Bcucluj - FP - 452622 - 1971 Cantari Funebre

ANUARUL
MUZEULUI ETNOGRAFIC
AL TRANSILVANIEI
PE ANII 1968-1970
CLUJ —1971
452622 BCU Cluj-Napoca
BCPER201604666
ANUARUL
MUZEULUI ETNOGRAFIC
AL TRANSILVANIEI
PE ANII 1968—1970
CEUJ - 1971
Teodor Onișor și Viorica Pascu
DIN REALIZĂRILE ȘTIINȚIFICE ALE ETNOGRAFILOR

CLUJENI ÎN ULTIMUL SFERT DE VEAC
încercările de periodizare a cercetărilor în domeniul etnografiei ro

mânești scot în evidență, în mare, trei etape principale, fiecare cu subîm-
părțirile corespunzătoare. Una, mai veche, anterioară înființării, la începutul
acestui secol, a catedrei de geografie (de fapt și de etnografie) de la Univer
sitatea din București. în această fază cercetările [etnografice s-au defășurat
mai ales sub egida Academiei Române, care a publicat multe volume cu
materiale valoroase1, dar și din inițiativa proprie a cercetătorilor, influen
țați de multiple condiții locale, ca și de dezvoltarea cercetărilor etnografice
din alte țări. A doua etapă, care coincide aproximativ cu prima jumătate
a secolului nostru, a fost dominată de figurile celor trei profesori : S.
Mehedinți, G. Vâlsan și R. Vuia și ale colaboratorilor acestora. Este
perioada în care cercetările etnografice sînt realizate pe baze metodologice
noi, apropiate de cele ale geografiei, dar cu tendințe de desprindere de
sub orice tutelă (mai ales la Cluj, unde, în perioada interbelică, a existat
o catedră de etnografie și folclor la universitate). în sfîrșit, a treia etapă
a început o dată cu instaurarea regimului de democrație populară, cînd
cercetările au fost puse pe baze științifice. Această nouă etapă coincide
cu ultimul sfert de veac.
Două decenii și jumătate de activitate reprezintă o perioadă potrivită
pentru consemnarea atît a realizărilor, cît și a perspectivelor, retrospec
tiva și prospectiva fiind metode de cercetare mult folosite în ultima
vreme. în primul „Anuar” al Muzeului etnografic al Transilvaniei au fost
înfățișate pe larg eforturile prof. R. Vuia, ale colaboratorilor și sprijini
torilor săi entuziaști : G. Vâlsan, E. Racoviță, S. Pușcariu, Em. Panaitescu,
O. Goga și alții, datorită cărora s-a făcut atît cît s-a putut. O parte din
realizările obținute în domeniul cercetărilor științifice în etnografia româ
1 Cf. Ovidiu Bârlea, Academia Română și cultura populară, în „Revista de

etnografie și folclor", 1966, t. 11, nr. 5 — 6, p. 411 — 441, cu bogate informații bibliografice
în note.
4 Teodor Onișor și Viorica Pascu
nească din Ardeal în perioada interbelică au fost prezentate de I. Mușlea2,

Gh. Pavelescu3, R. Vuia și alții.
Pentru perioada interbelică este greu de separat activitatea științifică
desfășurată în cadrul catedrei de etnografie și folclor de la Universitate
de cea a Muzeului etnografic al Transilvaniei, pentru că în toți acei ani
salariații muzeului deserveau și catedra de etnografie, erau membri ai
corpului didactic. De altfel, un timp îndelungat, din 1941 pînă prin 1950,
muzeul a fost un fel de seminar al catedrei de etnografie și folclor. Pe lîngă
îndeplinirea sarcinilor didactice și pedagogice de formare de noi cercetători,
profesori și muzeografi, personalul muzeului a participat la acțiunile de
„salvare” a rămășițelor culturii noastre populare, de depozitare a mate
rialului adunat și de studiere a lui. Paralel cu acestea s-a desfășurat și ac
tivitatea de cercetare științifică pe teren, de cunoaștere mai ales a culturii
sătești, în care scop au fost întreprinse adevărate campanii de explorare
în toate zonele etnografice ale Transilvaniei. Din materialul adunat a fost
valorificat puțin, atunci și mai tîrziu, în lucrările prof. R. Vuia, T. Mora-
riu, I. Chelcea, Puise Netoliczka ș. a., privitoare la așezări, păstorit, vînă-
toare, spălatul aurului, port, obiceiuri etc. Cu o parte din materialul adu
nat, uneori și prin chestionare, împreună cu o foarte bogată colecție de
fotografii, desene, fișe științifice de obiecte etc., s-a creat o arhivă docu
mentară a muzeului, una dintre cele mai bogate din țară, încă nevalori-
ficată îndeajuns. Revista „Culegătorul”, care ar fi vrut să fie organul
acestei Arhive, s-a oprit la primul număr (1933). Tot pe lîngă Muzeul
etnografic al Transilvaniei și Seminarul de etnografie și folclor s-a încercat,
în ianuarie 1939, reînființarea fostei Societăți Etnografice Române, a cărei
activitate a încetat în 1927 o dată cu plecarea prof. G. Vâlsan la Bucu
rești, acum însă sub forma mai modestă a unui Cerc de studii etnografice
și folclorice, „avînd ca membri mai ales elemente tinere, pline de entuziasm,
dar cu o serioasă pregătire științifică”4, care a funcționat pînă la pensio
narea, în 1947, a prof. R. Vuia.
în perioada interbelică, și puțin chiar după aceea, au existat preocu
pări, pe măsura posibilităților de atunci, de calificare științifică superioară
prin doctorat în etnografie și folclor (uneori în geografie, dar cu subiecte
de etnografie, sau cu monografii complexe regionale în care etnografia
și-a găsit locul cuvenit). Inițiatorul a fost profesorul G. Vâlsan. Iniția
tiva a fost continuată de R. Vuia, care a îndrumat pregătirea doctoratului
în etnografie și folclor a mai multor tineri.
După 1944 și la Cluj, ca și în alte părți ale țării, cercetările etnogra
fice și folclorice au fost organizate în cîteva unități științifice și culturale
noi cu profil propriu de specialitate, unele dependente de Academia Republicii
Socialiste România, acum de Academia de Științe Sociale și Politice a
2 I. Mușlea, Etnografia românească în Ardeal după Unire, în ,,Societatea de mîine”.
Cluj, 1928, V, p. 452-454.
3 G li. Pavelescu, Etnografia românească din Ardeal în ultimii douăzeci de ani
(1919 — 1939). Cluj, 1939, 16 p. (Extras din „Gînd românesc", 1939, nr. 10 — 12).
* Gh . Pavelescu, o, c., p. 5 ; T. Onișor, Cercul de studii etnografice din
Cluj-Sibiu, în „Transilvania", Sibiu, 1942, an. 73, p. 218 — 221.
Realizările științifice ale etnografilor clujeni 5
Republicii Socialiste România, iar altele de Consiliul Culturii și Educației

Socialiste. Astfel, în cadrul Academiei funcționează Institutul de istorie
literară și folclor, cu o secție și la Cluj pe lîngă Institui de lingvistică.
Tot în cadrul Academiei, în 1949, a fost creată „secția de artă populară”
a Institutului de istoria artei, cu colaboratori și de la Cluj ; în 1951
aceștia au fôst organizați într-un „sector de artă populară” în cadrul unei
secții de artă a filialei Cluj a Academiei. în sfîrșit, tot în 1949 a luat
■ființă Institutul de folclor al Academiei, cu o filială și la Cluj, unificată
în 1963 cu sectorul de artă populară amintit într-o secție de etnografie
și folclor, devenită în 1970 „sectorul de folclor” al Secției de științe so
ciale și politice a Academiei de Științe Sociale și Politice. Toate aceste
secții și sectoare au desfășurat o activitate științifică prodigioasă, reflec
tată în numeroase publicații apreciate în țară și peste hotare5.
în învățămîntul superior au continuat cercetările de etnografie
și folclor în cadrul colectivelor existente la Universitatea „Babeș-Bolyai”
(la facultățile de filologie, istorie, Institutul pedagogic de trei ani), la
Institutul de arte plastice „I. Andreescu” (artă populară, textile, ceramică
etc. ), la Conservatorul de muzică „Gh. Dima” (folclor muzical, istoria
folclorului, instrumente muzicale etc.).
Un aport meritoriu au adus în cercetările de etnografie și folclor și
Societatea de științe istorice și filologice, cu o secție de etnografie și folc
lor, Casa regională, apoi județeană a creației populare, precum și filiala,
ulterior Asociația din Cluj a Uniunii scriitorilor din România, ca și publi
cațiile periodice „Steaua”, „Tribuna”, „Korunk”, „Utunk” ș. a.
Mai puțin cunoscute sînt cercetările științifice ale etnografilor grupați
în jurul Muzeului etnografic al Transilvaniei, inclusiv cele cuprinse în „Anua
rul” lui.
Sarcina de bază a întregului personal încadrat în rețeaua de muzee
de orice fel a fost și rămîne îmbogățirea și conservarea colecțiilor, impor
tant patrimoniu al culturii populare, la care se adaugă și cea de educare
a maselor de vizitatori, de popularizare a colecțiilor prin expoziții speciale,
prin conferințe, publicații etc. Se știe că abia în noile condiții, „în perioada
regimului democrat-popular, muzeelor li s-a precizat adevărata lor menire :
aceea de a instrui și educa oamenii muncii, prin înfățișarea în mod știin
țific a celor mai reprezentative documente ale culturii materiale și spiri
tuale”6. Dar aceste munci nu s-au putut și nu se pot îndeplini, cu bune
rezultate, dacă nu sînt strîns îmbinate cu activitatea de cercetare științifică.
De aceea s-a afirmat, pe bună dreptate, că un muzeu — mare sau mic —
— este în același timp și un institut sau centru de cercetare științifică.
5 Cincisprezece ani de activitate a Institutului de istorie literară și folclor, în „Studii și
cercetări de istorie literară și folclor", 1963, t. 12, nr. 1—2, p. 11 și urm.; Etnografia și
folcloristica română, tot acolo, p. 324 ; A. F o c h i, Cincisprezece ani de folcloristică
în R.P.R,, în „Revista de folclor”, 1963, VIII, nr. 1—2; O v. B â r 1 e a, Academia
Română și cultura populară, p. 435 — 440 ; Nicolae Dunăre, Un sfert de veac de etnografie
românească, în „Steaua", Cluj, 1969, t. 20, nr. 2, p. 100—108.
6 Viorica P a s c u, Muzeul etnografic al Transilvaniei, în „Studii", 1962, XV,
P- 441.
Această afirmație este adeverită prin numeroasele publicații periodice,

culegeri etc., scrise și publicate de aproape toate muzeele noastre (și nu
numai ale noastre). Este știut că orice acțiune de achiziționare sau de com
pletare a unor colecții muzeale nu se poate face fără o prealabilă cercetare
științifică a realității de pe teren, după cum orice cercetare de teren, în
domeniul etnografiei și al altor ramuri similare, rar se poate face neglijînd
colecțiile de obiecte și de alte piese documentare existente în muzee,
arhive etc. De asemenea, se știe că achiziționarea de obiecte muzeale este
numai o primă fază în acțiunea de completare a colecțiilor. După intrarea
obiectelor pe ușa muzeelor urmează o serie de pregătiri minuțioase în ve
derea introducerii lor în depozite sau în expoziții, iar pentru aceasta trebuie
să li se facă fișe muzeografice, fișe științifice, fotografii și desene, să fie
inventariate, conservate etc., operațiuni care implică anumite cunoștințe
și activități cu conținut științific, urmate de altele de prelucrare și de
comparare a colecțiilor etc. în toate cazurile este necesară cercetarea știin
țifică a regiunii sau a zonei etnografice în care se fac achizițiile de obiecte,
cu care ocazie trebuie aprofundate unele probleme legate de piesele achi
ziționate, cum ar fi : răspîndirea lor geografică, modul de confecționare
și de întrebuințare, vechimea și originea lor, încadrarea lor într-o tipolo
gie etc.7.
Dacă despre activitatea de sporire, organizare și păstrare a colecțiilor
muzeului nostru s-au scris destule articole, chiar broșuri — ghiduri, s-a
insistat prea puțin asupra cercetărilor de teren și de laborator desfășurate
de personalul științific al instituției noastre, mai ales asupra activității
depuse în anii de după eliberare.
în condițiile unor baze metodologice noi, colectivul științific al muzeu
lui, întărit cu colaboratorii externi ai „Anuarului”, prieteni ai instituției
noastre, și-a îndreptat atenția, în anii ultimului sfert de veac, atît spre
unele probleme teoretice, cît și spre mult mai numeroase teme cu caracter
practic, strîns legate de sarcinile actuale și imediate ale instituției.
După o scurtă perioadă de timp, în care s-au însușit principiile știin
ței marxist-leniniste, ca și a experienței muzeografilor din alte țări, principii
care au constituit ideile călăuzitoare în activitatea muzeului nostru în
anii puterii populare, s-a trecut la o acțiune planificată de cercetare în
colectiv, în primul rînd în depozitele muzeului, pentru a se vedea zonele
deficitare etc., și apoi pe teren, pentru completarea colecțiilor și adunarea
datelor necesare în vederea studierii lor și a fenomenelor de cultură popu
lară de care sînt legate.
Organizarea, după 1945, a unor expoziții de bază, ca și a altora cu
tematici speciale, precum și reorganizarea depozitelor, au pus în lumină
și anumite lipsuri în ce privește documentarea diferitelor aspecte ale culturii
populare din diversele zone etnografice ale Transilvaniei. Pentru comple
’ A se vedea și Paul Petrescu, Cercetarea științifică și activitatea muzeografică în

domeniul culturii populare, în „Revista muzeelor", 1966, an. III, nr. 3, p. 209—212;
V. Drăguț, Muzeul-instituție de cercetare, valorificare și conservare a patrimoniului
de cultură, „Rev. muzeelor”, 1969, an. VI, nr. 5, p. 389 — 390.
tarea lipsurilor sesizate au fost intreprinse, mai ales după anul 1950, nume
roase cercetări pe teren cu scopul îmbogățirii documentelor etnografice,
pentru ca Muzeul nostru să poată oglindi în mod real specificul etnografic al
'Transilvaniei. Cercetările efectuate în Munții Apuseni, în Hunedoara,
Banat, Crișana și Maramureș, în părțile Năsăudului și Dăpușului, în Cîmpia
Transilvaniei, în secuime etc., s-au încheiat cu îmbogățirea și întregirea,
an de an, a colecțiilor din secția de bază, pavilionară, ca și din secția în
aer liber a muzeului, care a început să se contureze și să primească treptat
hn specific aparte, mai complex, neîntîlnit în alte muzee similare. Rezul
tatele’parțiale ale cercetărilor științifice efectuate] în acest timp au fost
concretizate în cîteva studii și articole.
în „Anuar” și în alte publicații s-au scris și cîteva lucrări cu caracter
teoretic, cu privire la caracterul istoric al etnografiei și al raporturilor
strînse dintre etnografie și istorie, probleme privitoare la noua orientare
a cercetărilor etnografice, inclusiv cele ale etnografiei contemporane, atît
deȚmult dezbătută în» ultimii ani în publicațiile noastre "de specialitate.
Menționăm "și preocupările în legătură cu cunoașterea trăsăturilor univer
sale ale culturii populare, de precizare a unor termeni ca tradiție, dezvoltare,
specific zonal și național și de universalitate >-în etnografie.
Din domeniul istoriei etnografiei și muzeologiei au fost prezentate
tradițiile progresiste în studiul etnografiei, unele realizări și sarcini ale
cercetărilor etnografice regionale, apoi o sinteză istorică cu privire la stu
diul așezărilor și casei la români, ca și a celor privitoare la agricultură și
păstorit. în „Anuar” s-a publicat un studiu privitor la folcloristica literară
și altul la cea muzicală. Unele aspecte ale activității noastre științifice
au fost analizate și în alte lucrări. în cîteva studii și articole a fost valori
ficată și reconsiderată activitatea unui însemnat număr de etnografi, fol
cloriști, muzeografi etc. Nu au lipsit nici participările, modeste și nu tot
deauna directe, la unele manifestări științifice interne și internaționale,
ca al 3-lea seminar româno-sovietic de arheologie și etnografie de la Bucu
rești din 1980, consfătuirea muzeografică de la Turda din 1962, ședința
lărgită a etnografilor din România din 1954, simpozionul național cu parti
cipare internațională al muzeelor în aer liber de la București din 1986,
primul Congres internațional de studii balcanice și sud-est europene de la
Sofia din 1988, al 7-lea Congres internațional de științe antropologice și
etnologice de la Moscova din 1933 și Congresul muzeelor agricole ținut
la Stuttgart în 1989.
Colectivul științific al Muzeului etnografic al Transilvaniei a fost preo
cupat în mod deosebit în acest interval de timp de probleme de muzeologie
etnografică. în cîteva articole s-au abordat probleme mai generale cu privire
la formarea colecțiilor etnografice în muzeele cu profil istoric, la exponatele
etnografice și la cele care reflectă noul în expozițiile muzeale apoi s-au scos
în evidență materialele etnografice de la cîteva muzee locale (Gherla, Avram
Iancu, Rimetea) și s-a făcut o scurtă prezentare a Muzeului etnografic
al Moldovei.
Mult mai numeroase au fost contribuțiile, unele scrise de prietenii
instituției noastre, în care s-au prezentat realizările Muzeului etnografic
din Cluj în ansamblu, etapele lui de dezvoltare, modul de organizare, de

depozitare și de conservare a colecțiilor și cîteva din expozițiile organizate
în acest timp ; s-au descris mai detailat și unele colecții mai importante,
ca cele în legătură cu cultura pastorală carpatică, plugurile de lemn, inclusiv
monumentalul „plug al satului”, furcile de tors și alte cioplituri și crestături
în lemn, colecția de cămăși (tipuri de croiuri) și de cahle. Subliniem în
mod special articolele scrise despre secția în aer liber a muzeului nostru,
ca și cele despre unele grupuri de obiecte (gospodării, instalații tehnice,
obiecte agricole) și chiar despre unele piese monumentale (biserici de lemn)
aduse în această secție.
Mai puțin numeroase au fost lucrările cu caracter monografic, complex :
abia două monografii regionale (una privitoare la sudul județului Bihor
și alta la Cîmpia Transilvaniei) și o singură monografie sătească (privitoare
laFeleacude lîngă Cluj), în care de fapt se stăruie mai mult asupra gospo
dăriei și construcțiilor anexe.
Ca și în etapa precedentă, etnografii clujeni au publicat numeroase
lucrări privitoare la unele capitole ale etnografiei, ca : satul și așezările
permanente, casa, interioarele din zona Năsăudului, adăposturi temporare
și diferite construcții din Munții Apuseni, din zona Călățele, din Sălaj,
Cîmpia Transilvaniei, valea Tîrnavei Mici, Hațeg, Moldova de nord etc.
Menționăm aici și studiile privitoare la elementele autohtone în terminologia
așezărilor, gospodăriei și ocupațiilor. Privitor la ocupații reținem articolele
privitoare la „bărcuit” sau vînătoarea de albine din zona Năsăudului,
despre apicultura din Cîmpia Transilvaniei și județul Alba și vînătoarea
și curse țărănești din Hațeg și regiunea Pădurenilor. Mai numeroase au fost
lucrările privitoare la ocupațiile de bază ale poporului nostru : agricultura
și creșterea vitelor, inclusiv păstoritul, instalațiile tehnice și uneltele pentru
prelucrarea produselor.
Dintre problemele corelate ocupațiilor, industria casnică și meșteșu
gurile țărănești, cu și fără implicații de artă populară, au reținut atenția
mai multor cercetători.
Sectorului hrană — alimentație i s-au consacrat doar două studii :
unul privitor la fructele în alimentația populară și al doilea privitor la
prepararea turtei dulci ardelenești (pogacea).
N-au lipsit nici lucrări din domeniul atît de vast al culturii noastre
spirituale. Știința populară a fost prezentă prin studiile privind etno-
botanica din Țara Oașului și din Țara Oltului. în schimb din folclorul
obiceiurilor s-au studiat unele datini în legătură cu ciclul vieții omenești
(naștere și înmormîntare), ciclul anului etnografic (colindatul în Tran
silvania), obiceiuri la seceriș, unele obiceiuri sociale legate de vîrste etc.'
(obiceiul Junilor brașoveni, călușarii, tîrgul de fete, șezătoarea în zona
Năsăudului etc.).
Din domeniul folclorului propriu-zis s-au publicat cîteva articole pri
vitoare la lumea basmelor populare maghiare, la balada „Ciobanul care și-a
pierdut oile” în folclorul maghiar și la unii constructori de instrumente
muzicale din Transilvania.
Din vastul domeniu al acțiunii contemporane de valorificare a etno

grafiei și folclorului s-a studiat valorificarea creațiilor populare în coo
perația meșteșugărească, problema exponatelor etnografice în secția cons
truirii socialismului din muzeele locale, oglindirea noului prin materiale
în expoziții muzeale, legătura muzeelor din regiunea Cluj cu masele. N-au
lipsit nici cîteva contribuții privitoare la învățămîntul etnografiei în uni
versități.
Din etnografia, muzeografia și folclorul altor țări s-a prezentat interesul
lui Lenin față de muzeele sovietice, apoi o călătorie de studii etnografice-
muzeologice în Uniunea Sovietică, precum și un studiu despre etnografia
și muzeele etnografice din Cehoslovacia.
Din parcurgerea prezentării sumare de mai sus, rezultă că și în al trei
lea sfert de veac etnografii clujeni, grupați în jurul Muzeului etnografic,
au studiat — ca și ceilalți etnografi români — numeroase aspecte ale
culturii populare, materiale și spirituale tradiționale, românești și ale națio
nalităților conlocuitoare. N-au fost neglijate nici aspectele actuale ale unor
fenomene etnografice, dar în această direcție rămîne să se cerceteze mai
mult în etapa care urmează, creația populară în contemporaneitate, pro
cesul evoluției creației populare în societatea socialistă etc., fiind teme
care preocupă de altfel pe toți etnografii noștri. Prin abordarea acestor
probleme și de către etnografii și muzeografii clujeni se va lega și mai strîns
latura fundamentală a cercetării cu latura ei aplicativă.
„Aceste cercetări vor constitui o pîrghie importantă și pentru îmbo
gățirea patriomniului cultural al muzeelor noastre”8.
Desigur că mai sînt încă multe aspecte cu privire la activitatea știin
țifică a muzeului nostru, dar nu este aici locul să le precizăm. Nu putem
totuși să nu ne oprim asupra unei situații nemulțumitoare, care este ge
nerală de altfel la toate muzeele cu profil etnografic ca și la secțiile
de cercetare : ridicarea calificării profesionale prin doctorat a tinerilor
muzeografi și cercetători. Unii dintre ei, angajați prin repartizare sau altfel,
n-au avut ocazia sau posibilitatea să audieze în învățămîntul superior
cursuri de etnografie și muzeologie etnografică.
în etapa care urmează va trebui să se dea o mai mare atenție participă
rilor la manifestările interne și internaționale, care pînă acum au fost timide
și mai puțin organizate. Este un mijloc important de afirmare și susținere
a realizărilor înfăptuite pînă acum.
Alte probleme ridică publicația noastră. Prin „Anuarul” său, ajuns
acum la al cincilea volum, Muzeul etnografic al Transilvaniei a reușit să
atragă aproape toți cercetătorii clujeni din domeniul etnografiei și folclo
risticii, indiferent de locul unde își desfășoară activitatea. Este, credem,
un rezultat pozitiv, care trebuie subliniat și, desigur, continuat. Prin aceas
tă funcție polarizatoare, muzeul nostru a continuat de fapt o veche tradiție
clujană, începută încă din primii săi ani de existență ,S-a scris prea puțin,
și se cunoaște și mai puțin, despre rolul atît de apreciatei pe vremuri So-
8 I. Vlăduțiu, Cercetarea fenomenelor etnografice contemporane, în „Rev. de etnogr.
și folclor’', 1970. t. 15, nr, 6, p. 449.
cietăți etnografice române, înființată la Cluj în anul 1923 și condusă, pînă

la plecarea sa la București în 1927, de savantul profesor geograf și etnograf
George Vâlsan. în viitorul volum al „Anuarului”, care va trebui să apară
în mod festiv în cinstea dublei aniversări a 50 de ani de la întemeierea
Muzeului etnografic al Transilvaniei și a tot atîția ani de la înființarea Socie
tății etnografice române, poate că-și va găsi loc, pe lîngă un larg istoric
al înființării și activității instituției noastre, și un material în care să se
prezinte realizările amintitei societăți, care a reușit ca în cel de-al treilea
deceniu al secolului nostru să cuprindă aproape toți reprezentanții culturii
clujene. Ulterior această tradiție a fost continuată, mai modest, sub con
ducerea profesorului Romulus Vuia, directorul muzeului, sub forma unui
cerc de studii etnografice și folclorice, care a activat pînă la plecarea sa
la București în 1947. Cum tradițiile bune trebuie continuate, poate că a
sosit vremea reluării, cu ocazia aniversărilor amintite, tot în jurul Muzeului
etnografic al Transilvaniei ca în trecut, dacă nu a unei societăți, cel puțin
a unui cerc de studii etnografice și folclorice, care ar uni și mai strîns atît
pe prietenii muzeului cît și pe colaboratorii „Anuarului” — și nu numai
pe aceștia. Prin reînființarea unui astfel de cerc cîștigul ar fi unanim, pe
măsura participării la activitatea lui a tuturor celor ce lucrează cu dragoste
în domeniul etnografiei și folclorului, ca și al muzeologiei etnografice. Prin
susținerea și dezbaterea unor comunicări în cadrul acestui cerc și prin pre
zentarea lor apoi spre publicare în „Anuar”, se va îmbunătăți și calitatea
publicației noastre.
Activitatea științifică a muzeografilor clujeni se poate clasifica astfel :
A. LUCRĂRI GENERALE DE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR.

MUZEOLOGIE ETNOGRAFICĂ
I. Probleme teoretice ale etnografiei și folclorului. Principii. Metode

II. Istoria etnografiei și a folcloristicii. Manifestări științifice interne
și internaționale. Congrese. Simpozioane. Conferințe.
— Lucrări de istoria etnografiei și a folcloristicii. Societăți etnogra
fice. Cercuri de etnografie și folclor. Arhive.
— Cercetători — etnografi, folcloriști și muzeografi. Biografii. Bibli
ografii. Biobibliografii. Chestionare și alte instrumente de lucru.
Participări la congrese, simpozioane, conferințe, sesiuni științifice,
colocvii.
III. Muzeologie etnografică.
— Istoric. Muzee. Secții. Colecții de obiecte. Organizarea lor. Expo
ziții. Ghiduri. Cataloage etc.
— Păstrarea patrimoniului muzeal. Metode de conservare. Rezultate.
IV. Științe auxiliare. Demografia și statistica etnografică. Mișcări de
populație. Antropologie. Toponimie. Onomastică.
V. Lucrări de sinteză. Monografii regionale sau locale cuprinzînd și
etnografie și folclor (cultura populară materială și spirituală).
B. CULTURA POPULARĂ MATERIALĂ
I. Lucrări cu caracter general privitoare la cultura materială.

II. Așezări omenești. Locuințe permanente și temporare. Tipologia lor.
Casa și dependințele ei. Interioare.
III. Ocupațiile și uneltele de lucru.
— Lucrări cu caracter general.
— Cules din natură. Albinărit. Vînat și arme primitive. Pescuit.
— Agricultura. Pomicultura și viticultura. Zdrobirea semințelor :
piua, teascul, rîșnița, morile etc.
— Creșterea vitelor. Păstorit.
IV. Industria și arta plastică populară. Tehnologie și meșteșuguri să
tești.
— Lucrări cu caracter general.
— Industria casnică textilă : tors, țesut, împletit, ales, croit, brodat
etc. Pive și viitori. Textile și scoarțe.
— Porturi și podoabe.
— Pielărit : tăbăcărit, cojocărit, curelărit etc.
— Olărit și ceramică.
— Lucrări în lemn: procurarea lui, dulgherit (construcții), tîmplărit (mo
bilier), șindrilărit, dogărit, văsărit, spătărit. Arhitectura populară.
— Pietrărit. Minerit : spălarea aurului ; șteampuri ; sărărit ; fieră-
rit etc.
— Impletitul vegetal.
— Pictura pe lemn, pe sticlă etc. Zugravi. Icoane pe sticlă. Xilogravuri.
— Meșteșuguri ambulante și alte meșteșuguri. Prestări de servicii.
V. Forme populare de schimb. Tîrguri, bîlciuri. Măsuri populare de
timp, spațiu, greutăți, valori etc. Semne de proprietate.
VI. Mijloace populare de transport și comunicație : pe cap, pe umăr,
pe spate. Purtatul leagănului. Bîtele. Hîrzoabele. Cataligele. Strai-
țele din piele sau lînă. Plasele de alimente. Șeile. Hamul. Carul și
căruțele etc.
VII. Hrana și alimentația. Bucătăria. Mijloace primitive de a face foc.
Băutura. Sănătatea.
C. CULTURA POPULARĂ SPIRITUALĂ.
I. Studii de sinteză cu privire la cultura spirituală.

II. Știința populară.
— Cunoștințe și credințe populare despre pămînt, cer și stele. Astro
nomie și meteorologie populară.
— Cunoștințe și credințe despre plante și animale. Etnobotanica.
Medicina populară empirică și magică. Étnozoologia.
III. Folclorul obiceiurilor populare.

— Lucrări cu caracter general cu privire la obiceiuri.
— Demonologie, magie, mitologie, folclor religios. Obiecte de cult.
— Obiceiuri legate de ciclul vieții omenești :
a) Naștere, botez ; obiceiuri post-natale.
b) Logodnă, nuntă ; obiceiuri post-nupțiale.
c) Moarte, înmormîntare ; obiceiuri post-funerare.
— Obiceiuri legate de ciclul anului etnografic :
a) Obiceiuri de iarnă.
b) Alte obiceiuri de peste an.
— Obiceiuri neperiodice :
a) Obiceiuri agrare.
b) Credințe, superstiții și alte obiceiuri neperiodice.
— Obiceiuri sociale și juridice :
a) Jocuri de copii, jucării.
b) Cete de feciori, jocuri de adulți.
c) Nedei.
d) Șezători, clăci și alte obiceiuri casnice familiare.
e) Obiceiuri juridice (strigarea peste sat etc.).
IV, Folclorul propriu-zis.
— Paremiologie și vorbire populară :
a) Proverbe și zicători.
b) Ghicitori.
c) Terminologie populară cu caracter etnografic și folcloric.
— Proză populară :
a) Basme, povești.
b) Snoave, glume.
c) Legende.
d) Tradiții, povestiri.
— Folclor versificat și cîntat :
a) Balade.
b) Cîntece, doine, strigături.
— Muzică populară instrumentală.
— Instrumente muzicale populare.
— Coregrafie populară :
a) Descrieri și notări de jocuri.
b) Melodii de joc.
D. ACȚIUNI DE VALORIFICARE A ETNOGRAFIEI ȘI

FOLCLORULUI. ETNOGRAFIE APLICATĂ
I. Producători artizani, colectivi și individuali. Concursuri, festivaluri,
premii etc.
II. Activități cultural educative. Rolul etnografiei și folclorului în diri
jarea transformării (inevitabile) a culturii și a felului de trai a popu
lației rurale și muncitorești pentru evitarea rupturii dintre împru

muturi și inovații în dezvoltarea economică, socială, culturală
etc. — și elementele vechii culturi populare tradiționale, sănătoase.
III. Etnografia în ajutorul acțiunii de sistematizare a satelor, prin valo
rificarea tradițiilor milenare a dezvoltării așezărilor omenești adaptate
mediului și condițiilor noastre istorice etc.
IV. Etnografia și folclorul în învățămîntul de toate gradele. Manuale,
cursuri, lecții, programe, opinii etc.
E. ETNOGRAFIA, FOLCLORISTICA ȘI MUZEOLOGIA ÎN ALTE

ȚĂRI
I. Generalități.
II.Popoare din antichitate.
III. Macedoromâni ; istroromâni ; meglenoromânii și alți români de
peste hotare.
IV. Popoarele Europei.
V. Popoarele celorlalte continente.
BIBLIOGRAFIE
*
PUBLICAȚIILE MUZEULUI ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI
**
1. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1957 — 1958, Cluj, 1958, 333 p,.
fig. — Prescurtat: „An. MET 1957 — 1958", I. Recenzie: Florica Lorinț, în ,,Rev.
muzeelor", București, 1964, an. I, nr. 1, p. 90; și A. Pândele, Publicații ale muzeelor
etnografice ale Republicii Socialiste România, apărute în ultimii ani. „Muzeul Satului
Anuar", București, Fond, plastic, Agenția ,,Artis", 1966, I, p. 305 — 306.
2. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1959 — 1961, Cluj, 1963, 381 p.,
fig. — Prescurtat: „An. MET 1959 — 1961," II. Recenzii: T.B. (sub titlul :0 meritorie
realizare etnografică) „Tribuna”, Cluj, 4 iunie 1964, an VIII, nr. 23 (383), p. 9;
„Făclia", Cluj, 1964, 19, nr. 5447, p. 2 ; Eugeniu Sperantia, „Steaua", Cluj, 1964,
an. XV, nr. 10, p. 100—103; Georgeta Moraru-Popa, „Rev, de etnogr. și folclor”,
București, 1965, t. X, nr. 1, p. 113 — 115 și A. Pândele, Publicații. . ., (vezi nr. 1, p. 306).
3. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1962—1964. Cluj, 1966, 494 p.
— Prescurtat : „An. MET 1962 — 1964”, III. Recenzie: Anca Ciobanu Stahl, în „Rev
de etnogr. și folclor", București, 1967, t. 12, nr. 1, p. 85 — 86.
4. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1965 — 1967. Cluj, 1969, 620 p.,
fig. — Prescurtat: „An. MET 1965—1967", IV. Recenzii: Radu Răutu, în „Rev.
de etnogr. și folclor”, București, 1970, t. 15, p. 533—535; Silvia Zderciuc, în „Rev.
muzeelor”, București, 1970, an. VII, nr. 5, p. 468.
5. Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1968—1970. Cluj, 1971, ... p.,
fig. — Prescurtat: „An. MET 1968—1970", V.
* Publicațiile fără indicarea locului au apărut la București.

** în viitor, pentru a nu se ocupa prea mult spațiu, precum și pentru o informare mai
regulată, bibliografia lucrărilor științifice ale instituției noastre și ale colaboratorilor ei se
va publica la sfîrșitul fiecărui cincinal. Aceasta nu exclude posibilitatea publicării unor
bibliografii tematice etc., pe etape mai îndelungate (Nota redacției).
A. LUCRĂRI GENERALE LE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR

MUZEOLOGIE ETNOGRAFICĂ
I. PROBLEME TEORETICE ALE ETNOGRAFIEI ȘI FOLCLORULUI.

PRINCIPII. METODE
6. DUNĂRE, N., Orientarea cercetărilor etnografice. „Tribuna", Cluj, 1958, nr. 50 (97),
p. 6Z
7. DUNĂRE, N. Problemele etnografiei contemporane românești. „Tribuna", Cluj, 1958,
II, nr. 24 (71), p. 7.
8. KÖS, K., Hagyomâny, fejlodés, sajtossâg és egyetemesség a néprajzban (Tradiție, dezvol
tare, specific (zonal și național) și universalitate în etnografie). „Korunk", Cluj,
1969, p. 1599-1602.
9. PASCU, Șt., Istorie și etnografie. „An. MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 13-21.
(Rez. 1. rusă, germ.).
10. PAVELESCU, Gh., Necesitatea urmi institut pentru studiul poporului român,,.Transilvania",
Sibiu, 1944, an. 75, p. 92—95.
II. ISTORIA ETNOGRAFIEI ȘI A FOLCLORISTICII

Lucrări de istoria etnografiei și folcloristicii.
Societăți și cercuri de etnografie și folclor. Arhive
11. ALMASI, I. Considerații preliminare asupra sistematizării arhivei de muzică populară.
„An. MET 1968-1970”, V, Cluj, 1971, p.- V (Rez. 1. germ).
12. DUNĂRE, N., Recherches ethnographiques roumains sur ! agriculture], el la vie pastorale.
„Acta ethnographica", Budapest, 1963, t. XII, f. 1—2, p. 179 — 181, hărți.
13. KÖS, K. Néprajztanitàsunk haladô hagyomânyai. (Tradiții progresiste in studiul etnogra
fiei), „Korunk," Cluj, 1958, XVII, p. 1218-1224.
14. KÖS. K., Eredmények és feladatok a székelység néprajzkutatàsâban (Rezultate și sarcini
în cercetarea etnografică a secuimii). „Muvelôdés", București, 1969, nr. 6, p. 48 — 51, fig.
15. NICOLA, I. R., Folcloristica muzicală în Republica Populară Română după 1944.
„An. MET 1957-1958”, I, Cluj, 1958, p. 235-248. (Rez. 1. rusă, germ.).
16. ONIȘOR, T., Societatea etnografică română. Douăzeci de ani de la înființarea ei (1923).
„Transilvania”, Sibiu, 1944, an. 75, p. 81—89.
17. ONIȘOR, T., PASCU, Viorica, Din realizările științifice ale etnografilor clujeni în ultimul
sfert de veac. „An MET 1968-1970", V, Cluj, 1971’ p. 3-29 (Rezum. 1. fr.).
18. PETRESCU, P„ Cercetarea științifică și activitatea muzeografică în domeniul culturii
populare. „Rev. muzeelor", 1966, an. III, nr. 3, p. 209 — 213.
19. P<OP, D., Folcloristica noastră literară în ultimii zece ani. „An. MET 1957 — 1958", I,.
Cluj, 1958, p. 221—233. (Rez. 1. rusă, germ.).
20. VLĂDUȚIU, I., Probleme de cercetare în domeniul etnografiei. (în: Academia R.P.R.
Studii și referate privind istoria României. Din lucrările Sesiunii lărgite a Secțiunii
istorice, filologice și economico-juridice. 21 — 24 decembrie 1953. București, Edit.
Acad. R.P.R., 1954, Partea I, p. 229—284).
21. VLĂDUȚIU, I., Orientarea ideologică a cercetărilor etnografice. „Lupta de clasă”, 1960,
an. XI, nr. 2, p. 45 — 60. • '- ' ■ ' . ' ' * Jj
22. VUIA, R., A român település és lakohâzkutatâs legûjabb eredményei. (Die neustenlErge-
bnisse der rumänischen Siedlung- und Hausforschung. Auszug. = Cele mai noi rezul
tate cu privire la studiul așezărilor și al casei în Republica Socialistă România). „Miivel-
tség és Hagyamăny”. Anuarul Institutului de etnografie din Debrețin. Budapest. 1960,
p. 35-66, fig.
Cercetăton-etnografi, folcloriști și muzeografi.

Bibliografii. Biografii. Biobibliografii
23. MUȘLEA, I., Bibliografia folclorului românesc pe anii 1944 — 1950. „Rev. de folclor”'.
1956, an. I, nr. 1—2, p. 345 — 383; 1957, an. II, nr. 1-2, p. 259 —260. (Colaborează :
T. Onișor și I. Mărcuș).
24. MUȘLEA, I., Bibliografia folclorului românesc pe anii 1951- 1955. „Rev. de folclor",
1957, an. II, nr. 4, p. 152 — 157.
25. TALOȘ, I., Bibliografia folclorului românesc pe anul 1956. „Rev. de folclor”, 1958, an,
III, nr. 4, p. 196-211.
26. BUGEANU, D., FOCHI, A., Bibliografia folclorului românesc pe anul 1957. „Rev.
de folclor”, 1959, an. IV, nr. 3-4, p. 129-229.
27. FOCHI, A., Bibliografia folclorului românesc pe anul 1958. „Rev. de folclor”, 1960,
V, nr. 3-4, p. 98-183.
28. FOCHI, A., Bibliografia folclorului românesc pe anii 1959—1960. „Rev. de folclor”,
1961, t. VII, nr. 3-4, p. 106-240.
29. FOCHI, A., Bibliografia folclorului românesc pe anul 1961. „Rev. de folclor”, 1962, t.
VII, nr. 3-4, p. 121-191.
30. FOCHI, A., Bibliografia etnografică și folclorică românească pe anul 1962. „Rev. de folclor”,
1963, t. VIII, nr. 3-4, p.166-244.
31. DĂNCUȘ, Elena, Bibliografia etnografică și folclorică românească pe anul 1963. „Folclor
literar”, Timișoara, 1967, I, p. 369 — 488.
32. DĂNCUȘ, Elena, Bibliografia etnografică și folcloristică românească pe anul 1964. „Fol
clor literar”, Timișoara, 1968, II, p. 495 — 602.
33. ONIȘOR, T„ Din activitatea științifică a geografilor clujeni în perioada contemporană
(1936—1966). „Studia Universitatis „Bafceș-Bolyai”. Series Geologia-Geographia”, Cluj,
1966, fasc. 2, p. 125 — 148.
34. DUNĂRE, N„ Un studiu al lui George Barițiu despre portul național [Porturile românești,
I860], „Studii și cereet. de istoria artei”, 1956, an. III, nr. 1—2, p. 282 — 284.
35. FARAGÖ, J., Benedek Elek ca povestitor (1859-1929). „An. MET 1959-1961”, II,
Cluj, 1963, p. 293 — 301. (Rez. 1. rusă și germ.).
36. GHERGARIU, L„ Preocupările etnografice și folcloristice ale lui Damaschin Bojincă
(1803—1869). „An. MET 1959-1961”, II, Cluj, 1963, p. 269-281. (Rez. 1. rusă,
germ.).
37. FLOREA, V., Dimitrie Cioflec, folclorist. „An. MET 1965 — 1967”, IV, Cluj, 1969, p.
377 — 409, un portret. (Rez. 1. fr.).
38. POP, D., Preocupări si reflexe folclorico-etnografice în opera lui Pavel Dan. „An MET
1965-1967”, Cluj, 1969, p. 367-376. (Rez. 1. fr.).
39. ZDERCIUC, B„ Gheorghe Dăncuș (1906—1967). „Rev. muzeelor", 1968, an. V, nr.2,
p. 190, un portret.
40. VASILOSCHI, Eleonora, Gheorghe Dăncuș (1906-1967). „An. MET 1965-1967”, IV,
Cluj, 1969, p. 349-352.
41. POP, D., Ion Codru Drăgușanu și cultura populară. „An. MET 1959 — 1961", II, Cluj,
1963, p. 283 — 291. (Rez. 1. rusă, germ.).
42. MUȘLEA, I., La centenarul nașterii lui Artur Gorovei (1864 — 1964). „An. MET 1962 — 1964”,
III, Cluj, 1966, p. 307 — 319, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
43. KÖS, K„ Herrmann Antal. Importanța lui în mișcarea etnografică de la sfârșitul sec. XIX-
-lea și începutul sec. XX. „An. MET 1957 — 1958", I, Cluj, 1958, p. 183 — 203, fig.
44. FLOREA, V., Folcloristul Enea Hodos (1858 — 1945). 25 de ani de la moarte. „An. MET
1968-1970", V, Cluj, 1971, p. 477-492.
45. ȘTEFĂNESCU, L., Din activitatea muzeografică a lui N. Iorga. „Rev. muzeelor", 1965,
II, nr. 1, p. 44 — 50.
46. KÖS. K., Munkâk, tervek, gondok. (Realizări, sarcini, planuri [în activitatea autorului]).
„Mûvelôdés”, 1970, nr. 11, p. 32 — 33, 1 portr.
16 Teodor Onișor și Viorica Pasca
47. TALOȘ, I., Activitatea folcloristică și etnografică a lui Simian Mangiuca (1831 — 1890),
„An. MET 1962-1964”, III, Cluj, 1966, p. 321-337. (Rez. 1. rusă, germ.).
48. MARKEL, Hanni, Cu privire la ancheta lui W. Mannhardt (1865). Răspunsurile de la
sașii din Ardeal. „An. MET 1965-1967”, IV. Cluj, 1969, p. 411-436. (Rez. 1. germ.)
49. ONIȘOR, T., Un muzeograf pasionat — profesorul Iuliu Moisil (1859 — 1947). „An.
MET 1959-1961”, II, Cluj, 1963, p. 251-267, cu un portret. (Rez. 1. rusă, germ.).
50. TALOȘ, I., Ion Mușlea (1899 —1966), organizator al culegerii și publicării folclorului româ
nesc. „An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 353-365. (Rez. 1. germ.).
51. KÖS, K., Orbân Balâzs, a néprajzkutatô. (Etnograful Orbân Balâzs). (în: Kelemen
Lajos Emlekkönyv, Cluj, 1957, p. 435 — 451).
52. KÖS, K., Orbăn lialasz Székelyfôld leirâsânak néprajzi târgymutatôja. (Index tematic de
etnografie al operei lui Orbăn Balâzs despre secuime). „Aluta”, Sf. Gheorghe, 1969,
I, p. 339-351.
53. PUȘCARIU, V., Contribuția lui Emil Racoviță la întemeierea și susținerea Muzeului
etnografic al Transilvaniei din Cluj. „Rev. muzeelor”, 1966, an. III, nr. 3, p.215 —216.
54. BUCUȚA, Em., George Vâlsan după 10 ani. Academia Română, 1945, 24 p. (Extras din
„Analele Acad. Române, Meni. secț. lit.", ser. III, t. XIV, mem. 2). » . .
54. a BUCUȚA, Em. George Vâlsan și muzeele sătești. „Căminul cultural", 1945, II. p. 553 —
— 554. [Din scrisoarea din 1925 a lui G. Vâlsan către G. T. Kirileanu referitoare la
Muzeul etnografic din Cluj și întemeitorul lui prof. R. Vuia}.
55. MORARIU, T., George Vâlsan — un mare geograf român. Edit, științifică, 1956, 50 p.,
fig. (La p. 24 — 28 — G. Vâlsan ca etnograf).
56. MUREȘANU, Lucia, George Vâlsan și problemele etnografiei și muzeologiei etnografice
românești. „Rev. muzeelor", 1967, an IV, nr. 3, p. 223—229, 1 portret.
57. MUREȘANU, Lucia, MIRONESCU, N. Al.,, Etnograful G. Vâlsan. „Rev. de etnogr.
și folclor", 1966, t. 11. nr. 5 — 6, p. 476 — 487. (Date inedite despre colaborarea dintre
G. Vâlsan și R. Vuia, ca și despre Muzeul etnografic din Cluj).
58. ONIȘOR, T., Activitatea lui George Vâlsan în perioada formării sale științifice. „Studia
Univ. Babeș-Bolyai — series Geologia-Geographia", Cluj, 1963, f. 2, p. 125 — 139.
(Rez. 1. rusă, fr.).
59. ONIȘOR, T., Din activitatea lui George Vâlsan la Cluj (1919 — 1929). „Studia Univ.
Babeș-Bolyai — series Geologia-Geographia", Cluj, 1964, fasc. 1, p. 123 — 136.
(Rez. 1. rusă, fr.).
60. ONIȘOR, T., Satul românesc în opera lui George Vâlsan. (în : Lucrările Simpozionului
de geografia satului. București, sept. 1967. Institut, de geografie al Academiei R. S.
România, 1969, p. 139 — 144).
61. ONIȘOR, T., Activitatea etnografică a lui George Vâlsan. I. Concepția lui asupra etno
grafiei și metodele de cercetare științifică. „An. MET 1968 — 1970”, V, Cluj, 1971,
p. 449 — 476, 1 portret. (Rez. l.’fr.).
62. BUGARIU, A., Bibliografia Banatului, 1918—1943. „Rev. Instit. social Banat-Crișana”,
Timișoara, 1944, t. 13, p. 209 — 237. (La p. 234 — 237: Etnograful R. Vuia},
63. DUNĂRE, N., Etnograful Romulus Vuia la 70 de ani. „Steaua", Cluj, 1957, an. VIII,
nr. 8 (90), p. 125.
64. DUNĂRE, N., Romulus Vuia. „Tribuna", Cluj, 16 iulie 1964, an VIII, nr. 29 (389),
p. 11.
65. MORARIU, T., ONIȘOR, T., Romulus Vuia, întemeietorul Muzeului și Parcului etno
grafic din Cluj. „Rev. muzeelor", 1966, an. III, nr. 4, p. 298 — 305, fig.
66. ONIȘOR, T., Profesorul Romulus Vuia (28 ianuarie 1887 — 2 iulie 1963). „An. MET
1962—1964", III, Cluj, 1966, p. 269-306, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
67. STAHL, P. H., Din istoricul cercetărilor de arhitectură populară românească. „Rev. etnogr.
și folclor", 1964, t.9, nr. 3, p. 275-291. (La p. 286-288 despre R. Vuia).
68. Universitatea „V. Babeș". Studiu monografic. Sub redacția acad. C. Daicoviciu și colab.
Cluj, 1957, 231 p. (Etnografia și prof. R. Vuia la p. 98 — 99).
69. VULCÄNESCU, R., Romulus Vuia. „Rev. de etnogr. și folclor", 1964, t. 9. nr. 1,
p. 103—104, un portret.
Participări la manifestări științifice interne și externe
70. BUTURĂ, V., Aspecte și impresii etnografice. ,.Tribuna”, Cluj, 24 noiembrie 1966, p.
1,6. (Aprecierile unor participanți străini la Simpozionul internațional al muzeelor
în aer liber despre Muzeul etnografic din Cluj).
71 DUNĂRE, N._ Relații etnografice româno-sovietice. [Al III-lea Seminar de arheologie
și etnografie de la București, I960], „Tribuna”, Cluj, 9 iunie 1960, nr. 23 (175), p. 9.
72. DUNĂRE, N., Consfătuirea muzeografică regională de la Turda și Aiud (aprilie 1962}
„Probleme de muzeografie”, Cluj. [1964], p. 204 — 210.
73. FOCȘA, Gh., Simpozionul etnografic de la Cluj [februarie 1966 — cu tema „Portul
popular românesc din Transilvania și din zonele carpatice învecinate”]. „Rev. muzeelor”,
1966, an. III, nr. 3, p. 270.
74. PETRESCU, P., Cea de-a treia ședință lărgită a etnografilor [români']. „Studii și cercet.
de ist. artei”, 1954, I, nr. 3-4, p. 243 — 246. (S-au discutat și principiile de organizare
ale Muzeului etnografic din Cluj).
75. Simpozionul muzeelor etnografice în aer liber (sept. 1966}.
(„Rev, muzeelor”, 1966, an III, nr. 4, p. 281 — 282).
76 Simpozionul,.Organizarea Muzeului etnografic în aer liber — principii și metode” [București,
Cluj etc.-, 7 — 15 sept. 1966], „Rev. muzeelor”, 1966, an. III, nr. 6, p. 553-555.
77. VULCÄNESCU. R., ,.Simpozion : organizarea muzeului etnografic în aer liber : principii
si metode” (București, 7 —15 sept. 1966}. „Rev. de etnogr. și folclor”, 1966, t. 12, nr.
î, p. 77-78.
III. MUZEOLOGIE ETNOGRAFICĂ
78. BUTURĂ, V., Cu privire la formarea colecțiilor etnografice în muzeele cu profil istoric
„Rev. muzeelor", 1966, an III, nr. 5, p. 397 — 401, flg.
79. DUNĂRE, N., Problema exponatelor etnografice în secția construirii socialismului. (în:
Din activitatea muzeelor noastre. Cluj, Sfat. Popular Regional, 1955, p. 5 — 70, fig.).
80. DUNĂRE, N., Oglindirea noului prin materiale etnografice în expoziții muzeale. „Probleme
de muzeografie”, Cluj, 1957, p. 82 — 118, fig.
81. KOS, K., Conservarea obiectelor etnografice acum o jumătate de veac în muzeele din Cluj.
„An. MET 1957 — 1958”, I, Cluj, 1958, p. 323—327. (Rez. 1. rusă, germ.).
82. KÖS, K„ A falu muzeuma. (Muzeul sătesc). „Müvelödes", 1968, nr. 1, p. 22 — 25.
83. Cu privire la studierea obiceiurilor șl ilustrarea lor în muzeele și secțiile etnografice. „Rev.
muzeelor”, 1966, an. III, nr. 4, p. 353 — 357. Masa rotundă — cu participarea clujeni
lor V. Butură și D. Pop).
84. DUNĂRE, N., Materiale etnografice la Muzeul ,,Avram Iancu”. ’’Probleme de muzeo
grafie”, Cluj, 1957. 144-150, fig.
85. KÖS, K., Muzeul comunal din Rimetea [jud. Alba] „Probleme de muzeografie”, Cluj.
1960, p. 29-39, fig.
86. ONIȘOR, T., Muzeul etnografic al Moldovei [înființat la Iași în 1943], „Transilvania",
Sibiu, 1944, an. 75, p. 98 — 100.
87. PASCU, Viorica, Muzeul raional din Gherla. „Probleme de muzeografie”. Cluj, 1960,
p. 40 — 48, fig.
88. BOUR, O., Gospodării și monumente [în Secția în aer liber a Muzeului etnografic din
Cluj], „Tribuna”, Cluj, 8 sept. 1966, an. X, nr. 36 (501), p. 6, fig.
89. BUTURĂ, V., PETRESCU, P„ STAHL, P., Die Freilichtmuseen der R.V.R. (Muzeele
în aer liber din România). „Forschungen zur Volks- und Landeskunde”, Sibiu, 1961,
IV, p. 101 — 108, 10 pl., hărți.
90. BUTURĂ, V., Materialy do kultury pasterkiej Karpat w Transilvanskim Muzeum Etno-
graflcznymu Cluj. (Materiale de cultură pastorală carpatică în colecțiile Muzeului etno
grafic al Transilvaniei din Cluj). „Etnografia Polska”, Krakow, 1961, V, p. 335 — 341,
fig-
2 — Anuarul Muzeului etnografic

91. BUTURĂ, V., Un monument al arhitecturii -populare transilvănene, biserica de lemn din
Cizer [jud. Sălaj, adusă în Secția în aer liber a Muzeului etnografic din Cluj}. „An. MET
1959 — 1961", II, Cluj, 1963, p. 323-338, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
92. BUTURĂ, V., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Tribuna", 8 sept. 1966, an. X.
nr. 36 (501), p. 6, fig.
93. BUTURĂ, V., Muzeul etnografic al Transilvaniei. Text de — [Fotografii de S. Mendrea}.
București, „Meridiane", 1966, 29 p., 4- 63 pl. alb — negru și color. |
94. BUTURĂ, V., Muzeul etnografic al Transilvaniei. Secția în aer liber din Hoia. „Rev.
muzeelor", 1966, an. III, nr. 3, p. 236—241, fig.
95. BUTURĂ, V., Secția în aer liber a Muzeului etnografic al Transilvaniei. ,,An. MET 1962 —
— 1964", III, Cluj, 1966. p. 3—72, fig. (Rez. în 1. rusă, germ.).
96. BUTURÄ, V., Le Musée Ethnographique de la Transylvanie, Section en plein air. „Schwei
zer. Archiv für Volkskunde”, Basel, 1967, 63 Jg., Heft 1 —2, p. 11 — 19, fig.
97. BUTURÄ, V., Construcții și instalații țărănești din județul Hunedoara și împrejurimi,
în Secția în aer liber a Muzeului etnografic al Transilvaniei din Cluj. „Sargetia", Deva.
1968, V, p. 519-529, fig. (Rez. 1. fr.).
98. BUTURĂ, V., Muzeul etnografic al Transilvaniei. Secția în aer liber. Cluj, 1968, 111 p„
fig. 4- pl. alb-negru și color. (Desenele de Octavian Bour ; fotografiile de Tamâs Szabo).
99. BUTURĂ, V., Obiectele agricole în Secția în aer liber a Muzeului etnografic al Transilva
niei din Cluj. [Comunicare la Congresul muzeelor agricole, ținut la Stuttgart în august
1969; apărută în lucrările Congresului].
100. DĂNCUȘ, Gh., Expoziția ăe bază a Muzeului etnografic al Transilvaniei. „An. MET
1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 303-311, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
101. DĂNCUȘ, Gh., Sarcinile Muzeului etnografic al Transilvaniei în etapa actuală. „An.
MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 3-10. (Rez. 1. rusă, germ.).
102. DĂNCUȘ, Gh., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Rev. muzeelor", 1964, an. I,
nr._ 3, p. 243-246, fig.
103. DRÄGOIESCU, I., O expoziție despre prelucrarea artistică a lemnului în Transilvania.
[„Cioplituri si crestături în lemn’ la Muzeul etnografic din Cluj}. ,,Rev. muzeelor”,,
1967 IV, nr.' 1, p. 74.
104. DUNĂRE, N., O instructivă expoziție de artă populară [la Muzeul etnografic al Transil
vaniei}. „Almanahul literar", Cluj, 1953, IV, nr. 10, p. 116—118.
105. DUNĂRE, N„ Muzeul etnografic din Cluj. „Steaua", Cluj, 1954, an V. nr. 3, p. 121 —
-124.
106. DUNĂRE, N., O expoziție etnografică permanentă [a Muzeului etnografic din Cluj}.
„Steaua", Cluj, 1955, VI, nr. 6, p. 125.
107. DUNĂRE, N., Valorificarea cercetărilor din Cîmpia Ardealului în Expoziția Muzeului
etnografic al Transilvaniei. „Activitatea muzeelor", Cluj, 1956, p. 180 — 190, fig.
108. DUNĂRE, N., Le Musée Ethnographique de Transylvanie. ,.Revue Roumaine", 1957,
an. XI, nr. 1, p. 121 — 125; [și în] „Rumanian Revue", 1957, XI, p. 115 — 119; „Ea
Roumanie nouvelle", 1957, X, nr. 202, fig.
109 DUNĂRE, N„ Colecția de cahle a Muzeului etnografic al Transilvaniei din Cluj. „An.
MET 1957-1958", I, Cluj, 1958, p. 157-179, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
110. DUNĂRE, N„ Considerații asupra expoziției de bază a Muzeului etnografic al Transil
vaniei (din 1955). „Probleme de muzeografie". Cluj, 1960, p. 110—125.
111. FOCȘA, Gh., Le Musée du Village et les problèmes des musées ethnographiques en plein
air. (In : Etudes d'ethnographie et de folklore. Au VlI-e Congrès International des
Sciences Anthropologiques et Ethnologiques — Moscou, 1964. [București], Instit. de
etnografie și folclor, [1966], p. 143-154; 172).
112 KÖS, K., Az Erdélyi Nemzeti M-ûzeum Néprajzi Tàrânak faekéi. (Plugurile de lemn ale
secției etnografice din Muzeul național ardelean). „Erdélyi Muzeum", Cluj, 1947, 52 p.
81—94, fig.
113. KÖS, K., ,.Plugul satului” din colecția Muzeului etnografic al Transilvaniei.,, An. MET
1957—1958", I, Cluj, 1958, p. 295 — 302, fig. (Rez. 1. rusă, germ).
114. KÖS, K..,Modul de organizare a colecțiilor Muzeului etnografic al Transilvaniei. ,,An. MET
1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 313-319, fig. (Rez. 1. rusă, germană.).
115. KÖS, K., Colecția de furci de tors a Muzeului etnografic al Transilvaniei. „An. MET
1968-1970", V, Cluj, 1971, p. 185-224, fig. (Rez. în 1. germ.).
116. ONIȘOR, T., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Activitatea muzeelor”, Cluj, 1956, p.
21 — 35, fig.
117 ONIȘOR, T., Parcul etnografic din Cluj, „Tribuna”, Cluj, 29 noiembrie 1958, an II. nr.
48 (95), p. 7, fig.
118. ONIȘOR, T., Etapele de dezvoltare a colecțiilor Muzeului etnografic al Transilvaniei.
„An. MET 1957 — 1958”, I, Cluj, 1958, p. 15 — 78, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
119. ONIȘOR, T., Ethnographisches Museum Siebenbürgens. (In: Die ethnographischen
Museen der mittel- und osteuropäischen Staaten. Brno, 1958, p. 182 — 184, 189 — 193,
pl, _ Volum îngrijit de dr. Ludvik Kunz).
120. ONIȘOR, T., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Steaua”, Cluj, 1959, an. X nr. 8,
p. 115-116.
121. PASCU, Viorica, Depozitarea și conservarea colecțiilor Muzeului etnografic [din Cluj}.
„Probleme de muzeografie”, Cluj, [1962], p. 117—125, fig.
122. PASCU, Viorica, Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Studii. Revistă de istorie”, 1962,
XV p. 441—443.
123. PASCU, Viorica, Croiuri de cămăși din colecția Muzeului etnografic al Transilvaniei.
„An. MET 1962 — 1964”, III, Cluj, 1966, p. 435 — 454, fig., hărți. (Rez. 1. rusă, germ.).
124. POPA, At., Biserica de lemn din Chiraleș [Bistrița-Năsăud, adusă în Secția în aer liber
a Muzeului etnografic din Cluj}. „An. MET 1962 — 1964”, III, Cluj, 1966, p. 421 — 434, fig.
125. SBÂRCEA, Gh., Muzeul etnografic al Transilvaniei. „Tribuna”, Cluj, 24 martie 1960,
an. IV, nr. 12 (164), p. 8, fig.
126. UNGUREANU, N., ZDERCIUC, B., IRIMIE, C„ BUTURÄ, V., Muzeele etnografice
în aer liber din România. „Rev. muzeelor”, 1966, III, nr. 1, p. 19 — 24, fig.
127. WILDHABER, R., Der derzeitige Stand der Freilicht museen in Europa und S.U.A.
(Extras din „Bayerisches Jahrbuch für Volkskunde", 1959, 13 p. ).
128 ZDERCIUC, B., Despre expoziția de ceramică a Muzeului etnografic din Chij, „Almana
hul literar”, Cluj, 1953, IV, nr. 6 (43), p. 122-125.
,
IV. LUCRĂRI DE SINTEZĂ. MONOGRAFII
129. DUNĂRE, N., Specificul etnografic al Cîmpiei Ardealului. Sibiu, 1956, 17 p., 1 li., +
XI pl. (Muzeul Brukenthal. Studii și comunicări 6). (Rez. 1. germ.).
130. IDU, P., Feleacu, „un sat de coastă” din sudul Clujului. „An. MET 1965 —1967’ , IV,
Cluj, 1969, p. 509 — 529, fig. (Rez. 1. germ.).
131. KÖS, K., Magyar néprajzi tăjak hazânk területén. (Regiuni etnografice maghiare pe teri
toriul patriei noastre). „Müvelôdés", 1957, X, p. 32 — 34, o hartă.
132. PAVELESCU, Gh., Cercetări folclorice în sudul județului Bihor. „Anuarul Arhivei de
folclor”, Sibiu, 1945, VII, p. 35-172, 1 h„ pl.
CULTURA MATERIALĂ POPULARĂ

I-II., AȘEZĂRI OMENEȘTI. SATUL, CASA ȘI GOSPODĂRIA.
construcții țărănești
133. BUTURÄ, V., Adăposturile temporare în sud-estul Munților Apuseni. „An. MET 1957 —
— 1958”, I, Cluj, 1958, p. 95 — 134, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
134 BUTURÄ, V., Adăposturile pastorale din Țara Moților. „An. MET. 1962 — 1964”, III,
Cluj 1966, p. 341 — 366, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
136. KÖS, K., A kiskükülömenti magyar népi épitkezés. [XVIII — XIX. szàzadi adatok}.
(Evoluția construcțiilor populare maghiare pe valea Tîrnavei Mici în sec. XVIII —XIX).
„Ethnographia", Budapest, 1964, p. 299 — 308.
137. KÖS, K., Tôvishiti tüzhelyek. (Vetre de foc în Sălaj). „Müvelôdés", 1970, nr. 6,
p. 39—44, fig.
138. MUREȘAN, P„ Contribuții la studiul așezărilor și construcțiilor țărănești din Cîmpia
Transilvaniei. „An. MET 1965—1967", IV, Cluj, 1969, p. 139—194, fig. (Rez. 1. germ.).
139. MUREȘAN, P., OȘIANU, R., Contribuții la studiul așezărilor și construcțiilor țărănești
din Depresiunea Călățele. „An. MET 1968 — 1970", V, 1971, p.31—58
140. PASCU, Viorica. Organizarea interiorului popular năsăudean. „An. MET 1968—1970",
V, Cluj, 1971, p. 107-195, fig. (Rez. în 1. fr.).
141. RUSSU, I. I., Elemente autohtone în terminologia așezărilor si gospodăriei. „An. MET
■3 1962-1964", III, Cluj, 1966, p. 73-94. (Rez. 1. rusă, germ.).
142. STAHE, P.H., Casa țărănească la români în sec. al XIX-lea. „An. MET 1959—1961",
* II, Cluj, 1963, p. 111 — 145, fig., hărți. (Rez. 1. rusă, fr.).
143. STAHR, P. H., PETRESCU, P., Construcții țărănești din Hațeg. „An. Met 1962 —
— 1964”, III, Cluj, 1966, p. 95—136, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
144. TOȘA, I., Contribuții la cunoașterea așezărilor și a arhitecturii populare din zona Dea
lurilor Clujului. „An. MET 1968-1970", V, Cluj, 1971, p. 59-92.
145. VÄMSZER, G., Date etnografice cu privire la bîrloagele și pivnițele din Transilvania
locuite la începutul sec. XX-lea. „An. MET 1957 — 58", I, Cluj, 1958, p. 303 — 309,
fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
146. VUIA, R., Satul românesc din Transilvania și Banat. Studiu antropogeografic și etno
grafic. Cluj, 1945, 240 p. fig. (Neterminat și nedifuzat decît ca manuscris).
147. VUIA, R., Poselenia i jilișcia rumânskih a hrestian severo-zapadnoi Moldovî. (Influențele
casei velico- și maloruse asupra casei rurale românești din Moldova de nord). „Sovets-
kaia Etnografia", Moscova, 1962, nr. 3, p. 90 și urm.
III. OCUPAȚII SĂTEȘTI ȘI UNELTE DE LUCRU

Cules din natură. Albinărit. Vînat. Pescuit
148. RUSSU, I. I., Elemente autohtone în terminologia ocupațiilor. „An. MET 1959 — 1961",
II, Cluj, 1963, p. 23 — 37. (Rez. 1. rusă, germ.).
149. KÖS, K., Méhészkedés a Mezôségen. (Albinăritul în Cîmpia Ardealului). „Ethnographia”,
Budapest, 1949, 60, p. 158 — 164, fig. (Rez. 1. engl.).
150. KÖS, K., Kéziratos méhészkônyv Vajadrol. (Un manuscris despre apicultura din Oiejdea,
jud. Alba). „Neprajzi Kôzlemények”, Budapest, 1959, nr. 1 — 2, p. 298 — 302.
151. ONIȘOR, T„ Vînătoarea de albine sau „bănuitul" în regiunea Năsăudului, Cluj, 1945,
in —4°, 7 p„ fig. (Extras din „Carpații", Cluj, 1945, t. 13, p. 98 — 102, fig).
152. VUIA, R., Vînătoarea și curse țărănești din Țara Hațegului și regiunea Pădurenilor.
Cluj, 1944, in —4°, 14" p., fig. (Extras din rev. „Carpații", Cluj, 1943, t, 11, nr. 12).
— Recenzie de T. Onișor, „Transilvania", Sibiu, 1945, t. 76, p. 105 — 107.
Agricultura. Zdrobirea semințelor.
153. BUTURĂ, V., Die Siebenbürgischen Turbinenmühlen. „Ethnograpliica”, Brno, 1959,

I, p. 19 — 26, fig.
154. BUTURĂ, V., Contribuții la studiul instalațiilor țărănești din Munții Apuseni. (Mori,
pive de ulei și știeze). „Rev. de etnogr. și folclor", 1964, t. 11, nr. 6, p. 597 — 613.
(Rez. 1. engl.).
155. BUTURĂ, V., Pivele [si presele} de ulei din Transilvania. Rev. muzeelor", 1965, an.
II, nr. 2, p. 125-133, fig.
156. BUTURĂ, V., Contribuții la studiul instalațiilor tehnice țărănești din regiunea Hunedoara.
„Sargetia”, Deva, 1966, an. IV, p. 211-226, fig. (Rez. 1. fr.).
157. BUTURĂ, V., Morile cu roată orizontală din sud-estul Europei. (Comunicare la I Congres
internațional de studii balcanice și sud—est europene. Sofia, 1966, — Apărută în lucră
rile Congresului).
158. BUTURÄ, V., Der Terrassen-Ackerbau in den Hochzonen der Rumänischen Karpaten.
(In: Études d'ethnographie .... vezi nr. Ill, p. 95 — 102; 168—169).
159. BUTURĂ, V., Pivele de ulei cu roată de piatră în Transilvania. „Apulum”, Alba Iulia,
1967, VI, p. 461 — 472, fig. (Rez. 1. fr.).
160. BUTURÄ, V., Die Ölmühlen in Siebenbürgen. „Mitteilungen der Anthropologischen
Geselschaft in Wien", Wien, 1969, XCIX, p. 206 — 215, fig.
161. GHERGARIU, L-, Unelte si instalații țărănești pentru prelucrarea unor produse alimen
tare în Sălaj. „An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 439-462, fig. (Rez. 1.
germ.).
162. GHERGARIU, L., Ocupații anexă ale populației din Sălaj în trecut. „An. MET 1968 —
1970", V, Cluj, 1971, p.
163. KÖS, K., Vechi forme de muncă agricolă în cîteva sate din jurul Clujului. „An. MET
1965-1967", IV, 1969, p. 227-245, fig. (Rez. 1. germ.).
164. KÖS, K., A Fekete — Körös vëlgyi magyarsâg foglalkozâsairôl.
(Despre ocupațiile [agricole] ale maghiarilor din valea Crișului Negru [Depresiunea
Beiuș]). „Müvelôdés", 1970, nr. 1, p. 28 — 30.
Creșterea animalelor. Păstorit
165. DRAGOMIR, S., BELU, S., Păstoritul la românii din Munții Apuseni în evul mediu.
„An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 95-114. (Rez. 1. germ.).
166. DUNĂRE, N., Problema cercetării etnografice a păstoritului. „Studii și cercet. de istorie”,
Cluj, Filiala Acad. R.P.R., 1956, II, nr. 1—4, p. 173 — 176. (Rez. 1. rusă, germ.).
167. DUNĂRE, N., Păstoritul de pendulare dublă pe teritoriul României. „An. MET 1965 —
1967", IV, Cluj, 1969, p. 115-138, fig. (Rez. 1. fr.).
168. KÖS, K., A kalotaszegi kosarazô juhâszat. (Păstoritul în regiunea * Călățele, jud.
Cluj). „Miscellanea Etnographica", Cluj, 1947, I, p. 3 — 28, fig. (Rez. 1. germ.).
169. KÖS, K., A bivalytartăsrol. (Despre creșterea bivolilor [în împrejurimile' Clujului]).
„Falvak Dolgozô Népe", 17 aprilie 1968, p. 7 — 8, fig.
170. MORARIU, T., Stîne în Carpații României. „Știintă si progres”, fig., 1944, IX, nr.
5-6, p. 15-22, fig.
171. MORARIU, T., Cîteva contribuții la migrațiile pastorale actuale din Republica Populară Ro
mână „An. MET 1959 —1961", II, Cluj, 1963, p. 39 —49, fig., hărți. (Rez. 1. rusă, germ.,)
172. RUSSU, I. I., Din trecutul păstoritului românesc. {Elemente autohtone în terminologia
pastorală). „An MET 1957-1958", I, Cluj, 1958, p. 135-156, fig. (Rez. 1. rusă,
germ.).
173. VUIA, R., Les types de vie pastorale chez les Roumains. (în : VI —e Congrès International
des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques — Paris — 30 juillet — 6 aut 1960.
Tome II. Ethnologie (deuxième volume). Paris, Musée de L'Homme, 1964, p. 301 — 307.
(Comunicare în Secția Etnologie istorică și tradiții populare ; rezumatul lucrării la nr.
174).
174. VUlA, R., Tipuri de păstorit la români {sec. XIX — începutul sec XX). Prefață de T.
Morariu. București, 1964, 252 p., fig. (Academia Republicii Socialiste România.
Studii de etnografie III). — Recenzie de C. M. Ștefănescu, în „Revue Roumaine de
G.G.G. Série de Géographie", 1967, t. 11, nr. 1, p. 107 — 108.
IV. INDUSTRIA SI ARTA PLASTICĂ POPULARĂ. TEHNOLOGIE SI MEȘTEȘUGURI

SĂTEȘTI
Industria casnică textilă. Pive, viitori. Textile,scoarțe.
175. DUNĂRE, N., Aspecte ale artei populare în raionul Beiuș, regiunea Oradea. „Studii și
cercet. de ist. artei", 1954, I, nr. 3 — 4, p. 47 — 60, fig.
176. DUNĂRE, N., Sate din Zărand specializate în meșteșuguri țărănești. (în Constribuții la
cunoașterea regiunii Hunedoara, Deva 1956, III, p. 117 — 171, fig.).
177. DUNĂRE, N., Textilele din zona Munților Bihorului. „Studii și cercet. de ist. artei”,
1954, I, nr. 1-2, p. 217-225, fig., pl.
178. DUNĂRE, N„ Influențe reciproce în portul și textilele populare de pe ambele versante ale
Carpaților Meridionali. „An. MET 1959 — 1961", JI, Cluj, 1963, p. 177—201, fig.
179. VUIA, R., Tocălia și începutul torsului. ”An. MET 1957 — 1958", I, Cluj, 1958, p. 79—93,
Porturi și podoabe
180. BĂNĂȚEANU, T., Sîrbești — sat de sumănari din regiunea Crisana. „An. MET
1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 65-78, fig. (Rez. 1. rusă, gerim).
181. BOCȘE, Maria, Contribuții la studiul opregului bănățean. „An. MET 1968 — 1970", V,
Cluj, 1971,
182. BUTURÄ, V., Portul popular din regiunea Cluj și rolul muzeelor în păstrarea documen
telor etnografice. „Probleme de muzeografie", Cluj, [1964], p. 126—143, fig.
183. BUTURÄ, V., Evoluția portului popular în sectorul răsăritean al Munților Apuseni. „An.
MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 203-247, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
185. DUNĂRE, N., Cauzele deosebirilor dintre portul mocanilor și cel al buciumanilor din Munții
Trascăului. (Carpații Apuseni}. „Studii și cercet, de ist. artei", 1957, IV, nr. 1—2,
p. 57—72, fig.
186. DUNĂRE, N., Portul popular din Bihor. București, Edit. pt. lit. și artă, [1957], 63 p.,
fig. 4 pl. color și 19 pl. alb—negru. (Caiete de artă populară).
187. DUNĂRE, N., FOCȘA, Marcela, Portul buciumanilor din Munții Apuseni. București,
Edit. pt. lit. și artă, 1957, 50 p., fig., + 3 pl. color și 21 pl. alb-negru.
188. KÖS, K., A kalotaszegi muszuj. (Musuiul — o fustă caracteristică zonei Calata, jud.
Cluj). „Müveltség es Hagyomăny”, Budapest, 1964, vol. VI, p. 153 — 180, fig.
189. KÖS, K., Széki népviselet. (Portul din Sic, jud. Cluj). „Falvak Dolgozô Népe”, 25 sept.
1968, nr. 39, p. 7, fig.
190. OȘIANU, R., Aspecte privind evoluția portului popular de la Șieu-Șieuț, jud. Bistrița-
Năsăud. „An. MET 1965—1967", IV, Cluj, 1969, p. 549-570, fig. (Rez. 1. engl.Ț
191. PASCU, Viorica, Considerații asupra evoluției portului popular din Transilvania. "An
MET 1957 — 58”, I. Cluj, 1958, p. 251—277, fig. + pl. color. (Rez. 1. rusă, germ.).
192. PASCU, Viorica, Aspecte din evoluția portului popular din comuna Apahida (jud. Cluj).
„An. MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 339-348, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
193. PASCU, Viorica, Portul popular din zona Năsăudului. „An. MET 1965 — 1967" IV,
Cluj, 1969, p. 195-225, fig. (Rez. l.fr.).
194. RUSSU, I. I., Elemente autohtone în terminologia îmbrăcămintei. „An. MET 1965 — 1967”,
IV, Cluj, 1969, p. 3-24. (Rez. 1. germ.).
195. TIȚA, Aurelia, Portul popular românesc din Depresiunea Călătele {jud. Cluj). „An MET
1968-1970", V, Cluj, 1971, p. -
196. TREIBER-NETODICZKA, Luise, „Ewersthimt" și „Kaartel". Contribuții la istoria por
tului săsesc din Transilvania. „An. MET 1957 —1958", I, Cluj, 1958, p. 279—294, fig.
197. VUIA, R., Portul popular al pădurenilor din regiunea Hunedoara. București, „Meri
diane", 1958. 77 p., 52 fig., desene, V pl. culori. (Colecția „Caiete de artă populară").
198. VUIA, R., Portul popular din țara Hațegului și bazinul delà Hațeg. București, „Meridiane”
1962, 87 p., fig.., 1. pl. în culori. Colecția „Caiete de artă populară”).j
Olărit. Ceramică
199. BĂNĂȚEANU, T., Ceramica populară din zona Bihor. "An MET 1962 — 1964”, III,
Cluj, 1966, p. 137—177, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
200. CIOTI, V., Josenii Bîrgăului, un fost centru de ceramică neagră românească din Transil
vania. „An MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 463-488, fig. (Rez, 1. germ.).
201 DUNĂRE, N., Trei centre românești de producători de cahle în Munții Apuseni. „Steaua",
Cluj, 1956, VII, nr. 8, p. 121-123.
202. FLORESCU, F. B., Un centru necunoscut de ceramică roșie lustruită de veche tradiție din
Maramureș. „An. MET 1959 — 1961”, II, Cluj, 1963, p. 51—63, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
203. KÖS, K., Cahlele din Ciuc, „Studii și cercet. de ist. artei", 1954, I, nr. 1—2, p. 49 — 57,
fig. 1 hartă. — Recenzie : Kovâcs Âgnes, „Ethnographia", Budapest, 1955, 66, p.
636-638.
204. KÖS, K., A Nagybânya vidéki népi fazekassăg. (Olăritul popular din zona Baia Mare).
„Falvak Dolgozo Népe”, 20 mai 1970, nr. 20, p. 7, fig.
Lucrări în lemn. Arhitectură populară

205. BUTURÄ, V., Rîșculița, un sat de spătari din Țara Zărandului. Cluj, 1948, 19 p
(Extras din „Lucrările Institut, de geografie al Univ. din Cluj", 1947, voi. VIII).
206. IRIMIEȘ, D., Bisericile de lemn din [satele} Stolna si Finisel [comuna Săvădisla, jud.
Cluj}. „An. MET 1968-1970", V, Cluj, 1971 p. 93-105.'
207. KÖS, K., Elemente de arhitectură și decorative de pe valea Casinului. „Studii și cercet. de
ist. artei", 1954, I, nr, 3 — 4, p. 254 — 260, fig.
208. KÖS, K., Centrul de dulgheri Bedeciu [jud. Cluj}, "Activitatea muzeelor”, Cluj, 1965,
p. 159-179, fig.
209. KÖS, K., Mobile cioplite din zona Lăpuș [jud. Maramureș}. „An. MET 1962—1964",
III, Cluj, 1966, p. 179 — 224, fig. (Rez. Ï. rusă, germ.).
210. KÖS, K., Ôsi jellegü népi famunkàinhrôl. (Despre lucrările populare în lemn cu caracter
arhaic). „Müvelôdés”, 1968, nr. 11, p. 40 — 47, fig.
211. PETRESCU, P., Contribuții la studiul arhitecturii populare din Banat. „An. MET 1959 —
1961", II, Cluj, 1963, p. 147-175, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
212. TIȚA, Aurelia, Contribuții la studiul meșteșugurilor în lemn de la Budareasa (regiunea
Crișana). „An. MET 1962-1964”, III, Cluj. 1966, p. 367-385, fig. (Rez. 1. rusă,
germ.).
213. TOȘA, I., Contribuții la cunoașterea bisericilor de lemn din apropierea Clujului. „An. MET
1965-1967”, IV, Cluj, 1969, p. 489-508, fig. (Rez. 1. fr.).
Pietrărit. Minerit. Fierărit.
214. BUTURÄ, V., Spălarea aurului din aluviuni si mineritul țărănesc din Munții Apuseni.
„An. MET 1965 — 1967”, IV, Cluj, 1969, p. 25-93, fig. (Rez. 1. germ.).
215. KÖS, K., Arta lucrului în fier în Rimetea (Torocko] regiunea Cluj „Studii și cercet. de ist.
artei”, 1956, III, nr 3-4, p. 271-276, fig.
216. KÖS, K., Pietrăritul și pietrele de moară din Ciceu [lingă Dej} „An. MET 1959 — 1961",
II, Cluj, 1963, p. 79 — 109, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
217. KÖS, K., (Jsi jellegü népi technikâk. A hô gyüjtése, alakitâsa, csiszolâsa. (Tehnici populare
cu caracter arhaic: Alegerea, fasonarea și șlefuirea pietrei). „Müvelôdés", martie 1968,
nr. 3. p. 48 — 51, fig.
218. MUREȘAN, P., Despre piedicile de cai. „An. MET 1959-1961”, II. Cluj, 1963,
p. 371—375, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
219. MUREȘAN, P„ Aspecte etnografice din exploatarea sării în trecut la Ocna Dejului.: An.
MET 1962-1964”, III, Cluj, 1966, p. 387-419, fig. (Rez. 1. rusă, germi).
220. MORARIU, T., ONIȘOR, T., Contribuții cu privire la posibilitățile de valorificare a
nisipurilor aurifere din România. „Studii și cercet. Seria geografie", Acad. R.S.R.,
1970, t. XVII, nr. 2, p. 165 — 175, 4 hărți. (Rez. 1. germ.).
221. MORARIU, T„ ONIȘOR, T., Spălarea aurului în Carpații Orientali și Meridionali.
„Studia Univ. Babeș-Bolyai — Series Geographia", Cluj, 1970, fasc. 1, p. 3 — 15, fig.
hărți. (Rez. 1. engl.).
Pictură pe lemn și sticlă. Zugravi. Xilogravuri.

222. GYALUI, F., Xilogravurile populare românești din Hăsdate [lingă Gherla']. „An. MET
1957-1958”, I, Cluj, 1958, p. 311-317, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
223. KÖS, K., A régi székely bûtorfestêsrôl. (Despre pictarea mobilelor vechi secuiești [cu
vopsele naturale]). „Korunk", Cluj, 1968, nr. 8, p. 1166—1173, fig.
224. METEȘ, Șt., Zugravii și icoanele pe hîrlie (xilogravuri — stampe] și sticlă din Transil
vania. „Bis. Ort. Română", 1964, an 82, nr. 7 — 8, p. 730 — 774, fig.
225. NICULESCU, V. V., Contribuții la cunoașterea icoanelor pe sticlă și a xilogravurilor
țăranilor români din Transilvania [Nicula și Hășdate, jud. Cluj], „Studii și cercet.
ist. artei", 1957, IV, nr. 3 — 4, p. 297 — 315. (Cu o bogată bibliografie).
226. PAVELESCU, Gh., Pictura pe sticlă la români. „Rev. fundațiilor", 1945, XII, nr. 3,
p. 634-647, fig.
227. POPA, At., Zugravi și școli de zugravi ai bisericilor de lemn din Transilvania. Dimitrie
Ispas din Gilău — Cluj. „An. MET 1965 — 1967”, IV, 1969, p. 581 — 614, fig. (Rez.
1. fr.).
V FORME POPULARE DE SCHIMB. TÎRGURI
228. KÖS, K., A pâncélcehi vâsâr. (Tîrgul din Panticeu, jud. Cluj). „Korunk”, Cluj, 1969,
nr. 4, p. 524—534, fig.
229. KÖS, K., Hajdani torockôi vâsărok. (Tîrgurile de demult din Rimetea, (jud. Alba).
„Falvak Dolgozô Népe”, 15 ianuarie 1969, nr. 2, p. 6 — 7.
230. KÖS. K., A nyârăsdszeredai nagyvâsârokon. (Tîrgurile „de țară" de la Miercurea Miraju
lui, jud. Mureș). „Falvak Dolgozô Népe", 19 noiembrie 1969, nr. 22, p. 5 — 6.
VI HRANA ȘI ALIMENTAȚIA POPULARĂ
231. KÖS, K., Erdélyi adatok a pogâcsa készitéséhez. (Contribuții ardelene la prepararea tur
telor dulci). „Néprajzi Kôzlemények", Budapest, 1959, nr. 1—2, p. 3 — 14.
232. TIȚA, Aurelia, Fructele în alimentația populară în zonele Lăpus-Maramureș și Zărand —
Hunedoara. „An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 531-547, fig. (Rez. 1. fr.).
CULTURA POPULARĂ SPIRITUALĂ
I-II, ȘTIINȚA POPULARĂ. CUNOȘTINȚE ȘI CREDINȚE. ETNOBOTANICA
233. BORZA, Al., Cercetări etnobotanice în Țara Oașului. ,,An. MET 1962—1964”, III, Cluj,
1966, p. 249 — 266. (Rez. 1. rusă, germ.).
234. BUTURĂ, V., Cîteva plante medicinale. București, Tip. „Eminescu", [1944], 8 p.
(Extras din „Calendarul crescătorului de animale pe 1944”).
235. BUTURĂ, V., ,.Iarba codrului". însemnări^ etnobotanice [din Țara Oltului], „Rev.
fundațiilor", 1945, 12, nr. 2, p. 438 — 447.
III. FOLCLORUL OBICEIURILOR POPULARE

Magie, mitologie. Vrăjitorie
236. KÖS, K., Erdélyi adatok a meghotéses varăzslăshoz. (Date ardelene privitoare la vrăjitoria
analogică). „Néprajzi Kôzlemények", Budapest, 1957, nr. 2, p. 185 — 187.
237. PAVELESCU, Gh., Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicu
lui. Sibiu, 1944, 132 p.
238. PAVELESCU, Gh., Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni. București
1945, 197 p. (Biblioteca de sociologie, etică și politică. Sociologia României 6).
Obiceiuri legate de ciclul vieții omenești
239. VĂCARIU, Maria, Contribuții la studiul obiceiurilor din Munții Apuseni. Obiceiuri legate
de naștere. „An. MET 1965-1967", IV, Cluj, 1969, p. 571-579. (Rez. 1. fr.).
240. BOT, N., Contribuții la cîntecul zorilor. „An. (MET .1963 — 1964", III, Cluj, 1966,
p. 463 — 486. (Rez. 1. rusă, germ.).
241. PAVELESCU, Gh. Despre ,.pasărea suflet”. „Anuarul Arhivei de folclor", Cluj-București,
1945, VII, p. 130-131 ; 200 (Rez. 1. fr.).
242. PAVELESCU, Gh., Verșuri la morți de Nicolae Filimom. Alba Iulia, 1945, 59 p., fig.
(Extras din „Apulum", 1943 — 1945, II, p. 314 — 373, fig).
Obiceiuri legate de ciclul anului etnografic și obiceiuri neperiodice.

Obiceiuri agrare.
243. BÎRLEA, O., Colindatul în Transilvania. „An. MET 1965 — 1967”, IV,. Cluj, 1969,
p. 247-304, (Rez. 1. fr.).
244. BOT, N., Cînepa în credințele si practicile magice românești „An. MET 1968 — 1970”, V,
Cluj, 1971, p. 279-322
245. DUNĂRE, N., Elemente de cultură populară spirituală în practicarea unor ocupații la
români. „An. MET 1968-1970”, Cluj, 1971, p. 323-335.
247. TALOȘ, I., Obiceiuri privitoare la seceris. Din materialele Arhivei de folclor — Cluj.
„An. MET 1968-1970", Cluj, 1971, p.'261-278.
Obiceiuri sociale și juridice.

