarte rezistentă. îmblă
titul se făcea iarna ,,că vara n-aveam vreme91” cu îmblăceii, grebla de fele-
zit și felezeul95. Pentru alegerea griului din pleavă, aceasta se arunca în sus
cu vîntureașca, iar curentul de aer — format între cele două deschideri
S3. Denumirea populară consemnată pentru prima oară in literatura de specialitate de

Mureșan Pompei, Contribuții..., p. 181 — 182.
94. Inf. Duinitraș Ion, Așchileu, Mitre Irimie.
*5. Idem.
Fig. 19 — Șură cu trei gîrbe din Așchileul Mare.

libere ale șurii — îndepărta
pleava de boabele de grîu.
în timpul cit nu se îmblă-
tea, în șură, se țineau ca
rul și alte unelte agricole.
Necesitatea unui spa
țiu acoperit lîngă poiată —
pentru apărarea de intem
perii a nutrețurilor ce ur
mau să fie date animalelor,
restrîngerea suprafeței gos
podăriei prin moșteniri suc
cesive a dus la alipirea
șurii de grajd dînd naștere
șurilor cu două gîrbe și ju
guri. Șura se micșorează ca Fig. 20 — Gîrba.
88 Ioan Toșa
lungime, iar prin alipirea graj dului de ea, acoperișul primește o dezvoltare trans-
versală.față de axa ei (fig. 15). Gîrbele rămîn la cele două deschideri ale șurii,
susținînd cununa cu cornii acoperișului, dar din cauză că podul grajdului
este mai scund decît al șurii apare jugul (fig. 21), o bîrnă susținută de niște
șoși scurți ridicați de pe cununa grajdului pe care sînt fixate grinzile șurii.
Pereții șurii sînt egali ca mărime cu cei ai grajdului, cornii acoperișului
Fig. 21 — Interiorul unei șuri cu două gîrbe și jug.

fiind fixați pe cununa pereților mai puțin la cele două gîrbe din care cauză
deschiderile libere intră în acoperișul de paie (fig. 15). Deschiderile rămîn
în continuare neacoperite, șura păstrîndu-și funcțiajde loc de îmblătit din
care cauză aria se menține în continuare în stare bună. Poiețile sînt construi
te din lemn, în cheotori sau căței și sînt în general lipite pentru a se evita
ieșirea căldurii. Ele au pe jos lodbe de stejar și sînt podite cu scîndură (fig.
22) fixată pe grinzele puse perpendicular pe axa șurii — pe pereți. Poiețile
au două uși, una ce dă spre exterior și a doua ce dă spre șură, una sau două
iesle — în funcție de numărul animalelor pe care le are proprietarul — cu
obloacele pe șură. Prin adăugirea podului grajdului crește rolul șurii ca
adăpost pentru nutreț.
Generalizarea îmblătitului cu mașina, schimbarea materialului înveli
tor al acoperișului, necesitatea unui spațiu acoperit — pentru nutrețuri —
tot mai mare a dus la modificarea formelor șurilor, dînd naștere șurilor cu
o gîrbă și două sau patru juguri.
Cele două deschideri se modifică
— cea dinspre curte care păs
trează în continuare gîrbă are o
poartă, a doua elimină gîrbă ră-
mînînd o ușă mai mare sau se
închide complet; pereții grajdu
lui și ai șurii — construiți fie din jimuivî
lemn fie din zid — se ridică la
nivelul gîrbei, susținînd cununa O
șurii care este una pentru în I
treaga construcție. Acoperișul se
transformă în două ape fiind sus
ținut de cornii ce sînt fixați POÖUL ÖRAJOULU/
pe capetele grinzelelor așezate
transversal pe axa construcției.
Deoarece podul poieții rămîne în
continuare mai jos decît cel al
șurii, locul jugului de la șura cu dVNVNR GRAJDULUI
două gîrbe se schimbă (fig. 22).
El este construit deasupra po
dului poieții dintr-o grindă mai
groasă, fixată cu un capăt de
peretele grajdului și cu celălalt ÖRAJÜUL
pe prima grinzea a podului șu
rii — în care sînt introduse mu
curile grinzelelor — de cca. 2 m
lungime ce sînt susținute și de
cununa șurii — pe care sînt
așezați cornii acoperișului. Prin
construirea celor două juguri
podul poieții devine mult mai Fig. 22 — Secțiune transversală printr-o șură cu
încăpător, deoarece se elimină o gîrbă și două juguri.
90 Ioan Toșa
Fig. 23 — Găbănaș din Dragu.
o parte însemnată din lungimea grinzelelor — ce susțin cornii acoperi