248. BOT. N., Șezătoarea în zona Năsăudului. „An. MET 1965 — 1967" IV, Cluj, 1969, p.
305-346. (Rez. 1. engl.).
249. DUNĂRE, N„ Le „marché” aux filles du mont Găina. „Revue Roumaine”, 1957, IX,
nr. 4, p. 122-126, fig.
250. DUNĂRE, N., Jocul arșicelor la romani. „An. MET t1957 —1958", I, Cluj, 1958,
p. 321—323, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
251. DUNĂRE, N., Un obicei străvechi : căluserii. „Steaua”, Cluj, 1956, VII, nr. 12, p.
117-118.
252. KÖS, K., A kôzôsségi élei paraszti hagyomânyai. (Tradiții țărănești în viața obștească).
„Korunk”, Cluj, 1962, p. 368—374, fig.
253. KÖS, K., Életkorok népmüvészete a Szilâgysâgban. (Arta populară legată de vîrst< ).
„Falvak Dolgozô Népe”, 27 noiembrie 1968, nr. 48, p. 6. fig.
254. MÎRZA, T., Cîntecul ceremonial al clădi de tors din partea de nord a Munților Apuseni.
„An. MET 1968-1970", V., Cluj, 1971, p. 337-360.
255. MUȘLEA, I., Noi contribuții la studiul,,Obiceiului Junilor brașoveni”. „An. MET 1962 —
1964", III, Cluj, 1966, p.’225-248, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
256. PETRUȚIU, E., O ceată de căluseri din Cîmpia Transilvaniei. „An. MET 1968 —1970",
V, Cluj, 1971, -
IV. FOLCLORUL PROPRIU-ZIS
257. FARAGÖ, J., ,.Ciobanul care și-a pierdut oile” în folclorul maghiar. „An. MET 1962 —
1964" III, Cluj, 1966, p. 455 — 461, (Rez. 1. rusă, germ.).
258. KÖS, K., Népmesêink vilâga. (Lumea basmelor populare maghiare). „Utunk", Cluj,
1948, nr. 3, p. 6.
259. MARKEL, Hanni, Snoave populare românești la sasii din Păuca [jud. Sibiu]. „An. MET
1968-1970", V, 1971, -
260. NICOLA, I. R., Constructorii amatori de instrumente muzicale din Transilvania. „An.
MET 1959-1961", II, Cluj, 1963, p. 349-396, fig. (Rez. 1. rusă, germ.).
D. ACȚIUNI DE VALORIFICARE A ETNOGRAFIEI ȘI

FOLCLORULUI. ETNOGRAFIA APLICATĂ.
261. CIOTI, V., Valorificarea creațiilor artistice populare prin cooperația meșteșugărească
clujeană. „An. MET 1968-1970", V, Cluj, 1971, p. 493-508
262. DUNĂRE, N., Legătura muzeelor din regiunea Cluj cu masele. (în : Din activitatea
muzeelor noastre. Cluj, Sfat. Popular Regional, 1955, p.75—86).
263. KÖS, K., Mihez kezdjünk a természtben. (Cum să ne descurcăm în natură). București,
Edit, tineretului, 1968, 175 p., fig.
264. KÖS, K., Néprajztanitâsunk haladô hagyomânyai. (Tradiții progresiste în învățămîntul
superior al etnografiei clujene). „Korunk", Cluj, 1958, nr. 8, p. 1218—1224.
265. KÖS, K., Egytemes néprajzi jegyzet. (Note de curs de etnografie generală). I. Bevezetés
a neprajzba. (Introducere în etnografie). „Müvelôdés", 1969, nr. 11, p. 34—35; II.
A munkaeszközök és a tüz jelent- ôsége. (Importanța muncii și a focului viu). „Ibid.",
1969, nr. 12, p. 49 — 50; III. Zsakmânyolo gazdâlkodâs, gyujtâgetés. (Culesul, din
natură). „Ibid.", 1970, nr. 10, p. 50—54 ; IV. Halâszat, vadăszat. (Pescuit, vînă-
toare). „Ibid"., 1970, nr. 12, p. 44 — 46.
E. etnografia, folcloristica ȘI MUZEOLO

GIA ÎN ALTE ȚĂRI
266. KÖS, K., Idegen vilâgrészek. Az Erdélyi Néprajzi Mûzeum kiâllitâsa. (Continente extra-
europene. Expoziția Muzeului etnografic al Transilvaniei). „Utunk", Cluj, 27 mai 1960,
p. 5, fig.
267. KÖS, K., Néprajzi—muzeologiei tanulmânyutam a Szovjetwniôban. (Călătorie de studii
etnologice-muzeografice în Uniunea Sovietică). „Korunk", Cluj, 1959, p. 424 — 427.
268. KÖS, K., Nêpi kultûrâk egyetes vondsai. (Trăsăturile universale ale culturii populare).
„Korunk", Cluj, 1968, nr. 1, p. 53 — 63.
269. KUNZ, L-, Etnografia și muzeele etnografice în Cehoslovacia. „An. MET 1957 — 1958",
I, Cluj, 1958, p. 205—220. (Rez. 1. rusă, germ.).
270. ONIȘOR, T„ Lenin și muzeele sovietice. „An. MET 1957—1958", I, Cluj, 1958, p.
7 — 12. (Rez. 1. rusă, germ.).
INDICE ALFABETIC DE NUME DE PERSOANE

*
(AUTORI, RECENZII ETC.)
Alinași Istvan 11 Irimie Cornel 126

Barițiu George 34 (despre el) Irimieș Dumitru 206
Bănățeanu Tancred 180, 199 Ispas Dimitrie 228
Belu Sabin 165 Kirileanu Gheorghe T, 549
Benedek Elek 35 (despre el) Kâs Kăroly 8, 13, 14, 46 (despre el), 51, 52,
Bîrlea Ovidiu 243 81, 82, 85, 112, 113, 114, 115, 131, 136,
Bocșe Maria 181 137, 149, 150, 163, 164, 168, 169, 188,
Bojinca Damaschin 36 (despre el) 189, 203, 204, 207, 208, 209, 210, 215,
Borza Alexandru 234 216, 217, 218, 224, 229, 231, 232, 237,
Bot Nicolae 240, 244, 248 252, 253, 258, 263, 264, 265, 266, 267,
Bour Octavian 88, 98 268.
Bucuța Emanoil 54, 54 a Kovăcs Agnes 203
Bugariu Aurel 62 Kunz Ludvik 269
Bugeanu D 26 Lorinț Florica 1
BUTURĂ VALERIU 70, 78, 89, 90, Mangiuca Simion 47 (despre el)
91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, Mannhardt Wilhelm 48 (despre el)
126, 133, 134, 153, 154, 155, 156, 157, Markei Hanni 48, 259
158, 159, 160, 182, 183, 205, 214, 235, 236 Mandrea S. 93
Ciobanu — Stahl Anca 3 Meteș Stefan 225
Cioflec Dimitrie 37 (despre el) Mironescu Nicolae Al 57
Cioti Viorel 200, 261 Mirza Traian 254
Codru Drăgușanu loan 41 Moisil Iuliu 49 (despre el)
Dan Pavel 38 (despre el) Morarm Tiberiu 55, 65, 170, 171, 174,
Dăncuș Elena 31, 32 220, 221,
DĂNCUS GHEORGHE 39 și 40 (despre Moraru-Popa Georgeta 2
el), 100,’ 101, 102 Mureșan Lucia 56, 57
Drăgoiescu Ion 103 Mureșan Pompei 138, 139, 218, 219
Dragomir Silviu 165 Mustea Ion 23, 24, 42, 50 (despre el), 255
Dunăre Nicolae 6, 7, 12, 34, 63, 64, Nicola Ioan R. 15, 246, 260
71, 72, 79, 80, 84, 104, 105, 106, 107, Niculescu V.V. 226
108, 109, 110, 129, 166, 167, 175, 176, ONIȘOR TEODOR 16, 17, 23, 33, 49, 58,
177, 178, 185, 186, 187, 201, 245, 249, 59,' 60, 61, 65, 66, 86, 116, 117, 118,
250, 251, 267. 119, 120, 151, 152, 220, 221, 270
Faragö Jozsef 35, 257, Orban Balâzs 51 și 52 (despre el)
Florea Virgil 37, 44 Oșianu Romulus 139, 190
Florescu Florea Bobu 202 Pândele A. 1, 2
Fochi Adrian 26, 27, 28, 29, 30. Pascu Stefan 9
Focșa Gheorghe 73, 111 PASCU VIORICA 17, 87, 121, 122, 123,
Focșa Marcela 187 140, 191, 192, 193
Ghergariu Leontin 36, 161, 162 PAVELESCU GHEORGHE 10, 132, 227
Gorovei Artur 42 (despre el) 238, 239, 242, 243
Gyalui Farkas 223 Petrescu Paul 18, 74, 89, 143, 211
Herrman Antal 43 (despre el) Petruțiu Emil 256
Hodoș Enea 44 (despre el) Pop Dumitru 19, 38, 41, 83
Idu Petre 130 Popa Atanasie 124, 228
Iorga Nicolae 45 (despre el) Pușcariu Valeriu 53
* Persoanele al căror nume este cules cu litere cursive au fost ori sînt salariați ai Mu
zeului nostru; iar cele cu litere mari-directori.
Racoviță Emil 53 (despre el) Ciceu, j. Bistrița-Năsăud 216
Răutu Radu 4 Ciuc (zona) 203’
Russu Ioan I, 141, 148, 172, 194. Cizer, j. Sălaj 91
Sbîrcea Gheorghe 125 Cîmpia Transilvaniei 107, 129, 138, 149, 256
Sperantia Eugeniu 2 Cluj (zona) 17, 33, 73, 144, 163, 169, 182,
Stahl Paul H. 67, 89, 142, 143 213, 262; (Muzeul etnografic:) 65, 70,
Szdbô Tamas 98 74, 88, 90-125, 127, 128
Ștefănescu Constantin M. 174 Crișul Negru (zona) 164
Stefănescu Eiviu 45 Europa (zona) 127, (de sud-est) 157
Taloș loan 25, 47, 50, 247 Peleacu, j. Cluj 130
Toșa Ioan 144, 213 Finișel, j. Cluj, 206
Ti’fa Aurelia 195, 212, 233 Găina (muntele, „tîrg”) 249
Treiber-Netoliczka Luise 196 Gherla (muzeu) 87
Üngureanu Nicolae 126 Gilău, j. Cluj 228
Văcariu Maria 239 Hațeg, j. Hunedoara (zona) 143, 152, 198
Vâlsan George (despre el) 54, 54 a, 55, Hășdate, j. Cluj 222
56, 57, 58, 59, 60, 61 Hunedoara (regiunea) 156
Vămszer Geza 145 Iași (muzeu etnografic) 86
Vasiloschi Eleonora 40 Josenii Bîrgăului, j. Bistrița-Năsăud 200
Vlăduțiu loan 20, 21, Eăpuș, j. Maramureș (zona) 209, 232
VUIA ROMUȚUS 22, 146, 147, 152, 173, Maramureș (zona) 202, 204
174, 179, 197, 198; despre el: 54 a,57, Miercurea Nirajului, Mureș 230
62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69 Moldova 86 (muzeu), (de nord) 147
Vulcănescu Romulus 69, 77 Munții Apuseni 133 (SE), 154, 165, 183,
Wildhaber Robert 127 (E), 185, 201. 214, 238, 239, 254 (N)
Zderciuc Boris 39, 126, 128 Năsăud (zona) 140, 151, 193, 248
Zderciuc Silvia 4 Ocna Dej, j. Cluj 219
Oiejdea, j. Alba 150
Panticeu, j. Cluj 228
Pădureni (Hunedoara, zona) 152, 197
INDICE ALFABETIC DE NUME Păuca, j. Sibiu 259
Rimetea, j. Alba 85 (muzeul), 215, 229
GEOGRAFICE (LOCALITĂȚI, Rișculita, j. Hunedoara 205
ZONE etc.) România 15, 19, 22, 67, 126, 128, 135,
141, 148,167, 172, 173, 174, 220, 238
Sălaj (zona, județul) 137, 161, 162
Apahida, jud. Cluj 192 Sic, j. Cluj 189
Avram Iancu, j. Alba (muzeu) 84 Sîrbești, j. Bihor 180
Banat (zona) 146, 181, 211 Stolna, j. Cluj 206
Bedeciu, j. Cluj 208 Șieu-Șieuț, j. Bistrița-Năsăud 190
Beiuș (zona) 164, 175 Tîrnava Mică (zona) 136
Bihor (zonă, județ) 132, 177 (munții), 186, Transilvania (zona) 145, 146, 153, 155,
199 159, 160, 191, 196, 224, 232, 237, 244,
Bistrița (zonă) 184 246, 260
Budureasa, j. Bihor 212 Țara Moților 134
Călata, j. Cluj 188 (zona) Țara Oașului 233
Călățele, j. Cluj (zona) 139, 168, 195 Țara Oltului 235
Carpați 158, 171, 178, 221 Uniunea Sovietică (etnografia, muzeogra
Cașin, j. Bacău (zona) 207 fia) 71, 267, 270
Cehoslovacia 269 Zărand (zona) 176, 205, 232
Teodor Onișor et Viorica Pascu
DES REALISATIONS SCIENTIPHIQUES DES ETNHOGRAPHES DE

LA VILLE DE CLUJ AU DERNIER QUART DU SIECLE
(Résumé)
Le but du succinte étude introductive et de la bibliographie qu l’accom

pagne est de montrer la variété des préoccupations scientifiques d’un co
llectif restreint, qui a tout de même réussi de publier un nombre assez
considerable des études, certaines dispersées dans divers périodiques du
pays et de l’étranger, pas toujours facilement à les trouver. Ensuite on a
cherché de montrer la contribution de ces chercheurs et muséographes de
la ville de Cluj, Roumains, Hongrois, Allemands, aidés par un nombre
toujours augumenté d’amis et collaborateurs, au développement de l’ethno
graphie et de la muséologie etnographique roumaine au troisième quart
du XX-e siècle.
Les collaborations hors — Annuaire, arrivé à présent au Ve volume,
comme les articles écrits par d’autres, dans d’autres publications sur cer
tains aspects de l’activité de notre institution (collections, expositions,
le musée en plein air, participations aux manifestations scientifiques, mu-
séologiques etc.) montrent que le Musée Ethnographique de la Transyl
vanie de la ville de Cluj n’est pas isolé ou rompu du mouvement scienti
fique et muséologique du pays ; au contraire il rest comme dans le passé,
mai dans d’autres conditions beaucoup plus avantageuses, avec des résultats
supérieurs dans l’attention de tout ceux qui activent, d’une manière ou
d’autre, dans l’ethnographie et muséologie roumaine.
Les réalisations obtenues jusqu’à présent constitueront un point de
départ et un stimulent pour mener à l’accomplissement les tâches beaucoup
plus importante qui reviennet à notre institution dans l’étape actuelle
du développement de l’ethnographie et muséologie roumaine comme dans
les étapes futures.
Pompei Mureșanu — Romulus Oșianu
CONTRIBUȚII LA STUDIUL AȘEZĂRILOR

ȘI CONSTRUCȚIILOR ȚĂRĂNEȘTI
DIN DEPRESIUNEA CĂLĂȚELE
Regiunea cunoscută în literatura geografică de specialitate sub numele

de Depresiunea Călățele este un bazin exterior de scufundare lentă1,
situat la contactul piemonturilor2 cu marginea faliei3 din bordura nord-
estică a Munților Apuseni, în subsolul căruia predomină depozitele sedi
mentare care trec de la calcarele paleogene și intrîndurile cristaline ale
masivului Bihariei, la marnele și gresiile neogene din bazinul Someșelor4.
Structura de bazin mai mult sau mai puțin scufundat pe alocuri5, a dat
naștere unui relief caracterizat prin fragmentări deluroase6, evidențiate
în culmi colinare monoclinale și dealuri de încrețire cu înălțimi ce variază
între 500—800 m7, separate prin văi largi cu terase de eroziune sub formă
de umeri8 alcătuiți din prundișuri nisipoase9. Relieful de bazin exterior,
populat cu dealuri și culmi a căror energie crește pe măsura apropierii
de zona de contact cu muntele, a drenat pe suprafața districtului o rețea
hidrografică formată din rîuri neînsemnate, cu alimentare mixtă, inten
sificată de scurgerile nivo-pluviale din josul pantelor în intervalul prirnă-
vară-vară10 și din izvoare situate la marginea de jos a primelor terase unde
se înșiruie salba așezărilor umane.
1. R. Ficheux, Munții Apuseni, în „Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul,
1918—1928", I, București, 1929, p. 179.
2. Monografia geografică a R.P.R., I. Geografia fizică, Anexe, București, 1960, XII.
3. R. Ficheux, o. c., p. 162, 166 și 179; Monografia geografică a R.P.R., I.
Geografia fizică, București, 1960, p. 221.
4. V. Mihăilescu, Carpații sud-estici de pe teritoriul R.P. Române. Studiu de
geografie fizică cu privire specială la relief, București, 1963, p. 327 — 328.
5. R. F i c h e u x, o. c., p. 169.
*• Monografia geografică a R.P.R., I. Geografia fizică, București, 1960, p. 223.
’. Ibid., p. 228.
8. Ibid., p. 169, fig. 33.
’. Ibid., p. 223.
1#. Ibid., p. 451, 452, fig. 175,
32 Pompei Mureșanu—Romulus Oșianu
Fiind o regiune de contact, Depresiunea Călățele a fost locuită din

cele mai vechi timpuri de o populație sedentară care a valorificat posibi
litățile multiple oferite de condițiile mediului fizico-geografic, contribuind
din plin la umanizarea peisajului prin defrișări cu caracter agricol-pastoral
și prin amenajarea vetrelor de așezări. Una din dovezile peremptorii ale
locuirii regiunii din timpuri îndepărtate ne-o oferă mai întîi descoperirile
arheologice sdin hotarul a zece sate cercetate pînă în anul 195211, apoi pri
mele mențiuni documentare a celor 22 de sate12 din cuprinsul depresiunii,
care apar în înscrisurile cancelariilor maghiare pe măsura consolidării
treptate a puterii feudale :
Anul primei men

Nr. crt. Numele satului țiuni documentare
1 Ardeova 1375
2 Bedeciu 1345
3 Bica 1359
4 Bociu 1408
5 Buteni 1291-1294
6 Călata 1213
7 Călățele 1408
8 Ciuleni 1408
9 Dretea 1214
10 Domoșu 1408
11 I'inciu 1459
n. Enumerăm în ordine alfabetică descoperirile arheologice efectuate pînă în anul 1952

în regiune: Bica : epoca neolitică, cf. G. T é g 1 â s, OTTE, XIII (1887), 300; M. R o s k a,
Rep. 35, nr. 52 ; 149, nr. 16 ; Ciuleni : vîrf de silex lung și o „cetate de pămînt" dintr-o epocă
neprecizată, cf. OTTE, IV (1879), 154; M. R o s k a, Rep., 111, nr. 15; I. M a r ț i a n,
Rep., 183; I. Marțian, Urme, 22; Dretea'. epoca romană, cf. C. G o o s, Chronik, 70;
K. 'forma, Limes, 29 — 31; I. Marțian, Rep., 242; Huedin : epoca bronzului și pre-
feudală, cf. M. R o s k a, Rép., 35, nr. 52; A. M o z s o 1 i c s, MM., 1945, 55 — 57 (ii.);
M. R o s k a, Rép., 35 — 52; J. Hampel, A. E., XVII (1897), 450; Mînăstireni : monu
ment probabil roman de proveniență necunoscută, cf. K. Tor m a, Limes, 31 ; V. B u n y t a y
Vàradi pilsp., II, 353 — 60 (il.) ; G. Ent z, ETJE, II (1943), 59 ; Nearșova : cetate de pămînt
și mai multe gropi dintr-o epocă neprecizată, cf. M. R o s k a, Rép., p. 206, nr. 13; Saula ;
relief roman de proveniență necunoscută, cf. V. B u n y t a y, Vàradi piisp., III, 426; Ma
Mü, II, 440 ; Văleni : epoca paleolitică, bronzului și romană, cf. A. Koch, Erd. Müz., V
(1876), 138; C. Goos, Chronik, 60; Erd. Müz., VI (1879), 64; M. R o s k a, Pdsztortür,
XVII (1931), 58; K. T o r m a, Limes, 31; A. B u d a y, Erd. Müz. Evk., 1906, 65; Zam-
Sincrai : cetate dintr-o epocă neprecizată, cf. I. M ar ția n, Urme, 22 precum și Calata : cetate
de pămînt dintr-o epocă neprecizată în incinta căreia în anul 1935 s-au făcut cîteva sondaje,
cf. informațiile mai multor locuitori din sat.
12. Cf. C. S u c i u, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, I, București, 1967 ;
II, 1968, s. v.
Așezările și construcțiile din Depresiunea Călățele 33
Anul primei men

Nr. crt.' Numele satului țiuni documentare
12 Horlacea 1393
13 Huedin 1332
14 Izvorul Crișului 1276
15 Mînășturul Românesc 1376
16 Mînăstireni 1332
17 Mărgău 1408
18 Nearșova 1391
19 Rîșca 1909
20 iți Saula 1219
21 Văleni 1213
22 Zam-Sîncraiu 1337
Pornind de la premisele economice, condiționate de interacțiunea factori

lor geomorfologici, sesizabilă numai în condițiile unei locuiri îndelungate
în cuprinsul regiunii13 precum și de la necesitățile de apărare sau răspun
dere materială a conducătorilor față de populațiile migratoare1415 care se
scurgeau pe culoarele văilor mari18, populația străromânească și românească
s-a constituit de timpuriu în organizații specifice pe văile apelor16 sub
autoritatea unor cneji și voievozi17 a căror prezență cu atributele respec-
I3. I. Couea, Geografia satului românesc. Așezare, formă, structură în „Sociologie

românească", an. II, nr. 2 — 3 (febr.-mart.), 1937, p. 60 — 61; Istoria României, I, București
1960, p. 802.
u. Rogerius, Carmen miserabile, cap. XXXV, cf. G„ Lisseanu-Popa, Ro
mânii în izvoarele istorice medievale, București, 1939, p. 206—207; DinuC. Arion, Cnezii
români, contribuții la studiul lor, cf. G. tissean u-P o p a, o. c., p. 207, nota 2.
15. K. H o r e d t, Contribuții la istoria Transilvaniei în sec. IV XIII, București, 1958,
p. 24, 89 și 113 (fig. 20) ; Istoria României, II, București, 1962, p. 73 ; Șt. Pasca, Perioada
feudalismului timpuriu, în ,,Din istoria Transilvaniei", I, ed. III, București, 1963, p. 108.
15. N. I o r g a, Istoria românilor din Ardeal și Ungaria, I. Pînă la mișcarea lui Horea
(1784), București, 1915, p. 15, 24, 40, 42 — 44; Z i m m e r m a n n-W é r n e r, Urkunden-
bîich zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, I, Sibiu, 1892, p. 58, nr. 67 apud N.
Iorga, o. c., p. 44; V., M e r u ț i u, Județele din Ardeal și Maramureș pînă în Banat. Evo
luția teritorială, Cluj, 1929, p. 9, 10, 11; Istoria României, I, p. 802.
17. C s â n k i, V, 365 apud Szabo T. Attila, Kalotaszeg helynevei, I, Cluj, 1942,
p. 3, nota 1 ; S. Dr agomir- S. B elu, Voevozi, cnezi și crainici la românii din Munții Apu
seni și din regiunea Bihorului în evul mediu, în „Acta Musei Napocensis”, III, Cluj, 1966,
p. 173, 175, 178 — 179; N. Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei
și a onomasticei, București, 1933, p. 434 și C. Suciu, Dicționar..., I, II.
3 ■— Anuarul Muzeului etnografic

tive aproape neștirbite consemnate și în documentele de mai tîrziu18,

nu se mai întîlnește la celelalte popoare stabilite ulterior pe teritoriul
Transilvaniei19. Deoarece era așezată în apropierea culoarului Crișului
Repede, regiunea de care ne ocupăm în studiul de față nu a putut rămîne
în afara acestei organizări impuse atît de prezența populațiilor migratoare
care trebuiau să se întrețină din contribuțiile autohtonilor20, cît și de
logica desfășurării procesului de apariție a relațiilor feudale timpurii în
în cadrul obștilor sătești de pe teritoriul patriei noastre. Prezența voievozi
lor români în Depresiunea Călățele este consemnată în documentele istorice
începînd cu anul 1467 cînd la Călata își exercita autoritatea un oarecare
„Ilie voevod de Călata”21 amintit apoi în 1468 și 1469 ca „voevod al români
lor”22, al cărui fiu numit Mihail devine, la rîndul lui, în 1474 ,,voevod al
românilor din Kalathazeg” sau ,,voevod de Kalathazeg”23 cu atributul „de
Varța” sau „Incel” (Ciuleni)24, ceea ce confirmă atît aserțiunea că acesta
era unul dintre puținii autohtoni care au reușit să se ridice în rîndurile nobi
limii25, cît și ipoteza potrivit căreia această organizație specific românească
trebuia să cuprindă teritoriul cîtorva cnezate sătești26. Aceeași situație
o întîlnim la Mărgău unde documentele amintesc în anul 1469 un „Dan
voevod”27, iar în anul 1492 pe voievodul Gheorghe care — împreună cu
fiii săi Ion, Nicolae și Petru — interzice fiilor lui Bânffy de Rosoncz să ocupe
un rît de lîngă apa cu același nume28. Instituția voievodală și cnezială avea
în Depresiunea Călățele o tradiție atît de îndelungată încît Arhidiacona-
tul29 ce se înființează în sec. al XIII-lea împrumută de la autohtoni numele
18. S. Dragomir- S. B elu, o. c., p. 180 ; JI. Lupa ș-V lasiu, Aspecte din istoria
Transilvaniei, Sibiu, 1945, p. 96; Ion I. Nist or, Ungurii in Dacia Carpatină, București,
1942, p. 11; D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVl-lea, II, București,
1968, p. 143-144 și 261.
19. N. I o r g a, o. c., p. 40 ; V. Meruțiu o. c., p. 11 ; D. Prodan, o. c., p. 70,
143.
20. . Constituerunt canesios, il est balivios, qui iusticiam facerent et eis equos, ani-
malia, arma, exenia et vestinienta utilia procurarent" afirmă Rogerius în o. c., XXXV
apud G. Lisse an u-P o p a, o. c., p. 206.
21. C. Suciu, o. c., I, s. v. ; N. Dtäganu, o. c., p. 434.
22. S. Dr ago mir- S. B e 1 u, o. c., p. 173.
23. C. S u c i u, o. c., I, s. v. ; Szabo T. A. ,o. c., p. 3.
24. S. D r a g o m i r- S. B e 1 u, o. c., p. 173; N. Lräganu, o. c., p. 434.
25. S. D r a g o m i r- S. B e 1 u, o. c., p. 173.
26. G. Liss e an u-P o p a, o. c., p. 208. Referitor la satele conduse de cnezi, vezi
și Rogerius, o. c., XXXV : ,,Et sic procurator meus de istis dominis erat unus, et pene
mille villas regebat. . ." apud G. Lissean u-P o p a, o. c.,p. 206 și n. 20— „canesios”.
27. C. Suciu o. c., s. v.; N. D r ă g a n u, o. c., p. 434.
28. B. I v â n y, A Tomay Nemzetségbéli Losonczi Bànffy csalăd tôrténete, în ,,OMevél-
iàr”, II, Budapest, 1928, p. 301 apud S. D r a g o ni i r- S. B e 1 u,o. c., p. 175.
29. Prima mențiune a Arhidiaconatului de Călata cu 4 sate din zonă ce plătesc
dijmă în natură Arhiepiscopiei de Oradea datează dintre anii 1271 — 1294 (v. Documente.,
II. (1251—1300), doc. nr. 381, p. 341. V. apoi în sec. XIV „Socotelile lui Iacob al lui
Berengariu și Raimund de Bonofato, strîngătorii dijmelor pe șase ani din Regatul Ungariei",
în ,,Documente privind istoria României. Veacul. XIV. C. Transilvania”, III (1331 — 1340),
București, 1954, doc. 56, p. 41, 54, 61, 86—87, 97, 111, 119—120.
„de Călata”3031pe care documentele de mai tîrziu îl vor adăuga lîngă cel
al voievozilor români din această „țară” rămasă multă vreme81 cu o organi
zare social-juridică respectată din motive de ordin politic de regalitate
și rîvnită pentru înlesnirile ei32 de către noii veniți. Datorită însă faptului
că populația catolică era în general prea puțin numeroasă atît în întreaga
Transilvanie33 cît și în satele din zona propiu-zisă, Arhidiaconatul de
Călata a fost extins dincolo de limitele voievodatului, peste satele de
pe cursul mijlociu al Crișului Repede34, pentru a mări în felul acesta
cuantumul dijmei papale. Deosebit de semnificativ în ceea ce privește prezen
ța populației maghiare în zonă la acea dată, este faptul că din cele nouă
așezări menționate pentru prima oară anterior sau în cursul perioadei
1332—133735 cît durează evidența Registrului de dijme papale, doar patru
sate sînt înscrise cu diferite sume de plată36, în timp ce restul nu figurează
în liste, ceea ce înseamnă că ele erau locuite în exclusivitate de populația
ortodoxă. Prezența covîrșitoare a populației românești în zonă este demons-
30 Este neîndoielnic faptul că Arhidiaconatul și-a derivat numele de la organizația româ

nească cu centrul administrativ în satul Călata a cărei primă mențiune datează din anul 1213
(cf. C. S u c i u, o. c., I, s. v.) și nu de la localitatea Călățea sau Călacea din jud. Bihor cum
greșit se afirmă într-o notă explicativă (v. Documente. . ., III, p. 54, nota 2), deoarece acea
stă așezare apare in documente pentru prima oară abia în anul 1475 (v. C. Suciri, o. c.,
s. v.), cînd Arhidiaconatul de Călata era de mult înființat.
31 Din cele 21 de sate avînd prima mențiune în timpurile mai vechi, doar șase așezări
sînt amintite pentru prima oară în secolul XIII, nouă in secolul XIV și șase în secolul XV,
ceea ce reflectă progresiva intrare ,,în istorie" a populației românești pe măsura consolidării
puterii feudale centrale și accentuarea aservirii populației române.
32 V. Pië J. D., Ueber die Abst. den Rumänen, p. 164 apud Der Nationale Kampf
gegen das Ungarische Staatsrecht. Ein Beitrag zur Kritik der älteren Ungarische Geschichte, Lei
pzig, 1882, p. 80, nota 11.
33 Cu privire la numărul redus al maghiarilor în Transilvania primelor secole de după
cucerire, deosebit de revelatoare sînt următoarele informații cuprinse în diverse documente
și autori : edictul conducătorului tătar Kadan impune moneda mongolă și bizantină numai
românilor, sașilor și secuilor, cf. Ion I. N i s t o r, Ungurii în Dacia Carpatină, București,
1942, p. 23 ; ungurii nu sînt amintiți nici în actul de la 1210, unde apar numai contigentele mili
tare ale românilor, sașilor și secuilor, cf. Szăzadok, 1910, p. 202 apud Ion I. N i s t o r, o. c.,
p. 23, nota 5 ; în actul de convocare a Dietei transilvănene din 1291 sînt amintiți de asemenea
numai nobilii români, sași și secui, cf. Zimniermann-Werner, o. c., I, p. 177 apud
I. I. N i s t o r, o. c., p. 24, nota 1; cu privire la popularea Transilvaniei de către unguri,
însuși Rösler recunoaște că aceștia — ca popor de stepă — preferau pusta și evitau Dacia cu
munții și podișurile ei, mulțumindu-se doar cu supremația politică asupra acestei țări, cf.
Dacier und Romanen, p. 43 apud I. I. N i s t o r, o. c., p. 24, nota 2 și, în sfîrșit, M. Lupa ș-
V 1 a s i u, în ,,Aspecte din istoria Transilvaniei", Sibiu, 1945, p. 58 arată că maghiarii s-au
infiltrat în Transilvania abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
34 în evidența Arhidiaconatului de Călata figurează și următoarele sate care nu fac
parte din Depresiunea Călățele : Țetchea, Vadul Crișului, Ineu, Felcheriu, Sărând, Seleuș,
Tileagd, Cheriu, Fughiu, Aleșd, Haieu, Uilacu, Alrnaș, Aușeu, cf. Socotelile..., în ^Docu
mente...", III, p. 41 — 120.
35 Buteni, Călata, Dretea, Huedin, Izvorul Crișului, Mînăstireni, Saula, Văleni și Zain-
Sîncraiu cf. C. Suci u, o. c., s. v.
36 Dintre cele patru așezări doar Huedinul figurează în evidența fiecăruia din cei șase
ani cu suma de 14 groși, ceea ce ar demonstra existența unui număr constant de credincioși
catolici, în timp ce Mînăstirenii este înscris o singură dată cu suma derizorie de 2 groși iar
Vălenii și Zam-Sîncraiul abia în 1337 de asemenea cu cite 2 groși, cf. Socotelile. . . în „Docu
mente...", III, p. 41 — 120.
trată apoi de faptul că în registrul de „quinquagesima ovium” din anul

1461 figurează un număr de nouă sate3’ obligate la plata acestei dări
specifică românilor*38. în același sens pledează apoi recensămintele din
anii 1760—176239, 190040 și 193041 ale căror rezultate, consemnate în
tabelul de mai jos, constituie o adevărată revelație pentru lectorul neavizat
dar obișnuit în virtutea automatismelor create de impresii superficiale să
considere Depresiunea Călățele sau Kalotaszeg-ul o regiune unde populația
românească ar fi reprezentată de o minoritate neglijabilă :
Statistica Recensămîntul Recensămîntul gene

Nr. românilor din din 1900 ral al populației
crt. Numele satului 1760 - 1762 din 1930
Familii 1 Pers. Total Rom. |Magh. Total Rom. Magh.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Ardeova 62 310 318 312 6 373 373 -
n Bedeciu 71 355 996 972 - 1 243 1 210 5
3 Bica 81 405 529 529 - 378 376 -
4 Bociu 101 505 790 783 7 661 661 -
5 Buteni 102 510 525 521 4 667 663 4
6 Călata 172 860 1 018 992 26 1 128 1 111 13
7 Călățele 104 520 673 661 12 1 138 1 038 23
8 Ciuleni 107 535 439 392 35 1 048 650 169
9 Dretea 55 275 555 548 7 520 515 5
10 Domoșu - - 377 99 278 447 168 278
11 Finciu 98 490 338 338 - 481 478 -
12 Horlacea 6 30 196 39 157 262 64 195
13 Huedin 3 15 4 482 316 4 105 5 401 1 137 2 883
14 Izvorul Crișului - - 929 13 915 1 173 9 1 148
15 Mînășturul Românesc 144 720 1 174 1 162 12 722 713 -
87 Bedeciu, Bica, Călata, Călățele, Ciuleai, Mînășturul Românesc, Mînăstireni, Mărgău

și Zam-Sîncraiu ( !), cf. C. Suci u, o. c., s. v.
88 Apud Istoria României, II, București, 1962, p. 247 și S. Dr agomir- S. B e 1 u,
Păstoritul la românii din Munții Apuseni, în „An. Muz. Rtu. pe anii 1965 — 1967", Cluj, 1969,
p. 98.
88 Tabellae Dismembrationis Templorum Unitorum et non Unitorum in Principatu Tran-
silvaniae existentium, ab aulica Comissione in annis 1760 — 1761 et 1762 succesive elaborata et
authentice extradata apud V. Ciobanu, Statistica românilor ardeleni din anii 1760—1762,
în „Anuarul Institutului de Istorie Națională", III, 1924 — 1925, Cluj, 1926, p. 616—700.
“ I. Russu Șirianu, Românii din statul ungar, București, 1904, p. 29.
41 Recensămîntul general al populației din 1930.
Statistica Recensămîntul Recensămîntul

Nr. românilor din din 1900 general al populației
crt. Numele satului 1760- 1762 din 1930
Familii Pers. Total Rom. Magh. Total Rom. Magh.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
16 Mînăstireni 96 480 1 975 1 309 657 1 657 1 088 545
17 Mărgău 221 1 105 1 914 1 862 41 2 243 2 198 16
18 Nearșova - - 435 114 321 410 129 281
19 Rișca - - - - - 1 526 1 526 -
20 Saula - - 277 6 271 321 12 309
21 Văleni 31 155 2110 1 239 759 1 400 647 743
22 Zam-Sîncraiu 32 160 838 207 631 1 960 434 1 477
Total : 1 486 7 430 20 888|12 414 8 244 25 159 15 200 8 904
Caracterul românesc predominant al zonei, pus în lumină de informațiile

cuprinse în diferitele documente citate precum și de concluziile ce se des
prind în mod firesc din recensămintele amintite, se reflectă și în numele
apelor principale din depresiune, Crișul42 și Călata43. în același sens pledează
prezența apelativelor românești, atît de sugestive pentru toponimia cîtorva
așezări locuite însă azi de o populație maghiară majoritară44, precum și
42 Numele acestui rîu a rămas aproape neschimbat din antichitate pînă în zilele noastre :
Grisia, Grissia în sec. VI la Iordane s, De origine actibusque Getarum, XXII, 113; Krisos,
la C. Porfirogenetul, De administrando imperio, ed. Bonn, c. 40 apud Const. C.
Giurescu, Transilvania în istoria poporului român, București, 1967, p. 44, nota 1 și 2 ;
Crys, Crisium în anul 1075 și circa < 1202 —1203 > în ,,Documente. .I, p. 355, 365,
lucru confirmat și de părerile lingviștilor, ca de exemplu N. Drăganu, o. c., p. 313 — 319
și S. Pușcariu, Pe marginea cărților, în „Dacoromania", VIII (1934 — 1935), p. 327.
43 Referitor la numele acestei ape, v.N. Dr ăganu, o. c., p. 454, unde se arată că ung.
Kalota derivă dintr-un slav Kalota folosit de români din timpuri vechi, după cum se deduce
din existența diminutivului Călățele care cuprinde sufixul românesc ,,-el”, pe cursul superior
al rîului.
44 ,,... montent Popberche nominatum" (anul 1465 — 1539); ,,Paprét (ben)" (1683),
„Dul Andràs Parlaga" (1695), ,,Az Szârâz Dombnâl" (1713—1714), ,,Az Olah ut mellett”
(1731) la Huedin cf. Szabo T. A. Kalotaszeg helynevei, I, Adatok, Cluj, 1942, p. 5, 7, 8,
9, 12; ,,La Tranys" (1792), ,,pă dîmb", ,.Groapa Agozatului” (1941), ,,Vîrfu Kosztei lui Kis-
cer", ,.între Hotare”., ,,Rîtu lui Iopal", ,,Lopaiu Mare”, ,,Pă pârău”, ,,Vîrfu Kostei viii”, ,,Rîtu
Mare”, ,,Valea mare”, ,,La gat”, ,,Vîrfu Turdanului” (1941) la Domoșu cf. SzaboT, A.,
o. c., p. 45, 46, 47, 48, 49; ,,az Dan riti” (1608), ,,az ola gàtnal” (1Ô72), ,,Az Olah Mihaly
Nyirin" (1715), ,,a Domban az Olâhok Templom" (1754), ,,vallja Andreas Nyâgra" (1793), ,,Olăh-
patak" (1880), ,,Dîmb”, ,, Valea Kălătsi", ,,Bogdan” (1941) la Zam-Sîncraiu cf. Szabo T. A.,
c., p. 50, 52, 53, 54, 56, 59, 60; ,,Az Olâh uton aloi" (1699), „Kărarea” ,,Kalea Kărări”
(1941) la Horlacea cf. SzaboT. A., o. c., p. 38, 42 și ,,Dannystor [Dan Nystor)" (1717),
,,U. Bogoleștilor”, ,,U. Korposestilor”, ,,U. Furiceștilor”, ,,U. Bănduceștilor”, ,,F. Sincăiești-
lor", ,,Adăpătoare la Kulaie”, ,,La Coroiu Dumbrăd'i”, ,,P. sub D’alu D’ici”, ,,F. Coroiu Brînki”,
faptul că limba acesteia din urmă a împrumutat din limba română, în

decursul timpului, nu numai o serie întreagă de glose de largă circulație45* ,
ci chiar și un număr de termeni aparținînd substratului geto —dac48, referi
tori la diverse domenii de activitate social-economică cum sînt bâcs (baciu),
cap (țap), brâtfa (brad), kursza (cursă), muruna (murună cu sens de cunună),
sztina (stînă), sztrunga (strungă), zctra (zară) și zesztre (zestre)47. în pofida
tuturor acestor evidențe și a indubitabilei raionări operată în scris de către
oficialitățile medievale48 pe baza celei făcute anterior de către populația
românească care a realizat unitatea vieții social-economice în această „țară”
condusă de voievozi, unii etnografi au extins în mod artificial zona Kalotaszeg-
ului atît spre regiunile limitrofe Clujului cît și spre Oradea și Meseș49, pe baza
unui criteriu despre care credem că nu poate servi la o zonare științifică50.
De altfel o parte din acești autori revin asupra raionării recunoscînd că
— din punct de vedere istoric și geografico-economic — zona Călatei
,,F. în Poiana Dîmbu lui Dan Gliga”, ,,La Dîlmă”, ,,Muncelu”, ,,La Preluc", ,,Săkătura‘, ,,Gîrda”,
,,Marina”, „Glimeie” (1938) la Mînăstireni cf. S z a b 6 T. A., o. c., p. 77, 88, 89, 90. După
cum se poate observa, o parte din apelative au fost traduse din românește, în timp ce
altele, al căror sens n-a fost înțeles, au fost preluate în forma în care se găseau cu unele modi
ficări ortografice pe alocuri. Referitor la semnificația și importanța apelativelor în studiile
de geografie umană, vezi Monografia geografică a Republicii Populare Române. I. Geografia
fizică, București, 1960, p. 65, 66.
45 „berbetuska", „berbécs”, „biszijouk”, „budije”, „cilhoj" (din rom. silhă, sihlă),
,,cimbora" (din rom. sîinbră), „cserge" (din rom. cergă), ,,csoring" (din rom. ciorîng), ,,do-
blek" (din rom. local trans, dublete), „fâklija" (din rom. făclia), ,,fapta", ,,jâska", „jutye"
(din rom. iute), „klokocel” (din rom. clopoțel), „kozsok”, „krucsa" (din rom. cruce), ,,muj-
vara" cu var. „mnyvâra" (din var. rom. trans, mnioară), ,, notyin" (din rom. noatin), „okol",
„pakulâr” (din rom. păcurar), „strâza” (din rom. strajă), „trifoj", „turma” cf. I. I. Russu,
Despre influența românească asupra limbii maghiare. Cuvinte românești la populația din raionul
Huedin în ,,Studii și comunicări. Voi. 13. Muzeul Brukenthal 1817 —1967”, Sibiu, 1967,
p. 254, 255, 256, 257, 258 și 259, precum și ,,zsende, zsinde” (șindrilă) cf. Kiss Mihaly, 93
ani, Zam-Sîncraiu.
48 I. I. Russu, Din trecutul păstoritului românesc, în „An. Muz. Etn. pe anii 1957 —
— 1958”, Cluj, 1958, p. 136, 141, 145 — 146, 150; idem Elemente autohtone în terminologia
ocupațiilor, în ,,An. Muz. Etn. pe anii 1959 — 1961", Cluj, 1963, p. 30; idem, Elemente autoh
tone în terminologia așezărilor și gospodăriei, în „An. Muz. Etn pe anii 1962 — 1964, Cluj, 1966,
p. 87; idem, Elemente autohtone. în terminologia îmbrăcămintei, în ,,An. Muz. Etn. pe anii
1965-1967", Cluj, 1969, p. 13.
47 I. I. Russu, Despre influența..., p . 254, 255, 257, 258, 259, 260.
48. 1474: „Michael wajoda wolahalis de Kalathazegh, Michael wajda de Kalathazegh”,
cf. S u c i u, o. c., s. v.; ,,... in districtu Kalathazeg. la anul 1515 cf. A Tornaj nemzetség-
beli Losonczi Bânffy csalâd torténete”, în ,, Okievéltâr”, II kôt., szerk. Ivânyi Béla, Budapest,
1928, p. 452 apud Szabo T. A., o. c., p. 3.
49 Janko Jânos, Kalotaszeg magyar népe, Budapest, 1892, I, apud Szabo T.
A., o. c., p. XI, nota 2 ; S z a b 6 T. A., o. c., p. XI și4; Nagy J en 5, Portul popular maghiar
din ținutul Calatei, București, 1958, p. 5 — 6.
50 Kalotaszeg-ul se întinde ,,pînă acolo unde ajunge muszuj-ul” (o fustă încrețită foarte
răspîndită de altfel în Transilvania) cf. K ô s K â r o 1 y, A Kalothaszegi muszuj, in
Müveltség és hagyomàny, VI, Budapest, 1964, p. 166.
ar fi trebuit restrînsă51 în limitele indicate de documentele istorice prin

particula ,,-szeg”, care se referă numai la regiunea în formă de „colț”
sau „cui” cuprinsă între culoarul Crișului Repede și valea Călatei5253 . Abs
tracție făcînd de extinderea zonei asupra unor regiuni pe care documen
tele istorice nu le-au menționat niciodată ca făcînd parte din Kalotaszeg,
ne miră faptul că aceiași autori au exclus din acest vechi ținut cu voievozi
și cnezi autohtoni următoarele 12 sate cu populație românească exclusivă
sau net majoritară63: Ardeova, Bedeciu, Bica, Bociu, Buteni, Călata —
care a dat denumirea ținutului —, Călățele, Ciuleni, Finciu, Mănășturul
Românesc, Mărgău și Rîșca, ceea ce nu constituie o dovadă de probitate
profesională.
Specificul demografic evidențiat prin rezultatele descoperirilor arheo
logice conexate la numeroasele informații cuprinse în documentele medie
vale și prin datele toponimiei sau împrumuturilor în limba maghiară
concretizate de asemenea în concluziile ce se desprind din cele trei recen
săminte folosite de noi, a imprimat zonei (fig. 1), încă din timpuri străvechi
un pregnant caracter românesc vizibil în toate domeniile vieții social-
economice, începînd de la tipul de așezări deosebit de bine adaptat condi
țiilor mediului geografic și sfîrșind cu construcțiile ridicate în funcție de
prezența unui material sau altul după planuri al căror arhetip și răspîndire
în spațiu pot fi sesizate cu ușurință pe întregul teritoriu al țării noastre.
Regiune de contact avînd pronunțate caractere de trecere treptată spre
blocul muntos al Apusenilor și ape repezi cu debitul variind în funcție
de perioadele secetoase sau ploioase54, bazinul Călatei este presărat, în
general, cu așezări în formă de amfiteatru alungit pe direcția văilor de-a
lungul cărora șerpuiește ulița principală (fig. 2). Din aceasta se ramifică
ulicioarele secundare ce fac legătura cu primele terase străbătute la rîndul
lor de alte drumeaguri de acces spre pămînturile cultivabile din hotarul
satelor55. O excepție de la această regulă o formează cele Jcîteva așezări
unde ulița principală rămîne paralelă cu firul văii, dar se îndepărtează
de ea, -suprapunîndu-se peste fîșia din centrul luncii, astfel că satul este
cuprins între linia primelor terase împînzite de ulicioare secundare și apa
11 Szabo T. A., o. c., p. XI: istoric și geografic deopotrivă", zona Călatei

,,a denumit numai teritoriul mic intre Călata și valea Crișului, deci ținutul care se întinde între
țărmurile celor două rîuri și între marginea Munților Gilăului" ; N a g y J., o. c., p. 6 : „După
mărturia cercetărilor științifice și istorice, adevăratul ținut al Calatei, cel cuprins între apele
Crișului și ale Calatei, a avut o altă dezvoltare istorico-economică în cursul veacurilor decît
teritoriile cuprinse între pîraiele Almaș și Nadăș. F aptul că acest teritoriu poate fi socotit o
regiune etnografică unitară se explică în primul rînd prin unitatea vieții sale economice și
prin așezarea sa geografică".
52 Vezi mai sus nota 51.
53 Vezi Szabo T. A., o. c., p. 4, 336 și lrarta următoare paginii XVIII, precum și
a g y J„ o. c., p. 5, unde din cele 22 de localități cuprinse în zona propriu-zisă enumera
doar Huedinul, Zam-Sîncraiul, Aluniș, Domoșu, Horlacea, Nearșova, Văleni, Mînăstireni,
Izvorul Crișului și Saula.
54 Cf. R. l'icheux, o. c., p. 162, 164.
55 Drumeagurile de acces care brăzdează primele terase făcînd pe alocuri legătura cu
terenurile de cultură din hotarul satelor sînt caracteristice și așezărilor din zona cîmpiei delu
roase situată în centrul Transilvaniei.
À
% N GÀLÂSEM iGHÎHESU
3OWG4' 5TAUA
WCTHU
fAORLACA VtAlaOVA LEGHlA

W5A5U •
4ZWVZ5ZZ w/ibrava
HOW. ACEA
DRETEA
ö/CA* ARoE'OVA XĂPU5UMIC
ßociu
* EtN' ÛfJ6AlJLM/C
CALATeLE
' ^bîUGĂULMARE
» P/UCIU
SCRIU M%RCE5T
FZASUjer tfôCA\
RĂCHITEI !
Isà-DÏSUS LĂPUSTESl
*
r.6onitf a
MAR/SELl
BALCESTf • C05TE5TI •
JA ÙEJÙ)
Fig. 1 — Harta Depresiunii Călățele cu cele 22 de așezări.
care conturează marginea opusă. Acolo unde configurația terenului îngus

tează lunca cu pămînt productiv și problema trasării drumurilor nu putea
fi rezolvată altfel decît în detrimentul producției de legume și cereale strict
necesare pînă la recoltarea ogoarelor mult mai sărace de pe terasele și
dealurile din afara satului, ulița principală șerpuiește de o parte și de alta
a albiei traversînd-o în locurile unde adîncimea apei permite acest lucru.
Un caz singular în această zonă îl constituie satul Finciu, așezat într-o
mică depresiune de formă ovoidală, străbătută de o uliță care urmează
linia izvoarelor de la piciorul primelor terase și de altele secundare ce leagă
vatra așezării (fig. 3) de gospodăriile dispersate pe micile ridicături de
teren ce se înșiruie înspre platourile înconjurătoare unde se află terenurile
de cultură. Necesitatea unei parcele de pămînt productiv și mai potrivit
pentru înălțarea caselor și anexelor gospodărești a dus la fragmentarea,
prin moșteniri succesive, a luncii în fîșii înguste perpendiculare56 pe ulița
66 Cf. inf. lui Morariu Petre a Murgului, 80 ani, Mărgău.

Fig. 2 — Ulița principală șerpuind de-a lungul văii în satul Bociu.
principală unde construcțiile s-au aglomerat în nuclee regulate (fig. 4)

pînă cînd sporul natural al populației a determinat formarea celor secun
dare pe grădinile rămase pînă atunci libere și apoi pe înălțimea primelor
terase din dorința de a nu se îndepărta prea mult de vatră, dar și pentru
a evita porțiunile inundabile. Structura acestor sate constituite din nuclee
compacte și din altele dispersate care sînt legate de primele prin construcții
mai puțin înghesuite57 s-a răsfrînt asupra planului gospodăriilor unde
amplasarea casei și anexelor a fost strîns determinată de îngustarea trep
tată a parcelelor. Astfel, cele mai multe gospodării din vatra satelor sînt
organizate pe o singură linie în care casa este așezată întotdeauna cu „frun-
tul” sau latura mai îngustă spre uliță și fațada spre răsărit sau miazăzi,
iar construcțiile anexe în continuarea acesteia, din dorința de a avea o
curte mai largă unde mijloacele de transport să poată fi manevrate fără
dificultăți58. Acolo unde parcelele erau mai late, construcțiile se așezau pe
două linii constituite din casă, cămara asociată cu cotețe de o parte și șura cu
67 I. Conea, o. c., p. 62.

68 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, 69 ani, Alunișu ; Popa Ion, 82 ani, Călata ; Morariu Petre
a Murgului, Mărgău ; Brîndaș Ilie, 79 ani, Bociu.
Fig. 3 — Vatra satului Finciu.
grajdul în partea opusă, pentru a putea supraveghea în permanență anima

lele59. Din aceleași motive de spațiu, în multe cazuri, șura se așează perpen
dicular pe linia casei și cămării în fundul curții60, iar în așezările unde ulița
șerpuiește de-a lungul văii, această importantă anexă — în care se efec
tuau unele munci agricole ca treieratul cu îmblăciul și vînturatul semințe
lor — era amplasată la drum pentru a se afla în bătaia vîntului dominant
de pe firul apei61 și pentru a înlesni adăparea animalelor adăpostite în graj
duri62. După cum se poate constata din studiile întreprinse în satele cerce
tate, structura așezărilor și gospodăriilor din Depresiunea Călățele este
asemănătoare celorlalte regiuni ale țării noastre unde au acționat aceiași
59 Cf. inf. lui Vușcan Ion a Coștinii, 80 ani, Călățele ; Morariu Petre a Murgului, Măr-
gău : „șura și poiata erau față în față cu casa ca să audă omu' vitele noaptea".
60 Cf. inf. lui Vincze Martin, 72 ani, Zam-Sîncraiu ; Kiss Mihaly, Zam-Sîncraiu ; Vușcan
Ion a Coștinii, Călățele ; Brîndaș Ilie, Bociu.
61 Cf. inf. lui Morariu Petre a Murgului, Mătgău; Brîndaș Ilie, Bociu
92 Ibid.
Fig. 4 — Nuclee în vatra satului Călata.
factori economico-geografici63 și cel demografic, care a adus după sine

parcelarea succesivă a grădinilor în funcție de numărul moștenitorilor.
Parcelarea operată asupra terenurilor de construcție din vatra satu
lui s-a extins și asupra pădurilor unde marea majoritate a locuitorilor cu
gospodării constituite individual aveau dreptul la cîte un „hantic”, „masă”
sau „vatră”, divizată după numărul copiilor în „părți”64 al căror drept
de folosință este menționat uneori în înscrisuri și documente ca o
recunoaștere a străvechilor orînduieli65 pe care feudalul, doritor să atragă
63 V. Mihăilescu, O hartă a principalelor tipuri de așezări din România în ,,Bul.

Soc. Reg. Rom. de Geografie”, București, 1927, t. XLVI, p. 66 — 68; I. C o n e a, o. c.,
p. 62; R. Vuia. Le village roumain de Transylvanie et du Banat, București, 1937, p. 8—10
și Gr. I o n e s c u. Arhitectura populară românească, București, 1957, p. 12 — 13.
61 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele ; Mihuț Nicolae, b'inciu ; Popa Ioan, Călata ; Mora-
riu Petre, Mărgău ; Brîndaș Ilie, Bociu etc.
65 Vezi de exemplu ,,Documente"..., vol. III, 1954, p. 316, nr. 175 din 17 febr. 1334
Alba Iulia : „Toți iobagii magistrului Andrei, venind să locuiască pe moșia Coruș și locuind
pe ea vor avea dreptul și îngăduința pe veci și nestrămutată ca și iobagii comitelui Nicolae
de a se folosi și de a tăia lemne din aceea pădure pentru clădirile trebuitoare și pentru alte
nevoi”.
pe moșia lui cit mai mulți țărani, trebuia să le respecte mai ales în primele
secole de după cucerirea Transilvaniei. Cele circa 35 lemne mari de brad
sau molid necesare pentru construcția unei case compusă din două încă
peri66 erau tăiate din „vatra" individuală și „fățuite”, în mare, pe loc67
cu ajutorul unei securi cu gura lată de 21—29 cm68. După ce bîrneleerau
curățate de coajă cu securea și mezdreaua, ele erau transportate acasă
cu carul și netezite pe două fețe, apoi „tăpate” spre capete69 pentru a se
realiza „mușcătura”70 sau locașul necesar „închiotorării”71 la colțurile
pereților după tehnica folosită de altfel și la construcția șurilor vechi
(fig. 5). Stabilindu-se locul și dimensiunile, la casele cele mai vechi se implan
66 K os Kăroly, Centrul de dulgheri Bedeciu, în „Activitatea muzeelor" II, Cluj,

1956, p. 162.
67 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele; Mihuț Nicolae, L'inciu ; Cara Iosif, Călata.
68 Kos K„ o. c., p. 162.
69 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu.
70 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele ; Morariu Petre, Mărgău.
71 Cf. inf. lui Popa loan, Călata ; Brîndaș Ilie, Bociu.
tau la colțuri patru stîlpi scurți din lemn de brad înlocuiți mai tîrziu prin
pietre clădite, denumiți cu termenul „butuci”72 provenit din substratul
geto-dac73. Cînd casa avea dimensiuni mai mari, se implantau doi butuci
suplimentari la mijloc74, înlocuiți ulterior la toate colțurile fie cu pietre
mari („pietroci”)75, fie cu pietre mici legate cu pămînt76 și apoi cu un zid
de piatră continuu a cărui înălțime a crescut în timp pe măsura apariției
pivnițelor77. Peste această temelie se așezau cele patru sau șase tălpi
cioplite în două fețe din lemn de stejar sau fag, în grosime de circa 1/2 m
prinse în „chiotori”, după care se scobeau cu „ghionoiul” („chereșfeița”)78
locașurile sau „jișluiturile” pentru fixarea capetelor de jos ale șoșilor ușii
prinși suplimentar cu ajutorul unor cuie de lemn bătute prin găurile sfre
delite pe lățimea tălpii și mucurilor. Se trecea apoi la înălțarea pereților
din bîrne de brad sau molid „închiotorate” la capete și fixate între ele
prin cuie de lemn care aveau menirea de a înlătura eventualele mișcări
oscilatorii provocate de greutatea construcției. în funcție de numărul
încăperilor se stabilea cel al ferestrelor care se așezau pe la jumătatea
peretelui unde se lăsa un spațiu de 40/40 cm la casele vechi, mărginit pe
pe cele patru laturi de un ancadrament prins în bîrne cu ajutorul unor
cuie de lemn folosite și la tocul ușii79. Pe coama pereților se așezau patru
„frîntare”80 și meștergrinda necesară echilibrării și consolidării construcției,
după care se fixau „curunile”81 ce serveau ca suport cornilor confecțio
nați din lemne de brad prinse între ele cu „scleme” pentru a nu se des
face la presiunea acoperișului. Leațurile, cioplite pe două fețe din lemn de
de plop, brad sau fag, erau prinse de corni cu cuie de lemn la o distanță
de 80—100 cm unul de altul iar peste ele se clădea cu furca — începînd
de la „zapții”82 ce serveau ca suport sub streașină — acoperișul gros din
paie de secară sau grîu (fig. 6), scuturate și călcate, sub care se așeza
un strat de vrejuri de fasole pentru a împiedica alunecarea straturilor super
ficiale. După terminarea acoperișului cu panta calculată de obicei pînă
la cota necesară pentru ca apa intemperiilor să se scurgă peste stratul
superficial fără a intra în profunzime, se executa „poditura” sau tavanul
casei prin acoperirea grinzelelor așezate perpendicular peste „frîntare” la
distanță de 1 —1,20 m una de alta cu scînduri de brad cioplite sau tăiate
72 Cf. inf. lui Morariu Petre, Mărgău ; Brîndaș Ilie, Bociu.

73 I. I. Russu, Limba traco-dacilor, ed. a Il-a, București, 1967, p. 203 — 216.
74 Cf. inf. lui Morariu Petre, Mărgău.
75 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vincze Martin, Zam-Sîncraiu ; Cara Iosif, Călata ;
Brîndaș Ilie, Bociu.
76 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele.
77 Cf. inf. lui Popa loan, Călata; Vușcan Ion, Călățele; Morariu Petre, Mărgău; Brîn
daș Ilie, Bociu; Mihuț Nicolae, Pinciu.
78 O secure cu două tăișuri mici dispuse în cruce, cf. K 6 s K., o. c., p. 163.
79 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu.
80 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vușcan Ion, Călățele ; Popa loan, Călata.
81 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vincze Martin, Zam-Sîncraiu ; Vușcan Ion, Călă
țele ; Caia Iosif, Călata ; Popa loan, Călata ; Morariu Petre, Mărgău ; Brîndaș Ilie, Bociu.
82 „Țăpuri", „țuiepți" sau „streșinare" lungi de 1 m.
Fig. 6 — Casa din Bedeciu în Secția în aer liber de la Hoia.
din firez, dar nefinisate pe margini. Măiestria și rapiditatea execuției83

acestor case cu pereții din bîrne rotunde de brad prinse la colțuri în „chio-
tori”, au devenit cu timpul o sursă suplimentară de cîștig pentru locuitorii
din Bedeciu care construiau pe loc, din materialul propriu, o serie de cons
trucții cumpărate pe bani sau cereale de către clienții din satele apropiate sau
îndepărtate84.
83 Meșterii bedeceni lucrau concomitent pînă la 40 de case și construcții anexe, cf. K os

K., o. c., p. 164.
84 Giurcuța de Sus și de Jos, Rișca, Dîngău, Călățele, Mînăstireni, Dretea, Ardeova,
Păniceni, Izvorul Crișului, Bicălat, Tetiș, Jebuc, Stana, Sfăraș, Almaș, Topa-Sincrai, Petrinzel,
Lăpugiu, Ticu, Nadăș, Aghireș, Deghia, Dumbrava, Dorolțu, Cornești, Turea, Inucu, Macău,
Gîrbău, Căpușul Mare și Mic, Gilău, Suceag, Mihăiești, Așchileul Mare, Panticeu, Ciumăfaia,
Bociu, Borșa, Feiurdeni, Florești, Duna de Sus, Tăuți, Vlaha, Săvădisla, Dita, Iara, Rimetea,
Feleac, Alton, Gheorgheni, Pata, Cara, Dezmir, Apahida, Cojocna, Corpadea, Valea Florilor,
Jucul de Jos, Bonțida, Sic, Iclod, Fizeșul Gherlei, Mintiul Mare (Dej), Căian, Cămărașu, Pa-
latca, Geaca, Cătina, Sărmaș, Sărmășel, Silivaș, Sînmihaiul de Cîmpie, Zaul de Cîmpie, Poleți-
Ilva (Reghin), Agîrbiciu, Cîmpia Turzii, Războieni, Feldioara, Unirea, Uioara, Șpălnaca și
Ighiu cf. Kos K., o. c., p. 176. „Hoștezenii" (cultivatorii de legume) din cartierele Clujului
își amintesc că în secolul trecut au cumpărat construcții anexe la tîrgurile de țară din Cluj de
la „mocanii bedeceni" cf. Kovâcs D â s z 1 ô, Hostâti képek, Cluj, 1943, p. 13 apudKosK.,
o. c., p. 178, nota 1.
Restrîngerea posibilităților de procurare a lemnelor lungi datorită

despăduririlor efectuate progresiv de către locuitorii satelor din zonă, a
condiționat apariția și răspîndirea pe scară largă a sistemului de construcție
în „chiotori” cu ,,șoși” intermediari între care se fixau orizontal bîrne mai
scurte din diverse esențe cioplite cu securea în patru fețe85. Paralel cu
acest sistem, în zonă s-a încetățenit și acela al „șoșilor” de la colțuri, care
serveau la o mai bună fixare a ;bîrnelor supuse altfel pericolului unor
deplasări datorate faptului că erau mai scurte. Temelia acestor case cons
truite „în șoși” nu se deosebea de cea a caselor din bîrne închiotorate.
Capetele tălpilor scurte erau scobite cu dalta și ciocanul sau „ghionoiul”
pentru a face loc „mucurilor” șoșilor ce se fixau la colțuri. La rîndul lor,
capetele superioare ale șoșilor erau cioplite pentru a se îmbuca în orificiile
practicate la extremitățile celor două „frîntare’j lungi, apoi se așezau bîrnele
orizontale, în care se împlîntau icuri de lemn pentru ca lipitura de lut și
bălegar să se fixeze cît mai bine pe suprafața pereților. Aceste case erau
acoperite fie cu paie în tehnica descrisă la casele cu bîrne orizontale „închio
torate’', fie cu șindrilă folosită de timpuriu86, dar generalizată în zonă pe
la sfîrșitul secolului trecut87. Șarpanta mai scundă a caselor acoperite cu
șindrilă era formată din cornii ai căror mucuri se introduc în scobiturile
făcute la capetele grinzelelor așezate direct peste cele patru frîntare care
înconjoară pereții. Dificultățile legate de procurarea materialului lemnos
potrivit pentru confecționarea cornilor acoperișului, precum și influența
citadină exercitată și prin dulgheri ce învățau meseria în centrele orășe
nești, s-au răsfrînt asupra „apei” sau porțiunii de acoperiș dinspre uliță,
reducînd-o la un mic triunghi continuat cu un perete de scînduri, care se
termină în partea de jos cu o streașină menită să asigure scurgerea apei
cît mai departe de perete și temelia lui (fig. 7). Ulterior același sistem a
fost folosit și în partea opusă prefigurînd astfel evoluția spre acoperișurile
de țiglă în două ape cu frontoanele înfundate în întregime cu scînduri, iar
cel dinspre uliță decorat în partea de sus cu traforaje88.
Marea majoritate a caselor acoperite cu paie aveau la început la
peretele fațadei o prispă sau „posmol”89, delimitată printr-un mic gard
de nuiele, în dosul căruia se bătătorea un strat de pămînt ce se continua
uneori de-a lungul celorlați pereți ca o umplutură, menită să apere temelia
1or de infiltrările apei. La marginea dinspre curte a umpluturii de pămînt
85 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vușcan Ion, Călățele.

86 Pentru vechimea șindilăritului în zonă, vezi Szabo T. A., Kalotaszegi meșter- és
foglalkozds nevek a XVII-X1X szdzadbdl, Cluj, tabelul anexat; idem, Erdély népi mesterek
és tisztségviselôk a XVI-XIX szâzadbôl in „Erdély tudomânyos füzetek", nr. 208, Cluj, 1947,
p. 11, 14, 15, 18; idem, in „Erd. tud. füz.”, nr. 114, Cluj, p. 12, 14, 25 apud Ko s K.,
o. c., p. 160, nota 2 : la Mărgău in 1740 sînt amintiți in documente 5 șindrilari; la Călățele
în 1646 sînt 8, iar în 1689 la Bociu sînt amintiți — de asemenea — 2 șindrilari.
87 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Vușcan Ion, Călățele ; Cara Iosif, Călata ; Popa
Ioan, Călata.
88 Un astfel de acoperiș cu „fruntul" de către uliță decorat cu traforaje se vede în pla
nul 2 al figurii 7.
89 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Kiss Mihaly, Zam-Sîncraiu ; Cara Iosif, Călata ;
Popa loan, Călata ; Brîndaș Ilie, Bociu.
Fig. 7 — Casa Vușcan Ion, Călățele.
bătătorit s-a adăugat, în timp, o talpă suplimentară în care s-au încastrat

mai mulți stîlpi numiți „brîncări” cu mucurile de sus introduse în scobi
turile frîntarului, transformîndu-se astfel într-un „tărnaț desfundat”90.
Cristalizarea concepției despre rolul acestui element arhitectural s-a oglin
dit în construirea pereților scurți din bîrne continui pînă la nivelul cunu
nii și tălpii tărnațului pentru a oferi astfel un paravan împotriva ploilor
laterale, necesar adăpostirii unor unelte gospodărești sau a lădoaielor
cu cereale, așa cum este cazul casei din Bedeciu transferată în Secția în
aer liber a Muzeului etnografic de la Hoia. Cu timpul, tărnațul a fost
înfundat cu ,, hire die” din scînduri lungi de 1 m, prinse de talpă și un
brîu, extinzîndu-se uneori de-a lungul peretelui dinspre curte. Prezența
stîlpilor de cerdac încadrați în partea superioară cu două contrafișe a căror
funcționalitate se rezumă la aplatizarea unghiurilor, amintind astfel prima
fază de evoluție către „clasicismul” arcadelor maramureșene și moțești,
a oferit meșterului prilejul potrivit pentru cioplirea lor în formă de colonetă
90 Cf. inf. lui Cobîrzan Ion, Alunișu ; Cara Iosif, Călata ; Popa loan, Călata ; Vușcan
Ion, Călățele.
Fig. 8 — „Brîncare" la o casă din Mărgău.
subțiată treptat spre capetele terminate în două capiteluri care sprijină,

pe de o parte, frîntarul și subliniază, pe de alta, brîul tărnațului înfundat
cu scînduri. Alteori, marginea brîncărilor este modelată din firez după
un profil vag asemănător celui al furcilor de tors din Munții Apuseni (fig. 8),
iar suprafața lor este decorată, ca și unele meștergrinzi, cu rozetele solare
care, în trecutul îndepărtat, aveau menirea de a apăra casa de influențele
nefaste ale forțelor oculte91.
După cum se poate deduce din constatările de teren și studiile compara
tive, arhitectura tradițională din Depresiunea Călățele prezintă o anumită
originalitate în ceea ce privește sistemele de construcție și mai ales ampla
sarea lor în „aretul” casei92, dar și anumite elemente comune cu zonele
91 P. Petrescu, Imagini ale soarelui în arta populară, în „Studii și cercetări de istoria
artei”, I, București, 1963, p. 98.
92 Cf. inf. lui Morariu Petre, Mărgău. Termenul ,,aret” provine din lat. area-ae cu
sensul de „curte", cf. „in area domus" la Af. Terenti Varronis Rerum rusticarum libri III
și „...area vero curtis..." la I o r d a n i s, Romana et Getica, 179 apud H. M i li ă i e s c u.
Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, București, 1960, p. 82 și
respectiv 200. De altfel acest termen cu același sens s-a păstrat și în alte regiuni de la
bordura Apusenilor. L-am intîlnit la Galda de Sus (Micu Petru, 65 de ani), la Măgina și Livezile
(Palcu Aurora, 64 de ani) din județul Alba.

CAM LUI FAUR TOÛOR UN

, MÀRGÀU ,
(construcție c//n /3N3)
Fig. 9 — Planul unei case cu căinară din Mărgău.
învecinate care se manifestă în tipurile de plan ale caselor. Astfel în partea

de sud de la poalele Munților Apuseni, tipul tradițional a fost casa cu cămară
de dimensiuni variind între 4,50 — 6/4 — 4,50 m pentru casa propriu —zisă
și 2 — 2,50 m pentru cămară. Datorită faptului că în cămară se păstrau,
alături de haine, unele alimente alterabile, intrarea în cele două încăperi
se făcea prin uși ce dădeau direct în tărnațul apărut de timpuriu în strînsă
legătură și cu această din urmă particularitate. Un exemplu deosebit de
semnificativ pentru tipul de plan de la jumătatea secolului trecut îl cons
tituie casa lui Faur Todor din Mărgău, construită în anul 1843, la care
cămara are dimensiunea de 5/2,40 m (fig. 9). Acest plan a evoluat în timp
spre o variantă în care cămara se transformă într-o a doua cameră de
locuit93, de dimensiuni ceva mai mici decît prima, iar tradiția intrării direct
din țărnaț s-a menținut, cu unele excepții94, pînă astăzi, pentru a avea
în permanență o cameră curată (fig. 10). Cele două planuri de case amintite
93 Casa cu cămară și casa cu două încăperi avind intrări separate din tărnaț sînt frecvent
întilnite în satele Rîșca, Finciu, Călățele, Mărgău, Ciuleni, Bociu, Buteni și Călata.
94 La Finciu, unde casa nr. 100 a lui Mihuț Nicolae are ușă de comunicație și intre
cele două încăperi.
CASA LU! MIHUT NICOLAE Ù/N

FINC'IU
o Im 2 3
Fig. 10 — Planul unei case cu două încăperi din Einciu.
mai sus se întîlnesc în multe regiuni ale țării93, unde evoluția locală dintr-un
arhetip bine individualizat a fost marcată de aceleași etape. în satele din
partea de nord a depresiunii9596 care se învecinează cu Platforma Someșană,
predomină casa cu tindă, tipul tradițional cel mai răspîndit pe teritoriul
țării noastre 97. Necesitatea unui spațiu de locuit de dimensiuni mai mari
95 Vezi Gr. I o n e s c u, o. c., p. 28-fig. 14, pl. II, pl. III, p. 67 fig. — 50 și p. 92,
fig. 70, reprezentînd în ordine : casă cu cămară din Buzdulari-Hunedoara, casă cu două încă
peri din Ielgani-Tulcea, casă cu două încăperi din Zeicani-Hunedoara cu pivniță dedesubt,
casă cu două încăperi și subsol din Cosești-Pitești și casă cu două încăperi (cu ocol închis) din
Cîmpu-lui-Neag-Hunedoara ; R. Vuia, o. c., p. 41—42, 43-fig. 14 — casă din Vălioara;
P. Stahl, Planurile caselor românești țărănești, extras din ,,Muzeul Brukenthal. Studii și
comunicări”, 9, Sibiu, 1958, p. 40-fig. 18 — casă din Bumbești-Gorj, p. 48-fig. 25 — nivelul
superior al casei din Curtișoara-Gorj ; ele sînt răspîndite in egală măsură și în cadrul muntos
al Țării Zărandului, ' de ex. iu satele Criș, Bulzești, Stănija, Blăjeni, Buceș.
96 Ardeova, Bedeciu, Bica, Mînăstireni, Zam-Sîncraiu, Alunișu, Călata, Mărgău.
97 Enumerăm doar cîteva dintre zonele unde este răspîndită casa cu tindă : Gr. I o n e-
scu, o. c., p. 17-fig. 31 — Cornești-Craiova ; p. 32-fig. 18, p. 33 —fig. 19 din regiunea
Bucureștilor; p. 34 —fig. 20, p. 35 —fig. 21 — Vinători și Humulești-Bacău ; p. 39 —fig. 24
— Prundul Bîrgăului-Bistrița ; p. 41—fig. 26 — Intregalde-Alba ; p. 42 —fig. 17 și 43 —
— fig. 28 — Bulz-Bihor ; p. 44 —fig. 29 — Izvoarele-Alba ; p. 45 —fig. 30 — Bogdan Vodă
(Cuhea)—Maramureș ; p. 47 —fig. 32 — Ilva Mică; p. 51—fig. 35 — Cătunul Popii —Pitești ;
p. 56 —fig. 40 — Curtișoara (azi în Muzeul Satului București) ; R. V u i a, o. c., p. 53 — 62
a dus, în timp, la transformarea tindei într-o a doua cameră de locuit, apoi

la apariția unei alte variante, în care tinda rămîne cameră de trecere cu uși
de acees spre cele două încăperi. închegarea tipurilor de plan și interioare
românești, încă de timpuriu*9899 în forme dincolo de care nu mai era posi
bilă decît o creștere pe orizontală și apoi pe verticală a spațiului locuit,
precum și absența unui arhetip de casă țărănească maghiară chiar și în
cursul secolului al XII—lea", au determinat inevitabil necesitatea ca
populația alogenă, stabilită puțin cîte puțin în zona de care ne ocupăm,
să împrumute de la români atît tehnica de ridicare a construcțiilor100 cît și
varianta de plan corespunzătoare numărului de membri ai familiei101.
Modul de organizare a interioarelor vechi din zona Călățele ca și din alte
regiuni ale țării a fost întotdeauna strîns condiționat de dimeniunile și ampla
sarea aparatului de gătit-încălzit. în timpurile mai vechi, la casele cu cămară
ca și la cele cu tindă, aparatul de gătit și încălzit a fost asociat cu cuptorul
de copt pîinea așezat în unghiul format de peretele lung și cel despărțitor
în care se află ușa. Soclul cuptorului de copt pîine și al aparatului de gătit
era construit din pămînt amestecat cu piatră de rîu și uneori cu cioburi
ceramice pentru înmagazinarea unei cantități cît mai mari de căldură.
Marginile erau consolidate cu lespezi de piatră așezate pe dungă și două
scînduri groase care acopereau în unghi drept porțiunea din fața gurii de
foc și cea dinspre ușa încăperii. La cuptoarele mai vechi, de pe suprafața
în zonele Banat — Cîmpie, Bihor, Sălaj, Dealurile Clujului, Alba, Cîmpia Transilvaniei, Tîrnave,
Făgăraș, Sătmar, Năsăud, Maramureș. Pentru răspîndirea casei cu tindă în Mocănimea Munți
lor Apuseni vezi V. Butură, Adăposturile temporare în sud-estul Munților Apuseni în ,,An.
Muz. Etn. pe anii 1957 — 1958”, Cluj, 1958, p. 104 — 105.
98 în stratul de cultură datat în sec. IX —X al săpăturilor de la Dăbîca s-au descoperit
urmele unei case românești de 8 x 8 m cu două încăperi și pridvor pe latura de est, construită
din bîrne așezate pe lespezi de piatră puse ca temelie din loc în loc, cf. Șt. P a s c u, M. R u s u,
și colab., Cetatea Dăbîca în „Acta Musei Napocensis”, V, Cluj, 1968, p. 168.
99 Czirbusz Géza, Az Avassdg és népe, în „Fold. Kôzl”., 1900, p. 230: „este
o îndrăzneală curioasă să se caute la noi o casă națională țărănească, de vreme ce pînă la Béla
al III-lea — sfîrșitul veacului al XII-lea — poporul de rînd maghiar trăia în corturi, iar ce
s-a putut numi casă a fost o imitație învățată în timpul dominației franconiene iar mai tîrziu
de la bavarezi și sași” apud S. O p r e a n u. Ținutul săcuilor, contribuțiuni de geografie umană
în „Lucrările Institutului de Geografie al Universității din Cluj", VIII, 1926 — 1927, Cluj,
1929, p. 169, nota 1. Vezi de asemenea o recunoaștere tîrzie dar deosebit de semnificativă
la Tôth Jânos, Népi épitészetünk hagyomănyai, Budapest, 1962, p. 12: „Poporul (de
rînd) multă vreme a folosit corturile de primăvară, vară și toamnă ca și poporul mongol”.
109 Casă și construcții gospodărești consolidate la coamă împotriva vîntului cu două
bucăți de lemn (dintr-un sat pe care autorii nu-1 indică) ; casă cu tărnaț șl acoperiș de șindrilă
avînd panta și proporțiile deosebit de caracteristice tuturor caselor românești (dintr-un sat
neindicat, în orice caz de undeva din Kalotaszeg) ; casă bătrînească (din bîrne prinse în „che-
tori românești” — precizarea noastră) cu acoperiș de paie și arcade de tărnaț specifice caselor
și bisericilor românești din Munții Apuseni și Maramureș (din satul Sârvâsâr, Kalotaszeg) (adică
Saula) ; casă cu pereți de bîrne prinse în chetori și „zapți” pentru sprijinirea acoperișului de
paie (din Körösfo — Izvorul Crișului) ; casă cu pereți de lemn în aceleași chetori și tîrnaț „pe
colț” ca în Țara Zărandului (din Magyar Valko — Văleni) cf. Bâtky—Gyorffy —Visky,
A magyarsâg néprajza, II, Tărgy néprajz, I, Budapest, f. a., fig. nenumerotate de la p. 114,
120, 136, 152, 153 și pl. XIX.
101 Ibid., p. 140 și pl. XIX, fig. nenumerotate: casă cu „cămară rece” (transformată
ulterior în tindă) și tîrnaț din Domoșu ; casă cu „cămară pe colț" din Văleni.
soclului se rotunjea „bolfa” cuptorului, construită dintr-un schelet de

nuiele lipit cu lut în interior și exterior pentru ca pîinea introdusă în cup
tor să se coacă uniform. Ulterior, pe marginea dinspre ușă a suprafeței
soclului se ridica un picior de piatră înalt de circa 30 cm peste care se
așeza o scîndură fixată cu un capăt între bîrnele peretelui median, consti
tuind astfel baza unei suprastructuri de formă cubică din țigle sau cărămizi,
înlocuite pe la începutul secolului nostru cu cahle procurate de la Huedin
sau aduse de negustorii ambulanți de la Turda102. Fumul era condus printr-
un horn („oală”, „dud”) din lut sub o „boboroancă” ori „cîrlan” în formă
de trunchi de piramidă sau paralelipiped construit din lodbe de fag lipite
cu pămînt, care avea rostul să ferească de scîntei și căldură paiele acoperișu
lui. în secolul trecut mîncarea se pregătea încă în oale de lut așezate pe
pirostrii la focul care ardea pe vatra liberă din gura cuptorului, pînă
cînd au apărut tablele de fontă procurate din comerț și instalate pe
patru picioare de lemn sau piatră alături de suprastructura cuptorului de
copt pîinea. Mai recent, pentru gătit s-au folosit sobele de tuci, zidite pe
cărămizi sau piatră pe porțiunea dinspre ușă a soclului. Mobilierul se aranja
în funcție de locul acestui important element de interior a cărui prezență
în unghiul cerut de necesitățile de evacuare a fumului impunea așezarea
patului cu un căpătîi la peretele opus și celălalt înspre gura de foc (v. fig. 9
și 10). Masa, cu lavițele lungi pînă la 3 m care o încadrau, era așezată de
obicei în colțul opus patului. Pe peretele de deasupra acestuia și pe cel
scurt din continuare se aranja „ruda” cu „rudarul” și ștergarele, element
împrumutat și de maghiarii din zonă cu denumirea de „rudravalo”103.
Deasupra lavițelor fixate la început pe ,,pociumpi”~de lemn bătuți în pămînt,
se aflau două cuiere cu cancee, blide și ștergare. în colțul de după ușă era
un „podișor” sau „colțar” cu polițe pentru veselă și un scaun pentru
vasele de apă. Cînd familia era mai numeroasă, în acest ultim colț se așeza
un al doilea pat aranjat cu perne suprapuse la fel cu cel din fața cuptorului.
Iluminatul era asigurat de flacăra ce ardea în vatra liberă cît și de un
„meci”104 ori „pîcă” confecționat dintr-o farfurioară în care se turna ulei
sau seu de oaie și se punea un fitil de bumbac. Interiorul era completat
cu nelipsitele icoane pe sticlă, încadrate de ștergare lungi cu capetele orna
mentate în motive geometrice. Structura interioarelor la casele vechi
a suferit cîteva modificări neesențiale atunci cînd cuptorul de copt pîinea
a fost scos din casă în tindă sau direct afară la casele cu cămară, din consi
derente legate de necesitatea lărgirii spațiului cît și pentru o mai ușoară
102 Cf. inf. lui Cobirzan Ion, Alunișu.

103 Vezi Gyarmathy Zsigâné, Tarka képek a Kalotaszegi varroitas vilâgàbôl,
Budapest, 1896, p. 5.
104 Cf. inf. lui Morariu Petre, Mărgău. Cuvîntul existent în franceză sub forma mèche
(cf. S. Mihăescu, Dicționar jrancez-român, București, 1967, s. v.) și în valonă metche (cf.
Robert Dascotte, La maison rurale dans le Centre, in „Enquêtes du Musée de la Vie
Wallonne”, tome XI—43 année, n° 121 —124, Liège, 1966, p. 85) presupune o origine comună
pentru cele trei limbi. Termenul este folosit și în limba maghiară sub forma mécs (cf. Magyar-
Roman Szôtàr, szerk. Dr. Cheresteșiu Viktor, Cluj, 1927, s. v.).
Fig. 11 — Șura casei din Bedeciu în Secția în aer liber de la Hoia.
întreținere a curățeniei. în curte, cuptorul a fost adăpostit sub un șopron

de scînduri legat uneori de casă, apoi într-o cuptoriște aparte, iar mai tîrziu
într-o bucătărie de vară numită conie. Dintre construcțiile anexe se remarcă
în mod deosebit șura asociată cu grajdul, ale cărei multiple funcțiuni îi
impuneau dimensiuni mari. Ea era construită fie din bîrne rotunde prinse
în aceeași tehnică a cheotorilor, fie din bîrne cioplite în patru fețe fixate
între șoși (fig. 11). Ea se compunea din șura propriu-zisă, parțial închisă
și apărată de vînt prin două paravane prinse de „curună”105 pe a cărei arie
se îmblătea pînă tîrziu grîul depozitat pe pod și dintr-un grajd cu ieslea
așezată pe peretele despărțitor în care se deschidea un oblon pentru
105 Cuvîntul este atestat și la populația maghiară din zonă sub forma kuruna(fa), cf.
inf. lui Vincze Martin și Kiss Mihaly, Zam-Sîncrai.
Fig. 12 — Cămară afară sau „găbănaș" din Mărgău.
hrănirea animalelor. în continuarea sau spatele grajdului se construia o

„colniță” pentru adăpostirea oilor în timpul iernii. Pînă în timpuri apropiate,
majoritatea șurilor erau acoperite cu paie deoarece acestea au fost preferate
șindrilelor pentru durabilitatea lor.
Una dintre anexele gospodărești, apărută ca o necesitate legată de
ocupația principală a locuitorilor și ca rezultat direct al evoluției de la
fLANUL GOSFObfiRlEI LU! MlHUT NICOL*E

Ù/N FINC.IU
casa cu cămară la cea cu două încăperi, este găbănașul sau cămara afară109,
care servea la păstrarea produselor agricole alimentare. Aceasta era cons
truită din bîrne cu profil pătrat, prinse la colțuri în cheotori drepte și
acoperită fie cu paie, fie cu șindrilă în patru și mai rar în două ape (fig.
12). Necesitatea ca podeaua să fie izolată de pămînt a dus la înălțarea con
strucției pe un zid de piatră. Intrarea era protejată de un tărnaț înfundat
cu scînduri în partea de jos106
107. în găbănașul așezat de cele mai multe ori
față în față cu casa erau lădoaiele compartimentate în „tișițe”108 în care se
păstra grîu, porumb, ovăs etc. Tot aici se ținea slănina atîrnată de cîrlige sau
tiocurile cu brînză și chiar unele haine mai puțin folosite. în cîteva sate109,
cămara de afară era construită sub același acoperiș cu cotețele pentru
porci de care era separată printr-o colniță unde se păstrau uneltele de dulghe-
rit și se tăiau lemnele de foc. Un loc aparte în planul gospodăriei (fig. 13) îl
ocupa fîntîna, săpată întotdeauna departe de grajd sau cotețe pentru a
106 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele ; Popa loan, Călata ; Morariu Petre, Mărgău ; P. H.
Stahl, P. Petrescu, o. c., p. 103 (în Hațeg). „Cămara afară” este răspîndită în Mara
mureș, Zărand și în Cîmpia Transilvaniei.
107 „Vinea ca și casa, numa' mai mnic", cf. Vușcan Ion, Călățele. Vezi, de altfel, și
fig. 12.
108 Cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele.
I8’ Bedeciu, Bica, Dretea, Ardeova etc.
fi ferită de scurgerile din grămezile de gunoi. Peste piatra clădită în pere

tele circular se construiau ghizdurile fîntînii din „colaci” de gorun sau brad
de formă patrată ori hexagonală, prinși la capete în „mușcături”. Apa
se scotea cu o cumpănă de care atîrna ruda cu cîrlig, iar în partea cealaltă
o greutate.
Curțile sau „vetrele” de casă erau împrejmuite cu un gard obișnuit
confecționat din nuiele de alun, împletite pe pari de stejar așezați la dis
tanță de 1 m unul față de altul și acoperit cu paie pentru a dura mai mult
iar mai tîrziu din ramuri scurte de brad, cojite și împletite printre două
„rigle” fixate pe șoși plantați în pămînt la intervale de 2—3 m. Intrarea
în curte se făcea printr-o poartă cu două aripi, construită între șoși masivi,
ciopliți în patru fețe cu capetele drepte110 și o portiță cu stîlpii ornamentați
uneori cu „vîrtejuri” (v. fig. 6).
Pompei Mureșanu-Romulus Oșianu
CONTRIBUTIONS TO THE STUDY OF RURAL LOCALITIES AND

CONSTRUCTIONS IN THE CĂLĂȚELE DEPRESSION
Sumary
The Călățele Depression is named in the historical records and litera

ture as „Kalothaszeg”. The indubitable late bureaucratical origin of this
denomination finds its explanation in the gradual understanding of
the ancient division into districts done by the aboriginal population
by dint of the long continuity of its sedentary existence which has given
rise to a Romanian specific territorial-political organization (waiwodeship)
with its centre in Călata, the most important village in the depression,
registered in the historical records as far back as 1213. Later on, there
was derived from this waiwodeship the name of The Archdeaconate of
Călata, created in this region in the 13th century, but arbitrarily extended
towards west in order to increase in this way the quantity of papal quintrent
to which the Catholic believers were endoubted. The aboriginal popula
tion lived according to its own social-juridical relations and was endoubted
to its specific assessments such as „quinquagesima ovium”. Moreover,
the massive presence of Romanian population is subsequently demons
trated by the results of some censi such as those of 1760—62, 1900 and
1930 years as well as by the toponymy of most villages in the area.
Being a region of interference between mountain and plain, with
well-marked characteristics of gradual passage to the mountainous block
110 Capetele rotunjite sau cu „rotogol” ale porților au apărut în zona propriu-zisă acum
circa 50 de ani, cf. inf. lui Vușcan Ion, Călățele, Cara Iosif, Călata.
of the Apuseni Carpathians, Călata Basin is characterized by settle

ments along the valleys, at the beginning with a single narrow street
parallel to the river where the buildings have been heaped up in almost
regular nuclei until the natural increase of population have gradually led
to the appearance of secondary nuclei, firstly on the same valley and then
on the first terraces. Sometimes the main street sinuates on both sides
of the river bed, the stables being usually located as near as possible to
the water in order to make easier the animal watering.
The old architecture in the Călățele Depresion is characterized by
the existence of the house composed of living room and larder, without
direct communication between the two rooms, thus implying the early
necessity of a hallway („pridvor”) ; another house type is that in which
the larder gradually becomes either an entrance — hall („tinda”) having
direct communication with the living room, or another living room,
with the consequent need of building in the courtyard a special larder and
of a construction for acommodating the bread kiln, sometimens associated
with hen coops or pigsties. It must be specified that the house types and
their development are generally widespread on the whole territory of
the country. The building material was, as a rule, the fir wood, the beams
being joined together at the corners.
Fig. 1 — Map of Călățele Depression including the 22 villages.

Fig. 2 — Bociu village. The principal street winding lengthwise thevalley.
Fig. 3 — Precincts of the village I'inciu.
Fig. 4- — Building agglomerations in the precincts of village Călata.
Fig. 5 — Detail of joining the beams of a shed (associated with stable) in Călata village.
Fig. 6 — The house from the village Bedeciu, reconstructed in the Open Air Museum — Cluj.
Fig. 7 — House in the village of Călățele. End of the 19th century.
Fig. 8 — Verandah wooden pillar. Village Mărgău.
Fig. 9 — Draft of a house (room and larder). Village Mărgău.
Fig. 10 — Draft of a house with two rooms. J'mciii.
Fig. 11 — Shed (associated with stable) from Bedeciu, reconstructed in the Open Air Museum —
Cluj.
Fig. 12 — Corn storehouse in Mărgău.
Fig. 13 — Draft of a farm. P'inciu.
Ioan Toșa
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA AȘEZĂRILOR

SI A ARHITECTURII POPULARE DIN ZONA
DEALURILOR CLUJULUI
Studierea așezărilor și a arhitecturii populare tradiționale din zona

colinară cunoscută sub numele de Dealurile Clujului este o problemă destul
de dificilă, deoarece schimbările petrecute în viața economică și socială
a satelor și-au pus amprenta în primul rînd asupra lor. Vetre vechi de sate
au fost părăsite, întemeindu-se altele noi, construcții tradiționale de lemn
au fost dărîmate și în locul lor au apărut altele de piatră și cărămidă, care
nu mai păstrează nici forma, nici structura internă a celor pe care le-au
înlocuit. Sînt sate (Baciu, Nădășel, Panticeu, Tihău, Viștea etc.) în care
din casele construite între cele două rozboaie mondiale abia dacă se mai
păstrează cîteva, ca să nu mai vorbim de cele mai vechi, iar dacă ritmul
acesta de transformare se va menține, nu peste mult vor fi sate în care cele
mai bătrîne case abia dacă vor avea trei decenii de existență. Ținînd seama
de aceste considerente, vom încerca să prezentăm cîteva aspecte legate
de așezările și arhitectura populară din zona Dealurilor Clujului, aspecte
bazate pe datele concrete oferite de cercetările de teren.
Zona cunoscută sub numele de Dealurile Clujului cuprinde regiunea
formată prin scufundarea zonei muntoase de legătură dintre Carpații Apu
seni și cei Răsăriteni1 delimitată de culmea cristalină Meseș-Preluca, rîurile
Someș și Someșul Mic și denivelările tectonice ale văii Nadășului.
Zonă de fragmentare tectonică a unor mase cristaline acoperite ulterior
cu sedimente terțiare, această regiune a fost transformată de Someș și aflu
enții lui într-un haos de dealuri cu frecvente altitudini de 4 — 500 m, în care
pe lîngă conglomeratele cristaline — păturile de Hida — se întîlnesc stra
turi de gresii, marne, calcare dispuse în straturi ușor dantelate2.
x. Vintilă Mihăilescu. Marile regiuni morfologice ale României, în „Buletinul
Societății Regale Române de Geografie” (BSRG) L, 1931, București, 1932, p. 321 ; idem,
Platforma Somesană, în „BSRG”, t.R III, 1934, Buc., 1935, p. 366; Monografia geografică
a R.P.R., Ed.' Acad. R.P.R., 1960, p. 228.
2. V. Mihăilescu, Marile regiuni p. 321.
60 Ioan Toșa
Condițiile prielnice oferite de natură așezărilor omenești — adăpost,

izvoare de ape, terenuri pentru agricultură, materiale de construcție, accese
lesnicioase la principalele artere de circulație — au făcut ca regiunea să fie
locuită din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice atestă existen
ța unor centre locuite fără întrerupere din neolitic pînă în perioada prefeu-
dală34. Tradiția istorică păstrată de cronicarul Anonymus mărturisește exis
tența unei populații româno-slave, în regiunea Dealurilor Clujului — sub
conducerea ducelui Gelu' Gelou, quidam blacus dominium tenebant1. jînfrînge-
rea armatei ducelui pe valea Almașului și moartea lui Gelu lîngă Căpuș
a determinat pe căpeteniile românilor să-l accepte domn pe Tuhutum,
sua propria voluntate dextram dantes dominum sibi elegerunt Tuhutum et
in loco illo qui dicitur Esculem cum iuramento firmaverunt5. Tuhutum ales
domn prin propria voință a locuitorilor exercită drepturile voivodale, ,,dar
cum numărul cuceritorilor era disparent de mic față de populația băști
nașă”6 el este silit să respecte vechea organizare a autohtonilor, mulțumindu-
se numai cu supremația politică. Urmașii lui Tuhutum adoptă aceeași
atitudine față de băștinași, ba mai mult pentru a fi cît mai agreați de aceștia
caută să se identifice cu ei, cu datinile lor, acceptînd pe la 950 botezul la
Constantinopol după ritul ortodox7, în timp ce regii arpadieni erau tot mai
mult prinși în mrejele politicii papale.
Populația românească continuă să-și cultive ogoarele și să-și păzească
turmele, păstrîndu-și limba, credința și obiceiurile străvechi. Căpeteniile
3. Descoperirile arheologice atestă existența unor centre : neolitice — la Gura Baciului

unde s-a descoperit cel mai vechi mormînt neolitic de pe teritoriul patriei noastre (cf. Nicolae
V 1 a s s a, Sondajul de salvare de la Gura Baciului, în „Acta Musei Napocensis” („AMN"), voi.
V, 1968, p. 371 (la Suceag, Turea, Nădășel, o așezare întărită din epoca bronzului la Mera
etc. cf. Repertoriul arheologic al R.S.R., manuscris păstrat în Arhiva Institutului de Istorie
și Arheologie al R.S.R., Filiala Cluj, s.v.). După cucerirea romană așezările omenești din.
această regiune cunosc o epocă de prosperitate, dat fiind că se găseau în apropierea drumului
imperial Napoca-Porollisum ce trecea prin : Baciu, Suceag, Mera, Nădășel, Șard, Sutor, Zim-
bor, Romita (cf. V. Cristescu, Istoria militară a Daciei romane, București, 1936, p. 107 —
108; Const. Daicoviciu, Un nou miliar în Dacia, în „Anuarul Institutului de Studii
Clasice (AISC) pe anii 1928 — 32, Cluj, 1932, p. 51; Dumitru Tudor, Orașe, tîrguri și
sate în Dacia romană, Buc., 1968, p. 234 (și făceau parte din teritorium Napocensis (cf.
D. Tudor, p. 240). Așezările rurale romane de la Apahida, Baciu, Suceag, Turea, Nădășel,
Aghireș, Mihăiești, Almaș, Cuzăplac, Ciumăfaia, Măcicașu, Cernești etc, castrele militare de
la Gîrbou, Sutor, Tihău etc. (cf. D. Tudor, p. 231—240) arată intensitatea colonizării ace
stei regiuni de către romani. Interesantă este in acest sens diploma militară descoperită la
Turea, dată în anul 86 de Domițian călărașului Seuthes ce servise în armata din Iudeia (cf.
D. Tudor, p. 233) care deși înaintat în vîrstă vine — douăzeci de ani mai tîrziu — în cali
tate de veteran colonist la Turea. Din perioada postaureliană s-au descoperit morminte la
Cordoș, Suceag, Mera, Dorolțu etc. (cf. Repertoriul s.v.) ceea ce demonstrează continuitatea
așezărilor din această regiune.
4. Gesta Hungarorum, ed. Popa —Disseanu în Izvoarele istoriei românilor, cap.
XXIV, p. 44, cf. I. I. N i s t o r, Ungurii în Dacia Carpatină, extras din Analele Academiei
Române, Memoriile secțiunii istorice, seria III, t. 15, p. 6 ; N i c o 1 a e D r ă g a n u, Românii
în secolele IX-XI pe baza toponimiei și a onomasticii, p. 426.
s. P o p a-D i s s e a n u, Izvoarele istoriei românilor, Buc., 1934, vol. I, p. 96 ; I.
I. N i s t o r, o.c., p. 8.
6. I. I. Nist or, o. c., p. 8.
’. Ibid., p. 9.
Așezări și arhitectură din zona Dealurilor Clujului 61
ei naționale numite cnezi sau voievozi își îndeplineau rolul modest de distri
buitori ai dreptății în rîndurile conaționalilor lor, după lex antiqua sau ius
et consuetudo valahorum6. Vechimea și înrădăcinarea acestor rînduieli în
viața socială a românilor fac ca ele să fie respectate și de tătari în 1241.
Rogerius, care fusese adăpostit de un cneaz ce avea sub stăpînirea lui aproape
1 000 de case — et sic procurator meus de istis dominis erat unus et pene
millia villas regebat89 — arată că erau aproape 100 de asemenea cnezi care
aveau atribuția de a judeca pricinile dintre oameni și de a strînge pentru noii
invadatori cai, vite, arme, și daruri10. în ceea ce privește așezările, o primă
mențiune a lor o avem în Registrul de la Oradea (1208—1235), în care sînt
menționate pricinile judecate prin proba „fierului roșu”. Din cele șapte
sate pomenite în acest Registru, patru sînt reprezentate de pristavii lor
— Duca pristav de Lomb11, voivoda comite de Dăbîca12, Soma pristav din
Borșa13 și Shama pristav din Cuzăplac14 și abia din trei sate împricinații
sînt supuși la proba fierului roșu. Registrul de dijme papale întocmit între
anii 1332—1337 de strîngătorii dijmelor datorate scaunului apostolic de
la Roma15 de populația catolică din regatul Ungariei menționează din 89
•de localități pomenite înainte de 1338 în documente doar 25, restul, fiind
locuite în exclusivitate de populația ortodoxă română ce n-avea nici o obli
gație față de scaunul papal16*, nu sînt pomenite.
Numărul redus al așezărilor ungurești este explicabil dacă ținem sea
ma de părerile istoricilor că „ungurii evitau Dacia cu munții și podișurile
ci18” și de faptul că în edictul hanului Cadan din 1241 prin care se impune
moneda mongolică românilor, sașilor și secuilor, despre unguri nu se face
nici o mențiune, semn că ei nu constituiau încă un strat etnic în Transil
vania19.
Străvechiul obicei al românilor de a-și rezolva problemele litigioase
între ei — prin cnezi sau voivozi locali — fără a recurge la organele judiciare
8. Ibid., p. 22.
’. Ibid., p. 25.
10. „constituerunt canesios, id est balivos, qui justitiam facerunt, et eis equos, animalia,
arma et vestimenta utilia procurarent” cf. I. I. N i s t o r, o. c., p. 25.
n. Documente privind istoria României. Seria C. Transilvania. Sec. XI, XII, XIII,
Edit. Acad. R.P.R., 1954, vol. I, p. 46.
la. Ibid., p. 60; StefanPascu, Mircea Rusuși colab., Cetatea Dăbîca, în „AMN",
vol. V, Cluj, 1968, pj 155.
13. Documente. . ., p. 83.
14. Documente. . ., p. 88.
Jâ. „Socotelile lui Iacob al lui Berengariu și Raimund de Bonofato, strîngătorii dijme
lor pe șase ani din regatul Ungariei", în Documente, sec. XIV, vol. III (1331 — 1340), p. 41 —
-253.
16. Șt. Pascu, Răscoalele țărănești în Transilvania. I. Epoca voevodatului, Cluj, 1947,
p. 51.
18. R. Rosier, Dacier und Rumänen, p. 43 apud I. I. N i s t o r, o. c., p. 24
I. I. N i s t o r, o. c., p. 23; de altfel, nici în convocarea dietei din 1291 de la Alba
Iulia nu apar menționați decît". . . nobilibus Saxonibus, Syculis et Olachis" cf. Aurel
Decei, Situation des Roumains de Transilvanie au XIII et XIV siècle, în „Revue de Tran-
svlvaynie, t. VI, nr. 2, Cluj, 1940, p. 217.
62 Ioan Toșa
Anul primei Registrul Registrul

Satul mențiuni de la Oradea de dijme papale
1 2 3 4
Almaș 1239 1335

Aluniș 1279 — 1332 '
Aschileul Mare 1331 — 1332
Borsa 1217 1217 1332
Ciubanca 1314 — 1332
Ciumăfaia 1307 __ 1332
Cubleșul Someșan 1306 — 1332
Cuzăplac 1219 1219 __
Cornești 1306 — 1332
Dăbîca 1068 1214 1332
Drag 1214 1214 1332
B'eiurdeni 1326 — 1332
Fodora 1214 1214 —
Hida 1332 1332
Lomb 1213 1213 —
Măcicașu 1282 — 1332
Mera 1299 — 1332
Ocna Dej 1332 — 1332
Olpret-Bobîlna 1332 — 1332
Orman 1293 __ 1337
Popești 1332 — 1332
Răscruci 1325 — 1332
Recea Cristur 1320 — 1332
Suceag 1297 — 1332
Șoimeni 1332 — 1332
Turea 1299 — 1332
Viștea 1299 1299 1332
Zimbor 1332 1332
de stat a făcut ca așezările românești să nu fie menționate în documente

decît în măsura în care feudalismul maghiar — în tendința lui de aservire
a obștiilor libere românești — intra în conflict cu acestea.
„Intrarea” masivă „în istorie” în secolul XIV a localităților din zona
Dealurilor Clujului — 78 de sate au prima mențiune documentară în acest
secol — marchează consolidarea regimului feudal maghiar în această vreme
și aservirea obștiilor libere românești. Măsurile regalității de înlocuire a
formelor tradiționale — uzurpînd atribuțiile cnezilor și voievozilor — prin
dregătorii puterii centrale a trezit nemulțumirile românilor care se plîng
mereu20 contra nobilimii, iar în unele cazuri, cum a fost în 1357, trec la forme
17. Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Acad.
R.S.R., vol. I și II, s. v.
20. Șt. P a s c u, Bobîlna, București, 1963, p. 38 ; în 1377 episcopul catolic al Transilvaniei
se plîngea regelui Ungariei că cnezii români nu vor să-l recunoască stăpîn al pămînturilor, pășuni
lor, și pădurilor, ci gospodăresc parc-ar fi proprietari, cf. Ion Lup aș, Recenzie Ștefan Lupșar
Catolicismul și românii din Ardeal și Ungaria pînă la anul 1556, în „Anuarul Institutului de
Istorie Națională, V, 1928 — 30. p. 588.
violente, în fruntea lor găsindu-se voievodul din Olpret și cneazul Serbau21.

Aceste nemulțumiri plus agravarea exploatării feudale în prima jumătate
a secolului al XV-lea determină participarea masivă a românilor la răscoala
din 1437.
O serie de tradiții adine înrădăcinate în viața românilor n-au putut fi
suprimate ușor de feudalitatea maghiară. însemnarea din statutele Capit-
lului de la Oradea din 1347 că românii — qui ritu adhuc gentilitatis viventes —
plătesc altfel dările decît iobagii unguri22 își găsesc confirmarea în registrul
de quinquagesima din 1461, în care sînt pomenite 25 de sate ca plătind
darea oilor — dare specific românească23. Menționarea voievozilor români
în documente : voiuoda comes de Doboco (1214)24, Ladislao wayoda olaco-
rum (1370) în Nadăș25, filii woyode de Dane și Stephanus wayode de Dane
(1466, 1470, 1475)26, wayoda in Gorbo Walachali și Nicolaus wayoda wola-
chalis de Gorbo (1437, 1448, 1468, 1498)27 și wayoda volachalis de Nyreș
(1431 și 1548)28 vin să confirme tăria organizațiilor românești din această
regiune, de care trebuie să țină seama atît nobilimea maghiară cît și biserica
catolică pînă în secolul al XVI-lea.
Măsurile luate de autoritățile feudale maghiare pentru înstrăinarea
vîrfurilor românești de poporul din care se născuse, adăugarea adjectivului
„magyar”29 înaintea numelui unor sate chiar și în cazul în care unele erau
menționate în documente ca ,,locus purus valachicus”30, împlîntarea cîte
unui grof maghiar cu birișii și slugile lui în marea majoritate a satelor ro
mânești din această regiune ce căutau prin toate mijloacele să deznaționali
zeze pe urmașii vechilor locuitori ai Daciei Porollissensis, n-au putut schimba
caracterul românesc al acestei regiuni, caracter dat de rezultatele receusă-
mintelor din 1760—1762, 1900, 1930, dar mai ales de situația actuală din
această zonă. Desigur nu putem - și nici nu vrem — să nesocotim existența
celor 15 localități în care potrivit recensămîntului din 1900 populația ma
ghiară era mai numeroasă decît cea românească, dar ocupațiile, condițiile
geografice și de viață comune atît românilor cît și maghiarilor au făcut să
nu existe deosebiri în ceea ce privește felul așezărilor și al construcțiilor celor
21. Șt. P a s c u, Răscoale..., p. 25; un caz similar se întîlnește în 1365, cind voievozii
și cnezii români din Sînmihai au luat din Hida 250 boi, 200 vaci etc. . . cf. S. D r a g o iu i r,
S. Bel u, o. c., p. 96.
22. S. Dragomir, S. B e 1 u, o. c., p. 97.
23. Șt. Pascu, Bobîlna, p. 33; registrul de quinquagesima întocmit in 1461 de
Kereszthes nu este o conscripție a tuturor satelor românești din Transilvania, cf. S. I) r a g o m i r,
S. Belu, o. c., p. 99.
24. Documente..., sec. XI, XII, XIII, p. 60; X. Drăganu, o. c., p. 434.
8ă. N. Drăganu, o. c., p. 433.
26. Ibid., p. 434.
2’_ Ibid., p. 435.
2a. Ibid.', Csânki, V, p. 387 apud C. Suciu, o. c., p. 392.
2<J. Satele care au adjectivul „magyar" înaintea numelui și anul cind apar în documente :
Bicălat — 1481, Dîrja — 1900, Gîrbou - 1587, Măcicaș — 1733, Fodora — 1760, Nădășel --
— 1485, Sînpaul — 1760, Sard — 1715, Cubleș — 1700, Vultureni — 1585, apud C. Suciu,
o. c. , s. v.
30. B vorba de satul Gîrbou care apare cu această denumire în 1733, cf. C. Suci u,
o. c., p. 264.
64 Ioan Toșa
Fig. 2 — Fildul de Sus — așezare de-a lungul văii. (Fototeca M.E.T. Cluj).
două naționalități din zona Dealurilor Clujului, din care cauză vom prezenta
cîteva aspecte legate de ele, fără a ține seama de apartenența lor națională®1.
Satele din zona colinară a Dealurilor Clujului (fig. 1) fac parte din
cadrul așezărilor răsfirate, tipul cel mai răspîndit al așezărilor rurale de la
noi, produsul mediului geografic și-al ocupațiilor strîns legate de vechimea
poporului român pe culmile acestor dealuri multă vreme acoperite de codri31 32-
Cele mai răspîndite sînt acelea care au planul format dintr-o rețea de ulițe
ce împînzește o suprafață de teren mai întinsă, cu case rare, plasate de obi-
31. Fiind un popor migrator la origine, ,,ungurii s-au adaptat foarte dificil la viața seden
tară europeană" (Ottonis Frisingensis, Episcopi Gesta Frederici Imperatoris, Lib. I, „Monu-
menta Germaniae Scriptorres", vol. XX, p. 369 apud Aur el D e cei, o. £., p. 200) și
"intr-adevăr este o îndrăzneală curioasă să se caute la noi (unguri — n. n.') a casă națională
țărănească de vreme ce pînă la Bela al III-lea poporul de rînd maghiar trăia sub corturi,
iar ceea ce s-a putut numai o casă a fost imitație ..." (cf. Czirbusz Géza, Az Avas-
sag és népe, în Fôldrajzi Kôzlemények, 1900, p. 230 apud Sabin Opreanu, Ținutul
săcuilor, în „Lucrările Institutului de Geografie al Universității din Cluj", III, 1926—27, Cluj,
1929, p. 169 a celor ridicate de pămînteni.cf, Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale
în Țările Române, vol. I., Edit. Acad. R.P.R., 1959, p. 20.
3a. V. Mi h ăi 1 e s c u, O hartă a principalelor tipuri de așezări rurale din România, în
„BSRG", XLVI, 1927, p. 71; RomulusVuia, Satul românesc din Transilvania și Banat,
studiu antropogeografic și etnografic, Cluj, 1945, manuscris, p. 35.
Fig. 1 — Localitățile din zona Dealurilor Clujului.
Fig. 3 — Poartă scundă din Pildul de Sus.
cei în apropierea drumului, între care se găsesc ochiuri de teren ocupate

de livezi cu pomi fructiferi iar uneori chiar și de semănături (Bodia, Ciumăr-
na, Păușa, Treznea33, Elciu, Sărata, Voivodeni etc.). Aceasta este forma
. Întîlnim sate răsfirate cu vatra la o anumită
clasică a așezărilor răsfirate3435
distanță de șoseaua principală, dar care au o colonie de cîteva case la șosea
(Băbuțiu, Chendremal, Mihăiești, Sînpaul, Sutor, Șoimeni, Topa, Tihău
etc.), colonie ce se tot mărește prin mutarea gospodăriilor din vechea vatră,
dînd naștere unui nou tip de sat, satul de-a lungul drumului. Caracteristice
pentru această transformare sînt satele Mihăiești și Topa, care înainte de
1940 aveau mai puțin de 1/5 din numărul caselor la șosea, iar astăzi se întind
de-a lungul șoselei pe o distanță de aproape 4 km. Satele Fildu de Sus
(fig. 2) și de Mijloc38, Șard au casele așezate de-a lungul unei ulițe ce urmă
rește linia văii, fiind înguste și lungi. Alături de tipurile de sate răsfirate
de mai sus întîlnim sate cu o puternică tendință spre îngrămădire, cu case
dese așezate de-a lungul unor ulițe înguste și întortocheate ce formează un
întreg bine închegat (Aghireș, Bucium, Călacea, Hida, Drag etc.). Tendința
aceasta spre îngrămădire se manifestă în special de-a lungul drumurilor
(Așchileul Mare, Baciu36* , Fodora, Mera, Viștea, Panticeu, Vultureni etc.)
33. R. Vuia, o. c., p. 42.

31. Ibid., p. 38.
35. Ibid., p. 45.
36. Ibid., p. 58.

66 Ioan Toșa
ce au o formă alungită cu ulițe laterale puține ce gravitează în jurul ulițelor

principale.
Proprietatea gospodăriilor este împărțită în două părți : intravilanul
și extravilanul. Intravilanul este proprietatea ce se găsește în vatra satului
și este compusă din curte, grădina pentru legume și pomi fructiferi. Ca
mărime intravilanul variază de la gospodărie la gospodărie, rareori ajungînd
la 1 ha. Datorită limitării vetrelor de sat și necesității organizării unor gospo
dării separate de către familiile nou întemeiate, proprietatea intravilană
a unui gospodar ce avea mai mulți copii se micșorează prin împărțirea ei
în părțele?’’, pe care moștenitorii își organizează noua gospodărie. înmulți
rea numărului de proprietăți intravilane în cadrul aceleași vetre a satului
duce la schimbarea tipului de sat și la o anumită reglementare a gospodă
riilor. Dacă înainte intravilanul putea să ia orice formă — mai ales în așe
zările răsfirate clasice — prin înmulțirea numărului de proprietăți acesta
ia forme tot mai înguste, iar construcțiile sînt ridicate chiar de-a lungul
mejdiei. Extravilanul — proprietatea ce se găsește în hotarul satului —cuprin
de suprafața arabilă, fînețele și în unele cazuri chiar și livezile cu pomi fructi
feri. întinderea extravilanului la marea majoritate a proprietarilor nu era
prea mare, din care cauză pentru a se evita diminuarea lui s-a procedat
la delimitarea vetrelor de sat, de care în unele cazuri era despărțit printr-un
gard.
în cadrul proprietății intravilane curtea gospodăriilor este plasată
în imediata apropiere a căilor de comunicație, fiind despărțite de acestea
prin garduri. Gardurile sînt de trei feluri :
a) de spini, făcut dintr-un șir de pari înfipți în pămînt la distanță de
1 m unul de altul între care sînt împletiți spini verzi. Ele sînt reparate în
fiecare primăvară, în sensul că se înlocuiesc parii rupți și se pune un strat
nou de spini peste cei vechi, din care cauză aceste garduri au o înălțime în
jur de 1 m și ocupă mare suprafață de teren ;
b) de nuiele — înstreșinat, format dintr-un șir de pari mai groși și mai
înalți decît cei de la gardul de spini, între care sînt împletite nuiele de alun
sau de carpen. Gardurile de nuiele sînt acoperite cu paie sau spini pentru
a le apăra de ploaie și de animale ;
c) de scîndură — palantul, făcut din scîndură așezată orizontal pe pari
groși ciopliți în patru fețe, solid fixați în pămînt, la o distanță de 2 m unul
de altul și cel de lețuri, făcut din două șipci orizontale fixate pe pari în
fipți în pămînt pe care sînt prinse cu cuie lețurile verticale, de dimensiuni
ce variază între 1 —2 m. în ultimul timp o amploare mare au luat-o gardurile
de fier și beton.
întrarea în gospodărie se face pe poartă. Poarta cu cele două părți
componente ale ei portița și poarta propriu-zisă are șoșii — stîlpii verti
cali — solid fixați în pămînt. Pentru a se evita putrezirea lor, înainte de a
37. Cf. informatori : Ciurdaru Ana, 60 de ani, Așchileul Mare ; Mitre Irimie, 60 de ani,
Dragu ; Lelea Anișcă, 82 de ani, Voivodeni ; Tanța Simion, 63 de ani, Sînpaul ; Ași liileanu.
Simion, 30 de ani, Berind.
Fig. 4 — Portiță din satul Poarta Sălajului.

se introduce în pămînt șoșii sînt arși în foc. în general portița și poarta fac
corp comun, dar se întîlnesc și cazuri cînd ele sînt separate, portița fiind,
plasată în apropierea casei. Nu este întîlnit în nici o localitate pîrleazul
drept mijloc de acces din drum în curtea gospodăriei. Pîrleazul este întîlnit
numai la gardurile ce despart diferite părți ale aceleiași gospodării, sau la
gardurile dintre două gospodării vecine între care circulația este mai intensă.
Porțile sînt de două feluri : scunde și înalte.
Porțile scunde (fig. 4) au șoșii cam de aceeași mărime cu aripile ce
închid spațiul lor și nu au niciodată acoperită decît portița. întîlnim două,
feluri de porți scunde :
68 Ioan Toșa
Fig. 5 — Poartă înaltă din Fildul de Sus.
— Vramnița— o leasă de nuiele prinsă de șoșii porții cu gujbe. Aceasta

este tipul cel mai vechi de poartă întîlnit, iar termenul de vramniță este
astăzi utilizat și pentru a denumi în sens pejorativ unele porți, cu două aripi,
mai stricate.
— Poarta cu două aripi (v. fig. 3) are spațiul închis de două aripi de scîn-
dură prinse cu balamale de șoși, ce se închid la mijloc, unde pentru a nu
trage cu greutatea lor șoșii, este fixat pragul — o bucată de lemn înfiptă
în pămînt — pe care se sprijină cele două aripi. Portițele sînt în general
acoperite în două ape. O formă interesantă o au portițele pe valea Agriju-
lui — în special în Poarta Sălajului — care au în fața ușii de intrare un spa
țiu acoperit ce adăpostește una sau două bănci, acoperișul fiind susținut
în spate de stîlpii portiței, iar spre uliță de doi stîlpi decorați (fig. 5).
Porțile înalte au șoșii de 4 m înălțime și un acoperiș în două ape comun
pentru portițe cît și pentru poartă, susținut de o grindă lungă prinsă-n mu
curi de șoșii porții. Pe valea Nadășului aceste porți sînt cunoscute sub numele
de porți cu porumbar, deoarece în acoperișul lor sînt amenajate adăposturi
pentru porumbei. Ușa portiței are aceleași dimensiuni ca și la porțile scunde.
Deasupra ei este fixată în mucuri pe cei doi șoși o grindă — chitușa — para
lelă cu pragul. Spațiul dintre chitușă și grinda de deasupra porții este umplut
cu scînduri traforate. Aripile porții propriu-zise au de obicei aceeași înălțime
I F“
ULIȚA
s
Fig. 6 — Planul gospodăriei lui Moldovan Ion din Berind.
cu stîlpii, fiind decorate în partea superioară a lor prin traforaj, dar se întîlnesc
și de dimensiuni mai mici, spațiul de deasupra lor rămînînd liber (v. fig. 5).
După cel de-al doilea război mondial o mare răspîndire au lat-o porțile de
metal procurate fie de la atelierele din orașe, fie de la meșterii fierari speciali
zați38. Stîlpii porților au fost făcuți din lemn, piatră, iar în ultimul timp și
din beton. Stîlpii porților înalte sînt făcuți numai din lemn. în general atît
stîlpii de lemn, cît și cei de piatră sînt decorați39. Motivele decorative cele
mai des întîlnite sînt : rozeta, vița de vie, strugurii, dinții de lup, motivele
geometrice și florale etc. (v. fig. 3).
38. Astfel de meșteri sînt în satele : Baciu, Viștea, Turea, Gîrbou, Surduc etc.
39. Meșterii ce făceau astfel de șoși decorați erau în fiecare sat, numele lor puțind fi
cunoscut după inscripțiile de pe porți ,,a făcut-o. . .". Printre cei mai vestiți care mai trăiesc
se numără și Gheorghe Man din Flldu de Sus, loan Chiorean și loan Cadiș din Nădășel etc.
70 Ioan Toșa
în cadrul gospodăriilor aranjarea construcțiilor variază în funcție de

casă și se pot deosebi în general două cazuri tipice :
-- Casa este plasată în imediata apropiere a uliței, perpendicular pe
aceasta, cu o grădiniță de flori între ea și gardul de la uliță. în partea opusă
grădiniței se găsește plasat cuptorul de copt pline. Șura se poate găsi fie para
lel cu casa (v. fig. 6) — cel mai des — cu grajdul spre uliță și cu cotețele în
apropierea lui, între casă și șură în fundul curții fiind găbînașul sau coșteiul
pentru porumb, fie în fundul curții, paralelă cu ulița, cu grajdul în partea
opusă casei, în care caz cuptorul de copt pîine și găbînașul sînt construite
paralel cu casa în apropierea uliței.
— Casa este plasată în fundul curții paralelă cu ulița, cu casa sau
casa dinainte în partea opusă șurii, care se găsește întotdeauna perpendicu
lară pe uliță.
Casele sînt construite în general cu intrarea spre sud. Plasarea fațadei
spre sud avea probabil, la origine, și o semnificație magică — de a-i face
pe locuitori sănătoși și norocoși — ale cărei urme prelungite în timp s-au
găsit la Românași40. Explicația acestei plasări o găsim în condițiile de climă
mai aspre care fac ca ea să fie întîlnită în general în întreaga arhitectură
nordică de lemn41, și-n necesitățile practice de a avea lumină cît mai multă.
La ridicarea construcțiilor cel mai utilizat material a fost lemnul.
Dată fiind bogăția în păduri a regiunii, lemnul a fost folosit ca material
de construcție din timpuri foarte vechi, atît pentru fortificațiile unor așe
zări cît și pentru locuințe42. Dreptul obștiilor sătești asupra pădurilor se
menține și după ce membrii obștii au fost transformați în iobagi. Un docu
ment din 1334 arată că iobagii magistrului Andrei de pe moșia Coruș „vor
avea dreptul și îngăduința pe veci și nestrămutată de a folosi și de a tăia
lemne pentru clădirile trebuitoare”43. El se va menține de-a lungul veacuri
lor ajungînd să fie cunoscut la începutul secolului XX sub numele de z'mș44*
și să fie respectat de autorități. Principalele esențe de lemn folosite au fost
stejarul, gorunul, fagul și bradul care era procurat din zonele de munte.
Lemnele de construcție se tăiau toamna, de preferință cele de pe versanții
nordici ai dealurilor, pentru că aveau fibrele mult mai îndesate43 și erau
folosite sub formă rotundă sau cioplită după ce se lăsau să se usuce doi sau
trei ani46. în cazul în care lemnele erau cioplite se folosea numai inima lem
nului, partea cea mai întunecoasă și mai rezistentă. Deținînd locul principal
în ierarhia materialelor de construcție pînă în preajma primului război
10. Ion Taloș, Riturile construcțiilor la români, extras din ,,Folclor literar”, vol. II,
p. 7.
-11. V. Vătășianu, Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara, in
„Anuarul Coniisiunii Monumentelor Istorice”, Secția pentru Transilvania, 1929, p. 149.
42. St. Pas cu și colab., Cetatea Dăbîca, p. 159; V. Vătășianu, Istoria artei feu
dale . . ., p. 20.
«. Documente..., sec. XIV, vol. III (1331-1340), doc. 175, p. 316.
41. El nu mai reprezintă dreptul întregii colectivități asupra pădurii, ci a unui singur
proprietar asupra unei părți ce putea fi moștenită sau vîndută.
J5. Cf. inf. lui Pop loan, 73 de ani, Călacea ; Moldovan Ioan, Așchileu ; Mitre Irimie,
meșter lemnar, Dragu.
«. Ibid.
mondial, lemnul după război începe să fie înlocuit tot mai mult cu piatră
și cărămidă. Piatra a fost folosită ca material de construcție din epoca pre
istorică47. într-un document din 1304 în care se stabilesc semnele de hotar
ale unei moșii, se arată că aceasta se întindea ,,pe o creastă pînă la locul
unei case de piatră ce se află alături de pîrîul Nadăș”48. în ziduri pentru
fundație ea a fost frecvent utilizată mai ales la construcțiile ridicate în pantă.
Piatra a fost utilizată sub formă brută și cioplită. Piatra brută — de carieră
sau de rîu — a fost utilizată în ziduri care după terminare trebuiau să fie
tencuite. Ca mortar a fost utilizat lutul și pămîntul săpat din albiile rîuri-
lor — ce conțineau mult nisip — amestecat cu apă. Caracteristica zidurilor
de piatră o constituie grosimea lor, ce ajunge pînă la 1 m, datorită neregulari-
tăților straturilor orizontale pe care numai o anumită extensiune a zidului
le poate echilibra49.
— Piatra cioplită — blocuri dreptunghiulare de diferite dimensiuni
cu o față prelucrată — a fost utilizată mai ales la casele cu două rînduri,
pentru rîndul de jos, construite după cel de-al doilea război mondial sau la
casele ce au o fundație mai înaltă, fiind ridicate în locuri apătoase. Piatra
cioplită este executată de pietrari la comandă pe baza planului casei dat
de către beneficiar. în funcție de lungime, colțurile și golurile — ușile și
ferestrele — pereților, pietrarul alege blocurile pe care urmează să le pre
lucreze, evitînd astfel risipa de muncă și de material, deoarece el știe dinain
te ce dimensiune și ce formă trebuie să aibă piatra pe care urmează s-o
cioplească, iar prin numerotarea blocurilor el ușurează munca zidarului,
care nu mai trebuie să aleagă pietrele ce se potrivesc colțurilor sau spațiilor
libere, dat fiind că acest lucru fusese făcut înainte. Un centru important
de cioplitori de piatră ce aprovizionează satele dinprejur este satul Viștea.
Zidurile de piatră cioplită au lățimea de peste 0,50 m și ca material de legă
tură mortarul obișnuit, dar se utilizează și cimentul mai ales pentru legarea
blocurilor. Construcțiile de piatră au luat o mare răspîndire între cele două
războaie mondiale.
Alături de lemn și piatră s-a mai folosit ca material de construcție
și pămîntul, sub cele trei forme : pastă clicoasă, cărămizi nearse — văioage —
și cărămizi arse. Pasta clicoasă era obținută prin amestecarea pămîntului
lutos cu paie și apă și a fost utilizată prin turnarea ei în cofraje de lemn50.
Cînd această pastă se turna în tipare dreptunghiulare de lemn după care
se lăsa să se usuce, se obțineau cărămizile necesare. Cărămizile arse erau
făcute de țigani sau erau procurate de la fabrică. Cărămizile de țigani erau
făcute dintr-un pămînt nisipos scos din malurile apelor și aveau dimensiuni
mai mari decît cele de fabrică, dar nu sînt așa de bine arse și nici așa de rezis
tente.
în general ■ înainte de începerea construcției oamenii căutau să aibă
adunat tot materialul de construcție, aceasta pentru terminarea ei cît mai
47. V. Pîrvan, Getica, p. 625 apud V. Vătășianu, Vechi biserici..., p. 111.
4S. Documente..., sec. XIV, vol. II (1301 —1320), doc. 45, p. 37.
49. Pentru ridicarea unei case cu două camere, tîrnaț și frigurie era nevoie de 12 stîn-
jeni de piatră brută (48 m3), iar pentru ridicarea unei șuri de 16 m lungime, de 20 de stînjeni.
50. Inf. lui Maxim Pamfil, de 40 ani, Răstolț ; Negrean Miron, 80 de ani, Buciumi.
72 Ioan Toșa
repede și pentru evitarea unor neînțelegeri cu meșterul. în unele sate între

ruperea lucrului era privită și ca semn rău51 sau ca un semn că locul ales
pentru construcție ar fi fără noroc52. Ca o reminiscență a credinței străvechi
potrivit căreia orice construcție pentru a fi durabilă necesită un sacrificiu
uman — credință care după părerea specialiștilor e cu adevărat universa
lă53 — ce a suferit de-a lungul veacurilor un transfer de la jertfa umană la
cea animală, se întîlnește obiceiul sacrificării unor animale — pisici la Sînmi-
haiul Almașului, Olpret, Brebi54 — cîini la Sînmihaiul Almașului55 zidite
de vii în temelie. Transferul sacrificiului din domeniul uman la cel animal
apărut ca o consecință a evoluției concepției populare potrivit căreia forțele
pămîntului pot fi mulțumite și cu sacrificii mai puțin dureroase pentru
om, ajungînd ca la temelie să se zidească numai capul animalului ; cocoși
în satele Așchileul Mare56, Bezded, Călacea, Gîrbou Sălaj57, Solomon; găi
nă neagră în Mihăiești5859 reprezintă una din ultimele trepte ale dezvoltării
credinței înainte ca aceasta să fi dispărut. Obiceiul și-a pierdut de mult
semnificația magică, dar s-a păstrat pînă în zilele noastre, fiind întreținut
mai ales de către meșterii constructori50, care fiind interesați în menținerea
lui îi dădeau diferite explicații „c-așa-i bine”60 sau că „dacă pune capul
cocoșului la temalie, în casă o să cînte cocoșul nu găina”61 etc. Pentru
provocarea belșugului noii case se întîlnește și obiceiul de a se pune la teme
lie bani : de argint în satele Sînmihaiul Almașului, Chechiș62, sau bani
obișnuiți în satele Berind, Topa Mică63, Gîrbou, Așchileu64, Românași65
etc.
Tehnica de construcție variază în funcție de materialul folosit (fig. 7).
în cazul lemnului tehnica de construcție constă în așezarea bîrnelor — cio
plite sau rotunde — în straturi orizontale suprapuse — sistemul blokbau —
sistem caracteristic zonelor bogate în păduri, dat fiind că e cel mai neeco-
nomicos în utilizarea materialului66. Elementul de bază al construcției
51. I. T a 1 o ș, o. c., p. 18.

52. în satele Topa și Berind, cf. I. Taloș, o. c„ p. 18.
53. Pentru bibliografie și date suplimentare vezi I. T a 1 o ș, o. c., p. 1—3.
54. Ibid., p. 25.
55. Ibid.
56. Inf. Moldovan Ion, 73 de ani, Așchileul Mare.
57. Inf. Buca Alexandru, zidar din Gîrbou-Sălaj.
5S. Inf. Lupaș Anișoara, 48 de ani, Mihăiești.
59. „Carnea se dădea meșterilor ca niîncare" cf. I. T a 1 o ș, o. c., p. 26. Este semni
ficativă în acest sens informația zidarului I.uca Alexandru „dacă tăia cocoșul, carnea o mîn-
cam noi meșterii și-n ziua aia o duceam bine”.
60. Inf. Eupaș Anișoara.
61. Inf. Moldovan Ion.
62. I. T a 1 o ș, o. c., p. 23.
Ibid., p. 23.
6J. Inf. Moldovan Ion.
6ä. I. T a 1 o ș, o. c., p. 24.
66. Vezi V. V ă t ă ș i a n u, Recenzie C. Petra n u, Biserici de lemn din județul Arad,
n „Anuarul Inst. de 1st. Naț.", vol. V, p. 696; idem, Istoria artei feudale..., p. 71;
Paul Petrescu, Considerații asupra raporturilor dintre arhitectul a rurală si cea urbană
în sud-estul Europei în secolele XVIII și XIX în „SCIA”, t. XVII, 2, 1970, p. 227.
Fig. 7 — Tehnici de construcție : a — pereți de bîrne — blockbau ; b — pereți de bîrne —

în căței ; c — pereți de piatră ; d — pereți de nuiele.
— talpa — este un cadru compus din patru bîrne mai groase cioplite în
patru fețe și prinse la capete prin sistemul îmbucării la jumătatea lemnului
în care sînt fixate și bîrnele pereților transversali interiori. Talpa poate să
fie ridicată pe o fundație sau direct pe pămînt. Peste talpa construcției
sînt așezate bîrnele orizontale — în straturi suprapuse — prinse la capete
și în locul unde se întîlnesc cu pereții transversali prin sistemul cheotorii.
La înălțimea de 2 m a peretelui este fixată cununa, un cadru asemănător
cu talpa. Usciorii ușilor sînt prinși prin sistemul cu muc și jișluitură în
talpa și cununa construcției. Ferestrele au dimensiuni mici și sînt mai
late decît mai înalte pentru a nu tăia continuitatea mai multor bîrne. Pe
cunună este fixat scheletul acoperișului — cornii— în crestătură cu aju
torul cuielor de lemn. Greutatea construcției și mai ales a acoperișului
exercită asupra pereților o forță de dizlocare în exterior care se manifestă
cel mai puternic în doua locuri ; la baza construcției și mai ales în locul unde
74 loan Toșa
cornii se sprijină pe pereți. Pentru neutralizarea presiunii exercitate asupra

bazei construcției talpa este construită întotdeauna din bîrne mai groase,
solid fixate prin sistemul îmbucării la jumătatea lemnului care, la construc
țiile mai vechi, este întotdeauna fără nici o întrerupere — lungimea lor
determinînd dimensiunile construcției — din care cauză pragurile caselor
sînt înalte. Forța de dizlocare cea mai puternică, exercitată asupra pereți
lor — în locul unde cornii se sprijină pe ei — de greutatea acoperișului
este neutralizată de dimensiunile și sistemul de îmbinare a bîrnelor ce
formează cununa, de grinzile transversale — scheletul podului — ce sînt
prinse prin mușcătură în cunună sau în bîrna de sub cunună la distanța
de 1 m, una de alta și de sclemele — bucăți de lemn paralele cu grinzile — ce
leagă cîte doi corni la înălțimea de 1 m. de la vîrful acoperișului. Tot din
aceleași considerente la construcțiile vechi continuitatea bîrnelor nu este
întreruptă decît în locurile în care sînt plasate ușile și ferestrele, mucurile
bîrnelor intrînd în jișluitura usciorilor acestor deschideri. în momentul în
care procurarea lemnului lung necesar pentru construcția pereților în siste
mul blockbau devine o problemă, s-a trecut la sistemul construcției în
căței67. La construcțiile ridicate în acest sistem între talpă și cunună — care
sînt identice cu cele din sistemul blockbau sînt fixați prin muc și jișluitură
șehi — stîlpi verticali — la colțuri, în locul unde vin pereții transversali
intermediari și spațiile goale — ușile și ferestrele. Lungimea materialului
de umplutură a scheletului astfel construit — bîrnele orizontale ce intră
cu mucurile în jișluitura șehilor - determină numărul acestora la o con
strucție. Foarte rar se întîlnește ca material de umplutură o leasă de nuiele,
mai ales la construcțiile ce servesc ca adăpost pentru animale.
Am arătat mai sus unele caracteristici — grosimea, mortarul — ale
zidului de piatră. în continuare vom arăta că dacă pereții de lemn puteau
să aibă sau nu fundație, cei de piatră sau cărămidă necesită întotdeauna
fundație care este făcută din piatră de dimensiuni mai mari, în ultimul timp
și din beton și este întotdeauna mai lată cu cîțiva centimetri decît zidul
pereților. Problema ușilor și a ferestrelor este rezolvată la zidurile de piatră
fie prin fixarea usciorilor și-a tocurilor acestora în momentul zidirii deasu
pra lor punîndu-se o bucată de lemn — pragul de sus — peste care se conti
nuă zidul, fie prin lăsarea spațiului cerut de ele liber și continuarea zidului
peste pragul de sus. Deasupra zidului se pune cununa de lemn peste care
se fixează scheletul podului și acoperișului. Văioagele au fost folosite între
cele două războaie mondiale mai mult ca material de umplutură pentru
construcțiile în căței. Pereții de cărămidă arsă sînt construiți în tehnica
straturilor orizontale suprapuse. Materialul de legătură este același ca și
la construcțiile de piatră, iar lățimea zidului este de o cărămidă și jumătate.
Pentru construcția unei case trebuie 10—15 000 de cărămizi. Există în satele
cercetate un număr redus — cu totul nesemnificativ — de construcții cu
pereții din pastă clicoasă. Tehnica de construcție a acestor pereți — carac
67. Sistem cunoscut sub numele de „în șehi" pe valea Borșii, Călăcii, sau sub numele
de „în șoși” pe valea Nadășului, Agrijului și Almașului.
teristică zonelor de cîmpie — a fost descrisă pe larg în studiile de speciali

tate68.
Am vorbit mai sus de scheletul podului și am arătat că el este format
dintr-o rețea de grinzele transversale fixate pe cunună la distanța de 1 m.
una de alta. Datorită lungimii grinzelelor — determinate de lărgimea caselor
vechi ce varia în jurul a 5 m. — și-a greutății pè care acestea trebuia să le
suporte — grîu, porumb, fasole etc. — sub ele a fost fixată longitudinal pe
mijlocul casei o grindă mai groasă — meșter grinda — care împiedică îndoi
rea sau ruperea lor. Peste grinzele sînt fixate în solzi scîndurile podului
care sînt lipite cu lut în pod pentru a împiedica ieșirea căldurii din casă,
în general meșterii — atît zidarii cît și lemnarii — făceau în așa fel ca să
termine lucrul pe la amiază, cînd după ce puneau frunza verde în vîrful
construcției, treceau la masă, ce era mai bogată ca deobicei și se prelun
gea pînă seara tîrziu la ea participînd neamurile și vecinii. Finisarea pereți
lor construcțiilor - cu excepția celor făcuți din bîrne late — era făcută
prin tencuire și văruire. Tencuirea — aplicarea unui material liant peste
neregularitățile peretelui — îi dădea acestuia o suprafață plană ce se
văr ni a.
Reminiscențele unor concepții străvechi potrivit cărora la terminarea
unei clădiri trebuie plătită vama sau birul69 ei păstrate în unele sate sub
forma credinței că mutatul într-o casă nouă aduce moartea celui care doar
me, sau face focul primul în ea, a făcut ca-n satele Berind, Topa și Mihăie-
ști70 dacă nu se oferea posibilitatea de a culca niște străini care cer mas,
cel mai bătrîn din familie să se culce primul în ea iar în satul Blciu să se
dezbrace păpălugăra de frunzele de fag — în schimbul unui kg. de țuică — la
Sf. Gheorghe71. Pentru ca familiei să-i meargă toate din plin era bine ca
mutatul în casă nouă să se facă — în satele Berind și Topa — lunea pe lună
plină72.
Reconstituirea istorică a evoluției planurilor construcțiilor de la for
mele străvechi pînă la cele din zilele noastre ridică o serie de probleme,
dată fiind lipsa informațiilor documentare și materiale. Totuși, ținînd seama
de studiul comparativ al termenilor legați de construcții din limba popula
ră — ce păstrează o serie de elemente străvechi cu o mare valoare etnogra
fică — , de descoperirile arheologice efectuate în satele din această regiune
și de puținele construcții datate păstrate, vom încerca să urmărim o ipo
tetică evoluție a lor. Elementele de bază ale construcțiilor : tindă, fereastră,
perete, masă, scaun, pat, vatră, căpătîi etc. noțiunile elementare și indis
pensabile ale lor — ce sînt de origine latină73, indicînd folosirea lor continuă
68. R. Vuia, Le. village roumain de. Transylvanie et du Banat, București, 1937, pl. 4;
G rigore I o n e s c u, Arhitectura populară românească, București, 1957, p. 131 — 132;
Pompei Mureș'an, Contribuții la studiul așezărilor și construcțiilor țărănești din Cîmpia
Transilvaniei, în „AMET pe anii 1965 — 67", p. 179.
«9. I. T al o ș, o. c., p. 34.
70. Inf. Pupaș Anișoara, Mihăiești.
71. Inf. Moșuț Ilie, 44 de ani, Élciu.
72. I. Taloș, o. c., p. 36.
’3. I. I. R u s u, Elemente autohtone în terminologia așezărilor si gospodăriei, în ,,AMET
pe anii 1962-64", p. 76.
76 loan Toșa
de o populație autohtonă precum și descoperirile arheologice de la Dăbîca74,

dovedesc indubitabil existența unei arhitecturi de lemn românești în mo
mentul primei incursiuni ungurești în Ardeal. Descoperirile arheologice
de la Dăbîca atestă existența unor locuințe de suprafață, cu pereții din
grinzi de lemn sprijiniți pe tălpici sau pe pietre așezate din loc în loc — com
pusă din două încăperi, în secolul, IX75. Acest tip de locuință — cu pereții
de bîrne orizontale format din două încăperi — reprezintă o etapă impor
tantă, în evoluția planurilor caselor țărănești de la noi ce demonstrează
că locuințele monocelulare descoperite incidental de unii cercetători76 nu
sînt caracteristice poporului român pentru epoca feudală și că încercările
de a demonstra că locuințe cu acest plan — monocelular — „se construiau
obișnuit pînă la jumătatea secolului al XIX-lea77” n-au sorți de izbîndă.
Deși materialele arheologice nu permit cunoașterea exhaustivă a lo
cuințelor de la Dăbîca, considerăm că nu greșim atunci cînd afirmăm că
acoperișul era susținut de pereții lor și că — acceptînd ideea că el era de
paie — era în patru ape, formă determinată de materialul învelitor. Apă
rarea pereților de umezeală a fost considerentul suprem care i-a determinat
pe constructorii acestor locuințe — la fel ca și pe cei din vremurile de mai
tîrziu —- să pună sub talpa construcțiilor tălpici sau lespezi de piatră. Pentru
evitarea dizlocării pereților sub greutatea acoperișului credem că s-au folosit
aceleași procedee tehnice — descrise mai sus — ca și la construcțiile de mai
tîrziu acestea fiind determinate de materialul de construcție și de funcțiile
practice pe care trebuiau să le îndeplinească.
Planul casei construite în 1783 în Călacea (fig. 8) prezintă analogii
perfecte cu planurile locuințelor descoperite la Dăbîca, ceea ce demonstrează
că — în evoluția acestora etapa Dăbîca a cunoscut o lungă perioadă de timp.
Casa este construită din bîrne rotunde îmbinate prin sistemul cheotorilor
pe o fundație de 0,50 m. și are o prispă lată de 0,70 m pe trei laturi. Este
compusă din două încăperi : tinda care a fost împărțită în două printr-un
perete pe la începutul secolului XX78 și casa — camera de locuit. Tinda
are în colțul de lîngă casă o vatră fără cuptor și este acoperită numai în
partea din față. Inițial a fost neacoperită și avea o băbătie care se mai păs
trează și acum în partea din spate. Casa are în colț o vatră mare (2/2 m),
două paturi în colțurile de nord-est și sud-est între care se găsește o laiță
cu masa în fața ei. Longitudinal pe mijlocul casei este fixată meșter grinda
pe care scrie cu litere cirilice „Anul Domnului 1783” după care urmează
trei cuvinte pe care nu le-am putut descifra. Casa a avut două geamuri mici
unul la fațadă și altul spre uliță, dar în 1930 acestea au fost mărite și dublate.
Pe cununa casei sînt fixați cornii acoperișului în patru ape învelit cu paie.
7i. Șt. Pas cu și colab., o. c., p. 168.

75. Ibid., p. 169.
76. Paul Stahl, Planurile caselor țărănești romînesti, Sibiu, 1958 p. 9 ; Idem,
Casa țărănească la români, îu „AMET pe anii 1959 — 61", p. 112; Paul H. Stahl, Paul
Petrescu, Construcții țărănești din Hațeg, în ,,AMET pe anii 1962 — 64", p. 98.
”, P. H. Stahl, Casa țărănească..., p. 113.
78. Inf. Achim Iulian.
2 pat
vatră
■1
masă
\ ■f
► ^0
1
pat
ț----- ~l 1 Latta ZJ
—/prisma
Fig. 8 — Planul casei lui Acliim Iulian din Călacea.
Casa din Bezded nr. 20 construită în 1838 după cum arată inscrip
ția de pe meșter grindă în aceeași tehnică și din același material ca și
casa din Călacea are planul deosebit de cel din Călacea prin apariția
tîrnațului desfundat la fațadă (fig. 9). Grinzile transversale ale tălpii
Fig. 9 Planul casei lui Prodan Nastasia din Bezded.

78 Ioan Toșa
casei sînt prelungite în afara peretelui de la fa

țadă și au fixate la capete — prin sistemul
îmbucării la jumătatea lemnului — o grindă
longitudinală de pe care se ridică bandorii —
stîlpii verticali ce susțin cununa acoperișului
care este prelungită și peste prispă (fig. 10).
Pe cele două laturi înguste ale casei se găsește
construită o prispă lată de 0,30 m. Interiorul
este asemănător cu cel din Călacea, mai puțin
aparatul de încălzit și gătit. Cuptorul de copt
pîine se găsește în tindă pe vatra lui avînd ame
najat un loc pentru căldarea de fiert haine. în
casă vatra este mai mică iar cuptorul mut ocupă
-o
numai o parte din ea, restul — und&țul — avînd
diverse întrebuințări. La ambele case în colțul
de nord-est deasupra patului se găsește o poliță
triunghiulară — copilețul — pe care se țineau
actele mai importante ale casei, dat fiind că
aici nu ajungeau copiii.
De la 1860 datează casa lui Morar Gavriș
din Berind,compusă din trei încăperi și tîrnaț
înfundat (fig. 11). Alături de tindă și casa de
Fig. 10 — Pridvorul casei locuit se mai găsește o încăpere —cămară — cu
din Bezded. intrarea tot din tindă care este acoperită. Tinda
nu este acoperită și are vatra cu cuptorul de
Fig. 11 — Planul casei lui Morar Gavriș din Berind.

pîine și căldarea de fiert deasupra căreia se ridică corlanul — băbătia —.

Prispa dispare complet dar tîrnațul este înfundat pe o înălțime de 1 m. de
la talpă cu scînduri verticale prinse cu cuie de talpă și de brîul tîrnațului — o
grindă prinsă cu mucuri în stîlpii verticali — și are în dreptul intrării în
tindă o ușă.
Acestea sînt casele tradiționale construite în satele Dealurilor Clujului
pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea. O caracteristică a lor este dimen
siunea relativ mare a casei de locuit — în jur de 30 m2. Aceasta se explică
prin faptul că o parte însemnată din încăpere este ocupată de vatră — 4 m2 —
iar pe de altă parte și prin numărul mare al membrilor familiei79. Tinda
este întotdeauna neacoperită și n-are la fel ca și la cămară nici o fereastră.
Pe jos încăperile casei au fost lipite cu lut și bălegar, iar pentru a se usca mai
repede se presăra pleavă sau prund galben — nisip foarte curat. Făcutul
pe jos — lipitul — se executa tot la două săptămîni, iar în unele cazuri mai
des — ajun de sărbătoare sau ocazii festive. Pleava sau prundul aruncat
peste lipitura de lut precum și noroiul adus cu încălțămintea făceau ca fața
casei să se ridice și să fie nevoie ca anual sau la doi ani să se radă și să
arunce straturile depuse80. Rasul nu era o treabă ușoară, deoarece stratu
rile de lut după ce se uscau deveneau foarte rezistente. Pleava și prundul
se legau de încălțămintea oamenilor mai ales în anotimpurile noroioase
,, de se cunoaștea de la o casă la alta cînd făceai pe jos81”. înainte de-a tre
ce la descrierea interiorului tradițional vom analiza puțin acoperișul caselor.
Am arătat mai sus că el este format dintr-un schelet — cornii — fixat pe
cununa casei și din materialul învelitor care în marea majoritate a cazurilor
este de paie. Paiele au fost folosite sub forma jupilor legați sau scuturate,
în ambele cazuri sînt susținute în partea inferioară de streșinar iar în rest
de lețurile fixate pe corni. Streșinarul este fixat pe capătul grinzelelor ce
ies în afara pereților — depășind linia cornilor — și este format dintr-un
leț mai gros în cazul jupilor,sau o bîrnă lată în cazul paielor scuturate.
Pe laturile înguste ale casei unde nu sînt grinzele, streșinarul este fixat cu
cuie de lemn pe capetele cornilor și pe capetele streșinarului longitudinal.
Jupii de paie sînt legați cu nuiele începînd de jos — foarte înghesuiți — în
rînduri, de jur împrejurul acoperișului. Cînd se termina primul rînd se înce
pea al doilea, cu jupii puși în locul unde se întîlneau cîte doi din primul
rînd pînă la jumătatea lor. Cel care lega jupii stătea pe o scîndură legată
cu funii de vîrful acoperișului, care se puteau muta în orice parte voia.
Pentru acoperirea unei case cu două încăperi era nevoie de 24 de clăi de
secară82 — 720 jupi. Cînd se foloseau paiele scuturate acestea se clădeau
pe streșinar bine scuturate și călcate, în straturi orizontale — pînă la 0,80 m
grosime — de jur împrejurul acoperișului. în vîrful acoperișului se puneau
niște țepuși în jurul cărora se legau paiele după care peste paie se puneau
niște posme. Pentru un astfel de acoperiș erau necesare 8—10 care de paie83.
”. Inf. Prodan Nastasia, 80 de ani, Bezded ; Achini Iulian, Călacea.
80. Inf. Crișan Maria, 51 de ani, Nădășel ; Lupaș Anișoara, Mihăiești
81. Idem.
82. Inf. Dumitraș Ion, Așchileul Mare.
83. Inf. Mitre Irimie, Dragu.
80 Ioan Toșa
Acoperișurile de paie aveau o viață îndelungată — cînd erau bine apărate

de incendii — deoarece după ce intra sterejia în ele paiele se rodeau încet
de-a lungul anilor.
Apărarea pereților casei de umezeală — mai ales a celor de lemn — a
fost o problemă importantă de care trebuia să se țină seama. Din această
cauză la casele de lemn mai ales la cele ridicate direct pe pămînt este construi
tă în jurul ei o prismă din piatră și pămînt care se menține întotdeauna în
stare bună. Lățimea ei — care nu este prea mare din cauza acoperișului
ce nu se poate lărgi prea mult — nu permite nici un fel de mobilier, ea ne
îndeplinind nici o funcție în afară de cea de apărare a peretelui de umezeală.
Lărgirea sprîncenelor de acoperiș în scopul îndepărtării apei de pereții
casei a dus la necesitatea sprijinirii lor84 dînd astfel naștere tîrnațurilor des
fundate. Apariția lor în timp este foarte veche fiind întîlnit și la locuința
de la Dăbîca din secolul IX pe latura estică85. înfundarea tîrnațurilor
s-a făcut din necesitatea apărării unor produse — porumb, floarea soarelui,
fasole — depozitate aici toamna pînă se puteau desfăca și îmblăti.
Dintre obiectele tradiționale de interior se mai păstrează astăzi foarte
puține. Elementul cel mai important atît prin spațiul ocupat cît și prin
funcțiile lui — aparatul de gătit și încălzit — a cunoscut în evoluția lui
forme și dimensiuni variate. Cea mai veche formă — cunoscută numai de
bătrîni sub numele de cuptor cu șatră66 — era compus din cuptorul de copt
pîine lîngă care se găsea cuptorul cu vatră liberă pe care se gătea. Numărul
mic de informatori care-și amintesc de cuptorul cu șatră arată că înlocuirea
lui s-a făcut înaintea sfîrșitului secolului al XIX-ela. Cuptorul cu ploatăn
a cunoscut în evoluția lui mai multe faze. Cea mai veche este aceea în care
pe vatra cuptorului de copt pîine — care se găsește în casă este amenajat
ploatănul — aparatul de gătit și încălzit87. O formă evoluată este cuptorul
cu mut’ie66 la care cuptorul de pîine are gura în tindă, dar corpul se găsește
în casă și are lipit de el ploatănul cu hornul — mut’ia — în formă de prismă
dreaptă. Avantajul acestui tip de cuptor îl constituia faptul că odată încălzită
mut'ia păstra căldura pentru o perioadă de timp mai îndelungată. Ultima
fază din evoluția cuptorului cu ploatăn, înainte de înlocuirea lui cu cele
procurate din comerț, o reprezintă cuptorul mut, la care cuptorul de copt
pîine este scos complet în tindă, iar corpul ploatănului are înălțimea de cca.
1 m și este plasat deobicei la mijlocul vetrei, undețul servind pentru depozi
tarea unor obiecte sau pentru dormit. Vatra ca dimensiune este în funcție
de tipul cuptorului. La cele cu șatră și cu ploatăn are dimensiuni mari,
cca. 4 m2, la cuptorul cu mut’ie dimensiunea ei scade la 2 m2, iar la cel mut fie
că este asemănătoare cu cea a cuptorului cu mut’ie, fie că lipsește.
Patul — care joacă deasemenea un rol însemnat — ocupă în general
colțul de nord-est al casei, iar în cazul familiilor mai numeroase și colțul
_ ____________ i
84. V. Vă t ăși anu, Contribuții la studiul tipologiei bisericilor de lemn din Transil
vania, în ,.Anuarul Institutului de Istorie din Cluj", III, 1960, p. 32.
s5. Șt. Pascu și colab., o. c., p. 16.,
86. Inf. Mitre Irimie.
87. Inf. Prodan Nastasia.
88. Inf. Cașca Tereza, 70 de ani, Sînmihaiul Almașului.
de sud-est. Aveau înălțimea de 1,30 m și două căpătiere de scîndură între

care sînt fixate fundul patului — scînduri așezate pe două șipci prinse de
căpătiere — și marginile — două scînduri de 0,30 m lățime — între care
se puneau paiele sau strujacul pentru dormit. De-a lungul pereților se găseau
laițele, scaune cu spate cu lungime variabilă care serveau atît pentru șezut
cît și pentru dormit. La origine laițele erau niște pozme8990— scînduri mai
groase-prinse pe pociumbii bătuți în pămînt. Astăzi nu se mai întîlnesc în
nici un sat astfel de laițe. Cînd laița are o ladă pentru păstrat hainele se
numește lădoi, 'portladă sau ladă ptiti". Mesele erau scunde — 0,64 m —
cu o tăblie dintr-o singură bucată de lemn de formă aproape pătrată sub
care aveau o ladă pentru păstratul veselei de dimensiuni relativ mari —
ocupa 2/3 din înălțimea picioarelor — decorată deobicei cu motive geome
trice. Almarul — un dulăpior cu polițe prins cu cuie de perete — putea fi
închis complet cu uși sau numai cu cîte o stinghie în dreptul fiecărei polițe
și servea în special pentru păstrarea farfuriilor(fig. 12). Stelajia era un ca
dru dreptunghiular în interiorul căreia sînt fixate polițe ce putea fi închis
în partea inferioară cu două ușițe și servea pentru păstrarea vaselor mai
mari, în partea inferioară iar sus pentru păstratul farfuriilor (fig. 13).
După primul război mondial planurile caselor au cunoscut o etapă
nouă în evoluția lor legată de schimbarea materialului învelitor al acoperi
șului și al celui de construcție. Generalizarea țiglei ca material învelitor
a dus la înlocuirea acoperișului tradițional în patru ape cu cel cu două
funduri91 în două ape — (fig. 14) și la schimbarea structurii interne a case
lor. Acoperișul cu două funduri face ca podul să devină mai spațios, iar
băbătia — care avea menirea să apere acoperișul de paie de flăcări sau
scîntei — inutilă deoarece țigla nu mai prezintă un pericol de incendiu,
înlăturarea băbătiei duce la acoperirea tinzii și la apariția ferestrelor ceea
ce face ca aceasta să se transforme efectiv în cameră de locuit preluînd o
serie de funcțiuni de la casa care se transformă acuma în casa dinainte —
odaie curată — utilizată numai în anumite ocazii. Cuptorul de copt pîine
este scos afară din tindă, locul lui luîndu-1 cuptorul mut. înlăturarea băbă
tiei și menținerea lemnului ca material de construcție a dus la apariția hor
nului — o prismă regulată dreaptă — construit din cărămidă lîngă peretele
median al casei, care preia fumul și-l conduce în pod. Acoperișul rămîne
înalt — 16 rînduri de țiglă — dar datorită greutății țiglelor — 2 500—3 000
kg — scheletul acestuia suferă unele modificări. Cornii nu mai sînt fixați
pe cununa casei, ci pe capetele grinzelelor prin sistemul cu muc și jișlui-
tură, iar pe la mijlocul lor sînt susținuți de război — un cadru patrulater
de grinzi — fixat pe șoșii ce se ridică de pe cununa casei. Acoperișul în două
ape economisește materialul lemnos lung — prin eliminarea celor patru
corni ce formau muchiile acoperișului în patru ape — dar pune problema
acoperirii celor două fronturi. Aceasta s-a rezolvat prin acoperirea lor
cu scînduri verticale (fig. 14) sau prin continuarea zidului pînă la acoperiș.
89. Inf. Prodan Nastasia.

90. Inf. Prodan Nastasia, Mitre Irimie, Cașca Tereza, Lupaș Anișoara.
91. Inf. Marchiș Pavel, 60 de ani, Gîrbou-Sălaj.

82 Ioan Toșa
Fig. 12 — Almar.
Frontonul de zid — tüsfol — se găsește mai des în partea dinspre uliță a

caselor (fig. 15) parte care în general este decorată cu adevărată dantelă
rie în lemn (v. fig. 14). Tot în această perioadăse în mulțesc numărul caselor
cu planul compus din trei încăperi, două case — una curată și una în care
se locuiește efectiv — și tinda, încăpere de trecere între ele, care nu
mai păstrează de la vechea tindă decît cuptorul de copt pîine. Planul caselor
cunoaște o amplificare prin apariția friguriei (fig. 16) — un ieșind al tîrna-
țului la mijlocul clădirii — cu un acoperiș separat în două ape aplicat per
pendicular pe cel al casei dar mai mic decît acesta. Friguri a îndeplinește
același rol practic ca și tîrnațul și prin plasarea ei la mijlocul casei contri
buie și la înfrumusețarea ei. Planul caselor de lemn se transpune și în arhitec
tura de zid — care se generalizează acuma — unde tîrnațul și friguria apar
fie din lemn fie de zid. Caracteristica caselor construite în această perioadă
o constituie luminozitatea lor obținută prin dublarea și mărirea ferestrelor
— care cresc în înălțime — și prin gradul de confort sporit pe care îl oferă
Fig. 14 — Casă cu două „funduri" din Vultureni.
Fig. 15 — Gospodărie din Dragu.

84 Ioan Toșa
Fig. 16 — Casă cu „frigurie" din Dragu.
locuitorilor prin scoaterea băbătiei din tindă și prin mobilierul nou ce se

generalizează acum. Dacă necesitatea sprijinirii sprîncenelor de acoperiș
— care se lărgesc pentru a apăra pereții de umezeală — a dat naștere tîr-
națurilor, sporirea producției agricole și necesitatea apărării ei de intemperii
și de animalele din curte pînă cînd putea fi îmblătită sau desfăcată a dus la
înfundarea tîrnațurilor și la apariția friguriei, care bineînțeles în restul
anului putea îndeplini și alte funcțiuni. Prispa și talpa care juca un rol
important la construcțiile de lemn dispar, dar o reminiscență a lor o găsim
la fundația construcțiilor care întotdeauna este mai lată decît zidul.
După cel de-al doilea război mondial, dar mai ales după 1950, se gene
ralizează casa în vinclu, adică în unghi drept și casa cu două nivele. Casele
noi sînt tăvănite, podite și compuse în general din două sau trei camere
între care se găsește un coridor. Cînd casa are două nivele una din camere
de la nivelul de jos servește drept pivniță, iar cămara de la rîndul de sus
dispare. Ferestrele camerelor se micșorează ca înălțime crescînd în lățime
și sînt plasate deobicei în apropierea unui colț al camerei. Casa primește un
acoperiș în patru ape — susținut tot de război92 — însă acesta are o înăl
țime mai mică decît cel de la casele cu paie. Dintre camere doar una și cori-
92. Inf. Mitre Irimie, Moldovan Ion.

dorul sînt locuite efectiv, res

tul se păstrează curat. O ten
dință aproape generală consta
tată este aceea de a păstra
toate camerele curate și de a
se locui într-o altă clădire din
cadrul curții. Aceasta fie că e
o construcție separată, cohea
— bucătăria de vară — pe
valea Nadășului, Almașului și
Agrijului, fie că e o încăpere
amenajată în cadrul șurii —
construită din cărămidă — pe
valea Gîrboului, care primește
toate funcțiunile casei de lo
cuit, fiind locuită mai alesjn
anotimpurile ploioase, iar în
unele cazuri chiar și iarna.
Mobilierul tradițional a
fost înlocuit treptat cu cel de
astăzi. într-o primă etapă el
este scos din casa dinainte în
tindă în locul lui apărînd mo
bila — derivată' din cea tradi
țională — executată de meș
teri, mai îngrijit, din anumite
sate sau de la orașe și vop
sită deobicei într-o singură
culoare. Mobila se compunea
din dulap (fig. 17), credenț,
masă, pat, portladă (fig. 18) și
coastin. Dulapul are în partea
inferioară un puiuc sau sertar
— în care se păstrează unele
basmale mai mari de lînă, iar
în partea superioară se păs
trează costumele bărbătești și
femeiești (fig. 17). Credențul
servește pentru păstratul ve
selei și a tacîmurilor (fig. 13).
Coastinul are și el în partea
inferioară un puiuc ce se pu
tea trage afară și servea pentru păstratul textilelor mai volumi-
noase. Masa crește în înălțime 1 m — micșorîndu-se lada dar apă-
rînd polița mesei pe care se punea găleata cu apă. Apariția mobilei
de fabrică și generalizarea ei la sate după cooperativizare face ca mo-
bila să fie scoasă din casa dinainte și să înlocuiască pe cea tradițională
86 Ioan Toșa
S — --------- Z/
f//
■^===Ü£ !l
/1
■ (
J
Fig. 18 — Ivădoi.
din tindă care este scoasă afară, astăzi mai găsindu-se unele piese prin
poduri.
După casă, construcția cea mai importantă din gospodărie, atît pentru
dimensiunile ei, cît și pentru funcțiunile pe care le îndeplinește este șura.
Șurile — mai ales cele de piatră care ajung pînă la 16 m lungime și 6 m
lățime — întrec prin dimensiunile lor casele și au servit pentru adăpostirea
cerealelor pînă ce erau îmblătite și ca doc de desfășurare a unor munci agri
cole cum ar fi îmblătitul, precum și ca adăpost pentru furajele necesare
creșterii vitelor. în funcție de modul în care au fost rezolvate aceste cerințe,
șurile au cunoscut mai multe forme de evoluție. Cea mai veche formă păs
trată este șura cu trei gîrbe9394 sau șura separată de grajd (fig. 19). Gîrba
este un element structiv format din doi șoși de 4 m înălțime ce se ridică
de pe talpa șurii și susține o grindă fixată prin muc și jișluitură peste care
este fixată cununa șurii (fig. 23). Pentru a fi mai rezistent în partea supe
rioară acest cadru are două șpraițuri — contrafișe — care se prelungesc
pînă la talpă. De-o parte și de alta gîrba este sprijinită de o chitușe- care
asigură echilibrul construcției și susține streșinarul. Cornii acoperișului
sînt fixați pe cununa șurii — susținută de cele trei gîrbe — și pe o grindă
longitudinală așezată pe cele trei chituși (fig. 20). Șura avea pereții laterali
scunzi, acoperiți cu nuiele împletite și cele două laturi înguste deschise,
în ea se îmblăteau cerealele. Pentru aceasta, înainte de a se aduce cerealele
de pe cîmp, se făcea aria — adică se lipea fața șurii cu lut amestecat cu
bălegar și pleavă — care după uscare devenea foarte rezistentă. îmblă
titul se făcea iarna ,,că vara n-aveam vreme91” cu îmblăceii, grebla de fele-
zit și felezeul95. Pentru alegerea griului din pleavă, aceasta se arunca în sus
cu vîntureașca, iar curentul de aer — format între cele două deschideri
S3. Denumirea populară consemnată pentru prima oară in literatura de specialitate de

Mureșan Pompei, Contribuții..., p. 181 — 182.
94. Inf. Duinitraș Ion, Așchileu, Mitre Irimie.
*5. Idem.
Fig. 19 — Șură cu trei gîrbe din Așchileul Mare.

libere ale șurii — îndepărta
pleava de boabele de grîu.
în timpul cit nu se îmblă-
tea, în șură, se țineau ca
rul și alte unelte agricole.
Necesitatea unui spa
țiu acoperit lîngă poiată —
pentru apărarea de intem
perii a nutrețurilor ce ur
mau să fie date animalelor,
restrîngerea suprafeței gos
podăriei prin moșteniri suc
cesive a dus la alipirea
șurii de grajd dînd naștere
șurilor cu două gîrbe și ju
guri. Șura se micșorează ca Fig. 20 — Gîrba.
88 Ioan Toșa
lungime, iar prin alipirea graj dului de ea, acoperișul primește o dezvoltare trans-
versală.față de axa ei (fig. 15). Gîrbele rămîn la cele două deschideri ale șurii,
susținînd cununa cu cornii acoperișului, dar din cauză că podul grajdului
este mai scund decît al șurii apare jugul (fig. 21), o bîrnă susținută de niște
șoși scurți ridicați de pe cununa grajdului pe care sînt fixate grinzile șurii.
Pereții șurii sînt egali ca mărime cu cei ai grajdului, cornii acoperișului
Fig. 21 — Interiorul unei șuri cu două gîrbe și jug.

fiind fixați pe cununa pereților mai puțin la cele două gîrbe din care cauză
deschiderile libere intră în acoperișul de paie (fig. 15). Deschiderile rămîn
în continuare neacoperite, șura păstrîndu-și funcțiajde loc de îmblătit din
care cauză aria se menține în continuare în stare bună. Poiețile sînt construi
te din lemn, în cheotori sau căței și sînt în general lipite pentru a se evita
ieșirea căldurii. Ele au pe jos lodbe de stejar și sînt podite cu scîndură (fig.
22) fixată pe grinzele puse perpendicular pe axa șurii — pe pereți. Poiețile
au două uși, una ce dă spre exterior și a doua ce dă spre șură, una sau două
iesle — în funcție de numărul animalelor pe care le are proprietarul — cu
obloacele pe șură. Prin adăugirea podului grajdului crește rolul șurii ca
adăpost pentru nutreț.
Generalizarea îmblătitului cu mașina, schimbarea materialului înveli
tor al acoperișului, necesitatea unui spațiu acoperit — pentru nutrețuri —
tot mai mare a dus la modificarea formelor șurilor, dînd naștere șurilor cu
o gîrbă și două sau patru juguri.
Cele două deschideri se modifică
— cea dinspre curte care păs
trează în continuare gîrbă are o
poartă, a doua elimină gîrbă ră-
mînînd o ușă mai mare sau se
închide complet; pereții grajdu
lui și ai șurii — construiți fie din jimuivî
lemn fie din zid — se ridică la
nivelul gîrbei, susținînd cununa O
șurii care este una pentru în I
treaga construcție. Acoperișul se
transformă în două ape fiind sus
ținut de cornii ce sînt fixați POÖUL ÖRAJOULU/
pe capetele grinzelelor așezate
transversal pe axa construcției.
Deoarece podul poieții rămîne în
continuare mai jos decît cel al
șurii, locul jugului de la șura cu dVNVNR GRAJDULUI
două gîrbe se schimbă (fig. 22).
El este construit deasupra po
dului poieții dintr-o grindă mai
groasă, fixată cu un capăt de
peretele grajdului și cu celălalt ÖRAJÜUL
pe prima grinzea a podului șu
rii — în care sînt introduse mu
curile grinzelelor — de cca. 2 m
lungime ce sînt susținute și de
cununa șurii — pe care sînt
așezați cornii acoperișului. Prin
construirea celor două juguri
podul poieții devine mult mai Fig. 22 — Secțiune transversală printr-o șură cu
încăpător, deoarece se elimină o gîrbă și două juguri.
90 Ioan Toșa
Fig. 23 — Găbănaș din Dragu.
o parte însemnată din lungimea grinzelelor — ce susțin cornii acoperi

șului — de deasupra lui. La șurile de piatră sau cărămidă de dimensiuni
mari, în partea opusă grajdului se găsește poiecioara, o încăpere destinată
adăpostirii animalelor mici, de dimensiuni mai reduse decît graj dul — lă
țimea — deasupra podului căreia sînt construite încă două juguri, șura
avînd patru juguri. Pentru a rezista greutății furajelor, grinzelele șurii sînt
susținute pe la mijlocul lor de meșter-grindă.
Creșterea producției agricole, condițiile improprii de depozitare a ei
în podul caselor ,,că se afumau și colbăiau”, spațiul mic al cămării, au
determinat apariția unei construcții anexe în cadrul gospodăriei — grajdul
sau găbănașul — în care să se depoziteze acestea. Fie că sînt construite din
lemn — marea majoritate a cazurilor — fie din zid, găbănașurile au o indi
vidualitate proprie în gospodăria țărănească, (fig. 23) iar motivele decora
tive de la tîrnațurile lor fac ca ele să rivalizeze — ca frumusețe — cu casele,
în general găbănașurile sînt compuse din două părți, un tîrnaț în față cu
șoșii și arcadele semicirculare frumos ornamentate și găbănașul propriu-
zis (cej poate varia ca mărime) în care se păstrează cerealele și unele unelte
agricole.
Pentru animalele mici adăposturile sînt ridicate în apropierea șurii,
în unele cazuri ca parte integrantă a acestora. Cotețele pentru porci
sînt compuse din două încăperi și sînt construite întotdeauna pe o fundație
de piatră.
Acestea au fost cîteva din aspectele mai importante legate de așezările

și arhitectura populară din zona Dealurilor Clujului, aspecte caracteristice
ansamblului unitar al culturii materiale a poporului nostru.
loan Toșa
CONTRIBUTIONS À L'ÉTUDE DES HABITATS ET DE L’ARCHITEC

TURE POPULAIRE DE LA ZONE DES COLLINES DE CLUJ
Résumé
La zone connue sous le nom de Collines de Cluj (Dealurile Clujului)

est comprise entre le sommet de Meseș-Preluca, Someș, Someșul Mic et
Ses dénivellements tectoniques de la vallée de Nadăș.
L’habitat dispersé — forme caractéristique de la zone de collines — a
connu, en général, des condition de développement identique déterminées
à la fois par les occupations de base de leurs habitants, par les conditions
géographiques et par le passé historique, et présente certains phénomènes
de culture matérielle. La propriété foncière de chaque foyer se compose
de deux parties : l'une qui se trouve dans l’emplacement du village et qui
comporte la cour, le potager et le verger et l’autre, à l’extrémité du village
et qui comporte : labours, pâturages, abris pour les moutons etc.
On a employé comme matériaux de construction : le bois, la pierre
et la terre sous ses trois formes : turglaise, briques nonbrulées et briques
brûlées. Les constructions en bois ont été bâties selon la technique „Blockbau’
technique particulière aux zones riches en forêts. Elles ont la forme
d’un carré légèrement ou doublement allongé. Les constructions en pierre
ont des murs épais grâce aux irrégularités des couches horizontales que
seulement une certaine extension du mur peut équilibrer.
L'étude essaie'd’établir les étapes que les plans des maisons paysannes
ont parcourues à partir de la plus vieille maison de Călacea, de 1783, jusqu’à
celles de nos jours, c’est-à-dire : maison à terrasse en terre battue, maison
à véranda, maison à ,,frigurie” et maison en „vinclu” ou en ongle droit.
Les toits des constructions sont de deux sortes :
— in patru ape — que caractérisent les constructions couvertes de
chaume jusqu’à la fin de la I guerre mondiale et les maisons en ,,vinclu”
couverts de tuiles, à partir de 1950.
— in două ape — que caractérisent les constructions couvertes de tui
les entre la première guerre mondiale et 1950.
Le hangar c’est la construction la plus importante excepté la maison
et le ménage. Les hangars présentent trois variantes d’après leur capacité :
le hangar séparé de l’écurie, bâti selon le principe des trois ,,gîrbe” — les
plus anciens types de hangar — le hangar aux „girbe", attaché à l'écurie
92 Ioan Toșa
dont l’entrée est fermée par une porte latérale découpée dans la partie
inférieure du toit et le hangar au toit suréllevé pour l’emmagasinage d’une
grande quantité de fourrages.
Parmi les constructions annexes, c’est le „gabînaș” qui joue un rôle
important. Il a une galerie extérieure aux arcades sémicirculaires, sembla
bles à celles des jalusies des maisons. Outre sa fonction d’abriter les pro
duits agricoles, le ,,gabînaș” sert aussi à garder des outils agricoles plus
petits, et, parfois même des vêtements.
LISTE DES ILLUSTRATIONS
Fig. 1 — Les localités de la zone de Cluj

Fig. 2 — Fildul de Sus — l'agglomération rurale au long de la vallée (Phototèque MET. Cluj)
Fig. 3 — Petite porte de Fildul de Sus
Fig. 4 — Petite porte du village de Poarta Sălajului
Fig. 5 — Haute porte de Fildul de Sus
Fig. 6 — Le plan de la ferme de Ion Moldovan de Berind
Fig. 7 — Techniques de construction a) murs en bois
b) murs en bois
c) murs en pierre
d) murs en cuir
Fig. S — Le plan de la maison de Achim Julian de Călacea
Fig. 9 — Le plan de la maison de Prodan Nastasia de Bezded
Fig. 10 — La terrasse de la maison de Bezded
Fig. 77 — Le plan de la maison de Morar Gavriș de Berind
Fig. 12 -- Petit buffet à plusieurs rangs, suspendu au mur
Fig. 13 — Grand buffet
Fig. 14 — Maison à deux „fonds" de Vultureni
Fig. 15 — „Ferme" de Dragu
Fig. 16 — Maison avec un vérande de Dragu
Fig. n — Armoire
Fig. 18 — Grand coffre
Fig. 19 — Hangar à trois paires de colonnes en bois d'Așchileul Mare
Fig. 20 — Colonnes en bois
Fig. 21 — L'intérieur d'un hangar à deux paires de colonnes en bois et liées par un élément
de construction nommé „joug"
Fig. 22 — Section transversale par un hangar à une paire de colonne en bois et deux „jougs"
Fig. 23 — Pièce où on garde les grains de Dragu
Dumitru Irimieș
BISERICILE DE LEMN DIN STOLNA ȘI FINIȘEL
Satele Stolna și Finișel sînt cuprinse în zona dealurilor Clujului, la

dreapta Someșului Mic, fiind așezate pe cursul unor pîraie, minusculi
afluenți ai văii Lonei.
Informații de ordin istoric avem puține. O primă mențiune datează
din 1448, cînd sînt pomeniți doi iobagi, Miklos și Balint1. La această dată
satul Stolna aparținea episcopiei de Alba Iulia. Cîțiva ani mai tîrziu, în
1456, este amintit „possessio Kysfenes”, numire care se referă desigur
la Finișel2.
Pentru timp de mai bine de 200 de ani nu se cunosc date din trecutul
acestor sate. Ele „reintră în istorie” abia la sfîrșitul secolului al XVII-lea,
în contextul opoziției satelor și preoților români față de unirea religioasă
cu Roma3. Deși majoritatea satelor s-au declarat împotriva unirii, cons
cripția făcută din ordinul episcopului Inochentie Klein, din anul 1733,
găsește în Stolna o parohie unită cu 60 de suflete și un preot unit, Popa
loan4. Mai tîrziu satul a renunțat la Unire și aceasta, probabil s-a întîmplat
în timpul frămîntărilor din anii 1750—1760 ce au dus Unirea la un pas
de desființare. în acest sens statistica din anii 1760—1762, întocmită de
generalul Bucow, menționează satul Stolna cu un preot și 27 familii neuni
te5. Pentru Finișel, conscripția lui Klein constată doi preoți uniți, Popa
loan și Popa George, o biserică și 48 familii6. Ca un reflex al acelorași eveni
mente, conscripția generalului Bucow enumeră doar două familii unite
și un preot unit față de 54 familii neunite și o biserică7.
J. Csânki, D. Magyarorszăg tôrténelmi foldrajza a Hunyadiak Korâban, ~V, Budapest

1913, p. 415.
2. C o r i o 1 an S u c i u, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, s. v.
3. Ștefan Meteș, Românii din județul Cojocna (Cluj) fată de unirea cu Roma, în
„Renașterea”, XXVI, nr. 29-30, Cluj, 1948.
*. Șematismul veneratului cler al arhidiecezei Albei Iulii pe anul 1900, Blaj, 1901, p. 244.
6. Virgil Ciobanii, Statistica românilor din Ardeal în anul 1760 — 1762, în „Anua
rul Institutului de istorie națională“, III, 1924 — 1925, Cluj, 1926, p. 18.
•. Augustin Bune a, Episcopul Inocențiu Klein, Blaj, 1900, p. 307.
’. V. Ciob anu, o. c., p. 27.
94
Dumitru Irimieș
Biserica din Stolna, latura de sud.

Bisericile de lemn din Stolna și Finișel 95
Biserica din Finișel.

96 Dumitru Irimieș
Biserica din satul Stolna poartă hramul Sf. Paraschiva8, iar cea din
Finișel este închinată Sf. arhangheli Mihail și Gavril (figurile 1, 2). Biseri
cile sînt amplasate la marginea satului, în coasta unui deal opus direcției
vînturilor, înconjurate de cimitir și de pomi fructiferi.
Monumentele sînt construite din grinzi de stejar așezate în cununi
orizontale pe o talpă masivă aflată la lungimea pereților și profilată față
de aceștia cu 6 cm. întreaga construcție se sprijină pe o substrucție din
piatră de rîu. Planul se compune dintr-un cadru dreptunghiular despărțit
după necesitățile de cult în naos și pronaos, avînd la extremitatea de est
altarul, marcat prin retragerea pereților laterali față de linia naosului.
La biserica din Stolna altarul poligonal are patru laturi, două paralele,
două convergente în axa longitudinală a monumentului. După proiectul
de tipologie elaborat de prof. V. Vătășianu, planul bisericii face parte din
tipul II forma A—49. Planul bisericii din Finișel are aceeași constituție,
cu excepția altarului, care prezintă cinci laturi, încadrîndu-se astfel în ti
pul II, format A—2, la care s-a adăugat pridvorul pe latura de sud și clo
potnița alături (fig. 3).
Intrarea la amîndouă monumentele se găsește pe latura de sud a pro
naosului. Pe aceeași latură, în lungimea peretelui, se găsește amplasat
pridvorul. în interior, pronaosul este tăvănit la Stolna și acoperit cu o boltă
semicilindrică la Finișel. Naosul și altarul sînt boltite semicilindric. Bolțile
sînt construite din scînduri groase, dispuse în lungime și întărite cu trei
arcuri în naos, vizibile în interior. Acoperișul de șindrilă este unic pentru
pronaos și naos și mai scund pentru altar. La biserica din Stolna pridvorul
simplu, fără parapet, este pardosit cu pămînt bătătorit. Monumentul a
fost ridicat conform datelor săpate într-o bîrnă a peretelui de sud al nao
sului și pe usciorii ușii de intrare în naos, în anul 1730, în luna august, cu
contribuția a tot satul și prin grija preotului Popa Ioan, de către meșteri
lemnari deveniți anonimi prin ruinarea parțială a inscripției.
Simplitatea pridvorului presupune faptul că ne aflăm în faza de inte
grare a acestuia la monument, biserica din Stolna fiind unul din cele mai
vechi exemple, totuși el provine de la casele țărănești și la origine consta
dintr-un simplu brîu de pămînt bătătorit ocrotit de streașină largă, denumit
și astăzi polmon. Obiceiul ridicării polmonului s-a păstrat ani de-a rîndul,
pînă-n timpul din urmă, la multe case din sat. Cu timpul el a fost înlocuit
cu un pridvor bine format, înălțat față de sol și pardosit și astăzi cu pămînt
bătătorit10. Lărgimea sprîncenei acoperișului și sprijinirea ei cu stîlpi fixați
într-o grindă de bază a fost o etapă intermediară în definirea construcției.
O apariție interesantă la acest monument este tîmpla străpunsă de
numai două uși, pentru necesitățile de cult folosindu-se ușa dinspre miază-
8. FloreaMureșan, Biserici și preoți din protopopiatul ortodox românesc al Clujului,

Cluj, 1946, p. 66, menționează greșit hramul bisericii ca fiind al Sf. Nicolae.
9. V. Vătășianu, Contribuție la studiul tipologiei bisericilor de lemn din țările române,
în “Anuarul Institutului de istorie”, t. III, Cluj, 1960, p. 33.
10. I. D. Ș t e f ă n e s c u, Arta veche a Maramureșului, București, 1968, p. 25.
B I &I12 I CA din ST01NÄ
3M). C1Ü0.
PLAM ORIZONTAL
Sc I: 100
Fig. 3 — Planul bisericilor din Stolna (sus) și Finișel (/os). Dimensiunile in centimetri.

98 Dumitru Irimieș
zi. Faptul acesta pare a fi o practică mai veche, întrucît este semnalat la
biserica din Căpîlna, datînd probabil de la mijlocul secolului al XVI-lea11.
La amîndoua monumentele acoperișul este unic pentru naos și pronaos
și mai scund pentru altar. La biserica din Stolna altarul mai păstrează
fragmentar șirul de șindrilă ce încoronează coama acoperișului. Turnul
la această biserică este ridicat peste pronaos, pe o bază patrată cu latura
de 1,47 m. De pe această bază se înalță patru stîlpi legați între ei doi cîte
doi prin sistemul în X al grinzilor de furtună. Deasupra galeriei simple,
fără arcade, se înalță coiful piramidal pînă la 11,70 m. La biserica din Fini-
șel turnul — clopotniță este amplasat la 3 m de latura de sud a monumen
tului.
Decorul sculptat al acestor două biserici este deosebit de interesant.
Un element îl constituie aripile cu pene descrescînde tăiate din trei grinzi.
Numărul colților la biserica din Stolna este de 8—9 la pronaos și 12 la altar,
ceea ce produce un efect de înălțare deosebit. Motive de crestături înfrumu
sețează consolele stîlpilor din pridvor, dar locul de concentrare al decorului
sculptat îl constituie cadrul ușilor de intrare în tindă și naos. Motivele sculp
tate, rozete, dinți, frînghia împletită și reliefată într-un șanț în lățimea
usciorului sau ocolind cadrul ușii, motivul ornamental al crucii pentru bise
rica din Stolna și motive vegetale pentru biserica din Finișel, fac parte din
fondul de sculptură în lemn al poporului român.
Întrucît interiorul bisericii din Stolna oferă date extrem de importante,
particulare, necesitînd un studiu aparte, mă voi opri în cele ce urmează
asupra picturii din biserica din Finișel.
Mai multe date converg în precizarea timpului cînd a fost construită
biserica din Finișel. în primul rînd inscripția de pe piciorul prestolului ne
dezvăluie anul 1756 și numele meșterului Fărcașu Antonie din Hășdate.
O altă dată ce trebuie reținută este aceea săpată în grinzile peretelui de sud
al naosului. Inscripția de pe acest perete indică anul 1758 și ctitori ai bise
ricii pe Neacșu Fetru din Someșul Rece, Pleș Floare și Mățui Radu, iar ca
meșteri pe Mihail, Popa Gavrilă și Sucală Toader, toți fiind probabil din
Finișel, întrucît prin tradiție majoritatea sătenilor sînt și astăzi lemnari.
Pe tîmplă, pe fața de est care privește altarul, este scris anul 1758, zugrav
Petru (?). Privind aceste date se pare că anul de temelie al bisericii este
1756, cînd a fost făcut prestolul12.
Biserica este zugrăvită în întregime, dar lucrarea a fost executată în
două etape de către meșteri diferiți. Inscripția de pe fața de est a tîmplei
redă anul 1758 și numele meșterului zugrav, prin urmare în anul ridicării
monumentului a început zugrăvirea altarului și tîmplei, după care nu se
știe din ce motive, lucrarea a fost întreruptă, rămînînd peretele de vest
n. Atanasie Popa, Bisericile vechi de lemn românești din Ardeal, în ,.Anuarul

Comisiunii Monumentelor Istorice, Secția pentru Transilvania, pe anii 1930—1931“, Cluj, 1932,
p. 230.
ls. Atanasie Popa, Biserici de lemn din Transilvania, Timișoara, 1942, fig. 3,
datează biserica în jurul anilor 1680. în ciuda eforturilor nu am găsit nici un element de datare
care să confirme această presupunere. Cert este că satul a mai avut înainte de 1758 o biserică.
al altarului acoperit doar cu stratul de fond. Zugrăvirea interiorului a fost

reluată în 1807 de către Dimitrie Ispas și Ursu13. Icoanele de pe tîmplă
datează toate dinainte de 1758 și provin probabil din vechea biserică. în
anul amintit icoanele au fost amplasate în lăcașurile scobite ale usciorilor
unde se găsesc și astăzi. Zugrăvirea tîmplei le-a găsit aici.
Aspectul exterior al bisericii nu diferă prea mult de acela al unei case
țărănești mai arătoase, doar crucile de fier puse pe creasta acoperișului
atrag atenția asupra construcției religioase. Originea acestui tip se pierde
în vechime, dar el se regăsește în acel al casei țărănești, deoarece așa cum
țăranul român își ridica locuința, tot astfel și-a ridicat și biserica, dar mai
îngrijit lucrată, aceasta fiind rezultat al efortului unei colectivități și mîndria
ei — biserica fiind reprezentativă.
Monumentul a fost ridicat într-o vreme cînd în ținutul Clujului era
demult elaborată și realizată construcția turnului peste pronaos. Cum se
explică lipsa acestuia și prezența clopotniței alături de biserică la Finișel ?
Inițial, biserica, probabil nu a avut clopote și abia mai tîrziu după ce sătenii
le-au procurat au ridicat și clopotnița. Conform tradiției biserica a fost în
mai multe rînduri reparată ; faptul este firesc dacă ne gîndim că materia
lul însuși, lemnul, este ușor supus stricăciunii. O astfel de reparație a avut
loc în 1807, după care a fost terminată zugrăvirea interiorului. Este posi
bil ca pridvorul să fi fost atașat la această dată, poate și clopotnița. O altă
reparație a avut loc în jurul anilor 1850 și se datorează deschiderilor prac
ticate în peretele despărțitor dintre naos și pronaos și lărgirea ferestrelor
de la strană. Ultima reparație a fost făcută în 1956 la acoperiș. Modificările
suferite însă, n-au atins structura monumentului, chiar dacă adăugirea prid
vorului a provocat o ușoară îndulcire a pantei acoperișului.
Conform datelor oferite de monument, biserica a fost zugrăvită în două
etape : prima datează din 1758 și i se datorează zugrăvirea altarului și a
tîmplei ; cealaltă din 1807 cînd se reia și se termină zugrăvirea interiorului.
Ea datele menționate se adaugă deosebiri ale elementelor de stil, cromatică,
program iconografic și în fine deosebiri evidente de meșteșug.
Pe bolta altarului tema principală este Sf. Treime sub înfățișarea lui
Dumnezeu Tatăl și Fiul stînd pe o bancă. Pe bancă, între persoanele sfinte
este așezată o cruce, iar deasupra ei se află în zbor Porumbelul sfînt, simbol
al Sf. Duh împlinid astfel Treimea. Triunghiurile sferice de pe latura de nord-
est și sud-est cuprind reprezentarea Fecioarei Maria încadrată de cei doi
arhangheli Mihail și Gavril. Aceștia din urmă susțin cu mîinile un veșmînt
pe care este înfățișată Maria în picioare, în atitudine de orantă.
în registrul superior al poalelor bolții, pe latura de nord se găsește
reprezentarea Măriei ca împărăteasă cerească pe un tron înalt înconjurată
de cete îngerești. Maria este privită frontal, pieptănată cu grijă cu cărare
pe creștetul capului. Deasupra figurilor este scris : „Maria împărăteasă
1*. A tanasie Popa, Zugravi și școli de zugravi ai bisericilor de lemn din Transil
vania, Dimitrie Ispas, din Gilău — Cluj, în „Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe
anii 1965—1967," Cluj, 1969, p. 591, susține greșit că biserica a fost zugrăvită integral de
Dimitrie Ispas și Ursu la 1807 ; Ibidem, p. 6C8 dă un tabel în care pictura din altar și tîmplă
este integrată lucrării lui Dimitrie Ispas.
100 Dumitru Irimieș
cerească”14. Se pare că aceeași scenă este reprezentată și în registrul cores

pondent de pe latura de sud, aici însă pictura este indescifrabilă, se disting
doar capetele înconjurate de nimburi a doi îngeri și puțin din aripi. Inscrip
ția grav deteriorată pare să fie aceeași.
Pe peretele de nord, deasupra proscomidiei, este reprezentat Isus așe
zat pe un giulgiu. Inscripția pusă deasupra este deteriorată, astfel că lec
tura „Punerea lui Hristos în mormînt” nu este definitivă. Scena este într-o
redacțiune străină de preceptele Brminiei, probabil, zugravul a avut o sursă
proprie de inspirație15.
Pe tîmplă se distinge scena Răstignirii, Maria înconjurată de prooroci
în planul median și Isus în centrul teoriei celor 12 apostoli. Temele sînt
tradiționale în arta religioasă românească.
Isus pe cruce are așezată la picioare o scîndură ce-i ține genunchii
îndoiți. Zugravul a redat destul de fidel amănuntele anatomice ale toracelui,
dar nu și cele ale gambei picioarelor care sînt figurate nefiresc de subțiri.
Maria este privită în profil ; cu mîinile împreunate, întinse, ea pare că face
un pas înainte, uimită văzînd moartea fiului ei pe cruce. Tînărul loan se
oprește și-și duce mîna la tîmpla dreaptă. Figurile reprezentate sînt foarte
înalte, silueta lor sveltă este subliniată nu numai prin lungirea nefirească
a picioarelor, dar și prin drapajul vertical al veșmintelor. în fundalul scenei
apare o cetate cu ziduri străbătute de porți cu cadrul semicircular și turnuri
acoperite cu cupole. Alte amănunte sînt greu de descifrat din cauza înălți
mii la care este pictată scena, a prafului și a fumului depus.
Tonurile brun roșietice utilizate pentru carnație ne poartă cu gîndul
la procedee ce apar la Sîntă Mărie Orlea din ansamblul vechilor monumente
hunedorene16. Monumentalitatea figurilor, silueta zveltă, drapajul veșmin
telor făcut cu simț și înțelegerea volumelor, arhitecturile masive din scena
Răstignirii presupun un meșter care și-a făcut ucenicia la tradiția iconogra
fică româno-bizantină. Desenul fin, știința modelării figurilor denotă un
artist foarte priceput, cu o formație de atelier și nu un meșter popular.
Analiza stilistică, tehnică, compozițională a lucrării lui Dimitrie Ispas
a fost urmărită de prof. Atanasie Popa17. în cele ce urmează mă voi opri
doar asupra unei teme și anume aceea a Sfintei Treimi.
14. A. Popa, Zugravi și școli de zugravi, p. 608 confundă scena cu aceea a Soboru
lui îngerilor.
15. Ibid., p. 595 susține că scena, atribuită greșit lui Dimitrie Ispas, este o copie fidelă
a antimisului pe care l-a avut biserica sau zugravul. Fraza este incertă. Inspirația din antimis
cade, întrucît biserica l-a primit abia în 1762, la patru ani după ce altarul, deci și scena, a fost
zugrăvită.
18. V. V ă t ă ș i a n u, Vechile biserici de piatră românești din Hunedoara, în „Anuarul
Comisiei Monumentelor Istorice secția pentru Transilvania pe 1929”, Cluj, 1930, p. 143.
17. A. Popa, o. c., p. 612. întrucît în tabelul anexat articolului citat s-au strecurat
cîteva greșeli de identificare a unor scene, fac cuvenita rectificare. Astfel pe peretele de vest
al tindei se află Alimpie Stîlpnicul, Duminica Floriilor și Sf. Nicolae înzestrînd, zugrăvite de
la miazăzi spre miazănoapte ; loc. cit. identifică greșit pe Alimpie Stîlpnicul cu Simion Stîlpnicul.
în registrul al doilea de pe peretele de sud al naosului de la est la vest, sînt scenele : Botezul,
Nașterii lui Hristos și Bunavestire. ^Penultima scenă a fost identificată cu scena Punerii în
mormînt. în registrul al treilea al aceluiași perete se distinge scena Pironirii pe cruce și nu
în biserică sînt trei reprezentări ale acestei teme. Una ne întîmpină

pe bolta altarului și a fost descrisă anterior ; cealaltă se găsește în planul
median al bolții naosului și reprezintă persoanele sfinte în trei medalioane
ce se înșiră de la tîmplă spre vest ; la acestea se adaugă un al patrulea meda
lion cu Maria Orantă. Pe bolta tindei apare Sf. Treime într-o redacțiune ne
obișnuită. în toate trei cazurile tema este zugrăvită la locul cuvenit, în
creștetul bolții, aceasta simbolizînd cerul, dar sub trei înfățișări deosebite.
Cărui fapt i se datorează?
Tema, abordată de timpuriu în arta creștină, a avut numeroase repre
zentări pentru că dogma trinității a fost considerată ca ,,una din cele mai
mari mistere a religiei creștine, iar redarea simultană a persoanelor ce o
alcătuiesc a fost una din cele mai dificile realizări”18. în primele secole ale
artei creștine biserica a adoptat o atitudine negativă față de reprezentarea
Treimii de teama de a nu cădea ea însuși în păcatul idolatriei pe care îl
condamna la fel de vehement. îndeosebi în Bizanț se considera că reprezen
tarea Treimii constituia „o profanare incompatibilă cu spiritualitatea dog
mei”19. Reprezentarea lui Isus n-a întîmpinat dificultăți, deoarece acesta
era considerat un personaj istoric, însă în redarea lui Dumnezeu era și o
dificultate din motive practice „Dumnezeu fiind duh și a-1 vedea nu este
cu putință oamenilor” (loan, 4, 24). De timpuriu s-a recurs la simboluri
însă aceasta s-a dovedit o soluție momentană ce n-a satisfăcut. Începînd
cu secolul al X-lea a fost preferată reprezentarea antropomorfă a trei per
soane șezînd unul lîngă altul pe o bancă. Se crede că redacțiunea aceasta
s-a inspirat din scena tipologică a Filoxeniei lui Avram20 și a avut o largă
răspîndire în arta bizantină, găsindu-și perfecțiunea’în icoana Sfînta Troiță
a lui Andrei Rubliov. Urmînd textele biblice, artiștii evului mediu căutau
noi modalități de reprezentare. O încercare s-a făcut prin redarea lui Dumne
zeu Tatăl sub chipul unui bătrîn cu barbă lungă, albă. Apariția aceasta este
legată de afirmația prorocului Daniil că l-a văzut pe „Cel vechi de zile21”.
Deși este socotită această reprezentare în afara canoanelor bizantine, ea
apărînd numai sub redacțiunea apuseană, sub care a venit la noi, totuși
se consideră că cele dintîi reprezentări ale Sf. Treimi cu Dumnezeu Tatăl
bătrîn este o creație a artei orientale22. îndeobște este acceptată ideea influ
enței apusene ce s-a manifestat și asupra artei promovate la Muntele Athos,
astfel manualul de pictură a lui Dionisie din Furna răspîndit prin traduceri
și copii și la noi, recomanda înfățișarea lui Dumnezeu Tatăl în această
aceea a Răstignirii, cum greșit a fost identificată. Pe peretele de vest al naosului scena Jude
cății lui Caiafa a fost confundată cu aceea a Lepădării lui Petru. Pe peretele de nord sînt men
ționate cîteva scene : Intrarea în Ierusalim, Simion Stîlpnicul, Sf. Nicolae, sfinți. Amintitele
scene se găsesc însă în pronaos, în ordinea precizată mai înainte. i it .
ls. Spiridon Cînde a, Reprezentarea Sfintei Treimi în arta creștină, în „Mitro
polia Ardealului", anul VI, nr. 7 — 8, iulie-august, 1961, p. 471. j
19. Ibid., p. 446.
20. Ioan Barne a, O temă iconografică ,,occidentală" în pictura bisericilor moldove
nești, București, 1945, p. 5.
21. Sever Mureșianu, Iconologia creștină occidentală si orientală, București, 1893,
p. 19.
22. I. D. Ș t e f ă n e s c u, o. c., p. 118.
ipostază. Faptul este considerat ca „o alunecare de ordin dogmatic, întrucît

spiritul bizantin n-a admis figurarea lui Dumnezeu”23. în atmosfera de
căutări a noi soluții și modalități de reprezentare se înscrie încercarea de a
figura Treimea așa cum apare la Finișel24. Originea ei se pierde în evul mediu
timpuriu și nu este exclus să fie o reminiscență a antichității tîrzii din Galia
romano-celtică25. în acest sens este semnificativ faptul că înfățișarea sim
bolică antropomorfă a Sf. Treimi s-a născut în Franța în secolul al XIII-lea,
ca o reacție împotriva reprezentării ce se credea că duce la triteism2627. într-o
primă etapă reprezentarea cuprindea un singur trup cu trei capete crescute
unul lîngă altul ; cu timpul acestea devin un singur cap cu trei fețe, o frunte,
patru ochi, trei nasuri, trei guri, înconjurate de un nimb circular. Din
Franța tema se răspîndește în Italia unde este preluată de pictorul floren
tin Fra Bartolommeo (1475—1517)3’. Din Italia motivul a trecut prin
Tirol în Boemia, Slovacia, Germania și chiar Polonia. Reacții negative repre
zentării n-au întîrziat să apară și în cele din urmă a fost interzisă printr-o
bulă din 11 august 1628 dată de papa Urban al VIII-ea, tratînd-o drept
eretică. De atunci ea nu mai este cunoscută în pictura religioasă apuseană.
Apare însă în ținuturile locuite de români la începutul secolului al XIX-lea,
fiind semnalată la biserica din Voievodenii Mici, zugrăvită de frații Nicolae
și Gheorghe Grecu din Săsăuș în 182128. Reprezentarea a mai fost găsită în
biserica din Cuștelnic pe Tîrnava Mică29, într-o Brminie aflată la Biblio
teca Academiei din București30. Tema este figurată și pe icoane de sticlă.
Astfel apare pe o icoană din colecția Ioanidu, intitulată „Sfînta Troiță
într-un singur trup”, pictată de iconarul Ioan Pop din Făgăraș la mijlocul
secolului trecut31. O altă icoană pe sticlă, găsită în biserica din Poiana
Sibiului, păstrează figurarea lui Dumnezeu în bust pe un covor de nori.
Cu mîna dreaptă el binecuvântează după obiceiul bizantin, iar cu mîna stingă
ține un sceptru. Capul cu înfățișarea descrisă anterior este înconjurat de
un nimb circular și de un altul triunghiular, deasupra este scris cu litere
chirilice „Sfînta Troiță”. Treimea este înconjurată pe laturi de heruvimi
23. Idem, Natura si clasicismul în artă (Manualele de pictura}, în „Glasul Bisericii”,

nr. 3 — 4, 1960, p. 251.
!*. A. Popa, o. c., fig. 6.
,s. S. Hackel, Die Antropomorphen Trinitatsdarstellung in der Kunst des christlichen
Ostens und des Abenlandes (Zur Iconographie der Dreienigkeit), în „XIII Congres Internațional
d'Histoire de l'art”, Stockholm, 1933, p. 42.
,e. Karl Künstle, Ikonographie der christlichen Kunst, Bd. I, Freiburg, 1928,
p. 223.
27. S. Mureșianu, o. c., 171, fig. 15.
,s. Valeriu Literat, Biserici din 'lara Oltului și ,,de pe Ardeal" în „Anuarul
Comisiei Monumentelor Istorice secția pentru Transilvania pe anii 1932 — 1938“, Cluj, 1938,
p. 43, fig. 22.
îs. A. Popa, Zugravi și școli de zugravi, p. 598.
30. Maria Golesc u, Icoana pe sticlă a zugravului Ioniță ot Brașov, în „Buletinul
Comisiei Monumentelor Istorice”, XXXVIII, 1945, p. 9, se dă și cota 4602 sub care poate
fi găsită. Autoarea crede că Erminia aparține unui mediu monastic.
31. I. C. Ioanidu, G. G. Rădulescu, Icoane pe sticlă, în „Buletinul Comisiei
Monumentelor Istorice", XXXV, fasc. 113 — 114, 1942, p. 161, fig. 7.
în zbor32. O reprezentare identică se găsește pe bolta tindei bisericii din Fini

șel.
Cercetarea originilor și a căilor prin care a ajuns la noi această temă
întîmpină dificultăți din lipsă de material informativ. Pentru descifrarea
căilor de pătrundere este, cred, de mare importanță apariția temei pe un
tablou pe sticlă în Germania33, precum și semnalarea ei în Boemia și Slo
vacia. Este stabilit faptul că meșteșugul icoanelor pe sticlă din Transilvania
provine din provinciile vestice ale Imperiului austriac în special fiind vizate
Boemia și Slovacia. Motivul în cauză a putut urma aceeași cale, mai ales
că în Transilvania își face apariția și pe icoanele pe sticlă și este mai mult
decît probabil că recepția temei s-a făcut la Nicula. Marea răspîndire a
icoanelor pe sticlă a vehiculat tema în toată provincia și a ușurat preluarea
ei de către meșterii zugravi.
Tema s-a bucurat de circulație în România. O neobișnuită însemnare
se găsește pe un manuscris aflat la Biblioteca Academiei din Cluj34 : „Slavă
unuia din Troiță Dumnezeu în trii fețe carele ne-au ajutat după ce am în
ceput de am ajuns și sfîrșitul”. însemnarea ar putea fi o sugestie relativă
la Sfînta Treime în cauză, deoarece în mod obișnuit se folosea expresia :
„Slavă, cinste și închinăciune celui în Troiță unuia Dumnezeu care m-au
ajutat...”35. Explicația răspîndirii motivului amintit rezidă în infima
pregătire teologică a zugravilor, care nu-și dădeau seama că pictează
o temă calificată drept eretică, cît și a preoților care o îngăduiau. Prezența
ei pe icoane pe sticlă dovedește integrarea temei în arta populară și repre
zentarea ei fără dificultăți.
Biserica din Finișel adăpostește o icoană pe sticlă de dimensiuni neo
bișnuit de mari (fig. 4). Icoana, așezată și azi pe tetrapod, înfățișează pe
Isus înălțîndu-se din mormînt într-o aureolă de raze și nori. Da dreapta
lui un înger cu aripile strînse înveșmîntat într-o tunică lungă roz, ridică
și susține într-un echilibru ferm piatra de mormînt. în fața acestuia un soldat
doarme sprijinindu-și capul pe brațul stîng îndoit, în timp ce un altul face
un gest de uimire. Amîndoi soldații sînt înveșmîntați în tunici scurte roșii
cu tivul alb, mantii roz, pantaloni albaștri, ciorapi și caschete roz. Isus
în picioare pe gura mormîntului, poartă doar o mantie roșie prinsă la nivelul
pieptului într-o agrafă strînsă pe la spate care trece fluturînd prin fața
coapselor. Jos în colțul drept al icoanei se află scris cu litere chirilice 1767.
Culorile folosite roșu, roz, verde, aur-foiță, albastru, negru sînt așter
nute în pete mari. Meșterul iconar dovedește un rafinat simț al culorii,
tonurile au prospețime, sînt vibrante, se exaltă reciproc datorită alăturării
din instinct a două culori complementare. Se remarcă desenul îngrijit și
gruparea personajelor într-o compoziție simplă și echilibrată. Iconografic,
tema învierii astfel înfățișată cuprinde cîteva elemente datorate influenței
32. Gh. Pavelescu, Pictura pe sticlă la români, în „Revista Fundațiilor regale”,

XII, nr. 3, 1945, p. 644, fig. 5.
”. K. Künstle, loc. cit.
•*. Mss. rom. 42, fila 195 verso, evanghelie din 1740 scrisă la Veltiariu de către Sîrb loan.
”. Evanghelie de la București 1750, fila 190, verso.
Fig. 4 — Biserica din Finișel, învierea lui Hristos,

icoană pe sticlă, 60 x 50 cm.
artei apusene. Așa este stindardul purtat de Isus și îngerul care ridică piatra
de mormînt. în iconografia româno-bizantină mormîntul rămîne sigilat.
Inscripția și anul sînt corect scrise, fapt destul de rar pentru meșterii
iconari, mulți dintre ei fiind analfabeți. Cazurile de datare a icoanelor pro
venite de la Nicula sînt foarte rare. Pînă nu demult se considera că cea mai
veche icoană pe sticlă datează din 180236, dar recent a fost găsită în biserica
din Mureșenii Bîrgăului o icoană datînd din 176937. în lumina acestor date
icoana învierii lui Isus din biserica din Finișel apare ca cea mai veche icoa
nă pe sticlă datată, cunoscută.
36. Șt. M e t e ș, o. c., p. 740.
Cornel Ir imie, M. F o c ș a, Icoane pe sticlă, ed. Meridiane, București, 1969,
p. 10, dar fără să specifice dacă provine de la Nicula.
Dumitru Irimieș
THE WOODEN CHURCHES IN THE VILLAGES

STOLNA AND FINIȘEL
Summary
The churches studied here are generally situated at the periphery of

the village on the slope of a hill. The two monuments are made of oak-tim
ber set on stone base. The wood foundation is made of a massive beam.
The church plans consist of a rectangular frame divided according to
the religious necessities into a nave and a pronaos. The lateral walls of the
altar are withdrawn as compared to the nave level. The church entrances
are in the south side of the pronaos.
The porch is on the same side. It covers this side lengthwise, preceding,
protecting and setting off the entrance. It is part and parcel of the monu
ment only in Stolna. In Finișel it is an additional part built in the 19th
century.
Inside, the pronaos has a roof in Stolna and is covered with a semicylind-
rical vault in the village of Finișel. The nave and the pronaos are semi-
cylindrically vaulted in both monuments, but lower for the altar. The vaults
are made of thick boards disposed lengthwise and strengthened with three
arches in the nave. The Stolna church was built inl730 and that of Finișel
village - between 1756—1758.
LIST OF ILLUSTRATIONS
Fig. 1 — The church in the village Stolna. South side.