șului — de deasupra lui. La șurile de piatră sau cărămidă de dimensiuni
mari, în partea opusă grajdului se găsește poiecioara, o încăpere destinată
adăpostirii animalelor mici, de dimensiuni mai reduse decît graj dul — lă
țimea — deasupra podului căreia sînt construite încă două juguri, șura
avînd patru juguri. Pentru a rezista greutății furajelor, grinzelele șurii sînt
susținute pe la mijlocul lor de meșter-grindă.
Creșterea producției agricole, condițiile improprii de depozitare a ei
în podul caselor ,,că se afumau și colbăiau”, spațiul mic al cămării, au
determinat apariția unei construcții anexe în cadrul gospodăriei — grajdul
sau găbănașul — în care să se depoziteze acestea. Fie că sînt construite din
lemn — marea majoritate a cazurilor — fie din zid, găbănașurile au o indi
vidualitate proprie în gospodăria țărănească, (fig. 23) iar motivele decora
tive de la tîrnațurile lor fac ca ele să rivalizeze — ca frumusețe — cu casele,
în general găbănașurile sînt compuse din două părți, un tîrnaț în față cu
șoșii și arcadele semicirculare frumos ornamentate și găbănașul propriu-
zis (cej poate varia ca mărime) în care se păstrează cerealele și unele unelte
agricole.
Pentru animalele mici adăposturile sînt ridicate în apropierea șurii,
în unele cazuri ca parte integrantă a acestora. Cotețele pentru porci
sînt compuse din două încăperi și sînt construite întotdeauna pe o fundație
de piatră.
Acestea au fost cîteva din aspectele mai importante legate de așezările

și arhitectura populară din zona Dealurilor Clujului, aspecte caracteristice
ansamblului unitar al culturii materiale a poporului nostru.
loan Toșa
CONTRIBUTIONS À L'ÉTUDE DES HABITATS ET DE L’ARCHITEC

TURE POPULAIRE DE LA ZONE DES COLLINES DE CLUJ
Résumé
La zone connue sous le nom de Collines de Cluj (Dealurile Clujului)

est comprise entre le sommet de Meseș-Preluca, Someș, Someșul Mic et
Ses dénivellements tectoniques de la vallée de Nadăș.
L’habitat dispersé — forme caractéristique de la zone de collines — a
connu, en général, des condition de développement identique déterminées
à la fois par les occupations de base de leurs habitants, par les conditions
géographiques et par le passé historique, et présente certains phénomènes
de culture matérielle. La propriété foncière de chaque foyer se compose
de deux parties : l'une qui se trouve dans l’emplacement du village et qui
comporte la cour, le potager et le verger et l’autre, à l’extrémité du village
et qui comporte : labours, pâturages, abris pour les moutons etc.
On a employé comme matériaux de construction : le bois, la pierre
et la terre sous ses trois formes : turglaise, briques nonbrulées et briques
brûlées. Les constructions en bois ont été bâties selon la technique „Blockbau’
technique particulière aux zones riches en forêts. Elles ont la forme
d’un carré légèrement ou doublement allongé. Les constructions en pierre
ont des murs épais grâce aux irrégularités des couches horizontales que
seulement une certaine extension du mur peut équilibrer.
L'étude essaie'd’établir les étapes que les plans des maisons paysannes
ont parcourues à partir de la plus vieille maison de Călacea, de 1783, jusqu’à
celles de nos jours, c’est-à-dire : maison à terrasse en terre battue, maison
à véranda, maison à ,,frigurie” et maison en „vinclu” ou en ongle droit.
Les toits des constructions sont de deux sortes :
— in patru ape — que caractérisent les constructions couvertes de
chaume jusqu’à la fin de la I guerre mondiale et les maisons en ,,vinclu”
couverts de tuiles, à partir de 1950.
— in două ape — que caractérisent les constructions couvertes de tui
les entre la première guerre mondiale et 1950.
Le hangar c’est la construction la plus importante excepté la maison
et le ménage. Les hangars présentent trois variantes d’après leur capacité :
le hangar séparé de l’écurie, bâti selon le principe des trois ,,gîrbe” — les
plus anciens types de hangar — le hangar aux „girbe", attaché à l'écurie
92 Ioan Toșa
dont l’entrée est fermée par une porte latérale découpée dans la partie
inférieure du toit et le hangar au toit suréllevé pour l’emmagasinage d’une
grande quantité de fourrages.
Parmi les constructions annexes, c’est le „gabînaș” qui joue un rôle
important. Il a une galerie extérieure aux arcades sémicirculaires, sembla
bles à celles des jalusies des maisons. Outre sa fonction d’abriter les pro
duits agricoles, le ,,gabînaș” sert aussi à garder des outils agricoles plus
petits, et, parfois même des vêtements.
LISTE DES ILLUSTRATIONS
Fig. 1 — Les localités de la zone de Cluj

Fig. 2 — Fildul de Sus — l'agglomération rurale au long de la vallée (Phototèque MET. Cluj)
Fig. 3 — Petite porte de Fildul de Sus
Fig. 4 — Petite porte du village de Poarta Sălajului
Fig. 5 — Haute porte de Fildul de Sus
Fig. 6 — Le plan de la ferme de Ion Moldovan de Berind
Fig. 7 — Techniques de construction a) murs en bois
b) murs en bois
c) murs en pierre
d) murs en cuir
Fig. S — Le plan de la maison de Achim Julian de Călacea
Fig. 9 — Le plan de la maison de Prodan Nastasia de Bezded
Fig. 10 — La terrasse de la maison de Bezded
Fig. 77 — Le plan de la maison de Morar Gavriș de Berind
Fig. 12 -- Petit buffet à plusieurs rangs, suspendu au mur
Fig. 13 — Grand buffet
Fig. 14 — Maison à deux „fonds" de Vultureni
Fig. 15 — „Ferme" de Dragu
Fig. 16 — Maison avec un vérande de Dragu
Fig. n — Armoire
Fig. 18 — Grand coffre
Fig. 19 — Hangar à trois paires de colonnes en bois d'Așchileul Mare
Fig. 20 — Colonnes en bois
Fig. 21 — L'intérieur d'un hangar à deux paires de colonnes en bois et liées par un élément
de construction nommé „joug"
Fig. 22 — Section transversale par un hangar à une paire de colonne en bois et deux „jougs"
Fig. 23 — Pièce où on garde les grains de Dragu
Dumitru Irimieș
BISERICILE DE LEMN DIN STOLNA ȘI FINIȘEL
Satele Stolna și Finișel sînt cuprinse în zona dealurilor Clujului, la

dreapta Someșului Mic, fiind așezate pe cursul unor pîraie, minusculi
afluenți ai văii Lonei.
Informații de ordin istoric avem puține. O primă mențiune datează
din 1448, cînd sînt pomeniți doi iobagi, Miklos și Balint1. La această dată
satul Stolna aparținea episcopiei de Alba Iulia. Cîțiva ani mai tîrziu, în
1456, este amintit „possessio Kysfenes”, numire care se referă desigur
la Finișel2.
Pentru timp de mai bine de 200 de ani nu se cunosc date din trecutul
acestor sate. Ele „reintră în istorie” abia la sfîrșitul secolului al XVII-lea,
în contextul opoziției satelor și preoților români față de unirea religioasă
cu Roma3. Deși majoritatea satelor s-au declarat împotriva unirii, cons
cripția făcută din ordinul episcopului Inochentie Klein, din anul 1733,
găsește în Stolna o parohie unită cu 60 de suflete și un preot unit, Popa
loan4. Mai tîrziu satul a renunțat la Unire și aceasta, probabil s-a întîmplat
în timpul frămîntărilor din anii 1750—1760 ce au dus Unirea la un pas
de desființare. în acest sens statistica din anii 1760—1762, întocmită de
generalul Bucow, menționează satul Stolna cu un preot și 27 familii neuni
te5. Pentru Finișel, conscripția lui Klein constată doi preoți uniți, Popa
loan și Popa George, o biserică și 48 familii6. Ca un reflex al acelorași eveni
mente, conscripția generalului Bucow enumeră doar două familii unite
și un preot unit față de 54 familii neunite și o biserică7.
J. Csânki, D. Magyarorszăg tôrténelmi foldrajza a Hunyadiak Korâban, ~V, Budapest