Fig. 2 — The church in the village Finișel.
Fig. 3 — Draft of the churches in Stolna (up) and Finișel (down).
Sizes rendered in centimetres.
Fig. 4 — Icon on glass representing „The Resurrection”, from the Finișel church.
Viorica Pascu
ORGANIZAREA INTERIORULUI POPULAR NÄSÄUDEAN

SCURT ISTORIC AL CERCETĂRII PROBLEMEI
Cercetarea organizării interioarelor locuințelor preocupă de mai multă

vreme pe etnografi ca și pe sociologi, istorici ai culturii și artei populare
românești. Astfel, în anul 1882 S. FI. Marian îndemna pe cei cu preocupări
etnografice să cerceteze interiorul locuinței țăranului român, implicit rele
varea laturei artistice a acestuia. Pentru ca îndemnul său să fie mai eficient,
S. FI. Marian făcea apel și la opinia unui călător străin, cu privire la unele
piese care decorează interiorul lucuințelor românești : „Culorile lucrate
în unele părți ale Transilvaniei de femeile de rînd sînt atît de frumoase,
încît ar putea servi drept podoabă pentru orice salon. Gustul cu care țărăn-
cile aleg și distribuie culorile este admirabil, desenurile, deși orientale în
fond, sînt totuși absolut românești. Combinația vopselilor și liniilor este de
o varietate nemărginită. Născocirea lor se pare că este tot atît de ușoară
pentru țărance, ca și execuția acestor mozaicuri”.
Urmarea acestui apel a fost că un alt etnograf român din secolul trecut,
A. Gorovei, a publicat chiar un chestionar pentru cercetarea interiorului
locuinței. Pentru istoricul preocupărilor românești cu privire la acest impor
tant domeniu de cultură și artă populară, cunoașterea acestui domeniu
este de însemnătate deosebită. Acest lucru rezultă și numai din unele între
bări cuprinse în chestionar : cum e împărțită casa la țară — odaia, tinda,
cămara. Interiorul unei odăi cu vatră ori sobă și cu tot mobilierul ei : lai-
țele, mesele, dulapurile, polițele. Denumirea și cum sînt făcute. Ograda
cu hambar, coșariu, poiată, colniță. Lucruri de gospodărie : străchini, oale,
pahare, cuțite; îmbrăcămintea : cămăși, ițari, opinci, obiele, ciubote, suman,
căciulă, pălărie, bondiță, fustă, catrință, fotă, sarică. Podoabe : ștergare,
altițe, cercei, inele, bete, legături. Fără îndoială, în prezent conținutul te
matic al preocupărilor pentru studierea interiorului țărănesc este nu numai
mai aprofundat, dar s-a realizat și o diferențiere netă între cercetarea inte
riorului locuințelor și aceea a textilelor populare, a portului popular etc.
Tot de la sfîrșitul secolului al XIX-lea se cuvin menționate preocupările
108 Viorica Pas cu
mai sistematice, acordîndu-se o atenție susținută funcției practice, ale lui

Gh. Crăiniceanu și N. Manolescu. în cadrul tematicii abordate de aceștia,
sînt studiate și planul casei, iluminatul, încălzitul etc. '•
Către mijlocul secolului nostru, Al. Dima, întemeiat îndeosebi pe
cercetările efectuate în cadrul școlii monografice de la București în Țara
Oltului, a ajuns la stabilirea unor caractere proprii interiorului tradi
țional țărănesc la români, cum sînt : generalitatea anumitor note caracteris
tice, periodicitatea interiorului bogat împodobit (în funcție de anumite
sărbători de peste an), structura interiorului țărănesc în funcție de tradi
ția comunitară a satului respectiv, uniformitatea elementelor folosite în
expunerea interiorului și funcția socială a acestui aspect al culturii și artei
populare.
în ultimul deceniu și jumătate, cercetările etnografice în acest domeniu
au relevat și interdependența dintre planul casei și împodobirea interioru
lui, după cum s-a subliniat și coexistența funcțiilor practice și estetice ale
acestuia.
Literatura de specialitate și cercetările realizate de muzeografii Muzeu
lui etnografic al Transilvaniei, au demonstrat că organizarea interioarelor
se încadrează într-un îndelungat și complex proces de dezvoltare nu numai
a caselor, ci a întregii gospodării țărănești. „Interiorul casei țărănești apare
ca o entitate de sine stătătoare în complexul manifestărilor artistice ale
poporului român. Structura lui trădează tipare tradiționale, cu un decor
realizat din elemente uzitate de veacuri, înnobilate continuu de gustul ad
mirabil al celor care îl făureau”.
între preocupările cercetărilor mai ample, vom semnala evoluția inte
rioarelor țărănești năsăudene, care prin frumusețea și originalitatea lor sînt
vrednice de atenție.
ZONA ETNOGRAFICĂ A NĂSĂUDULUI

Zona etnografică a Năsăudului se identifică, în linii generale, cu bazinul
hidrografic al Someșului Mare de la izvoare și pînă la satul Mocod inclusiv.
Din punct de vedere geomorfologic, regiunea aparține zonei muntoase și
de coline înalte care coboară spre sud din Munții Rodnei și ai Țibleșului,
sau spre nord-vest din Munții Bîrgăului. De la Mocod, respectiv de la con
fluența Văii Zăgrii (V. Țibleșului pe unele hărți) cu Someșul, începe regiunea
de cîmpie („țara” cum îi spuneau locuitorii).
Cea mai mare parte a așezărilor din regiunea Năsăudului este situată
în lunca destul de îngustă a Someșului Mare, respectiv acolo unde aceasta
se mai lărgește și unde, în cele mai dese cazuri, primește afluenți secundari.
Cele dintîi sate din această zonă sînt Valea Mare, Șanț (numit odinioară
și Rodna Nouă), așezat la vărsarea în Someș a văilor Cobășel pe dreapta
și Cîrțibava pe stînga. De aici valea se îngustează pînă la Rodna (Rodna
Veche în trecut), unde iarăși se lărgește și primește din dreapta Valea Vi
nului. Ceva mai la vale, lunca se deschide făcînd loc chiar unui șes arător ;
la confluența cu Anieșul, ce vine dinspre nord,
Organizarea interiorului popular năsăudean 109
s-a așezat satul Anieș. Mai în aval, se găsește satul Maieru, apoi, unde lunca se
lărgește iar, la vărsarea Văii Borcutului, se află orașul Sîngeorz Băi. Valea
Someșului se îngustează la vărsarea dinspre stînga a văii Ilva, unde se află
satul Ilva Mică, iar mai departe, în aval, satele Feldru și Nepos. Ba ieșirea
dintre dealuri a Sălăuței, destul de departe de Someș, este așezat satul
Salva, iar la vărsarea văii Zagra satul Mocod. Pe terasele Someșului Mare
sînt situate satele Bușea (lîngă Năsăud) și Mititei (lîngă Mocod).
Un număr însemnat de sate sînt așezate pe văile secundare ale Some
șului, mai ales pe cele din partea dreaptă. După natura rocilor pe care le
străbat, aceste văi au aspecte deosebite. Cele din cursul superior (în amonte
de Sălăuța), fiind săpate în formațiuni cristaline, și-au croit văi transversale
atît de strimte îneît uneori nu este loc nici pentru drum. Satele s-au putut
așeza doar acolo unde văile au reușit a-și lărgi albia, precum și pe unii versanți
însoriți.
Dinspre partea stingă, respectiv din Munții Bîrgăului, Someșul pri
mește apa Ilvei, pe care se află satele Ivăneasa, Ilva Mare, Măgura Ilvei,
Poiana Ilvei și Ilva Mică, iar pe un afluent al acesteia Beșu, se află Bunca
Beșului și Beșu. Pe un mic pîrîiaș, aproape de Năsăud se află satul Biviu
Rebreanu (fost Prislop).
Mai numeroase sînt atît văile ce se varsă în Someș din partea dreaptă
cît și satele situate pe acestea. Pe Valea Vinului, pe Cormaia și pe Valea
Borcutului, se află satele cu același nume (ultimele două aparțin orașului
Sîngeorz-Băi). Pe Rebra, o vale lungă și cu un pronunțat caracter de tine
rețe, satele Parva (în trecut s-a numit și Bunca Vinului) și Rebra abia și-au
putut înșirui casele de-a lungul ei, o parte a caselor s-au răsfirat pe hotar,
sub forma „caselor de cîmp”, evoluate din construcții economice care sînt
întîlnite și în alte părți. Pe Gersa se află satele Gersa I și Gersa II, iar la ieșirea
dintre dealuri Rebrișoara, situată deopotrivă și de-a lungul șoselei ce însoțește
Valea Someșului spre Rodna și pe Valea Gersa. Pe Sălcuța, cel mai lung
afluent al Someșului Mare din zona pe care o cercetăm, mult mai largă decît
văile precedente, fiind săpată în formațiuni terțiare s-au localizat satele
Romuli, Fiad, Telciu cu Telcișor — pe o vale cu același nume ce vine dinspre
stînga, Coșbuc (odinioară Hordou) și Salva, iar pe un afluent al Sălăuței dinspre
dreapta, Bichigiul. în aval de Sălăuța, Someșul mai primește Ideciul pe
care se află satul Runcu Salvei, iar ceva mai la nord Valea Zăgrii (pe unele
hărți Țibleșul, nume care se mai dă și Văii Ilișiua, care izvorăște tot din
Țibîeș ca și Valea Zăgrii) pe care se află satele : Subplai, Poienile Zăgrii,
Zagra și Mocod la vărsarea acestuia în Someș, dar și pe șoseaua care leagă
Năsăudul cu Dejul. Pe Valea Tibleșelului, care se varsă în Tibleș în drep
tul satului Zagra, se află un interesant sat pentru etnografi, Alunișul (pînă
recent Găureni, al cărui nume vechi arată poziția lui izolată între dealurile
ce ^coboară din Munții Țibleșului).
în faza actuală a cercetărilor este încă greu de reconstituit evoluția
formelor de așezări și de case din această zonă. Poate că viitoarele cercetări
etnografice, istorice, sociologice etc., vor reuși să elucideze cît mai multe
aspecte ale problemei.
no Viorica Pascu
în prezent satele de aici sînt, ca forme predominante, de tipurile în

grămădit și răsfirat, urmate de tipul intermediar de-a lungul drumului,
în trecutul nu prea îndepărtat, se pare că și aici au fost case evoluate pe
măsura înmulțirii populației din acele construcții economice numite „mută-
turi” sau „măietori” în alte părți, răsfirate pe coastele și culmile dealurilor.
Ele au fost interzise și locuitorii obligați să locuiască sau să coboare în
sate începînd din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd, în
regiunile foste grănicerești (Banat, Năsăud etc.), autoritățile au dispus, la
1766, „regularizarea” satelor existente, pentru o mai ușoară supraveghere,
ca și întemeierea unor sate noi de coloniști aduși din imperiu în unele
locuri.
Unele sate sînt răsfirate cu tendința de adunare sau de înșirare de-a lungul
drumului, fără să păstreze o formă rigidă, o geometrizare, ca în unele sate
de coloniști de la șes. Unele sate urcă și azi pe pantele însorite ale dealurilor,
pe terase etc. Satele cu tendință spre adunare au casele situate de-a lun
gul drumului, formînd chiar o uliță largă de-a lungul căreia se adună casele
una lîngă alta, astfel că fiecare casă are axa perpendiculară pe drum, în
schimb în ulițele laterale casele sînt așezate cu mai puțină regularitate. Casele
satelor așezate pe văile Sălăuța, Țibleș, Rebra ș.a., sînt înșirate de-a lungul
șoselei și mai rar de-a lungul rîului ; de altfel, în Salva _de exemplu, nici
șoseaua nu se depărtează de vale decît cu 100—150 m. în satele din bazi
nele superioare ale văilor din zona mai înaltă, ca Romuli, Șanț, Valea Mare,
Valea Borcutului, Teici, Telcișor ș.a., aspectul caselor se schimbă în funcție
de ocupația locuitorilor. în aceste sate în care ocupațiile de bază sînt crește
rea vitelor și lucrarea lemnului, casele sînt mai răsfirate decît în cele așezate
spre vărsarea văilor în Someș, unde locuitorii se ocupă cu agricultura.
Pe versanții stîng și drept ai văii Anieșului culturile urcă, și odată cu ele și
așezările permanente, pînă la 1200 m în muntele Priporu Pietrei Albe și
la 1258 m în vîrful Căpățînei. La fel și pe versanții Văii Mari în zona fînațelor,
se află așezări izolate la 1100—1300 m.
în satele în al căror hotar se află suprafețe întinse de fînațe, ca Parva,
Leșu, Șanț, Rebra, Gersa, Valea Borcutului, Telcișor ș.a., locuitorii și-au
construit din nou, cu timpul, numeroase case dar mai ales construcții
economice cu șuri și poieți izolate în cîmp, la altitudini ce variază între
600 și 1300 m corespunzătoare cu sălașele din Munții Apuseni. Avîndu-și o
parte a proprietății acolo, oamenii stau vara și lucrează la cîmp cu întreaga
familie iar iarna nu coboară în sat decît după ce și-au terminat nutrețul.
Cazuri interesante de adaptare la relief, rar întîlnit în alte părți, prezintă
satele Parva, Leșu, Gersa, Telcișor ș.a. în Parva de exemplu, panta abruptă
a dealurilor nu permite folosirea altor mijloace de transport decît sania. în
acest sat, afirmă T. Morariu în 1937, se aflau vreo 4—5 căruțe care
serveau doar pentru a merge la tîrg, iar transportarea produselor agricole
se făcea numai cu sania, care luneca mai bine pe pantele dealurilor decît
căruța împiedecată, deci căruța — sanie.
în unele locuri, Ja altitudini mai joase, astfel de locuințe au devenit
așezări permanente. în acest caz ele nu mai sînt simple anexe economice
ale satelor. Ca să evite transportul alimentelor din sat, se cultivă în jurul
casei cartofi, porumb, ovăz, orz. Pe lingă existența din abundență a pășunei
și a fînațelor, un factor care a contribuit la aceste mișcări sau roiri, au fost
creșterea numerică continuă, a acestei populații agricole — pastorale. O
parte a copiilor familiilor mai numeroase primeau loc de casă în cîmp unde
își construiau uneori noi gospodării. Astfel de răsfirări au avut loc și pe
versantul nordic al munților Rodnei, în fosta comună Borșa, unde populația
s-a urcat pe Valea Repedea, spre poala Muntelui Pietrosul, pînă la alti
tudinea de 1000 m.
Cunoscătorii regiunii descriu gospodăria țărănească din satele de pe
Valea Sălăuța, care se întîlnește de altfel și în restul regiunii. Gospodăria
tradițională este formată și aici din curte și casă. Ca expresie a vieții eco
nomice a gospodăriei, curtea este nelipsită în satele din zona agricolă a
ținutului. Curtea de obicei, este împărțită în două: 1. ocolul sau curtea
propriu zisă, situată în partea din față, spre stradă, unde sînt construite
casa și clădirile anexe ale gospodăriei (grajdul, șura, cotețul etc.) și 2. gră
dina plantată cu pomi, mai ales cu pruni, meri și nuci, uneori și zarzavaturi,
cartofi, varză, cînepă etc.
în unele gospodării care au oi mai multe staulele sînt de dimen
siuni mai mari.
în numeroase sate din zona Năsăudului cu structură mai neregulată,
cu teren suficient la îndemînă, curțile sînt mai mari decît cele din satele
cu casele mai concentrate. R. Vuia constata în ceea ce privește) poziția
construcțiilor principale (casa și anexele ei — grajdul, șura etc.), cîteva
cazuri caracteristice, între care situarea casei în trecut cît mai departe posibil
de drum, înspre fundul curții, cu grajdul și șura înspre drum. Această
amplasare era motivată de vicisitudinile vremurilor (năvăliri, invazii) din
dorința de a fi cît mai ferită sau mai mult ca sigur, ea constituie o veche
adaptare a curții la un tip de așezare și de economie în care creșterea
animalelor a necesitat situarea grajdului aproape de drum.
în unele cazuri aranjamentul construcțiilor este altul : ele sînt situate
pe o singură parte a curții, casa, cămara, grajdul și șura sub același acoperiș,
formînd o singură construcție perpendiculară pe drum. Acest tip de curte
se află și în partea de șes a Banatului, colonizată recent cu șvabi. R.
Vuia crede că și în zonele Năsăud și Bistrița acest fel de așezare a construc
țiilor reflectă influența sașilor care au și ei acest sistem.
în unele sate curtea are formă pătrată, fiind situată mai aproape de
drum și înconjurată de casă, grajd, șură etc.
în satele agricole-pastorale curtea este, în unele cazuri, alungită de
forma unui paralelogram. Ea poate fi simplă, ca cele descrise mai sus, sau
dublă. Așezarea grajdului și a șurii în partea dinainte a curții explică împăr
țirea ei în două, printr-un gard. în față un spațiu este rezervat creșterii
animalelor, de aceea se și numește „ocol pentru vite” ; în spate, „ocolul
căsii”, servește trebuințelor agricole și altor necesități economice. Ca ur
mare, de o parte, în față, se află șura și grajdul cu vitele, de altă parte, în
spate, casa și rezervele de cereale și de fîn. Această separare a funcțiilor
economice ale curții a dus la crearea sistemului de curte dublă, atît de ex
presiv și de bine adaptat la economia mixtă, agricolă-pastorală din majori
112 Viorica Pascu
tatea satelor acestei zone. în unele variante ale curții duble construcțiile
sînt amplasate invers : casa este în prima curte și șura cu alte construcții
agricole în a doua. în toate cazurile se mai adaugă grădina cu pomi și unele
culturi.
Factorul istoric-administrativ amintit, respectiv măsurile luate încă
în sec. XVIII de autorități de regularizare a satelor de pe teritoriul fostelor
regimente românești de graniță din Transilvania și Banat, ca și însăși
apartenența acestor sate la ținuturile militarizate, au asigurat satelor năsău-
dene unele avantaje economice, care s-au reflectat și în arhitectura lor.
Desigur, astăzi nu vom găsi decît foarte puține case de lemn construite
sau reconstruite în secolul al XVIII-lea sau prima jumătate a secolului al
XIX-lea, dar cele construite ulterior au păstrat și reflectat, în mare, tipul
caselor anterioare din zonă. în general ele sînt construite din lemn de brad,
în unele cazuri bîrnele fiind folosite în forma lor naturală, alteori sînt faso
nate foarte îngrijit. Astfel de exemplare au fost duse în Muzeul Satului
din București (o casă frumoasă din Șanț) și în secția în aer liber a Muzeului
etnografic al Transilvaniei din Cluj (o casă din Telciu).
CASA TRADIȚIONALĂ NĂSĂUDBANĂ
Interiorul de locuință este unul dintre subiectele mai puțin studiate

de etnografi. Față de alte teme, ca păstoritul, meșteșugurile, portul etc.,
în legătură cu această temă lucrările publicate, sînt încă puține, cu toate
că încă la sfîrșitul secolului trecut au atras atenția unii cercetători asupra
problemei. Numai în ultima vreme se manifestă un oarecare interes față
de problema interiorului casei țărănești.
Interiorul de locuință este unul din domeniile cele mai complexe ale
etnografiei, care reflectă modul de viață și cultura populară a locuitorilor.
Omul petrecîndu-și o bună parte a vieții în casă, este normal ca aici să se
concentreze o mare parte din munca creatoare a felului de trai și a mentali
tății celor ce o și locuiesc.
Această contradicție dintre importanța problemei și situația cerce
tărilor interiorului popular a constituit îndemnul ca, cu ocazia achizițio
nării fiecărei case populare de Muzeul etnografic al Transilvaniei pentru
secția sa în aer liber, de a avea o grijă deosebită și pentru aranjarea auten
tică a interiorului. Astfel am ajuns la studierea mai îndeaproape — cu
ocazia achiziționării unei case construită în 1841 și a unei gospodării
vechi năsăudene (de la Telciu) — a interiorului tradițional din această
zonă. întrucît în cazul interiorului popular năsăudean este vorba de un
interior popular cu trăsături specifice general-românești accentuate, în
același timp avînd și trăsături locale caracteristice, formate în cursul
veacurilor, considerăm că prezentarea lui poate să constituie o contribuție
concretă la studierea acestui aspect important al vieții și culturii populare
tradiționale.
Explicarea trăsăturilor spe

cifice ale interiorului locuinței
populare din zona Năsăudului
presupune cunoașterea sumară
și în prealabil a acelei con
strucții — casa de locuit — în
cadrul căreia este aranjat însuși
interiorul.
în zona Năsăudului ve
trele satelor au o extindere re
lativ mare și, cu excepția unor
uliți de-a lungul șoselei din
satele mai adunate de pe Valea
Someșului, ulițele se adaptează
după văile pîraielor și ondu-
lația terenului (fig. 1). Gospodă
Vedere generală a satului Mocod.

ria fiind mai largă, în cadrul ei
casele pot fi orientate (mai
ușor) „după placul” omului,
adică după interesele gospodă
rești și normele tradiționale :
mai spre mijlocul gospodăriei,
cu ferestrele spre miazăzi etc.
(«S- 2)-
în ce privește planul casei,
se poate reconstitui următoarea
evoluție : (fig. 10) de la casa
primitivă cu o singură încăpere
s-a ajuns de foarte multă vreme
și peste tot, la casa cu tindă. în
satele năsăudene, astăzi chiar și
cele mai vechi case au cel puțin
o cameră de locuit, tindă și pe
partea opusă a tindei, o cămară
(fig. 3—4). O astfel de casă,
datată din 1841, este cea achizi
ționată pentru Secția în aer liber
a Muzeului etnografic al Tran
silvaniei din satul Telciu (fig. 5).
Din această cămară a evoluat
camera de locuit pe care o
întîlnim la majoritatea caselor
vechi. Aceste case de cca.
70—100 ani cuprind: casa de
păradie (camera curată către

114 Viorica Pascu
Fig. 2 — Gospodării din Telciu.

Fig. 3 — Casă cu tindă și prispă din Rebra (sus) și casă de cîmp din bîrne în cheotori (Telciu)
116 Viorica Pascu
Fig. 4 — Casă cu tindă și tirnaț din Salva.
Fig. 5 — Casă din 1841, cu tindă, cămară și tirnaț din Telciu (Secția în aer liber a Muzeului
etnografic al Transilvaniei).
stradă),tinda (de fapt antreul casei) și casa de șezui (camera de locuit.de

lîngă tindă (fig. 6).
Frecvente sînt casele unde camera de locuit dispune și de o cămară
obținută prin despărțirea în spate a acesteia. Uneori se construiește și în
spatele camerei din fața casei. Acest lucru este mai frecvent la așa zisele
case duble, aparținătoare la două familii (două generații fig. 7). Casele duble
sînt caracteristice printr-o tindă foarte largă, de cca. 5 m lățime, de obicei
împărțită în două, avînd și două uși de intrare, una lîngă alta. în acest caz
ambele camere dispuneau de cîte o cămară, în spatele camerelor, cu intrare
directă în cameră.
La casele tradiționale tinda, de obicei, are uși și în spate, înspre gră
dină (ocol), unde se cultivă mălaiul (porumbul) și pomii fructiferi. Unii
bătrîni au motivat necesitatea acestei uși și prin situația țăranilor din vre
mea iobăgiei cînd ușa servea pentru fugă dinaintea opresiunii feudale.
Întîlnim în multe cazuri tinde care îndeplineau și unele funcții ale șurei,
unde se mai păstrează și unelte gospodărești.
Forma veche a casei năsăudene din punct de vedere al amplasării cît
și din punct de vedere al construirii și al planului, o păstrează casele de
cîmp (fig. 3 a) construite de țărani ca o dublură a gospodăriilor lor din sat,
pentru facilitatea creșterii animalelor și a agriculturii pe înălțimi în hotarul
satului. Casele de cîmp se compun încă și astăzi din casa propriu-zisă (de
locuit), din tindă, șură și grajd separat sau sub același acoperiș. Aceste case
de cîmp sînt construite din bîrne de brad, încheiate în cheotoare și acoperite
cu paie sau cu draniță.
Casa din vatra satului este construită din bîrne necioplite de brad, sau,
cîteodată, de fag ori plop, cu acoperiș de draniță ; (fig. 3b) dranița este
cusută cu șepuri (cepuri de brad), înlocuite apoi cu cuie de șer (fier). Sub
talpa casei, mult timp se punea un singur rînd de piatră, însă la ultimele
generații soclul de piatră al caselor s-a înălțat treptat, ajungînd pînă
la 1 m. Aceste case mai noi, de asemenea sînt construite din bîrne de
brad, dar care de obicei sînt fasonate în secțiune dreptunghiulară (fig. 8).
Pereții caselor, din interior întotdeauna și din exterior de cele mai multe
ori, sînt tencuiți cu lut amestecat cu băligar și văruiți alb-albăstrui (fig. 10).
Aceste forme tradiționale de case năsăudene dovedesc o legătură strîn-
să cu cele moldovenești, mai ales cu cele din Moldova de Nord : acoperișul
mai puțin înalt, prispă pe mai multe laturi etc. în același timp, o variantă
a planului casei năsăudene, și anume aceea la care sub același acoperiș
se mai adaugă și acareturile gospodăriei (șura, grajdul etc.), se întîlnește
și la casele săsești din părțile Bistriței, unde acest plan, din cauza îngus
timii loturilor gospodărești, este frecventă.
Casele construite în ultima perioadă și-au păstrat sistemul tradițional
în ceea ce privește independența acareturilor de casa propriu-zisă : casa
așezată perpendicular pe stradă, șura cu grajd în spatele ogrăzii, iar celelal
te construcții (cotețele, fîntîna etc.) plasate la marginea acesteia.
în ceea ce privește planul caselor noi, este caracteristic tîrnațul de
veche tradiție, dar mai lat așezat pe cele trei părți ale casei, întregit la
mijloc cu un foișor (filegorie — verandă), prin care se intră în casă, iar în
«■
118 Viorica Pascu
Fig. 6 — Casă cu două camere (una de paradie) cu tinda cu funcție de bucătărie și tîrna
din Salva.
Fig. 7 — Casă dublă a familiei Danciu din Rebra, cu cămări laterale și tîrnaț.
Fig. 8 - Detalii de construcții.

120 Viorica Pascu
a
Fig. 10 — Planuri de case țărănești din zona Năsăud.
GÂAARĂ
f IL E G O R iE
spatele casei, sub streașină prelungită a acoperișului, se adaugă niște șopruri

zise aplecătoare, asemănătoare chilerilor din Moldova.
în timp ce casele vechi aveau geamuri mici, cu ochiuri de mărimea
unei palme, prevăzute cu burduhan (făcut din rînza — stomacul oii), începînd
cu a doua jumătate a secolului trecut, ferestrele, cite două la stradă și două
la curte, au primit forma și mărimea existentă și astăzi la casele vechi,
(fig. 9), cu o cruce despărțitoare și patru ochiuri de glajă (sticlă). Casele
noi în schimb sînt prevăzute, după moda orășenească, cu cîte un geam mare,
cu trei părți la cei doi pereți.
Ușile camerelor așezate între cei doi stîlpi prinși în talpa casei, erau
confecționate din scînduri de brad sau fag, fasonate cu securea, iar mai
tîrziu la fierăstrău, cu țîțîni (balamale) de lemn, apoi făcute de fierarii locali
și încuietoare din lemn (cete — cheie de lemn). Aceste încuietori de sistem
vechi au fost schimbate cu răteze și lacăte de fier începînd numai cu secolul
nostru.
ÎNCĂPERILE ANEXE ALE CASEI
Toate casele vechi din vatra satului, alcătuite din camera propriu-
zisă și tindă, aveau în mod obligatoriu în fața lor, spre miazăzi, o umplu
tură de pămînt, lată cît ține streașină casei, numită prisma (prispă). Prispa
se construia prin așezarea unei bîrne necioplite sau puțin fasonate pe partea
din față, la cca 1/2 m de talpa casei, paralelă cu aceasta, sprijinită pe niște
poșiungi (țăruși). Spațiul dintre talpa casei și talpa prispei se umplea cu
piatră și pămînt bătut pînă la nivelul tălpii. Din această prispă, construită
numai în fața casei sau pe cele trei părți, s-a dezvoltat de timpuriu tirna-
țul mai lat, prevăzut cu banduri (stîlpi) pentru susținerea streșinii mai late.
Stîlpii tîrnațului, de obicei sînt ciopliți artistic, avînd la capătul de sus
cîte două contrafișe scurte, pentru stabilitate.
Tîrnațul este prevăzut cu o balustradă de 90—100 cm înălțime, din
scînduri așezate vertical, iar la casele cu temelie înaltă este podit, așa încît
sub el se formează un spațiu unde se țin ciubere, butoaie și alte ustensile
casnice.
Pe cînd prispa îngustă servea numai ca loc de șezut (de povestit în
zile de sărbătoare sau de tors în zile de lucru), de uscat fasolea, porum
bul etc., tîrnațul, cu o lățime de 130 cm, semi închis, era potrivit pentru
păstrarea stativelor (războiului de țesut), pentru o laiță de șezut în zile de
sărbătoare etc. în partea de sus a tîrnațului era o rudă pe două cîrlige, fixate
pe capetele căpriorilor acoperișului. Ruda servea pentru uscarea cununilor
de porumb și de ceapă și a hainelor spălate. Pe cuiele bătute în stîlpii tîr
națului se uscau diferite plante medicinale (secăreaua, menta etc.) și frunze
de zarzavaturi.
Tinda este de fapt un loc de trecere în casa propriu-zisă și de urcare
în podul casei, un spațiu de adăpostire a diferitelor unelte și chiar pro
duse (fig. 11 — 12).
Viorica Pascu
124
Spre deosebire de alte zone, tinda este foarte spațioasă, avînd o lățime
de peste 2,50 m, ajungînd și pînă la 4 m, iar la casele duble era și mai
lată.
Această dimensiune se explică și prin faptul că ea îndeplinește și rolul
bucătăriei de vară. La casele vechi, tinda a rămas nepodită chiar în cazul
cînd camera de locuit a fost podită.
Deasemenea tinda, cu excepția caselor noi, nu avea tavan. Fumul,
atît din hornul camerei de locuit cît și de la vetrița tindei, se răspîndește
liber spre podul și acoperișul casei.
Inventarul tindei de asemenea este simplu, demonstrînd caracterul
complimentar al încăperii în raport cu camera de locuit și forma ei.
în tindă se păstrează încă o formă simplă a locului de gătit, numită
vetriță (fig. 12). Aceasta este plasată lîngă peretele care desparte tinda de
camera de locuit, sub hornul prin care iese fumul cuptorului din casă. Are
o formă cubică, de 50 cm înălțime, construită din piatră cu argilă. Pentru
ca materialul lemnos al peretelui să fie ferit de focul vetriței, pe partea
expusă focului se lipește peretele pe porțiunea respectivă cu argilă.
în numeroase cazuri vetrița mai dispune și de un apărător pentru curent
de foc înspre spatele tindei, construit de asemenea din piatră cu argilă, la
o înălțime de 110—130 cm, de cca. 50 cm lățime. Suprafața acestei adău
giri servește și ca loc pentru așezarea unor vase și ustensile necesare. Dea
supra vetriței, la înălțimea podului, mai ales la casele cu acoperiș de paie,
era nelipsit poclaștil din nuiele, lipit cu pămînt, în formă de piramidă tăiată.
Funcțiunea acestuia era de a împiedica trecerea scînteilor spre aco
periș.
în dreptul vetriței atîrnă un lanț cu cîrlig lung, de lemn sau un lanț
de care se agață căldarea. în căldare se fierbe mămăliga și se gătesc alte mîncă-
ruri ; într-o altă căldare se fierb bostani și cartofi pentru porci și se încălzește
apa pentru spălat rufe. Lanțul este legat de o prăjină, așezată cu un capăt
pe podul camerei și cu celălalt pe podul cămării.
în tindă se păstrează o serie de mobile vechi. în ambele părți ale ușii
de la intrare se află cîte o laiță pentru păstrat diferite obiecte. Pe laița din
tre ușa tindei și ușa camerei sînt așezate vasele pentru apă, 1—2 cofe, iar
sub laiță știobul în care se păstrează resturile pentru porci. Pe laița de după
ușa tindei se așează un lădoi mic de cereale sau de obiecte casnice (căldare,
cupe). Pe peretele din spate al tindei se află o laiță cu vase de lemn pentru
opărit haine (ciubăr), pentru lapte acru (bărbînți), pentru muls (găleată),
cutii pentru brînză (lacre și lăcrițe), pentru măsurat cereale și făină (cupe),
precum și saci și alte ustensile gospodărești (fig. 13).
Pe deasupra laițelor din spatele tindei se află o rudă lungă, prinsă cu
gînji de pod, pe care se țin diferite haine de lucru, desagi și saci. Pe peretele
opus vetriței este bătut un șir de cuie de lemn sau un cuier rezistent pentru
agățat hamurile pentru cai, funiile cu ciucuri pentru boi, poclăzi (pături)
pentru așezat sub șea, tarnița (șea de lemn) pentru cai, cotărci (coșuri).
Pe o poliță, fixată pe perete, stau deobicei sarsamurile (uneltele) de lemnărie ;
securea, dalta, rindeaua, sfredelul etc.
126
Viorica Pascu
Fig. 13 — Vase de lemn din tindă: în stingă: linguri, fund de coleșe (clopotoriu) și lingură de făină ; în dreapta, bărbinți mari
(donițe), untarniță, berbință mică și gîf (covată pentru pline).
în podul casei se urcă pe scară numită trepte, așezată într-un colț. în

mijlocul tindei se afla o groapă pentru depozitarea cartofilor, napilor și
zarzavaturilor pentru iarnă. Adîncimea gropilor este de 1 — 1,2 m avînd
o formă rotundă — ovală nezidită, sau zidită de jur împrejur cu piatră și
cu capac de scînduri acoperit iarna cu pămînt.
în lunile de vară, cînd vetrița servea pentru gătitul mîncărilor, mobilie
rul tindei se mai completa cu o măsuță și scaune așezate spre vatra focului,
necesare pentru a servi mîncarea.
La casele cu cămară, o parte din inventarul de mai sus își găsea loc
în aceasta, iar tinda podită, avînd și aparat de gătit și încălzit mai per
fect, îndeplinește o funcție cu totul nouă : devine casă de locuit.
în urma îmbogățirii inventarului casei, s-a ivit necesitatea unei încă
peri speciale, închise, pentru depozitare, cămara. Aceasta ocupă o parte
a spațiului tindei, despărțită printr-un perete interior. La început ea avea
o formă îngustă, de 1,50—2 m, cu timpul apropiindu-se de mărimea camerei
de locuit. încăperea aceasta poartă amprenta încăperilor mai vechi,
avînd o ușă mai îngustă (vizavi cu camera de locuit), deobicei cu pereți ne
lipiți, primind lumina mai mult prin crăpăturile bîrnelor decît prin feres
trele mici, tăiate în acestea.
Funcția principală a cămării este păstrarea alimentelor : diferitele
produse lactate, cereale și făină, cărnurile afumate care nu se mai țin în
pod. Aici sînt așezate budăile cu curechi (buțile pentru varză), bărbînțele
cu lapte acru și brînză, budaca sau lada cu făină, gîfurile (covețile) pentrn
frămîntat pîine. Pe o poliță sînt așezate uneltele de lemnărie. Bineînțeles
creindu-se această încăpere de depozitare, nu numai tinda s-a micșorat,
dar și inventarul și funcția ei a primit o notă specifică.
Podul (tavanul) este alcătuit din scînduri sau lătunoaie (margini de buș
teni), așezați pe grinzile podului, prinse de acestea cu cuie și lipite pentru
o mai bună izolare.
Spațiile dintre acest „planșeu” și învelișul casei, numit tot pod, are
deasemenea funcții de depozitare. Aici se păstrează o parte a cerealelor
(orz, ovăz etc.), în hambare mari, scobite în trunchiuri groase de copac sau
în lădoaie făcute din scînduri cioplite de fag, ori porumbul făcut cununi,
legat în șiruri pe pari orizontali. Întrucît fumul casei, atît delà vetrița tindei
cît și de la hornul camerei de locuit, se împrăștie în pod, acest spațiu este
locul clasic pentru conservarea, prin afumare, a cărnurilor (carne de porc
și oaie). în acest scop sînt atîrnate de vîrful podului niște cîrlige în formă
de prepeleac, pe care se agață, de sfoară, bucățile de slănină și carne.
în afară de acestea, podul este locul de depozitare a tuturor obiectelor
scoase din uz, periodic sau definitiv. Astfel aici se mai găsesc lădoaie vechi,
berbințe, bahornițe, budace, butoaie, ciubere goale și diferite oale mari din
pămînt, folosite ocazional. Uneori și războiul de țesut, cînd nu este întrebuin
țat, se ține tot aici.
După amintirea bătrînilor din satele năsăudene, în timpul grăniceriei
lada puștii (o casetă lungă, de cca. 30 cm lățime) se ținea de asemenea în
pod.
128 Viorica Pascu
SISTEMUL DE ARANJARE A CAMEREI DE LOCUIT
Nucleul de bază și cel mai vechi al întregii case îl constituie camera

de locuit. Nu întîmplător această încăpere este numită popular asemenea
întregii clădiri, casa. Ea și-a păstrat pînă astăzi funcția sa complexă, origi
nală, unde se desfășoară cele mai importante momente ale vieții familiare :
odihna, alimentația, confecționarea veșmintelor și chiar și o bună parte a
vieții sociale și culturale tradiționale. După funcțiunile ei multiple, între
gul inventar al camerei de locuit este aranjat pe mai multe grupuri, conform
colțurilor ei : colțul cu aparatul de gătit, colțul cu patul, colțul cu masa
și colțul cu podișorul. Acest sistem de aranjare asimetric, pe colțuri, este
cel tradițional și s-a păstrat aproape pînă în zilele noastre (fig. 14 a — c).
în apropierea ușii, în unghiul format de peretele tindei și cel din spa
tele camerei, se află aparatul de gătit și încălzit, vatra cu cuptor care domină,
prin volumul lui, întreg interiorul.
Fig. 14 Planuri de aranjare a interioarelor camerelor.

Alături de acesta, pe peretele dinspre ușă, se află, construit în perete,

podișorul pentru alimente. De la vatră, care și-a păstrat și funcția de loc
pentru dormit, este așezat priciul lung care se întinde, pe lîngă perete, pînă
în colțul opus, apoi patul. în fața patului se află o laiță. Sub pat, la casele
mai vechi, există o groapă pentru napi ; tot acolo este locul coveții sau gîfu
lui pentru pîine și a cotărcii.
De-a lungul celor doi pereți cu geamuri, se găsesc două laițe lungi,
care formează un unghi drept, în al cărui colț se află și masa cu scaunele.
Laița veche, simplă, de pe peretele dinspre uliță, este schimbată cu lăițe-
rul cu ladă în care se mai păstrează și diferite obiecte mici.
- Spațiul de deasupra laițelor este destinat celor 2 cuiere lungi cu cîte
8—10 blide și tot atîtea bocaud (cancee), oale și cindee (ștergare). între
cele două geamuri, vizavi cu ușa, este locul icoanei și al oglinzii, deasupra
cărora este atîrnat un tindeu. în colțul de după ușă, se află un raft pentru
ținut vase, numit celar.
Camera de locuit, ca și celelalte încăperi, mai demult era pardosită cu
pămînt bătut, lipit și netezit cu argilă sau lut amestecat cu baligă, peste
care se cernea nisip. Astăzi majoritatea caselor — chiar și cele vechi — sînt
podite cu scînduri, avînd pe jos și covoare înguste, țesute din cînepă vopsită.
în grinzile tavanului, din loc în loc sînt bătute cuie de lemn pe care
sînt agățate cănți, oale de lut ars. Pe un cui deasupra mesei este suspendată
lampa de petrol. La unele sărbători de vară, femeile împodobesc tavanul
cu crengi de nuc sau paltin.
La casele noi, în sistemul de aranjare nu mai există acel rol de grupare
funcțională a obiectelor interiorului, ele fiind aranjate simetric : masa în
mijlocul peretelui, două paturi în cele două părți ; cuptorul, înlocuit cu soba
de diferite tipuri, ocupă un loc neînsemnat, nemaiavînd funcțiunea comple
xă și importanța vechii vetre cu cuptor și horn.
VATRA CU CUPTOR Șl HORN
Aparatul tradițional de gătit, numit aici cuptiorul cu horn, este așezat

în colțul de lîngă intrare în cameră, ocupînd cca. 3,5 mp (fig. 15). Baza lui
patrată, este formată dintr-o umplutură de piatră și pămînt, avînd cca. 35 cm
înălțime. Peste această bază sînt așezate lespezi mari de piatră moale (din
albia rîului din apropiere), care alcătuiesc vatra întregului aparat de gătit.
Vatra liberă, clădită în felul acesta, are în față o formă hexagonală, mărginită
de o laviță numită șesul cuptorului. Lavița este compusă din 3 scînduri
groase de fag, îmbinate între ele, a căror capete exterioare sînt introduse
între grinzile pereților. Lavița este așezată cu latura interioară pe margi
nea vetrei, iar latura exterioară la cele două îmbinări se sprijină pe picioare
de lemn bătute în pămînt, numite pripceși (fig. 16—19).
Sub laviță, la cele mai multe vetre, există o adîncitură numită cotruț
pentru, lemnele de foc.

Pig. 15 — Planuri și secțiunea verticală a vetrei cu cuptor și horn.
Fig. 17 — Colțul vetrei cu cuptor și horn din Rebra (casa veche a lui Scridon Teofil).
132 Viorica Pascu
Fig. 18 — Colț cu vatră cu cuptor și horn din Parva.

Deasupra vetrei, în partea interioară, se află cuptorul pentru copt
pîinea. Este construit din piatră, cu boltă numită ceriul, cuptorului, iar în
exterior, are o formă dreptunghiulară.
Pentru ca fumul care iese din gura cuptorului și de la vatra din fața
acestuia să nu se răspîndească în cameră, deasupra vetrei a apărut o con
strucție dreptunghiulară, hornul. Hornul, înalt de cca. 1 m, este construit
din 4 lespezi mari, dreptunghiulare și netede. Baza lui este o ramă de piatră,
care se sprijină pe cuptorul de pîine, iar în față stă pe două picioare de fier,
la o înălțime de cca. 40 cm. Fumul adunat în horn este condus prin horneț
sau teaja hornului în tindă. Hornul de deasupra vetrei, lipit și văruit pe
dinafară, pe lîngă colectarea fumului, servea și la încălzitul camerei,
reținînd căldura degajată din vatră.
Această vatră cu cuptor și horn a fost întregită cu timpul printr-o sobă
de gătit, din piatră și cărămidă numită ploatăn, după plita de tuci procu
rată din comerț. Acest ploatăn la început a fost alimentat cu lemne prin
gura de sub horn, iar cu timpul i s-a aplicat o ușă din tablă, în partea exteri
oară. Ulterior ploatănului dreptunghiular i s-a alăturat rerul pentru copt,
între timp ploatănul a fost înlocuit cu sobe de tuci.
Spre deosebire de ploatănele vechi, la care fumul era condus prin horn,
sobele de tuci au țeava prin care trece fumul direct în horn, de tinichea.
Fig. 19 — Colț cu vatră, cuptor cu horn și platăn, Rebra.

134 Viorica Pascu
Uneltele tradiționale folosite la vatră sînt următoarele (fig. 20) : calul

de șer (mîța de fier) pentru sprijinit lemnele de foc, cociorva din lemn de
fag pentru tras jarul și cenușa, tanjaru (pentru scormonit în foc), cleștele
de fier, pentru prins jarul, confecționate de țigani, mătăhuzul din foi de
porumb pentru curățat vatra de cenușă, măturoiul din foi de porumb cu
o coadă de lemn, pentru curățat țeava de funingine și calul de șer un cerc
cu trei picioare (pirostria) pentru așezat oalele de lut ars deasupra focului
vetrei. Pe vatră erau de obicei tradiționalele vase de gătit : oale negre bom
bate și cratițe cu trei picioare, cumpărate de la olarii din Bîrgău, cratițe
și tigăi de tuci cu trei picioare (fig. 21). Vatra tradițională cu cuptorul și
hornul îndeplineau un rol important și multilateral în viața familiei. Vatra
a fost locul preparării^ alimentelor, pe laviță se așezau uneori oalele pentru
pregătitul pe vatră. în cuptor se cocea pîinea, mălaiul și cozonacii. Vatra
cu focul a fost și izvor de lumină la care femeile torceau sau povesteau în
serile lungi de iarnă. în timpul torsului, femeile ședeau chiar pe lavița
vetrei, unde erau și găurile pentru fixarea furcilor de tors, încălzindu-și
în același timp și spatele. Cuptorul, mult timp a fost și loc de dormit. Mai
ales bătrînii, copiii și bărbații sosiți de la lucru căutau loc pe cuptor sau
pe vatră pentru încălzit și uscat hainele.
Partea din spate a cuptorului, dreaptă, servea și pentru uscat diferite
fructe și cereale.
Pe lîngă lumina focului vetrei, în casele năsăudene s-au folosit și alte
izvoare de lumină, mai ales cînd căutau seara în lăzi și podișoare, colțuri
mai îndepărtate de vatră sau în tindă și cămară. înaintea lămpii cu petrol,
Fig. 20 — Unelte pentru foc din Șanț.

răspîndită la începutul secolului, s-au folosit mai multe feluri de opaițe, de

luminări și lămpașe.
Opaițul vechi, întrebuințat în satele din munte, se numea tigăiță
cu sacîz de- brad. Mai răspîndite au fost opaițele mici, din lut ars sau din fier,
în care se ardea untură de porc sau seu de oaie cu fitilul tras în afară. Pen
tru aprinderea focului, după tradiții vechi locale, s-au folosit amnare și iască.
Luminările se făceau din seu de oaie sau, mai rar, din ceară de albine.
Se topea seul iar apoi se punea într-un tub de tablă puțin conic, în care
se introducea în prealabil fitilul de cînepă numit arioci. După ce se întărea
seul turnat în tub luminarea se trăgea afară de fitil. Luminările de stearină
au apărut și s-au răspîndit mai tîrziu, împreună cu lampa de petrol. Ală
turi de opaițe și luminări s-a întrebuințat lămpașul pînă în zilele noastre.
Multă vreme lămpașul era confecționat acasă, dintr-un schelet de lemn,
înconjurat cu burduf transparent. Cu timpul locul burdufului este luat
de sticlă. în lămpașele de forma acestora ardeau lumînări. Lămpașul de
tinichea cu sticlă a apărut mai tîrziu. Ele se foloseau mai des la mulsul
vacilor la graj d.
LĂIȚERELE ȘI SCAUNELE
Primul mobilier dependent de vatră cu cuptor și horn, a fost laița
(lavița) lungă, care a înconjurat pereții liberi ai camerei. Laița, confecțio
nată din scînduri lungi, cioplite din lemn de fag, era așezată pe 4—(ypociumbi
(picioare) din butuci, bătute în pămînt, avînd înălțimea de cca. 0,5 ni
(fig. 31). Marginea exterioară a scîndurii laiței era prevăzută cu găuri
136 Viorica Pascu
pentru fixarea furcilor în timpul torsului. Din această laiță veche fixă au
evoluat cele două variante mobile și anume : lavița cu spătar, numită scaun
cu spate (fig. 22, 25) cu patru picioare înfipte în scîndura de șezut, confec
ționate din scîndură groasă, tăiată la fierăstrău (poștă) și apoi lăițerul
înfundat cu ladă (canapea), în care se păstrează diferite haine, lînă, gheme,
bumbac, tort sau alte obiecte folosite mai rar (fig. 23). Lăițerul se con
fecționează de tîmplarul satului din scînduri obișnuite, avînd o lungime de
3—4 m și lățimea de 60 cm ; locul lăițerului este peretele principal al casei,
vizavi cu ușa de intrare.
Laița de tip vechi, în schimb, este așezată — acolo unde n-a fost ocupat
locul de un al doilea pat — pe peretele dinspre curte, iar scaunul cu spate
de tip bancă est așezat în fața patului (fig. 25). Alături de lavițe și lăițere,
lungi și grele, cu locuri bine fixate, mai există și scaune mici, care se așează
după necesitățile momentane. Forma cea mai veche este scăunelul simplu,
format dintr-o scîndură cioplită din lemn de fag, avînd o mărime de cca.
22 ori 40 cm, în care sînt înfipte cele patru picioare cu o lungime de 25—30
cm. Acestea au rămas în jurul vetrei pînă în zilele noastre. în schimb, în
colțul pereților cu geamuri, în jurul mesei, au apărut de mult scaune înalte
(cca. 50 cm) cu spate. Cea mai veche formă a lor, cea cu picioare înfipte
în scîndura de șezut, avea spatele profilat în formă de vioară sau inimă.
Aceste scaune, în'secolul nostru au fost înlocuite prin scaune cu spate con
fecționate de tîmplari după modă orășenească.
Fătul. Locul patului de astăzi era ocupat în trecut, după cum își amin
tesc bătrînii de priciul dispus în continuarea vetrei focului, fiind chiar
Fig. 22 — Scaun cu spate din Parva.

Fig. 23 — Lăițcr înfundate (cu ladă) din Runeul Salvei (Muzeul din Năsăud).
138 Viorica Pascu
legat de aceasta. Priciul se compunea din 6—8 lodbe cioplite din lemn de
fag sau de frasin, care erau așezate cu un capăt pe vatră iar cu celălalt pe
lavița lungă de pe peretele principal al casei (fig. 24). O variantă mai evo
luată a priciului este aceea la care capetele exterioare ale scîndurilor nu sînt
așezate pe laviță ci pe un suport propriu, unul sau două scaune confecțio
nate din trunchi de brad cu patru crengi ce serveau de picioare. Aceasta
este o formă de tranziție spre paturile de sine stătătoare. Priciul lat și lung
era foarte încăpător, așa încît au putut dormi în el părinții și doi copii. Ceilalți
copii și bătrînii din casă, aveau locul de dormit pe cuptor, vatră și lavițe.
Patul propriuzis, la început a fost confecționat din lemn de fag, cioplit
de obicei de un meșter oarecare din sat. Patul era foarte lat, de cca. 1,50 m.
lățime. Paturile mai noi sînt tot mai puțin confecționate de tîmplarii sate
lor ; ele sînt cumpărate de la tîrg de la Năsăud, de forme și proporții obișnu
ite, fasonate după moda orășenească.
Fig. 25 — Patul, scaunul cu spate și lada de zestre pictată din Parva.

Patul era completat de un părnăjac (saltea) umplută cu paie. Peste

părnăjac se așterne o wn’wca (cearceaf) de cînepă, țesut în casă, din 2—3
lăți. Peste verincă se așează țolul (pătura) din lînă, țesută de asemenea în
casă și apoi piuată, din cca 8 coți. La căpătîi sînt așezate pernele, 4—5
bucăți țesute cu alesătură.
Cuierele și podișoarele. Tehnica inițială de așezare a diferitelor obiecte
pe pereții din interior, a fost aplicarea cuielor de lemn bătute direct în perete,
între grinzile lor. O supraviețuire a aplicării cuielor de lemn se găsește mai
ales la casele vechi din Telciu, unde în grinzile tavanului sînt bătute în șir
50—60 de cuie, de care se agață hîrdauă (oale) și căni de lut ars, ornamentate.
La multe case cuiele din lemn sînt aplicate în colțul de după ușă ; pe aceste
cuie se țin hainele groase de iarnă și traistele. De fapt și polițele cu blide,
podișoarele și blidarele sînt agățate de asemenea în cuie de lemn.
O formă evoluată a aplicării cuielor este cea a cuierului, devenit o
mobilă aparte a interiorului (fig. 26, 30). Aceasta este o scîndură de lun
gime necesară în care este înfipt un rînd de cuie de lemn, la o distanță de
cca. 20 cm unul de altul. Un cuier simplu, scurt, este fixat în multe case
după ușă. Cuierele lungi, fixate pe pereți deasupra geamurilor, au o execu
ție deosebită, avînd și o șipcă pentru sprijinirea blidelor. De cuiele acestora
se agață canceele și tindeele. Aceste cuiere uneori sînt cumpărate la tîr-
guri și sînt pictate cu ornamente florale.
Podișoarele. în zona Năsăudului, toate piesele de mobilier cu mai multe
rînduri de polițe deschise, sau prevăzute cu uși, așezate în perete, agățate
sau puse în fața pereților, se numesc în general podișoare. O formă foarte
Fig. 26 — Cuier cu oale deasupra fereștilor, între ferești, podișor, din Parva.
Fig. 27 — Blidare (de tip vechi și nou) și lingurar pe ușă din Rebra.
Fig. 28 — Stălaj în colțul de după ușe din Șanț.

142 Viorica Pascu
Fig. 29 — Masă cu săcrie (cu cămară) din Telciu.
veche a podișorului năsăudean este reprezentată de podișorul dintre vatră și

ușă. Acesta, format într-o fereastră dintre tindă și camera de locuit, este căptu
șit cu scîndură și prevăzut de obicei cu două polițe și una sau două uși. în el
se păstrează diferite vase și alimente folosite zilnic la gătit (fig. 16).
O variantă a podișorului, este acela așezat în colțul pereților cu gea
muri, în apropierea mesei, avînd o bază triunghiulară, prevăzut cu ușă,
numit și colțar. în el se păstrează condimente, farfurii și solnițe, întrebuințate
la masă. Un podișor găsim și în colțul de după ușă.
O formă mai veche reprezintă blidarul : o poliță cu ramă de jur împre
jur, agățat pe două cuie, cu loc pentru trei blide. Uneori blidarul este între
git în față printr-o bară de lemn care servește drept lingurar, atunci cînd
nu există lingurarul aplicat pe partea din interiorul ușii. O formă mai evolua
tă a blidarului este almarul cu trei rînduri de polițe, agățat pe peretele
de după ușă. De multe ori sub acest blidar se află un podișor, un fel de
dulap pentru vase, scund, de înălțimea unei mese, prevăzut cu picioare
înalte, cu două uși. în multe sate (Ilva, Rebra, Runcu Salvei etc.) i se spune
celar (fig. 27).
Fig. 30 — Colțul cu masă (masă, lăițer înfundat, laiță cu spate, cuiere și icoane) din Parva.
144 Viorica Pascu
Mai nou, în locul almarului de perete și a celarului de desubtul lui,

apare stclajul, de fapt o combinație a acestora ; partea de jos, închisă, are
și două pupitre, iar partea de sus, rafturi (fig, 28).
Masa. în colțul pereților cu geamuri, unde se întîlnesc cele două lavițe,
este așezată masa. De aceea i se spune locului acestuia și colțul cu masă
(fig. 30—31). Masa tradițională din zona Năsăudului are un sistem identic
cu mesele din zonele învecinate și chiar mai îndepărtate, cu forme înrudite
pînă în Lăpuș, Maramureș, Hunedoara și peste Carpați (Oltenia, Muntenia
și Moldova). Ba esfe confecționată din scînduri cioplite din lemn de fag
de către meșterii din sat (fig. 29).
Masa are două părți deosebite : săcriul — după care această formă
de masă se numește masă cu ,,săcrie” — și tăblia (planșa mesei). Săcriul,
înalt de cca. 70 cm, este așezat pe picioare cioplite cu patru fețe în cantul
(șanț săpat) cărora sînt prevăzute cu cîte două scînduri, cea de jos cu
marginea ascuțită, peste care este așezată cea de sus, cu marginea horjită.
Scîndurile sînt fixate de picioare cu cuie de lemn. Fundul săcriului este
Fig. 31 — Colțul cu masa (masă cu față aleasă, laiță pe butuci și scaun) din Parva.
format din 2—3 scînduri, așezate și fixate ca și laturile. Săcriul mesei pe

partea din față este decorat cu motive geometrice, variate, compuse din
linii drepte, săpate în suprafața scîndurilor și picioarelor cu daltă rotundă
îngustă (horjul). Tăblia mesei, cu cca. 10 cm mai lată pe toate părțile decît
săcriul, este confecționată în general dintr-o singură bucată cioplită dintr-un
trunchi de copac. Scîndurile mesei, în prealabil afumate, primesc o culoare
închisă, peste care liniile săpate în lemn apar albe. Ornamentația devine,
astfel, evidentă. în cazul cînd tăblia se compune din mai multe scînduri,
acestea sînt prinse cu două tînji (legături). Masa croită în felul acesta are
de fapt un dublu rol : de servit pe ea mîncarea, și totodată de păstrat ali
mente. Mai ales în casele vechi, unde lipseau atît cămara cît și o parte de
mobilier (colțar, dulap, etc.), această masă îndeplinea și funcția de depozi
tare, de aceea i se spunea masa cu cămară.
în săcriu se păstrau mai demult alimentele de necesitate zilnică :
slănina, plinea etc., precum și blidele de toate zilele și clopoiorul (fig. 21
d—e) pentru mămăligă. Mai tîrziu fiind compartimentat în două părți,
săcriul a devenit locul de păstrare a făinei de mălai și de ovăz. Masa de acest
tip, odată cu apariția altor mobile pentru păstrarea alimentelor, și-a pierdut
funcția de cămară, fiind înlocuită de ultimele generații prin masa confec
ționată din scînduri de brad.
Lada. în colțul cu patul, chiar la capul patului, se găsește lada de
zestre. Forma tradițională a lăzii (fig. 32 b) este din material și cu tehnică
asemănătoare mesei cu săcrii, deosebindu-se numai prin proporții. Este
mai lunguiață, mai scundă, (cu picioare scurte) și în loc de tăblie montabilă
are capac cu țițîni de lemn. Capacul lăzilor năsăudene este drept, compus
din trei scînduri cioplite, prinse în două rame laterale. Fața și capacul
lăzii de zestre sînt deobicei ornamentate la fel cu masa. Deoarece acesțe
lăzi sînt primite de fete cu ocazia căsătoriei se numesc și lăzi de zestre. în
ladă se țin piesele de îmbrăcăminte mai prețioase : cămăși cu pene, bărbă
tești și femeiești (cepți), pînzeturi (eatrmțe), izmene, poale, cioareci, curele,
frînghii (brîe), basmale, căciuli, rechele, pieptare, cojoace, zechi, verinci
(cearceafuri), țoale (pături de lînă) procuțuri (lepedee de lînă), tindee alese
(ștergare), cu ornamentică țesută și altele, iar în puiucul lăzii, mărgele,
bani și alte mărunțișuri.
în aceeași tehnică s-a confecționat și lădoiul din tindă sau din pod
pentru păstrat cereale (fig. 33). Acesta, însă, de obicei este mai mare, avînd
pe dinafară la mijloc, o bară de sprijin pentru menținerea greutății conți
nutului lăzii. Aceste lăzi de tip vechi au fost schimbate treptat în secolul
nostru prin altele confecționate de tîmplari, din seîndură de brad. Pe cînd
hambarele de cereale sînt confecționate de meșteri locali, lăzile de zestre,
pictate cu motive florale sînt cumpărate de la tîrgul din Năsăud ca și alte
piese de mobilier pictat.
Ruda. Dintre piesele de mobilier care alcătuiesc rîndul de sus al inte
riorului — alături de cuiere — face parte și ruda . Docul distinct al rudei
este întotdeauna peretele de deasupra patului, întinzîndu-se de la un colț
la celălalt. Ruda, o prăjină de molid groasă cît brațul, este așezată orizon
tal, la o distanță de 30—40 cm de tavan. Cele două capete se sprijină pe
io — Anuarul Muzeului etnografic

146 Viorica Pascu
Fig. 32 a — Coș pentru ținut semințe, Rebra.
Fig. 32 b — Ladă cioplită din lemn de fag, Rebra.

Fig. 33 a — Lădoi vechi pentru cereale din lemn de fag, Telciu.

148 Viorica Pascu
Fig. 33 b — Detaliu ornamental al unui lădoi vechi cioplit din Telciu.

Fig. 34 — Secțiunea verticală a sistemului tradițional de

aranjare a patului și rudei.
două cîrlige de lemn sau sînt legate de grinzile tavanului prin două frînghii
din gînji de mesteacăn. Ruda este așezată la distanță de cea. 30 cm de la
perete ca să încapă obiectele textile ce se păstrează pe ea. O caracteristică
a rudei din această zonă derivă din faptul că în camera de locuit aceasta
este formată din mai multe rînduri de prăjini, legate una sub alta la o dis
tanță de cca. două palme (fig. 34). întrucît ruda servea pentru păstrarea
textilelor neutilizate, între care domina ca valoare și importanță cerga,
ea se mai numea și ruda cu șerge (cergi). Cînd într-o casă erau mai multe
femei (mama și fetele) și ruda avea mai multe rînduri pentru a putea fi
păstrate toate textilele. De asemenea, în casele mai înstărite exista o rudă
cu mai multe rînduri. Astfel, la începutul secolului nostru, în casele țără
nești năsăudene existau de la două pînă la cinci rînduri de rude (fig. 35).
Aranjarea rudei cu textile se face de obicei în felul următor: rudele
sînt acoperite cu țesătură de desagi sau verincă din cînepă, iar distanța
150 Viorica Pascu
Fig. 35 — Ruda aranjată pe mai multe rînduri.
dintre ele este umplută prin țoale numite șergi, împăturate cu multă iscu
sință, pentru a avea atît stabilitatea necesară cit și pentru [ca textilele să fie
vizibile. Ruda cea mai de sus este acoperită printr-un rudar țesut anume,
peste care sînt înșirate 5—6 perne cu căpătîiele ornamentate. Iar pe rîndul
de jos atîrnă un procuț cu țesătură decorativă, servind și drept păretar la
pat. Cele două capete ale rudei erau acoperite vertical, de cîte un procuț
îngust (de un lat de țesătură).
Ruda, pe lîngă funcția sa primordială de depozitare și conservare,
prin aranjarea specifică a textilelor pe ea, mai avea și rolul de prezentare
a zestrei fetelor care urmau să se mărite. O a treia funcție a rudei era cea
estetică, ea fiind de fapt o compoziție artistică de linii și culori, obiectivul
cel mai atractiv al întregului interior.
Fig. 36 — Colțul cu patul și ruda din Parva.
Textilele de interior și ceramica. Vatra și mobilierul, după cum s-a ară

tat, au fost completate în interiorul năsăudean printr-o serie de piese de
textile și ceramică. Țărancele din aceste sate sînt tot atît de pricepute măie
stre în prelucrarea fibrelor de lînă și cînepă, ca și cele din alte zone etno
grafice.
Războiul de țesut, în lunile de iarnă, este obiectul nelipsit din came
ra de locuit. Din lîna de oaie țurcană, iar mai nou țigaie, se țes felurite
textile : țoluri sau cergi, pături pentru pat, procuțuri (scoarțe sau păretare)
(fig. 37), țesătură de desagi și fețe de masă, iar din cînepă verinci sau torturi
(cearceafuri de pat), părnăjace (saltele), rudare (ștergare pentru rudă),
chindee (ștergare) și perne (funduri de perne) (fig. 38—39). Toate acestea
152 Viorica Pascu
cu excepția cearceafurilor și a saltelelor, sînt așezate în așa fel încît prin

forma, locul și coloritul lor, îndeplinesc și o funcție estetică.
Țolul țesut în două ițe, are decorul în pătrățele în culorile naturale
ale lînei : negru} și alb.
Scoarțele sau păretarele mai demult erau confecționate 'din țesătură
identică cu cea a desagilor. Cu timpul, însă, au fost înlocuite prin procuțuri,
o țesătură în două ițe din lînă vopsită în culori vegetale. între culori domi
nau nuanțele de galben, cafeniu și albastru, motivele^ fiind realizate prin
alternarea dungilor înguste și mai late în aceste culori. între dungile simple,
de obicei au fost intercalate și rînduri de motive geometrice simple. Odată
cu apariția coloranților chimici (anilină), păretarele au devenit mai bogate
atît în culori (dominînd nuanțele de roșu, verde și negru), cît și în orna-
mentică (florală, cu trandafiri și frunze alese). Păretarele lungi, fixate pe
pereți în spatele laițelor sau păturilor, erau dintr-un singur lat, iar mai tîrziu,
cînd au devenit si acoperitoare de pat, se coseau laolaltă cîte doi lăți (fig.
37).
Țesătura de desagi din lînă, în culori naturale —alb, negru, gri — desti
nată desagilor și traistelor, este țesută în două ițe, năvădită, realizînd pă
tratele în aceste culori. Mai tîrziu coloritul a fost completat cu galben, roșu,
verde și albastru.
Materialul țesut în valuri lungi, necroite, se ține de obicei pe rudă.
Din țesături de cînepă mai simple sînt confecționate cearceafurile și
saltelele de pat. Cearceafurile sînt croite din trei lăți potrivit lățimii paturi
lor mai vechi, iar mai tîrziu, pentru paturi mai noi, înguste, sînt croite nu
mai din doi lăți. Cearceaful al doilea de sub pătură, în schimb este țesut
cu o dungă colorată la margine, de obicei maro sau roșu, ornamentație
mai vizibilă.
Fața de masă țesută din cînepă (cenușarul) este în general ornamentată
cu vergi la o distanță de cca. 20 cm de la margine. Ea este întrebuințată
pentru servitul mesei, pentru acoperit vasele cu mîncare și pîinea.
O categorie aparte, cu o execuție deosebit de îngrijită o constituie
rudarele și fundurile de pernă. Rudarele, între 15—20 bucăți la o casă, au
forma unor jumătăți de ștergare, formă care ca și denumirea lor în unele
sate — chindee de rudă — demonstrează că inițial au fost chiar ștergare.
Docul lor este întotdeauna pe ruda din rîndul de sus, acoperind textile
expuse pe aceasta. Fiind piesele cele mai expuse, ele sînt executate cu
ornamentică deosebit de bogată și viu colorată, prin care femeile doresc
să-și arate iscusința. Ștergarele (chindeele), în interiorul locuinței din zona
Năsăud (fig. 38—39) ocupă un loc dominant, fiind bogat ornamentate,
numeroase (cca. 20 bucăți), expuse de jur împrejurul pereților. Ele sînt
atîrnate pe cuiere în jurul farfuriilor și icoanelor de pe pereți. Importanța
decorativă a tindeelor este exprimată și în denumirea încăperii cu acestea :
casa cu chindee. Ornamentica ștergarelor a avut o evoluție asemănătoare
cu a scoarțelor : de la vrîste simple țesute pînă la alesături florale de mari
.dimensiuni și de la culori pastelate rezultate din coloranți vegetali și pînă
la culori vii obținute din substanțe chimice din comerț.
Planșa II — Ștergare (tindee) vechi, primul din Mocod, iar celelalte din Lunca Ilvei
în dreapta detaliu dintr-un ștergar din Lunca Ilvei.
<!• « »“
fei» W — <ap iftPfii ftutewtr aww-

Fig. 40 — Ceramică folosită în interioarele populare din zona Năsăudului : vase negre din
Bîrgău ; vase roșii din Săcel, vase smălțuite din Bîrgău, vase smălțuite din Baia Sprie, canceie
din Bistrița.
Fețele de pernă numite aici și funduri de ferind umplute cu paie sau

pene sînt așezate la un capăt al patului una peste alta, cca. 3—5, precum
și pe rudă. Căpătîiele acestora, ornamentate, contribuie, alături de celelalte
textile, la înviorarea interiorului. Fundurile de pernă mai vechi, din cînepă,
au fost țesute în 2—4 ițe, iar căpătîiele ornamentate în vergi, mai tîrziu
au fost țesute din bumbac în patru ițe, intercalîndu-se între vergi rînduri
tot mai late de motive vegetale — trandafiri și frunze —. Textilele de casă
cu ornamentație mai deosebită sînt expuse numai la zile mari (sărbători și
festivități familiare).
O altă categorie importantă de obiecte de interior o constituie cera
mica. Piesele de ceramică (fig. 40) sînt de două feluri : vase de uz, de bucă
tărie și vase de podoabă, întrebuințate numai la ocazii. Vasele de uz, folo
site la vatră, — diferite oale, cratițe și blide — ținute în scrin, pe cuiele de
la grinzile tavanului, au fost vase nesmălțuite sau smălțuite. Vasele roșii,
mai ales cele nesmălțuite, folosite la vatra liberă, sînt originale din Săcel.
Ele erau aduse cu căruțele de către olarii români din acest sat maramure
șean și schimbate pe cereale (porumb și ovăz). Vasele negre, rezultate prin
arderea lor înăbușită, au fost aduse de către olarii din Bîrgău. Mai ales oa
lele mari, legate cu sîrmă, vasele pentru fiert lapte și oalele pentru prins
lapte, au fost achiziționate de la olarii din acest centru.
154 Viorica Pascu
Vasele de bucătărie smălțuite au fost achiziționate în primul rînd de

la olarii din Tîrgul Lăpuș, pe cînd vasele de podoabă (blide, tăiere, bocauă)
din centrele orășenești, Bistrița, Baia Mare, Baia Sprie. Vasele confecțio
nate în aceste centre se deosebesc în primul rînd prin culoarea lor : cele din
Bistrița și Baia Mare sînt pictate cu cobalt pe fond alb, iar cele din Baia
Sprie cu galben și verde pe fond maro. Vasele din ultima categorie au o
funcție decorativă în interior, fiind înșirate orizontal pe cuierele lungi :
bocauă pe cuie, iar farfuriile pe deasupra lor ori împreună cu ștergarele
agățate pe perete ; începînd de prin anii 1870 acestea au fost înlocuite tot
mai. mult prin blide de marmoră (porțelan).
Prezentarea succintă a interiorului tradițional din zona Năsăudului
evidențiază cîteva trăsături specifice locale, inexistente în alte zone sau
dispărute în cursul vremurilor, păstrate numai la casele vechi năsăudene.
Trăsătura caracteristică a caselor tradiționale năsăudene este lărgimea
neobișnuită a tinzii, existența a două uși de intrare (dinspre curte și dinspre
grădină), precum și funcțiunea îndeplinită de această încăpere : vara bucă
tărie și iarna și locul de depozitare a legumelor din grădină.
Elementul cel mai important al interiorului, vatra, în zona Năsăud a
cunoscut o formă deosebită, ce nu se află în alte zone, atît prin amplasarea
cît și prin construcția și forma sa. Axa cuptorului cu horn, așezată în colțul
dinspre tindă, coincide cu diagonala camerei. Atît vatra cît și cuptorul,
hornul și hornețul sînt clădite din lespezi de piatră cioplite. Vatra de formă
triunghiulară este încadrată de o laviță, care servește pentru șezut. Vatra
lată și spatele orizontal al cuptorului au servit multă vreme ca loc pentru
încălzit și culcat, în special al bătrînilor și copiilor.
Pe lîngă vatra clădită din piatră, în vechiul interior năsăudean un loc
important ocupă mobilierul fixat, legat de construcția casei : laițele cu picioa
rele înfipte în pămînt, podișoarele adîncite în perete, șirurile de cuie de lemn,
prinse în grinzile tavanului și în pereți.
Un alt obiect caracteristic al interiorului tradițional al acestei zone
este „ruda” compusă din mai multe rînduri de suluri de lemn, care astfel
a reușit să înlocuiască multă vreme alte tipuri de mobilier pentru păstrat
haine, constituind în același timp și podoaba principală a casei.
Toate aceste elemente specifice și tradiționale ale vechiului interior
năsăudean, au dispărut odată cu schimbarea modului de trai. Au dispărut
treptat casele cu o cameră și tindă, făcînd loc caselor mari, cu pereți drepți,
acoperite cu țiglă, compuse din două sau mai multe încăperi de locuit cu
tîrnațul mai lat, cu parapet.
Acest tip de casă mai păstrează planul liniar al caselor vechi, însă
funcțiile singurei camere vechi s-au împărțit între încăperile noi. Tinda
s-a transformat în bucătărie și cameră de locuit în timpul iernii, iar camera,
în locul celei vechi, a fost înzestrată cu mobilier de tip orășenesc și cu tex
tile de casă de modă actuală. în cadrul caselor cu două camere, cea evoluată
din cămara veche devine camera de locuit — casa de șezut — propriu zisă,
în felul acesta camera de dinainte putînd deveni cameră de prezentare,
numită casa de par adie (fig. 41—42). Spre deosebire de camera de locuit
Fig. 41 — Colțul cu masă și pat al interiorului nou.
care păstrează vechiul sistem de aranjare (pe colțuri funcționale), mobilie

rul camerei de paradie este aranjat simetric, avînd masa în mijlocul pere
telui principal (din față), iar de o parte și de alta cîte un pat, evoluînd tot
mai mult spre pretențiile actuale și elementele componente ale interiorului
nou. Bineînțelâs că în dezvoltarea actuală a pretențiilor, prin diferite influ
ențe s-au creat și alte variante de planuri și forme de interior, care vor con
tribui de asemeni la cristalizarea viitorului tip de interior țărănesc con
fortabil.
156 Viorica Pascu
Viorica Pascu
L’ORGANISATION DES INTERIEURS POPULAIRES DANS LA
ZONE DE NĂSĂUD
Résumé
Les maisons paysannes ont été construites selon des dispositions
traditionneles étant connu des ajustements différenciés souvent d’une zone
à l’autre sous l’influence de multiples facteurs parmi lesquels s’imposent
surtout : le type et l’évolution des plan, le place des pièces de base, la nature
des occupations et l’état matérial des propriétaires, la diversité et le mode
d’arrangement des pièces décoratives de l’intérieur.
Dans la façon d’organiser l’espace interne on peut noter plusieurs
étapes en fonction du type des plans. On trouve parfois la maison avec
une galerie, sans âtre, qui sert d’abri temporaire dans un champs. Les mai
sons plus anciennes ont dans la galerie ouverte un âtre simple, ouvert, où
l’on fait la cuisine pendant l’été et où l’on réchauffait les pierres sur lesquel
les on préparait la lessive. C’est autour des quatre coins que la chambre
habitée faisant partie d’un tel plan est organisée : dans le coin fermé par
le mur mitoyen de la poutre et celui du fond de la maison, il y a le four
pour le pain avec l’âtre pour faire la cuisine. Dans le coin opposé il y a le
lit, au-dessus duquel on exposait le jour des fêtes, sur une garde, les plus
beaux tissus de la maison.
Dans le coin d’à-côté, plus clair, entre les fenêtres de la façade et celles
qui donnent sur la cour, il y a la table et les bancs. Et dans le coin le plus
étroit de l’entrée il y a le petit „grenier” pour la vaisselle, et les aliments.
Le long du mur de façade et du mur donnant sur la cour se trouvent
des patères où l’on accroche des terrines et audessous desquelles prennent
place des icônes sur verre ou sur bois encadrés par des tissus dont les extré
mités sont ornés de motifs en couleurs. Dans d’autres maisons, le long
des murs on ne trouve que des terrines, groupées par deux et encadrées
par un tissu brodé plus long.
On plaçait les icônes entre elles. Dans certains maisons plus anciennes
comme celle que a été acquise à Telciu pour la section en plein air du Musée
ethnographique de Transylvanie de Cluj, on voit sur les poutres du plafond
des dizaines de clous auxquels on attachait des pots et des cruches sembla
bles à ceux qu’on en trouve dans la region de Maramureș.
Dans les maisons aux galeries chambre du séjour et resserre pour les
provisions, on a transféré dans la pièce centrale les activités ménagères
les plus importants, tells : la préparation des aliments, la cuisson du pain,
le filage qui donne le tissage- pendant l’hiver. La chambre du séjour qui
donne sur la rue est plus spacieuse grâce à l’agrandissement du plan et au
déplacement du four dans la galerie.
Dans les coins d’en face on trouve, d’habitude, deux lits, et entre eux
la table. A la place du four il y a une cheminée pour chauffer la pièce, dans
le coin opposé un petit „grenier” ou une caisse pour les vêtements.
Le jour des fêtes on à l’occasion de différents cérémonies familiales

on expose des tissus décoratifs, le long des murs des „procuțuri” et des tapis
et sur les pots et les icônes des tissus ornés de broderies.
La seconde chambre pour les maisons dont le plan comprend une ga
lerie et deux chambres présente une organisation semblable. Dans les mai
sons, plus récentes qui ont plusieurs chambres, on garde les pièces traditio
nnelles dans la galerie et dans la chambre de séjour pendant l’hiver, et dans
les autres en trouve le plus souvent des meubles et des tissus vendus dans
le commerce.
LA LISTE DES ILLUSTRATIONS
Fig. 1 — Vue générale du village Mocod .

Fig. 2 — Fermes de Telciu
Fig. 3 — Maison avec antichambre et véranda de Rebra (haut) Maison de champs, en bois
en brides, Telciu (bas)
Fig. 4 — Maison avec antichambre et véranda de Salva
Fig. 5 — Maison de, 1841, avec antichambre, resserre et véranda de Telciu (la section en plein
air du Musée Ethnographique de Transylvanie)
Fig. 6 — Maison à deux pièces (une de fête) avec le antichambre en fonction de cuisine et
véranda de Salva
Fig. 7 — Maison double de la famille Danciu de Rebra, aux resserres latérales et véranda
Fig. 8 — Détails de constructions : a) section transversale d'une maison de 1841, Telciu.
b) détail du vieux toit
Fig. 9 — Fenêtre de vieux type de Zagra
Fig. 10 — Plans de maisons paysannes de la région de Năsăud
a) Șanț, b) Zagra, c) Zagra, d) Telciu, e) Rebra, f) Parva, g) Șanț, h) Salva
Fig. 11 — Le plan de l'arrangement de l'antichambre. Parva
Fig. 12 — Aspect de l’antichambre à petite ancienne être, de Zagra (la vieille maison de
Zimveliu Ioachim)
Fig. 13 — Vaisseaux en bois de l’antichambre : à gauche cuillers, planche pour la polenta
(clopotoriu) et cuiller pour la farine ; à droite grands seaux en bois, vase en bois
pour le beurre petit seau en bois et pétrin pour pain.
Fig. 14 — Plans d’arrangement des intérieurs des chambres : a—b. chambres de jour de Șanț
et Zagra, c—d. chambres de fête de Rebra et de Șanț
Fig. 15 — Plans et section verticale de l'être au four et cheminée
Fig. 16 — Le coin de l’âtre au four et cheminée de Telciu (l'ancienne maison de Ana Gîlciu)
Fig. 17 — Le coin de l'âtre au four et cheminée, Rebra (l’ancienne maison de Scridon Teofil)
Fig. 18 — Coin de l'âtre au four et cheminée. Parva.
Fig. 19 — Coin de l'âtre au cheminée et à la faurneau de cuisine, Rebra
Fig. 20 — Outils pour feu, Șanț a) le trépied en argile ; b) le trépied en fer, c) pince pour brai
sier, d) rouable, e) la pelle pour le braisier
Fig. 21 — Vaisseaux pour l'âtre ouverte. Șanț : a) sorte de chaudron poêle en fonte, poêle
pour les beignets, d et c planche pour la polenta
Fig. 22 — Chaises à dossier. Parva
158 Viorica Pascu
Fig. 23 — Banc rudimentaire, fondé (à coffre) de Rebra (dans le Mussée de Näsäud)
Fig. 24 — Anciennes formes de lit (trois phases de développement)
Fig. 25 — Coin avec lit (chaise à dossier, banc et long bâton pour textiles) Telciu
Fig. 26 — Patère aux pots au-dessus des fenêtre et petit armoire contre la mur et entre les
fenêtres, Parva
Fig. 27 — Vaisseliers d'ancien type (haut) ; vaisseliers de plus nouveau type et support pour
les cuillers contre la porte Parva
Fig. 28 — Etagère dans le coin après la porte. Șanț
Fig. 29 — Table aux tiroirs, Telciu
Fig. 30 — Le coin avec la table, (table, banc fondé, banc à dossier, patères et icônes) Parva
Fig. 31 — Le coin avec la table (table à nappe tissée, banc fixé sur bûches, et chaise). Parva
Fig. 32 a — Panier pour grains, Rebra
Fig. 32 b — Ancien coffre ciselé en bois de hêtre, Rebra
Fig. 33 a — Ancien coffre pour les céréales en bois de hêtre, Telciu
Fig. 33 b — Détail orné d'un vieux coffre ciselé, Telciu
Fig. 34 — Le systhème traditionnal d'arrangement du lit et du long bâton
Fig. 35 — Le long bâton rangé à plusieurs rangs
Fig. 36 — Le coin avec le lit et le long bâton, Telciu
Fig. 37 — Anciens et nouveaux tapis de la région de Näsäud
Fig. 38 — Anciennes serviettes, la première de Mocod, et les autres de Lunca Ilvei ; à droite
détail d’une serviette de Lunca Ilvei
Fig. 39 — Serviettes de nouveau type de Mocod, Năsăud, Șanț et Lunca Ilvei ; à droite détail
d'une serviette de Șanț
Fig. 40 — Céramique employee dans les intérieurs du maisons paysannes de la région de Năsăud,
vaisseaux noirs de Bîrgău, vaisseaux émaillés de Baia Sprie, petits pots en terre
de Bistrița et assiettes de Bîrgău
Fig. 41 — Le coin avec le lit du nouveau intérieur d'une maison paysanne
Fig. 42 — Le coin avec le lit de l'intérieur d’une maison paysanne (la table entre les deux
fenêtres)
BIBLIOGRAFIE
Arta populară românească (red. Fl. B. Florescu și P. Petrescu). București, 1969'

Bichicean, Vasile, Poemation de secunda legione Valachica, în ,,Arhiva Some-
șană", 1925.
Butur ă, Valeriu, Arhitectura populară din Ținutul Năsăudului, in „Apulum” voi.
VIII, Alba-Iulia, 1971.
Di ma, Alexandru, împodobirea porților, interioarelor caselor ; opinii despre fru
mos. București, 1945.
Dunăre, Nicolae, Subzonele etnografice ale județului Bistrița-Năsăud, în „Ecoul”
(Bistrița), anul III.
Florescu, F1 o r e a Bobu-l'ocșa Marcela, Observații cu privire la arhi
tectura și interiorul din comuna Vrîncioaia (Văsui) Vrancea, in „Studii de etnografie
și artă populară”, I, București, 1965.
M a n o 1 e s c u, N., Igiena țăranului român. București, 1895.
Meruțiu V., Munții Rodnei, in „Bul. Soc. Geogr. Române”, XXVII, (1906).
Morariu, Iuliu, Plutăritul în Valea Someșului, în „Buletinul Soc. Geogr. Române”,

LV, 1936.
Morariu, Tiberiu, Vieața pastorală în Munții Rodnei, București, 1937.
Morariu, T., Valea Sălăuța și împrejurimea, în „Arhiva Someșană”, 1929.
Stahl, P. H., Planurile caselor țărănești românești. Sibiu, 1958.
Pascu, Ștefan, Etnografie si istorie, în „Anuarul Muz. etn. al Trans, pe anii 1959 —
-1961".
Pascu, Viorica, Portul popular din zona Năsăudului, în„ An. Muz. Etn. al Trans, pe anii
1965-1967'', Cluj, 1969.
Petrescu, P. — S t a h 1, P., Arhitectura din Muzeul Satului, București, 1955, p. 78 — 81.
S o ni e ș a n, L., Viața umană în regiunea Munților Călimani, București, 1934.
Șotropa, Virgil, împăratul Iosif II în Districtul Năsăudului, în „Arhiva Someșană”,
Ș o t r o p a, V., Răboaje din trecut, în „Arhiva Someșană”, 1926.
Stahl, H. H. — I o n Do, Etnografie și istorie, în „Revista de etnografie și folclor”, 1966.
Stahl, P. H., Planurile caselor țărănești românești, Sibiu, 1958.
Stoica, Georgeta Natalia, Organizarea interiorului locuinței țărănești românești,
(lucrare de doctorat. Rezumat), București, 1969.
Vuia, Romulus, Cîteva observări și constatări asupra păstoritului și tipului de case la
români, în „Lucrările Institutului de Geografie al Ùniv. din Cluj”, I. (1924).
Vuia, R., Le village roumain de Transylvanie et du Banat, București, 1937.
Vuia, R., Satul românesc din Transilvania și Banat, Cluj, 1945.
Leontin Ghergariu
OCUPAȚII ANEXA ALE POPULAȚIEI DIN SĂLAJ

ÎN TRECUT
Ocupația de bază a populației din Sălaj este agricultura și creștere^

vitelor, la care se adaugă în unele regiuni pomicultura și viticultura.
Lipsa de pămînt suficient în trecut, cînd cea mai mare și mai fertilă
parte a pămîntului cultivabil era în mîna clasei exploatatoare și faptul că
pămîntul puțin ce-1 avea poporul nu numai că era de calitate slabă, ci era
și lucrat nerațional și cu mijloace rudimentare, a silit pe mulți sălăjeni să-și
cîștige existența prin munci sezoniere, mergînd să lucreze cu brațele în alte
localități din județ, sau chiar în județele învecinate, unde erau angajați
la munci agricole în gospodăriile proprietarilor mai mari, sau la munci în
exploatările de pădure în zonele de deal și munte.
Locuitorii unor așezări s-au ocupat și cu meșteșuguri, producînd dife
rite obiecte pentru vînzare. Au existat apoi în Sălaj și cîteva sate, locuitorii
cărora s-au ocupat cu comerțul produselor care le depășeau necesitățile
(fructe etc.) și pe care le vindeau în alte părți pe bani sau în schimb pe cereale
satisfăcîndu-și în felul acesta lipsurile în gospodărie și completîndu-și hrana
pe care nu le-o asigura pămîntul ce-1 aveau.
Plecarea populației — în special bărbați — la lucru în alte părți îl
atestă nu numai datele oficiale, ci ea a găsit răsunet și în folclorul județului :
Ar dă-te focul Banat,
Mulți feciori ai străinat
Și i-ai dus din satul lor
Departe, depărtișor
Și-ai lăsat în suflet dor ;
Du-te dor de pe la noi
Și-adă pe badea-napoi !”
Sau în cîntecul următor :
,,Du-te dor unde te mîi,
La badea la căpătîi.

162 Leontin Ghergariu
Du-te pînă la Brașeu,

Și-i spune la badea meu,
Că-1 aștept să vie-acasă
La copii și la nevastă,
Și-i poruncesc voie bună
Și pe soare și pe lună!”
Dată fiind nu numai importanța social-economică a faptului, ci mai
ales cea etnografică, în cele ce urmează ne propunem să analizăm muncile
sezoniere ale populației din Sălaj, în trecut. Vom insista asupra unor locali
tăți, locuitorii cărora își asigură existența : I — prin munci agricole sezo
niere prestate în alte localități ; II — prin meșteșuguri ; III — prin co
merț de produse ; IV — prin cărăușit.
Nu ne vom opri în cele ce urmează asupra unor ocupații pe care sălă-
jenii le-au practicat pentru a-și satisface trebuințele gospodărești proprii,
în special, cele mai simple, cu caracter casnic și rural, cum sînt țesutul,
dulgheria etc. Acestea, țărănimea muncitoare și le realizează în mare parte
și azi personal în toate zonele patriei noastre, așa cum a făcut și în trecut,
în special, vorbind despre românii din Sălaj, care ne interesează mai de
aproape, scriitorul maghiar Kâroly Zilahi spunea, pe la mijlocul secolului
trecut, că aceștia își confecționează în casă toate piesele de îmbrăcăminte
și uneltele de gospodărie (furci, greble, care etc.) de care au nevoie1.
I. 1.0. Munci agricole. Dintre muncile agricole sezoniere pentru care
populația din Sălaj se angaja în alte regiuni, cele mai generale sînt secera
tul, îmblătitul și recoltatul finului. Nu vom face analiza tuturor acestor
ocupații, ele fiind cercetate în literatura noastră de specialitate2. Dintre
ele vom insista numai asupra îmblătitului porumbului, formă de muncă
necunoscută sau nepracticată în alte părți.
în Sălaj existau unele localități în care populația pleca, înainte de pri
mul război mondial, nu numai la îmblătitul păioaselor, ci și la cel al porum
bului. Mai ales locuitorii din Cuceu și Hereclean își completau hrana prin
ocupația aceasta. Din localitățile amintite plecau la îmblătitul porumbului
20—30 de bărbați într-un sezon.
Se formau de cu toamnă 5—6 echipe de 4 persoane și angajau recolta
tul grăunțelor de porumb la proprietari mai mari care cultivau planta acea
sta pe suprafețe mai extinse.
Deplasarea îmblătitorilor se făcea cu car cu cai. Ei duceau cu sine coșu
rile de îmblătit, bătălauăle și cîte o legătură de nuiele pentru eventuala
reparare a coșurilor. Numărul coșurilor depindea de numărul echipelor, la
un coș lucrînd cîte două persoane și rar cîte patru, la coșurile mai mari.
1.1. Echipele plecau de două ori pe an, toamna tîrziu și primăvara
devreme, epoci în care se făcea îmblătitul grăunțelor de pe coceni. Ele lu-
’. Zilahi Kâioly, Szilăgysâgi olăhok [Românii din Sălaj], în „Vasârnapi Ujsâg",

1859, nr. 13.
’. Vezi : Kôs Kăroly, Vechi forme de muncă agricolă în cîteva sate din jurul Clujului,
in „Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1965 — 1967", Cluj, 1968, p. 227 —
— 243. (în continuare titlul prescurtat: „AMET").
Ocupații anexă ale populației din Sălaj 163
erau pentru cota parte din cantitatea îmblătită. Pentru 100 kg de grăunțe
li se plătea în medie 12 kg. Un îmblătitor cîștiga într-o deplasare 8—10
chintale de grăunțe, iar în ani buni chiar pînă la 15 chintale.
Raza de activitate a echipelor ajungea pînă pe la Satu Mare, Careii
Mari, iar în județ pînă pe la Camăr și Nușfalău. Erau însă echipe care mer
geau și mai departe, ajungînd uneori pînă prin Cîmpia Tisei3.
II. 1.0. Meșteșuguri. Majoritatea populației din satele sălăjene și-a
completat lipsurile economice din gospodărie prin practicarea unor mește
șuguri.
Fără îndoială au existat în toate timpurile unele meșteșuguri, practi
carea cărora a cerut îndemînare multă și o seamă de cunoștințe de speciali
tate. Acestea au format ocupația anumitor persoane care aveau predilecție
și pricepere suficientă pentru meșteșugul respectiv. Unii dintre aceștia s-au
desprins în cursul vremii din mijlocul maselor, specializîndu-se într-un meș
teșug sau altul și s-au încadrat în rîndul meseriașilor și industriașilor profe
sioniști. Alții însă, chiar dacă și-au însușit unele cunoștințe de specialitate,
au rămas în satul lor de baștină, practicînd în continuare agricultura și
lucrînd numai ocazional meșteșugul pe care îl cunoșteau4. Aceștia au trăit
la fel cu țăranii din sat și au avut aceeași concepție despre lume și viață
ca și semenii lor. Ei au rămas în fond țărani, care se ocupau cu un meșteșug
oarecare numai în timpul cînd muncile agricole nu-i solicitau. Aceștia au
transmis cunoștințele lor meșteșugărești și altor persoane din sat, făcînd
să se nască sate specializate parțial sau în întregime într-un meșteșug sau
altul. Este mai ales cazul satelor de munte, ai căror jlocuitori utilizau materia
primă pe care o aveau la dispoziție, făcînd unelte de muncă și obiecte de uz
gospodăresc pe care le vindeau în alte sate, completîndu-și astfel mijloacele
de trai. Ei rămîneau în fond agricultori, meșteșugul fiindu-le o ocupație
sezonieră secundară.
Prezentăm în cele ce urmează cîteva sate, locuitorii cărora au avut
pe lîngă agricultură și alte îndeletniciri :
1.1. Sate de olari. Olăritul este unul dintre meșteșugurile populare cele
mai vechi. în trecut, probabil, fiecare sat își avea olarul lui — cum susține
N. Iorga — care lucra blidele și oalele după nevoile și gustul satului respec
tiv. Vasele de lut făcute de aceștia aveau forme foarte vechi și au fost orna
mentate cu motive milenare care s-au transmis din generație în generație
pînă în zilele noastre5.
Ca și în alte părți ale țării, olăria a constituit și în Sălaj un capitol de
industrie populară din timpuri îndepărtate. Dacă aici au rămas pînă aproape
de zilele noastre numai cîteva sate ale căror locuitori se îndeletniceau cu
olăritul, în timpurile mai vechi toponimicele — întîlnite în cuprinsul zonei
3. Gunda Béla, Etnographica Carpathica, Budapesta, 1966, p. 264. Cf. și L. G h e r-

g a r i u, Vnette și instalații țărănești pentru prelucrarea unor produse alimentare, în ,,AMET
pe anii 1965 — 1967", Cluj, 1968, p. 442 — 444.
4. Ștefan Pascu, Meșteșugurile din Transilvania pînă în secolul al XVI-lea, Cluj,
1954.
s. Cf. L. Gher g ar iu, Ceramica transilvăneană, în „Făclia", 1966, nr. 616.
de care vorbim și al căror nume se referă la meseria de olar — atestă nume

roase locuri unde s-a lucrat ceramică populară. Așa sînt de exemplu : „Va
lea Blidăresei” în Hurez-, „Drumul Blidăresei” și „Valea Blidăresei” în
Stîrcic-, „Blidăriște” în Babțcr, „Blidari” în Derșida și în Someș Guruslău;
„Blidăroi” în Chechiș etc. Da fel întîlnim în mai multe locuri și antroponimi
cele „Olaru” și corespondentul maghiar al blidarului = Tăios” și „Fazekas”
purtat și de români. Toate acestea sînt dovezi că în Sălaj, pe vremuri, mese
ria de olar a fost foarte răspîndită.
între cele două războaie mondiale mai existau în Sălaj următoarele
centre specializate în olărit : Almașu, Buciumi, Deja, Tihău și Zălau.
în acestea existau cîte 30—40 de persoane care pe lîngă agricultură se ocu
pau cu facerea și vînzarea pieselor de ceramică.
Fazele de lucru pe care le cere tehnica prelucrării vaselor de lut și pe
care le-au practicat și olarii de aici : curățitul lutului, dospirea și frămîn-
tarea lui, formarea vaselor pe roată, uscarea și arderea lor sînt identice
cu cele descrise în alte studii și lucrări care se ocupă de ceramica românească®.
Nu le repetăm. Ne vom opri la cîteva probleme specifice ceramicii din Sălaj.
Vasele de lut, ce se lucrau în centrele de olari amintite, sînt smălțuite
și nesmălțuite. Cele nesmălțuite erau mult căutate în trecut, cînd gătitul
mîncării se făcea la vatră liberă, situație care în zona de care vorbim a
persistat pînă aproape de zilele noastre. Se susține pînă azi — și poate nu
fără temei — că unele mîncări sînt mai gustoase, dacă sînt fierte în oale de
lut nesmălțuite și la vatra liberă. în special, gospodinele din Sălaj susțin
că fasolea verde („păstăii”) și sarmalele („piroște”, „broazbe”) sînt gustoase
numai dacă sînt fierte în astfel de vase. Brau vestiți în facerea unor oale
pentru'fiert varză mai ales olarii din Tihău (fig. 1).
Centrele de olari din Sălaj produceau, în afară de oale de fiert de dife
rite mărimi, și oale pentru alte utilități gospodărești : oale de lapte, oluri
și cănți pentru transportat și păstrat materii lichide (apă, ulei etc.), strecu
rători, bliduțe și ghivece („ciripuri”) pentru flori, (fig 2).
Pe lîngă utilitatea lor practică, vasele de lut produse în centrele de olari
prezintă și unele calități artistice legate în parte de forma lor, în parte de
elementele și compoziția ornamentală a acestora. în ceea ce privește for
ma, ele se remarcă prin puritatea liniilor și prin eleganța formei mult
bombate, care place vederii. în ceea ce privește ornamentele, ceramica
din centrele de olari maghiari (Deja, Zălau), se deosebește de cea creată de
olarii români. Cei dintîi preferă ornamente florale multicolore (fig. 3, 4).
Vasele făcute de olarii români au ornamentele formate din cercuri concen
trice și linii șerpuite, egale ca grosime, de culoare albă, roșie sau neagră.
Ornamentele sînt trase și așezate simetric de meșteșugari cu pensula sau
cu degetul. Se disting prin marea lor simplitate și prin armonizarea perfectă
’. Cf. P. Stahl, P. Petrescu, Ceramica smălțuită românească din Transilvania,

în „Studii și cercetări de istoria artei”, III, 1956, nr. 1—2; P. H. Stahl, P. Petrescu,
și alții, Arta populară din Republica Populară Ș Română, Ceramica, București, 1958 ;
Tancred Bănățeanu, Ceramica din Bihor, în „AMBT pe anii 1962—1964", Cluj,
1966, p. 137-177.
«
Fig. 1 — Oale pentru fiert varză făcute de olarii din Tihău.
Fig. 2 — Ceramică din Tihău.

cu forma vaselor. Sînt decoruri de veche tradiție „de cînd ne-am pomenit”
cum spun olarii (fig. 1, 2, 5).
Aria de desfacere a ceramicii de Deja se întindea spre nord pînă în
satele din preajma căii ferate Careii Mari — Satu Mare, iar ca piață aveau
tîrgul din Hodod, din Cehul Silvaniei și din Jibou.
Cei din Tihău își vindeau oalele prin satele de pe cele două maluri ale
Someșului, de la Jibou pînă la Ticău, iar spre sud-vest în așezările omenești
cuprinse între Munții Meseș, Dealurile Clujului, rîul Someș și șoseaua națio
nală dintre Cluj — Zălau. La fel în tîrgurile din Jibou și Hida. Cei din Almaș
și Buciumi se orientau spre tîrgul din Huedin, Crasna și Ciucea, iar cei din
Zălau își desfăceau marfa în tîrgurile săptămînale din orașele din Sălaj.
Transportul vaselor pentru vînzare se făcea cu carul cu coviltir înalt.
Aici se așezau vasele în fîn pentru ca să nu se spargă. în locurile fără dru
muri, transportul se făcea cu spatele. îl făceau deopotrivă și bărbații și
femeile. Există chiar și o strigătură care oglindește acest fel anevoios de
desfacere :
,,Cine-și dă fata-n Tihău,
Bătută-i de dumnezău,
Că un an și jumătate
O poartă cu oale-n spate”.
Mai de mult, cînd în sate se mai făceau sobe și vetre de cahle, ceramiștii
din Almaș, Buciumi, Deja și Zălau au lucrat și cahle cu care deserveau
pe locuitorii din ținutul respectiv. Cei din Buciumi și Almaș vindeau cahle
pentru populația de pe Valea Agrijului și Almașului, iar cei din Deja și
Zălau aprovizionau populația de pe Valea Sălajului, Zălaului și Crasnei7.
1.2. Un sat de spătari. în Sălaj a existat și un sat specializat în con-
fecțioarea de spete pentru războiul de țesut. Meșteșug minor, care nu cere
nici fantezie, nici cunoștințe prea multe, ci numai oarecare îndemînare,
el este însă absolut necesar, pentru că fără produsele lui nu se poate
practica una dintre principalele industrii casnice ale poporului nostru :
țesutul. Tocmai pentru necesitatea lor, spete pentru războiul de țesut se
fac în multe ținuturi : în Zărand, în Bihor, în părțile Bistriței etc8. în ge
neral, în toate regiunile unde industria casnică a țesutului a fost în floare.
Sat din Sălaj specializat în acest meșteșug a fost Aluniș-xA.
Este o veche așezare românească (1246) situată în apropierea Someșului,
în partea dinspre răsărit a Sălajului. Locuitorii se ocupă cu agricultura,
„dar o parte însemnată (1/3) se ocupă și cu spătăritul (fac spete), care măies
trie o practică cu rezultat bun, deoarece în branșa aceasta sînt singuri în
aceste părți”, susține monografia Sălajului8.
’. Nicolae Dunăre, Colecția de cahle a Muzeului etnografic al Transilvaniei, în
,,AMliT pe anii 1957 — 1958", Cluj, 1958, p. 166; Kôs Kâroly, Tövishdti tüzhelyek [Vetre
de foc din zona Tôvizhât], în „Müvelôdés", 1970, nr. 6, p. 39 — 44.
8. Nicolae Dunăre, Sate din Zarand specializate în meșteșuguri țărănești, în
„Contribuțiuni la cunoașterea regiunii Hunedoara”, Deva, 1956, p. 117 — 171.
’. D. Stoica, I. P. Lazar, Schiță monografică a Sălajului, Șimleul Silvaniei, 1908,
p. 271.
Fig. 4 — Ceramică smălțuită din Zălau.

Fig. 5 — Vase de lut ornamentate.
în satul acesta toți locuitorii, bărbați și femei deopotrivă, se ocupau

cu facerea spetelor. Bărbații procurau de la pădure materialul lemnos nece
sar, iar femeile torceau sfoara și procurau rășina de uns spetele. Restul
lucrărilor de confecționare le executau toți, fără deosebire de sex și în orice
anotimp.
Aria de desfacere a spetelor se limita numai la ținutul Sălajului, spre
deosebire de alte centre de spătari, ca, de exemplu, cei din Rîșculița, care
își vindeau marfa pînă departe10. Din acest motiv, spetele au fost lucrate
conform nevoilor industriei casnice din Sălaj. Se făceau „spete de 8”, ,.spete
de 9”, ,,de 10”, ,,de 11” și ,,de 12” jurebii, după felul și calitatea țesăturilor :
pînză mai fină, pînză de cearceafuri („lipideauă”) și material de sumane.
1.3. Sate de măturări. Regatul măturilor de nuiele este un lucru extrem
de simplu și nu cere nici cunoștințe multe de specialitate și nici unelte multe
pentru confecționarea lor. Din acest motiv, poporul își produce singur acest
obiect de primă necesitate. Există totuși regiuni, unde locuitorii nu au la
dispoziția materia primă pentru a-și face mături de nuiele. Aceștia își pro
cură măturile de la tîrgurile de țară, unde le aduc spre vînzare cei ce se
10. Valeriu Butur ă, Rîșculița, un sat de spătari din Țara Zărandului, Cluj, 1948 ;
R. O. Maier, Rîșculița, un sat specializat în produsul spetelor de țesut, în „Rev. de etno
grafie și folclor", t. 13, București, 1968, nr. 3, p. 275 — 27.
ocupă cu confecționarea lor. în Sălaj

astfel de sate, în care în timp de iarnă
aproape toți locuitorii se ocupau și cu
facerea măturilor de nuiele de mestea
căn au fost localitățile Mal și Preo
teasa11, așezări vechi românești situate
în apropierea Crasnei. Ei își desfăceau
marfa, transportînd-o cu carul, pînă
departe în localitățile de șes din
spre Pusta ungară. Confecționau două
feluri de mături : unele formate din-
tr-un mănunchi de nuiele, aproximativ
cîte se pot strînge între cele două pal
me, pe care îl legau tot cu nuia, în
două locuri, apoi retezau nuielele dea
supra legăturii superioare și înfigeau
în mijlocul acestui mănunchi o coadă
de lemn. Altă categorie sînt așa nu <
mitele „măturoaie de arie”, mai mari
și asemănătoare ca formă cu mătu
rile de casă (fig. 6). Fig. 6 — Mături de nuiele făcute în Mal.
1.4. împletitori din nuiele. Obiecte
din nuiele pentru diferite trebuințe
gospodărești s-au confecționat încă din cele mai vechi timpuri. Am putea
spune chiar că ele au premers pieselor cioplite din lemn.
Din nuiele se confecționează — între altele — coșuri și diferite mobile,
în special de grădină. Coșurile au destinații multiple. Cele mai simple sînt
coșurile de car, lesele etc., iar cele lucrate cu oarecari calități artistice, sînt
coșurile de mînă, numite în Sălaj „coșerci” (sing, coșarcă).
Materialele întrebuințate pentru împletit sînt, în primul rînd, nuielele
de salcie, răchită, însă, mai rar, se întrebuințează și nuiele de mesteacăn
și de alun. Pentru confecționarea unor piese se utilizează numai nuiele
curățite de coajă (de ex. pentru coșuri de mînă). Altele (ca de ex. coșurile
de car) sînt confecționate din nuiele nedescojite. Felul de împletire și forma
obiectelor confecționate variază nu numai după destinație și tehnică de
împletit, ci și după ținuturi.
Zona despre care vorbim — fiind străbătută de o serie întreagă de rîuri,
de văi și vîlcele, pe malurile cărora răchitișul crește din belșug — au oferit
populației materie primă suficientă și de calitate pentru confecționarea
de obiecte împletite din nuiele. Din acest motiv au existat în Sălaj mai
multe localități specializate în acest meșteșug. Așa au fost satele Cehei,
Creaca, Horoatu Crasnei, Sălsig, Var și Verveghiu. în special, populația
din Var făcea nu numai coșuri de car, ci și coșuri frumoase de mînă care
u. D. Stoica, I. P. Lazar, o. c., p. 235.

erau mult căutate, ajungînd să fie transportate pînă pe piața orașului

Debrețin din R.P.U12.
între românii din Var erau cîțiva specialiști care se ocupau și cu con
fecționarea de mobile împletite din nuiele.
Limitele articolului nu ne permit prezentarea tehnicii de confecțio
nare a diferitelor piese făcute din nuiele, cu toate că ar interesa etnografia
noastră care a dat prea puțină atenție acestui meșteșug țărănesc. Amintim
numai că obiectele împletite din nuiele, în special coșurile de mînă con
fecționate în Var, prezintă și anumite calități artistice, cu deosebire la brîul
împletit în jurul fundului coșului, precum și la tivitura de la gura lui.
1.5. Sate de lemnari. Sălajul este un teritoriu brăzdat de munți și
dealuri. Este acoperit pînă azi în bună parte cu păduri. în trecutul mai înde
părtat pădurile acopereau aproximativ 8/10 parte a suprafeței, care făcea
parte din Țara Silvaniei, dincolo de care se întindea Transilvania13.
Pădurile din Sălaj se caracterizează prin frecvența mare a gorunului
în asociere cu stejarul și cerul, în sud-est, și cu stejarul și fagul în nord-est.
Existînd material lemnos suficient și bun pentru lucru, este natural că
românii de aici — ca de altfel românii de pretutindeni din regiunile împă
durite — să fi practicat și diferite meșteșuguri legate de trebuințele lor
gospodărești. Dar au existat în Sălaj și cîteva sate specializate în diferite
meșteșuguri de prelucrare a lemnului14. Dintre ele amintim localitățile :
Aleuș, Brebi, Halmășd, Meseșenii de Sus, Preuteasa, Pria, în care locuitorii
făceau în timpul iernii furci, lopeți, roabe, războaie, scări și alte unelte
agricole și de gospodărie. Locuitorii din Almașu, Bilghez, Cizer, Plopiș
și Trestia erau specializați în confecționarea de șindrile.
O mențiune aparte merită satele specializate în confecționarea de mobili
er țărănesc. Lădarii din Brebi, Ciocmani, Ciumărna, Deja, Fălcușa, Făget,
Jebuc, Preoteasa, Ser, Sinpetrul Almașului, Sînjorzul de Meseș, Stana,
Trestia, Zalha au făcut lăzi de zestre frumos ornamentate care se încadrează
în tipul lăzilor de acest fel confecționate pe întinsul patriei noastre1516(fig.
7-10).
Pădurile oferind un material bun pentru construcții, este foarte natural
să existe multe sate de dulgheri (lemnari), constructori de case, acareturi
și instalații țărănești. Așa au fost localitățile Agrij, Aghireș, Brebi, Chendrea,
Cozniciul, Creaca, Miluani, Plopiș și Preoteasa. Aici au existat meșteri
constructori iscusiți în arhitectura de lemn, care au lucrat pînă departe de
satele lor. Așa de exemplu, o casă din Berbești — Maramureș — azi dusă
la. PetriMor, Szilăgyvărmegye monographiâja, [Monografia Jud. Sălaj], vol. I

Budapesta, 1901, p. 752-753.
13. Szikszai D, Szilâgy vârmegye millăniunii kdzgyülési jegyzökönyve [Procesul verbal
al adunării generale a jud. Sălaj cu prilejul mileniului], 1900, p. 9.
14. Vezi pentru ocupații și: D. Stoica, I. P. tazar, o. c. ; P e t r i M., o. c. ;
Tagânyi K., R éthi I.., Pokoly I., Szolnok-Doboka varmegye monographiâja [Mono
grafia județului Solnoc-Dobîca], Dej, 1901, la istoricul localităților.
16. Vezi pentru meșteșugul de mobilier : Kôs Kăroly, Mobile cioplite din zona Lăpus,
în ,,AMBT pe anii 1962-1964”, Cluj, 1966, p. 179-224. Cf. și D. Petri M., o. c., voi.
III-IV și K âdâr Jözsef, Szolnok-Doboka varmegye monographiâja [Monografia județu
lui Solnoc-Dobîca], vol. I-IV, Dej, 1901 — 1902, la istoricul localităților respective.
Fig. 7 — Ladă de zestre făcută în Preuteasa (Colecția Muzeului etnografic al Transilvaniei,

nr. inv. A 5508).
Fig. 8 — Ladă de zestre făcută de lădarii din Sîngeorgiu de Meseș (După K. K6s).
Fig. 9 — Dadă de zestre din lemn de stejar, făcută în Deja (După K. Kos)
Fig. 10 - Dadă ornamentată din Negreni (Colecția Muzeului etnografic al Transilvaniei nr

inv. D 3037).
Fig. 11 — Stîlpi de poartă din Bobota (detalii).
la Muzeul Satului din București — a fost construită în anul 1775 de meșterul

Pașca „de pe Sălaje”.
în special localitățile Agrij, Chendrea, Cozniciul și Miluani au avut
meșteri constructori vestiți mai ales în construcții monumentale de lemn.
Construirea acestora cerea cunoștințe tehnice speciale. Se pare că în locali
tățile amintite au existat unele familii care s-au desprins complet de agricul
tură, dedicîndu-se în întregime construirii arhitecturii monumentale. Cunoaș
tem din inscripții că meșterii de aici au lucrat nu numai în satele din Sălaj
ci și în unele localități din zonele înconjurătoare. Așa de exemplu meșterii
Beier Nicoară din Agrij și Petreanu Gheorghe, probabil tot de acolo, au
construit în anul 1738 biserica de lemn din Valea Mare de Criș și cea din
Valea Neagră de Jos — Bihor —16. Tot sălăjeni sînt și Frenț Nicoară din
Agrij și Nicolae, feciorul lui Petre Brudu, din Chendrea, care au construit
biserica de lemn din Fildu de Sus17, una din cele mai echilibrate și mai
armonioase construcții monumentale de lemn din patria noastră.
Dar meșterii lemnari din Sălaj nu au fost numai constructori iscusiți,
ci și artiști desăvîrșiți în ornamentarea construcțiilor și obiectelor confec
ționate. In Bobota, Derșida, Chendrea, Fildu de Sus, au fost constructori
dibaci de porți ornamentate (fig. 11 —12). în general, admirabilele obiecte
16. C. Petranu, Monumentele istorice ale jud. Bihor, Sibiu, 1931.

Pe ușa bisericii este următoarea inscripție : „Meșterii acestei sfinte biserici : Frenț
Nicoară din Agrij și unul din Chendrea, a Petrii Brudului fecior, Nicolae, 1726". Cf. Răvașul,
Cluj, 1909. p. 63.
Fig. 12 — Detaliu de poartă din Fildu de Sus (După V. Mezei).

Fig. 13 — Dulap vechi de perete din Letca (Colecția Muzeului etnografic al Transilvaniei, nr.
inv. D 3168).
și detalii cioplite cu mult gust vorbesc peste veacuri despre frumusețea

și măiestria artei noastre populare (fig. 13—16).
1.6. Lucru la pădure. Locuitorii din cîteva sate sălăjene și-au cîștigat
existența prin lucru la exploatarea pădurilor. în număr mai mare s-au în
deletnicit cu munci de felul acesta locuitorii din Brusturi, Dobrocina, Goștila,
și slovacii din Făget. Au lucrat la exploatări de păduri și locuitori din alte
sate, însă în număr mai redus.
1.7. Zidari. în Sălaj există un sat: Cristur-Crișeni, locuitorii căruia
se ocupă cu zidăritul. Există echipe formate din zidari și dulgheri care anga
jează lucrări de construcții executînd ei toate lucrările necesare la un edificiu.
1.8. Pietrari. în Sălaj au fost cîteva sate în care locuitorii s-au ocupat
cu cioplitul pietrei. Din piatră s-au făcut mai ales obiecte utile : pietre de
moară, pietre de rîjniță, ghizduri de fîntînă etc. Au existat însă și pietrari
care s-au îndeletnicit și cu confecționarea de piese ornamentale : semne
de mormînt, ușori de porți etc. Dintre satele de pietrari iscusiți mai cuno
scute sînt : Aluniș, Benesat, Gîrbou, Hășmaș și Popeni18 19. în special pietrarii
18. Petri M., o. c., la ist. comunei respective ; Kovâcs Géza, A zilahi céhek tar
tinele [Istoricul breslelor zălăuane], București, 1958, p. 15 ; K ôs K â r o 1 y, Pietrăritul și
pietrele de moară din Ciceu în „AMET pe anii 1959 — 1961”, Cluj, 1962, p. 79—110.
Fig. 14 — Detaliu din pridvorul bisericii din Horaotu Cehului.
Fig. 15 — Cadrul ușii de intrare în pronaosul bisericii de lemn din Păușa.

Ocupații anexă ale populației din Sălaj m

Fig. 77 — Stîlpi de piatră ornamentați la poarta din Aluniș (Foto V. Mezei).
din primele două localități au fost meșteri versați în cioplit de ușori orna
mentați cu motive florale (fig. 17).
1.9. Cojocari și sumănari. Dintre piesele tradiționale de îmbrăcăminte
a românilor sălăjeni n-a lipsit în trecut — mai ales în satele de sub Rez
— pieptarul. Acesta a fost confecționat pînă prin secolul al XVI-lea de
cojocari sătești. în 1511 li se dă blănarilor din Bogîș, Crasna și Zălau de
către principele Transilvaniei privilegiul de a cumpăra și prelucra în exclu

. Decretul stabilește și sancțiuni aspre împotriva contra-
sivitate blănuri19*
venienților. Faptul a contribuit în mare măsură la restrîngerea industriei
sătești a cojocăritului în Sălaj. Abia după ștergerea privilegiilor breslelor
cojocăritul sătesc începe să înflorească din nou. Pe la sfîrșitul secolului tre
cut întîlnim meșteri cojocari în afară de cei din localitățile amintite mai
sus și în Boiereni, în Buciumi, în Crasna, în Meseșenii de Sus și de Jos și
în Pecei.
în colțul interior format din unirea munților Rez și Meseș, în satele
de pe Valea Bărcăului și Crasnei, cum și în cele din jurul comunei Buciumi,
s-a purtat pînă pe la începutul veacului nostru de populația românească
sumanul făcut din lînă albă și seină, după zone. Sumănarii cei mai mulți
și mai vestiți trăiau în localitatea Plopiș™.
1.10. Țesători. Țesutul de textile (ștergări de bucătărie, saci, leșiere
etc.) pentru vînzare este o îndeletnicire mai puțin obișnuită, ea făcînd parte
din industria casnică, în cadrul căreia fiecare gospodărie își țesea singură
necesarul. Existau însă oameni mai înstăriți care își procurau aceste piese
din comerț, făcînd să se nască sate ale căror locuitori să producă țesături
pentru vînzare. în Sălaj, femeile din Borla și Vîrșolț s-au îndeletnicit cu
țesutul industrial, producînd în special saci pe care îi vindeau pe preț bun
în piețele din Șimleu și Zălau21.
III. 1.0. Comerțul cu produse. Sălajul are cîteva bogății naturale :
calcar, lemn, fructe etc., pe care poporul le-a vîndut în formă nativă sau
prelucrate, realizînd din prețurile lor venituri cu care — împreună cu cele
realizate din meșteșuguri — și-a completat cheltuielile pentru procurarea
celor necesare traiului. Dintre bogății cele mai exploatate au fost :
1.1. Varul. în trecut piatra de var a fost mult mai exploatată de po
porul de la sate decît azi. Au existat sate întregi care se ocupau cu scoaterea
și arderea pietrii de var. își încărcau marfa în care și o transportau în păr
țile dinspre șes, mai ales în județul Satu Mare (satele din jurul orașului
Careii Mari și Tășnad), unde o comercializau în schimb pe cereale. Existau
vărari care transportau marfa chiar și mai departe în regiunile lipsite de
calcar.
Din documentele și lucrările scrise aflăm că s-au ocupat cu exploatarea,
prelucrarea și vînzarea pietrei de var locuitorii din următoarele sate : Bîr-
săuța, Ciglean, Dolheni, Gîlgău, Hășmaș, Ileanda, Lemniu, Moigrad, Poiana
Blenchii, Pria, Răstoci, Stîrci, Șeredeiu, Tusa și Var.
în afară de cele înșirate vor fi fost și alte localități cu vărari. Toponimia
unora ne îndreptățește să presupunem aceasta. Așa de exemplu, în Someș
Odorhei există un loc numit ,,Vărar”, în Giumelciș, ,,Varul”, în Agrij și
Chieșd „Văraștină”.
1’. Petri M., o. c., vol. I, p. 752.

”. D. Stoica, I. P. Lazar, o. c., la numele localității; inf. prof. Avram Radu
din Preuteasa.
H. Kovâcs Géza, o. c., p.
Din pădurea Ponor de pe Dealul Mare din satul Tusa, amintit în 1341
ca sat românesc, s-a scos cea mai mare cantitate și mai bună piatră de var,
care a fost mult căutată și bine vîndută pe piață22.
Arderea pietrii de var se făcea în cuptoare primitive asemănătoare
celor din Munții Apuseni23.
Potasa, numită științific „Carbonat de potasiu” (K2CO3) se extrage
din cenușa provenită din arderea lemnelor. Se utilizează mai ales în industria
sticlei.
Sălajul fiind bogat în păduri, populația de acolo s-a ocupat intens cu
producerea cenușei pentru potasă, pe care o vindeau în Cehia.
Sînt cunoscute ca sate producătoare de potasă : Broasca, Chendrea,
Cristolț, Făget, Gîlgău, Popteleac, Preuteasa, Tetișiă1.
Toponimia Sălajului ne amintește de astfel de îndeletniciri și în alte
localități. Așa de exemplu, numele topic „Cenușerii’ din Moiad este un
indiciu că populația din sat a produs cîndva cenușă pentru potasă.
1.3. Cărbunari. Mai demult, cărbunii de lemn necesari în industrie
etc. se făceau în cuptoare primitive. Se clădeau lemnele, destinate să fie
transformate în cărbuni, în formă conică, lăsînd din jos o gură pentru a
putea aprinde grămada.
Cărbunii obținuți îi puneau în saci, îi încărcau în car și plecau în țară
unde îi vindeau mai ales fierarilor din care exista cîte unul aproape în fiecare
sat.
Au fost sate de cărbunari în Sălaj : Cristolțel, Trestia și cîteva locali
tăți de sub Rez : Iaz etc25.
Fructe. Sălajul este un teritoriu foarte potrivit pentru pomicultură.
S-au și cultivat aici fructe încă din vechime, din care populația vindea
plusul ce-i depășea necesitățile. Au fost vestite cireșele de Bilghez și Dioșod
care se vindeau pînă spre Hunedoara. Erau transportate cu carele26*.
Locuitorii multor sate se ocupau cu comerțul de fructe. Erau însă mulți
care prelucrau fructele uscîndu-le. Alții, mai ales în satele cu pruni mulți,
făceau magiun, sau le transformau în țuică. Sînt vestite pentru țuica făcută
în căldare (cazan) mică, satele : Ciumărna, Gîrbou, Plopiș, Romii a2' etc.,
locuitorii cărora au realizat venituri frumoase din aceste produse.
1.5. Legumicultori. în general, populația din Sălaj n-a fost cultiva
toare de legume pentru vînzare. Fiecare gospodărie și-a cultivat numai
strictul necesar.
Au existat totuși cîteva sate în care au cultivat cîte o specie de legume
pe scară întinsă, iar din vînzarea lor producătorii își completau veniturile.
Dintre localitățile acestea se remarcă satul Pericei, vestit pentru cultivarea
22. Petri M., o. c., vol. III-IV; Tagânyi K., Réthi I., P ekel y I., o. c., la
istoricul localității.
23. Cf. Radu O. Maier, Vărăritul, o străveche ocupație a locuitorilor din Munții Apu~
seni, în „Revista de etnografie și folclor", t. 10, București, 1965, nr. 2 p. 18.
24. Petri M., o. c., voi. III-IV ; Kâdâr J. o.c., la numelelocalităților.
25. Petri M., o. c., Kâdâr J., o. c., loc. cit.
2*. Petri M., o. c., vol. I, p. 776.
a7. Petri M., o. c., vol. IV, p. 300; Kâdâr I., o. c., lanumele comunei.
cepei pe care producătorii o vindeau pînă departe în alte regiuni și satul

Cristwr — Coișeni, vestit pentru cultivarea de varză mult căutată pe piață28.
IV. Cărăușii. Pe vremuri teritoriul județului Sălaj de azi făcea parte
din marele comitat Solnoc. Numele acesta de origine slavă însemnează
„depozit de sare” și „funcționar care face aprovizionarea cu sare.” Și
într-adevăr Sălajul a fost un loc pe teritoriul căruia erau mai multe depozite
de sare.
Dar Sălajul a fost odinioară teritoriul peste care au trecut cele mai
importante drumuri de legătură între Transilvania și Ungaria. Drumuri
de acestea au servit și interese strategice și comerciale. Pe acestea s-a
transportat sarea din ocnele bogate de la Sic, Cojocna, Dej și Turda, spre
Debrețin și Solnoc, unde existau depozite mari, de unde sarea era dusă
în diferite părți pînă pe la Viena29.
Problema transportului sării se păstrează în tradițiile populației române
din Sălaj pînă azi. Așa, despre urmele unui șanț care trece prin partea de
hotar numită „Pugna” din comuna Bobota se spune că a dus pînă la Dej
și a fost drum pe care s-a transportat sarea încă pe vremea romanilor.
Urmele șanțului acestuia le arată poporul și în comuna Greaca.
Amintirea transportului sării peste Sălaj există în conștiința poporului
și în alte forme. în comunele din jurul vechiului Porolissum pe unde a fost
„Porta Besesina” se cunoaște pînă azi povestea cu „Oroieșii”, care plecau
de pe „Măgura Moigrad”-ului, unde își aveau domiciliul, după sare la Ocna
Dejului. Plecau după ce puneau oala la foc, iar pe cînd începea să fiarbă
mîncarea, ei erau înapoi cu sarea. Povestea se cunoaște și prin părțile locali
tăților Pria, Stîrciu etc. Ținem să amintim că povestea ne amintește nu
numai de trecerea sării prin Sălaj, ci și de zăbovirea aici a unei populații
de avari. Amintirea s-a permanentizat din generație în generație pînă la
noi. Se știe că slavii le spuneau avarilor obri = uriași30.
Dar despre drumurile de transport și despre locurile de vămuire și
despre depozitele de sare din Sălaj vorbesc și documentele istorice.
Dintre ocnele de sare cele din Dej au furnizat mai multă sare, care a fost
transportată în și peste Sălaj. Se spune că în secolul trecut, pînă la construi
rea căii ferate, la Ocna Dejului se perindau 7—8 000 de care pe zi care trans
portau sare. Da 1739 unii martori spun că de aici cei ce duceau sare în depo
zitul din Șimleu treceau cu carăle prin următoarele puncte de vamă : Sinea,
Olpret, Ciachi-Gîrbou, Var, Jibou, Brebi, Popeni, Hereclean, Vîrșolț, Șim
leu31.
Delà Dej transportul sării se făcea și pe apă pe Someș. Sarea se trans
porta pe corăbii și pe plute înspre Ungaria din depozitele mari de la Sălacea
și de la granițele dinspre Germania și Polonia, de unde se vindea în străină
tate. în Sălaj existau la Var și la Jibou porturi de descărcare de unde sarea
28. Petri M., o. c., vol. I, p. 776.

29. Ibid., p. 126, 535 și mai ales p. 754 — 770, unde se ocupă pe larg de problema tran
sportului sării.
30. Vezi și la Petri M., o. c., vol. I, p. 753.
31. Tagânyi K., Réthy L., Pekely I., o. c., vol. III, p. 233.
era transportată apoi cu carele la depozitele de distribuire din Dioșod,

Gîrceiu,^Domnin, Zdlau, Șimleu etc.
De la Turda sarea se transporta prin Aiton și Pata la Cluj. De la Cojocna,
prin Dezmir, tot la Cluj. De la Cluj un drum ducea în antichitate pe Valea
Nadășului — prin Sutoru, Zimbor, Sînmihaiul Almașului la Poarta Sălajului.
De aici drumul trecea prin Românași, Chichișa, Romita, Brusturi, la Jac,
de unde prin Poarta Meseșului, peste Pomătul Moigradului pătrundea în
Valea Zălaului, apoi prin localitățile de pe Valea Crasnei mai departe spre
.
Ungaria3233
Locuitorii unei serii întregi de sate din Sălaj s-au ocupat pe lîngă agri
cultură și cu transportul sării încă din cele mai vechi timpuri. Izvoarele
atestă ocupația aceasta pentru populația din următoarele localități : Gîl-
gău, %Bîrsău Mare, Chizeni, Dobrocina, Fodora, Gîrbou, Bezded, Cernuc,
Solomon, Rus, Cristolțel, Ileanda, Dioșod™.
Am înșirat în cele de mai sus ocupațiile anexă ale populației din Sălaj
în trecut. Vor fi fost și altele care nouă ne-au scăpat, cum și alte localități
ai căror locuitori au practicat unele din ocupațiile înșirate. Majoritatea
lor au fost cuprinse însă în expunerea noastră.
Cunoașterea problemei de care ne-am ocupat prezintă o importanță
deosebită din punct de vedere social-economic. Sălajul a fost pînă pe la
începutul secolului al XIX-lea lipsit de industrie. Delegații care au făcut
în 1715 și 1720 recensămîntul în județele Solnocul de Mijloc și Crasna din
care s-a format Sălajul de mai tîrziu notează că între români nu există nici
un meseriaș brevetat, iar meseriași maghiari instruiți amintesc ca existînd
numai în Zălau. Aceeași este situația și în alte părți anexate la Sălaj de la
alte județe34.
Industria însă și pe la începutul sec. al XIX-lea este abia în fașă. în
consecință poporul de la sate a înlocuit în mare măsură și industria.
Dar satele acestea din care majoritatea locuitorilor a avut și ocupații
anexă au îndeplinit și un rol important de natură etnografică. Prin faptul
că locuitorii acestora și-au desfăcut marfa sau, cum e cazul împletitorilor
și lemnarilor etc. au lucrat în diferite zone, ei au fost vehiculatorii dintr-un
loc într-altul a creației materiale și spirituale a poporului. Ei au contribuit
la unitatea tipologică a multor produse din creația noastră populară. Consi-
derînd că obiectele făcute de ei au și diferite ornamente, ei au contribuit
și la unitatea ornamentală a creației noastre populare.
3ä. Victor Russu, Silvania Antică, vol. I. Dacia Porolisensă, București, 1890, în
care are un capitol special „Drumurile romane în Dacia antică"; Petri M., o. c., vol. I
p. 75 și urm.
33. Tagànyi K., Réthy L., Pekely I., o. c., la numele comunelor.
31. Petri M., o. c., vol. I, p. 752 — 753.
Leontin Gheorgariu
NEBENBESCHÄFTIGUNGEN DER BEVÖLKERUNG DES

GEBIETES SĂLAJ IN DER VERGANGENHEIT.
Zusammenfassung
Der Verfasser widmet seine Aufmerksamkeit den Beschäftigungen

der Bevölkerung in mehreren Ortschaften des Bezirks Sălaj. Die Haupt
beschäftigung Landwirtschaft und Viehzucht brachte den Bewohnern dieser
Gegend nicht die erwartete Sicherung ihrer materiellen Bedürfnisse, und
die Bauern ergänzten ihr Einkommen, sei es durch Tagelohn in anderen
Ortschaften oder indem sie verschiedene Geräte herstellten, die sie gegen
Bargeld oder Naturalien verkauften.
Von den Sommerarbeiten in der Landwirtschaft behandelt der Ver
fasser das Maisrebeln (d.i. Maisauskörnen), den Getreideschnitt und — drus-
ch und die Heuernte als Nebenbeschäftigungen der Bauern in mehreren
Ortschaften des Bezirks Sălaj, wobei Cuceu und Hereclean hervorgehoben
werden. Folgende Handwerke werden behandelt : Töpferei, Besenbinden,
Korbflechten u.a. Die Irdenware aus Almaș, Buciumi, Deja, Tihău, Zălau
weist charakteristische Formen und Verzierungen auf. In Alunis wurden
Rietkämme für Webstühle hergestellt, im Dorfe Mal Rutenbesen, während
das Korbflechten eine Beschäftigung der Landbevölkerung aus Cehei,
Creaca, Horoatu Crasnei, Naimon, Var, Vervechi war. Die Flechtarbeiten
des Dorfes Var zeichneten sich durch grosse Mannigfaltigkeit aus (Tragkörbe,
Gartenmöbel u.a.) und fanden bis weit nach Ungarn hinein Absatz.
Die meisten Dörfer waren auf Holzarbeiten spezialisiert. In Aleuș,
Brebi, Halmășd, Meseșenii de Sus, Pria u.a. wurden landwirtschaftliche
und Hausgeräte hergestellt, in Bilghezd, Cizer, Almașu, Plopiș, Trestia
u.a. Schindeln; in Brebi, Ciumărna, Ciocmani, Deja, Fălcușa, Jebuc, Plo
piș, Preuteasa, Ser, Sîmpetru Almașului, Sîngeorzul de Meseș, Stana, Tres
tia Bauernmöbel und besonders geschnitzte Truhen. In anderen Dörfern
spezialisierten sich die Bewohner auf Baumaterial und landwirtschaftliche
Geräte. Es gab in diesen Dörfern Meister ihres Handwerks, die über weite
Gebiete hin bekannt waren. Als Baumeister von Kirchen machten sich
besonders die Handwerker aus Agrij, Chendrea, Cozniciu, Miluan einen
Namen. Zimmerleute aus Agriș und Chendrea errichteten die Kirche aus
Fildu de Sus, einen äusserst harmonischen und einheitlichen Bau. Stein
metzen arbeiteten besonders in Benesat, Hăjmaș, Popeni und Popteleac.
In Sălaj gab es zahlreiche Kalkbrenner, ebenso in Ciglean, Bîrsăuța, Hăj
maș, Răstoci, Moigrad, Dolheni, Ileanda, Pria, Stîrci, Seredei, Tusa und
Var. Mit der Gewinnung von Kalisalz beschäftigte man sich in Chendrea,
Cristolț, Gîlgău, Marca, Popteleac u.a., während Dörfer wie etwa Borla,
Vîrșolț Säcke herstellten. Rauchwaren arbeitete man in Crasna, Meseșenii
de Sus, Pecei ; in Plopiș Mäntel aus gewalktem Tuch (rum. sumane). Einige
Dörfer im Crasna — Tal beschäftigten sich mit Gemüse bau und wurden,
wie z.B. das Dorf Pericei in ganz Siebenbürgen durch ihre Zwiebel bekannt.
Eine andere wichtige Beschäftigung der Bauern im Bezirk Sălaj war
das Fuhrwesen. Sie beförderten besonders das Salz aus den Salzbergwer
ken um Cojocna, Ocna Dejului und Turda. Viele Dorfbewohner des Gebie
tes Sălaj sicherten sich damit ihr Einkommen.
Die Tatsache, dass viele Bewohner dieses Gebietes an anderen Orts
chaften arbeiteten oder ihre Produkte ausserhalb ihres Wohngebietes absetz-
tenhatta te sowohl sozial-ökanomische als auch ethnographische Folgen.
VERZEICHNIS DER AB BILDUNGEN
Fig. 1 — Topf zum Krautkochen von dem Töpfern aus Tihău

Fig. 2 — Keramik aus Tihău
Fig. 3 — Keramik aus Deja (nach V. Mezei)
Fig. 4 — Glasierte Keramik aus Zälau
Fig. 5 — Tongefäß mit Ornamenten
Fig. 6 — Rutenbesen aus Mal
Fig. 7 — Aussteuertruhe in Preuteasa hergestellt (Sammlung des Siebenbürgischen Volks
kundemuseums, Inv. Nr. A 5508)
Fig. 8 — Aussteuertruhe von den Truhenmacher aus Sîngeorgiu de Meseș (Nach K. Kos)
Fig. 9 — Aussteuertruhe aus Eichenholz, aus Deja (Nach K. Kos)
Fig. 10 — Verzierte Truhe aus Negreni (Sammlung des Siebenbürgischen Volkskundemuseums,
Inv. Nr. D 3037),
Fig. 11 — Torpfosten aus Bobota (Details)
Fig. 12 — Detail eines Tors aus Fildu de Sus (Nach V. Mezei)
Fig. 13 — Alter Wandschrank aus Letca (Sammlung des Siebenbürgischen Volkskundemuseums
Inv. Nr. D 3168)
Fig. 14 — Detail aus der Vorhalle der Kirche von Horoatu Cehului
Fig. 15 — Rahmen der Eingangstür in das Vorschiff der Holzkirche von Păușa
Fig. 16 — Tür zwischen Vorschiff und Schiff der Kirche von Ciumärna
Fig. 17 — Verzierte Steinsäulen eines Tors aus Aluniș (Foto V. Mezei)
— Karte des Kreises Sălaj mit den in der Arbeit erwähnten Ortschaften
S A ț
Cehul- Benesat
• Silvaniei
Lemnkj KdStOCi
Deja
Birsauța
Negrem
•lleanda
vereghiu Odorbei9'
'Guruslău
Ciocmani
Cristur-
•Hewean
Pericei • Cristottel
Cosmciij
Silvaniei • Cristolt
•Cosniciu
de Sus ZALAU Creaca
Chechis •Solomon
irbou Bezdeo
Halmățd Brusturi
•Meuș Horoatu •Romila
Crasnei Chichița
Mesesenii Chendrea
•Șeredei •Trestia
Stlrciu
Poarta tSmpeiru
■ Preoteasa Sălajului Almașului
Bucium Sinmihaiu
Nmașului *
•Miluani
cimtnr
I
<0
j *Jebucu ,
o
•> 3
na
— Harta jud. Sălaj cu localitățile menționate în lucrare.
Kôs Kâroly
COLECȚIA DE FURCI DE TORS A MUZEULUI

ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI
Una dintre colecțiile Muzeului etnografic al Transilvaniei demnă să

fie prezentată1 este colecția furcilor de tors. Această colecție actualmente
numără 323 obiecte din 115 localități diferite provenite de la români, maghiari,
sași, din cele mai importante zone etnografice ale Transilvaniei2.
Pe lîngă această componență proporțională a colecției, ea merită o
atenție deosebită și datorită importanței obiectelor ei. Chiar dacă fusul
este unealta principală a torsului3, furca fiind numai o unealtă auxiliară,
pe care se leagă caierul (de pe care se trag cu mîna stingă firele la fusul răsu
cit cu mîna dreaptă) ea totuși este o unealtă nelipsită a femeilor la toate
popoarele din Europa. în același timp furcile de tors arată o mare varie
tate de forme după arii de cultură, popoare și zone etnografice, îndeplinind
și funcții sociale la tineret, ca obiecte de cadou ale flăcăilor și semne de
logodire ale fetelor prezentate în fața oamenilor pe stradă și la șezătoare,
din care cauză furcile tinerelor se disting printr-o executare îngrijită deose
bită. De altfel tocmai acestei executări artistice se datorește și interesul
în ultimii ani dintre colecțiile muzeului a fost prezentată colecția de cahle (Nicolae
Dunăre: Colecția de cahle a Muzeului etnografic al Transilvaniei, în „Anuarul Muzeului
etnografic al Transilvaniei pe anii 1957 — 1958”, Cluj, 1958, p. 157 — 175, fig. 8) și colecția
de cămăși (Viorica Pascu: Croiurile de cămăși din colecția Muzeului etnografic al Tran
silvaniei, în „Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1962 — 1964", Cluj, 1966,
p. 435 — 451, fig. 12).
2. Dintre cele 323 furci de tors 143 au fost achiziționate din 56 localități înainte de pri
mul război mondial, 132 obiecte din 40 localități în perioada dintre cele două războaie mondiale,
iar 48 obiecte din 19 localități în ultimul sfert de veac. Din întreaga colecție numai la 17 obiecte
nu s-a înregistrat locul de proveniență, majoritatea covîrșitoare a furcilor de tors fiind achi
ziționate de specialiștii muzeului direct de pe teren.
3. Vezi Romulus Vuia: ,,Tocălia” și începutul torsului, în „Anuarul Muzeului
etnografic al Transilvaniei pe anii 1957 — 1958", p. 79—87. De altfel Romulus Vuia are merit
deosebit și în îmbogățirea colecției de furci de tors, el personal a achiziționat cca 1/3 din întreaga
colecție.
186 Kös Kăroly
vechi deosebit pentru colecționarea furcilor atît de către muzee cît și de

către amatorii din întreaga Europă. Așa putem înțelege de ce majoritatea
covîrșitoare a furcilor de tors din colecțiile muzeale sînt din categoria obiec
telor împodobite, provenite de la tineri, și sînt neglijate formele „bătrî-
nești”, mai simple, dar nu mai puțin instructive din punct de vedere evo
lutiv tipologic.
Diferite forme de furci au luat naștere și s-au menținut în strînsă legă
tură cu clima și anotimpul obișnuit al torsului (dacă se poate lucra și afară,
ori numai la căldura vetrei), cu modul de trai și rolul, în gospodăria familiară,
a femeilor (dacă femeia torcînd mai trebuie să vegheze și gospodăria sau
păscutul animalelor), precum și cu legăturile interetnice și interzonale.
Furcile scurte de 80—140 cm se fixează de corp, sub brațul stîng, cu capă
tul de jos în brîu, putîndu-le folosi astfel stînd în picioare și plimbîndu-se.
Furcile de tors mai lungi, de 150—250 cm, se fixează chiar în casă (între
podea și tavan), ori sînt ținute între genunchi, fiind astfel folosite numai
stînd pe scaun sau pe vatră. Asemenea și furcile de lungimi mijlocii sînt
așezate pe partea stingă, fixate prin ședere pe talpa lor lungă, se folosesc
bineînțeles, în poziție de șezut.
I — Detaliu din depozitul colecției furcilor de tors a Muzeului etnografic al Transilvaniei.

Colecția de furci de tors 187
Neținîndu-se seama de criteriile arătate mai sus (clima, anotimpul

torsului, modul de trai și rolul în gospodăria familiară a femeilor, legături
interetnice etc.) ușor s-ar putea considera în mod greșit — cum au și proce
dat unii cercetători — că furcile scurte, portabile, sînt rezultatul și expresia
vieții pastorale, iar cele lungi, folosite în casă, sînt legate de o viață agricolă
sedentară4. Este cunoscut însă că, de exemplu, popoarele fino-ugrice, care
folosesc furci lungi, sînt sau au fost crescători extensivi de vite, ori că furcile
cu talpă lungă ale slavilor de est și de nord și ale maghiarilor, se întrebuin
țează nu numai în zonele agricole, ci și în zonele muntoase, cu creștere de
animale (de exemplu în Carpații Nordici). Asemenea este cunoscut că în
aria de răspîndire a furcilor scurte, în zonele Mediteranei, în sud-estul și
vestul Europei, viața sedentară agricolă are tradiții milenare5.
Cum reiese de la prima examinare de ansamblu a colecției furcilor de
tors ale Muzeului etnografic al Transilvaniei, Transilvania este o zonă de
întîlnire fără pereche a diferitelor tipuri și variante principale de furci
Cele mai numeroase și din cele mai multe localități sînt furcile de tip scurt,
achiziționate în numeroase variante aproape exclusiv de la români, din
Caraș-Severin, zona Pădureni, Țara Hațegului, Mărginime, Țara Făgăra
șului, Țara Moților, Năsăud, Maramureș și sporadic încă și din alte locuri.
Furcile cu talpă lungă ale colecției muzeului sînt provenite în primul rînd de
la maghiarii de prin Sălaj, valea Someșului și Cîmpia Transilvaniei, iar
furcile lungi de rudă (fără talpă, cu talpă mică sau scăunel) le avem din
sate maghiare, românești, săsești și mixte, de prin văile Crișurilor, valea
Someșului, Cîmpia Ardealului, Zona Mureș, Treiscaune, Țara Bîrsei și
sporadic încă și din alte părți.
Reiese chiar și după identificarea locurilor de proveniență a furcilor
din colecție, că răspîndirea acestor tipuri de furci nu are limite exacte,
rigide, după cum și cei ce le folosesc sînt de diferite naționalități, trăind
împreună de nenumărate generații, în cele mai multe părți ale Transilvaniei.
Completînd datele oferite de colecția muzeului cu cele aflate în diferite
publicații și mai ales cu informațiile culese cu ocazia cercetărilor proprii
pe teren, se evidențiază și mai clar faptul că între diferitele „regiuni de furci”
cu folosirea exclusivă a formelor de furci aparținătoare unuia sau altuia
dintre tipurile amintite, există zone întinse unde femeile din același sat
folosesc mai multe tipuri de furci, ori un fel de furcă de formă de tran
ziție.
Pentru confirmarea celor de mai sus aducem numai cîteva exemple,
în satul Văleni (zona Calatei) româncele folosesc o furcă mijlocie, prinsă
în brîu (stînd în ogradă, pe uliță, pe cîmp), ori ținînd-o între genunchi
(șezînd în casă), pe cînd la maghiari se menține furca lungă de rudă, fără
*. O exagerare a rolului formei de viață iu crearea diferitelor tipuri de furci vezi și la
Szolnoky Lajos: Az Orszâgos Néprajzi Muzeum guszalygyüjteménye. I. Budapest,
1951, p. 13.
’. Precizările sumare de mai sus în legătură cu răspîndirea celor trei tipuri principale
de furci s-au făcut în baza unei sintetizări a cercetărilor de pînă acum, ținînd seamă mai ales
de precizările lui Gavazzi (1929 — 1930), Karutz, Moszynsky, Sirelius, Szolnoky (1951), Vaka-
relski (1950) și Zelenin, în lucrările lor indicate în „literatura” anexată.
188 Kös Kăroly
Il — Sectorul furcilor de tors și detaliu în cadrul expoziției speciale „Ciopli

turi și crestături în lemn din Transilvania”, deschisă în anul 1964.
Colecția de furci de tors
III — Clacă de tors din Pelese (zona Pădureni).

189
190
Kôs Kâroly
Șezătoare de tors. Stana (zona Calatei),

sau cu scăunel. în zona Odorhei femeile măritate, pentru tors acasă,

au furci lungi pe care le fixează între podea și tavanul interiorului, pe cînd
fetele se duc la șezătoare cu furci mai ușoare, cu talpă mică sau scăunel
pentru fixarea lor cu piciorul. în unele zone românești ne întîlnim cu forme
de furci cu două feluri de folosire. în satele din Năsăud femeile torc vara,
stînd mai mult afară, cînd furca cu crengi naturale se fixează în brîu, pe
cînd iarna aceeași furcă este înfiptă într-o
gaură făcută în rama vetrei, pe care șade și
femeia torcînd. Furcile late mijlocii ale român
celor din Țara Moților de asemenea sînt folo
site și afară, în fața casei sau pe cîmp, cînd
se pun în brîu, dar și șezînd în casă pe marginea
vetrei sau pe scaun, ținîndu-le între genunchi.
Dintre formele combinate mai amintim furca
specifică a unguroaicelor din Rimetea (Tras-
cău). în cazul acesta furca tradițională, cu
talpă lungă pentru șezut pe ea, are bățul
vertical cioplit exact după modelul furcilor
din satele moțești apropiate.
în cursul ultimelor două decenii, în mai
multe rînduri au trecut prin mîinile mele obi
ectele și colecția de furci a Muzeului, începînd
cu verificarea întregului fond muzeal, cu aran
jarea tuturor obiectelor grupate pe secții, co
lecții și categorii în depozitele noi sistematice
și pînă la selecționarea unor serii de furci
pentru diferite expoziții organizate de muzeu,
ultima dată expuse în cadrul expoziției spe
ciale ,,Cioplituri și crestături în lemn din
Transilvania”, organizată în anul 1964. Toate
aceste operațiuni, inclusiv confruntările obiec
telor cu listele lor de achiziționare și cu în
registrările de inventar, controlarea repetată
a fiecărui obiect pentru precizarea tratamen
tului necesar (consolidare, conservare, sau res
taurare în laboratoarele muzeului) și, în sfîrșit,
desenarea aproape a unei treimi din colecție,
desene din care am ales pe cele prezentate
aici, au contribuit la cunoașterea cît mai
apropiată și multilaterală a obiectelor, a e-
sențelor lemnoase, a tehnicilor de confecțio
nare și decorare, a notelor esențiale și ex
terioare obiectelor aparte și a diferitelor ca
tegorii.
Din aceste cunoștințe și însemnări mu V — Furcă de tors din Rimetea-
Trascău : formă rezultată din îm
zeografice, ca și din cercetările personale pe binarea formei cu talpă lungă de
teren, completate și cu datele existente în șezut și a formei moțești.
192 Kös Kâroly
2.0 J21 22Q=.
VI — Tipuri și variante de furci de tors reprezentate în colecția Muzeului etnografic al Transil

vaniei. Cifrele care însoțesc formele schematice corespund cifrelor indicate la furcile prezentate
în desene și pe hartă.
diferite lucrări de specialitate, cu timpul s-a acumulat atîta material cît

este necesar pentru o prezentare concisă a colecției de furci a Muzeului și
pînă la o altă ocazie cînd vom încerca să dăm și o privire de ansamblu
asupra tuturor aspectelor acestei unelte.
Prezentarea colecției de furci, ca și a oricărei colecții de obiecte muzeale
cu funcții similare, se face pe grupuri, clasificate după criterii muzeografice
cum sînt : materialul, dimensiunea, forma, componența, tehnica de confec
ționare, decorarea și utilizarea practică. în confecționarea furcilor de tors
se întrebuințează numai lemnul, iar felul lemnului (brad, paltin, alun etc.)
se va arăta la descrierea obiectelor prezentate, unde s-a putut preciza
esența lemnoasă. Decorarea, chiar dacă pentru colecționarii obiectelor de
artă populară înseamnă aspectul principal, din punctul nostru de vedere
ea constituie un criteriu secundar ; cu toate acestea la descrierea obiec
telor prezentate dăm indicații și în acest sens. Criteriul de bază al
grupării noastre este dimensiunea (lungimea), precum și forma, tehnica de
confecționare și componența, care sînt în strînsă legătură cu utilizarea
obiectului.
Astfel, în continuare, vom prezenta cele trei tipuri de furci, cu subti-
purile și variantele lor principale : I. furci scurte ; forme simple de bază ;
VII — Harta răspîndirii diferitelor variante de furci de tors'reprezentate în colecția muzeului (cu linii groase) și a celor prezentate în publicații de specialitate sau aflate pe teren de autor.
furci cioplite la mijloc de jur împrejur (cu crestături orizontale ; cu formă

de piramidă, ori în formă conică) ; furci cioplite cu două fețe (cu „coarne”
cioplite, cu formă de „liră” cioplită sau adăugată, lățite pe toată lungimea,
cioplite foarte lat, de lungime mijlocie fiind lățite la mijloc, sau cu o lățire
mai mult sus) ; furci cu crengi naturale (cu crengi retezate, cu două crengi
încovoiate în formă de inimă, cu crengi încovoiate în sus în formă conică,
cu două crengi încolăcite în formă de cerc, cu un inel de lemn pe deasupra
unor crengi ciuntite) ; furci cu „coarne” aplicate (cu un fel de cui de lemn
străpuns perpendicular, cu o paletă semicirculară, cu cerc din fășii de lemn) ;
II. furci lungi, „de rudă” (furci din trunchiuri naturale sau fasonate, furci
mai puțin lungi cu patru fețe sau fasonate la strung și cioplite sus cu „spini”,
furci cu talpă mică, sau furci cu scăunel pentru fixat cu piciorul) ; III.
furci mijlocii avînd talpă lungă pentru șezut pe ea (cu băț din lemn natural,
cu băț dintr-un lemn cioplit).
Roata de tors, mașină inventată și perfecționată în secolul XVI în Italia,
deși a ajuns și la noi prin intermediul nobilimii sătești și burgheziei oră
șenești la păturile țărănești și chiar dacă în muzeu se păstrează în cadrul
colecției furcilor de tors, și azi încă se confecționează numai de către meșteri
strungari, orășeni sau sătești ; în felul acesta studierea ei depășește tema
și scopul lucrării de față.
I. Furci scurte
Furci simple. 1.
N. 7181. Bozovici (zona Caraș, jud. Caraș-Severin), fig. 1 b.

1686. Cuhea (zona Maramureș, jud. Maramureș), fig. 1 a.
8879. Oncești (zona Maramureș, jud. Maramureș).
8894. Săliște (zona Maramureș, jud. Maramureș), fig. 1 c
I. a. Furci cioplite jur împrejur la mijloc

2. Furci scurte cioplite din lemn de brad, cu crestături orizon
tale pe patru fețe.
N. 1147. Cioclovina (zona Hațeg, jud. Hunedoara) fig. 2 a
N. 1155. Cioclovina (zona Hațeg, jud. Hunedoara) fig. 2 b
40. Stîna Văcaria (zona Pădureni, jud. Hunedoara).
926. Delinești (zona Caransebeș, jud. Caraș-Severin),
3. Furci cioplite din lemn mai tare, cu forme de piramidă la
mijloc.
518. Luncani (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
895. Poiana (zona Poiana Ruscăi, jud. Caraș-Severin), fig. 3 b.
899. Poiana (zona Poiana Ruscăi, jud. Caraș-Severin).
925. Delinești (zona Timiș, jud. Caraș-Severin).
930. Delinești (zona Timiș, jud. Caraș-Severin).
948. Ezeriș (zona Timiș, jud. Caraș-Severin).
13 i'ul Muzeului etnografic

194 Kôs Kâroly
953. Ezeriș (zona Timiș, jud. Caraș-Sevérin).
1033. Belinț (zona Timiș, jud. Timiș), fig. 3 c.
1043. Sacoșul Mare (jud. Timiș) fig. 3 a.
4. Furci cioplite din lemn tare cu formă conică reliefată la
mijloc.
N. 7163. Bilbor(zona Gheorgheni, jud. Harghita).
N. 7164. Corbu(zona Gheorgheni, jud. Harghita).
N. 7180. Bilbor(zona Gheorgheni, jud. Harghita), fig. 4 a.
986. Corneareva (zona Caransebeș, jud. Caraș-Severin).
4094. Benia-Porșescu (zona Cîmpulung, jud. Suceava), fig. 4 b.
I. b. Furci cioplite cu două fețe

5. Furci cu „coarne” cioplite spre mijloc din aceeași bucată.
N. 1133. Ponor (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
N. 1137. Ponor (zona Hațeg, jud. Hunedoara), fig. 5 a.
N. 1557. Cioclovina (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
14. Iscroni (zona Petroșani, jud. Hunedoara), fig. 5 c.
43. Stîna-Văcaria (zona Pădureni, jud. Hunedoara).
46. Uric (zona Pădureni, jud. Hunedoara).
49. Uric (zona Pădureni, jud. Hunedoara).
391. Uricani (zona Petroșani, jud. Hunedoara), fig. 5 e.
394. Uricani (zona Petroșani, jud. Hunedoara).
472. Rîu Bărbat (zona Pădureni, jud. Hunedoara) fig. 5 d.
479. Vîlcelele Bune (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
483. Vîlcelele Rele (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
495. Vîlcelele Rele (zona Hațeg, jud. Hunedoara), fig. 5 b.
496. Vîlcelele Rele (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
6. Furci cu o formă de inimă sau liră lată, cioplită din aceeași
bucată sau adăugată.
N. 1170. Bozovici (zona Caraș, jud. Caraș-Severin).
N. 1171. Bozovici (zona Caraș, jud. Caraș-Severin), fig. 6 a.
N. 7182. Bozovici (zona Caraș, jud. Caraș-Severin).
1047. Corneareva (zona Caransebeș, jud. Caraș-Severin), fig. 6 c.
2926. Poiana Sibiului (Mărginimea, jud. Sibiu) fig. 6 d.
7761. Borlovenii Vechi (zona Caraș, jud. Caraș-Severin).
7765. Borlovenii Vechi (zona Caraș, jud. Caraș-Severin) fig. 6b.
7. Furci cu o formă de aripi late, cioplite din aceeași bucată.

2926. Poiana Sibiului (Mărginimea, jud. Sibiu).
2978. Poiana Sibiului (Mărginimea, jud. Sibiu) fig. 7b.
8603. Vaideeni (jud. Vîlcea), fig. 7a.
8. Furci cioplite lat, profilate la mijloc și sus.
N. 5162. Lisa (zona Făgăraș, jud. Sibiu).
N. 7173. Clopotiva (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
N. 7179. Grădiștea (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
21. Iâvezeni (zona Petroșani, jud. Hunedoara).
89. Clopotiva (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
90. Clopotiva (zona Hațeg, jud. Hunedoara) fig. 8.
9. Furci cioplite lat și subțire, cu lățire la mijloc și sus.
159. Bucova (zona Caransebeș, jud. Caraș-Severin), fig. 9.
540. Tuștea (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
554. Peșteana (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
10. Furci de lungime mijlocie, cioplite lat, la mijloc lățite și
dințate.
N. 6723. Gîrda de Sus (Țara Moților, jud. Alba), fig. 10.
11. Furci mici, mijlocii și lungi, cioplite lat, cu lățire profi
lată sus.
N. 6724. Rișca (Mocănime, jud. Cluj), fig. lld.
N. 7169. Mărgău (Mocănime, jud. Cluj), fig. 11c.
1147. Sașa-Lupșa (Țara Moților, jud. Alba) fig. 11 a.
2651. Sălciua
—- • -Jos (Țara
de - Moților, jud. Alba).
...............................
2652. Sălciua de Jos (Țara Moților, jud. Alba).
2707. Lupșa (Țara Moților, jud. Alba).
2712. Vidra (Țara
“ Moților, jud. Alba).
3450. Vidra (Țara Moților, jud. Alba).
8048. Runc (Țara Moților, jud. Alba).
I. c. Furci cu crengi naturale

12. Furci mici cu crengi naturale retezate.
N. 1557. Cioclovina (zona Hațeg, jud. Hunedoara), fig. 12 a.
N. 7186. Clopotiva (zona Hațeg, jud. Hunedoara), fig. 12d.
N. 7187. Fărcădin (zona Hațeg, jud. Hunedoara), fig. 12c.
79. Clopotiva (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
3652. Boteni (zona Muscel, jud. Argeș) fig. 12b.
3626. Boteni (zona Muscel, jud. Argeș).
196 Kos Kâroly
5160. Usa (zona Făgăraș, jud. Sibiu).
6910. Arpașul de Sus (zona Făgăraș,jud. Sibiu), fig. 12e.
6911. Arpașul de Sus (zona Făgăraș,jud. Sibiu).
6912. Arpașul de Sus (zona Făgăraș,jud. Sibiu).
6913. Streja-Cîrtișoara (zona Făgăraș, jud. Sibiu), fig. 12f.
13. Furci mici cu două crengi naturale încovoiate î» formă
de inimă și legate.
7744. Pătaș (zona Caraș, jud. Caraș-Severin) fig. 13.
14. Furci mici, mijlocii și lungi cu crengi naturale încovoiate
în sus și legate conic.
N. 1550. Jurul Rodnei (zona Năsăud, jud. Bistrița-Nâsăud).
N. 1551. Jurul Rodnei (zona Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud).
N. 1552. Jurul Rodnei (zona Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud).
N. 6725. Rodna Veche (zona Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud), fig. 14a.
3158. Prundul Bîrgăului (zona Bîrgău, jud. Bistrița-Năsăud).
3160. Bîrgău (zona Bîrgău, jud. Bistrița-Năsăud).
4029. Salva (zona Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud), fig. 14c.
15. Furci lungi cu două crengi naturale la mijloc încolăcite în
formă de cerc.
3156. Bîrgău (zona Bîrgău, jud. Bistrița-Năsăud), fig. 15.
16. Furci lungi la mijloc cu crengi ciuntite care susțin un inel
cioplit din lemn.
292. Reiese (zona Pădureni, jud. Hunedoara) fig. 16.
293. Reiese (zona Pădureni, jud. Hunedoara),
294. Reiese (zona Pădureni, jud. Hunedoara).
1978. Poenița Voinii (zona Pădureni, jud. Hunedoara).
I. d. Furci scurte cu ,,coarne” {piedici) aplicate

17. Furci scurte, la mijloc străpuns perpendicular în ea un
fel de cui de lemn.
3626. Boteni (zona Muscel, jud. Argeș), fig. 17b.
6909. Arpașul de Sus (zona Făgăraș, jud. Sibiu), fig. 17a.
18. Furci scurte, la mijloc o paletă semicirculară aplicată.
N. 818. Orlat (Mărginimea, jud. Sibiu), fig. 18a.
N. 5163. Jina (Mărginimea, jud. Sibiu).
N. 7177. Poiana (zona Caransebeș, jud. Caraș-Severin).
N. 7190. Clopotiva (zona Hațeg, jud. Hunedoara).
18. Rivezeni (zona Petroșani, jud. Hunedoara).
20. Rivezeni (zona Petroșani, jud. Hunedoara), fig. 18g.
1916. Jina (zona Mărginimea, jud. Sibiu).
2927. Poiana Sibiului (zona Mărginimea, jud. Sibiu).

2959. Jina (Mărginimea, jud. Sibiu), fig. 18d.
2960. Jina (Mărginimea, jud. Sibiu).
2962. Jina (Mărginimea, jud. Sibiu), fig. 18f.
3020. Poiana Sibiului (Mărginimea, jud. Sibiu), fig. 18b.
3876. Poiana Sibiului (Mărginimea, jud. Sibiu), fig. 18e.
7924. Jurul Sibiului (jud. Sibiu).
7925. Jurul Sibiului (jud. Sibiu).
7926. Jurul Sibiului (jud. Sibiu), fig. 18c.
19. Furci de lungime mijlocie sau scurte cu un cerc format din
fîșie de lemn în mai multe straturi aplicat în ruda furcii.
N. 6722. Negreni (zona Ciucea, jud. Cluj), fig. 19a.
2212. Rimetea (zona Trascău, jud. Alba).
6903. Bedeleu (Mocănine, jud. Alba).
6904. Bedeleu (Mocănine, jud. Alba), fig. 19b.
7927. Jurul Sibiului (jud. Sibiu), fig. 19c.
II. Furci lungi de rudă
20. Furci foarte lungi din trunchiuri naturale de lemn sau

fasonate din lemn de brad.
N. 5135. Tetișu (zona Caiafei, jud. Sălaj), fig. 20e.
N. 5148. Eremitu (zona Nirajului, jud. Mureș).
N. 5149. Tg. Secuiesc (Treiscaune, jud. Covasna).
N. 5151. Aluniș (zona Caiafei, jud. Cluj).
N. 5152. Aluniș (zona Caiafei, jud. Cluj), fig. 20b.
N. 7188. Tg. Lăpuș (zona Lăpuș, jud. Maramureș).
D. 2610. Nușeni (zona Someșul Mare, jud. Bistrița-Năsăud).
D. 2616. Cociu (zona Someșul Mare, jud. Bistrița-Năsăud)
D. 2996. Lemniu (zona Jibou, jud. Sălaj), fig. 20c.
D. 3022. Cudmeniș (zona Jibou, jud. Sălaj).
D. 3119. Cudmeniș (zona Jibou, jud. Sălaj).
1665. Bazinul Beiușului (jud. Bihor).
6896. Stîna de Vale (zona Beiuș, jud. Bihor), fig. 20a.
6905. Groși (zona Lăpuș, jud. Maramureș).
6906. Groși (zona Lăpuș, jud. Maramureș).
9923. Cătina (Cîmpia Ardealului, jud. Cluj), fig. 20d.
198 Kös Kăroly
21. Furci mijlocii de rudă, fasonate cu patru fețe sau la strung,

partea de sus îngustată și cu forme ascuțite (spini) cioplite
în mai multe rînduri.
N. 880. Bod (Țara Bîrsei, jud. Brașov), fig. 21a.
N. 881. Prejmer (Țara Bîrsei, jud. Brașov), fig. 21c.
N. 882. Prejmer (Țara Bîrsei, jud. Brașov).
N. 883. Prejmer (Țara Bîrsei. jud. Brașov).
N. 904. Feldioara (Țara Bîrsei, jud. Brașov).
N. 907. P'eldioara (Țara Bîrsei, jud. Brașov).
N. 909. Feldioara (Țara Bîrsei, jud. Brașov), fig. 21b.
22. Furci mijlocii și lungi de rudă naturală (rotunde) sau cioplită

cu patru fețe, cu talpă mică pentru așezat piciorul.
N. 5136. Călugăreni (zona Nirajului, jud. Mureș).
N. 5141. Călugăreni (zona Nirajului, jud. Mureș), fig. 22c.
N. 5142. Sărata (Scaunul Mureș, jud. Mureș).
N. 5143. Sărata (Scaunul Mureș, jud. Mureș), fig. b.
N. 6765. Remetea (zona Crișul Negru, jud. Bihor), fig. 22a.
1833. Valea Rea — Criștelec (zona Șimleu, jud. Sălaj).
23. Furci lungi cu scăunel pentru așezat piciorul.

N. 5132. Sighișoara (jud. Mureș).
N. 5133. Cehețel (zona Odorhei, jud. Harghita), fig. 23.
N. 5134. Cehețel (zona Odorhei, jud. Harghita).
N. 5135. Tețișu (zona Calatei, jud. Sălaj).
N. 5150. Imeni (Treiscaune, jud. Covasna).
D. 2607. Ilișua (zona Beclean, jud. Bistrița-Năsăud).
D. 2891. Cetan (zona Dej, jud. Cluj).
A. 979. Vîrghiș (zona Vîrghiș-Baraolt, jud. Covasna).
III. Furci mijloeii cu talpa lungă pentru șezut pe ea
24. Furci mijlocii din bețe naturale cu talpa lungă pentru șezut
pe ea.
N. 501. Coplean (zona Dej, jud. Cluj).
N. 6721. Jeica (Cîmpia Ardealului, jud. Bistrița-Năsăud)
D. 233. Ocna Dejului (zona Someșul Mare, jud. Cluj).
D. 234. Dâmăcușeni (zona Lăpuș, jud. Maramureș).
D. 2600. Rusul de Sus (zona Beclean, jud. Bistrița-Năsăud).
D. 2601. Ciceu Cristur (zone Someșul Mare, jud. Cluj).
D. 2602. Nușeni (zona Beclean, jud. Bistrița-Năsăud).
D. 2604. Sic (Cîmpia Ardealului, jud. Cluj).

D. 2605. Sic (Cîmpia Ardealului, jud. Cluj).
D. 2606. Coldău (zona Belcean, jud. Bistrița-Năsăud), fig. 24d.
D. 2613. Șintereag (Valea Șieului, jud. Bistrița-Năsăud), fig. 24a.
D. 2971. Curtuiuș (zona Dej, jud. Cluj).
D. 3551. Dâmăcușeni (zona Lăpuș, jud. Maramureș), fig. 24b.
D. 3573. Dămâcușeni (zona Lăpuș, jud. Maramureș).
D. 3577. Dămâcușeni (zona Lăpuș, jud. Maramureș).
9482. Deja (Valea Sălajului, jud. Sălaj), fig. 24c.
25. Furci mijlocii din lemn cioplit cu talpa lungă pentru șezut
pe ea.
N. 5154. Atia (zona Odorhei, jud. Harghita), fig. 25 c.
D. 234. Cireșoaia (zona Dej, jud. Cluj), fig. 25b.
D. 235. Cireșoaia (zona Dej, jud. Cluj).
6748. Feiurdeni (zona Cluj, jud. Cluj).
9965. Feldioara (Cîmpia Ardealului, jud. Cluj), fig. 25a.
26. Roți de tors de sistem vechi, simetric.

N. 5348. Dealul (zona Odorhei, jud. Harghita).
N. 5386. Imeni (Treiscaune, jud. Covasna).
N. 5387. Tetiș (zona Calatei, jud. Sălaj).
N. 5389. Berind (zona Odorhei, jud. Harghita).
N. 5390. Bicalat (zona Calatei, jud. Cluj).
9539. Deja (Valea Sălajului, jud. Sălaj), fig. 26.
A. 5423. Plăieșii de Jos. Casin-Ciuc, jud. Harghita).
200 Kös Kâroly
I. FURCI SCURTE
Fig. 1a — Furcă din Cuhea — Maramureș,

lungimea 97 cm (Nr. inv. 1686). Bită din lemn de
alun descojit, cu motive ornamentale geometrice ți
florale între linii zgîriate colorate cu apă tare
Fig. 1b — Furcă din Bozovici — Caraș, lun
gimea 88 cm (nr. inv. N. 7181). Confecționată din
lemn de fag cu gilăul și rașpilăul, cu patru fețe, cu
muchii dințate.
Fig. 1c — Furcă din Săliște — Maramureș,
lungime 144 cm (Nr. inv. 8894). Bită lungă din
frasin descojit, cu motive ornamentale geometrice și
figurale și zgîrieturile umplute cu material negru, iar
pe partea superioară cercuri pirogravate.
Fig. 2a — Furcă din Cioclovina — Hațeg,

lungimea 117 cm (Nr. inv. 1147), confecționată prin
cioplire cu patru fețe din lemn de brad.
Fig. 2b — Furcă din Cioclovina — Hațeg,
v lungimea 119 cm (Nr. inv. N. 1155). Confecționată
Va b prin cioplire cu patru fețe, cu secțiune în formă de
cărămidă (13x26 mm), din lemn de brad.
Fig. 3a — Furcă din Sacoșul Mare — Timiș,

lungimea 126 cm (Nr. inv. 1043). Cioplită din lemn
de_paltin, datată din „1900’'.
Fig. 3b — Furcă din Poiana — Caraș-Seve-
rin, lungimea de 112 cm (Nr. inv. 895). Cioplită
din lemn de fag.
Fig. 3c — Furcă din Belinț — Timiș, lungi
mea de 125 cm (Nr. inv. 1033). Cioplită din lemn
de fag.
Fig. 4a — Furcă din Bilbor — Gheorgheni,
lungime 134 cm (Nr. inv. N. 7180). Cioplită din lemn
de paltin.
Fig. 4b — Furcă din Benia Porșescu — Cim-
pulung, lungime de 108 cm (Nr. inv. 4094). Ciop
lită din lemn de paltin.
202 Kös Kâroly
Fig. 5a — Furcă din Ponor — Hațeg, cu o lungime de 113 cm (Nr. inv. N. 1137).
Cioplită din lemn de paltin, cu motive geometrice crestate.
Fig. 5b — Furcă din Vilcelele Rele — Hațeg, cu o lungime de 128 cm (Nr. inv. 495).
Cioplită din lemn de paltin.
Fig. 5c — Furcă din Iscroni — Petroșani, cu o lungime de 126 cm (Nr. inv. 14). Cio
plită din lemn de paltin.
Fig. 5 d — Furcă din Rîu Bărbat — Pădureni, cu o lungime de 125 cm (Nr. inv. 472)
Cioplită (din lemn de alun ?), decorată cu „puncte” cu vîrful cuțitului.
Fig. 5 e — Furcă din Uricani — Petroșani, cu o lungime de 123 cm (Nr. inv. 391).
Cioplită din lemn de stejar dintr-o bucată, în 1903.
Fig. 6a — Furcă din Bozovici — Caraș-Severin, cu o lungime de 100 cm (Nr. inv.
N. 1171). Cioplită într-una dintr-un lemn de fag.
Fig. 6b — Furcă din Borlovenii Vechi — Caraș-Severin, cu o lungime de 110 cm (Nr.
inv. 7765). Cioplită într-una din lemn de paltin cu decorare prin perforare și „puncte” cu vîrful
cuțitului și linii cu intarzie de ceară spaniolă verde și roșie.
Fig. 6c — Furcă din Corneareva — Caraș-Severin, cu o lungime de 118 cm (Nr. inv.
1047). Cioplită într-una din lemn de paltin, aripa decorată prin perforări.
Fig. 6 d — Furcă din Poiana Sibiului, cu o lungime de 120 cm (Nr. inv. 2926). Cioplită
într-una din lemn de paltin în 1925, cu inscripție „Nova Kiam Ion”, decorată prin perforare,
în mijloc și motiv de frîngliie.
Fig. 7a — Furcă din Vaideeni — Vîlcea, cu o lungime de 120 cm (Nr. inv. 8603). Cio
plită într-una din lemn de paltin, cu aripi, decorată prin motive perforate și cu puncte tăiate
cu vîrful cuțitului.
Fig. 7b — Furcă din Poiana Sibiului — Mărginimea, cu o lungime de 111 cm (Nr. inv.
2978). Cioplită într-una din lemn de fag, sau paltin, în 1911, cu o aripă dublă de 12 cm
lățime, decorată prin perforare și puncte.
Fig. 8 — Furcă din Clopotiva — Hațeg, cu o lungime de 123 cm, și plată (Nr. inv. 90).
Cioplită din lemn de paltin, cu motive geometrice zgîriate.
Fig. 9 — Furcă din Bucova — Hațeg, cu o lungime de 123 cm și plată (Nr. inv. 159).
Cioplită din lemn de paltin, decorată cu forme triunghiulare, crestate cu vîrful cuțitului și per
forate.
Fig. 10 — Furcă din Gîrda de Sus — Țara Moților, cu o lungime de 152 cm, la mijloc
lățită (Nr. inv. N. 6723). Cioplită din lemn de paltin, pe amîndouă fețele cu motive cres
tate.
204 Kôs Kâroly
Fig. 11 a — Furcă din Sașa-Lupșa

—țȚara Moților, cu o lungime de 95 cm și
lată (Nr.inv. 1147). Cioplită din lemn mai
moalefplop ?), prescurtate ulterior amîndouă
capetele.
Fig. 11 b — Furcă din Vidra-• Țara
Moților, cu o lungime de 129 cm și plată
(Nr. inv.3482). Cioplită din lemn de paltin
pe amîndouă fețele cu motive crestate.
Fig. 11 c — Furcă din Mărgău, cu o
lungime de 180 cm (Nr. inv. N. 7169).
Cioplită din lemn de brad, partea lată de
corată cu horj și crestături.
Fig. 11 d — Furcă din Rișca, cu o
lungime de 182 cm (Nr. inv. N. 6724).
Compusă dintr-un leț de brad și două
y scînduri prinse cu cuie de acesta.
Fig. 12 a — Furcă din Cioclovina — Hațeg, lungime de 113 cm (Nr. inv. N. 1557).
Fasonată dintr-o creangă de lemn tare.
Fig. 12 b — Furcă din Boteni-Muscel, lungime de 110 cm (Nr. inv. 3625). Fasonată
din brad, datată din „1928" cu motive ornamentale geometrice zgîriate și zgîrieturile umplute
cu material negru.
Fig. 12 c — Furcă din Fărcădin — Hațeg, lungimea de 121 cm (Nr. inv. N. 7187).
Fasonată din vîrf de brad, cu un rînd de crengi împletite, cu motive geometrice crestate și
crestăturile umplute cu material negru.
Fig. 12 d — Furcă din Clopotiva — Hunedoara, cu lungimea de 114 cm (Nr. inv. N.
7186). Confecționată din vîrf de brad cojit cu două rînduri de crengi împletite (vezi desenul
împletitului).
Fig. 12 e — Furcă din Arpașul de Sus — Făgăraș, lungimea de 106 cm (Nr. inv. 6910).
Confecționată din vîrf de brad, descojit cu cinci rînduri de crengi îndoite și legate cu rafie de
scoarță.
Fig. 12 f — Furcă din Streja-Cîrțișoara — Făgăraș, cu lungime de 124 cm (Nr. inv.
6913). Compusă dintr-un mîner de lemn de brad giluit, pe care s-au fixat în 9 rînduri cîte un
inel de spirală din așchie de lemn, iar între ele înfășurate harasă de culoare roz, verde și violetă,
precum și fire de aur.
Fig. 13 — Furcă din Pătaș — Caraș-Severin, cu lungime de cca 100 cm (Nr. inv.
7744). Confecționată din vîrf de brad nedescojit, cu două crengi îndoite (încercuite).
206 Kos Kăroly
Fig. 14 a — Furcă din Rodna

Veche, cu lungime de 140 cm (Nr.
inv. N. 6725) Confecționată din
lemn de alun necojit, cu crengi
naturale legate împreună la vîrf.
Fig. 14 b — Furcă din zona
Rodnei ( ?), cu lungime de 139cni
(Nr. inv. N. 1552). Confecționată
din lemn de alun cojit, cu trei
crengi naturale legate împreună
Ia vîrf cu o sfoară.
Fig. 14 c — Furcă din
Salva — Năsăud, cu lungimea de
192 cm (Nr. inv. 4029). Confec
ționată din vîrf de brad, pe partea
de sus șase perechi de crengi na
turale împletite laolaltă, de formă
ovală de 86 cm lungime.
Fig. 15 — Furcă din Bîr
gău, cu inscripție gravată „Mișan
Niculai", cu lungime de cca200 cm
(Nr. inv. 3156). Confecționată din
vîrf de brad, două crengi naturale
lăsate la mijloc împletite într-o
formă de cerc, pe partea infe
rioară cu motive ornamentale
geometrice (tablă de șah) și flo
rale zgîriate, zgîrieturile umplute
cu material negru.
Fig. 16 — Furcă din I.clese
— Pădurenî, cu o lungime de
171 cm (Nr. inv. 292). Confec
ționată dintr-un trunchi subțire
de brad cojit, spre mijloc tras un
inel de lemn de fag, de la care
în sus și jos o porțiune decorată
cu motive geometrice zgîriate,
zgîrieturile negrite cu ceva ma
terial.
Fig. 17 a — Furcă din Arpașul de Sus — Făgăraș,

cu o lungime de 122 cm (Nr. inv.6909). Bîta din lemn de
alun descojit străpunsă la mijloc cu un cui de lemn, partea
superioară afumată și apoi împodobită cu crestături liniare
și „boabe" mărunte triunghiulare, executate cu vîrful cuți
tului.
Fig. 17 b — Furcă din Boteni — Muscel, lungimea de
100 cm (Nr. inv. 3626). Bîtă din lemn de alun descojit cu
motive geometrice fine zgîriate, străpunsă cu un „cui” de
lemn dințat.
208 Kös Kăroly
Fig. 18 a - Furcă diu Orlat — Mărginimea, cu o lungime de 105 cm (Nr. inv. N. 818).
Compusă dintr-un băț de alun afumat negru și dintr-o aripă dublă din lemn de fag, fixată
cu o pană de lemn.
Fig. 18 b — Furcă din Poiana Sibiului — Mărginimea, cu o înălțime de 99 cm (Nr.
inv. 3020). Compusă dintr-un băț de brad și dintr-o aripă fixată în acesta, decorată cu linii
încizate și cu șiruri de puncte făcute cu vîrful cuțitului.
Fig. 18 c — Furcă din jurul Sibiului, cu o lungime de 116 cm (Nr. inv. 7926). Compusă
dintr-un băț cioplit din lemn de paltin, nodurile fiind transformate în elemente decorative, cu
aripă fixată cu pană și decorată prin perforare.
Fig. 18 d — Furcă din Jina-Mărginimea, cu o lungime de 116 cm (Nr. inv. 2959).
Compusă dintr-un băț cioplit și aripa dublă lată fixată cu o pană de lemn, amîndouă elementele
cioplite din lemn de plop. Aripa decorată prin perforare și profilare.
Fig. 18 e — Furcă din Poiana Sibiului — Mărginimea, cu o lungime de 102 cm (Nr. inv.
3876). Compusă dintr-un băț din lemn de paltin tăiat în două pe deasupra aripei pentru așe
zarea acesteia. Placa subțire de paltin a aripei este decorată prin profilare și perforare.
Fig. 18 f — Furcă din Jina-Mărginimea, cu o lungime de 110 cm (Nr. inv. 2962). Com
pusă dintr-un băț și o aripă cioplită din lemn de paltin, ultima fixată în prima cu o pană și
decorată prin perforare.
Fig. 18 g — Furcă din Livezeni — zona Petroșani, cu o lungime de 107 cm (Nr. inv. 20).
Compusă dintr-un băț și o aripă fixată cu o pană, cioplite din lemn de paltin. Decorarea vîrfu-
lui bățului și a aripei prin profilare și perforare.
Fig. 19 a — Furcă din Negreai — Ciucea, cu o

lungime de 169 cm. (Nr. inv. N. 6722). Constă dintr-o
bîtă lungă de lemn de alun cojit, apoi negrit cu fum și
decorat cu crestături liniare și „boabe" triunghiulare
executate cu vîrful cuțitului, iar la mijloc aplicat un
cerc îndoit din zece straturi subțiri crepate din lemn
de alun.
Fig. 19 b — Furcă din Bedeleu — Mocănime, cu
o lungime de 159 cm (Nr. inv. 6904). Constă dintr-o
rudă de lemn de alun descojit, afumat și crestat, pe
partea de sus două cercuri modelate din lemn crepat
(cf. cu 8).
Fig. 19 c — Furcă din jurul Sibiului, cu o lun
gime de 87 cm. (Nr. inv. 7927). Compusă dintr-o rudă
scurtă cioplită cu patru fețe și un cerc mare de 5 cm
ornat din mai multe straturi.