1913, p. 415.
2. C o r i o 1 an S u c i u, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, s. v.
3. Ștefan Meteș, Românii din județul Cojocna (Cluj) fată de unirea cu Roma, în
„Renașterea”, XXVI, nr. 29-30, Cluj, 1948.
*. Șematismul veneratului cler al arhidiecezei Albei Iulii pe anul 1900, Blaj, 1901, p. 244.
6. Virgil Ciobanii, Statistica românilor din Ardeal în anul 1760 — 1762, în „Anua
rul Institutului de istorie națională“, III, 1924 — 1925, Cluj, 1926, p. 18.
•. Augustin Bune a, Episcopul Inocențiu Klein, Blaj, 1900, p. 307.
’. V. Ciob anu, o. c., p. 27.
94
Dumitru Irimieș
Biserica din Stolna, latura de sud.

Bisericile de lemn din Stolna și Finișel 95
Biserica din Finișel.

96 Dumitru Irimieș
Biserica din satul Stolna poartă hramul Sf. Paraschiva8, iar cea din
Finișel este închinată Sf. arhangheli Mihail și Gavril (figurile 1, 2). Biseri
cile sînt amplasate la marginea satului, în coasta unui deal opus direcției
vînturilor, înconjurate de cimitir și de pomi fructiferi.
Monumentele sînt construite din grinzi de stejar așezate în cununi
orizontale pe o talpă masivă aflată la lungimea pereților și profilată față
de aceștia cu 6 cm. întreaga construcție se sprijină pe o substrucție din
piatră de rîu. Planul se compune dintr-un cadru dreptunghiular despărțit
după necesitățile de cult în naos și pronaos, avînd la extremitatea de est
altarul, marcat prin retragerea pereților laterali față de linia naosului.
La biserica din Stolna altarul poligonal are patru laturi, două paralele,
două convergente în axa longitudinală a monumentului. După proiectul
de tipologie elaborat de prof. V. Vătășianu, planul bisericii face parte din
tipul II forma A—49. Planul bisericii din Finișel are aceeași constituție,
cu excepția altarului, care prezintă cinci laturi, încadrîndu-se astfel în ti
pul II, format A—2, la care s-a adăugat pridvorul pe latura de sud și clo
potnița alături (fig. 3).
Intrarea la amîndouă monumentele se găsește pe latura de sud a pro
naosului. Pe aceeași latură, în lungimea peretelui, se găsește amplasat
pridvorul. în interior, pronaosul este tăvănit la Stolna și acoperit cu o boltă
semicilindrică la Finișel. Naosul și altarul sînt boltite semicilindric. Bolțile
sînt construite din scînduri groase, dispuse în lungime și întărite cu trei
arcuri în naos, vizibile în interior. Acoperișul de șindrilă este unic pentru
pronaos și naos și mai scund pentru altar. La biserica din Stolna pridvorul
simplu, fără parapet, este pardosit cu pămînt bătătorit. Monumentul a
fost ridicat conform datelor săpate într-o bîrnă a peretelui de sud al nao
sului și pe usciorii ușii de intrare în naos, în anul 1730, în luna august, cu
contribuția a tot satul și prin grija preotului Popa Ioan, de către meșteri
lemnari deveniți anonimi prin ruinarea parțială a inscripției.
Simplitatea pridvorului presupune faptul că ne aflăm în faza de inte
grare a acestuia la monument, biserica din Stolna fiind unul din cele mai
vechi exemple, totuși el provine de la casele țărănești și la origine consta
dintr-un simplu brîu de pămînt bătătorit ocrotit de streașină largă, denumit
și astăzi polmon. Obiceiul ridicării polmonului s-a păstrat ani de-a rîndul,
pînă-n timpul din urmă, la multe case din sat. Cu timpul el a fost înlocuit
cu un pridvor bine format, înălțat față de sol și pardosit și astăzi cu pămînt
bătătorit10. Lărgimea sprîncenei acoperișului și sprijinirea ei cu stîlpi fixați
într-o grindă de bază a fost o etapă intermediară în definirea construcției.
O apariție interesantă la acest monument este tîmpla străpunsă de
numai două uși, pentru necesitățile de cult folosindu-se ușa dinspre miază-
8. FloreaMureșan, Biserici și preoți din protopopiatul ortodox românesc al Clujului,