210 K6s Kăroly
II. FURCI LUNGI DE RUDĂ
Fig. 20 a — Furcă din Stîna de Vale —

Bihor, lungimea de 183 cm (Nr. inv. 6896).
Formată dintr-un trunchi de lemn de alun,
descojit și ornamentat cu motive florale zgîri-
ate și zgîrieturile negrite.
Fig. 20 b — Furcă din Aluniș — Zona
Calatei, lungimea de 195 cm (Nr. inv. N. 5152).
Formată din lemn de alun și împodobită cu
horj.
Fig. 20 c — Furcă din Lemniu — zona
Jibou, lungimea 206 cm (Nr. inv. D. 2996).
Formată din lemn de alun, descojit și afumat
negru la suprafață, apoi împodobit cu ciopli
tură prin care motivele apar alb în suprafața
neagră.
Fig. 20 d — Furcă din Cătina — Cîm-
pie, lungimea de 202 cm (Nr. inv. 9923). Șipcă
de brad giluită octogonal, ascuțită spre virf.
Fig. 20 c — Furcă din Tetișu — zona
Calatei, lungimea de 237 cm (Nr. inv. N. 5135).
Formată din lemn de brad, giluit octogonal și
pictat cu vopsea de ulei pe fond alb, galben sau
albastru cu roșu, negru, alb, galben și al
bastru.
Fig. 21 a — Furcă din Bod — Țara Bir-

sei, lungimea de 160 cm (Nr. inv. N. 880).
Cioplită in 1866 din lemn de fag, cu patru fețe,
de 3 cm lățime, la vîrf rotundă, iar crestăturile
decorative geometrice umplute cu ceară nea
gră. Alături patru inscripții de pe furci datate.
Fig. 21 b — Furcă din Feldioara — Țara
Bîrsei, lungime de 160 cm (Nr. inv. N. 909).
Cioplită in 1873 din lemn de brad, giluită și pic
tată cu flori cu vopsea de ulei albastru deschis,
roșu, negru, verde, galben și brun.
Fig. 21 c — Furcă din Prejmer — Țara
Bîrsei, lungimea de 155 cm (Nr. inv. N. 881).
Lucrată la strung din lemn de fag, și vopsită
brun, inelele în roșu și sur.
212 Kös Kâroly
III. FURCI MIJLOCII CU TALPA LUNGĂ PENTRU ȘEZUT PE EA
Fig. 22 a — Furcă din Rimetea — zona

Crișului Negru, lungimea bățului de 155 cm,
iar a tălpii de 15 cm (Nr. inv. N. 6765). Bățul
din lemn de alun, afumat negru, apoi deco
rat cu motive florale prin crestare.
Fig. 22 b — Furcă din Sărata — Zona
Mureș, lungime de 173 cm (Nr. inv. N. 5143).
Fasonată jos și sus cu patru fețe, iar restul cu
opt fețe din lemn de fag, porțiunile cu patru
fețe cu cioplituri decorative.
Fig. 22 c — Furcă din Călugăreni —
zona Nlrajului, lungimea bățului de 191 cm,
iar a tălpii de 19 cm (Nr. inv. N. 5141). Fa
sonată din lemn de fag în 1886, jos și sus cu
patru fețe, iar între ele cu opt fețe. Sus orna
mentată cu cioplituri decorative.
Fig. 23 — Furcă din Cehețel — Zona

Odorhei, lungimea întreagă de 216 cm din
care a scăunelului de 20 cm (Nr. înv. N. 5133).
Bățul din lemn de brad fasonat cu gilăul și
pictat cu vopsea de ulei, pe fond albastru cu
motive vegetale, în roșu, verde și alb. Scăunelul
și picioarele lucrate la strung din lemn de fag.
Fig. 24 a — Furcă din Șin-

tereag — zona Someșul Mare,
lungimea bățului de 136 cm
și a tălpii de 50 cm (Nr. inv.
D. 2613). Bățul de lemn de
alun, iar talpa cioplită din
lemn de fag. Motivele florale
și geometrice, conturate cu linii
zgîriate, sînt colorate cu apă
tare, iar talpa ornamentată
cu rozete crestate.
Fig. 24 b — Furcă din
Dămăcușeni — zona Lăpuș,
lungimea bățului de 146 cm,
lungimea tălpii de 46 cm
(Nr. inv. D. 3551). Bățul din
lemn de alun decorat prin
zgîrieturi cu vîrful cuțitului,
umplute cu ceva unsoare
neagră, talpa cioplită din lemn
de plop, profilată și decorată
cu motive florale și geome
trice.
Fig. 24 c — Furcă din
Deja — Sălaj, lungimea bățu
lui de 139 cm și a tălpii de
48 cm (Nr. inv. 9482). Bățul
din lemn de alun negrit cu foc,
iar motivele florale și geome
trice crestate în el colorate cu
creion roșu, verde și albastru.
Asemenea sînt colorate și cres
tăturile decorative ale tălpii
cioplite din paltin alb.
Fig. 24 d — Furcă din
Coldău — zona Beclean, lun
gimea bățului de 138 cm, a
tălpii de 52 cm (Nr. inv. D.
2606). Bățul din lemn de
alun,pe partea de jos este a-
fumat negru, iar motivele
crestate umplute cu materiale
de vopsea verde și roșu.
214 K6s Kăroly
Fig. 25 a — Furcă din Feldioara — Cîmpie, lungimea bățu

lui de 117 cm și a tălpii de 45 cm (Nr. inv. 9965). Bățul octogonal
și talpa crestată cu motiv floral, sînt cioplite din lemn de plop.
Fig. 25 b — Furcă din Cireșoaia — zona Dej, lungimea
bățului de 133 cm, a tălpii de 41 cm (Nr. inv. D. 234). Atît bățul
cu patru fețe 'cît și talpa cu motive florale crestate sînt cioplite
din lemn de fag.
Fig. 25 b — Furcă din Atia — Zona Odorhei, lungimea bățu
lui de 92 cm și a tălpii de 41 cm (Nr. inv. N. 5154). Furca a
fost lustruită cu un lac negru.
Fig. 26 — Roată de tors din Deja

— Sălaj, înălțimea mașinei propriu zise
de 65 cm, iar a furcii propriu zise (a
bățului) încă 107 cm (Nr. inv. 9539).
Roată de tors de tip vechi (tipul nou
are construcție simetrică și mai îngustă).
Elementele de lemn de fag sînt fasonate
la strung și pictate cu vopsea de ulei
în culoare brună, verde, roșie și albastră.
216 Kôs Kăroly
După cum reiese și din titlul lucrării cu această ocazie ne-am mărginit
doar la prezentarea colecției de furci de tors a muzeului, evitînd studierea
comparativă a diferitelor forme de furci. Am ales acest procedeu tocmai
dîndu-ne seama de valoarea documentară deosebită pe care o oferă colecția,
căci prezentarea ei poate să constituie contribuția cea mai importantă
din partea noastră la viitoarea cercetare comparativă a acestei unelte
importante a țărancelor europene.
Ca metodă de prezentare am considerat justă plecarea de la categoriile
de obiecte oferite în mod firesc de însuși materialul concret al colecției,
evitînd preluarea mecanică a vreunei tipologii stabilite în diferite lucrări
străine în urma studierii unui tip sau colecții de furci din alte muzee. Con
siderăm că și o tipologie a furcilor cu valabilitate generală se va putea stabili
numai în urma prezentării rezultatelor studierii pe teren și în colecții a
furcilor de tors din toate zonele importante ale întregii Europe.
în cursul observării diferitelor tipuri și subtipuri de furci în cadrul
acestor variante, după ordinea evolutivă, constatăm că aceste serii de
obicei se termină cu variante de furci mai puțin răspîndite, deci mai noi,
caracterizate prin faptul că piesele sînt confecționate din mai multe ele
mente. Astfel la subtipul I b (furci cioplite cu două fețe) între piesele apar-
ținînd variantei 6 forma triunghiulară de la mijloc se obține uneori prin
introducerea unei șipci de alun prin bățul furcii ale cărei capete apoi se
îndoaie (6 c). Ea varianta 11, de asemenea găsim un exemplar (11 d) con
fecționat din mai multe elemente : o șipcă lungă de brad, la care sînt prinse
două elemente de scîndură cu cuie de fier. Ea subtipul I c (furci cu crengi
naturale) ultima variantă (16) se constituie în întregime din piese foarte
lungi, la care crengile sînt ciuntite aproape de tot, rămînînd din ele numai
atîta ca să susțină un inel de lemn cioplit tras pînă aici dinspre vîrful furcii.
Dar de fapt și piesele aparținătoare subtipului I d — a furcilor cu crengi
(coarne) aplicate — nu sînt altceva decît continuarea diverselor variante
(12—15) a subtipului Ic, realizînd diversele formații de crengi prin apli
carea unor cuie de lemn, scînduri subțiri sau cercuri de scoarță (17—19).
Același lucru se observă și la furcile lungi (tipul II) : ultimele variante,
cu talpă mică aplicată (22), ori cu scaune (23) sînt de asemenea variante
mai noi ale furcilor simple de rudă. De altfel și furcile din tipul III, astăzi
cu talpă lungă aplicată (24—25), constituie de asemenea o rezolvare mai
tîrzie a unei forme de odinioară monoxilă, cioplită dintr-un brad (tulpină
verticală și rădăcină orizontală), cum o vedem în diferite variante în
muzeele mari sovietice, achiziționate din Rusia de nord.
Nu ne-am ocupat aici separat de decorarea furcilor de tors, considerînd
că aceasta nu se poate trata ruptă de decorarea bîtelor, tindeicilor, năucelor
și a altor categorii de obiecte din lemn, în schimb, împreună cu acestea
merită un studiu temeinic, de sine stătător. Ne mărginim numai la cîteva
observații.
în măsura în care am putut preciza esența de lemn a furcilor — de
obicei foarte vechi, coapte între timp și afumate, iar la muzeu tratate cu
diferite conservante, — se constată că majoritatea furcilor scurte și anume
cele cioplite (tipul I a și I b) sînt confecționate din lemn de paltin, material
cu o textură ușor de fasonat, cioplit și sculptat, iar unele, mai puține,

și din fag sau alte esențe lemnoase. Furcile scurte cu crengi naturale (tipul
Ic), cu puține excepții, sînt confecționate din vîrfuri de brad, ale căror
crengi subțiri, uniforme și ieșite la aceeași înălțime, pot fi îndoite conform
cerințelor practice și artistice. în schimb această esență, bradul, nu suportă
decorarea prin cioplire-sculptare, singurul mod de decorare fiind zgîriatul
motivelor prin linii drepte, accentuate printr-un fel de întârzie de său
(cu scrum sau alt colorant). Furcile scurte' cu crengi (coarne, aripi) apli
cate (tipul I d), mai ales cele cu aripi late (18), bățul cu cioplitură reliefată
și aripa cu crestături fine și perforări, sînt de obicei din lemn de paltin.
O parte importantă a furcilor și anume cele cu crestături de supra
față, sînt confecționate din lemn de alun descojit. Acestea de obicei au
forme simple de băț (I a) sau rudă lungă (20) mai rar și cu elemente apli
cate (17, 18a, 19a—b). Variantele furcilor lungi cu talpă mică pentru
picior (22a), ca și majoritatea furcilor cu talpă lungă de șezut (24a—d),
de asemenea sînt din lemn de alun, iar tălpile lor din lemn de plop, paltin
sau fag, materiale potrivite pentru găurit, modelat prin cioplire, profilat
la margini și sculptat în suprafața lor plată. Modelarea în forma plată,
profilarea și sculptarea tălpilor lungi urmărește în primul rînd scopuri
practice și anume șederea mai comodă pe ele și împiedicarea alunecării
lor pe scaun sau laviță în timpul torsului.
Dacă unele esențe lemnoase ca paltinul, fagul, frasinul sau plopul,
cu textură fină și omogenă, sînt cele mai potrivite pentru fasonarea furcilor
cu forme reliefate (cu coarne sau cu părți plate), tot din același motiv fur
cile fasonate din aceste esențe se pretează și la o ornamentare fină, execu
tată cu vîrful cuțitului, decorul constînd din șiruri și grupuri variate de
„boabe” triunghiulare, „ochiuri” adîncite, „ferești” perforate etc. în
unele zone sudice (Mărginimea, Făgăraș), obiectul fasonat se' afumă ori
se colorează cu anilină și apoi se încrestează. Pe cînd în alte zone (de ex.
Bîrgău, Lăpuș, Maramureș etc.) „penele” se execută prin apăsarea cuți
tului în suprafață, iar în zgîrieturi se freacă cărbune pisat amestecat cu
său. în unele locuri se mai folosește la colorarea (accentuarea) motivelor
zgîriate și apa tare6. în schimb bățul din lemn de alun se pretează mai
mult la împodobirea prin variate forme de „inele” și de tablă de șah adîn
cite, imitînd elementele decorative generale (și probabil străvechi) execu
tate prin simpla eliminare în fîșii, la diferite distanțe și direcții, a coajei.
La furcile lungi, cu sau fără scăunele, fasonate din lemn de brad cu rin
deaua, decorul se realizează obișnuit — pe lîngă unele forme cioplite la
vîrf — prin pictare cu vopsea de ulei, care, ca și la mobilele din scîndură
de brad, se aplică și pentru conservarea și întărirea materialului slab.
Pe baza furcilor văzute pe teren și a informațiilor primite de la țărani,
putem constata că o parte însemnată a furcilor din colecția muzeului nostru
ca și a altor muzee rezultă din achiziții în care criteriul principal, dacă
nu chiar singurul de alegere, a fost bogăția decorării. Așa se explică existența
în colecție și a unor obiecte supraîncărcate cu decor și cu rezolvări teh-
6. Cf. D. Cornșa: Album de crestături în lemn, Sibiu 1909, p. 3 4.

218 Kôs Kâroly
nice — îmbinări și adăugiri artificiale — contrare naturii materialului

și funcției obiectului, adică cu executare tehnică și artistică străină de spi
ritul și gustul popular. De altfel la aceste obiecte de multe ori nu se res
pectă nici dimensiunile, proporțiile și formele tradiționale locale, iar în
ce privește data confecționării ele sînt produse ale ultimilor cincizeci de
ani și mai ales ale ultimului sfert de veac, perioadă care coincide cu ruperea
în tot mai mare măsură — mai ales a tineretului, care făcea și furcile
împodobite mîndrelor lor ca semn de dragoste — de normele tradiționale
și de cînd, în unele sate se obișnuiește confecționarea pentru bani a
furcilor împodobite de către vre-un „meșter” local, flăcăului care își
comandă să-i facă ceva „fără pereche”.
Cu excepția acestora, obiecte ieșite din comun (ca și cei care le-au
confecționat), obiectele din colecția Muzeului etnografic din Cluj păs
trează forme tradiționale locale. Dar majoritatea covîrșitoare a furcilor
împodobite, sînt obiecte de mare valoare documentară, întrucît, atît la
forma, cît și la împistritul lor s-au respectat normele obișnuite ale comu
nității. Bineînțeles însă că din această categorie, conținînd peste 80%
din obiecte, pe lîngă că sînt unelte de lucru, cîteva din ele îndeplinesc
uneori și o funcție cu caracter social, ca obiecte de obiceiuri populare după
vîrste, fiind semne simbolice ale unei relații importante legate între doi
tineri în perspectiva căsătoriei. Întrucît însă datele laconice ale registrelor
de inventar muzeale mai vechi de obicei nu conțin referiri în această pri
vință7, cunoașterea aspectelor sociale și la această categorie de obiecte,
trebuie să se bazeze pe cercetări directe pe teren.
Am încercat să prezentăm bogata colecție de furci de tors a Muzeului
etnografic al Transilvaniei ; principalele tipuri, formele evolutive și seria
variantelor, reprezentate prin sute de obiecte, majoritatea lor și în execuție
artistică. în cursul prezentării am făcut unele observații și în ce privește
materialul, tehnica de confecționare și ornamentare. Cum rezultă atît din
cele precizate, cît și din unele aspecte lăsate deschise, în cazul acestei
colecții de furci avem de a face nu numai cu o colecție foarte bogată
numeric dar mai ales valoroasă pentru calitatea sa, compusă din obiecte
autentice, adunate bucată cu bucată de muzeografi din trei generații,
din toate părțile Transilvaniei și unele chiar și din restul țării. în felul
acesta colecția reprezintă o valoare documentară deosebită, constituind
o temelie importantă a cercetării pe plan internațional a importantei unelte
a femeilor europene, furca de tors.
Unele lipsuri și unilateralități ale modului vechi de inventariere a obiectelor au fost

constatate de noi și în legătură cu prezentarea altor colecții muzeale (vezi Kôs Kâroly:
Az Erdélyi Nemzeti Mûzeum Néprajzi Târânak faekéi (Plugurile de lemn ale Secției de etno
grafie a Muzeului Ardealului), Kolozsvâr, 1947, p. 3—4).
Kös Kâroly, Cluj
DIE SPINNROCKENSAMMLUNG DES SIEBENBÜRGISCHEN

VOLKSKUNDEMUSEUMS
Zusammenfassung
Die umfangreiche Sammlung des Siebenbürgischen Volkskundemu

seums verdient eine ausführliche Darlegung. Der Spinnrocken war das
unentbehrliche Arbeitsgerät der Frau und weist eine ausserordentliche
Vielfalt der Form auf. In den verschiedensten Teilen Europas haben Völker,
Landschaften und Gruppen von Ortschaften besondere, künstlerische
Formen herausgebildet, die das Interesse der Wissenschaftler von jeher
wachgerufen haben. Diesem Interesse verdankt auch das Ethnographische
Museum Transsilvaniens die stattliche Anzahl von 323 Spinnrocken. Ihren
Wert macht aber nicht allein die beachtliche Anzahl, sondern die Tatsache,
dass sie unmittelbar von Fachkräften ausgewählt und gesammelt wurden,
und dass sie, aus 115 siebenbürgischen Ortschaften stammend, die wich
tigsten Zonen von der Maramuresch bis zum Burzenland und von Năsăud
bis Caraș-Severin vertreten.
Die Vorführung dieser Sammlung möchte ein Ausgangspunkt für wei
tere Erforschung dieses überlieferten Gerätes sein, und ein Vergleichsma
terial für die gründliche Untersuchung der europäischen Spinnrocken dar
stellen. Die Gliederung, welche die Sammlung durch den Verfasser erfährt,
beweist die Vielfalt dieses Gebrauchsgegenstandes nach Form und Grösse,
Holzbeschaffenheit und technischkünstlerischer Ausführung. Abgesehen
von geographischen Besonderheiten und solchen, die von der Lebensweise
abhängen, ist für Siebenbürgen charakteristisch, dass hier auf engem Raum
die drei wichtigsten Typen von Spinnrocken vertreten sind : die kurzen
„furci de briu”, die in den Gürtel gesteckt werden (vom Typus Mittelmeer-
und Atlantikküste), die langen Stäbe „furci de rudă” vom nordischen Typus.
Sebstverständlich hat das Vorhandensein paralleler Typen in den jeweili
gen Zonen oder Dörfern Folgen gezeitigt : Die verschiedenen Typen bestehen
weiter nebeneinander, indem sie je nach Altersstufe der Frauen, nach
Gelegenheit oder der jeweiligen Arbeitsbedingungen verwendet werden,
mitunter sind auch ganz neue, lokale Formen entstanden.
Einen genaueren Einblick in die Sammlung des Museums gibt der
Verfasser, indem er nach Typen und Varianten gliedert ; die geographische
erbreitung veranschaulicht eine Karte, welche die Gegenstände aus der
Sammlung mit dicken Strichen und die aus vorliegenden Veröffentlichungen
oder eigener Nachforschung bekannten mit dünnen Strichen bezeichnet.
22U Kös Kâroly
VERZEICHNIS DER ABBILDUNGEN
I. Detail aus dem Depot der Spinnrockensammlung aus dem Siebenbürgischen Volkskunde
museum
II. Die Abteilung der Spinnrocken und Detail aus der Sonder-ausstellung „Ilolzschnitz- und
Kerbarbeiten aus Transsilvanien”, die 1964 eröffnet wurde
III. „Claca de tors" (Spinndienst) aus Lelese (Gebiet Pädureni)
IV. Spinnstube, Stana (Gebiet Calata)
V. Spinnrocken aus Rimetea-Trascäu : Mischform aus dem Typus mit langen Sitzbrett und
jenem aus dem Motzenland
VI. Typen und Varianten von Spinnrocken, die in der Sammlung des Siebenbürgischen
Volkskundemuseums vertreten sind. Die Zahlen zu den l ormenskizzen entsprechen
der Nummerierung der Rocken auf der Karte und auf Zeichnungen
VII. Verbreitungskarte der verschiedenen Spinnrockenvarianten aus der Sammlung des Museu
ms (mit dicken Linien) und jener aus Fachpublikationen oder vom Autor während
der Feldforschung aufgefundenen
Fig. Ta — Rocken aus Cuhea-Maramureș, 97 cm lang (Inv. Nr. 1686). Geschälter Haselstock
mit geometrischen und floralen Ziermustern die mit Salzsäurelösung zwischen
den geritzten Linien gefärbt wurden
Fig. 1b — Rocken aus Bozovici — Caraș, 88 cm lang (Inv. Nr. N 7181). Aus Buchenholz
mit Hobel und Raspel gearbeitet, mit vier Seiten und gezahnten Kanten
Fig. 1c — Rocken aus Săliște. — Maramureș, 144 cm lang (Inv. Nr. 8894). Langer Stock aus
geschältem Eschenholz, mit geometrischen und figuralen Ziermustern ; die Rillen
sind mit schwarzen Material ausgefüllt ; im oberen Teil eingebrannte Kreise
Fig. 2a — Rocken aus Cioclovina-Hațeg, 117 cm lang (Inv. Nr. 1147), geschnitzt, vierseitig,
im Querschnitt ein Rechteck (13x26 mm), aus Tannenholz
Fig. 3a — Rocken aus Sacoșul Mare — Timiș, 126 cm lang (Inv. Nr. 1043), Bergahorn,
geschnitzt, datiert „1900".
Fig. 3b — Rocken aus Poiana — Caraș-Severin, 112 cm lang (Inv. Nr. 895). Aus Buchen
holz geschnitzt
Fig. 3c — Rocken aus Belinț-Timiș, 125 cm lang (Inv. Nr. 1033) . Aus Buchenholz geschni
tzt.
Fig. 4a — Rocken aus Bilbor — Gheorgheni, 134 cm lang (Inv. Nr. N 7180). Aus Bergaliorn
geschnitzt
Fig. 4b — Rocken aus Benia-Porșescu — Cimpulung, 108 cm lang (Inv. Nr. 4094). Aus Ber
gahorn geschnitzt
Fig. 5a — Rocken aus Ponor-IIațeg, 113 cm lang (Inv. Nr. N 1137). Aus Bergahorn geschni
tzt, mit eingekerbten geometrischen Motiven
Fig. 5b — Rocken aus Vîlcelele Rele — Hațeg, 128 cm lang (Inv. Nr. 495). Aus Berga
horn geschnitzt
Fig. 5c — Rocken aus Iscroni — Petroșani, 126 cm lang (Inv. Nr. 14). Aus Bergahorn
geschnitzt
Fig. 5 d — Rocken aus Rîu — Bărbat — Pädureni, 125 cm lang (Inv. Nr. 427). Messerspitzen
„punkte" (Haselholz ?)
Fig. 5 e — Rocken aus Uricani — Petroșani, 123 cm lang (Inv. Nr. 391). Aus einem einzigen
Stück Eichenholz geschnitzt, 1903
Fig. 6a — Rocken aus Bozovici — Caraș-Severin, 100 cm lang (Inv. Nr. N 1171). Aus
einem einzigen Stück Buchenholz geschnitzt
Fig. 6b — Rocken aus Borlovenii Vechi — Caraș-Severin, 110 cm lang (Inv. Nr. 7765).
Aus einem einzigen Stück Bergahorn, mit Messerspitzen „punkten”, die Linien
mit Intarsia von grünem und rotem Siegellack
Fig. 6c — Rocken aus Corneareva — Caraș-Severin, 118 cm (Inv. Nr. 1047). Aus einem
einzigen Stück Bergahorn geschnitzt, die Flügel mit Durchbruchschnitzerei
Fig. 6 d — Rocken aus Poiana Sibiului, 120 cnilang (Inv. Nr. 2926). 1925, aus einem einzigen
Stück Bergahorn geschnitzt, mit der Inschrift „Nova Kiam Ion", Durchbruch
schnitzerei, in der Mitte auch Seilmotiv
Fig. 7a — Rocken aus Vaideeni — Vîlcea, 120 cm lang (Inv. Nr. 8603). 1911, aus einem einzi
gen Stück Buchen — oder Ahornholz geschnitzt, mit einem Doppelflügel von
12 cm Breite ; Durchbruchschnitzerei und Punkte
Fig. 8 — Rocken aus Clopotiva — Hațeg, 123 cm lang, flach (Inv. Nr. 90). Aus Bergahom
geschnitzt, mit geometrischer Ritzmusterung
Fig. 9 — Rocken aus Bucova — Hațeg, 123 cm lang, flach (Inv. Nr. 155). Aus Bergahorn
geschnitzt, mit Dreieckformen verziert, die mit der Messerspitze gekerbt oder
durchbrochen wurden
Fig. 10 — Rocken aus Girda de Sus — Motzenland, 152 cm lang, in der Mitte verbreitert
(Inv. Nr. N 6723). Aus Bergahorn geschnitzt mit beidseitigem Kerbmuster
Fig. 11 a — Rocken aus Sașa-Lupșa — Motzenland, 95 cm lang, flach (Inv. Nr. 1147). Aus
weicherem Holz (Pappel?), an beiden Enden nachträglich gekürzt
Fig. 11 b — Rocken aus Vidra — Motzenland, 129 cm lang, flach (Inv. Nr. 3482). Schnit
zarbeit aus Bergahorn mit beidseitigem Kerbmuster
Fig. 11c — Rocken aus Mărgău, 180 cm lang (Inv. Nr. N 7169). Geschnitzt, Tannenholz,
die Breitseite mit Rillen und Kerbarbeit verziert
Fig. 11 d — Rocken aus Rișca, 182 cm lang (Inv. Nr. N 6724). Tannenlatte mit zwei daran
genagelten Brettchen
Fig. 12 a — Rocken aus Cioclovina-Hațeg, 113 cm lang (Inv. Nr. N 1557). Geputzter Hart
holzast
Fig. 12 b — Rocken aus Boten! — Muscel, 110 cm lang (Inv. Nr. 3625). Tannenast, datiert
„1928", mit geometrischen Kerbmustern, schwarz ausgefüllt.
Fig. 12 c — Rocken aus Fărcădin — Hațeg, 121 cm lang (Inv. Nr. N 7187). Tannenspitze mit
einem Ansatz geflochtener Zweige; geometrische Kerbmuster, schwarz ausgefüllt
Fig. 12 d — Rocken aus Clopotiva — Hunedoara, 114 cm (Inv. Nr. N 7186). Geschälte
Tannenspitze mit zwei geflochtenen Zweigreihen (siehe Zeichnung des Flechtens)
Fig. 12 e — Rocken aus Arpașul de Sus — Făgăraș, 106 cm (Inv. Nr. 6910). Geschälte Tannen
spitze mit fünf Reihen gebogener und mit Bast gebundener Zweige.
Fig. 12 f — Rocken aus Straja-Cîrțișoara — Făgăraș, 124 cm lang (Inv. Nr. 6913). Griff aus
gehobeltem Tannenholz, in neun Reihen Spiralringe aus Holzspan daran genagelt,
die mit rosa, grünen und violetten Wollfäden und Metallfaser umwunden sind
Fig. 13 — Rocken aus Pătaș — Caraș-Severin, cca 100 cm (Inv. Nr. 7744). Ungeschälte
Tannenspitze, mit zwei (kreisförmig) gebogenen Zweigen
Fig. 14 a — Rocken aus Rodna Veche, 140 cm lang (Inv. Nr. N 6725). Ungeschälte Hasel,
mit unbearbeiteten, an der Spitze gebundenen Zweigen
Fig. 14 b — Rocken aus dem Rodnaer Gebiet ( ?), 139 cm lang (Inv. Nr. N 1552). Geschälte
Hasel; drei natürliche Zweige an der Spitze mit einer Schnur zusammengebunden
Fig. 14 c — Rocken aus Salva — Năsăud, 192 cm lang (Inv. Nr. 4029). Tannenspitze, an
deren oberem Ende sechs Paar natürlicher Zweige in einer ovalen Form von
86 cm zusammengeflochten sind
Fig. 15 — Rocken aus Bîrgău mit der Inschrift „Mișan Niculai", cca 200 cm lang (Inv. Nr.
3156). Tannenspitze, zwei natürliche Zweige in der Mitte kreisförmig geflochten
im unteren Teil geritzte geometrische (Schachbrett) und Blumenmuster, die
Ritzungen schwarz ausgefüllt,
Fig. 16 — Rocken aus Eelese — Pädureni, 171 cm lang (Inv. Nr. 292). Dünner geschälter
Tannenstamm ; vom ungefähr bis zur Mitte darübergezogenen Buchenring nach
oben und unten geritzte geometrische Musterportionen, die Ritzungenschwarz
ausgefüllt.
Fig. 17 a — Rocken aus Arpașul de Sus — Făgăraș, 122 cm lang (Inv. Nr. 6909). Geschälter
Haselstöck ; in der Mitte ein Holznagel der berauchte obere Teil ist mit Iunien-
einkerbung enund kleinen dreieckigen Messerspitzen „körnern" („boabe") verziert
Fig. 17 b — Rocken aus Boteni — Muscel, 100 cm (Inv. Nr. 3626). Geschälter Haselstock
mit feinen geritzten geometrischen Mustern, quer durch ein gezahnter Holz
„nagel"
Fig. 18 a — Rocken aus Orlat — Märginime, 105 cm lang (Inv. Nr. N 818) aus einem sch
warzberauchten Haselstock und einem Doppelflügel aus Buche, der mit einem
Keil befestigt ist
222 Kôs Kâroly
Fig. 18 b — Rocken aus Poiana Sibiului — Mărginime, 99 cm hoch (Inv. Nr. 3020) ; besteht
aus einer Tannenholzstock und einem daran befestigten Flügel ; Verzierung :
Schnitzlinien und Punktereihen
Fig. 18 c — Rocken aus der Umgebung von Sibiu, 116 cm lang (Inv. Nr. 7926). Geschnitzter
Stock aus Ahorn, die Knoten wurden zu dekorativen Elementen umgewandelt,
der eingekeilte Flügel ist durchbrochen
Fig. 18 d — Rocken aus Jina — Mărginime, 116 cm (Inv. Nr. 2959) Geschnitzter Stock und
eingekeilter breiter Doppelflügel, beides aus Pappelholz. Der Flügel mit
Durchbruch- und Profilverzierung
Fig. 18 e — Rocken aus Poiana Sibiului — Mărginime, 102 cm lang (Inv. Nr. 3876). Für
die Einsetzung des Flügels im oberen Teil gespaltener Ahornstock. Der dünne
Ahornflügel mit Durchbruch — und Profilverzierung
Fig. 18 f — Rocken aus Jina — Mărginime, 110 cm lang (Inv. Nr. 2962). Geschnitzter Stock
und eingekeilter Flügel aus Ahornholz. Durchbruchverzierung
Fig. 18 g — Rocken aus Livezeni — Gebiet Petroșani, 107 cm lang (Inv. Nr. 20). Geschnitzt,
Ahorn, eingekeilter Flügel. Die Stockspitze und der Flügel mit Profil- und
Durchbruchverzierung
Fig. 19 a — Rocken aus Negreni — Ciucea, 169 cm lang (Inv. Nr. N. 6722). Langer geschäl
ter Haselstock, rauchgeschwärtz, mit Linienkerbarbeit und dreieckigen Messer
spitzen „körnern" („boabe”) ; in der Mitte ein gebogener Kreis aus zehn dünnen
Schichten Haselspan
Fig. 19 b — Rocken aus Beleleu — Trascău, 159 cm lang (Inv. Nr. 6904). Geschälte Hasel
stange, beraucht und gekerbt, im oberen Teil zwei Kreise aus Holzspan (vgl. 8)
Fig. 19 c — Rocken aus der Umgebung von Sibiu, 87 cm lang (Inv. Nr. 7927). Kurze
geschnitzte Stange, vierseitig, und ein 5 cm grosser verzierter Kreis aus
mehreren Schichten.
Fig. 20 a — Rocken aus Stina de Vale — Bihor, 183 cm lang (Inv. Nr. 6896). Geschälter
Haselstamm, geritzte Blumenmotive, geschwärzte Ritzung
Fig. 20 b — Rocken aus Aluniș — Gebiet Calata, 195 cm lang (Inv. Nr. N 5152). Haselholz
mit Rillen
Fig, 20 c — Rocken aus Lemniu — Gebiet Jibou, 206 cm lang (Inv. Nr. D 2996). Geschälter
schwarzberauchter Haselstab, anschließend geschnitzt, wodurch die Musterung
in der schwarzen Oberfläche weiß erscheint
Fig. 20 d — Rocken aus Cătina — Siebenbürgische Hochebene 202 cm lang (Inv. Nr. 9923).
Achteckig gehobelte Tannenlatte, nach oben hin verjüngt
Fig. 20 e — Rocken aus Tetișu — Gebiet Calata, 237 cm lang (Inv. Nr. N 5135). Tanne,
achteckig gehobelt, auf weißem, gelbem oder blauem Grund mit roter, schwarzer,
weißer, gelber und blauer Ölfarbe bemalt
Fig. 21 a — Rocken aus Bod — Butzenland, 160 cm lang (Inv. Nr. N 880). 1866, vierkantig
aus Buchenholz geschnitzt, 3 cm breit, oben rund, die geometrische Kerbver
zierung mit schwarzem Wachs ausgefüllt. Daneben vier Inschriften von datierten
Rocken
Fig. 21 b — Rocken aus Feldioara — Burzenland, 160 cm lang (Inv. Nr. 909). 1873, Tannen
holz, gehobelt, mit hellblauer, roter, schwarzer, grüner, gelber und brauner
Ölfarbe gemalte Blumen
Fig. 21 c — Rocken aus Prejmer — Burzenland, 155 cm lang (Inv. Nr. N 881). Gedrechsel
tes Buchenholz, braum gefärbt, rote und graue Ringe
Fig. 22 a — Rocken aus Rimetea — Gebiet der Schwarzen Kreisch, der Stock 155 cm, das
Fußbrett 15 cm lang (Inv. Nr. N 6765). Der Stock aus Haselholz, schwarzberaucht
und ans chließendgekerbte Blumenmusterung
Fig. 22 b — Rocken aus Sărata — Gebiet Mureș, 173 cm lang ilnv. Nr. N 5143). Buchenholz,
oben und unten vierseitig, der Rest achtseitig, die vierseitigen Teile mit
Schnitzverzierung
Fig. 22 c — Rocken aus Călugăreni — Gebiet Niraj, 191 cm langer Stock, das Fußbrett 19
cm (Inv. Nr. N 5141). 1886 aus Buchenholz gearbeitet, unten und oben vier
seitig, dazwischen achtseitig. Oben Schnitzverzierung
Fig. 23 — Rocken aus Cehețel — Gebiet Odorhei, Gesamtlänge 216 cm, das Stühlchen 20 cm
(Inv. Nr. N 5133). Gehobelter Tannenstab, auf blauen Grund mit roter.
grüner und weißer Ölfarbe gemalte Blumen ; Brett und Beine des Stühlchens
aus Buche gedrechselt
Fig. 24 a — Rocken aus Sintereag — Gebiet Großer Somesch. der Stock 136 cm, das Sitz
brett 50 cm (Inv. Nr. D 2613). Der Stock ist aus Haselholz, das Brett
geschnitzt. Buche. Geometrische und Blumenmuster haben Ritzkonturen und
sind mit Salzsäurelösung gefärbt. Das Sitzbrett mit Kerbrosetten
Fig. 24 c — Rocken aus Deja — Sălaj, der Stock 139 cm lang, das Sitzbrett 48 cm (Inv.
Nr. 9482). Der Stock aus Haselholz, rauchgeschwärzt, die gekerbten geomet
rischen und Blumenmuster mit rotem, grünem und blauem Farbstift gefärbt ;
ebenso ist auch das Sitzbrett aus Weißahorn verziert
Fig. 24 d — Rocken aus Coldäu — Gebiet Beclean, der Stock 138 cm, das Sitzbrett 52 cm lang
(Inv. Nr. D 2606). Der Stock aus Haselholz, unten geschwärzt; die Kerbmuster
mit grüner und roter Farbe ausgefüllt
Fig. 25 a — Rocken aus Feldioara — Siebenbürgische Hochebene, der Stock 117 cm, das
Sitzbrett 45 cm lang (Inv. Nr. 9965). Der achteckige Stock und das Sitzbrett
mit floraler Kerbmusterung sind aus Pappelholz geschnitzt
Fig. 25 b — Rocken aus Cireșoaia — Gebiet Dej, der Stock 133 cm lang, das Sitzbrett 41 cm
(Inv. Nr. D 234). Vierseitiger Stock und Brett mit gekerbten Blumenmustern
aus Buchenholz geschnitzt
Fig. 25 c — Rocken aus Atia — Gebiet Odorhei, der Stock 92 cm, das Sitzbrett 41 cm lang
(Inv. Nr. N 5154). Der Rocken schwarz lackiert
Fig. 26 — Spinnrad aus Deja — Sălaj, das Radgestell 64 cm, der eigentliche Rocken noch
107 cm hoch (Inv. Nr. 9539), Spinnrad vom alten Typ (der neue ist symetrisch
und schmaler gebaut). Die Holzteile aus Buche sind gedrechselt und mit brauner,
grüner, roter und blauer Ölfarbe bemalt.
BIBLIOGRAFIE
Apolzan, Lucia, Portul si industria casnică textilă în Munții Apuseni, București, 1944,
p. 55-56
Bàtky, Zsigmond, A kenderrel valo munka Kalotaszegen, în ,,Néprajzi Értesito", VI
(1905), p. 267.
Cs. Bogăts Dénes, Hàromszéki oklevel — szôjegyzék, Kolozsvăr, 1953 p. 42, 43, 44.
V e 1 e v a, Maria, Bîlgarski narodni nașii i șeviți, Sofia, 1950 (fig. 22, 29, 39).
Bellosics, Bâlint, Bàcsmegyei sokăc guzslyok, în ,,Népr. Êrt.", VIII (1907), p. 268-
-274.
B o s s e r t, H. Th., Volkskunst in Europa, Berlin, 1926, (pl. VI, CXXVII).
B y h a n, Arthur, Beitrag zur Volkskunde der Gagauzen, in „Mem. de la Société Finno-
Ougrienne", LXVII, p. 58.
Comșa, D., Album de crestături în lemn, Sibiu, 1909 (p. 3-4, fig. 1-45). Dalmatische Volks
kunst, Split, 1931 (fig. 13,16).
G a v a z z i, M., Problem karakteristicinoga razmieștaia nekih etnografskih elementa na Bai
kanu, in „Comptes Rendus du IV-e Congrès des Géographes et des Etnographes Sla
ves", Sofia, 1936.
G a v a z z i, M., Der Aufban der kroatischen Volkskultur, în „Baessler-Archiv", XX, Berlin, 1937,
p. 176.
G a v a z z i, M., Oko-tipa praslavenske preslice, in „Lud Slowianski", Krakow, 1929—1930,
vol. I, p. 1-10.
Gönyey, Sandor, A kendermunka népi szerszàmai Magyarorszàgon, in „Népr. Ert.",
XXVIII (1936), p. 1-13.
Gönyey, Sândor, A székely guzsaly, în „Népr. Êrt.", XXXIII (1941), p. 91—95.
Gônyey Săndor, Gyapju- és kendermunka a Radnai havasok aljân, în „Ethnograpliia”,
LIV (1943), p. 191-192.
Haberlandt, A., Kulturwissenschaftliche Beitrage zur Volkskunde von Montenegro, Alba
nien und Serbien, Wien, 1913 (pl. XI).
224 Kôs Kâroly
Haberland t, Arthur, Volkskunst den Balkanländer, Wien, 1919.
Holme, Charles, Peasant Art in Austria and Hungary, London-Paris-New-York, 1911
(fig. 509-515).
Holme, Charles, Peasant Art in Italy, London-Paris-New-York, 1913 (fig. 340, 362).
Holme, Charles, Peasant Art in Russia, London-Paris-New-York, 1912, (fig. 4 — 5, 50,
181-187, 203-218, 538).
Jegalova, S. K., Furcile de tors rusești cu executare artistică, în colecția Muzeului de Stat
din Moscova, (manuscris la Muz. Etnografic al Transilvaniei).
Karutz, R„ Die Völker Europas, Stuttgart, 1926 (p. 50-51, 71-72, 79, 81, 91, 107,
111, 125).
Kimakowic z-W inniczki, M. von, Spinn-und webewerkzenge. Entwicklung und An
wendung in vorgeschichtlicher Zeit Europas, Würzburg, 1910.
Kostov, St. L., Preliți, în „Izvestia na Narodnia etnografski Muzei v Sofia", IV, Sofia,
1927.
Koris, Kalman, Matyâ kendermegmunkâlô szerszâmok, in „Néprajzi ÊrtesitJ", VIII
(1907), p. 1-32.
Kovâcs, Dénes, Irott botok is guzsalyok. I, Czikszereda, 1954.
„Latuju Raksti", Nr. LV (PI. 15, 141).
Lükö, Gabor, A moldvai csdngôk kendermunkdja, în ,,Népr. Ért.” XXVI (1934), p. 98.
Md oria, Dimitr-Zoizi P r o k, Narodnoe iskusstvov Albanii, Tirana, 1959 (p. 45).
M o s z i n s k y, K., Kultura ludowa Slowian, Krakow, 1929 (p. 305—309, harta).
Pamfile, Tudor, Industria casnică la romani, trecutul si starea ei de astăzi, București,
1910 (p. 9-10, 208-209).
Păcală, Victor, Monografia comunei Rășinariu, Sibiu, 1915 (p. 491—492).
Prinz, Gyula, Mâșodik belsôàzsiai utazdsom néprajzi eredményei, în ,,Népr. Ért.", XIV
(1913), p. 167-170.
Papa h agi, Tache, Images d’ethnographie roumaine. I —II. București, 1928, 1930. (vol. I,
p. 62, 146, 147; vol. II, p. 89, 102, 105-7, 179, 204).
R â c z, I.-V o 1 a n e n, N., Soumen Kansantaiteen aarteita. Helsinki, 1963 (pl. 6, 22).
S i r e 1 i u s, U. T., Die Handarbeiten der Ostjaken und Wogulen. în „Journal de la Société
Finno-Ougrienne", XXII, p. 1—75.
Șainelic, Sabin, Motive ornamentale pe furci și bîte. Zonele etnografice Lăpuș și Mara
mureș, în „Marmația", I, Baia Mare, 1969, p. 92—97.
S z a b 6, Imre, Dévai székely csdngôk hâzüpara, în „Népr. Ért.", X (1909), p. 181.
Szolnoky, Lajos, A Néprajzi Miizeum sokâc guzsalyai. Budapest, 1950.
Szolnoky, Lajos, Az Orszàgos Néprajzi Müzeum guzsaly-gyüteménye. I, Budapest 1951.
Téglas, Gabor, A Retyezàtvidék pdsztorainak faragô müveszete, în „Népr. Ért.", VIII
(1907), p. 287-291.
T é g 1 à s, Gâbor, Hunyadmegyei fafaragâs, în „Népr. Ért.", VII (1906), p. 127 — 137.
T z i g a r a-S a m u r c a ș, Al., L'Art du peuple roumain, Genève, 1925 (fig. 52).
T z i g a r a-S a m u r c a ș, Al., Izvoade de crestături ale țăranului român, București, 1928,
(p. 31, 33, 37, 45, 49, 51).
Viseze, Lajos, A kender termelése és feldolgoiasa Bâlvânyosvâraljàn, în „Népr. Ért.",
XXXV (1943), 162.
Vuia, Romulus, ,,Tocălia" și începutul torsului, în „Anuarul Muzeului Etnografic al
Transilvaniei pe anii 1957 — 1958", Cluj, 1958, p. 79-93.
„Zbirka Jugoslavenskih Ornamenta, V. Izdaje Etnografski Muzei u Zagrebu", Zagreb, 1931
(pl. 19-20).
Zelenin, D., Russische (ostslawische) Volkskunde. Berlin-Leipzig, 1927 (p. 154 —156).
Aurelia Tița
PORTUL POPULAR ROMÂNESC DIN

DEPRESIUNEA CĂLĂȚELE
Zona etnografică de care ne ocupăm în studiul nostru s-a bucurat de

atenție încă din secolul trecut, cînd numeroși cercetători dominați de roman
tismul perioadei de „manifestare a rezistenței naționale” din „epoca urmă
toare ocupației austriece”1 au publicat o literatură de specialitate2 a cărei
referință preferențială la portul și textilele maghiare a contribuit ulterior
la crearea impresiei că regiunea Kalotaszeg-ului nu ar fi locuită de populația
românească majoritară, și în aceste locuri, ca peste tot în Transilvania. Cum
cercetările întreprinse asupra diverselor regiuni ale Transilvaniei nu înca
drau Depresiunea Călățele în nici una din zonele etnografice cunoscute de
specialiști, unele mențiuni fiind cu totul sporadice3, studiul nostru își pro
pune să suplinească această lipsă, prezentînd portul popular al românilor
din stăvechea „țară” cu voievozi autohtoni4 în strînsa lui conexiune cu cel
al Munților Apuseni învecinați.
Prin piesele sale cele mai caracteristice, evoluate pe linie tradițională,
cum sînt : cămașa cu ciupag, zadia cu trup vînăt, în portul femeiesc, cămașa,
pieptarul și cioarecii în cel bărbătesc, sumanele și țundrele în îmbrăcămin
tea de iarnă, portul popular românesc din această parte se încadrează ca
1 Kos Karoly, A Kalotaszegi muszuj, în „Müveltség és hagyomăny”, VI, Budapest,

1964, p. 153.
2 Enumerăm cîteva din aceste studii, articole și materiale : K ö v â r y L., A Kalotas
zegi magyar nép Erdélyben, în „Magyarorszâg. . . .", 1854, II ; M. Gy., Kalotaszeg vidéke
és magyar népe, în „Vasârnapi Ujsăg”, nr. 17 din 27. IV. H56, p. 143 ; S o ö s A., Rövid
ismertetés a Kalotaszegi népéletbôl, în „Székely Néplap”, 1867, p. 288; Janko J.,
Kalotaszeg magyar népe, Budapest, 1892; Gyarmathy Zsigâné, Tarka képek a
Kalotaszegi varrottas vilàgâbôl, Budapest, 1896.
3 G. Niculescu — Varone, Portul national românesc, București, 1934, p. 39;
idem, Costumele nationale din România întregită, București, 1937, p. 75—78.
‘Pompei Mureșanu — Romulus Oșianu, Contribuții la studiul așezări
lor și construcțiilor țărănești din Depresiunea Călățele (manuscris).
15 — Anuarul Muîeu'iui etnografic

226
Aurelia Tița
s
Cămăși cu ciupag din diferite zone ale Transilvaniei: 7 — Săcel — Turda ;2 — Prundul Bîrgăului — Bistrița
bh
— Hodac — Mureș ; 4 — Lăpușul Românesc — Lăpuș : 5 — Jucul de Mijloc — Cîmpia Transilvaniei.
Portul românesc din Depresiunea Călățele 227
o arie marginală a zonei cunoscute din centrul Transilvaniei56. în mijlocul

ei s-a situat Cîmpia, la marginea căreia s-au diferențiat și păstrat ca arii
marginale : Țara Căpușului, Ținutul Bistriței, Mureșul superior și Mocă-
nimea Munților Apuseni8.
Din complexa evoluție a pieselor componente, am desprins tipologia
și ornamentica unora din cele mai reprezentative : cămașa, zadia și șorțul
din portul femeiesc, cămașa, cioarecii, pieptarul din portul bărbătesc și
sumanele din îmbrăcămintea de iarnă.
Cămașa femeiască se încadrează în tipul cămășilor cu ciupag (fig. 1),
numită în zonă cămașă cu chept, care are, după cum se știe, o broderie mono
cromă în motive geometrice realizată pe muchia cutelor, pe piept7. în portul
vechi cămașa propriu-zisă era prinsă de poale și nu croită dintr-una. >: '
Ea a evoluat dintr-un tip mai simplu al cămășii încrețite la gît, cu
guler brodat. într-o primă fază de dezvoltare a ciupagului, a apărut desigur
o broderie mai îngustă pe încrețiturile din față, unde a fost inițial și gura
cămășilor, așa cum au fost cămășile vechi femeiești din Țara Moților (fig. 2).
Ornamentica celor păstrate în colecțiile Muzeului etnografic al Transilvaniei,
de la Vidra de Sus, este întregită pe mîneci în jos, cu cheițe. Cheița ca
tehnică veche de îmbinare a pieselor și care se întîlnește mai mult sau mai
puțin simplă la cămășile din multe zone (fig. 3), sub diferite denumiri, aici
se cheamă bocori sau bocorele. Acestea au în primul rînd un rol practic, dar
fiind lucrate în aceeași culoare cu care este brodat și ciupagul, au și unul
decorativ.
Elementele specifice ale unei cămăși cu ciupag sînt : ciupagul pe piept,
gura cămășii în spate, cusătura peste cot — șire peste cot, brățara — tră
sura, fodor mare, guler, cipcă la fodor, cheițe — bocori (fig. 4).
Părțile principale ale cămășii sînt : trupul cămășii și mînecile. Ele se
croiesc din șase coți. Trupul cămășii este alcătuit din mai multe părți :
pieptul dintr-un lat și jumătate, spatele dintr-un lat, mînecile din cîte un
lat și jumătate, iar din restul de jumătate de lat de pînză se scoteau păhu-
țele și clinii de sub mînecă. Trupul cămășii este scurt, ajungînd pînă la brîu.
în schimb, fiind făcut din doi lăți și jumătate, iar mînecile din cîte un lat
și jumătate, sînt destul de largi. De aceea pînza de la piept trebuie strînsă
prin încrețituri, rezultînd astfel ciupagul, iar gura ajunge să fie făcută la
spate, încheindu-se cu cheotori (băieri). în jurul gîtului încrețiturile cămășii
și ale mînecilor sînt prinse printr-un guler care vine strîns pe gît.
Culorile obișnuite la ciupage și trăsuri sînt diferențiate pe categorii
de vîrste : nuanțe de roșu la fete și femei tinere și negru la bătrîne. Motivele
sînt întotdeauna geometrice, realizate în tehnica cunoscută a broderiei pe
muchia cutelor (fig. 5).
5 Valeriu Butur ă, Evoluția portului popular în sectorul răsăritean al Munților

Apuseni, în „Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1959—1961", Cluj, 1963,
p. 203.
6. R. O ș i a n u, Portul popular de la Șieu — Șieut. județul Bistrița-Năsăud, în „Anuarul
Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1965 — 1967", Cluj, 1969, p. 553.
x ■ ’Lucia A p o 1 z a n, Portul si industria casnică textilă în Munții Apuseni, București,
1944, p. 134.
228 Aurelia Tița
Fig. 2 — Cămașă femeiască cu cheițe de la Vidra de Sus, Țara Moților.
Mîneca este lungă, dar la o distanță de aproximativ 25—30 cm de

la gît (guler) este strînsă prin brățara numită aici trăsură peste cot, ornamen
tată întotdeauna în motive geometrice, în aceeași tehnică ca și ciupagul,
•care o desparte de fodorul mare de cca. 27 cm. Motivele mai des întîlnite
în compoziția „trăsurii” sînt steaua cea mare, în butucași, steuțe.
Mînecile sînt bogat ornamentate, căci au, deasupra trăsurii, la o mică
distanță, șire peste cot, o broderie geometrică de 3—4 cm, lucrată în aceeași
culoare cu ciupagul și trăsura, dar completată discret și cu alte culori :
galben, albastru, verde etc. Același element decorativ este lucrat și la mar
ginea fodorului, căruia i se adaugă și o dantelă lată (6—8 cm), albă sau
neagră. Tot broderia aceasta apare și în lungul mînecii, de la gît și pînă
jos — întreruptă bineînțeles la trăsură. Elementele ornamentale se
numesc simplu șire pe mînecă-n jos. Cel de pe fodor este încadrat de alte
două rînduri mai înguste, de multe ori în motive florale. Partea de dedesubt
a fodorului, care vine sub mînă și nu este expusă vederii, nu mai este atît
de mult brodată ; are doar un singur rînd de broderie plină „șire”, colțișori
Portul românesc din Depresiunea Călățele
Diferite cămăși cu cheițe : 7 — Săliște — Sibiu ; 2 — Arpașul de Sus — Țara Oltului ;

3 — Mănăstireni — Depresiunea Călățele.
229
230
Aurelia Tița
Cămăși cu ciupag din Mărgău.

Fig. 4 — C»jul cămășii cu ciupag și ornamentele ei : 7 — îmbinare a două bucăți ; 2 — cusătură decorativă simplă ; 3 — cusătură decorativă mai bogata ; 4 broderie dupa „scris
5 — broderie colorată, pe fire ; 6 — cusătură pe muchea cutelor ; 7 — dantela.
mici și dantelă. împreună cu cheițele — bocorii — mîneca apare ca partea

cea mai decorată, chiar încărcată a cămășii. Este de remarcat faptul că,
spre deosebire de zonele din nord și est, aici nu întîlnim alesături, ci numai
broderii.
Cămașa cu ciupag a dispărut dreptat din portul tuturor zonelor în care
s-a purtat, dar a lăsat în urma ei o amintire puternică. Ea părăsește ciupa-
gul și schimbă gura cămășii în față. De fapt acesta a și fost cel mai impor
tant motiv care a contribuit la părăsirea ciupagului. O cusătură compactă,
care 'acoperă tot pieptul femeilor era incomodă la purtat, le nădușea, le
strîngea la gît, după cum spun femeile mai tinere.
Ea a fost înlocuită de spăcel, prin care se revine de fapt la cămașa
mai veche cu cheiță, care păstrează dimensiunile și croiul cămășilor cu ciu
pag. Se schimbă materialul, care este acum fie din cînepă cu bumbac, fie
din bumbac curat, dar tot țesut în casă și gura cămășii de cca 15 cm,
tivită cu un feston — colțunească. De o parte și de alta a gurii are cîte
un rînd de bocori mai lăți acum, fiindcă rămîn singurul ornament al piep
tului cămășii. Gulerul cusut în motive geometrice, în cruciulițe, strînge cre
țurile cămășii și ale mînecilor. Lucrătura pe muchia crețurilor a rămas la
trăsura peste cot, tot în motive geometrice ; de asemeni a rămas și fodorul
mare, cu dantelă lată (ca și la cămașa cu ciupag, fig. 6).
Cele mai vechi cămăși erau brodate cu negru și explicația este pe cît
de simplă, pe atît de verosimilă : femeile își făceau singure culoarea din
coloranții vegetali cei mai la îndemînă și mai rezistenți totodată, pentru
că pînă spre sfîrșitul secolului trecut această tehnică era cunoscută în
toate satele. De altfel ea a rămas ca o practică la care se recurgea și în vre
murile de mari lipsuri, după cum ne relata o informatoare din Mărgău :
,,în timpul primului război mondial coseau cămeșile cu tort vopsit de
ele cu scoarță de arin”. Tradiția aceasta a rămas atît de puternică, încît
chiar în timpurile mai noi, cînd toate fetele aveau între 5 și 10 spăcele, în
funcție de starea materială a familiei, fiecare avea printre ele una cusută
în întregime cu negru, care era cămașa de mireasă — îmbrăcată obligatoriu
în timpul ceremoniei. După ce ritualul propriu-zis era încheiat, se schimba
cu alta policrom brodată și bineînțeles tot în acest scop pregătită.
Cămașa cu negru era nelipsită din zestrea oricărei femei ; cu ea se
ducea la toate înmormîntările consătenilor și tot cu ea era, la rîndul ei,
îngropată.
în ornamentica cămășilor, spre sfîrșitul secolului trecut și începutul
secolului nostru, a fost împrumutată, din satele maghiare, broderia plină
după scris care se făcea cu o pană de gîscă înmuiată în vopsea de arin sau
de rugină. Tehnica și ornamentica acesteia sînt creații artizanale, introduse
în zonă în vederea dezvoltării unei producții de textile prin vînzarea cărora
să se creeze surse complementare de venit8. Ea a fost adoptată și de
populația satelor românești, din rîndul cărora s-au ridicat creatoare renu
mite cum au fost Ana Sasu din Nearșova, Floarea Simion cu două surori
etc. Mare parte din broderiile scrise au fost luate de pe fularele de prove-
• Gy atm athy, o. c.
232
Aurelia Tița
Cămăși fără ciupag din Mărgău.

Planșa I — Cămașă cu ciupag și zadie cu trup vînăt din Mărgăn.
Planșa II Sumane din satele Depresiunii Călățele.
Fig. 7 — Cămașă și șorț negru din Mărgău.
niență turcească purtate de nobilimea maghiară9, iar cele de pe broderiile

trăscăuane (Rimetea — jud. Alba) care pătrund și în această zonă sînt,
după cum spun unii cercetători, de origine renascentistă tîrzie10.
Broderiile scrise au substituit broderiile geometrice pe mînecile cămă
șilor și pe șorț ca piesă nouă, care a înlocuit zadia (fig. 7).
Poalele, numai albe, ca și cămășile, erau croite separat și apoi cusute
de acestea. Pînza folosită era țesută în casă, mai demult din cînepă, iar
* Kôs Kâroly sen,. Kalotaszeg, Cluj, 1938, p. 160.
10 C o r i o 1 an Petranu, Ars Transsilvaniae, Sibiu, 1944, p. 255, după un interviu
al lui I,. Kelemen în jurnalul „Keleti Ujsâg", XVII, 1934, p. 239.
234 Aurelia Tița
apoi din cînepă și bumbac sau numai din bumbac. Cel mai adesea se întâl
nesc poale din 5 lăți, dar se purtau și din 4 sau chiar din 6 lăți, după
cum era pînza de lată sau îngustă. Cînd nu erau cusute de cămașă, mar
ginea de sus se tivea înapoi cu mîna și sub ea era petrecută o ață, împle
tită în trei, din cînepă, numită brăcinar. Cusăturile sînt de obicei puține :
cheițele simple cu spămă (ață de cînepă) încheie de obicei toți lății folosiți
— la poalele de lucru ; la cele de sărbătoare se folosesc și alte tehnici de
îmbinare : ciur îndărămnic (un fel de ajur alb), bomboș, bocori și bănucăi.
Indiferent de tehnicile folosite la încheierea laților, tivul se făcea cu rup
tură (găurele oarbe, fără fir scos în prealabil). Uneori, la fete și nevestele
tinere, poalele au colțișori la tiv, iar deasupra cîte un rînd mic de alesă-
tură sau motive de broderie de la cămăși. Mai tîrziu însă, cînd au apărut
în port materiale industriale, și la poale și-au făcut loc diferite șnururi
colorate, panglici, sutașuri aplicate la partea de jos, cîte-un rînd sau două,
care să mărească efectul decorativ.
O altă piesă care demonstrează vechimea costumului este zadia, care
mai demult se purta în față și în spate, după cum atestă două costume
întregi din Mărgău (fig. 8). Ea se încadrează în tipul cu cea mai largă răs-
pîndire : zadia cu trup vînăt. Ca formă este un dreptunghi, ce se orien
tează ca dimensiune după statura femeii. în cazul nostru zadiile sînt de
80—85 cm lungime și 46 cm lățime, ceea ce înseamnă că, purtate în față
și spate, îmbrăcau complet partea de jos a corpului, lăsînd vizibile poalele
doar în mers. Din suprafața ei, porțiunea neagră sau vînătă, inițial pro
babil și aici mai mare, a rămas la 26 pînă la 32 cm, restul pînă la 80 cm,
deci 2/3 din zadie cedînd-o cîmpului roșu-portocaliu, pe care se reliefează
dungile simple înguste sau mai late. Pe cele mai vechi, între dungile înguste
apar mici motive geometrice prin care se întrerupe cîmpul uniform al
roșului. Zadiile care se purtau la spate au ciucwași (franjuri) negri din destră
marea urzelii țesăturii, iar cele care se purtau în față au aplicați franjuri
din lină colorată (din culorile existente pe cîmpul zadiei) pe trei părți,
cît ține cîmpul colorat al zadiei.
Și aici, ca și în celelalte zone ale ariei de răspîndire a zadiei, cea din
față a fost înlocuită de șorț. El este cunoscut ca fiind lucrat numai din
material industrial și mai ales din glot negru. Trecerea de la zadia cu trup
vînăt din față la șorțul negru de glot nu s-a făcut dintr-o dată. Au existat
și aici mai multe încercări, folosindu-se în acest scop materiale viu colo
rate sau cașmiruri înflorate. Dar, cu toate că șorțul înlocuiește zadia din
față din timpuri foarte îndepărtate pentru informatoarele zilelor noastre
(60—70 ani), în unele sate este denumit frecvent „zadie” (Săcuieni —
Pănican Mina, 68 ani). Materialul fiind mai lat decît obișnuitele țesături
din război, se cumpăra numai un lat — de cele mai multe ori, sau în alte
părți, doi lăți. Șorțul din doi lăți era croit în așa fel încît unul din ei,
tăiat pe din două, încadra bucata principală. Șorțurile acestea fiind negre,
s-a simțit nevoia de a le împodobi, pentru a le da o notă mai sărbăto
rească și în același timp distinctivă de la o persoană la cealaltă. Ele erau
încrețite în talie și apoi lăsate să cadă trapezoidal pe poale-n jos. Sub brîu
care ținea crețurile și cu care se lega șorțul la spate, apare, sub influența
Fig. 9 — Cămăși bărbătești din Mărgău.
ciupagului, dar mai ales a trăsurii de peste cot, care mai viețuiește și
cu șorțurile negre din glot, o broderie policromă, geometrică, cusută pe
muchia crețurilor, cosală peste fire, care îl mai deschide. La îmbinarea
bucăților de glot s-a recurs tot la tehnica ornamentală a cheițelor, numite
și la șorț bocore.
Avem deci de-a face cu același fenomen de transpunere a unei vechi
tehnici, motive și cromatică folosite la piesele vechi tradiționale de port,
pe materiale industriale care au înlocuit vechile țesături de casă. La for
mele mai noi apar panglici colorate și dantele cu care se ornamentează
șorțurile pe toate cele trei margini, ornamente datorate influenței orașului,
de unde s-au procurat.
Pentru timpurile cînd majoritatea pieselor se confecționau din matet
riale prelucrate în gospodării, și portul femeiesc din această zonă se com
pleta în chip armonios cu o cîrpă albă, „potelat”, folosită la acoperămîntul
capului. Acesta era de fapt un ștergar alb țesut în război și ornamenta-
puțin la marginea care venea în dreptul capului cu o mică broderie în motive
geometrice cu negru, roșu și verde. De la vremurile cînd era o piesă frec
ventă, s-a ajuns la perioada cînd a fost purtată ca un element de mare
tradiție, folosit în momentele importante ale vieții, la cununie, la înmor-
mîntare, ca să dispară apoi cu totul și să fie înlocuită cu cîrpele simple,
cumpărate din comerț.
Piesa, de altfel, mai mult sau mai puțin lungă, mai simplu sau mai
complicat aranjată pe cap și purtînd diferite denumiri, a făcut parte inte
grantă din portul popular tradițional al multor zone din Transilvania11.
Năframa neagră cu ciucuri mari a devenit apoi piesa cea mai folosită,
întîlnindu-se în toate satele cercetate.
11 Paul Petrescu, Costumul popular românesc din Transilvania și Banat, București,

1959, p. 19, 29, 36, 46, 54, 68, 95, 102, 132, 138; V. B u t u r ă, o.c., p., 222 și 236.
236 Aurelia Tița
Portul bărbătesc din Depresiunea Călățele ca și din alte zone este mai
sărac în elemente decorative. Dintre toate piesele componente cămașa s-a
bucurat de o mai mare atenție în ceea ce privește ornamentarea, mai ales
atunci cînd făcea parte din gătelile sărbătorești. Cămașa veche se înca
drează în tipul celor cu croi drept, la care stanul simplu, dreptunghiular, în
mijlocul căruia este tăiată gura, este întregit de mîneci și clini laterali12*.
Mîneca este largă, dintr-o bucată de pînză dreptunghiulară, aplicată pe
stan la nivelul clinului de pe laturi. Este tipul mai simplu și mai vechi,
răspîndit nu numai aici, ci și în alte zone, în trecut18. Pe acest croi simplu,
la piesele sărbătorești, s-a aplicat o broderie foarte variată și bogată. Moti
vele, de obicei geometrice, sînt pe marginea stanului, atît în față cît și în
spate. Da unele piese se diferențiau motivele, așa fel ca cele de pe umeri
să fie mai bogate decît cele care le întregesc spre poală de la nivelul cli
nilor laterali. Broderie bogată are mîneca largă, în lungimea ei pe lîngă
cusătură și la marginea de jos.
Pe lîngă aceasta se întîlnește și o a doua variantă : cămașa cu mîneci
cu pumnari. Stanul se menține la același format și dimensiuni ca și prima
variantă. Gura are de asemenea o tăietură simplă, dar bogat ornamentată
printr-o broderie lată și viu colorată. Gulerul repetă aceeași broderie și
cromatică.
Mîneca este din bucăți de pînză supradimensionate pentru a permite
realizarea încrețiturilor de pe umăr, ce îi imprimă o ținută mai impunătoare
decît linia simplă a variantei mai vechi. Pumnarul este lat de 11 cm și
bogat ornamentat cu compoziție geometrică, armonizată din punct de
vedere cromatic cu restul broderiei din lungul stanului, mînecii și de la
guler. Gulerul, mai lat decît în alte zone, este brodat dens pe fire, în com
poziție aparte cu alternanțe de motive florale și zoomorfe în 11 —12 registre
pătrate, fiecare avînd motivul său, de multe ori despărțit cu linii de cele
învecinate. De obicei alternează păsări cu flori. Evident, tipul mai vechi
de guler este mai îngust și are o broderie simplă cu motive geometrice, ca
și în alte zone. Variată este nu numai ornamentica și cromatica broderiilor
de pe cămășile bărbătești, ci și tehnicile de realizare a acestora. De la bro
deriile în tehnici simple, pe fire, s-a ajuns la o foarte bogată și complicată
broderie în ochiuri, întregită cu motive pe fire (fig. 9).
în îmbrăcămintea de vară cămașa este întregită cu gacii largi de
4—6 lăți de pînză albă, a căror lărgime depășește 80—100 cm. Dații se prin
deau și aici cu cheițe cu ață albă, iar tivul era rupturit (cu găurele) sau
cu mici franjuri din destrămătură. Ca și cămășile, gacii pentru găteli sărbă
torești au o broderie bogată în partea de jos și laterală, cu motive de pe
cămașă sau variante ale acestora, întotdeauna armonizate din punct de
vedere cromatic, așa încît formează un ansamblu unitar. Iarna, sub cioarecii
de pănură, se purtau gaci simpli, strîmți.
12 Viorica Pascu, Croiuri de cămăși din colecția Muzeului etnografic al Transilva

niei, în „Anuarul Muzeului etnografic al Transivaniei pe anii 1962 — 1964", p. 435 — 451.
“Tancred Bănățean u, Hedviga Formagiu, Probleme privind
studiul croiurilor cămășilor populare românești. în „Revista Muzeelor", nr. 5 /1968, p. 395 — 400_
Chimirele au intrat în portul popular ca o piesă alogenă, cumpărată

din tîrg de la Huedin sau din drumețiile lor prin alte părți și erau purtate
numai de oamenii mai bătrîni.
Din îmbrăcămintea ele iarnă semnalăm doar piesele mai caracteristice.
O ținută aparte imprimă portului sărbătoresc pieptarele lungi, mult petre
cute peste talie, atît la femei cît și la bărbați. Ca tip de croi se încadrează
într-o variantă locală cu clini, prin care se evazează lateral în partea de
jos. De altfel nici linia din față nu este dreaptă ; partea de jos este croită
în așa fel ca, încheindu-se, să protejeze mai bine corpul. Ornamentica este
realizată prin aplicații de irhă capsate și dantelate pe margini sau ca dubluri
în tiviturile de la guler și mînecă, prin broderii făcute tot cu fîșii de irhă
și lînă. Cromatica este sobră, dominată de aplicațiile de irhă maro și verde,
întregită cu broderie realizată cu lînă în negru, verde și roșu (fig. 10).
Pieptarele noi, în special cele de după primul război mondial, se deo
sebesc de tipul local tradițional, avînd nu numai croiul, ci și ornamentica
celor din zonele Sibiu și Făgăraș. Sînt înfundate, cu broderii dominate de
roșu și vînăt, cu scris pe buzunare (numele proprietarului, anul etc.)
Ca piesă de bază în îmbrăcămintea de iarnă se situează sumanul (fig. 11),
care se purta peste pieptar atît de femei, cît și de bărbați. Materialul din
lînă de oaie era țesut în casă și i se spunea „sumani”, ,,țesem sumani”.
Țesătura era apoi dată la piuă și cusută de sumănari sau sumănărițele din
sat. La un suman intrau cam 5 coți de pănură și avea ca principală dimen
siune lungimea mîinii fiecăruia, așa ca să se vadă vîrful degetelor. Suma
nele mai vechi erau negre, căci pănura era țesută din canură cernită cu
coajă de arin și galiscău și aveau o ornamentație foarte discretă la înche
ierea laților pe părți, un fel de zig-zag cu „spămă” (ață) albă. Culoarea
sumanelor era de fapt o notă distinctă a oamenilor din anumite sate — astfel
cei din Mărgău, Boteni, Bociu, Ciula (Ciuleni) purtau sumane negre, iar
cei din Fildul, Virag, Rogojel, Calata sumane sure și „așa se cunoșteau
în tîrg la Huedin”. Asociat cu sumanul bărbații purtau cioareci din pănură
albă, de un croi foarte simplu și cu foarte puțină ornamentație, doar la
cusătura de pe margini o șuviță subțire de postav colorat, variind în funcție
de vîrstă.
într-o fază ulterioară numai femeile mai purtau sumane negre, iar
bărbații au început să poarte frișuri din pănură albă. Tipul mai vechi are
un croi simplu, drept, pînă la „gerunți”. Spatele și piepții sînt dintr-o bucată,
întregite pe laturi cu mînecile, clinii și cîte o pahă sub mînecă.
Tipul mai evoluat de suman negru are un croi mai complicat prin
apariția clinilor evazați sub mînecă, prin dublarea pieptului cu aripi și
ornamentica mult mai bogată, realizată cu postavuri viu colorate și arni-
ciuri sau mătase. Broderia și aplicațiile multicolore se evidențiază pe culoarea
sobră neagră sau sură a sumanelor și constau din aplicații suprapuse de
postav divers colorate, prin care se realizează motivul „bănucăi”. Aceste
compoziții ornamentale se localizează pe piepți — la mijloc — și jos în
colțuri, la buzunare, la mîneci și pe clinii laterali. Toate încheieturile vizibile
de postav de la guler, în față, din spate, de la mîneci sînt mărginite cu
238
31
Aurelia Tița
Fig. 10 — Pieptare din Mărgău,

„șiringi”. Contrastul dintre negrul pănurei din

care este croită piesa și aplicațiile de postav
colorat, conferă sumanelor o notă deosebită de
originalitate, față de restul pieselor purtate de
femeie sau bărbat. Chiar acolo unde pănura este
de culoare sură, se înfăptuiește contrastul prin
alegerea unor materiale colorate viu pentru a-
plicații și broderii.
Gluga era de asemeni o piesă nelipsită în
anumite ocazii și anotimpuri. Era din’pănvră al
bă croită din 2 lăți și avea partea de jos orna
mentată în dungi colorate (fig. 12).
în picioare s-au purtat opinci din piele de
vită. Se cumpăra o bucată de piele de la tîrg
cam de 40 cm2 și acasă se 'croiau și se făceau
opincile “cu un pic de gurgoi cam de trei de-
getuțe în față”, iar nojițele late cam de două
degete se tăiau din aceeași bucată.
Femeile aveau cioareci muierești sau ,,col-
țune” — un fel de ciorapi pînă peste genunchi
din pănură făcută anume din resturi de lînă. Ea
călcîi se aplica un petic ,,ca o pălmuță” ca să
poată sta fix pe picior, peste care se înfășurau
obielele din pînză de cînepă și apoi se încălțau și Fig. 12 — Glugă din satele De
presiunii Călățele.
legau opincile. Bărbații purtau obiele din pă
nură, deasupra obiele din cînepă și opinci.
Opincile însă au fost și ele înlocuite cu cizme, întîi croite pe același
calapod pentru ambele picioare și apoi — perechi — (diferențiate pentru
piciorul stîng și drept) cumpărate din tîrg după moda timpului.
Acestea au fost însă numai cîteva elemente ale portului deja dispărut,
care au putut fi reconstituite pe baza unor piese ce s-au mai găsit prin
lăzi și a informațiilor primite de la bătrîni. El s-a transformat, ca peste
tot, datorită influențelor orășenești accentuate prin legăturile tot mai
strînse dintre sat și oraș.
în privința prezenței formelor de împrumut, întîlnite de fapt în portul
de dată mai recentă (din ultimii 50—60 de ani), ele se datoresc, ca peste
tot, faptului că în adoptarea elementelor decorative mai noi, masele
populare nu au ținut seamă de apartenența lor etnică. De altfel cele
mai multe nici nu au avut-o, fiind inspirate din ornamentica diferitelor
epoci și a modei, care se difuzează în sate prin intermediul orașelor, o dată
cu dezvoltarea economiei de schimb.
240 Aurelia Tița
Aurelia Tița
LES COSTUMES POPULAIRES ROUMAINS
DE LA DÉPRESSION DE CĂLĂȚELE
Résumé
Bassin périphérique, situé dans la bordure du nord-est des Monts

Apuseni, la dépression de Călățele forme la région en triangle situé entre
le cours supérieur du Criș et la Vallée Calata, région qui comprend 22
villages.
Cette zone a attiré depuis longtemps l’attention des spécialistes. Mais
ils n’ont étudié que les costumes populaires ou quelques pièces de ces
costumes de la population magyare, minorité de cette région. On n’a pas
étudié jusqu’à présent, d’une façon systématique, le costume populaire
roumain des villages de la dépression de Călățele. Si l’on considère ses
pièces les plus caractéristiques qui ont évolué d’une façon traditionnelle,
i.elles : la chemise à l’empiècement brodé (ciupag), le tablier au fond violacé
pour le costume des femmes, la chemise, la veste, les chausses pour le cos
tume des hommes, les bures, les manteaux pour le costume d’hiver, le
costume populaire roumain de cette partie du pays peut être envisagé
comme une zone marginale de celle connue du centre de la Transylvanie.
Dans son centre il y a la Plaine autour de laquelle Țara Lăpușului, Ținutul
Bistriței, le cours supérieur du Mureș et Mocănimea Munților Apuseni
se sont gardées comme zones marginales tout en se différencient les uns
des autres. L’ancienne chemise des femmes a été celle à l’empiècement
brodé. Son ornementation mais surtout celle des manches se compose de
coutures, au commencement monochromes et plus tard polychromes, dans
des motifs géométriques connus dans toute la zone où ils sont répandus.
Le tablier employé à cette époque était celui à fond violacé, la partie basse
rayée ; c’est le rouge qui y dominait et quelques petits motifs géométriques.
Le remplacement de tablier par le „șorț”, des anciennes broderies
géométriques par d’autres, plus récentes, des colorants végétaux par d’autres,
chimiques, d’une chromatique plus vive et moins raffinée s’inscrit dans
la tendance naturelle et générale du début du siècle d’abandonner peu
à peu les pièces traditionnelles et d’adapter celles qui ont subi l’influence
des villes.
Le costume populaire des hommes à Călățele, de même que celui d’autres
zones, est moins riche quant aux éléments décoratifs.
La chemise fait partie du type à la coupe droite qui est le plus ancien.
Le „stanu” simple, rectangulaire, au milieu duquel est coupé l’ouverture
du col (gura) est complété de manches et de gousséts latéraux. La broderie
qui enserre le col s’enrichit tant pour les motifs ornamentaux que pour
la chromatique.
Quant aux vêtements d’hiver, ce sont surtout les manteaux et les
vestes qui sont importantes. Les vestes ont été courtes mais aussi longues
et ouvertes en face, travaillés par les fourreurs des villages, dans une chro
matique sobre et bien harmonisée. Les manteaux que les femmes portaient
étaient faites en bure noir, d’une ornementation plus riche, au drap coloré,
tandis que ceux des hommes étaient blanches et très peu travaillés.
Quant à la présence des formes d’emprunt qu’on rencontre dans les
costumes populaires plus récents (60—70 ans) elles sont dues, comme,
partout d’ailleurs, au fait que les masses populaires dans l’adoption du
beau et des éléments décoratifs plus récents, n’ont pas tenu compte de
leur appartenance ethnique. D’ailleurs, la plupart des costumes n’en ont
pas, s’inspirant de l’ornementation des différentes époque et de la mode
qui ont été diffusées dans les villages par l’intermédiaire des villes, avec
le développement de l’économie d’échange.
LA LISTE DES ILLUSTRATIONS
Fig. 1 — Chemises à empiècement brodées de diverses zones de Transilvanie : 1 — Săcel —

— Turda 2 — Prundul Bîrgăului 3 — Hodac Mureș 4 — Lăpușul românesc —
— Lăpuș 5 — Jnonl de mijloc, Cîmpia Transilvaniei
Fig. 2 — Blouse féminine brodées a „petits clefs” de Vidra de Sus, Țara Moților
Fig. 3 — Divers chemises brodées à „petits clefs” 1. Săliște Sibiu 2. Arpașul de Sus — Țara
Oltului ; 3. Mănăstireni — Depresiunea Călățele
Fig. 4 — La façonner de chemise à l’empiècement brodé et sa ornementation : 7 — la racord
à deux morceaux ; 2 — conture décoré simple ; 3 — conture décoré plus riche ;
4 — broderie,, d’après l’écriture” ; 5 — broderie coloré; 6 — la surjet ; 7—dan-
telle
Fig. 5 — Chemise à empiècement brodé de Mărgău
Fig. 6 — Chemise sans empiècement brodé de Mărgău
Fig. 7 — Chemise à et tablier noir de Mărgău
Fig. 8 — Chemise à empiècement brodé et tablier au fond violacé de Mărgău
Fig. 9 — Chemise d’hommes de Mărgău
Fig. 10 — Touloupes de Mărgău
Fig. 11 — Bures des villages de la Dépression Călățele
Fig. 12 — Caupuchon des villages de la Dépression Călățele
16 — Anuarul Muzeului etnogra/ic

243
Maria Bocșe
CONTRIBUȚII LA STUDIUL OPREGULUI BĂNĂȚEAN
Cercetarea și studiul portului popular românesc contribuie însăși la

descifrarea specificului etnic al poporului nostru, la urmărirea procesului
de evoluție socială și culturală.
Portul popular femeiesc, din punct de vedere morfologic, ne apare
unitar pe întreg teritoriul țării noastre, avînd ca piese de bază cămașa
și poalele. Există însă diferențieri între tipuri de costume în raport de
piesele care se poartă peste poale, catrința, fota și vîlnicul1, ele definind
înseși zonele etnografice respective.
Aria de răspîndire a catrințelor o constituie Transilvania și Oltenia,
în cadrul aceluiași tip de costum se înscrie opregul cu ciucuri, piesă speci
fică Banatului și unei părți din Țara Hațegului2. în aceste zone se poartă
în locul catrințelor cîte două oprege (în față și în spate, peste poale), sau
numai la spate, asociate cu catrința din față. în același timp, opregul intră
în categoria elementelor de port femeiesc menite să contribuie la deter
minarea originii costumului popular românesc. Studiul analitic, compa
rativ, al acestei piese de port bănățean și al elementelor sale comparative
ne relevă fondul străvechi, tradițional, evoluția continuă, formele conta
minate sau influențele eterogene.
Cercetarea diacronică a fenomenelor de port și artă populară efectuată
de etnografi prin recurgerea la mărturiile arheologice, sau la cele scrise,
au stabilit etapa genezei diferitelor elemente de artă populară3.
1 Flore a Florescu-Bobu, Geneza costumului popular românesc, în ,,Studii

și cercetări de istoria artei”, VI, 1959, nr. 1, p. 26. Paul Petrescu, Elena S e c oș a n
Aria populară. îndreptar metodic, București, 1966, p. .33- 34.
2 Romul Vuia, Portul popular din Țara Hațegului, Edit. Meridiane, (București,
1962), Caiete de artă populară.
3 Cari Schuhhardt, examinînd costumul figurinelor preistorice, face analogie cu portul
actual. El observă că opregul cu franjuri se purta iu spate, iar catrința în față : ,,în al patrulea
strat. . . (6—4m) apare costumul scurt, pentru coapse, dar de cele mai multe ori in așa fel incit
franjurile doar în spate merg vertical sau orizontal, in timp ce în față este întrebuințată
o țesătură” (C. Sch., Die Ilyrier und ihre Indogermanisierung", Berlin, 1939).
244 Maria Bocșe
S-a putut stabili, astfel, că existența opregului cu franjuri, ca și a

catrinței (ambele piese apărind asociate sau independente una de alta)
pe figurinele ilirice dezgropate în stațiunea neolitică de la Vinca (Jugoslavia),
de la Klisèvac, sau pe cele descoperite în necropola din epoca bronzului,
de la Cîrna-Dolj4, dovedește apartenența acestei piese de port unui grup
iliro-tracic, bine localizat pe o redusă arie de răspîndire, la nord și sud
de Dunăre, în regiuni restrînse și limitrofe, din teritorii ale României și
Jugoslaviei5.
Reprezentarea opregului pe aceste figurine este identică cu cea de
azi din portul popular al Banatului și Hunedoarei (Țara Hațegului). Opregul
apare reprezentat și pe figurinele din lut, provenind din Beoția prelielenică6,
iar faptul că există ca piesă de port pînă azi și în sudul Dunării ne demon
strează încă o dată că sîntem în fața unui element de port de tradiție iliro-
tracică. Costumul femeiesc bănățean cu opreg a fost descris în secolul al
XVIII-lea de Friederich Sulzer7, iar în secolul al XIX-lea ne dau relații
ofițerul austriac M. Damian apoi W. C. W. Blumenbach8.
Alte mărturii scrise sau grafice despre existența opregului în portul
popular de odinioară al femeilor din Banat, cunoaștem doar de pe la înce
putul secolului al XIX-lea. în această epocă oamenii de litere ai Occiden
tului manifestă un interes deosebit față de sudul și estul Europei. Nenumă-
rați scriitori și pictori străini încep seria de călătorii spre Orientul apropiat,
consemnate cu atenție în jurnale de călătorie. Dintre cei care au trecut prin
Banat și au observat cu atenție portul românesc, remarcînd prezența opre
gului în costumul femeiesc a fost pictorul francez, Auguste Raffet, împreună
cu prietenul său, prințul rus, Anatol Demidoff, în anul 18379.
în anii 1851 — 1852, un alt pictor francez, Theodore Valério este atras
de ținuturile noastre, notînd prin acvarelele sale de o fidelitate rar întîl-
nită portul popular din Lugoj, respectînd cu minuțiozitate forma și cro
matica opregului bănățean10. în anul 1860, cunoscutul pictor și litograf
francez, Dieudonné Auguste Lancelot întreprinde o călătorie în țara noastră.
Printre nenumăratele documente grafice despre oamenii și natura de la
noi, trecînd prin Mehadia și Lugoj, apoi ajungînd la Timișoara unde vede
un tîrg de țară, Lancelot ne-a lăsat o gravură ce reprezintă un grup de
țărani din Banat11. în portul femeilor se observă existența opregului.
* Tancr ed Bănățeanu, Portul popular românesc, Edit. didactică și pedagogică,

București, 1965, p. 59.
I Ibid.
6 Ibid ; Fl. Florescu-Bobu, o.c.
7 Fr. Sulzer, Geschichte der Transalpinischen ,,Daciens", Viena, 1791 — 1792.
8 Cf. Arta populară românească, Bdit. Academiei R. S. R., București, 1969, p. 312 —
-314.
9 Anatole Demidoff, Voyage dans la Russie Meridionale et la Crimée par la Hongrie,
la Valachie et la Moldavie. Exécuté en 1837. Edition illustreé de soixante-quatre dessins par
Raffet, Paris, 1840, p. 96.
10 George Opresc u. Țările romane văzute de artiștii francezi (sec. XVIII și XIX).
Cultura națională, 1926, p. 36 — 53.
II Ibid.
Opregul bănățean 245
în aceeași epocă (anii 1840 —

1860), datorită interesului manifes
tat de către turiștii și cercetătorii
străini, față de sud-estul Europei,
apar o serie de cărți tipărite în di
verse edituri austriece, care descriu
portul popular și ocupațiile locui
torilor din ținuturile aparținătoare
Imperiului austro- ungar. Printre
sumarele notări și desene este amin
tit și portul românesc din Banat,
menționîndu-se în mod deosebit cos
tumul femeiesc cu opreg12 (fig. 1).
în primele decenii ale secolului
nostru, oameni de știință și cerce
tători preocupați de studiul aspec
telor etnografice din țara noastră,
ca Tache Papahagi13, Romulus Vu
ia14, Ion Minovici15 și alții, în ope
rele lor, susținute de un bogat ma
terial ilustrativ descriu portul popu
lar femeiesc cu opreg, din Banat
și Țara Hațegului, purtat încă frec
vent în această perioadă. Ei relevă
totodată substratul comun al aces
tui tip de costum din vestul țării
noastre, cu acela purtat în sudul
Dunării. Acest aspect este atestat
și de cercetările etnografice și stu
diile monografice ulterioare, asupra Fig. 1 — Țărani din Banat. Femeia poartă
opreg. (Fotocopie după Pronai Gâbor)
portului popular din Jugoslavia și
Bulgaria16. Astfel, este surprins por
tul femeiesc cu opreg (numit kecelja), pînă în zilele noastre, laUzdin (în Bana
tul jugoslav), iar în localitățile Vojvodinci, Beghejci, Vrsca — purtat pînă pe
la 188017. în sprijinul aceleiași idei, precum și pentru stabilirea ariei de răs-
12 P r o n a y Gă bor, Vâzlatok Magyarhon népéletébôl, Pesten, 1855, — „Ungarische

national-tr achten' '.
13 Tache Papahagi, Images d'ethnographie roumaine (daco-roumaine et arou-
maine), t. deuxième, București, MCMXXX, p. 27.
14 R. Vuia, o.c.
15 Colecția Muzeului „I. Minovici" — posedă oprege vechi, tradiționale bănățene, precum
și cîteva provenind din satele aromâne din Macedonia.
16 Z or isl av a Culic, Narodne nosnje u Bosni i Hercegovini (Costume naționale
din Bosnia și Herțegovina), Zemaljski muzej u Sarajevu ; Vakarelski Christo, Etno
grafia Bulgarii, Polskie towarzystwo ludoznawcze, Wroclaw, 1965, p. 81—98.
Narodna nosnja, vez i tkanje rumuna u Banatu (Portul popular, broderiile și țesăturile la românii
din Banatul jugoslav), Novi-Sad, 1970.
13 Ibid.
246 Maria Bocșe
pîndire a acestei piese de port vin textele străine de specialitate, care atestă
existența „catrinței scurte, cu ciucuri lungi” (opregul) în costumul femeiesc
al sîrbilor și croaților (grupul costumului dinaric) din localitățile Bosniei,
ale Herțegovinei orientale și din Posavina, pînă la sfîrșitul secolului al
XIX-lea, începutul secolului XX18.
Studiile etnografilor români din a doua jumătate a secolului nostru
(R. Vuia19, P. Petrescu20, Fl. Bobu Florescu21, T. Bănățeanu22, E. Secoșan23,
E. Pavel24, Nicolae Dunăre25, etc.) urmărind originea opregului și încercînd
o clasificare tipologică a lui, au stabilit că este o piesă de port străveche,
care s-a menținut ca formă și structură în portul popular bănățean, pînă
azi, cînd asistăm la un real proces de dispariție a acestuia.
STRUCTURA OPREGULUI
Determinat de cei doi factori, utilul și decorativul, opregul a apărut

ca o piesă lucrată dintr-o țesătură mai groasă (de obicei din lînă), îmbrăcată
peste poale și avînd menirea de a apăra contra frigului. în același timp,
el dădea o notă de frumusețe aparte costumului. Așa cum se remarcă pe
figurinele descoperite la Cîrna, sau în desenele din secolul al XIX-lea,
opregul se purta fie pereche, în față și în spate, fie doar în spate, asociat
cu o catrință.
în portul arhaic, cu două oprege, scopul utilitar era urmărit îndea
proape. Acest lucru se observă analizînd forma și dimensiunile opregului.
Structural, opregul e constituit din două părți distincte :
— ,,petecul de opreg” („obada”, „obiala”, ,,parta”) — o bucată de
țesătură, de formă dreptunghiulară, la care se atașează :
— ,,ciucurii” („ciocoți”, ,,chițele”), fire lungi, răsucite, din lînă sau
mătase.
în ceea ce privește dimensiunile, e interesant faptul că opregul are
„petecul” mult mai lung și franjuri mai scurți în regiunile muntoase, mai
izolate și arhaice, fiind în schimb mai scurt, cu franjuri lungi, în locali
tățile din cîmpie. Aceasta ar constitui o primă clasificare a opregului, pe
cele două variante dezvoltate în mod diferit, în medii geografice și econo
mice diferite.
Pe gravurile și schițele datînd din secolul al XIX-lea se poate analiza
minuțios opregul „bătrînesc” : petecul de opreg era foarte lung, cuprin-
18 C u 1 i c, o.c.
19 R. V u i a, o.c.
20 P. Petrescu, o.c., idem, Costumul popular românesc din Transilvania și Banat,
Edit, de Stat didactică și pedagogică, 1959.
21 FI. Fior e s cu - B ob u, o.c.
22 T. B ănățeanu, o. c.
23 E. Secoșan, o.c.
24 E., Pavel, Formele opreguhii în Clisura Dunării (manuscris, comunicare la sesi
unea a Vl-a a muzeelor, București, 1970).
25 Nicolae Dunăre și colab., Arta populară în valea Jiului, București, 1963.
zînd aproape jumătate din lungimea totală, iar franjurile erau scurte,
avînd un rol pur estetic. Pe măsură ce catrința purtată în față cîștigă tot
mai mult teren, opregul se încinge doar la spate, peste poale, ca piesă deco
rativă în portul popular. ’ i | ' j j (
Petecul opregului, în special în zonele de șes, se îngustează conside
rabil, rămînînd doar o fîșie dreptunghiulară, la care se atașează franjuri
foarte lungi, din lînă, acoperind toată suprafața albă a poalelor.
MATERIALUL, TEHNICILE DE LUCRU ȘI ORNAMENTICA
Exemplarele din ce în ce mai rare, precum și mărturiile informatoarelor

în vîrstă ne indică materialul și tehnica de lucru folosită în confecționarea
opregelor. Acestea erau țesute în casă, din lînă, în tehnica numită „cioriciu”,
sau ,,ca pănura”26, în două și patru ițe. Coloritul opregului varia după vîrstă.
Femeile tinere și de vîrstă mijlocie purtau opregul lucrat pe fond roșu,
cele mai în vîrstă, pe fond „vînăt închis” (bleumarin) sau negru. Franjurii
se răsuceau din păr, de cele mai multe ori de culoare roșie, uneori tonali
tatea lor vie, aprinsă, fiind scoasă în evidență prin contrastul mohorît al
șuvițelor negre, verzi, sau vișinii, introduse ici-colo. Cîmpul ornamental
al opregului pare să fi fost odinioară modest și sobru, doar cîteva vergi
înguste, longitudinale, sau transversale, țesute în culori diferite. Treptat,
pe acest fond închis, cu ornament discret, încep să apară ornamente, de
la cele mai simple, pînă la complexele înlănțuiri de figuri geometrice, dispuse
longitudinal sau transversal. Aceste motive, ca : „roata” (rombul), „cîrli-
gul”, „furca”, elemente decorative de bază, erau țesute cu „bircă” (lînică
fină), în culori variate. Motivul ornamental cuprindea uneori toată supra
fața petecului de opreg, alteori era dispus pe una, două, sau mai multe
benzi transversale, izolate între ele prin alternarea cu alte motive mai
simple, sau chiar lăsînd să se vadă ici-colo fondul opregului, ca pauză odih
nitoare în contextul bogat și viu al țesăturii decorative.
Deosebit de interesantă ni se dezvăluie evoluția opregului în timp,
cunoscînd la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea
o ornamentică și cromatică exuberantă, specifică Banatului. Odată cu apa
riția relațiilor capitaliste la sate, prin intermediul comercianților, femeile
își procurau mai lesne materialul necesar pentru confecționarea îmbrăcă
mintei. Ele renunță din ce în ce mai des la cînepă sau la lînă, cumpă-
rînd de la „duchian” (prăvălie), bumbacul, firul argintiu sau auriu, men-
ținînd însă locul important pe care-1 ocupa birca, la țesutul opregelor „alese”
(țesute cu motive'geometrice).
Opregele purtate la începutul secolului al XX-lea se țeseau sau se
coseau cu fir, dini o impresie de fast deosebit. Acestea se realizau în răz
boiul de țesut, iar ornamentele constau din alesături geometrice, în „roate”,
„cocori” sau „în brad” (romburi dispuse vertical), țesute cu fir metalic.
26 Țesătura are firele oblic dispuse, ca la pănura destinată confecționării cioarecilor.

248 Maria Bocșe
O notă de înviorare a cîmpului ornamental o aduc mici „împestrituri”,

din bircă policromă. Pe margini, opregul se tivea cu franjuri mici, „peri
șor”, sau cu „trămurică”, din fir spiralat, argintiu sau auriu. Franjurii
lungi ai opregului se răsuceau tot din fir metalic.
Urmînd aceeași evoluție generală, în cadrul artei populare, de renun
țare la motivul geometric și de introducere a celui fitomorf și zoomorf,
opregul țesut cu fir se împodobește ulterior cu motive florale cusute cu lînă
policromă și dispuse în ghirlandă, mănunchiuri sau flori izolate, care alter
nează cu alesăturile geometrice. Apare astfel, în arta decorării acestei
piese de port, străvechiul motiv oriental al „pomului vieții” (buchet, ramură
cu frunze și păsări27 etc.), cusut după „scris”, sau după „mustră” (desen
anterior schițat pe material). Dintre motivele florale des întîlnite amintim:
„sînfireanga” (garoafa), „ruja”, „pui de rujă”, flori de cîmp, lalele, stru
guri etc. Pentru sublinierea decorului amplu, erau introduse între cusături,
mărgele policrome sau „bănuți”, „ișlogi” (paiete).
Prin deceniul al doilea al secolului nostru, opregul cunoaște o variantă
nouă, mai ales în subzonele de cîmpie ale Banatului. Lucrat din „somot”
(catifea), sau atlas, petecul era cusut cu fir auriu, în tehnicile „pe scris”
și „pe gras” (cusătură bombată, lucrată cu fir, care se suprapune alteia
anterioare, realizată cu bumbac alb). Motivele ornamentale reiau și pe această
variantă a opregului reprezentarea „pomului vieții”, alături de reprezen
tările soarelui („roata”, „ochiul”), ale lunii, stelelor, sau șarpelui, cu sens
bine definit și considerate ca elemente fatidice.
Portul popular, ca element de suprastructură, a suferit transformări
de la o epocă la alta, în funcție de baza economică. O dată cu evenimentele
social-istorice, odată cu criza economică generală de după primul război
mondial, sărăcirea populației se face simțită și în arta populară, în arta
decorării costumului popular. Portul se simplifică mult, locul opregului
cu fir metalic îl ia opregul modest lucrat din mătase sau stofă, pe care
se coseau motive florale cu „ațică” (bumbac). Această variantă anunță
dispariția definitivă a acestei piese din portul bănățean, proces început
aproximativ după anul 1935 și încheiat, putem spune, în zilele noastre.
Azi, această piesă de port tradițional se întîlnește foarte rar, doar în zonele
muntoase, în portul bătrînelor conservatoare sau la ocazii festive, cînd
pentru scenă, artiștii populari reiau „costumul național” bănățean.
VARIANTELE OPREGULUI BĂNĂȚEAN
Variantele opregului bănățean contribuie la delimitarea subzonelor

etnografice ale Banatului.
Studiind opregele din colecțiile Muzeului județean al Banatului din
Timișoara (peste 300 piese) și a celor din colecția Muzeului etnografic al
Transilvaniei (123 piese), precum și în urma cercetărilor pe teren, au fost
S7 Opreg găsit la Obreja, nr. 34, jud. Caraș-Severin, aparținînd Anei I.ădariu,
identificate șapte variante ale opregului. Astfel se remarcă opregul purtat

pe valea Carașului, complet diferit de cel de pe valea Almăjului. Mergînd
de la sud spre nordul zonei, în satele așezate pe versanții vestici ai munților
Țarcu și Godeanu, pe valea Bistrei și valea Timișului superior, putem
observa o a treia variantă a opregului. A patra variantă este cea purtată
în subzona Făgetului. Dacă opregele subzonelor enumerate pînă aci au ele
mente comune în ce privește materialul și chiar tehnica de lucru, specifice
portului din așezările submontane, fără.să neglijăm, desigur, deosebirile
dintre reprezentantele acestor unități etnografice, ele se diferențiază net
de opregul purtat în satele de cîmpie, din subzonele Dugoj, Timișoara-Deta,
sau Sînnicolau Mare.
Pe baza materialului existent în muzee și pe teren (datînd de prin anii
1870—1955) s-a urmărit evoluția și transformarea opregului străvechi,
de la forma lui primară, comună întregii regiuni, pînă la cele șapte variante
și, mai departe, pînă la dispariția lor definitivă, din portul popular bănățean.
— Opregul din valea Carașului. Satele românești, așezate de-a lungul
cursului inferior al Carașului, Iam, Naidăș, Ciuchici, Răcăjdia, Ilidia, Ciclova,
Maidan, Agadici, Ciudano-
vița, datorită izolării lor
față de marile centre ale
Banatului, s-au dovedit mai
conservatoare în ce pri
vește portul tradițional.
Opregul s-a păstrat aici în
forma lui arhaică, cu peti
cul foarte lung (37—40 cm)
și lat (40 — 42 cm), cu
franjuri scurți (fig. 2).
Denumirea locală a a-
cestei piese de port este
„chițele”, de la numele
sîrbesc dat opregului (,,ke-
țele”). în portul vechi,
bătrînesc, chițelele s-au
purtat perechi, în față și
în spate, cîte o piesă. Trep
tat, chițelele din față au
fost înlocuite de o „sucnă”
(șorț) mare, confecționată
din material ' de prove
niență industrială. După
cel de al doilea război mon
dial s-a renunțat și la chi
țelele din spate, fiind înlo
cuite cu o sucnă îngustă,
țesută în război, din lînă. Fig. 2 — Opreg din Răcăjdia (subzona Carașului).
250 Maria Bocșe
Chițelele purtate la începutul secolului al XX-lea aveau petecul țesut

din urzeală de lînă roșie și băteală din fir metalic. Franjurii aveau o cro
matică vie, aprinsă, predominînd culoarea roșie.
Pe valea Carașului, pînă după primul război mondial s-au purtat opre-
gele de un colorit și de o bogăție ornamentală impresionantă. întreaga
suprafață a petecului era „aleasă” în război, predominînd motivele : „roata”
(romburi mari), „ochi” (mici patrate), „cîrlige”, „brazi”, „furca”, „stelele”.
După modul de dispunere a motivelor decorative, în portul femeilor din
această subzonă, opregul are trei variante :
— ,,chitele cu rînduri” (motivele geometrice formează rînduri trans
versale, distincte) ;
— ,,chitele cu șerpi” (pe suprafața opregului motivele alcătuiesc linii
frînte și zig-zaguri ;
— ,,chitele cu alesături și stele” (opregul are ornamentul format din
romburi sau dreptunghiuri întrerupte, alesături în război, alternînd cu
„stele”, cusute cu lînă, sau mătase colorată). Bogăția ornamentală a acestei
piese de port o subliniază adesea, „bănuții” (paietele), sau mărgelele pre
sărate printre alesături.
Petecul chițelelor din această subzonă avea atașați franjuri „tricolor”
printr-o „partă” (panglică) îngustă din „sîrmă” (fir), sau împletită din
mătase.
După 1910, în portul văii Carașului, opregul începe a se confecționa
din „somot” (catifea) neagră, sau aplicîndu-se doar peste vechile „petece”
alese, dreptunghiuri de catifea, brodate cu flori. Ca elemente decorative
suplimentare se pun „ciucurii na-ocol” (de jur-împrejur), din „sîrmă” (fir),
sau din păr de lînă. Culorile motivelor sînt vii, preferate fiind nuanțele de
roșu, galben, verde și albastru.
Odată cu transformările economico-sociale din țara noastră, se remarcă
schimbări esențiale și în portul popular. Opregul, ca și alte piese de port
țesute în casă nu mai satisfac gustul femeilor din această subzonă. Cîștigă
tot mai mult teren opregul confecționat din „aglaz” (atlas), „drap” (cafe
niu), cusut cu motive florale. Broderia se realiza cu „voi”, sau cu „vrîstă”
colorată (mătase), uneori chiar cu „sîrmă”.
Tehnicile de cusut des folosite erau : „peste fire” și „în pupi” (cusătură
goblen). în jurul anilor 1925 — 1930 opregul este abandonat și înlocuit cu
sucna, catrință îngustă, țesută din lînă și purtată peste poale.
— Opregul din valea Almăjului. înșirate în salbă, pe cursul superior
al rîului Nera și apărate ca într-o cetate de piscurile înalte ale Munților
Semenicului, în nord, și ale Munților Almăjului, spre sud, se află cele cîteva
localități (Pătaș, Bozovici, Borlovenii Vechi și Noi, Prigor, Putna, Bănia,
Rudăria, Moceriș, Lăpușnicul Mare, Gîrbovăț și Șopotul Nou și Vechi),
care j prin particularitățile portului lor formează o subzonă etnografică
aparte, valea Almăjului.
Datorită izolării lor, aceste așezări montane au păstrat portul popular
aproape neschimbat, pînă în urmă cu 15—20 ani. Opregele perechi, legate
unul de altul „pe chiși” (pe șold) cu ajutorul „chițelelor” și încinse pe sub
„brăciră” (brîu), se mai purtau cu grație, pînă nu demult, în portul femeilor

mai în vîrstă, sau ocazional și în portul celor tinere. în colecțiile muzeale
studiate, precum și pe teren au fost remarcate cu deosebire, opregele vechi,
datînd din jurul anilor 1870. Caracteristic pentru portul vechi era opregul
lung (96—100 cm), depășind cu cîteva degete, sau chiar cu o „palmă”,
lungimea poalelor. Peticul era țesut în casă, la război, în 4 ițe, ca material
întrebuințîndu-se lîna sau bumbacul, cu o cromatică închisă (negru, vînăt,
alb-negru) pentru realizarea fondului, învrîstat de vergi înguste, trans
versale, roșii, albe, galbene. Pe treimea inferioară a peticului este țesut ele
mentul ornamental, o fîșie lată de 6—7 cm, numită „brățarie”, cu motive
geometrice. Aceste motive exprimă munca, natura, universul, ca simboluri.
Astfel se remarcă : „furca”, „roata”, „roata cu zimți”, „cîrligul” — amin
tind uneltele de lucru ; „rîul”, „bradul”, „muscuța”, „șarpele”, „floarea”,
„călița”, „coveie” (meandre) — vorbind despre cadrul natural al mun
teanului din Banat ; „stele”, „soare” — legate de univers.
Alesăturile se realizau din „bircă” (lînă) sau „ogrincă” (bumbac mer-
cerizat) cumpărat de la „grec”28, în tonuri deschise, care înviorau fondul
mohorît și sobru al opregului.
Gama cromatică cunoscută în această subzonă era (în terminologie
locală) : „vînăt băl” (bleu), „rugină” (maro), „roșior” (bordo), „vînăt
închis” (bleumarin), „galben rodițos” (portocaliu), „carnea vacii” (roșu
vermillon), verde și „băl” (alb). Opregele de sărbătoare aveau montate
de-a lungul „brățariei” șiruri de „bănuți” (paiete).
Pe la 1900, alesătura începe și în această subzonă să fie țesută cu fir
argintiu sau auriu, în motive simple, „roata” (rombul), alternînd cu „furca”
și formînd în ansamblu, motivul „cheia”.
După primul război mondial, în satele din valea Almăjului se confec
ționează opregul din catifea neagră, maro sau vișinie, brodat cu mătase, sau
cu fir metalic (fig. 3), remarcîndu-se tendința de îngustare și scurtare a opre
gului, ajungînd adesea de forma unui patrat sau dreptunghi de 15—20 cm,
sau de 20—21 cm. Cusăturile se executau pe „mustră scrisă” și „ferțuită”
(pe model desenat și însăilat). Tehnicile de cusut folosite pentru broderia
pe oprege erau: „prăfire”, „toiegiu” (cusătură goblen), „cu crucițe”, „bătă-
turiu” (cusătură plină, bătută) și „în pășitură” (în urma acului). Chițelele
erau lucrate din mătase policromă. După anul 1920, în port se introduce
tot mai des opregul confecționat din atlas, mătase, sau stofă, brodat cu
motive florale. Peticul este tivit jur-împrejur cu „plentic” (panglică din
fir sau mătase). Treptat, dar mai ales după 1945, opregul este substituit
de „targă”, o catrință îngustă și lungă pînă la tivul poalelor, încingîndu-se
la spate, în asociație cu șorțul, „sucna”, dinainte.
— Opregul din valea Bistrei și a Timișului superior. O variantă diferită
a opregului este cea purtată în satele Sacul, Căvăran, Peștera, Maciova etc.,
de pe valea Timișului superior, precum și în satele de munte de la Caran-
28 în toponimia locală a intrat acest cuvînt care denumește prăvălia sătească, după origi
nea vreunui negustor grec, odinioară existent în valea Almăjului.
252 Maria Bocșe
Fig. 3 — Opreg din Moceriș (subzona Almăj).
sebeș pînă la Teregova (spre sud), ca și în cele grupate de-a lungul văii
Bistrei.
Peticul de opreg apare în aceste localități ușor scurtat față de cel
întîlnit în ariile muntoase ale Banatului, făcînd trecerea spre varianta de
cîmpie a opregului. în portul arhaic, opregul se țesea din lînă, în 2 sau 4
ițe, avînd vergi longitudinale, policrome, în tonuri de roșu, pentru portul
femeilor tinere și în tonuri mohorîte, pentru portul bătrînelor. Băteala se
realiza din fir metalic. O deosebire marcantă între varianta opregului pur
tată în această subzonă și cele prezentate în paginile anterioare, se remarcă
în legătură cu cîmpul ornamental. Alesăturile sînt dispuse pe două sau chiar
trei registre izolate, sau consecutive, cele laterale fiind mai înguste și înca-
drînd motivul central, mare, pe cînd opregul purtat în valea Carașului, sau
în valea Almăj ului are elementul decorativ dispus pe un singur registru
(fig. 4). Opregele din valea Bistrei se tiveau cu „ciptă” (panglică colorată)
sau „sîrmă de fir”. La începutul secolului al XX-lea, opregul se lucra din
mătase și fir metalic, renunțîndu-se la motivul geometric, tradițional,
înlocuit acum cu elemente fitomorfe și zoomorfe (fluturele sau cucul).
Adesea sînt brodate în această perioadă motive stilizate, amintind arta
orientală („fesul”, „șarpele”), realizate în tehnici de cusut mai noi în
arta broderiei populare, numite „în gherghiu” (lănțișor), sau „cu piedecă”.
Ca un fenomen interesant se remarcă aici și prezența opregului specific
subzonelor de cîmpie, împrumutat în urma căsătoriilor cu fete din așeză
rile respective, sau în urma relațiilor comerciale între diferitele localități.
Fig. 4 — Opreg ales cu fir, din Cireșa (subzona Bistrei).
I)upă 1935, și în valea Bistrei și a Timișului superior, opregul intră în

desuetudine. O tradiție străveche, respectată cu strictețe mai ales în așe
zările muntoase, nu îngăduia femeilor căsătorite să poarte poalele fără
opreg. în zilele noastre însă, odată cu procesul intensiv de urbanizare,
opregul a dispărut definitiv din portul femeiesc.
— Opregul din subzona Făgetului. O variantă deosebită a opregului
este cea purtată în satele din nord-estul Banatului, în jurul orașului Făget,
precum și în cele grupate pe cursul superior al Begheiului. Fiind o arie
limitrofă între Banat și Pădurenii Hunedoarei, această subzonă etnografică
manifestă unele trăsături comune cu portul pădurenilor. Această influență
se simte deopotrivă, în tehnica de lucru și în ornamentica opregului, care
are petecul îngust și scurt (18—20 cm). Pe la 1900—1910, țesătura se realiza
din lînă, în tonuri foarte închise. Franjurii confecționați din lînă depășeau
adesea lungimea poalelor. Subzona Lugojului, învecinată, își manifestă
influența în ce privește țesătura de fond a opregului. Urzeala este reparti
zată pe trei registre egale, de 15 cm lățime fiecare, cîte unul țesut din lînă
roșie, iar la mijloc unul în tonuri închise, vînăt sau negru. Băteala era din
păr, mai tîrziu din fir metalic. Motivele ornamentale, alese în război erau
dispuse pe o bandă îngustă (2—4 cm). Pe un fond țesut cu bumbac galben,
apar motivele „clinul” și „cîrligul”, al căror contur este subliniat cu bumbac
negru, verde, roșu, violet.
254 Maria Bocșe
Fig. 5 — Opreg cusut cu fir, din Curtea (subzona Făget).
O dată cu schimbările economice survenite după 1920, locul opregului

de lină îl ia cel lucrat din catifea sau stofă, brodat cu motive florale, exe
cutate cu mătase și fir metalic (fig. 5). Cusăturile cu fir se executau în
tehnicile „încopciat” (cusătură plină și întreruptă la intervale egale) și
,,pe umplutură”. Ca podoabe anexe pentru opreg, se foloseau paietele, pre
sărate între cusături. Variantele cunoscute în această subzonă s-au extins
pînă în satele Birchiș și Bata, pe valea Mureșului, care constituie limita
de nord a purtătorilor opregului în Banat.
— Opregul din subzona Lugoj. Această variantă este purtată de o parte
și de alta a cursului mijlociu al Timișului, precum și în cîteva localități
din valea Begheiului. Grupate în estul cîmpiei Banatului, aceste sate au
ca centru etnografic, vestit, orașul Lugoj.
Opregul bătrînesc, purtat aici este net deosebit față de cel din sub-
zonele montane. Petecul este scurt (15 — 20 cm) cu franjuri foarte lungi,
întrecînd în dimensiuni, poalele. în tereminologie locală, opregul este consti
tuit din : „obiala de opreg” (peticul) și „ciucurii”. în portul vechi se purta
opregul țesut din păr, în tonuri închise, „vînăt” (bleumarin), sau „negri-
ceat” (bordo). Specifică Lugojului este alesătura îngustă, din registrul
inferior al „obielei”, așa numita „bată de opreg” aleasă cu „pui”, în „găe-
tan” (ațică) policrom. Remarcabilă este policromia armonizată și gradată
a motivelor alese în război : „cărica” (rombul mult alungit și turtit), „cîr-
logii”, „țapele” și „scămnașul” (furca) (fig. 6). Opregele de sărbătoare
Fig. 6 — Opreg din Coștei (subzonă Lugoj).
aveau pe petec cîte două-trei „bete de opreg”. Franjurii se confecționau

din lînă, în culori închise, negru, bordo, albastru. Ca o caracteristică aparte
a subzonei sînt franjurii lungi, dispuși lateral, pe petec (cca 14—15 cm
lungime). Urmînd aceeași evoluție cunoscută și în celelalte subzone, opregul,
după anii 1910—1920 avea alesătura realizată din „arămiz” (mătase)
colorat, iar franjurii lungi erau din fir metalic. Concomitent, se executau
și broderii ample, cu fir auriu, adus la tîrguri de către negustorii ambulanți
slovaci. După 1920, în portul de sărbătoare se introduce opregul țesut în
întregime din fir. Pe fondul omogen al petecului se schițau cu „găetan”
negru, în război, motivele ornamentale, geometrice, peste care se broda
apoi cu fir, în tehnicile „bombiu”, „peste firțuială” (pe însăilat). între
motivele centrale apar presărate ici-colo, flori alese în tehnica „chilimiu”
(cu două fețe). Jur-împrejur, petecul era tivit cu „parta de cîrlogi” (panglică
din mătase sau fir), din „sîrmă” (panglică de fir), sau din „covîrlac” (șnur
spiralat, din fir metalic). După 1930, o dată cu procesul de renunțare la
vechile tradiții de artă populară, sub influența mediului urban, opregul
se confecționa din catifea colorată, brodată cu motive florale, în tehnicile :
„încopciat”, „zăluichiu” (cruciulițe), „bombiu” (bombat), peste fire, „ațî-
șoriu” (ajur cu ață), „înaintea acului” (lănțișor). Urmărind circulația acestei
variante de opreg, e interesant de observat vehicularea lui în subzonele
învecinate, în jurul orașelor Reșița, sau Timișoara, datorită schimburilor
la tîrguri, sau în timpul muncilor sezoniere, dintr-o zonă în alta.
256 Maria Bocșe
Fig. 7 — Opreg din Parța (subzona Timișoara).
— Opregul din subzona Timișoara-Deta. Satele așezate în centrul

cîmpiei Banatului (în jurul Timișoarei, pînă la Deta) și cele așezate pe
cursul inferior al Bîrzavei au cunoscut o altă variantă a opregului. în portul
bătrînesc se purta opregul cu petecul foarte lat și lung, cu franjurii deo
potrivă de lungi. Țesătura se realiza în război, în 4 ițe, folosindu-se părul
de lînă, monocrom, de preferință roșu. Alesățura ornamentală este dispusă
pe două-trei registre, „bete”, transversale. în afara dimensiunilor exage
rate ale petecului, ceea ce deosebește această variantă de cea purtată în
subzona Lugoj sînt motivele ornamentale, „ruja” (rombul) și „scăunașul”
(furca), alese mult mai mare, în fir lung (fig. 7). Bata cu „pui mănunți”,
aleși „pe unu” sau „pe doi” (la un fir sau la două, de urzeală) este rar
întîlnită. Pe la 1910 elementele decorative se alegeau în război, din fir
metalic, sau mătase, în tehnica „peste fire” (fig. 8), urmînd în timp, pe la
1915, opregul lat și scurt, din catifea, împodobit cu flori, în culorile : „căr-
măgin” (roșu), „persăcat” (roz), „lilau” (violet), verde și alb. în aceeași
perioadă, în portul de sărbătoare se introduce „opregul cu taleri”, care,
în asociație cu „tulbentul” cu taleri (bonetă purtată în zilele de sărbă
toare), salba de bani și brîul cu bani, marca diferențele de stare socială
și civilă. El intra în zestrea fetelor mai înstărite și conținea pînă la 50—70
monede din argint. Monedele erau împodobite de către argintarii din Ceacova
(specializați în acest meșteșug al prelucrării metalelor), cu „lajă”, mici
spirale și monturi ce aveau adesea forma frunzei de stejar, sau aceea a viței
de vie. Franjurii acestei variante de opreg erau confecționați din mătase
Fig. 8 — Opreg cusut cu fir, din Jebel (Deta).
galbenă. După o scurtă existență, apoi, a unei variante de opreg realizat

din atlas sau mătase, brodat cu motive florale, piesa este înlăturată defi
nitiv din portul femeilor din subzonă aceasta.
— Opregul din subzonă Sînnicolau Mare. Așezările din extremitatea
nord-vestică a Banatului (avînd ca linie demarcantă a purtătorilor opre
gului, Mureșul) au cunoscut o variantă deosebită a opregului, existența
lui în această arie fiind și de mai scurtă durată, datorită influențelor etero
gene externe, cît și datorită procesului rapid de urbanizare.
Opregul bătrînesc avea petecul îngust, țesut din lînă, culorile predo
minante fiind roșu și negru. O notă distinctivă față de celelalte variante
o constituie alesătura ornamentală care cuprinde toată suprafața peticului,
motivele tradiționale realizîndu-se din bumbac sau mătase. Acestea sînt
alese în tehnica „peste fire”, dimensiunile lor întrecînd pe cele întîlnite
la alte variante ale opregului.
Pe la începutul secolului nostru se mai purtau încă opregele alese
„chilimiu”, tehnică asemănătoare cu aceea folosită frecvent în țesutul
covoarelor („chilime”) neîntrecute ale creatoarelor populare din Igriș,
Saravale, Birchiș etc. Motivele floral-stilizate erau alese cu lînă, într-o
policromie echilibrată.
După 1910, și în portul acestei subzone se introduce opregul țesut
din fir metalic, auriu sau argintiu, care respectă însă dimensiunile, tehnica
17 — A .'.;a:ul Muzeului etnografic

258 Maria Bocșe
și ornamentica tradițională ariei respective. Astfel sînt întîlnite motivele :

„căluțul”, „ocheții”, „cărica”, care constituie elementele decorative spe
cifice în țesăturile locale (ștergare, traiste, covoare). După o scurtă perioadă,
în care s-a purtat opregul cu taleri, această piesă este înlăturată definitiv
din portul popular. .
în urma studiului asupra opregului bănățean se impune concluzia

vechimii lui ca piesă de port de tradiție iliro-tracică. De asemenea, opregul
constituie unul din elementele cu ajutorul cărora se delimitează o impor
tantă zonă etnografică românească, Banatul. Analiza acestei piese de port,
precum și studiul comparativ au relevat transformările, evoluția și varian
tele ei, pînă la dispariția definitivă, ca urmare a procesului de urbanizare
și industrializare din țara noastră.
Fără a avea pretenția elucidării definitive a problemei repartizării
opregului bănățean pe subzone etnografice, studiul prezent încearcă să
aducă o contribuție în cercetarea portului popular bănățean și în descifrarea
lui pe diferitele trepte și etape istorice.
DES CONTRIBUTIONS À D’ÉTUDE D’„OPREG”
Résumé
De but de l’ouvrage est triple. Il se propose d’établir l’origine d’,,opreg”,

cette pièce de port populaire, caractéristique de la région de Banat ; de
présenter son évolution historique et sa variété dans les zones ethnogra
phique de Banat.
Une conclusion certaine se relève après l’observation attentive des
statuettes découvertes dans la nécropole d’incinération de la station de
Cîrna, au sud de la région d’Olténie, en Vinca (Jugoslavia), et aussi en
Beotia, est l’incontestable origine thraco-illyrique d’,,opreg”.
On a considéré utile de présenter, dans l’introduction, les dessins des
artistes étrangers, Th. Valério, Auguste Raffet, Dieudonné Auguste Dancelot
qui en passant dans le notre pays, en XlX-ème siècle ont relévé l’existence
et la remarquable beauté de cette pièce du port des femmes.
D’„opreg” a apparu dans le costum populaire des femmes avec un
double but : l’utilité et la beauté, en lui portant autrefois toujours, sur
le devant et le derrière, par-dessus de la jupe. De vieux „opreg” était un
tablier très long, avec des franges courtes, réalisés en laine, ou en soie,
qui on tissaient dans la maison. Son trait particulier est constitué par un
travail de tissage, aujourd’hui disparu, avec des lignes et des ornements
géométriques ou, depuis quelque temps, floraux et zoomorphes qui sont

dispersés sur la toute surface du tablier.
Une élégance sobre, retenue, caractérise le vieux „opreg” — en con
traste flagrant avec la richesse exuberante des couleurs très vives et gaies
des „opregs” que portent les jeunes femmes. Au commencement du XX-ème
siècle dans l’ensemble du costume ont apparu les „opregs” réalisés d’une
monture, d’argent. Mais, tout ces traits se concrétisent dans la ligne
d’ensemble du costume, dans la parfaite concordance de la forme de
l’ornementation et de la chromatique, en faisant une composition unitaire.
En cadre générale de cette pièce du port populaire, dans la région de Banat,
ou connaissent six variantes locales, que délimitent les zones ethnographi
ques de Banat.
L’„opreg” et le costume de Banat, en général, ont un caractère tout
a fait original, avec des éléments spécifiques introuvables dans les autres
zones, mais s’encadrant dans le style de costume populaire roumaine.
LA PISTE DES ILLUSTRATIONS
Fig. 1 — Paysans roumains de Banat. La femme porte „opreg”, un tablier long avec des
franges. (Photocopie sur Pronay Gâbor).
Fig. 2 — „Opreg” de Răcăjdia (la sous-zone de Caraș).
Fig. 3 — „Opreg” de Moceriș (la sous-zone de Almăj).
Fig. 4 — „Opreg" façonné en fils d'or de Cireșa (la sous-zone de Bistra)
Fig. 5 — „Opreg" brodé en fils, de Curtea (la sous — zone de Făget).
Fig. 6 — „Opreg" de Coștei (la sous — zone de Lugoj).
Fig. 7 — „Opreg” de Parța (la sous — zone de Timișoara).
Fig. 8 — „Opreg” brodé en fils, de Jebel (la sous — zone deDeta).
Ion Taloș
OBICEIURI PRIVITOARE EA SECERIȘ

— Din materialele arhivei de folclor — Cluj —
în primăvara anului 1931, Ion Mușlea lansa, prin Arhiva de folclor,

înființată cu un an mai înainte la Cluj, cuprinzătorul chestionar intitulat
Obiceiuri de vară (călușeri, sînziene, seceriș). El a primit răspunsuri de la
aproape 60 de intelectuali din cuprinsul întregii țări. Noua instituție s-a
îmbogățit astfel cu un material foarte interesant, a cărui importanță a
crescut an de an, deoarece mare parte dintre obiceiurile consemnate atunci
numai după memoria unor oameni în vîrstă — ele nu se mai practicau de
cîte 40—50 de ani — aveau să dispară fără urmă. Cu toate acestea, cule
gerile realizate în 1931 n-au fost cunoscute de cercetători.
Ne-am propus să prezentăm cu acest prilej numai o parte a informații
lor primite la chestionarul amintit și aflate în fondul AF—C al Sectorului
de etnografie și folclor din cadrul Centrului de științe sociale din Cluj,
anume, pe cele referitoare la seceriș. Dar, înainte de a ne opri asupra materia
lului însuși, e cazul să amintim numele acelor culegători-corespondenți
ai arhivei, cărora le datorăm faptul de a dispune astăzi de un material
atît de bogat și valoros. Cele mai complete răspunsuri le-au dat : Nicolae
Dura (Deal -Alba), Ioan Trifan (Hălmagiu-Arad), Toma Mărăscu (Sudrigiu-
Bihor), P. B. Stolneanu (Dumbrăvița-Satu Mare), Traian Cionfi și Pompei
Hossu-Longin (Măieriște și Tămășești-Sălaj), loan Cristea (Vima Mică-
Someș), Ion Barna și Iuliu Oprea (Maieru și Rusul Bîrgăului-Năsăud),
Ioan Apahidean (Cojocna-Cluj), Nicolae Albu (Reghin-Mureș), Nicolae
Huma (Vidacut-Odorhei), loan Șolocan (Hodoșa sat — Ciuc), R. Voicu-
Grozdan (Gherteniș-Timiș), Gheorghe Bădescu (Aluniș-Olt), Sterie C.
Enuică (Poiana Mare-Dolj), Ion G. Eungu (Bîlca-Putna). Dacă am încerca
o grupare a localităților din care s-a cules materialul, putem spune că cele
mai multe culegeri s-au făcut în următoarele ținuturi : Odorhei (cinci), Cluj,
Sălaj, Someș (cîte patru), Vîlcea și Năsăud (cîte trei).
O informație din Gherteniș-Timiș ne arată că în satul tradițional,
secerișul începea după ce, într-o zi de sărbătoare, se organiza hora, iar
262 Ion Taloș
apoi era interzis orice joc, pe toată perioada cît se recolta griul; satul se
afla „într-un fel de doliu”, care avea menirea de a păstra curățenia țarinii ;
dacă se întîmpla să trăznească în grîul cuiva, însemna că acela „n-a ținut
postul griului”, din care cauză s-ar fi putut abate și alte rele peste” sat.
După cum se menționează în Sălciile-Prahova și Păușești-Otăsău-Vîlcea,
cei care luau parte la secerat și în mod deosebit femeile, trebuiau să fie „cu
rate”, pentru a nu spurca grîul.
în Bîlca-Putna și în Chișlaca-Bihor, ziua în care trebuia să înceapă
secerișul era stabilită de sfatul bătrînilor adunați la Sînpetru în cursul
discuțiilor, era acceptată părerea celui mai priceput gospodar, „cunoscut
ca om cu minte și de omenie”. Dar secerișul nu putea începe în orice zi
din săptămînă, ci mai ales lunea și joia, uneori chiar și miercurea1 ; cu
nici un preț nu se începea seceratul marțea și sîmbăta, după unii nici vinerea2.
Iîxcepție de la aceste datini făceau numai clăcile, care puteau avea loc
oricînd. Secerișul individual era oprit însă în zilele de sărbătoare : Marina,
Pălia, Adormirea Sf. Ana și Pantelimon — ele sînt numite uneori și
„opăceli”3 precum și la Sf. Ilie15 , Sînpetru6, Foca6.
înainte de a începe să secere, toți lucrătorii erau udați cu apă, în timp ce
se rosteau cuvintele : „cum e apa aceasta de limpede, așa să fie grîul de
curat”7. Ca și în alte obiceiuri, primele acțiuni aveau o mare importanță
în cadrul secerișului. Astfel, primul snop de grîu era legat de un fecior, căci
numai un bărbat neînsurat era considerat curat8. Intîiele spice zmulse sau
primul mănunchi tăiat cu secerea se puneau sub brîu sau sub cingătoare,
pentru ca „să nu-1 doară spatele și să rămînă drept, tot ca și pînă atunci”9
sau „pentru ca toate să se coacă la timp și să nu se prichească”10. La sfîrși-
tul zilei de muncă, în drum spre casă, secerătorii își desfăceau cingătoarea
de spice și legau cu ea tulpina unui pom pe lîngă care treceau rostind
următoarele :
Legată să fie durerea mijlocului meu,
Cît voi șuiera de trupul tău (mărule, părule etc.)11. în alte părți, cu
spicele respective se leagă „stîlpul șoșul șurii”, cu vorbele : „cînd îi simți
tu durere, atunci să simt și eu”12 ; brîul de spice putea fi legat de „meșterul
grinzii”, zicînd : „atunci să mă doară șelele, cînd l-or dure pă lemnul
1 Hodoșa Sat, Răcășdia, Cîrna, Poiana Mare, Radovanu, Ilva Mare, Dobreni, Vidacut,
Sălciile, Măieruște, Tămășești, Dunibrăvița, Vima Mică, Boghești, Fiscut, Gherteniș.
2 Hodoșa Sat, Poiana Mare, Radovanu, Dobreni, Sălciile, Vima Mică, Reghin, Rusul
Birgăului, Aluniș, Bilca, Țaga.
3 Deal, Vidacutul, Măieriște, Tămășești, Dunibrăvița.
4 Călata, Dunibrăvița, Gherteniș.
5 Cojocna, Reghin, Boghești, Gherteniș.
c Rusul Birgăului, Măieriște, Tămășești, Dunibrăvița.
7 Feleag.
8 Chișlaca.
9 Dumbrăveni, Dezmir, Sărniaș, Cîrna, Poiana Mare, Ilva Mare, Aluniș, Bilca, Valea
Mare, Bahnea, Boghești, Făurești.
10 Dumbrăveni.
11 Reghin.
12 Vidacutul.
Obiceiuri privitoare la seceriș 263
aiesta”13. Fetele se mai legau cu brîu de spice și „pentru a nu le fura ielele”14.

Fata sau feciorul care se ducea la secerat pentru prima oară, „se lega pe
lingă șele” cu o legătoare de grîu „pînă secera cîteva mănunte”, pe care
o dădea apoi să se lege snopii cu ea. Uneori se atestă și obiceiul de a se
încinge cu ultima legătură de grîu care se seceră15.
Materialele pe care le cercetăm consemnează faptul că nu toți gos
podarii secerau, în 1931, cu secerea, și că unii trecuseră de mult la cosirea
lui16.
Dacă o familie n-a terminat de secerat într-o singură zi „un pămînt”,
seara „făcea o cruce din două mănunchiuri”, pe care o așeza la capătul
ogorului, ca să-l ferească de rău, sau lăsa un mănunchi nelegat ca „să
rămînă la rost”, pînă cînd se relua lucrul17 ; dacă o familie avea secerători
angajați, fiecare dintre ei avea dreptul să ducă acasă cîteun snop de grîu18
Ecoul vreunei petreceri organizate în vechime cu ocazia secerișului
pare să nu se fi păstrat în memoria celor anchetați după chestionarul Arhivei
de folclor. Foarte rar ni se spune că : „oamenii se adunau în bulucuri spre
a cinsti «Grînarul» cu un păhăruț de vin” sau ca să bea „adălmașul seceri
șului”19. Se atestă în schimb, organizarea clăcii de seceriș, care poate să
fi luat locul vreunei petreceri mai vechi. Claca se organiza adeseori de că
tre autoritățile satului (primarul, preotul), de către cei bogați și, mai
rar, de către oamenii cu averi mijlocii20 ; exista și o clacă a danțului, cu
care tineretul satului se îndatora la cel care le punea șura sau camera
la dispoziție pentru jocul duminical21. De obicei, la clacă erau angajați
și lăutari, care cîntau în tot cursul zilei — uneori se atestă obiceiul ca
după fiecare postată terminată, să se încingă cîte o horă — dar mai ales
seara, la petrecerea clăcii, care se încheia cu joc22.
Dacă primele spice smulse ori tăiate servesc de obicei la prevenirea
unor boli, semnificații de aceeași importanță au spicele care ar urma să
fie tăiate ultimele. Uneori sînt lăsate pe cîmp cîteva mănuchiuri sau cîteva
spice, pentru „mana păsărilor”23. Mult mai des se obișnuiește să fie lăsate
nesecerate cîteva spice, care erau legate cu o ață roșie — ele purtau denu
mirea de „barba popii”, „barba lui Dumnezeu”24* sau „coada popii” —
pentru ca grîul din anul următor să fie cel puțin tot atît rodit, roșu și
13 Vima Mică.
14 Borzești.
15 Cîndești.
16 Valea Mare.
17 Hodoșa Sat, Hălmagiu.
18 Răcășdia.
19 Boghești, Aluniș, Odești.
20 Deal, Viștea de Sus, Jibou, Măieriște, Odești, Tămășești, Ilva Mare, Rusul Bîrgăului,
Sîngeorgiul de Pădure, Vîrghiș, Bîlca, Dumbrăvița, Făurești.
21 Cojocna, Bahnea.
22 Deal, Hălmagiu, Sărmaș, Sudrigiu, Cojocna, Dumbrăvița.
23 Bahnea, Fiscut, Dumbrăvița.
24 Chlșlaca, Răcășdia, Poiana Mare, Aluniș, Sălciile, Bîlca, Odești, Miroși, Strîmbeni,
Ghertenis, Făurești, Păușești, Otăsău. Observăm că același obicei se practică și la
culesul porumbului, al fructelor etc. (Păușești, Otăsău, Miroși).
264 Ion Taloș
să nu conțină neghină25. Cîteodată, spicele lăsate pe cîmp erau împletite

„în trei” și se punea un ban în ele2627 . în unele localități, secerătorii nu se
dădeau îndărăt de la a secera toate spicele, dar pe ultimele dintre acestea
ei le numeau iepurele21, sau „iarba iepurelui”2829 ; cînd secerătorii ajungeau
„în capătul ogorului”, terminînd de secerat, se zicea că au „prins iepurele”28 ;
în fine, celui care tăia ultimele spice, i se dădea titlul de „bun vînător de
spice”30. Uneori, ultimele spice erau considerate „locuința necuratului”,
de aceea ele erau tăiate de o fată curată31.
Spicele care au rămas netăiate, fără ca secerătorii să fi intenționat
aceasta, se numeau „tăuni și spicele înecaților” ; din ele se făcea colivă
pentru cei înecați32.
Unul dintre cele mai răspîndite obiceiuri la încheierea secerișului este
acela de a face o cunună33 de spice denumită pe alocuri și peana.3', buzdu
, sau barba popii33. Indiferent ce nume ar purta,
gan35, cruce35, lustăr3137
cununa e pregătită mai ales de fetele fecioare39, dar uneori și de neveste40,
de un fecior sau de bărbați în general41. De obicei, cununa se împletește
din spice, în formă de cerc, de mărimea capului pe care va fi așezată.
Deseori, împletitura mai cuprinde și flori de cîmp. Cununa e purtată mai
ales de fete42 și de feciori43, cîteodată și de femei44 sau bărbați45. în drumul
prin sat, cel ce duce cununa e udat la fiecare casă46 — dacă se întîmplă
26 Cîrna, Tămășești.
23 Poiana Mare, Radovanu ; în Boghești se face chiar "o moinîie, care se lasă pe cîmp
ca amanet".
27 Reghin, Dobreni, Boghești. Astfel sînt numite și ultimele fire de porumb, atît la sapă,
cît și la cules (Vidacutul).
28 Bîlca.
29 Dobreni.
20 Boghești.
31 Ilva Mare.
32 Poiana Mare.
33 Hălmagiu, Ghișlaca, Sudrigiu, Hodoșa Sat, Călata, Dezmir, Radovanu, Reghin,
Ilva Mare, Maieru, Rusul Bîrgăului, Feleag, Săcel, Singeorgiul de Pădure, Vîrghiș, Vida
cutul, Jibou, Măieriște, Tămășești, Dumbrăvița, Lăpușel, Vama, Beclean, Vima Mică,
Bahnea, Gherteniș, Arini, Borzești.
34 Deal.
35 Viștea de Sus.
36 Cojocna, Țaga.
37 Cojocna.
38 Fiscut.
39 Deal, Hălmagiu, Chișlaca, Sudrigiu, Hodoșa Sat, Călata, Viștea de Sus, Ilva Mare,
Maieru, Rusul Bîrgăului, Jibou, Tămășești, Dumbrăvița, Lăpușel, Beclean, Țaga,
Vima Mică, Gherteniș.
40 Deal, Chișlaca, Călata, Reghin, Feleag, Țaga, Vima Mică.
41 Cojocna, Poiana Mare, Viștea de Sus, Radovanu.
42 Sudrigiu, Hodoșa Sat, Călata, Dezmir, Reghin, Ilva Mare, Maieru, Rusul Bîrgăului,
Săcel, Jibou, Tămășești, Dumbrăvița, Lăpușel, Vama, Beclean, Țaga, Arini.
43 Chișlaca, Viștea de Sus, Reghin, Săcel, Singeorgiul de Pădure, Arini.
44 Călata, Feleag, Vama, Țaga.
45 Măieriște, Ciubanca.
44 Deal, Hălmagiu, Sudrigiu, Calata,' Dezmir, Sărmaș, Poiana Mare, Reghin, Ilva Mare,
Rusul Bîrgăului, Maieru, Feleag, Jibou, Dumbrăvița, Lăpușel, Beclean, Ciubanca,
Arini, Borzești.
ca cineva să nu ude cununa, i se improvizează o strigătură batjocoritoare.

Sînt însă și cazuri, cînd cel ce duce cununa evită să fie udat, obligînd în
acest fel pe proprietarul la care s-a secerat, să-1 despăgubească47 ; uneori,
cununa este plătită de gazdă chiar dacă a fost udată48. Se cunoaște și
obiceiul ca ,,un copil de vreo 6 ani” să ia cununa de pe capul fetei49. Dacă
proprietarul n-a avut secerători, el își atîrnă cununa în coarnele boilor și o
duce astfel acasă50.
Alaiul secerătorilor cîntă și chiuie de răsună tot satul și țarina. Textele
ce se cîntă și se chiuie cu acest prilej vor fi reproduse mai încolo. Remarcăm
că aducerea cununii se încheie întotdeauna cu petrecere.
Cununa se păstrează cu grijă. Ea e atîrnată într-un cui în grindă51,
„în casa mare” între ferestre52 sau în pod53. O culegere semnalează că, la
aducerea ei, cununa e aruncată pe casă — ca la Sînziene — unde e lăsată
pînă a doua zi, „cu credința că fetelor gazdei le aduce pețitori și băieților
neveste bune și harnice”54. Uneori, cununa e păstrată pînă la secerișul
viitor, ea asigurînd cumva prezența permanentă a griului în casă55 ; alteori,
ea e introdusă prima în mașina de treierat56, avînd desigur funcția de a
face ca griul treierat să fie curat. Cel mai frecvent însă cununa se păstrează
pînă la noua însămînțare, cînd se amestecă boabele ei cu grîul ce urmează
să fie însămînțat, pentru ca și în anul viitor să fie rod bun57.
Avînd o importanță deosebită în viața spirituală a satului, secerișul
era o perioadă în care se practicau și alte rituri. Un rînd de fete lasă cîte o
„mînușe” de grîu, „la 9 miezuini” ; alt rînd de fete le adunau „pe furiș”,
scoteau boabele din ele, le măcinau la rîșniță și apoi făceau „coci de nOroc”
nedospiți și nesărați. în seara de Sîntandrei mîncau o jumătate de coc,
iar cealaltă jumătate o așezau sub cap, împreună cu un piepten și un
șorț, pentru a-și visa „orînda”58. Din dușmănie se aruncau păpuși din cîrpe
în holda cuiva, zicînd : „cînd vor rodi păpușile, atunci să-ți rodească
grîul. Dar dacă acestea erau găsite în holdă, se înfigea cîte o țeapă în fiecare
păpușă, rostind următorele cuvinte : „cum se înfinge țeapa în păpușe,
așa să se înfigă răul în casa celui care le-a pus”59. Întîiul trecător pe lîngă
45 Deal.
48 Sudrigiu, Hodoșa Sat, Maieru, Jibou.
49 Rusul Bîrgăului.
50 Poiana Mare.
51 Deal, Hodoșa Sat, Dezmir, Ilva Mare, Maieru, Rusul Bîrgăului, F'eleag, Vîrghiș,
Vidacutul, Măieriște, Ciubanca, Vima Mică.
52 Chișlaca, Sudrigiu, Cojocna, Săcel, Sălciile, Dumbrăvița.
53 Viștea de Sus, Reghin, Gherteniș.
54 I.ăpușel.
55 Viștea de Sus, Reghin, Gherteniș.
57 în Fiscut, cununa se stropește cu sînge de cocoș ca grîul ce va fi semănat, să fie
roșu ; în Gherteniș, fetele fecioare își pun sub cap albăstreaua din cununa de grîu, pen
tru a le apărea în vis viitorul bărbat. în Hodoșa Sat boabele din cunună se însămîn-
țează separat ; dacă se face grîu bogat în spic, se deduce nevinovăția fetei care a dus
cununa. •
68 Tămășești.
59 Gherteniș,
266 Ion Taloș
un lan de secerători era atins cu secerea, zicînd : „așa să se lege spurcăciu

nea de această roadă, ca secerea de d-ta”60 ; alteori, el era legat cu fire
de grîu, de către un flăcău sau o fată, care zicea : „cum te-am legat de iute,
așa și Dumnezeu să ne ajute a strînge de repede spicele”61. Spicele rămase
pe miriște erau adunate de „șapte copile”, care le duceau la batoză, iar
griul era dusdot atunci la moară; în aceeași zi, la o casă oarecare din sat,
ele făceau prescuri pentru vreme bună62. Din primul aluat provenit din
noua recoltă, femeia depunea o parte pe stîlpul de la poartă, „pentru păsă
rile cerului”; totodată se tăiau lemne de foc din armindenul aflat acolo63.
Primul colac făcut din grîu npu era dus la fîntînă, unde era stropit cu apă,
iar apoi era împărțit la copii, împreună cu cîțiva lei64.
în materialele de care ne ocupăm, apar și unele informații în legătură
cu treierișul tradițional. Considerăm util să le reproducem. „înainte se treiera
cu caii în arii mici, adică se curăța o suprafață în formă de cerc, cu raza
ca de 7—10 m sau mai mult. în centrul cercului se îngropa un lemn; de
lemn se lega o frînghie lungă cît raza ariei, de care se prindeau de la unul
la patru cai, cari se mînau cu biciul de către un om, pînă se strîngea funia
pe par, apoi se întorceau caii, desfășurînd funia de pe par. Sub picioarele
cailor se desfăceau snopii de grîu pe cari caii îi călcau cu copitele, sfărîmînd
spicele, ca să cadă boabele de grîu jos. Paiele se luau cu furca, iar pleava
cu grebla și se da la marginea ariei. Se strîngea grîul și se vîntura la vînt,
se măsura cu bănicioara [. . . ] și se aducea grîul în casă în cari se așternea
o cergă [...], punîndu-se în magazie. Lucru foarte greu, azi dispărut. . . ”65.
Culegerile Arhivei de folclor ne îngăduie să reproducem și cîțiva termeni
mai puțin cunoscuți în legătură cu secerișul. în timp ce vîrstnicii seceră
grîul, un copil „secărește”, adică alege secara din grîu66 ; cei ce așează
snopii în cruce, „clăiesc”67 ; o cîrstă se compune din zece snopi, iar al
zecelea snop dintr-o cîrstă e numit „măgar” ; două cîrste formează un
„picior”, iar patru cîrste o „claie”68 ; cei angajați cu plată pentru seceriș se
numeau „strănași”69.
Secerișul a dat naștere la cîteva expresii pe care le menționăm în con
tinuare : cînd un fecior lega primul snop și întreba pe alții dacă a făcut un
snop frumos, i se răspundea : „așa ț-a fi nevasta de lată-n șolduri”70,
probabil pentru că în general primul snop nu era prea reușit ; începutul
secerișului era marcat de expresia „mîine ieșim la obște”, „în purcelite”71 ;
60 Dumbrăvița.
61 Boghești.
64 Poiana Mare.
65 Poiana Mare.
€6 Feleag.
67 Feleag.
68 Poiana Mare.
69 Măieriște. •
70 Jibou.
71 Poiana Mare.
întrucît secerișul începea imediat după Sînpetru, a rămas zicala „Sînpetru

aduce pită nouă”72.
După cum am amintit, secerișul are poeziile sale. Unele sînt cîntece ritu
ale: „Dealul Mohului”, răspîndit în centrul și sudul Transilvaniei, și „cîn-
tecul cununii”, cunoscut mai ales din părțile Năsăudului, dar avînd unele
prelungiri pînă în Sălaj și Mureș ; nu lipsesc desigur strigăturile.
I. Dealul Mohului
In Deal-Alba
a) Intorcîndu-se de la seceriș, fetele cîntă
în dealul Mohului 10 Și să ne legăm ?
Da umbra snopului Că noi vom chema
Cine se umbrește ? Feciori de la boi
Sora soarelui Ciobani de la oi
5 Și cu-a vîntului Și de n-or veni
Ele se întreabă 15 Noi nume le-om pune :
O ! soră mai mare, Măghirane Dane,
Vrei văruțo vrei Busuioc Ioane.
Vrei să secerăm
b) Apoi, cînd sosesc acasă :
Stăpîne, stăpîne, Cămașe de in
Gată-mi-te bine Feria cu vin
De vin și de pîne, Stăpîneana noastă,
Că iată peana vine. 10 Tinără frumoasă,
5 Stăpînelul nost Haină de mătasă
Tinăr și frumos ; Pune cina pe masă.
c) Apoi iară :
Stăpînelul nost Spicul lingura,
Tinăr și frumos Mîna măsura,
Nu te supăra Mănunchiul mierța,
Că-s holdele rari, 10 Snopul ferdela,
Că la spic îs mari. Claia găleata
Și Domnul va da Și stogu cît podu.
In Viștea de Sus—Făgăraș
Pe tot parcursul drumului de la 1 secerișului pînă la casa proprie-
tarului, fetele și feciorii cîntă astfel :
Stăpîne, stăpîne, Să gătească bine
Apucă-nainte 5 Că grea oaste ghine
Și stăpînii îi spune Cu-o veadră de vin
72 Valea Mare.
268 Ion Taloș
Două de rachiu Mărunchiul copul

Dumnezeu va da Stăpîne, stăpîne
Pîine cît masa 15 Nu fi-așa-ntristat
10 Claia va lăsa Că-s grînele mari [rari]
Claia găleata Că la spic îs mari.
Snopul feldera
Gazda îi așteaptă cu o sticlă de vin și o pîine pe masă. Fetele și feciorii
ocolesc de trei ori masa, cu buzduganul în mînă, cîntînd ca mai înainte :
Stăpîne, stăpîne, Pîinea cît masa
Nu fi așa-ntristat Claia va lăsa
Că-s grînele mari [rari] Claia găleata
Că la spic îs mari Snopul feldera,
5 Dumnezeu va da, 10 Mărunchiul copul.
După ce isprăvesc cîntecul se așează cu toții la masa pregătită de gazdă.
II. Cîntecul cununii
în Hălmagiu-Arad „se cîntă” ca la mireasă [să nu fie o

eroare a culegătorului ? ]
Da vadul de sus, cunună Da valul de jos, cunună
Bună cur s-am pus Bună curs-am pus ”
Faină vulpe-am prins” Faină vulpe-am prins,,
Vulpe cu cercei Vulpe cu mărgele ”
Sade la viței 10 Sade la vițele. ”
în părțile Reghinului, grupul secerătorilor cîntă următorul cîntec :
De unde am făcut cununa Am secerat grîie
De la locul cu holda Pînă-n brîie
Multe clăi am secerat Și ovese
Facem stogul cît curtea Pînă-n mese.
5 Și colacul cît masa.
în Ilva Mare — Năsăud, cînd pornește cununa, se cîntă :
Secerat-o fetele Ca lumina cea de ceară
Holdă ca păretele. Care-o pun domnii-n pahară ;
Fetele o secerat Ca lumina cea de său,
Feciorii clăi o înșirat. Care-o pun domnii-n canceu.
5 Și-așa-s clăile de multe, 15 Din sus de la Răsărit,
Ca oițele pe munte ; Mîndră cunun-o pornit ;
Ș-așa-s clăile înșirate Din sus de la Țarigrad,
Ca catanele-n părade. Mîndră cunun-o plecat.
Cine aduce cununa Ca să ducă gazdei veste
10 Ii curată ca lumina, 20 C-a lui holdă nu mai este.
Holda-ntreagă-i secerată Cununiță-mbuj orată

Și pe clăi îi agățată. Trebui-vai adăpată
Cununa de unde vine Tot cu apă din pârău
Multe clăi or pune mîine ; Cu vin roș din făgădău.
25 Cununa de unde pleacă, 35 Cu apă din părăuț
Multe care-amu le-ncarcă. Cu vin roș din păhăruț.
Noi trecem un pod ș-o apă, Nu știu feciorii s-o culcat,
Ne ducem la om de treabă ; De cununa n-o udat ?
Noi trecem un pod ș-o punte, Nu știu feciorii o adormit,
30 Ne ducem la om de frunte. 40 De cununa n-o stropit?
Cînd intră grupul în casă :
Bună seara domni de țară Dintr-o mînă, o mierță plină,
N-ați ieșit cu plosca-afară 70 Dintr-un spic numa-on odic
înaintea cununii Și noi iară ne-am ales
C-ați gîndit că n-om veni ? Din fete mîndre și-nțelepte
45 Noi de cînd am fi venit, Și-n tîrg la Țarigrad am mers
Dar o fost grîu încîlcit, Da borese,
Doi voinici ne-o zăbăgit 75 După trei site dese,
Și cu apă ne-o stropit. Să cearnă de colac,
Mai de mult am fi plecat, Ca să-l mîncăm mai cu drag.
50 Dar ne-o fost grîu călcat, Dacă ni-i da plăcinta
Doi voinici ne-o-mpiedecat Și noi ț-om da cununa.
Și cu apă ne-o udat. 80 Dacă plăcinta nu ni-i da,
D-voastră așa v-ați lăudat Nici noi comuna nu ț-om da.
C-aveți curți de piatră D-voastră v-ați lăudat
55 Nime-n iele să străbată, C-aveți un fecior frumos
Dar noi cu turcii ne-am bătut Să ne ia cununa jos,
Și în ele am străbătut. 85 Că-i cununa foarte grea
D-voastră așa v-ați lăudat : Și băiata mititea.
C-aveți un fecior tînăr și frumos Feciorul să nu fie de la ușă,
60 Să ne ia cununa jos, Ca să aibă gușă.
Și fecioru nu-i acasă Să nu fie de la vatră,
Că-i dus la moară să macine 90 Cu gura căscată,
Și moraru nu-i acasă, Nici de la pat
Că-i dus în pădure, Că-i îngholbat,
65 Să pască căpșunele Ci să fie de la masă,
Ș-a veni morarul Că ni-i fata frumoasă
Ș-a tocmi moara pe loc. 95 Și cununa aleasă.
Trei tărîțe. și-o fărină
Fata care a purtat cununa închină gazdei cu întîiul pahar :
Să trăiești gazdă de loc 100 Cu mîneci dalbe, pestrițe.
Cu opinci de motoc. Să trăiești, să bătrînești
Să trăiești, bade-bădiță, Și din grîu să te hrănești !
Că-ți închin —o copiliță,
270 Ion Taloș
In Maieru-Năsăud. convoiul cununei cintă :

Așa-i rîndul fetelor Nu știu văile au stârpit
Ca și rîndul merelor, Ori feciorii au adormit,
Pînă-s mere mărunțele 25 Că nime nu ne-a stropit.
Stau pe crengi în șirurele, Da ieși gazdă pînă-n poartă
5 Dacă prind a se mări, Că-ți aducem mare roadă.
Iele prind a se rări. Da ieși gazdă pînă-n prag
De la vîrful „Opcinii” Că venim cu mare drag.
Vine fruntea cununii, 30 Cununiță înrotată,
De la vîrful „Runcului” Trebuiești tu adăpată
10 Vine fruntea griului. Cu apă dintr-un pârău,
Holdă ca peretele Cu vin de la făgădău ;
Secerat-au fetele. Cu apă din fîntîniță,
Fetele au secerat, 35 Cu vin de la crîșmăriță.
Feciorii clăi au înșirat. Cununiță cu fluturi,
15 Și-așa-s clăile de multe Eu te-nmoi, tu te scuturi,
Ca oițele pe munte. Dar dricît te-ai scutura,
Și-așa-s clăile-nșirate Eu mai tare te-oi uda.
Ca cătanele-n parade. 40 Masa gazdii-i înrotată,
Intru cu cununa-n sat Cununa-i mîndru gătată ;
20 Nu știu văile au săcat, Masa gazdii-i înrotită
Ori feciorii s-au culcat Cununa-i mîndru rodită.
Că nime nu ne-a udat.
(Inf. Eucreția Naraș, 32 a.)
Acest text e cîntat fără întrerupere pînă intră in curtea gazdei.
Fata care poartă cununa pe cap, se preumblă în jurul mesei și descîntă
cununa precum urmează :
Trecui puntea și o vale 20 V-ați temut că n-om veni !
Pînă la o gazdă mare, Mai de mult am fi venit,
Trecui valea și o punte Dar ne-a fost grîu-ncîlcit
Pîn-la o gazdă de frunte ; Și drumu nepisocit ;
5 Trecui apa și un pod Feciorii ne-au opăcit
Pîn-la o gazdă de loc. 25 Și cu apă ne-au stropit,
Bună sara, gazdă de loc, Și noaptea-încă-a sosit.
Cu opinci de porc Mai de mult am fi plecat
Cu ață de motoc Dar ne-a fost grîu picat,
10 Să-ți iasă părul pin clop, Ne-am purtat și l-am gătat.
Și spatele prin cojoc ! 50 Feciorii ne-au-ncălecat
Iar dumneata găzdoaie Și cu apă ne-au udat,
Cu opinci de oaie, Și noaptea ne-a apucat.
Cu năframă de hulpoaie Noi cîn-de-acasă am plecat
15 Și cu buzele drîmboaie, Gazda așa s-a lăudat
Să trăiești ca o grofoaie ! 35 C-are curte niîndră de piatră
— Bună sara, domn de țară, Bată-și frîncii cai-și bată
N-ați ieșit cu plosc-afară, Și-n curte să nu străbată.
înaintea cununii ? Noi cu frîncii ne-am bătut
Și-n curte c-am străbătut. Și-a băgat pita-n cuptor,

40 Chitinel pe lingă poartă Ș-a făcut un colac mîndru,
C-o cunună ca ș-o roată. frumos
Chitinel pe lingă prag, Ca și fața lui Hristos.
C-o cunună ca ș-un steag. Da rumpeți colacu-n două
Noi cîn-de-acasă am plecat, 90 Jumătate ni-1 dați nouă,
45 Gazda așa s-a lăudat Ori rumpeți colacu-n tri
C-are curte șindilită, Și cu acea ni-ți ghici !
Da-i cu jupi acoperită. Noi cîn-de-acasă am plecat
Că cîn-am intrat în tindă Gazda-șa s-a lăudat :
Ne-au picat jupii pe grindă, 95 Cîn’cu cununa om sosi
50 Și cin am pășit pe prag O fiere de vin om găsi.
Ne-au picat jupii pe cap, Noi cu cununa-am venit,
Iar cîn-am intrat în casă Dar vinu nu l-am găsit.
Ne-au picat jupii pe masă ! Cu cununa-am intrat în casă,
Noi cîn-de-acasă am plecat 100 Dar vinarsul nu-i pe masă !
55 Gazda-șa s-a lăudat Că și eu un pahar aș bea
C-are on voinic, tînăr și frumos Pentru osteneala mea
Și-a lua cununa jos. Unul de vin,
Voinicu știu că-1 aveți De-o fi cît de plin,
Dar acasă nu-1 țineți. 105 Ori unul de holircă
60 Că grîu roșu i-ați măsurat încă n-ași zice nemică !
Și la moară l-ați minat. Noi cununa nu vom da
Dar moraru nu-i acasă Pînă ce ni-ți arăta
Că-i dus în pădure Țiganu cu cetera,
Cu cînii la pășune, 110 Și blidu cu plăcinta
65 Și moara-i în stricăciune Și plosca cu holirca.
Numa morărița, meșterița Cununa n-om pune-n grindă,
A dat cioc poc Pîn-ce-om vi dea joc întindă!
Și-a venit moara la loc. Cununa n-om pune-n masă
Și-a turnat în coș 115 Pîn-n-om videa joc prin casă,
70 Grîu roș. Și pe lîngă ceteraș
Și-a venit pe făriniță Mai vreo cîțiva melenași
Tri tărîță și-o fărină (flăcăi)
Pîn-a fost covata plină. Să ne-nvîrtă pe sub mînă
Dintr-un spic, ies-un otic, C-așa-i modea la cunună ;
75 Dintr-o mînă-o merță plină 120 Să ne-nvîrtă tot rotiță
Fii gazdă cu voie bună, C-așa-i modea la fetiță.
P-așa frumoasă cunună ! Noi cîn-deacas-am plecat,
Și deacolo l-a luat și l-a dat Gazda-aș s-a lăudat
La tri socăciță alese C-are o turmă mare de oi
80 De la Țarigrad trimise 125 Ș-un lădoi de taleri noi,
Una frămîntată Și ne-a dat și nouă doi ;
Una pîșînă (loatră) umbla La fată pentru cunună
Una de beată Și mie pentru minciună
A băgat pita sub vatră Voinicu dacă-1 aveți
85 Alta a luat un sucitor 130 Tare mult nu ni-1 țineți
272 Ion Taloș
Că-i copila tinerea Să fie colțat.

Și cununa i cam grea, Ni-1 dați de lîngă părete
Și-i cununa de mălai 140 Să ne fie drag la toate,
Copila de cinsprece ai. Ori ni-1 dați de la fîntînă
135 Și nu ni-1 dați de la ușă, Să vie cu izmenele-n mînă
Ca să nu fie cu gușă, Că ș-a noaste fete-s delà oale
Nici de la pat Toate fără brăcinar în poale
(Inf. Tucreția Naraș, 32 a.)
în Rusul Birgăului— Năsăud, fetele cîntă de-a lungul satului :
Cine duce cununa Multe clăi or pune mîne.
Curată-i ca lumina. Cununa de unde pleacă
Ca lumina ce de ceară 10 Multe care se descarcă.
Ce-o pun domnii în pahară. Mătură-ți gazdă, coșu,
5 Ca lumina cea de seu, Că-ți aducem grîu roșu ;
Ce-o pun domnii în canceu. Mătură-ți gazdă, celna,
Cununa de unde vine Că-ți venim cu cununa.
Se mai cîntă și această variantă :
Cine duce cununa 10 Multe care se descarcă.
Curată-i ca lumina. Așa-s clăile-nșirate
Ca lumina cea de ceară Ca cătanele-n parade,
Ce-o pun domnii în pahare, Așa-s clăile de multe,
5 Ca lumina cea de seu, Ca cătanele la curte.
Ce-o pun domnii în canceu. 15 Cununa-i de grîu cu iarbă,
Cununa de unde vine Ș-o ducem la om de treabă.
Multe clăi or pune mîine. Crească-i stogu cît casa
Cununa de unde pleacă, Și colacu cît masa.
Din Beclean-Someș se consemnează doar următorul catren, pe care-1
.horesc” fetele pe drum :
De unde cununa vine De unde cununa pleacă
Rămîne țarina plină Rămîne țarina-ntreagă.
In Vima. Mică — Somes grupul secerătorilor cîntă în țarină urmă
torul cîntec :
De unde cununa pleacă Ca cătanele-n Răteag
Rămîne țarina-ntreagă 5 Rămîn clăile șiriță
Rămîn clăile șireag Ca cătanele-n Bistriță.
Cînd intră în sat :
Frunză verde castravete Nu știu cofele s-au spart
Cununa moare de sete 10 Ori fîntînele au săcat.
Cînd intră în curtea gospodarului :
Deschide, Doamnă, poarta Că ț-aducem grîu de treabă.
Că venin cu cununa. 15 Mătură șura de goz
Mătură șura de pleavă Că ț-aducem grîu frumos.
Din Tcimcișești-Sălaj au fost trimise arhivei următoarele texte, fără

a se da alte indicații :
Frunză verde tămîiță 45 De unde cununa pleacă
Faceți, fete-o, cununiță Multe cară se descarcă
Alegeți grîu mai frumos Și stăpînu-i bucuros,
Ca și fața lui Cristos Că lucru-i cu folos.
5 Să fie mai cu folos. Cine duce cununa,
Puneți spice cu soție, 50 Curată-i ca lumina
Gazda Dumnezeu să-l ție, Dar pe lîngă astă fată
Să mai poată secera, Nici cununa nu-i curată.
Și io-n holda lui lega, Deșteptați-vă feciori
10 Și bădița să-l cosească, Nu ședeți ca-n șezători.
Pe mine să mă iubească. 55 Luați cîte-o cofă-n mînă
Fă cununa plinișoară, Și vă duceți la fîntînă
Să nu fie prea ușoară Cu apă să o umpleți
Să se bucure gazda Și cununa s-o muieți
15 Că i-a fost deasă holda. Că cununa n-i uscată
Să trăiască fetele 60 Și ar trebui udată.
Ce-mpletesc cununile Mereți iute la izvor
Dară să trăim și noi Că de sete aci mor
Să ne deie buze moi. Că soarele ne-o-ncălzit
20 Ele să mai împletească Și tare ne-au ostenit.
Și cu noi să se iubească 65 Aduceți apă cu voi
Să-mpletească mult și bine Și ne udați și pe noi
Să nu uite nici de mine. Un pic să ne răcorim
Holda-i ca păretele Și-amu mai veseli să fim.
25 O seceră fetele Mătură gazdă șura,
Și cîntă cîntările, 70 Că-ți aducem cununa,
De răsună văile. Șura să fie curată
Noi cu drag le ascultăm Că nu-i cununa furată
Și-n ochii lor ne uităm, Ce-i din holdă împletită
30 Că lucesc ca stelele Și de fete-mpodobită.
De-nmoaie inimile Mătură, gazdă, coșu,
Și ne fură mințile. Că-ți aducem grîu roșu
Pe mănunchiu, secera mea, Ca buzele la mîndra
Că ți-a mers vestea de rea. Care duce cununa.
Dară-i vestea mincinoasă, Grîu frumos și mai curat
Că ești o fată aleasă. Cu mohor nemestecat.
Pe mănunchiu barăm o lună, Frunză verde de mușcată
Să-ți meargă vestea de bună. Vă spun feciori înc-odată :
De unde cununa vine Că cununa nu-i udată
40 Multe cară vin mîni pline Dar mergeți la făgădău,
Cară cu snopi îndesați Luați apă de ciorgău
Și cu cruci grele-ncărcați ; Nu ne udați dinafară,
Boii trag de se omoară Că ni lumea prea amară,
C-or duce mare povoară. Grumazii să ni-i udăm

274 Ion Taloș
De sete cobe tăcem. Caii nu s-au obosit,

Frunză verde castravete Abia amu am sosit.
Cununa piere de sete Și noi iar am auzit
Și floarea cea din grădină Că tare v-ați mai mîndrit,
Ce duce cununa plină, C-aveți un voinic cinstit,
Săraca se vestezește Trei mierță ați măsurat
Inima ne-o topește Și la moară l-ați mînat.
Trebe odată udată Da moara n-a fost acasă,
Că noi vrem să ne trăiască. Nici morarul după masă.
Cununa-i aci făcută Voinicu măestru mare,
Dară încă nu-i plătită. Nu s-a supărat prea tare,
Gazda căsii să trăiască Făcu cioc poc
Zoala să ni o plătească Ș-a venit moara la loc
Cîte cu-n păhar de vin Ș-a turnat voinicu-n coș
Să fie voia deplin. Trei mierță a ridicat
Ba cu două și cu nouă Și odată le-o turnat
Și cu douăzeci și nouă Că doar nu-i de aluat
Să udăm și cununa Că-i un fecior de român
Să se bucure gazda. Și de multe i stăpîn.
Gazda căsii să trăiască, După ce l-a măcinat
Grîul să și-l îmblătească, Iute-n seamă vi l-a dat.
Și colac să pregătească, Noi așa am auzit,
Pe noi să ne ominească Așa că noi n-am mințit,
Și de ne-a spus o minciună
Bună sara, Noi zău nu sîntem de vină.
Domn de țară Apoi noi am auzit,
Ați ieșit cu plosca-afară De cumva nu ne-am greșit,
înaintea cununii, C-aveți două jupînese
C-ați gîndit că n-om veni. De la Tăligrad alese
Noi demult am fi venit Trei cerneau
Da-a fost grîu încîlcit Trei în cap se scărpinau,
Și noaptea ne-a năpădit. Alte trei că frămîntau
Noi de mult am fi plecat Și trei în cuptor băgau
Da-a fost grîu cam călcat Și-au făcut colac frumos
Și pînă-n sus l-am sculat Ca și fața lui Cristos
Noaptea ne-a și apucat Colac din nouă-mpletit
Și drumu n-i colțuros Ca și gazda ruminit,
Dară-1 călcăm bucuros, Dar rupeți colacu-n două
Numa mîndra n-i desculță Și ne dați puțin și nouă
Și cununa i greluță Și mie mi s-ar cădea
De se păzește prea tare, Pentru osteneala mea.
O vatămă la picioare. Și colacu e uscat
Noi am auzit odată, Ar mai trebui udat.
C-ați fi avînd curți de piatră Măcar c-on păhar de vin
Bată-și frîncii caii-și bată Să-mi fie voia deplin.
Și la căs să nu străbată, Gazda e cu voie bună,
Noi de trei zile-am pornit Gîndește c-avea cunună.
Noi cununa nu i-om da, Și noi rău ne-am supărat,

Pînă ce ne-a arăta Că fata ne-a blăstămat,
Un voinic, dar cu mustață Ș-așa nu vrem să pățim,
Să sărute cu dulceață, Mai bine-aci să murim
Cum să nu ne fie greață, C-o glăjuță subsuoară,
Că vezi fata-i frumușică Că cea goală ne omoară.
Rumenioară și voinică, Nici atunce nu ți-om da
Noi la oricine n-o dăm Pînă nu ni-i arăta,
Mai bine ne aruncăm O videre de pălincă
Colo-n valea cea uscată Și cu miere îndulcită
Să ne-necăm toți odată Lîngă ea on ceteraș
Să nu fie de la vatră, Și vreo zece feciorași.
De cei cu gura căscată. Să ne-nvîrte după mînă
Ce să fie de la masă, Cum e datina română,
Că și fata n-i frumoasă. Cașa-i frumos la cunună.
Cu cununa-am fost odată, Dintr-un spic
Și o ducea tot o fată Ias-un otic,
Și fata era frumoasă Dintr-o mînă
Dară-on pic mai drăgostoasă, O mierță plină.
Și la voinic de pe vatră, Crească stogul cît casa
De cel cu gura căscată, Vravurile cît masa.
Muște-n gură i-o zburat
(auzită de la Ioan Pop)
III. Strigături
în drum spre casa proprietarului se strigă :

Vinim di la săcerat Piști anu viitori
Mîndră cunună-am gătat Sî facî cununi gin flori
Pi gi lături cu cercei Gi ungi-am făcut cununa,
La ni j loc cu busuioc Mare-o rămas miriștea
Să cii, gazdă, cu noroc. Cît și vara cosirea.
Să mai pui grîu în pămînt Făcui stogu cît șura,
Sî mai zîcim v-un cuvînt. Șî năsada cît casa,
Țîie-i Dumnezeu pumnu Șî colacu cît masa,
Cui o sămînat grîu Șî mînce giupîneasa
Ție-i Dumnezău mîna Cu giupînu-alăturea.
Cui o făcut cununa.
(Hodoșa, inf. Mihăilă Tarcău, 35 a.)
Noi venim pe drum de piatră O secerat fetele,
De la holdă secerată. Fetele o secerat
Holdă ca păretele, Și feciorii o legat
Mai apoi s-o sărutat ! Uiu, iu...
(Dezmir — Cluj).
276 Ion Taloș
Uneori strigăturile îndeamnă pe trecători să ude cununa :

Țîie-i Dumnezeu mîna Gi ni-o udat v-o fatî,
Cui o udat cununa Să-i creascî flori-n feriastră.
Sî mai ugi ge iestea. Cîtî-i Hodoșa gi mari
Tot cu apî și cu gin Nu-i curci c-a dumitali
Ni-o făcut voia giplin. Pi gi lături văruită
Tot cu apî și cu beri Și gin-năuntru zugrăgitî.
Ni-o făcut-o pi plăceri. La firești cu flori domnești
Gi ni-o udat v-un ficior Pi la uși cu flori gi ruj.
Sî-i crească boii-n ocol
(Hodoșa Sat, inf. Mihăilă Tarcău, 35a).
Adă apă la cunună, Vai de mine, mor de sete

Cine n-o udat cununa Cu cununa la ureche.
Să n-ajungă săptămîna. Ce satu-i aiesta sat
Cununa trebe udată C-au săcat fîntînile
Cine-o-duce, uspetată. Săptămîna Paștilor,
— Vai de mine, pieiu de cald Vinerea Rusaliilor.
Cu cununa după cap.
(Borzești-Turda, inf. Valeria Jurj, 39 a.)
Sculați fete și feciori Și vă duceți la fîntînă,
Nu dormiți ca-n șezători Și cu apă le umpleți
Și vă luați cofe în mînă Și cununa o muieți. Uiu, iu
•'Tnd fetele se apropie de poarta gazdei, ele descîntă așa :
Deschide, gazdă, poarta, Gazda nost îi om de frunte
Că venim cu cununa, Cununa-i de grîu de toamnă
Cununa-i de spice multe Și găzdoaia noastră-i doamnă.
(Dezmir-Cluj)
Stăpînă, stăpînă, Cunună frumoasă
Gată cina bine Din grîu curat aleasă
Ca cununa-ți vine. Cu flori împodobită
Ție dăruită.
(Feleag-Odorhei).
Tăiem cui și butuci Sî ni ugi cununa
Gazdî raciu sî ni-aduci Sî ni-nplineascî voia.
Tăiem cui și răsceie Om vini ge-amu-ntr-un an
Gazdî raciu sî ni ieie. Sî-1 găsîm cît un bostan.
Pi cuieri ruj malin Cununa noastrî-i gatată
Pi masî cupi gi gin. Nu vom da-o fără platî.
Am trecut pi la om di treabî Cununa noastrî-i găcitî,
Șî n-o avut atîta apî Nu vom da-o niplăcitî.
(Hodoșa Sat, inf. Mihăilă Tarcău, 35 a.)
ANEXA
Indicăm mai jos cota sub care pot fi găsite diferitele manus
crise în Arhiva de folclor-Cluj, precum și localitățile de unde provine ma
terialul și cine l-a cules.
156 Deal—Alba, Nicolau Dura.
232 Hălmagiu—Arad, Ioan Trifan.
228 Chișlaca—Bihor, Iosif Căpitan.
172 Sudrigiu—Bihor, Toma Mărăscu.
159 Dumbrăveni—Botoșani, Const. En. Gafițescu.
153 Răcășdia —Caraș, Emilian Novacovici.
336 Hodoșa Sat—Ciuc, loan Solcanu.
216 Călata —Cluj, Petre Mureșanu.
171 Cojocna —Cluj, loan Apahideanu.
217 Dezmir—Cluj, Alexandru Mocanu.
170 Sărmaș—Cluj, Pavel Ciociu.
230 Cîrna-Dolj, Marin C. Danciu, Mircea Popescu.
152 Poiana Mare —Dolj, Sterie Enuică.
220 Poiana Mare —Dolj, Ștefan Seulean,
252 Cîndești—Dorohoi, D. Ahrițculesei.
222 Viștea de Sus —Făgăraș, Aurel Peicu.
385 Radovanu—Ilfov, Nicolaie Stoica.
202 Bîrsana—Maramureș, P. Eenghel.
147 Reghin—Mureș, Nicolae Albu.
312 Ilva Mare—Năsăud.
315 Maieru—Năsăud, Ion Barna.
314 Rusul Bîrgăului—Năsăud, Iuliu Oprea.
225 Dobreni—Neamț, M. Cojocaru.
182 Dobreni—Neamț, Vasile Avadanei.
209 Feleag—Odorhei, Artimon Recean.
476 Săcel—Odorhei, Nicolae Marcu.
180 Sîngeorgiul de Pădure—Odorhei, Victor Pop.
179 Vîrghiș—Odorhei, Vasile Nastea.
181 Vidacutul—Odorhei, Nicolae Huma
198 Aluniș —Olt, Gh. Bădescu-Aluniș.
405 Sălciile —Prahova, Valeriu Alex. Popa.
199 Bîlca—Putna, Ion G. Lungu.
211 Scurta — Putna, I. Căciulă.
144 Aricești—Romanați, Gh. F. Ciaușanu.
183 Jibou—Sălaj, Dumitru Ilea.
143 Măeriște —Sălaj, Traian Cionfi.
321 Odești—Sălaj, Martin Popescu.
146 Tămășești —Sălaj, Pompei Hossu Longin.
160 Dumbrăvița—Satu Mare, P. B. Stolneanu.
169 Lăpușel — Satu Mare, Vasile Tămășanu și loan Stan.
175 Vama—Satu Mare, Teofil Dragoș.
197 Valea Mare — Severin, Gh. Fată.
350 Ciubanca—Someș.
352 Beclean—Someș.
351 Țagu—Someș, Alexandru Cristurean.
340 Vima Mică—Someș, loan Cristea.
212 Miroși—Teleorman, Mihail Misiei.
331 Biertan—Tirnava Mare, Ilarie Racota.
338 Bahnea—Tirnava Mică, Nicolae Laurențiu.
206 Strîmbeni—Teleorman, Maria Petre
278 Ion Taloș
189 Boghești—Tecuci, Alexandru Barbărsă.

227 Fiscut—Timiș, Teodor Schiopu.
231 Gherteniș—Timiș Torontal, R. Voicu —Grozdan.
208 Arini—Trei Scaune, V. Bucșa.
221 Borzești—Turda, Vasile Negrea.
144 Făurești—Vîlcea, Gh. F. Ciaușanu.
203 Păușești Otăsău — Vîlcea, G. G. Fierăscu.
173 Bahnari —Vaslui, Nicu loan
Ion Taloș
ERNTEBRÄUCHE
— Aus den Beständen der Arhiva de folclor-Cluj —
Auszug
Vorliegende Arbeit bringt von den Antworten auf den ersten Frage
bogen, den Ion Mușlea 1931, ein Jahr nach der Gründung des Folkskundear
chivs — Cluj (Klausenburg) unter dem Titel Sommerbräuche (Kaluschar,
Sinziene, Ernte) aussandte, diejenigen, die die Ernte betreffen. Die Ant
worten stammen von Intellektuellen aus beinahe 60 Ortschaften des ganzen
Tandes, wobei die Gebiete Odorhei (5), Cluj, Sălaj, Someș (je 4), Vîlcea
und Năsăud (je 3) besser vertreten sind.
Die Hinweise auf das Material folgen dem Ablauf der Erntewie Beginn,
erste Garbe, Ablauf des Schnittes, Gemeinschaftsarbeit („clacă”), letzte
Hlame („Hase”), Erntekrone („peană”, „buzdugan”, „cruce”, „lustăr”,
„barba popii”), Dreschen — und bei allen Abschnitten werden Riten der
Schadenverhütung, der Fruchtbarkeit, der Voraussage erwähnt. Es werden
besondere hierher gehärende Wörter und Wendungen angeführt. Schlies
slich geth der Verf. auf das brauchmässige Died — und Spruchgut näher
ein, im besondern auf „Dealu Mohului” und „Cîntecul cununii”.
279
Nicolae Bot
CÎNEPĂ ÎN CREDINȚELE ȘI PRACTICILE

MAGICE ROMÂNEȘTI
Pretutindeni în lume, la toate popoarele, au existat altădată, nu

meroase credințe și practici magice legate de cultivarea principalelor
plante care au asigurat oamenilor hrana și îmbrăcămintea. Scopul lor
era sporirea recoltei. Pentru mentalitățile arhaice aceste practici le în
tăreau pe cele pozitive, împrumutîndu-le o forță suplimentară; atunci
cînd totul a fost îndeplinit după datină, ele infuzau credința în reușita
sforțărilor omenești, generau un optimism robust și ofereau oamenilor
echilibrul sufletesc, îi împăcau cu datele existenței lor. O mulțime de
asemenea practici au fost menționate, la noi și la alte popoare europene»
în legătură cu cultivarea grîului și varietatea lor se explică prin im
portanța acestei plante în alimentație1. O altă plantă de cultură în ju
rul căreia s-au format numeroase practici și credințe este cînepă. Bogăția
și varietatea lor se explică pe de o parte prin vechimea cultivării cînepii,
iar pe de altă parte prin rosturile ei practice în industria casnică, în
alimentație și în medicina populară. Cercetarea colecțiilor de folclor,
de datini și credințe, scoate la lumină o nebănuită gamă de întrebuin
țări ale cînepii în împrejurări extrem de diferite.
Cercetări de specialitate au stabilit originea cînepii cultivate în
diferite zone ale Asiei, unde există numeroase specii de cînepă sălba
tică. Literatura chineză îi atestă întrebuințarea cu mult înaintea erei
noastre, atît pentru fibrele din care se confecționau îmbrăcăminte și
funii, pentru semințele folosite în alimentație, cît și pentru combusti
bilul pe care îl oferea partea lemnoasă. In India se pare că a fost apre
ciată mai întîi ca plantă narcotică și medicinală și abia după aceea
pentru fibrele sale. Valoarea ei ca plantă narcotică, apreciată ca atare
și în Iran, Arabia și Africa, se datorează canabinolului, canabidiolului
1 I on Ionică, Dealu Mohului, Ceremonia agrară a cununii în Țara Oltului,

1943; Valeriu Butură, Credințe în legătură cu cultivarea grîului la românii
din Transilvania, în „Sociologie Românescă“, II (1937), nr. 7—8, p. 358.
280 Nicolae Bot
și tetrahidrocanabionolului pe care le secretă perișorii de pe frunze și

tulpină. Planta verde se arunca pe pietre înroșite în foc și scotea un
fum gros și înecăcios, pe care oamenii îl inhalau, producîndu-le stări
euforice. Hașișul extras din cînepă era folosit de o sectă războinică
musulmană, de rară cruzime, numită hașașin (> asasin), înaintea luptelor
contra armatelor cruciate.
Din Asia cînepa s-a răspîndit în Europa pe drumurile de migra-
țiune, un rol deosebit revenind încă în secolele VI—VII î.e.n. sciților.
Herodot scrie că sciții întrebuințau cînepa pentru îmbrăcăminte și ca
narcotic. După procedeul menționat, ei aruncau firele verzi de cînepă
pe pietre înroșite, inhalau fumul, apoi cădeau într-o stare de beție,
dansînd și cîntînd în jurul focului. Tracii au învățat să cultive cînepa
de la sciți și au contribuit la răspîndirea ei. Dacii au cultivat-o pentru
fibre iar cataplasma din inflorescențele de cînepă era socotită cel mai
eficace mijloc pentru vindecarea rănilor și arsurilor2.
La poporul român cînepa a jucat un rol important în industria
casnică; din ea s-au confecționat haine, diverse obiecte casnice și pen
tru transporturi, obiecte rituale. Plantă cu semințe oleaginoase, a consti
tuit, înainte de cultivarea florii soarelui, o sursă convenabilă, alături
de in, bostan, nuci și semințele de fag, pentru procurarea uleiului vegetal
atît de necesar în alimentația numeroaselor zile de post de peste săptă-
mînă și a posturilor lungi de peste an. Din sămînța de cînepă se obținea,
cu ajutorul pivelor de ulei, o făină din care se prepara julfa, jolfa sau
tîrba: peste făină „se turna o cantitate dublă de apă, puțină sare și se
fierbea pînă se obținea o pastă care se ungea pe pîine“3. Alteori, prin
munții Sucevei, semințele se pisau în piuă pînă se făceau turtă, se în
călzeau la foc într-o strachină mare, apoi li se adăuga puțină apă fier
binte și se tot amestecau. După ce s-au muiat, „se umple strachina cu
apă călduță și căpătăm un lapte dulce care se strecoară prin sită ca să
rămînă hoaspa. Laptele acesta se pune într-o oală la foc de fierbe“4.
Se adaugă sare și se obține jolfa. Prepararea hranei din făina de plante
oleaginoase, mai vechi în culturi, este modul inițial de folosire a aces
tora în alimentație, un mod care s-a păstrat, în zone izolate, și după
obținerea uleiului cu ajutorul preselor.
Uleiul din semințele de cînepă, pus cu lutișor mult în apă călduță
cu săpun și fiert, se folosește la prepararea vopselelor5. Jolfa este folosită
ca aliment pentru păsări6.
2 Pentru istoric, răspîndire, atestări etc. v.: N. Ceapoiu, Cînepa, 1958,
p. 19—21; N. Zamfirescu, V. Velican ș. a., Fitotehnie, II, ed. a Il-a,
p. 132—135; I. Bîlteanu, Fitotehnie, 1969, p. 528; Z. C. Panțu, Plantele
cunoscute de poporul român, 1929, p. 45; N. Dunăre, ș. a., Arta populară în
Valea Jiului, 1968, p. 212; I. Semionov, Averile pămîntului, ed. a Il-a, Craiova,
[f. a.], p. 285—286.
3 V. Butură, Pivele de ulei din Transilvania, în „Revista muzeelor“, II
(1965), nr. 2, p. 125—126.
4 Tudor Pamfile, Industria casnică la români, 1910, p. 241.
5 Ibid., p. 236.
6 Z. C. P a n ț u, o. c., p. 45.
Cînepă în practicile magice 281
Cînepă este utilizată mult în medicina populară. De altfel, datorită

substanțelor variate cu acțiune narcotică, sedativă, diuretică etc., pe
care le conține, este folosită și în medicina modernă7. în medicina empi
rică sămînța „este un drog pentru aprinderea de plămîni. Se fierbe cu
băligar de cal“8. Cu semințele se afumă pentru dureri de cap9; pentru
vătămătură se recomandă legături din sămînță de cînepă pisată în ames
tec cu ceapă pisată și cu cîteva ouă10. Sămînța de cînepă se folosește,
în diferite amestecuri, pentru bolile de stomac: se pune legătură de
usturoi pisat, două mîini de cînepă făcută jolfă și amestecată cu ceapă11;
julfă de sămînță de cînepă, făcută cu lapte, se bea pentru a opri vărsă
turile sau contra otrăvurilor; decoctul de puzderie de cînepă se bea
contra limbricilor. Pentru trînji se bea pe zi cîte un pahar de ceai din
puzderie de cînepă12. Ceaiul de cînepă în amestec cu alte plante se folo
sește pentru băi în vindecarea hemoroizilor13. împotriva rîiei se folosește
iarbă mare, care se covăsește cu sămînță de cînepă. Se fierbe iarba
mare, se toarnă peste ea sămînță de cînepă pisată, se bat împreună
aproximativ o jumătate de oră, apoi se pun la căldură trei zile. Bolnavul
se spală cu apă caldă apoi se unge cu covăseală14. Cu laptele obținut
din sămînța cînepii pisate și fierte, amestecată cu smîntînă, se pot vin
deca rănile15. Ceaiul de sămînță de cînepă proaspătă, bine curățată,
fiartă mai întîi pînă îi ies embrionii, apoi mutată într-un alt vas și
fiartă în continuare, se folosește pentru vindecarea tuberculozei. Bolna
vul trebuie să bea dimineața, la amiază și seara pe nemîncate o canti
tate de ceai pînă la o jumătate de oca16. Sămînța de cînepă se folosește,
în diferite amestecuri, la vindecarea bubelor dulci: se pisează sămînța
pînă se face lapte, se amestecă apoi cu untură nesărată și cu coajă de
bostan arsă și pisată, cu alifia obținută se ung bubele17; se ard în foc
boabe de fasole albă, se ia pe atîta sămînță de cînepă și mintă bine
uscată, se pisează împreună, iar praful obținut se amestecă cu smîntînă
și se ung bubele18. Cu ceai de semințe de cînepă se vindecă „frîntura
7 N. Zamfir eseu, V. V e 1 i c a n, o. c., p. 135.

8 V. Butură, Plante cunoscute și întrebuințate de românii din Ardeal, în
„Buletinul Grădinii botanice și al Muzeului botanic «de Ia Universitatea din Cluj“,
XV (1935), nr. 1—4, p. 221.
9 V. B u t u r ă, Plantele cunoscute și întrebuințate de locuitorii cîtorva sate
românești, în „Buletinul Grădinii botanice...“, XVIII (1938), 1—4, p. 102.
10 T. P am fi le, Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, [f. a.], p. 67.
11 Ibid., p. 39.
12 N. Leon, Istoria naturală medicală a poporului român, în Analele Acad.
Rom. it. XXV, (1903), p. 28; Ch. Lau g ier, Contribuții la etnografia medicală a
Olteniei, 1925, p. 87.
13 Ch. Laugier, o.c., p. 87.
14 N. Leon, o.c. p, 28.
15 A. Ar v a t, Plante medicinale și medicina populară..., în „Buletinul Insti
tutului social român ...“, I (1937), p. 37.
16 G. Grigoriu-Rigo, Medicina poporului I. Boalele oamenilor, în „Ana
lele Acad. Rom.“, t. XXX, (1907), p. 134.
17 A. A r v a t, o. c., p. 21.
18 D. Lupașcu, Medicina babelor, 1890, p. 65.
282 Nicolae Bot
din vis“19; ceaiul obținut din fierberea unui kg de sămînță de cînepă,

două kg apă și o linguriță de sare, strecurat după trei zile și luat cîte
un pahar dimineața, se folosește împotriva leucoreei20 (poală albă). In
unele părți ale țării fetele se spală pe cap cu ceai de cînepă verde
pentru ca să le crească părul21. Uneori procedeul nu implică nici o
practică specială, alteori însă trebuie să fure cînepă din ogor și frunze
de nuc de la altă casă, fără să fie văzute, și din ele să-și prepare lău-
toarea22.
împotriva durerilor de urechi (năjit) se pun într-o oală nouă cărbuni
aprinși și sămînță de cînepă iar bolnavul ține urechea deasupra oalei
să o pătrundă fumul23. In Sălciua — jud. Alba, femeile, cînd nasc, beau
cîte o ceașcă de ceai de sămînță de cînepă împotriva durerilor.
Aceste multiple întrebuințări în medicina empirică au la bază expe
riența umană îndelungată care a ajuns la unele constatări despre va
loarea tămăduitoare a cînepii, utilizată la altă scară și în medicina mo
dernă. Dar rolul ei vindecător sau de alinare a durerilor a contribuit,
ca în alte cazuri similare, la crearea și întreținerea în jurul cînepii a
unei atmosfere de religiozitate, atît de favorabilă înfloririi credințelor
și practicilor legate de ea.
Datorită numeroaselor întrebuințări ale cînepii, cultivarea și prelu
crarea ei au fost însoțite de numeroase practici magice, izvorîte din
dorința de a o vedea cît mai roditoare. Unele dintre ele se referă la
semănat, altele la creștere, altele la diferitele faze de prelucrare. Cum,
în general, practicile magice în legătură cu culturile intră în repertoriul
femeilor, iar prelucrarea cînepii este prin excelență o îndeletnicire a
acestora, se poate ușor explica marea lor bogăție și varietate. Pe de
altă parte aceleași întrebuințări au favorizat acțiunea principiului ma
giei prin analogie, care a contribuit la extinderea prin similitudine a
întrebuințărilor magice în domenii extrem de variate.
O parte a practicilor magice legate de semănat se referă la timpul
favorabil însămînțării. în unele locuri acesta coincide cu Armindenii,
niciodată însă nu are loc cînd e lună nouă, nici miercuri sau vineri,
pentru că nu se face cînepă. Alteori semănatul cînepii trebuie să aibă
loc sîmbătă („sîmbăta e a cînepii“), numai rar luni și în nici un caz
marți, deoarece ar fi „rău de viscole, ploi și vînturi“24. Ca să fie fru
moasă cînepă se seamănă în zi de post și o dată cu semințele se aruncă
fărîmituri de la Paști25. Altă categorie de credințe și practici se referă
la ținuta celui care seamănă: el trebuie să fie îmbrăcat în haine albe.
19 C h. Lau gie r, o. c., p. 81.

20 Ibid., p. 94.
'21 G. Grigoriu-Rigo, o., c., p. 42; N. Leon, o. c., p. 28.
22 I. A. C andrea, Folclorul medical român comparat, 1944, p. 35.
23 C h. Lau gier, o. c., p. 86; G. Grigoriu-Rigo, o. c., p. 123; T. P a m-
f i I e, Boli și leacuri. . ., p. 49.
24 Șt. Cr ist e s c u - G ol op e n ț i a, Gospodăria in credințele. și riturile tra
gice ale femeilor din Drăguș (Făgăraș), 1940, p. 90; N. Dunăre, o. c., p. 214.
25 E. Niculita-Voronca, Datinele și credințele poporului român, 1903,
p. 1059.
cu iie nouă, ca să fie cînepă frumoasă; să mănînce mîncare bună pen

tru a crește și cînepă bună; mai ales papară, să fie cînepă moale și să
nu înțepe la degete26. Ca să fie cînepă înaltă și moale cel care o seamănă
trebuie să se ungă pe mîini cu unt iar după ce a semănat-o să mănînce
acasă scrob27 sau să se prindă de părul capului ca să se facă subțire
ca părul capului, să nu șadă jos ca să se facă înaltă28. După credințele
unor femei din Drăguș cînepă crește mare dacă soțul și soția sînt
certați în perioada semănatului. în acest scop se simulează o ceartă pe
tema semănatului cînepii29. Este probabil o altă formă a credinței în-
tîlnite la semănatul griului, după care, în perioada acestei munci, băr
bații trebuie să fie curați ritual pentru a evita tăciunele. Alteori, cel
care seamănă nu vorbește cu nimeni ca să nu crească volbură în cînepă30.
Există apoi practici care urmăresc apărarea cînepii de păsări, similare
cu cele care apără grîul. în seara de lăsatul secului, pentru ca păsările
să nu mănînce semințele semănate, bătrînii puneau într-o lingură tot
felul de semințe și alimente: porumb, grîu, cînepă, țuică, sarmale, plă
cinte etc., o femeie cu ochii închiși ieșea cu ele afară rostind: „Păsărici,
păsăricile mele, veniți și vă mîncați a voastre bucate și nu le mîncați
pe ale mele“. Așează apoi lingura în gard și nu o mai ia de acolo. în
ziua următoare, luni, femeile țin „ciricu“ păsărilor, adică nu lucrează
ca să nu le mănînce păsările semănăturile31. Dacă oamenii văd păsări
pe semănătura proaspătă de cînepă, rostesc o formulă de îndepărtare
a acestora:
,,Hea, hea, păsărică, păsărea,
Nu mînca cînepă,
Că te mîncă inima“!32
Numeroase sînt credințele și practicile care vizează creșterea și ele
sînt răspîndite la numeroase date de peste an, nu numai la perioada
de creștere. Unele au rostul de a prevesti dacă în anul ce urmează se
va face cînepă bună sau grîu. Astfel, în Transilvania, în ajunul Bobotezii
femeile fac „o păpușă cu două lumînări, le leagă cu testinel împrejur
și pun de toate mlădițele de copaci la legătoare, le aprind pe masă
cînd vine preotul și după ce se duce le sting: una în grîu și alta în
cînepă. Și de care sămînță se prinde mai mult de lumînare, de aceea
se face peste an. Luminările așa cum sînt se pun în cui și stau o săp-
tămînă; atunci le dezleagă, — zicînd că dezleagă cununile—, că pînă
atunci nunți nu se pot face. Mlădițele le dau apoi la vite să le mă-
26 Șt. Cri s t es c u - Gol o p e n ț i a, o. c., p. 90.
27 E. Niculiță-Voronca, o. c., p. 1059.
28 Ion Muși ea, O vi di u Bîrlea, Tipologia folclorului din răspunsurile la
chestionarele lui B. P. Hasdeu, 1970, p. 463.
23 Șt. Cristescu-Golopenția, o. c., p. 91.
30 I. M u ș 1 e a, O. Bîrlea, o. c., p. 463.
31 N. Dunăre, o. c., p. 214.
32 I. I. Ciuncanu, Ceva despre cînepă, în „Ion Creangă“, V (1912), nr. 10,
p. 298.
284 Nicolae Bot
nînce“33. Această practică vizează fertilitatea și prosperitatea cîmpurilor,

familiei, vitelor, după principiul analogiei magice. De altfel, se pare că
Bobotează joacă un rol important în influențarea fertilității cînepii, dar
acest rol trebuie pus, probabil, în relație cu numeroasele practici și
credințe de prezicere întîlnite la Anul Nou, ea fiind doar o verigă în
ciclul sărbătorilor de început de an, toate cu un pronunțat caracter agrar.
In ajunul acestei sărbători, pentru recoltă în cînepă și cereale, se pun
sub fața de masă diferite semințe; se toarce cîte un fir pe fiecare fus
să nu rămînă a doua zi fusele goale34. In Drăguș — Făgăraș există un
obicei similar la Florii. „In sîmbăta Floriilor seara, cum trage la bise
rică ducem salcie la morți. Aducem salcia de la progade îndărăt ș-o
ducem în biserică. Ș-apăi o slujăște popa. Duminică, în zîua de Florii,
aduce boresele salcia acasă, c-apăi cecă se face cînepa-naltă și subțire
ca salcia“. Ea se păstrează în pod sau la grindă. Cum este salcia pe
care o aduci, așa va fi și cînepă: dacă aduci multă, se face cînepă multă,
dacă e subțire, se face și cînepă subțire; dacă este noduroasă, așa va
fi și cînepă35. Se crede apoi că în vara viitoare va fi atît de mare cînepă,
cît de lungi vor fi țurțurii de gheață la streașină casei pe la Crăciun36.
Alte credințe sînt relativ mai noi ca formă. Astfel, la Bobotează e bine
să legi un fuior după crucea popii pentru a influența prin aceasta crește
rea cînepii și a lega de ea norocul în anul viitor37; cu același scop și
tot atunci e bine să boteze popa fuiorul de cînepă38. In alte părți se
crede și că de fuiorul dat preotului (din care gazda cere cîteva fire)
se vor lega toate relele, iar casa va fi ferită de orice primejdie. In
Transilvania se crede că acest fuior este bun de făcut funii la clopotele
de la biserică, iar firele pe care le ia gospodina sînt bune de pus la
mrejă pentru noroc la pescuit39.
Un rol important în influențarea creșterii cînepii pare să aibă petre
cerea și jocul în anume împrejurări. Astfel, cu acest scop, femeile beau
și joacă fusul și furca în circiumă, de Sfîntul Vasile, sau în ziua de
lăsatul secului la postul mare: „dacă n-ai cu cine măcar și singură să
tropăiești“40, sau în ziua de Spolocanie41, sau la lăsatul de brînză42. Există
apoi un obicei larg răspîndit ca la sfîrșitul unui joc flăcăii să-și ridice
partenera ca să fie cînepă atît de mare cît de sus o ridică.
In Suceava este frecventă credința că pentru a crește cînepă mare
și frumoasă fetele trebuie să se urce în clopotniță și să tragă clopotul
33 E. Niculiță-Voroncâ, o. c., p. 1057.
34 Ibid., p. 1058.
35 Șt. Cristescu-Golopenția, o. c., p. 91; I. Mu șl ea, O. Bîrlea,
o. c., p. 463.
36 Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, 1915, p. 51.
37 Șt. C r i s t e s c u - G ol o p e n ț i a, o. c., p. 91; A. Gorovei, o. c. p. 50.
39 T. Pamfile, Industria casnică ..., p. 200—201.
40 E. N i c u 1 i ț ă - V o r o n c a, o. c., p. 1059.
41 Ibid., p. 909. Ziua de Spolocanie este prima à din -postul mare.
42 A. Gorovei, o. c., p., 50.
în vinerea Paștilor43 sau în ziua de Paști toată ziua4445 , sau numai o dată
după terminarea slujbei43. La lăsatul secului, în jud. Romanați, „flăcăii
obișnuiesc să facă focuri pe drumurile satului. Aprind cîte o bucată
de pînză dintr-un sac, după ce au muiat-o în petrol, o pun pe un par,
o ridică în sus și strigă «atît să se facă cînepă la vară pînă unde ajunge
focul». După aceea pleacă prin sat și strigă la foc fetele mari“46. în
zonele estice ale țării, ca să fie cînepă frumoasă, „cînd coc de Paști
pun sămînța să stea pe cuptor deasupra“47. La Sînzîiene femeile se ung
pe mîini cu slănină sau cu unt și ung cînepă „pe ogor în patru cor-
nuri“48, sau iau ou și unt, se duc la cîmp unde ung cînepă: cu ou ca
să fie moale și cu unt ca să fie galbenă ca untul49. De asemenea, „se
spune că, dacă femeia și bărbatul sau moșnegii și babele se dau în
scrînciob de Paști, are să se facă cînepă bună“50. Cînd femeia vede
prima rîndunică primăvara, să arunce țărînă în sus cu mîna, că atît
de mare va crește cînepă cît de sus a ajuns țărîna aruncată51. Un alt
rit care urmărește creșterea cînepii în vara următoare este udarea fu
sului urzitoarei la terminarea urzitului pînzei52.
Alte practici legate de semănat urmăresc să învestească sămînța
de cînepă cu puteri vindecătoare. Astfel, dacă o parte din sămînța care
se seamănă se pune într-o cîrpă și se leagă de coarnele boilor în timpul
grăpatului, ea este bună de desfăcut de urît și de junghi53. Există apoi
interdicții cu,privire la muncile legate de cînepă: „în ajunul Bobotezii
să nu fie tort pe fus și pe rășchitor, că se face volbură în cînepă“54;
să nu plivești volbura din ea, că-ți moare bărbatul55.
O mare parte a acestor credințe și practici, răspîndite la numeroase
popoare europene56, au la bază magia prin analogie sau magia prin
contagiune, cu ajutorul căreia se urmărea să se transmită cînepii cali
tățile unor obiecte și lucruri cu care oamenii o puneau în legătură.
Semnificația și logica altora poate fi explicată însă mai greu în faza
actuală a posibilităților de documentare, înțelesul lor abia dacă poate
fi bănuit. Toate urmăreau asigurarea rodului bogat, obținerea fuiorului
de calitate, cu ajutorul unor mijloace variate, care au corespondenți
identici sau analogi în practicile magice legate de alte culturi.
43 I. A. Candrea, o. c., p. 289 ; A. G o r o v e i, o. c., p. 50.