Cluj, 1946, p. 66, menționează greșit hramul bisericii ca fiind al Sf. Nicolae.
9. V. Vătășianu, Contribuție la studiul tipologiei bisericilor de lemn din țările române,
în “Anuarul Institutului de istorie”, t. III, Cluj, 1960, p. 33.
10. I. D. Ș t e f ă n e s c u, Arta veche a Maramureșului, București, 1968, p. 25.
B I &I12 I CA din ST01NÄ
3M). C1Ü0.
PLAM ORIZONTAL
Sc I: 100
Fig. 3 — Planul bisericilor din Stolna (sus) și Finișel (/os). Dimensiunile in centimetri.

98 Dumitru Irimieș
zi. Faptul acesta pare a fi o practică mai veche, întrucît este semnalat la
biserica din Căpîlna, datînd probabil de la mijlocul secolului al XVI-lea11.
La amîndoua monumentele acoperișul este unic pentru naos și pronaos
și mai scund pentru altar. La biserica din Stolna altarul mai păstrează
fragmentar șirul de șindrilă ce încoronează coama acoperișului. Turnul
la această biserică este ridicat peste pronaos, pe o bază patrată cu latura
de 1,47 m. De pe această bază se înalță patru stîlpi legați între ei doi cîte
doi prin sistemul în X al grinzilor de furtună. Deasupra galeriei simple,
fără arcade, se înalță coiful piramidal pînă la 11,70 m. La biserica din Fini-
șel turnul — clopotniță este amplasat la 3 m de latura de sud a monumen
tului.
Decorul sculptat al ac

Limbă

Bcucluj - FP - 452622 - 1971 Cantari Funebre

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Bcucluj - FP - 452622 - 1971 Cantari Funebre

Încărcat de

Drepturi de autor:

ANUARUL

DIN REALIZĂRILE ȘTIINȚIFICE ALE ETNOGRAFILOR

încercările de periodizare a cercetărilor în domeniul etnografiei ro­

1 Cf. Ovidiu Bârlea, Academia Română și cultura populară, în „Revista de

nească din Ardeal în perioada interbelică au fost prezentate de I. Mușlea2,

Republicii Socialiste România, iar altele de Consiliul Culturii și Educației

Această afirmație este adeverită prin numeroasele publicații periodice,

’ A se vedea și Paul Petrescu, Cercetarea științifică și activitatea muzeografică în

din Cluj în ansamblu, etapele lui de dezvoltare, modul de organizare, de

Din vastul domeniu al acțiunii contemporane de valorificare a etno­

cietăți etnografice române, înființată la Cluj în anul 1923 și condusă, pînă

A. LUCRĂRI GENERALE DE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR.

I. Probleme teoretice ale etnografiei și folclorului. Principii. Metode

B. CULTURA POPULARĂ MATERIALĂ

I. Lucrări cu caracter general privitoare la cultura materială.

C. CULTURA POPULARĂ SPIRITUALĂ.

I. Studii de sinteză cu privire la cultura spirituală.

III. Folclorul obiceiurilor populare.

D. ACȚIUNI DE VALORIFICARE A ETNOGRAFIEI ȘI

lației rurale și muncitorești pentru evitarea rupturii dintre împru­

E. ETNOGRAFIA, FOLCLORISTICA ȘI MUZEOLOGIA ÎN ALTE

* Publicațiile fără indicarea locului au apărut la București.

A. LUCRĂRI GENERALE LE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR

I. PROBLEME TEORETICE ALE ETNOGRAFIEI ȘI FOLCLORULUI.

II. ISTORIA ETNOGRAFIEI ȘI A FOLCLORISTICII

Cercetăton-etnografi, folcloriști și muzeografi.

Participări la manifestări științifice interne și externe

III. MUZEOLOGIE ETNOGRAFICĂ

2 — Anuarul Muzeului etnografic

CULTURA MATERIALĂ POPULARĂ

III. OCUPAȚII SĂTEȘTI ȘI UNELTE DE LUCRU

Agricultura. Zdrobirea semințelor.

153. BUTURĂ, V., Die Siebenbürgischen Turbinenmühlen. „Ethnograpliica”, Brno, 1959,

Creșterea animalelor. Păstorit

IV. INDUSTRIA SI ARTA PLASTICĂ POPULARĂ. TEHNOLOGIE SI MEȘTEȘUGURI

Lucrări în lemn. Arhitectură populară

Pietrărit. Minerit. Fierărit.

Pictură pe lemn și sticlă. Zugravi. Xilogravuri.

V FORME POPULARE DE SCHIMB. TÎRGURI

VI HRANA ȘI ALIMENTAȚIA POPULARĂ

CULTURA POPULARĂ SPIRITUALĂ

I-II, ȘTIINȚA POPULARĂ. CUNOȘTINȚE ȘI CREDINȚE. ETNOBOTANICA

III. FOLCLORUL OBICEIURILOR POPULARE

Obiceiuri legate de ciclul vieții omenești

Obiceiuri legate de ciclul anului etnografic și obiceiuri neperiodice.

Obiceiuri sociale și juridice.

IV. FOLCLORUL PROPRIU-ZIS

D. ACȚIUNI DE VALORIFICARE A ETNOGRAFIEI ȘI

E. etnografia, folcloristica ȘI MUZEOLO­

INDICE ALFABETIC DE NUME DE PERSOANE

Alinași Istvan 11 Irimie Cornel 126

Teodor Onișor et Viorica Pascu

DES REALISATIONS SCIENTIPHIQUES DES ETNHOGRAPHES DE

Le but du succinte étude introductive et de la bibliographie qu l’accom­

CONTRIBUȚII LA STUDIUL AȘEZĂRILOR

Regiunea cunoscută în literatura geografică de specialitate sub numele

Fiind o regiune de contact, Depresiunea Călățele a fost locuită din

Anul primei men­

n. Enumerăm în ordine alfabetică descoperirile arheologice efectuate pînă în anul 1952

Anul primei men­

Pornind de la premisele economice, condiționate de interacțiunea factori­

I3. I. Couea, Geografia satului românesc. Așezare, formă, structură în „Sociologie

3 ■— Anuarul Muzeului etnografic

tive aproape neștirbite consemnate și în documentele de mai tîrziu18,

30 Este neîndoielnic faptul că Arhidiaconatul și-a derivat numele de la organizația româ­

încercările de periodizare a cercetărilor în domeniul etnografiei ro

Din vastul domeniu al acțiunii contemporane de valorificare a etno

lației rurale și muncitorești pentru evitarea rupturii dintre împru

E. etnografia, folcloristica ȘI MUZEOLO

Le but du succinte étude introductive et de la bibliographie qu l’accom

Anul primei men

Anul primei men

Pornind de la premisele economice, condiționate de interacțiunea factori

30 Este neîndoielnic faptul că Arhidiaconatul și-a derivat numele de la organizația româ

Statistica Recensămîntul Recensămîntul gene

care conturează marginea opusă. Acolo unde configurația terenului îngus

grajdul în partea opusă, pentru a putea supraveghea în permanență anima

fi ferită de scurgerile din grămezile de gunoi. Peste piatra clădită în pere

The Călățele Depression is named in the historical records and litera

of the Apuseni Carpathians, Călata Basin is characterized by settle