44 E. Ni c uli ț ă - V o r o n c a, o. c., p. 1059.
45 Ș.t. C r is t e s c u - G ol op en ți a, o. c., p. 91.
40 I. A. C a n d r e a, o. c., p. 289.
47 E. N i c ul i ț ă - V o r o n c a, o. c., p. 1059.
48 Ibid., p. 1059—<1060.
49 Arhiva de folclor Cluj, fond Mușlea, ms. 247, p. 8—9.
50 Ibid., p. 9; I. A. Candrea, o. c., p. 289.
61 I. A. Candrea, o. c., p. 289.
52 A. Gorovei, o. c., p. 331.
53 Ibid., p. 51.
u ș 1 e a, O. B î r 1 e a, o. c., p. 463.
55 E. Niculiță -Vor on ca, o. c., p. 1013.
56 I. A. Candrea, o. c., p. 289, 292 (nota 57).
286 Nicolae Bot
Numeroase și variate credințe și practici cunoaște prelucrarea cî-

nepii și multitudinea lor se explică prin faptul că această muncă apar
ține femeilor, bune păstrătoare, în condițiile de altădată, a culturii popu
lare tradiționale. Credințele prelucrării cînepii vizează stimularea hărniciei,
sporul în această muncă sau sporul în general, prevestirea în domeniile
vieții agrare sau familiale, influențarea faptelor viitoare. Marea lor ma
joritate a crescut din concepția materialistă naivă, caracteristică men
talităților arhaice. Prelucrarea cînepii este o muncă grea și tocmai de
aceea extrem de apreciată; este considerată în numeroase credințe, prac
tici și specii folclorice literare ca etalon de apreciere a hărniciei fe
meilor; în egală măsură este apreciată ca lucru sfînt. Legenda spune
că un fecior de împărat a luat de nevastă pe fata care i-a făgăduit că-i
va îmbrăca întreaga casă cu un fir de tort57. Dacă o fată găsește fir
de cînepă cu spicul îngemănat e semn că va fi gospodină și va face
multă pînză58.
Folclorul nostru păstrează credințe și practici în legătură cu meli-
țatul cînepii: „ca să nu te vorbească, să lași la meliță și la bătălău puțini
buci să-i astupi rostul“59, sau să nu lași melița goală, că vin strigoii
și-i iau limba să se bată cu ea. Pentru a apăra melița de strigoi, se
lasă limba cu tăișul în sus, sau nu se lasă afară în seara sfîntului An
drei; dacă se lasă, femeia „bate singură o leacă cu melița“; sau o
ascunde în locuri știute numai de ai casei60.
Cele mai numeroase credințe se referă la tors, ocupație importantă
a femeilor, care începe de toamna, în unele locuri de cînd se roșesc
călinele61, și durează, împreună cu alte faze ale prelucrării cînepii, pînă
spre primăvară. Nu există rușine mai mare decît să nu fi tors singură
cînepa, din lene sau nepricepere, și nici un păcat mai mare decît a o
fura. Pentru tors se plătește bine, se dă sare „pentru puterea femeii
care se duce la tors“. „Să nu ajungă cineva să se hrănească din furcă“62.
Banii pentru tors sînt considerați a fi cîștigați din muncă grea.
Cu torsul se obișnuesc fetele de mici. Se crede că firul de pe primul
fus tors de o fată e bine să se facă ghem și să se arunce pe apă, la
roata morii, „să-i meargă mîna cum merge roata, sau cum merge roata
de iute așa să meargă fusul de iute“63. Dacă fata care toarce răsucește
tortul aproape de roata fusului e semn că se va mărita aproape de
părinți, dacă nu, se va mărita departe64. Tortul cu care s-a învățat o
fată să toarcă are rol vindecător; dacă este vreo boală ea se vindecă
sau, dacă te temi de rău, să înconjuri cu el casa de trei ori, că nimic
57 T. P a m f i 1 e, Industria casnică ..p. 209.

58 E. N i c u 1 i ț a - V o r o n c a, o. c., p. 1083.
59 Ibid., p. 1086.
60 Ibid., p. 1060; T. Pamfile, Sărbătorile de toamnă si postul Crăciunului,
1914, p. 126—12'8.
01 E. Niculiță-Voronca, o. c., p. 1083—1084.
62 Ibid., p. 1078.
03 Șt. C r i s t es c u - Gol op en ț i a, o. c., p. 87.
w A. Gorovei, o. c., p. 333; „Anuarul Arhivei de folclor“ IV (1937), p. 193.
Cînepa în practicile magice 287
nu se poate apropia65. Cînd femeile pun primul fuior de cînepă nouă

e bine să meargă cu furca pe uliță departe, că fac pînză mai lungă66.
Torsul cînepii cunoaște numeroase interdicții de loc și timp, unele
specifice, altele comune mai multor activități umane. Astfel, nu este
bine să mănînci cu furca la brîu, că-ți mănînci sporul la tors67; primă
vara nu se toarce pe afară pînă nu înfrunzește pădurea, pentru ca să
nu fii gol ca ea, sau să nu întorci iarna; nu se toarce afară pînă la
Sf. Gheorghe, pînă nu înfloresc pomii, pînă nu-și toarce codrul al lui;
nu se merge cu furca pe ogoare pînă nu-i îmbrăcat pămîntul. In ge
neral cu furca nu se merge pe cîmp „până nu-s căpițî, pînă nu s-au
tors pîinile, păpușoii“68. Există apoi zile și perioade anume cînd torsul
este oprit; la Sf. Andrei și Sîntoader nu se toarce pentru că n-ai spor69;
la Filipi și la Sf. Andrei nu se toarce să nu vină lupii70; la Filipii de
iarnă nu-i bine să torci caier de pînză pentru cămașă că îl săgeată pe
om în ea, nefiind păzit de Filipi71. Sărbătoarea Filipilor se ține în ge
neral pentru a fi apărat de lupi72. Numeroase credințe se referă la inter
dicția de a toarce vinerea; femeile care nu le respectă sînt pedepsite
de Sf. Vineri73; cele care torc marți seara sînt pedepsite de Marțolea.
De asemenea, „nu e bine să se toarcă duminica și nici «la lună», pentru
că pe ața aceea se urcă vîrcolacii și mănîncă soarele sau luna“74. Celor
care torc la Sf. Pantilimon, le moare vaca75. Din motive diferite nu se
toarce între Crăciun și Bobotează76. Nu este bine să torci cînd ai bolnav
greu în casă, mai ales dacă este bolnav de vărsat, cînd este mort în
casa proprie sau în casa vecină, dacă nu curge un părău printre ele, că
amorțesc mîinile77. Interdicțiile acestea se bazează pe un substrat de
credințe cu aplicabilitate generală în muncile agrare și casnice, dar
uneori poate și pe nevoia unor zile de repaus în desfășurarea muncilor
grele de prelucrare a cînepii, stabilindu-se astfel un echilibru, după o
practică îndătinată, între perioada de muncă și cea de odihnă.
Alte credințe urmăresc să favorizeze torsul, să prevestească și să
Influențeze în sensul dorințelor viața și munca femeilor. Cînd începi să
torci „stupește fusul de trei ori ca să se umple degrabă“, iar după ce

66 Ibid., p. 87.
67 Ibid., p. 87.
08 Ibid., p. 1061.
69 Ibid., p. 1060.
70 Ibid., p. 1060, 1084.
71 Șt. Crist es c u - Gol openția, o. c., p. 63.
72 S. FI. Marian, Sărbătorile la români, I, 1898, p. 253—254.
73 Ș t. C ris t es c u - G ol op e n ț i a, o. c., p. 85 ; E. Ni cui iț ă - Voro n c a,
o. c., p. 275—276; A. Gorovei, o. c., p. 330, (dacă toarce vineri face răni la de
gete); „Anuarul Arhivei de folclor“, IV, p. 192.
74 I. M u ș 1 e a, O. B î r 1 e a, o. c., p. 463.
75 Șt. Cristescu-Golopenția, o. c., p. 86.
76 T. Pamfile, Industria casnică..., p. 201.
77 E. Niculiță-Voronca, o. c., p. 1072; A. Gorovei, o. c., p. 330;
„Anuarul Arhivei de folclor“, IV, p. 193.
288 Nicolae Bot
se umple se face același lucru ca să nu se deoache. Dacă la începutul

torsului cade fusul înseamnă că este mincinos și nu se va umplea78.
La terminarea torsului nu se lasă furca goală ca să nu fie femeia
la fel, sau pentru că nu rodește cînepă; se lasă măcar ața cu care se
leagă caierul, „ori măcar o stupești“; pe furcă se lasă fuior „dracului
de brăcinari“, că altfel ia din cînepă și atunci nu rodește79. In estul
țării fetele lasă cîteva fire pe furcă pentru ca să aibă bărbatul barbă
și mustăți; la fel procedează femeile al căror bărbat e spîn. Se zice
de ocară părului „cînepă dracului“. Intre fuior și păr se stabilesc ana
logii cu urmări în practicile magice. Pentru ca să aibă copilul păr fru
mos, cînd se naște i se dă moașei un fuior răsfirat pe mînă sau pe o
strachină cu făină. De asemenea se lasă, la terminatul torsului, în vîrful
furcii, cîteva fire de cînepă ca acestea să păzească bărbatul la pădure,
să nu-1 omoare lemnele; cu același scop nu torc femeile joi în săptă-
mîna albă80.
In anume împrejurări tortul are rosturi benefice: în ziua de Ana
Zacetenia e bine a începe lucrul că merge cu spor; în această zi se
deapănă tort pe sită, se spală bine, se sfințește, se face din el o biciușcă
pe care e bine să o lege la mînă fetele cînd încep lucrul la stative
pentru a lucra cu plăcere și cu spor; biciușca e bună apoi „să se mîie
vaca cu ea cînd merge la june, să nu meargă de multe ori“81.
Alte credințe și practici se referă la pregătirea tortului pentru pînză.
Astfel, cînd îl fierbi să fii îmbrăcat în haine albe ca să fie tortul alb
ca ele82. Cînd se pune tortul la fiert e bine să se pună și cucuruz ca
să fie tortul galben. De asemenea, dacă intră în casă un om frumos
cînd femeile așează tortul, acesta se va face frumos, dacă nu, dimpo
trivă83. Cînd termini de depănat de pe fus, „să-1 arunci jos că altfel
îți mîntui zilele, mori“84. Multe credințe se referă la urzit. Ca să nu
le prindă ploaia cînd urzesc pînza pe gard, femeile trebuie să mănînce
la lăsatul secului toată zeama din strachină85. Cine vede o femeie urzind
să zică: „să hie de bine pînza“, ca să meargă bine86. Calitățile persoanei
care intră în casă cînd se urzește sau se nevedește se transmit asupra
pînzei; dacă intră în casă cineva harnic, atunci lucrul pînzei merge ușor
și repede, dacă este leneș, moale, și pînza așa merge. „Dacă e cu mințile
împrăștiate, se rup ațele și numai noduri e pînza. Tot așa și dacă e
atunci sfadă în casă“87. Dacă intră bărbat întîi în casă pe timpul urzi
tului, bătătura ajunge, dacă intră femeie, dimpotrivă88. Acest rost al

primei persoane care vine, al primului sosit, se întîlnește și la sărbă
torile de iarnă, cînd intrarea unui bărbat sau a unui băiat este de bun
augur pentru anul ce vine. Marți nu este bine a urzi pînză că aduce
năpastă89. Alte practici referitoare la urzit au rostul de a influența prin
analogie lucrul cînepii sau bunul mers al vremii peste an. La terminarea
urzitului se toarnă apă peste urzitor ca să fie adăpat sau ca să se
șteargă lenea și țesutul să sporească așa de repede cum merge min
ciuna prin sat și pana pe apă, sau să aibă rost pînză, sau să fie vara
ploaie90. Se toarnă apoi apă pe locul unde a stat urzitoarea în timpul
urzitului ca să nu te vorbească oamenii de rău91. Cînd se ia tortul de
pe urzitor se lovește cu el ușa sau se așează pe clanța ușii să meargă
țesutul repede ca ușa; se lovește cu el cofa cu apă ca să sporească pînză
ca apa; hornul, ca să sporească pînză cum iese fumul de repede92; la
terminarea urzitului tortul se pune pe masă, să se urzească pînză repede,
cum merge mîncarea cînd mănînci93. Dacă urzește prea mult, femeia
nu învîrte urzitorul invers, ci merge după el și face ghemul94, probabil
pentru a nu întoarce sporul lucrului.
Cînd se termină de învălit pînză, vergelele care rămîn nefolosite
pe sul, sau mestecătorul, „să le asvîrli pînă în fundul grădinii, ca să
țăși într-o zî atîta de lung, să meargă pînză iute cum s-a dus de iute
vărgica“95. Prima trestie (vergea) ce cade de pe sul dintre fire („minci
noasa“) „să o iei în gură și să fugi cu ea afară că auzi pe cineva stri-
gînd pe nume soțul ce o să ai“96. O credință, întîlnită în formă similară
la semănatul griului, pretinde ca în perioada cînd se pune pînză femeile
să nu vadă bărbați, că se înmoaie marginile pînzei97. Credințele popu
lare atestă interdicții cu privire la țeserea pînzei: pentru apărarea ochi
lor nu se țese luni și vineri; cine țese vinerea aude toată noaptea bătînd
tălpicile războiului, dacă în casă este cineva bolnav greu, mai ales de
vărsat, nu e bine să țeasă98, Spre a astupa gura dușmanilor, cînd începe
țesutul pînzei se leagă ațele99. Se pare că sporul la pînză poate fi deter
minat de primul zbor al rîndunelelor100, Cu același scop se spun, Ja
începerea țesutului, versurile-descîntec: „Să meargă pînză repede și de
grabă / ca baba la crîșmă / ca minciuna-n sat / ca fata la joc, / iute
și degrabă, iha!“; cînd intră în casă cineva străin să spună: „Să crească
88 A. G or o vei, o. c., p. 331; „Anuarul Arhivei de folclor“, IV, 192.

89 A. Gorovei, o. c., p. 331.
w E. Nicul i ță - Vo ronca, o. c., p. 1060.
91 Ibid., p. 1086.
93 A. G o r o v.e i, o. c., p. 331; E. N i c u 1 i ț ă - V o r on c a, o. c., p. 1085.
93 Ș t. Cristescu-Golopenția, o. c., p. 87.
9/* À. Gorovei, o. c., p. 331.
96 A. Gorovei, o. c., p. 332.
97 Ibid., p. 332.
98 „Anuarul Arhivei de floclor“, IV, p. 192, 193.
“A G o r o v e i, o. c., p, 332.
E. Niculiță-Voronca, o. c., p. 1062.
19 A nărui Muzeului etnografic

290 Nicolae Bot
rostul (țesătura) mare“, iar femeia țesătoare îi răspunde: „Să-ți crească

mustățile“, dacă este flăcău, sau „să-ți crească țîțele“, dacă este fe
meie101. Pînza poate fi deocheată de o femeie rea la ochi; în acest caz
i se sting cărbuni și se stropește cu apă102. Cînd se pune pînza nu este
bine să rămînă sulul gol peste noapte că „iești gol ca și dînsul; să-1
învelești cu ceva și pe urmă să învelești pe el pînză“103. „La stative se
pune o leacă de ceară căci necuratului tare îi place să se apropie“, iar
ceara îl îndepărtează104.
Numeroase credințe se leagă de sfîrșitul țesutului: cînd termini de
țesut lași ceva la vatali, ițe, spată, drept plată pentru că ți-au lucrat;
la fel cum se lasă „la bătălău și la meliță o leacă de buci, la perie, în
ragilă, ca să mai dea Dumnezeu cînepă105. La terminarea țesutului este
bine să se toarne apă pe tălpige, se udă spata ca să rodească cînepă,
să fie de unde lucra106, sau se udă pentru a nu face țesătoarea bătături
la picior107; se udă pînza și dinții spetei pînă a nu o scoate din stative,
ca să nu te vorbească oamenii de rău108. După altă credință, cînd taie
pînza și scoate spata, femeia trebuie să aibă capul îmbrobodit, să ude
spata, „ca să iasî sufletu mai ușor cînd ăi muri“109. Pînza gata este
bine să se scoată imediat din spată ca să nu rămînă țesătoarea cu gura
căscată110. Dacă femeia care a țesut este însărcinată și vrea să afle de
va naște flăcău sau fată sau de va făta vaca vițel sau vițică, trimite
un copil călare pe fuștei pînă la poartă și sexul primei persoane văzute
va fi sexul noului născut. La terminarea pînzei femeia însărcinată tre
buie să înconjure cu bețele de trei ori casa și noul născut va avea sexul
persoanei mai întîi văzute111. Dacă o fată iese în prag cu fușteii, din
ce parte aude lătrînd cîinii în aceea se va mărita, sau bărbatul îi va
fi la fel ca primul om pe care îl vede112. Cine suferă de venin este bine
să stea lîngă femeia care taie pînza de la război; ea zice: „nu tai pînza
că tai veninul lui cutare“113. Pînza are rol purificator: dacă ninge tare
în prima zi de Dochia (zilele babelor) se ia o bucată de pînză, se scu
tură afară și se zice: „eu nu scutur pînza, dar scutur răul din casa mea,
să se ducă cu iarna și cu vremea ast rea, iar în casa mea să rămîie
liniște și bine“114. Multe rosturi se acordă ultimei bucăți de pînză, nu
mită în unele locuri natră: femeia care nu o țese își pierde bărbatul;
101 Arh. fald. Cluj, l. c., p. 13, 14.
104 Ibid., p. 1085.
105 Ibid., p. 1060.
106 Ibid., p. 1060.
107 A. G o r o vei, o. c., p. 333.
109 „Anuarul Arhivei de flodor“, IV, p. 192.
110 A. G o r o v e i, o. c., p. 333.
111 Ibid., p. 333 ;E. Niculiță-Voronca, o. c., p. 1085.
112 E. Niculiță-Voronca, o. c., p. 1085; „Anuarul Arhivei de folclor“.
IV, p. 193.
113 A. Gorovei, o. c., p. 333.
334 E. Ni c u 1 i ț ă - V or on c a, o. c., p. 741.
cînd o taie, femeia să se acopere pe cap pentru a nu-i paște părul115.

O parte a acestor credințe străvechi au fost adaptate la concepțiile
creștine116.
Uneltele folosite în prelucrarea cînepii au unele atribute magice,
diferitele lor ipostaze influențînd munca, viața omului și rodnicia cîm-
purilor. Pentru a te feri de junghiuri nu trebuie să lași pe pat furca
și vîrtelnița, iar fusul gol să nu fie ținut în casă117. Furca nu se dă zestre
fetei că e semn de boală și sărăcie; nu e bine să fie pusă pe foc; să
nu stea culcată că-ți moare mama; dacă bărbatul face furca îi moare
femeia; dacă o taie nu mai are copii, sau are numai fete; dacă taie
furca și căleapul, moare; femeii care taie căleapul îi moare bărbatul;
cu furca rămasă de la o femeie care a murit să bați vaca dacă aleargă
prea mult118, probabil pentru că torsul este o ocupație statornică și în
acest fel statornicia se transmite vitei. Fusul împrumutat ' nu se ia îna
poi că poate a făcut cineva de ursită pe el sau e fermecat și se leagă
de femeia care-1 calcă. Chiar dacă femeia care l-a cerut împrumut nu
știe farmece, el îți poate aduce junghiuri și ură în casă119. Dacă spata
este de împrumut să n-o dai înapoi în ziua cînd termini de țesut că
te vorbesc oamenii de rău cum „huiește războiul“, sau să o dai legată
cu ață, uneori și udată, și s-o primești tot așa pentru că e păcat să ră-
mînă goală120. De asemenea, trebuie legate cu sfoară ițele ca să nu fie
sfadă în casă121. Femeii care n-a făcut ițe cînd a fost fată, dacă face
după ce s-a căsătorit, îi moare bărbatul122. Dacă mături repede casa
cînd scoți stativele, scoți lenea din casă123. Soarele, al cărui rol este atît
de important în credințele populare străvechi, are acțiune favorabilă
asupra sporului la țesut: pentru aceasta, în ajun de Sf. Gheorghe, fe
meile scot toate sculele de țesut ca să răsară soarele peste ele.124 După
o altă credință, nu e bine să ții urzoile la soare că-ți moare bărbatul;
ele trebuie așezate după casă. In concepția populară ele „merg una cu
ursitoarele“ și au mare influență asupra vieții umane125. Majoritatea
acestor practici și credințe, departe de a fi simple superstiții, izvorăsc
dintr-o concepție pozitivă despre muncă și urmăresc să stimuleze hăr
nicia și priceperea. Analiza lor atentă duce la concluzia că este eronat
a le considera în afara activității de producere a bunurilor materiale.
Fapte complexe, care reflectă o mentalitate străveche, ele au în același
timp rolul de a influența bogăția recoltei, sporul în lucru și de a trans
115 Ibid., p. 1085.
116 Ibid., p. 1067.
117 Ibid., p. 1069—1070.
118 Ibid., p. 1069—1070.
1,9 Ibid., p. 1069—1070.
120 Ibid., p. <1086; A. Gorovei, o. c., p. 330; „Anuarul Arhivei de folclor“,
IV, p. 192.
121 E. N i cul i ță - V or on c a, p. 1086.
122 Ibid., p. 1070; „Anuarul Arhivei de folclor“, IV, p. 193.
124 A. G o r o v e i, o. c., p. 330.
292 Nicolae Bot
mite o experiență milenară în cadrul căreia se stabilesc norme de

conduită și de atitudine față de muncă. Cele referitoare la cultivarea
și prelucrarea cînepii par a se structura uneori în rituri de început și
de sfîrșit a unor faze sau a procesului în totalitatea sa, vizînd calitatea
și sporul din momentele considerate propice pentru meniri diverse. Al
teori aceste rituri sînt în afara subiectului strict de care se leagă și
vizează fenomene mai generale, referitoare la viața omului, la prezi
cerea și menirea ei, sau chiar referitoare la agricultură și creșterea
vitelor. Aceste ramificări funcționale dovedesc pe de o parte puterea
principiului analogiei magice, iar pe de altă parte marea vechime a
credințelor și, implicit, importanța și marea vechime a cultivării cînepii.
Fiind atît de strîns legată de viața omului, cînepa are semnificații
în vise. Pentru mentalitatea populară tot ceea ce visează omul în tim
pul somnului are valoare prevestitoare. Dezlegarea visurilor cu cînepă
se bazează, mai frecvent, pe analogia dintre muncile grele ale cînepii
și ceea ce urmează a i se întîmpla omului. Cînepa în vis înseamnă să
răcie, grijă și scîrbă; cînepă topind de visezi, înseamnă scîrbă mare;
cînepă „lucrată în pite“ prevestește foc lîngă casă; asupra casei în care
visezi că se bate și se lucrează cînepă se va abate boală grea și moarte;
torsul în vis prevestește junghiuri și drum rău; întinderea tortului, pîn-
zei sau cămășii înseamnă drum; spălatul cămășii prevestește lacrimi;
pînza încîlcită anunță treburi încurcate; fuioarele și pînza lungă în
seamnă viață lungă126.
In legătură cu unele faze de cultivare și prelucrare a cînepii pre
cum și în legătură cu unele credințe și practici magice s-au dezvoltat
texte literare cu o tematică variată și cu particularități arhaice. Ele
fac parte din fondul străvechi al poeziei agrare și nu sînt străine nici
de vădite implicații în poezia ciclului familial.
In folclorul românesc cele mai numeroase practici magice se leagă
de agricultură și creșterea vitelor, vreme îndelungată ocupații princi
pale ale poporului nostru. Tradiția orală a păstrat o multitudine de
credințe, practici și obiceiuri care urmăreau sporul în aceste ocupații.
Sînt cunoscute riturile de conservare, luare sau furare și aducere a
manei, înțeleasă ca „«eficacitatea autentică a lucrurilor», calitatea lor
prin excelență“127. Mana sau rodul constituie preocuparea fundamen
tală a riturilor agrare din tot timpul anului. Dacă cele care vizează
conservarea și aducerea manei sînt practici benefice, luarea manei este
o practică malefică, executată de vrăjitoare sau femei pricepute în arta
magică. Practicile referitoare la luarea manei griului sînt cele mai răs-
pîndite. In mod aproape similar se poate lua mana cînepii. Se pare că
timpul cel mai favorabil pentru aceasta „este noaptea Sf. Gheorghe
(noaptea de Sîngeorz), căci atunci îi roua mai curată“128. Strigoaiele de
126 Semnificațiile cînepii în vise sînt luate din E. Niculiță-Voronca,

o. c., p. 1088.
127 G h. Pavelescu, Mana în folclorul românesc, 1944, p. 28—29.
128 Ibid., p. 55—56. Pentru luarea manei griului v. p. 55—59; tot aici și sursele
bibliografice.
.cînepă „iau puterea de la cînepă altora și o duc la cînepă lor“129. în

Drăguș — Făgăraș se păstra încă între cele două războaie mondiale
amintirea modului de a lua mana cînepii, narată de mai multe persoane
ca un fel de poveste care s-a întîmplat cîndva: „pînă a nu se face ziuă,
de Sf. Gheorghe, o ieșit un om să se spele la apă rece, că-i da grădina-n
vale. Numai ce-o auzit pe cineva strigînd. Cînd vede o muiere goală
care da roată cînepii strigînd:
Să auză toate cînepile Cu cîte-o mînușică,
Să-nțăleagă Cu două
Că să mărită cînepă mea: Cît o ajunge-o puterea“.
S-ajute fiecare cînepuță
sau:
„Cînepuțelor drăguțe, Pînă-n nouă
Faceți bine: Că toate cînepile se mărită
Ajutați-mi cînepă mea Numa’ a mea nu să mărită.
Cu cîte-o mănușă, două,
Omul a luat îmblăciii și-a doborît la pămînt cînepă femeii, apoi a
mers la preot și i-a povestit întîmplarea sfătuindu-1: „De cumva va
veni să-i citească Solomu, să-i spui că i-o zdrobit-o călăreții“130, pro
babil aluzie la picioarele cabaline ale strigoilor. Practica este descrisă
sumar. Ea are comun cu practica de luare a manei griului timpul cînd
se desfășoară și faptul că vrăjitoarea este goală. Nu este exclus ca altă
dată să fi existat asemănări mai multe între cele două practici, deoa
rece ele fac parte din aceeași categorie magică pernicioasă. S-ar putea,
de asemenea, ca diferențele dintre ele să-și aibă sursa în caracterul
lacunar al informației cu privire la luarea manei cînepii.
Textele literare care însoțesc practica sînt și ele diferite. Cele
despre mana griului se referă la rouă transplantată de la o holdă la
alta cu ajutorul năfrămii, feței de masă, țolului sau vasului, rouă ce
simbolizează sporul, sau la trecerea sporului în locul arătat cu sulul.
In cele referitoare la mana cînepii se cere ajutorul holdelor pentru
măritarea cînepii femeii descîntătoare. Tot în sudul Transilvaniei „mă-
ritarea cînepii“ se face uneori la Sînziene și practica implică și alte
rituri decît luarea manei. Femeile „duc la cîmp unt ca să fie c[înepa]
moale ca untul și mătasea, ca să fie firoasă ca mătasea; se plimbă în ju
rul ei și zic: «săriți toate cînepele de pe hotar și ajutați pe cînepă mea,
dați la casă nouă că eu mi-o mărit!»; «femeile ung cfînepa] de jur îm
prejur, să se facă mare», «în pielea goală»“131.
Să fie oare la baza acestei presupuse nunți a cînepii o analogie
cu ajutorul în produse de cînepă care se dădea altădată la întemeierea
căsniciei, ca un gest de ajutorare îndătinată? N-ar fi însă exclus să se
129 Șt. Cri st eseu - Gol open ți a, o. c., p. 95.

130 Ibid., p. 95.
1,1 I. Mușlea, O. Bîrlea, o. c., p. 463.
294 Nicolae Bot
pornească, pe baza unei analogii magice, de la valoarea simbolică a

nunții ca moment fertil în viața oamenilor și să fie transpusă imaginea
în domeniul obiceiurilor agrare, cu aceeași valoare simbolică. N-ar
fi exclus, de vreme ce fenomenul invers, de la rodnicia cîmpurilor la
rodnicia familiilor, este frecvent. Analogiile par a pleda pentru pre
zența unor imagini și a unor rituri cu aceeași valoare simbolică atît în
obiceiurile calendaristice cît și în cele ale vieții de familie; ele pledează
deopotrivă pentru împrumuturi reciproce între cele două domenii.
Textele au apoi un caracter insolit în poezia descîntecelor. Atît ele cît
și practicile de care se leagă presupun o mare vechime a obiceiului.
De prelucrarea cînepii se leagă cîntecul de la sfîrșitul clăcii de tors,
una dintre cele mai vechi și mai frumoase specii ale folclorului obi
ceiurilor noastre. Fie că se făcea pentru femeia gazdă de „habă“ (șe
zătoare), pentru o femeie necăjită care nu-și putea toarce cînepă, pen
tru una care avea cînepă multă etc., claca de tors, ca orice activitate
tradițională, se desfășura după un anumit ritual. în Munții Apuseni,
de unde se pare că s-a publicat cel mai vechi text al cîntecului spe
cific132, fetele se adresau toamna unei femei înstărite, rugînd-o să-i
toarcă fuioarele în clacă. Cu toată cheltuiala care o așteaptă, femeia
acceptă, probabil în deplin consens cu tradiția. Este o îndatorire a ce
lor care pot să creeze acest prilej de petrecere pentru tineret. „După
ce se aduce tortul, în postul Crăciunului, gazda otărăște seara în care
să se țină petrecerea. . ,“133, un adevărat ospăț cu mese încărcate de
mîncări. Seara petrecerii este și un prilej de apreciere a calității tor
tului: „mai la o parte într-un colț de casă este expus la vedere tortul,
fiind pe fiecare ghem însemnat numele fetei care l-a tors. în timpul
cinei, înveselită de sunetul musicei, vin femeile din sat să privească
tortul“134. O formă similară are obiceiul în Pria — Sălaj, unde claca
se face pentru gazda șezătorii. Masa clăcii are loc într-o duminică seara,
cînd fetele duc tortul la gazdă. După cina tradițională se scot mesele
din casă, și toate „jirebdiile“, împănate frumos, ,,cu ruji în tăite for
mele“, se pun în șir pe perete „să se vadă lucru“. La petrecere parti
cipă numai fete și feciori135.
Aprecierea priceperii fetelor la lucrul cînepii se întîlnește și în alte
faze ale prelucrării ei, după cum se întîlnește în cadrul șezătorilor.
Fără îndoială că toate sînt prilejuri de inițiere în muncă, de stimulare
a hărniciei și, în egală măsură, un fel de probă a acestei calități. De
altfel, clăcile de tors și șezătorile au anumite funcții comune sau simi
lare: aprecierea hărniciei și a calității muncii, inițierea tineretului în
muncă, învățarea comportării în manifestările de grup, petrecerea etc.
în Munții Apuseni, după ce s-a terminat masa, vin feciorii. Ei sînt
tratați cu vin tot timpul petrecerii. „în momentul plecării feciorii și
132 T. Frîncu, G. C a n d r e a, Românii din Munții Apuseni (Moții), 1888,
p. 140—141.
133 Ibid., p. 139.
,3j Ibid., p. 139—140.
135 Arh. fold. Cluj, mg. 1955/Ij.
fetele se formează în grupe, în mijlocul cărora stă stăpîna cu ceialalți

membri ai casei și acompaniați de lăutari mulțumesc cîntînd“136. Cîn-
tecul poate fi interpretat însă și seara cînd vin cu „jirebdiile“, pînă
, în cazul în care
nu vin feciorii137, sau ,,cîn’ toarce și-s mai pe gata“138139
munca se desfășoară numai într-o seară la casa gazdei.
După varianta publicată de Frîncu și Candrea au mai fost publi
cate cinci variante: una din Drăguși3i>, alta din Valchid, fostul județ
Tîrnava Mare140, a treia din Lisa — Făgăraș141, a patra din Trăsnea —
Sălaj142 și a cincea din Mohu-Veștem, jud. Sibiu142a. In arhiva de folclor
a Secției din Cluj și în aceea a Conservatorului „G. Dima“ mai există
17 variante inedite. Cercetările de pînă acum au atestat cîntecul în
sudul și în Cîmpia Transilvaniei, în Munții Apuseni — varianta Frîncu
și Candrea nu este localizată — pe valea Crișului Repede, în comunele
Ciucea, Valea Drăganului și Traniș și în județul Sălaj, comunele: Pria,
Trăsnea și Cățelu (Meseșeni). Cercetările lui I. Cocișiu în Cîmpia Tran
silvaniei atestă existența „pe vremuri“ a unui „cîntec ritual la claca
de tors ce azi se cîntă în județ doar în cîteva comune de pe valea Buii
și la Valchid. . .“ Fragmentar a fost atestat de același cercetător în
Copșa-Mare și în Șalcău143. La Valchid și Mohu claca se face tot pentru
gazda șezătorii. Cercetări minuțioase ar putea scoate la lumină exis
tența cîntecului în zonele limitrofe acelora care-1 atestă sau chiar în
alte zone cu folclor arhaic. Un cîntec de joc, numit roata clădi, a fost
cules în Breaza, jud. Bistrița-Năsăud144 și el este raportabil pînă la un
punct, cu toată factura sa mai nouă, la cîntecul clăcii de tors:
Țînene, doamne, gazda Ca fușt’eii d’i la leasă,
Să samine cînepa Păund’e-a si pînză rară
Să samine să să facă Ca fușt’eii d’i la scară,
Să ne poarte nouă clacă. Pă und’e-i bate fuioru’
Lasă, gazdă, că-i ved’ç Ș-a băga gîsca pkicioru’,
Dacă-i da a răskie Pe und’e-i bate bumbacu’
Cum ț-or si izmçriele; Și-a băga gîscanu’ capu’.“
Pă und'e-a si pînză d’easă
136 T. Frîncu, G. C a n d r e a, o. c., p. 140.

137 Arh. fold. Cluj, mg. 1955/Ij. Pria — Sălaj.
138 I. Cocișiu, Cîntece populare românești, 1960, p. 156.
139 „Sociologie românească“, I (1936), nr. 3, p. 19; cul. C. Brăiloiu. aug. 1929,
inf. Sofia Enmolac Codrea, 55 ani.
140 I. Cocișiu, Folclor muzical din Tîrnava Mare, în Monografia județului
Tîrnava Mare, 1945, p. 440.
141 I. Cocișiu, Cîntece populare românești, p. 35, culeasă în 7. V. 1937,
inf. Ana Văcariu și Rodovica Popa.
142 W i t o 1 d Truszkows k i, Folclor din comuna Trăsnea, jud. Sălaj, în
„Folclor literar“, II, Timișoara, 1968, p. 418.
I42a Folclor din Transilvania, IV, 1968, p. 115—116, culeasă în 1938 de la Ma
ria Achim Nica.
143 I. C o c i ș i u, Folclor muzical din Tîrnava Mare, 1. c., p. 405, 440.
VA Arh. falei. Cluj, mg. 906 a., inf. Mara Ch'erhaț, Nastasia Costin, Nastasia
Cherhaț, cul. V. Medan, 3. VII. 1964.
296 Nicolae Bot
Diferențele față de cîntecul clăcii de tors s-ar putea explica prin

caracterul său de cîntec de joc, dar și prin contaminarea cu poezia
satirică pe tema prelucrării cînepii, atît de bogată în folclorul nostru.
Caracterul arhaic al cîntecului clăcii de tors precum și faptul că
este pe cale de dispariție, trăind doar în amintirile unor femei, a fost
subliniat de subiecții anchetați: ,,i de mult vechiu, de cînd ieram fete;
de-atunci nu s-a mai schimbat. . ,145, „de-o sută de ani cine-o mai avut
grijă de d-elea“146, „acuma nu se mai cîntă; numa cînd eram eu fată
fecioară“147. Printre cauzele principale care determină trecerea sa în
repertoriul pasiv menționăm renunțarea la clăcile de tors, fie datorită
reducerii lucrului cînepii, fie împuținării tinerilor în unele sate.
Ca și alte specii arhaice ale folclorului obiceiurilor, cîntecul clăcii
de tors se caracterizează prin mare unitate pe toată zona de răspîndire,
variantele sale fiind alcătuite de cele mai numeroase ori din aceleași
imagini. Diferențierile se datorează îmbinării și dezvoltării diferite a
acestor imaginii și numai rar unor imagini specifice doar pentru anu
mite zone. Ținînd seama de particularitățile diferențiatoare, variantele
cîntecului se pot împărți în trei grupe înrudite între ele: una cores
punzătoare sudului Transilvaniei (Drăguș — Făgăraș), alta Munților
Apuseni și a treia Sălajului. Nu este exclus apoi ca aceste diferențe
să se poată explica prin datele îndepărtate la care au fost culese va
riantele.
Cele din Drăguș — Făgăraș încep cu o invocare către gazdă, în
care anunță că a sosit timpul de plecare:
Var. Cocișiu Var. Brăiloiu
Găzdiță, găzdiță, „Găzdiță, găzdiță,
Ia ieși la portiță, Ia-n ieși la portiță,
Te uită pe sus Te uită pe sus
Că luna s-a dus; Stelele s-au dus;
Te uită pe cer Te uită pe cer
Că stelele pier . . .“ Că stelele pier . . .“
Formula de agrăire a gazdei se întîlnește și la sfîrșitul clăcii de
secerat148. Gazda este invitată să întîmpine secerătoarele, să-și pregă
tească hambarele (podul) pentru recolta bogată și să răsplătească pe
secerători cu masa și jocul tradițional.
Imaginea următoare cuprinde urările adresate gazdei în legătură
cu tortul. In varianta Brăiloiu se repetă primul vers de agrăire a gaz
1'i5 I. Cocișiu, Cîntece populare românești, p. 156.

146 I. C o c i ș i u, Folclor muzical din Tirnava Mare, 1. c., p. 405.
147 Arh. fold. Cluj, mg. 1935k, Cățelu — Sălaj, inf. Valera Moga, 61 a.
148 I. I o n i c ă, o. c., p. 137—161.
dei, în varianta Cocișiu două versuri de invocare au funcția de a lega

imaginile cu cea precedentă:
Var. Cocișiu Var. Brăiloiu
,,Ia-n nume de bine „Găzdiță, găzdiță,
De-aceste copile; Tortul ce l-am tors
Tortul ce l-au tors Fie-ți de folos.
Fie-ți de folos, Dumneata să-ți faci
Măcar i cam gros Tot mîneci bătute
Că-i de noaptea tors. Să umbli prin munte [nunte?]
Să-ți faci poale crețe Tot rochițe crețe
Să umbli-n ospețe; Să umbli-n ospețe . . .“
Gulere bătute
Să umbli prin nunte“.
De aici variantele la care ne referim se diversifică, în sensul că
varianta Cocișiu face descrierea mesei servite participanților la clacă
într-o formă discret umoristică, prin diferențierea între flăcăi și fete,
nominalizînd feluri de mîncări îndătinate la clăci sau chiar la șezători.
Diferențierea aceaasta poate sublinia rolul celor două categorii la claca
de tors:
,,La feciori le-ai dat La fete le-ai dat
O oală de poame O oală de păsat
Și la toți li-e foame; Și s-au săturat“.
Ambele variante au o formulă de încheiere, abruptă la Cocișiu
(„Găzdiță, găzdiță, / Busuioc din holde / Deschide-ne, Gheorghe“) și în
perfectă consonanță cu buna-cuviință tradițională la Brăiloiu („Seara
bună, gazda noastră / Să nu rămîi mînioasă / Că ți-am făcut puzderie
prin casă“). Imaginile de agrăire a gazdei și finalul variantei Brăiloiu
ne dau indicația că în Făgăraș cîntecele se interpretau la clăcile în care
fetele torceau o seară la gazdă. Este un tip diferit de clacă față de cele
din Munții Apuseni și Sălaj și faptul are un rol important pentru struc
tura imaginilor: feciorii îndeplinesc un rol secundar, atmosfera este
de muncă și nu de petrecere, simbolurile diferă în parte de cele din
cîntecele de petrecere de la sfîrșitul clăcii.
A doua categorie de variante, caracteristică Munților Apuseni și, se
pare, unei părți a Cîmpiei Transilvaniei, cuprinde cea mai mare arie
de răspîndire. Datorită timpului în care a fost culeasă, varianta Frîncu
și Candrea este cea mai completă și mai închegată. Și aceste variante
încep cu agrăirea gazdei, după care se trece la descrierea tortului:
„Găzduță, găzduță! Tortul cari l-am tors,
Lucrul ce-am lucrat, Fie-ți de folos;
Nu fie-mputat, Poate că-i cam gros
Nice defăimat. Că-i de noaptea tors.149
119 T. Frincu, G. Candrea, o. c., p., 140—141.

298 Nicolae Bot
In alte variante din aceeași arie descrierea tortului se face cu detalii

suplimentare și cu insistență asupra condițiilor de lucru:
„Găzduță, găzduță, Numai de găteje,
Nu cota că-i gros, N-am putut aleje;
Că-i de noaptea tors, Pînă pă la cină
Lumină n-o fost, N-am avut lumină“130131
,
sau cu reducerea descrierii la trei-patru versuri, după aceeași formulă
de adresare către gazdă:
„Tortu ce l-am tors Că-i de noaptea tors
Nu cota că-i gros Lumnină n-o fost“151.
Dintre toate variantele, numai în aceea datorată lui Frîncu și Candrea
se întîlnește rugămintea fetelor adresată gazdei pentru buna primire
a lucrului și ea amintește de cîntecul corespunzător de la sfîrșitul
clăcii de secerat. Ea cuprinde o componentă a bunei-cuviințe tradițio
nale: lucrul făcut în clacă trebuie să fie bine primit, componentă pe
care variantele mai nou culese nu o mai păstrează. Este doar sub-
înțeleasă din versurile în care se descrie tortul.
Următoarea imagine este construită pe tema urărilor care se fac
gazdei în legătură cu tortul:
„Găzduță, găzduță! Dumniata să-ți faci:
Dumniata să ajungi, Mînecuță crețe,
Dumneata să-ți spui: Să le rupi la uspețe.
Două pînze lungi, Găzduță! găzduță!
Tăt de la Jgihii Dumniata s-ajungi,
Pînă la Sibii. Dumniata să-ți faci:
Găzduță! găzduță! Ciupage bătute,
Dumniata să ajungi Să le rupi la munte“132 [nunte?[.
In celelalte variante ale acestei arii imaginea urărilor este mai redusă:
cu toate că tortul e gros, gazda își poate face din el „poale crețe“, să
le rupă „în ospețe“ și „mîneci bătute“, să le rupă la nunți. Cu această
imagine se și încheie variantele din Valea Uraganului și Traniș. Cele-
171 Arh. Cons. ,,G. Dima“, mg. 1368/42; Traniș — jud. Cluj, 14. IV. 1967, inf.
Mania Sărăcuț, 46 a., Lenuța Negrea 34 a. cul. Tr. Mîrza Z. Dejeu. în aceeași
formă, dar fără ultimele două versuri, este și începutul variantelor din Valea
Drăganului: Arh. Cons. „G. Dima'1, mg. 1368/55, 4. XI. 1967, inf. Margareta Dejeu,
45 a., Ana Mangău, 43 a., cui. Tr. Mîrza, Z. Dejeu; mg. 1368 79, 4. XI. 1967, inf.
Ana Fenea, 45 a., cui. Tr. Mîrza, Z. Dejeu.
131 Arh. T r. Mîrza Ciucea, inf. Nastasia Brudașcă, 70 a., 12. VII 1961;
sau numai cu ultimele trei versuri din cele patru citate: Arh. Cons. „G. Dima“,
mg. 1368/96, Ciucea — Cluj, 17. XII. 1967, inf. Ana Bolba, 55 a., Lucreția Giur-
giuman, 60 a., Nastasia Brudașcă, 80 a., cui. Tr. Mîrza, Z. Dejeu.
152 T. Frîncu, G. Candrea, o. c., p. 140—»141.
laite continuă cu o imagine care, funcțional, îndeplinește rolul aceleia

cu care încep variantele din Făgăraș: stabilirea timpului de plecare de
la clacă:
„Busuiocu-i roșu Rujă mare-n masă,
C-a cîntat cocoșu; Bleați fete pe-acasă!
Busuiocu-i rătund, Ruji di pe cuptoriu,
Vreme e demult. Bleați și voi feciori!153,
sau, în variantele din Ciucea:
,,Busuioc legat Vreme o fost demult
Vreme-i de culcat, Noi n-am preceput“153
154.
Busuioc monunchi
Busuiocul, care vestește aici sosirea timpului de terminare a clăcii,
este în poezia lirică simbol al dragostei; prezența sa în cîntecul clăcii
de tors subliniază valoarea acestei manifestări a tineretului, o mani
festare cu funcții de inițiere și de preludiu al viitoarelor nunți. De
altfel aceeași idee este subliniată și de imaginea finală a cîntecelor. In
varianta Frîncu și Candrea ea vizează numai feciorii:
„Flori de pe pereți Și mai furmușei
Și mai rămîneți Cari ni-s dragi de ei“,
■ Cei mai tinerei
iar în celealte și fetele:
„Busuioc din flori Busuioc din stele
Mai ședeți feciori Mai ședeți fetele
Batăr numai doi Batăr numai două
Care-s ocheșei Care-s ocheșele
Doi drăguți ai mei; Drăguțele mele“155156
,
sau:
„Cunună de stele Cunună de flori
Mai ședeți fetele Mai ședeți feciori
Batăr numai două Batăr numai doi
Care-s ocheșele Care-s ochișei
Drăguțele mele; Doi drăguți ai mei“136.
Intermediară între cele două rupe de variante descrise pînă aici
este aceea din Valchid, singura pe care o cunoaștem din Cîmpia Tran-
153 Ibid.
154 Arh. Gons. „G. Dima“, mg. 1368 '96. Cu această imagine se încheie varianta
din Mohu — Veștem: Busuioc din masă, / Hai, femeilor (fetelor), acasă, / Busuioc
din scară, / Că-i destul de-asară! / Busuioc ciucat, / Vreme de culcat!“ (1. c.).
155 Arh. Cons. ,.G. Dima“, mg. 1368'96.
156 Arh. T r. Mîrza, Ciucea, inf. Nastasia Brudașcă, 70 a., 12. VII. 1961,
cui. Tr. Mîrza.
300 Nicolae Bot
silvaniei. Ea începe, ca și variantele din Munții Apuseni, cu agrăirea

gazdei, descrierea tortului și urările în legătură cu el. Acestea din urmă
aduc detalii suplimentare:
„Să-ți faci mîneci crețe Tot din casă-n casă
Să umbli-n ospețe, Tot cu carne grasă;
Tot din șop în șop, Tot din șură-n șură
Tot cu vinu-n cap; [cop?] Cu plosca la gură“157.
După puncte de suspensie se continuă cu prima imagine a variantelor
din Făgăraș, la care se adaugă:
„Busuioc roșu, Că-i destul de-aseară;
Cîntă cocoșu; Busuioc verde-le
Busuioc din scară, Să doarmă fetele“.
Pomenirea busuiocului se face și în finalul variantei din Lisa, dar
numai în variantele din Munții Apuseni imaginea primește o dezvoltare
mai mare. La sfîrșitul variantei, Cocișiu notează între paranteze „Text
complet din Șalcău, var. Făgăraș“. La data notării cîntecului (1941),
culegătorul era un folclorist format în riguroasa școală a lui C. Brăiloiu,
așadar o bănuială de imixtiune pe care ar putea-o sugera nota criptică
citată și punctele de suspensie pare a fi exclusă. în acest caz variantele
din Cîmpia Transilvaniei ar fi fost intermediare între cîntecele din
Făgăraș și cele din Munții Apuseni. Aceasta cu atît mai mult cu cît
Cocișiu arată că variantele din Valchid și de pe Valea Băii diferă de-
cele din Făgăraș numai ca melodie, nu și ca text157 158. Oricum, în forma
actuală a posibilităților de documentare, lucrurile sînt greu de pre
cizat.
Variantele din Sălaj sînt mai diversificate atît tematic cît și ca
structură și succesiune a imaginilor. Variantele din Cățelu (Meseșeni)
încep cu o invocare a clăcii: „Clăcuță, clăcuță / Bună ești, bunuță“,
după care se cere buna primire a lucrului: „Lucru ce-am lucrat / Nu
fie-mputat“159. Se fac apoi urări în legătură cu tortul. Spre deosebire
însă de celelalte variante, în cele din Sălaj urările nu mai conțin descrip
ții detaliate, sînt reduse la ceea ce pare să fi fost esențial în această
imagine:
„Mînecuțe crețe, Mînecuțe lungi,
Rupte prin ospețe; Rupte pe la nunți“.
157 I. Cocișiu, Folclor muzical din Tîrnava Mare, 1. c., p. 440.
158 Ibid., p. 405. Totuși, publicarea variantei Cocișiu într-o lucrare cu valoare
propagandistică, în bună măsură, i-ar fi putut permite o completare. Pe de altă
parte și varianta din Mohu-Veștem cuprinde doar două imagini: urările referitoare
'a tort și busuiocul ca simbol de plecare.
159 Arh. folcl. Cluj, mg. 1954 I k, inf. Emilia Bolog, 51 a., 3. X. 1970; mg. 1953
II g, inf. Floare Căprar, 57 a., 3. X. 1970; mg. 1954 II a, inf. Veronica Țurcaș, 68 a.,
3. X. 1970; mg. 1952 s. s. s., inf. Reghina Țurcaș, 2. X. 1970; mg. 1953 k, inf.
Valera Moga, 60 a., 2. X. 1970, toate din comuna Cățelu (Meseșeni), cui. Gh. Pe
trescu și L. Dubău.
Unele variante se și încheie cu această imagine160, ceea ce pune în lumină

gradul lor de disoluție. O singură variantă161 dintre cele culese în co
muna Cățelu (Meseșeni) continuă cu conflictul între mamă și fiica ce
toarce fuiorul în clacă. Cele mai complete variante din această locali
tate162 se încheie cu o imagine care ilustrează caracterul de petrecere
al cinei de la claca de tors:
„Petre joacă-n tindă Pana-i bate-n masă,
Pana-i bate-n grindă, Petre joacă-afară
Petre joacă-n casă Pana-i bate-n sară“.
Variantele din Pria încep fie cu un singur vers de invocare a clăcii
(„Clăcuță, clăcuță“)163, și se continuă cu imaginea conflictului dintre
mamă și fiică, fie direct cu această imagine:164
„Cînd torceam clăcuță Cu nuia de soc
Mă balç măicuța D’e gînd’eam că-i foc
Cu nuia de tei Cu nuia 3’e ceară
D’e gînd’eam că pt'ei D’e gînd’eam că-i pară“165.
Versiunea citată este cea mai completă; celelalte variante cuprind tot
deauna primele două versuri, iar din următoarele șase lipsește cîte o
pereche. Care să fie oare sursa acestui conflict? Ținînd seama că în
variantele din Sălaj frecvența imaginii este mare și că aici claca se face
pentru gazda de „habă“, s-ar putea ca mamele să nu fi privit cu ochi
buni participarea fetelor la șezători, unde le scăpau de sub suprave
ghere. Este posibil, de asemenea, ca ele să fi considerat torsul în clacă
o piedică în toarcerea propriilor fuioare. Oricum, ne aflăm în fața unui
conflict între atracția spre petrecere a tineretului și mentalitatea matu
rilor, potoliți și doritori să-și realizeze munca lor.
Variantele din Pria continuă cu imaginea urărilor în legătură cu
tortul, identică aceleia din variantele sălăjene descrise166. Unele texte
se încheie aici, altele aduc în final rugămintea de bună primire a tor
tului: „Lucrul ce-am lucrat / Nu fie-mputat / Da fie purtat“167.
Varianta din Trăsnea, culeasă în 1938, se deosebește de celelalte
variante sălăjene. Ea cuprinde doar două imagini: descrierea tortului și
160 mg. 19'53 k; mg. 1952 s. s. s.; mg. 1954 II-a.

161 mg. 1954 I k.
162 mg. 1953 II g; mg. 1954 I k; (acestea fără versurile 3—4).
163 Arh. îoicl. Cluj, mg. 1955 I k, inf. Floare Chiba, 56 a., 4. X. 1970, cui.
Gh. Petrescu, L. Dubău; mg. 1956 I g, inf. idem, 5. X. 1970, cui. id.
164 Arh. falei. Cluj, mg. 1903 I a, inf. Floare Chiba, 55 a., 9. X. 1969, cui.
Tr. Mîrza; mg. 1955 II i i, inf. Maria Chiba, 31 a., 5. X. 1970, cul. Gh. Petrescu,
L. Dubău; Arh. Cons. „G. Dima“, mg. 1872/124, inf. Veronica Farcaș, 28 a., 9. X.
1969, cul. Tr. Mirza.
165 Arh. fold. Cluj, mg. 1956 I j.
166 O isingură variantă cuprinde versuri în plus: „Mînecuțe scurte / Ș-alea
trebe rupte“, (Arh. fold. Cluj, mg. 1956 I j.).
167 Arh. Cons. „G. Dima“, mg. 1872/124; Arh. fold. Cluj, mg. 1903 I a; mg.
1955 I k; mg. 1955 II i. i.
302 Nicolae Bot
urările legate de el, dar fiecare conțin detalii pe care nu le întîlnim

în zonă. Descrierea tortului și a condițiilor de lucru apropie varianta
de cele din Munții Apuseni, iar urările cuprind, alături de elementele
cunoscute, altele care sînt atestate doar aici: din tortul gros gazda să
coase cămăși pentru „moșu“, iar din cel subțire, pentru mire. Aceste
detalii suplimentare sînt în deplin consens cu structura imaginii din
celelalte variante. Analiza variantelor pune în evidență numeroase deo
sebiri de detalii chiar între textele culese din localități învecinate. Fon
dul rămîne însă unitar în cele mai semnificative componente ale sale.
Situația este caracteristică speciilor arhaice ale folclorului obiceiurilor
și a fost semnalată în legătură cu colindele.
Comparînd variantele cîntecului clăcii de tors, constatăm prezența
elementului descriptiv, atît de frecvent în poezia obiceiurilor, redus
uneori la simboluri. Se impune a fi reținut, de asemenea, caracterul
de urare al cîntecului. Imaginea urărilor legate de tort, descrierea lui,
este prezentă în toate variantele și unitară în esența ei, deosebirile
ținînd de detaliile descripțiilor, fără a afecta valorile simbolice. Peste
tot urările vizează confecționarea de straie în vederea unui moment
important din viața omului: nunta, semnificativ poate pentru funcția
clăcilor și a șezătorilor. Este în acest caz, în subtext, o urare pe care
interpreții cîntecului, tinerii, și-o fac lor înșiși. In același sens paré
sugestivă și imaginea busuiocului, dacă ne gîndim la valorile sale sim
bolice, din poezia lirică și nupțială. Caracterul unitar al urărilor, frec
vența lor în toate variantele, conferă imaginii valoare de cheie de
boltă. Fără îndoială că un rol important în păstrarea ei l-au jucat preocu
pările inter preților.
O altă imagine frecventă, mai puțin unitară decît cea precedentă
și legată de buna cuviință tradițională, este aceea a rugăminții pentru
buna primire a lucrului. Celelalte imagini diferențiază variantele pe
zonele stabilite și ele par a fi izvorîte din complexe de cultură popu
lară cu răspîndire spațială mai redusă.
Particularitățile compoziționale și stilistice ale cîntecului pledează
pentru marea lui vechime: simplitate, așezarea imaginilor prin juxta
punere, metafora negată, paralelismul sinonimic, versul de cinci—șase
silabe etc. Fără îndoială că ne găsim în fața uneia dintre cele mai
arhaice și mai valoroase specii ale folclorului obiceiurilor, care ar merita
cu prisosință o cercetare minuțioasă.
Muncile de prelucrare a cînepii au constituit o preocupare perma
nentă în satele de altădată, reflectată atît în planul activității pozitive
cît și în cel magic. Mitologia populară cunoaște un personaj, Joimărița,
care judecă și pedepsește femeile leneșe, ce nu torc lîna sau cînepa
pînă la o anumită dată168. Ființă denumită foarte diferit, „închipuită,
168 Cele mai bogate informații despre Joimărița se găsesc în I. Muși ea,
O. Bir le a, o. c., p. 201—205. V. și T. P a m f i 1 e, Dușmani și prieteni ai omului,
19'16, p. 103—108; S. FI. Marian, Sărbătorile la români, II, p. 267—268. Un
studiu asupra Joimăriței, rămas pînă în prezent inedit, a lăsat regretatul Ion
Mușlea.
stafie sau fantomă «iasmă urîtă», «lighioaie urîtă», «animal de noapte»,

zînă, «niște rusalii»“, are chip de femeie, „stăpîna cîlților și a linei
netoarse“, „mare și mătăhăloasă, «înaltă cît un arbore și groasă cît o
bute» [. . .], harnică și vrednică, «cu mare autoritate» asupra femeilor,
sălbatică, «fată gîdoaică și nelegiuită», „babă urîtă, îngrozitoare“, este
„îmbrăcată în negru, zdremțăroasă“, „are «o gură cît o groapă» și dinți
mari ca lopețile, «cît teslele dulgherului»“, și „umblă prin sat întărîtînd
cîinii pe drumuri, ca gîndul, dar fără să poată fi văzută, se face «ne
gură, bivol, cîne», «vine ca o roată»“. Joimărița poartă cu ea „o troacă,
strachină, căldare, oală, ciob cu foc sau jar, un vătrai ars sau chiar un
cuptor căruia-i «dă foc», sau apă fiartă“. „în spate are desagi sau un
sac cu cenușă, la brîu un cuțit «tăietor» și ciocane sau ciocănele“169.
Vine o dată pe an, pe coș, în pod sau la geam, în timpul iernii, după
Crăciun, în postul Paștilor, la Miezul-Păresii, dar mai ales în ziua de
Joi Mari sau în noaptea de joi sau vineri, la fetele și femeile leneșe,
să vadă cum au lucrat și să le pedepsească dacă n-au tors sau n-au
tors bine și frumos, fiind «supraveghetoare a torsului cînepii»170. Ma
mele își îndeamnă fetele să învețe să toarcă și le amenință cu Joimărița
dacă nu termină la timp sau nu torc bine.
Pedepsele sînt și ele numeroase: „ia furca și fusele fetelor și le
pune pe foc, le aprinde cîlții rămași nelucrați, le arde sau le pîrlește
mîinile sau degetele ori unghiile, punîndu-le pe cărbuni aprinși, le taie,
toacă, sucește sau zdrobește unghiile bătîndu-le cu ciocanele, le bate
«cu lucrul în cap», [. . .] le pîrlește cu cînepă, arzîndu-le cu caiere cu
tot, le aprinde caierele-n cap, pe ochii și mîini, le pune cu ochii pe
cărbuni aprinși, le bagă capul în troaca cu cîlți și le dă foc, le pune
în cuptorul ei, le ia în desagi și le omoară, le mănîncă, «le strînge de
gît»“171. Acest personaj de străveche mitologie a ajuns prin analogie
să fie folosit ca amenințare contra tinerilor care nu ies la plug la vreme
sau nu ară bine. Prin această funcție a sa se apropie de Crai Nou sau
Plugarul, un obicei care vizează hărnicia flăcăilor la muncile de primă
vară. Pentru a scăpa de Joimăriță se închid ușile și se ung cu usturoi172,
se aprind paie și cîrpe prin casă, gunoi și petice prin ogrăzi. „Dacă
totuși vine și începe să te bată, e bine să strigi «că, în cutare loc, ard
casele Joimăriții»“173. După unele credințe de ea nu scapă nimeni. Vine
la fereastră și strigă: „Cîlții, / Cîlții, / Torsa-i cîlții? / Cîlții dacă n-ai
torcat, / Mîinile ți le-am tocat“. Fetele răspundeau „tors! tors! tors!“.
Dacă fetele ascundeau adevărul, Joimărița afla cînepă netoarsă și le
pedepsea. în unele locuri Joimărița este închipuită ca o „femeie făcută
necumpănit: lungă, umblă despletită și cu procoviță de cînepă în cap.
169 I. Muștea, O. B î r 1 e a, o. c., p. 201—202.

170 Ibid., p. 202.
171 Ibid., p. 202—203.
172 T. P a m f i 1 e, Dușmani și prieteni ai omului, p. 103.
173 I. Muștea, O. B î r 1 e a, o. c., p. 203.
304 Nicolae Bot
Ci că-i miroase de departe cînepă și caierele netoarse și n-ai cum le

piti“174.
Poate că o formă mai nouă a obiceiului este deghizarea în Joimă-
riță a unei femei sau a unui bărbat care umblă pe la casele cu fete
și băieți sau chiar „pe la femeile mai proaste“, verificîndu-le lucrul
și hărnicia și aplicîndu-le pedepse reale sau simulate175.
O variantă a Joimăriții o constituie cetele de colindători care vin
în seara sau în noaptea de Joi Mari, mai rar miercuri seara „uneori
«mînjiți pe față cu negreală», îmbrăcați în «haine urîte», «zdrențăroase»,
cu «măști», unul fiind legat la cap cu «brîu roșu femeiesc» [.. .] Au
clopote (de la oi) în mîini, la gît sau la picioare. Tot în mîini au «fiare»,
de coș (horn) sau de (legat) caii, în cap au o căldare, mai aduc cu ei
o «oală cu foc» și cîlți și fac zgomot“. Colindă cu Joimărița la casele
cu copii și cu fete, aprind cîrpe prin curți, bat fiarele și strigă să le
dea bani. „Scopul lor e să îndemne fetele la «lucrul casei», să vadă
«ce-au tors sau lucrat», «care fată n-a tors cîlții» dar în același timp
și să capete ouă“. întreabă dacă au tors, cer să vadă lucrul și cer, de
asemenea, ouăle, uneori pentru Joimăriță: „Cîții-cîții torsa-i cîlții? /
Două ouă-ncondeiete, Joimărichii pe părete“. Ei „amenință că dacă nu
le dau ouă «le aprind caierele», ard cînepă netoarsă, pîrlesc fata sau
femeia cu cîlții rămași netorși, le aprind cîlții în cap“176. Alteori obi
ceiul se cheamă Ciții-mîții, iar ceata colindătorilor este formată din
doi copii care sună clopoțeii și zic:
„Cîții Să te-nduri și să ne dai
Mîții Cele ouă-ncondeiete,
Toarce cîlții; De colo din cobilete.
Ori i-ai tors, Unu mie,
Ori ia-i ros, Unu ție
Scoate țolul să ți-1 văz. Și unu de tovărășie
Și de-1 ai La anul și la mulți ani!“.
Gazda le dă ouă pentru încondeiat la Paști177. In cazuri cu totul izolate
obiceiul are o semnificație mai largă:
„Curățiți, mamă, casele Cu custurile
Și spălați cămășile, Cu sulițele!“178.
Că vin Joimărițele
Alteori obiceiul se practică pentru a speria copiii „care plîng în
neștire“. In acest scop se îmbracă cîte o femeie cu rochiile pe dos și,
174 T. Pamfile, Dușmani și prieteni ai omului, p. 104.

176 Ibid., p. 204—205.
177 T. P a m f i 1 e, Dușmani și prieteni ai omului, p. 107—108.
178 Ibid., p. 106.
spoită cu negru pe față, vine în casă cu un ciob cu foc, cu cîlți de

cînepă aprinși, burzulindu-se la ei cu cuvintele:
„Cîlțo, cîlții Două ouă-încondeiete pe perete
Tors-ai cîlții Joimărica să te ierte“179.
în acest caz, se pare că, printr-o deviere a funcției obiceiului, s-a trecut
de la amenințarea femeilor leneșe la amenințarea copiilor răi.
Preocuparea pentru terminarea torsului se întîlnește la obiceiul ho-
dăițatului, cînd se aprind focuri pe dealuri și se strigă:
„Cine n-a tors cîlții, Cine nu și-a tors făcișelele
Să-i cadă dinții; Să-i cadă măselele“180.
Din datele bogate pe care le oferă răspunsurile la chestionarele lui
B. P. Hasdeu, mai ales, dar și din alte surse bibliografice, Joimărița
pare a fji un obicei menit să stimuleze torsul cînepii și numai prin
analogie și alte activități (aratul), sau liniștirea copiilor. Prin unele din
aspectele sale (curățitul caselor, ieșirea la arat și chiar terminarea muncii
cînepii și confecționarea cămășii pentru sărbătorile Paștilor — altădată
poate pentru începutul unei noi perioade de vegetație ■—) obiceiul pare
a marca trecerea de la iarnă la primăvară; încheierea muncilor specifice
unui sezon pentru a trece la cele ale sezonului următor. După unele
informații în Joia-Mare nu se țese, nu se toarce și nu se coase la cămăși
pentru ca peste vară să nu bată piatra, să nu fie secetă și pentru ca
să rodească pomii și semănăturile181, deci obiceiul are și funcții agrare.
Întrucît se referă la activitatea tinerilor (fete, feciori) și numai rar la
aceea a femeilor sau la liniștirea copiilor, nu este exclus să fi avut și
o funcție de inițiere în muncă, atît de specifică și altor obiceiuri din
ciclul calendaristic. Este de fapt un fel de judecată a îndemînării și
priceperii la muncă, la care se supune întreaga colectivitate a satului,
nefiind excluse nici străvechi funcții în plan magic, azi greu descifra
bile. Prin urarea „la anul și la mulți ani“ din finalul unui text, obiceiul
pare a viza scopuri mai complexe. Prin anumite trăsături ale sale, în
formele care ni s-au transmis pînă astăzi, obiceiul pare a fi arhaic: cei
care umblă, pe la case, copii sau maturi, sînt mascați, vopsiți cu „ne
greală“, îmbrăcați în haine întoarse pe dos, cu găleți sau cu cînepă pe
cap etc. Pe de altă parte, în textele literare atît de reduse, cererea daru
rilor, specifică obiceiurilor, ocupă un loc important. Uneori ele se cer
ca răscumpărare pentru vina de a nu fi tors la timp. De altfel oul ca
dar apare și la paparude, un alt obicei de primăvară practicat numai
de copii.
Munca istovitoare de prelucrare a cînepii a devenit, prin analogie,
o formulă de amenințare în poezia magică. în satele răsfirate de altă
179 C h. Lau gier, o. c., p. 63.

18° t. Pamfile, Dușmani și prieteni ai omului, p. 105—106.
181 S. FI. Marian, Sărbătorile..., II, p. 267—268.

306 Nicolae Bot
dată, unde casele oamenilor erau așezate în mijlocul pămîntului pe

care-1 aveau sau în mari grădini, de asemenea în sălașurile folosite
pentru creșterea vitelor la munte, se pare că greierii le-au dat multe
necazuri cu cîntecul lor de noapte. Este cunoscut obiceiul acestora de
a se stabili în case și de a cînta toată noaptea. Femeile le-au găsit un
antidot: să-i amenințe cu torsul. In acest scop fac una sau mai multe
furci mici, pun pe ele caiere de cîlți și fuse corespunzătoare, apoi le
așează duminica dimineață în fiecare ungher din casă sau în locul unde
sînt greieri, dîndu-le de lucru. Practica este însoțită de un descîntec
de alungare a greierilor182. Variantele acestuia se remarcă prin simpli
tate și unitate, dovezi ale caracterului lor arhaic. Ca în alte specii ale
poeziei obiceiurilor, textele descriu practica și scopul urmărit:
„Na-vă greieruși Ori mergeți
Furcuță și fus, Da aici nu rămîneți
Și ori toarceți Și cu mine nu ședeți“,
sau:
,,Dacă-n casă mi-ați venit Deci ori toarceți
Trebuie să și lucrați, Ori vă-ntoarceți
Nu numai să alergați De unde ați venit“.
Să mîncați și să cîntați
Alteori se descrie mai amănunțit munca pe care urmează să o facă și
scopul urmărit de gospodină:
„Na-vă greieruși Și ori caierul să-mi toarceți
Furcuță și fus Și tot fusul să-mi umpleți
Ori de aici să vă duceți Să ieșiți tot unul cîte unul,
Și să nu vă mai întoarceți Și să nu vă văd nici pe unul“.
Uneori li se lasă posibilitatea de întoarcere dacă se pricep la tors
(„ . . . Dacă-ți putea toarce / Vă veți mai întoarce . . .“). De la simpla
invitație se trece uneori la amenințări:
„Ori să toarceți V-a sta capul în locul aripilor,
Ori să vă duceți, Iar aripile
Că de nu-ți toarce, în locul capului!“
Ori nu vă veți duce,
Se crede că dacă vor avea de lucru nu vor mai cînta. Cu toată sim
plitatea lor, textele au particularități întîlnite în descîntece. Greierii
sînt invitați să iasă din casă asemenea bolii din corpul omului, sînt
182 Variantele la care ne referim sînt din S. FI. Marian, Insectele în limba,
credințele și obiceiurile românilor, 1903, p. 545—547; v. și Apostol D. Cule a,
Datini și munca, II, p. 653.
amenințați, fără a se ajunge însă la proporțiile amenințărilor din descîn-

tece.
Cînepă și lucrul ei se întîlnesc frecvent în descîntece. Ovid Densu-
sianu consideră că „substratul descîntecelor e sufletul femeilor de la
țară, nu numai superstițios dar și pasionat“183 și, ca urmare, numeroasele
lor îndeletniciri au intrat în diferite motive ale descîntecelor. Se pome
nește astfel frecvent de furcă și de fus, de vîrtelniță, ițe și sucală pentru
ca, prin analogie, să înspăimînte boala și să o alunge:
„Au plecat mătușile Pe furcă le înșira
Cu furcile Și cu druga le-apăra
Să gonească gîlcile; Și cu fusul le înțepa“
Ele la goană le lua,
sau:
„Nu-nvîrtesc vîrtelnița/Cin-nvîrtesc mintea lui“,
sau:
„Pace și odihnă să nu aibă/ Ca sucala cînd umblă“,
sau:
„Nu înnod tortul de ițe/Ci înnod desclintitul la mîna lui“184.
Cînepă se întîlnește curent între plantele folosite la descîntece185. In
fazele ei de prelucrare este supusă unor tratamente din cele mai diverse
și cu sigurahță că, pentru mentalitatea tradițională, transmiterea lor
asupra bolii o putea îngrozi, speria sau alunga boala.
Pentru Artur Gorovei motivul pătrunderii cînepii în descîntece tre
buie căutat în credințele populare despre cauza bolilor și în analogia
pe care aceste credințe o stabilesc între femei și diavol: „Țăranul nostru
crede că femeia e lucrul dracului și găsește el o mare afinitate între
ea și drac. Judecind pe drac după mintea femeii, omul crede că și
pe acesta trebuie să-l îngrozească aceleași lucruri care îngrozesc și pe
femeile cele rele. Cînepă, care este spaima femeilor leneșe, din pricina
căreia se îmbolnăvesc și cîntă: «Măi bărbate, blăstămate, cînepă mi-ai
sămănat, boala în oase mi-ai băgat», cînepă este cel mai îngrozitor lucru
pentru diavol. Este destul să spuie descîntătoarea, chinul cînepei [s.a.J
pentru ca diavolul să dispară“186. Aserțiunea aceasta nu poate explica
prezența muncilor cînepii în descîntece, de vreme ce practicantele lor
sînt femeile înseși; ea pare a ține mai degrabă de anecdotica faptelor.
Apoi, dacă ar fi așa, povestea cînepii ar trebui să se întîlnească în des
cîntece care urmăresc alungarea mai multor boli, deoarece pentru men
talitățile arhaice ele au cauze identice sau similare.
183 O. Densusianu, Limba descîntecelor 1, în „Grai și suflet“, IV (1929—30),

p. 355.
185 Ibid., p. 357. Exemple și la p. 358.
185 A. Gorovei, Descîntecele românilor, 1931, p. 92.
180 Ibid., p. 140.
308 Nicolae Bot
O boală vindecabilă cu ajutorul cînepii este junghiul. Pentru a afla

partea corpului unde s-a localizat, babele „pun pe bolnav cu fața în
sus, în pielea goală, sparg un ou, scot gălbenușul și-1 poartă de colo
pînă colo pe trupul bolnavului. In locul unde se sparge gălbenușul se
zice că e junghiul“187. Pe gălbenușul spart pun „funingină, tămîie și
sare“ iar deasupra acestora „niște cîlți de cînepă sau de in“ formînd
un fel de legătoare188. Legătoarea aplicată pe locul junghiului mai poate
fi făcută și din fuior și albuș de ou189. Alteori cînepa joacă un rol magic
în vindecarea junghiurilor. Se ia un fuior din care se împletește o ață
numită „ață de junghi“. în timpul împletirii descîntătoarea povestește
muncile cînepii de la arat și semănat pînă la împletitul aței sau pînă
la cusutul cămășii, purtarea și ruperea ei, sau numai o parte a acestor
munci, amenințînd junghiul că va fi supus aceluiași tratament dacă
nu părăsește bolnavul.
Practicile care însoțesc descîntecele de junghi cu tema muncilor
cînepii sînt diversificate atît ca obiecte cît și ca acțiuni. Uneori se des-
cîntă în apă cu un cuțit și cu trei fuse190 și în cazul acesta doar fusele
și textul amintesc de chinul cînepii. Alteori se descîntă cu cuțitul și
cu mătura: cu cuțitul se fac mereu cruci în apă iar cu mătura se mătură
în aer, mai insistent cînd se spun ultimele cuvinte. După terminarea
descântecului se înfige cuțitul în pămînt191. în practicile care sînt mai
apropiate de tema textului se împletește, în timpul descîntatului, o
ață care trebuie să îndeplinească uneori anumite condiții. Astfel, tre
buie să fie toarsă în sens invers, din cînepă de vară, cu condiția să
fi fost legat fuiorul de crucea cu care umblă preotul la Bobotează. Ața
se înmoaie în aghiazmă și se leagă la locul unde are bolnavul junghiu-
rile. Papientul este afumat apoi cu peticul în care s-au șters ouăle
roșii și se rostește descîntecul192. Alteori, în timp ce se descîntă, se
sucește în palme ața cu care e legat busuiocul de la Bobotează și apoi
se încinge bolnavul cu ea193. Ața de junghi trebuie făcută uneori în
timpul descîntatului, tot din cînepă de vară, în formă de colac, prin
care bolnavul linge sare pisată din propria-i palmă. Se leagă apoi pe
partea corpului în care este junghiul și se poartă trei zile194*. Tot în
Oltenia se descîntă de trei ori în timp ce pe mînă se răsucește o ață
de cînepă, pe care, apoi, „fără s-o înnoade, o dau pe după gît și pe
subțioară“193. într-o procedură mai simplă, în timp ce se descîntă, se
187 G. Gri gor i u-Higo, o. c., p. 93—94.

188 Ibid., p. 95.
189 Ch. Laugier, o. c., p. 95.
190 Teodor Bălășel, Versuri populare române vol. I, cărticica a doua, „Ra
muri“, Craiova [f. a.], p. 47—49.
191 „Șezătoarea“, XXIII (1927), p. 17-^18.
192 S. FI. Marian, Nașterea la români, 1892, p. 393—394.
193 Gr. Toc il es cu, Materialuri folcloristice, 1/2, 1900, p. 1600.
19/‘ C h. L a u g i e r, Sănătatea în Dolj, Cnaiova, 1910, p. 83. Identic în Con
tribuții la etnografia medicală a Olteniei a celuiași, p. 121 ; v. și p. 95.
193 G. G r i g o r i u - R i g o, o. c., p. 94.
face o ață lungă din cînepă dărăcită și se leagă în același loc196, sau
din cînepă de vară, ori din cîlți de cînepă de vară, se răsucește ața
la spate și se leagă la fel197. în cazuri mai rare descîntecul se practică
noaptea, pînă la cîntatul cocoșilor, cu capul gol, în pielea goală, cu
mîinile la spate, sucind ața de junghi, cu care apoi se leagă bolnavul
„unde-1 doare“198. Practica ce însoțește descîntecul este alteori mai com
plexă: din cînepă de vară, bună împotriva j unghiurilor, se sucește îndă
răt un fir pe fus sau pe lingură, apoi se leagă nouă noduri tot îndărăt.
Ața se pune în apă și o dată cu ea se pun și cărbuni: „focul să ardă,
să alunge, iar apa să spele răul, să-1 cruețe“. Se leagă apoi ața peste
corp în cruciș și se zice: „Eu nu leg ața, dară leg junghiurile și le trimit
să meargă pe capul celui ce le-a dat“. Bolnavul se spală cu apa, apoi
o aruncă „unde nu umblă oamenii sau pe părău, iar ața o poartă nouă
zije și apoi o dă pe părău“199. Ața de junghi mai este împletită, tot
din cînepă de vară periată, de către bolnav împreună cu descîntătoarea,
în timp ce aceasta spune descîntecul muncilor cînepii de la semănat
pînă la sucitul aței. Ața nu se împletește strîns. După terminarea descîn-
tecului, bolnavul este stropit de trei ori pe locul unde are junghiul cu
ața muiată în apă (obișnuită sau neîncepută), apoi ața se leagă la junghi
și se poartă trei zile, după care se leagă de un gard sau se aruncă în
drum, sau pe o apă curgătoare, sau se îngroapă200. Și în părțile Sucevei
se descîntă cu apă neîncepută. Se face o ață de cînepă, se înnoadă de
nouă ori și se leagă peste umăr „cum ai pune traista de-a șoldu“’201.
In Maramureș, ața, făcută înainte de descîntat, nu anume pentru acest
prilej, se pune într-un vas cu apă și, în timp ce se rostește descîntecul,
se fac pe ea 16 noduri, fiecare marcînd o secvență a acestuia (,,S-o
tăiat ogor, / Nu tai ogor, / Fără leg junghiurile cutăruia“; se face primul
nod etc.), după care se leagă bolnavul în locul unde are junghiurile.
dar în așa fel ca să nu fie ața cu nod, ci se sucesc doar capetele îm
preună ca să cadă și să se piardă singură. în timpul cînd se sucesc
capetele se zice: „precum s-a pierdut ața pe neștiute, astfel pe neștiute
să treacă și junghiurile lui N“202.
Asemenea altor practici care însoțesc descîntecele, și cele descrise
mai sus urmăresc să facă boala inofensivă, să o lege, să o alunge, să o
piardă. Unele obiecte (apa, cărbunii, focul) și acțiuni (stropirea, spă
larea, legarea) au o mare frecvență în medicina magică. Mai specifice
sînt fuiorul sau cîlții de un anume fel, împletirea anume a aței, pur
tarea, aruncarea sau pierderea ei. Toate se bazează pe analogii și substi
tuiri magice.
196 G r. Toci Ies cu, o. c„ I/'l, p. 588.
197 Ibid., p. 587, 583—584.
198 Ibid., 1/2, p. 1525.
199 E. Ni c ul i ț ă - Vor o n c a, o. c., p. 1078—1079.
200 I. A. Candrea, o. c., p. 401, 392; O. D en sus ian u, Limba descân
tecelor, 1. c., p. 359; N. Leon, o. c., p. 28.
201 „Șezătoarea“, XI (1910), p. 44.
202 Ion Bîrlea, Literatură populară din Maramureș, II, 1968, p. 374—376.
310 Nicolae Bot
Textele descîntecelor cu tema chinurilor cînepii narează toate mun

cile legate de cultivarea și prelucrarea ei, uneori cu impresionante de
talii, într-o succesiune meticulos reliefată. O parte a acestora se consti
tuie în ample metafore a căror dezlegare o aflăm la sfîrșit:
,,A ieșit cuconița Și-o periat-o
Bosconița, Și-o pus-o-n furci,
Boi mîndri a înjugat Și-o tors-o
Și la arat a plecat Douăsprăzece fete
Cuconița Cu cuconița
Bosconița. Bosconița
Ș-a arat cît a arat Și-o rășchiet-o
Și cînep-a semănat Și-o depănat-o
Și-apoi o a grăpat Și-o fiert-o
Și-a crescut cînepă mare, Și-o urzit-o
Cînepă mare frumoasă, Și-o țesut-o
Ca mătasa de aleasă. Și-o ghilit-o
Și-a trimes cuconița Și-o croit-o,
Bosconița Și cămeșe o făcut
Douăsprăzece fete Și junghiurile o-mbrăcat
Și-au cules-o Și apoi le-o blăstămat
Și-au uscat-o Și din gur-o cuvîntat:
Și-au adus-o O voi junghiuri mari.
Și-au întins-o De capul răilor mari
Ș-o pus douăsprăzece fete Să rămîneți
Ș-o melițat-o Și să vă pierdeți!
Și-o strujit-o N. să fie curat
Și-o răgilat-o Și luminat
Și-o pieptănat-o Ca Maica Domnului lăsat“203.
Nararea chinurilor cînepii pare a sublinia în acest descîntec nu atît

o amenințare a junghiului, ci mai degrabă rostul purificator al muncii
pentru făcutul cămășii; toată descrierea muncilor (poate munca în sine)
conferă obiectului finit puteri magice. Aceeași semnificație pare a o
avea și un descîntec din Crușovăț — Banat:
„A plecat omul, Firele crescură
A plecat Se aleseră,
Să are de cînepă: Se culeseră;
O ara, în gîrgă le luară,
O sămăna, La topilă le duseră,
O grapa, Le uscară,
Ea încolți, Le melițară,
Și răsări. Le drîglară,
303 S. FI. Marian, Nașterea la români, p. 393—394. (Reprodus fragmentar

în A. Gorovei, Descîntecele..., p. 347—348; v. .aici și bibliografia variantelor).
Caiere le făcură, O cusu.

în furcă le puseră. Cînd cămeșa o îmbrăca,
Le adunară, Junghiul de la N pleca.
Le rîșchiară, Iar dacă n-o pleca,
Motcă le făcură. Cu săbiile l-om tăia,
Motca o nălbi, Cu cuțite
O aduna, Ascuțite;
în pînză o bătu; Și dacă n-o pleca,
Pînza o nălbi, 99 de cară
O croi, pe el om răsturna“204*.
Un efect purificator similar are și cămeșa ciumii, confecționată
în condiții rituale specifice. în afară de ideea înlăturării junghiului prin
purtarea cămășii, descîntecul cuprinde, în final, o amenințare. Proce
deul este frecvent în cadrul genului; amenințările constituie structura
unor descîntece, sau punctează din loc în loc, ca un leit-motiv, acțiunea,
contribuind la marcarea secvențelor, sau se constituie în formulă finală
alături de urarea ca cel descîntat să rămînă curat, sănătos etc.
Alte descîntece cu această temă narează toate muncile cînepii pînă
la purtatul cămășii, cu detalii ca cele de mai sus, iar în final menesc
să nu se aleagă nimic de junghiuri, cum nu s-a ales de cămașa purtată
și ruptă; altfel sînt amenințate că vor fi ferecate și legate203, sau să
se rupă asemenea cămășii și să iasă din corpul bolnavului „Cum iese
cînepă de vară / Peste cea de toamnă“206. Nu întotdeauna însă sînt
narate toate muncile cînepii; uneori se începe cu semănatul și se încheie
cu culesul, - accentul descîntecului căzînd pe indicarea locului unde ar
putea fi localizat junghiul și pe descrierea lumii dezumanizate în care
este alungat207. Alte descîntece cuprind numai imaginea culesului cînepii
de către persoane deosebite, în momente ce pot avea semnificații parti
culare pentru mentalitățile magice:
„Nouă neveste năroade, O melițase,
De noapte se sculase, O periase,
La cînepă de vară plecase, Și o torsase
Și o culesase Junghi urile de la (cutare)
Și o bătuse, Din toate oasele le scoase“208.
Reducerea unor descîntece doar la imaginea culegerii cînepii ar putea
constitui probabil o indicație pentru legătura ce se stabilește între mun
cile cînepii și junghi.
E. H o d o ș, Poezii populare din Banat, III, Descîntece, 1912, p. 63.

”')5 N. Păs culese u, Literatură populară românească, 1910, p. 147—148.
206 Gr. Toci les cu, o. c., 1/1, p. 588.
207 Ibid., p. 587.
208 C h. Lau gier, Sănătatea în Dolj, p. 83; identic în Contribuții..., p. 121.
312 Nicolae Bot
Alteori povestea cînepii este o amenințare pentru junghi. Numeroase

asemenea variante încep și sîrșesc cu amenințarea, care, pentru a deveni
eficientă, înglobează între formula inițială și cea finală povestirea ale
gorică a chinurilor cînepii:
Stăi junghiule nu junghia, Pe vîrtelniță am depănat-o,
Nu săgeta, Pe urzar am urzit-o,
Nu durea, Pe sul am învîrtit-o,
Nu-nfierbînta, Prin spată am dat-©,
Că io ți-oi spune chinul cînepei: Cu vatala am bătut-o,
Cu plugul am arat-o, în ciubăr am fiert-o,
Cu grapa am grăpat-o Pe iarbă am întins-o,
Boii cu picioarele o călcat-o, Cu foarfecele am croit-o,
O răsărit și o odrăslit, Cu acul am cusut-o.
Și-am cules-o și am pus-o în baltă, Stăi, junghiule, nu săgeta
Și-am topit-o, Că eu ți-oi spune chinul cînepei
Pe meliță am melițat-o, Că eu cu ața asta te-oiu lega
Pe ragilă am răgilat-o, Nouă noduri am să-ți fac
Cu piepteni am pieptănat-o, Cu foarfecele te-oi tăia
în furcă am legat-o, Și pe pîrîu te-oiu da“209.
Cu rîșchitor am rîșchiat-o,
Alteori chinurile cînepii sînt transpuse direct asupra junghiului și se
constituie în amenințare, reliefînd analogia magică prin care se urmă
rește alungarea bolii210.
Pentru a se sublinia și mai mult caracterul de exorcism al descîn-
tecului, amenințarea-poruncă se întrețese organic cu nararea muncilor
cînepii, punîndu-se și mai pregnant în evidență funcția acestei narări.
Modalitățile de structurare sînt în acest caz extrem de diversificate.
Uneori accentul cade pe amenințare:
„Stăi junghi, nu junghia! că mă duc la arat și la sămănat.
Stăi, că dacă nu-i sta, munca cînepei ți-oi da!
Stăi, că mă duc la cules și mă duc la topit,
Stăi junghiule, stăi, că dacă nu-i sta munca cînepei ț-oi da!
Mă duc la scos din baltă și la întins, la uscat,
Stăi junghiule, stăi, că dacă nu-i sta munca cînepei ț-oi da!
Stăi junghi, că mă duc la bătălăet și la melițat și la periet. . ,“211,
209 „Șezătoarea“, XI (1910), p. 44. Reprodus fragmentar în A. Gorovei,
Descîntecele ..., p. 140—141. Variante: Gr. Toc il eseu, o. c., 1/2, p. 1525; I. A.
Candrea, O. Densusianu, T. Speranția, Graiul nostru, I, 1906, p. 368,
292—293 ; E. H o d o ș, o. c., p. 64.
el° „Comoara satelor“, II (1924), p. 141. Reprodus identic în „Comoara satelor“,
III (1925), p. 25. Var.: „Șezătoarea“, voi. XXIII (1927), p. 17—18. Același procedeu
compozițional se întîlnește într-un „descîntec de metrice cu clas rău, în „Familia“,
XXXII (1896), p. 309 și în altul „de scurgerea sîngelui“ în Gh. Pavel es cu,
Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni, 1945 p. 171. Despre analogie
ca procedeu compozițional în descîntece v. R. R ă u t u, Tehnica analogiei în poezia
de incantație, în „Rev. etn. fold.“, XVI (1971), nr. 2, p. 123—132.
di E. Niculiță-Voronca, o. c„ p. 1078—1079. Var. în Lucian Costin
Mărgăritarele Banatului, [f. a.], p. 59—60.
continuînd astfel în alternanță de amenințare și narațiune pînă ce acțiu

nea ajunge la confecționarea, purtarea și ruperea cămășii. Formula fi
nală dezleagă sensul narării muncilor cînepii: „Cum nu s-a ales nimic
de cămeșă / Așa să nu se aleagă nimic din junghi“. în alte variante
aceste alternanțe se constituie în structură mai fixă:
„Fugi junghi, Pîn’ s-a topi;
Nu junghia, Fugi junghi,
Pîn’ s-a săpa; Nu junghia,
Fugi junghi, Pîn’ s-a melița;
Pîn’ s-a semăna; Nu junghia,
Fugi junghi, Pîn’ s-a pieptăna;
Pîn’ s-a alege; Nu junghia,
Fugi junghi, Pîn’ s-a toarce;
Pîn’ s-a culege; Nu junghia,
Fugi junghi, Pîn’ s-a dăpăna ...“.
Nu junghia,
continuînd pînă la ruperea cămășii, iar „cutare va rămînea curat, lu
minat, / ca argintu strecurat“212.
Alteori, după ce în partea introductivă versurile care narează mun
cile cînepii alternează cu cele de amenințare a junghiului, descîntecul
se structurează stilistic pe baza paralelismului negativ:
„Cu sapa o coperii, Și melițai junghiul de la (cutare).
Cînepă o culesei, Trăsei fuioarele,
în lac o băgai, Nu trăsei fuioarele,
Cînepă se topi. Și trăsăi de la (cutare) junghiurile.
Nu se topi cînepă, Depănai tortu’,
Se topi junghiul de la (cutare). Urzii pînza!
Din lac o scosei, Nu depănai tortu’
Cu melița o melițai. Nu urzii pînza,
Nu melițai cînepă Depănai și urzii junghiurile.. ,“213.
Narațiunea se desfășoară pînă la purtarea și ruperea cămășii, iar în
formula finală se menește ca bolnavul să rămînă curat. în alte variante
desfășurarea firească a muncilor cînepii este urmată numai de substi
tuirea metaforică propriu-zisă și de propoziția negativă, nu și de clauza
explicativă, care se reduce la un vers stereotip repetat ca un leit-motiv:
„S-o tăiat ogor, (atunci se leagă pe ață nodul întîi)
Nu tai ogor, Samîn cînepă,
Fără leg junghiurile (cutăruia), Nu samîn cînepă,
212 Gr. Tocilescu, o. c., 1/2, p. 1600, var. la p. 1599.
213 T. B ă 1 ă ș e I, o. c., p. 47—49.
314 Nicolae Bot
Ci leg junghiurile lui N. (legăm nodul al treielea)

(legăm nodul al doilea) Topesc cînepă
Culeg cînepă, Da nu o topesc,
Da nu culeg cînepă, Ci leg junghiurile lui N“214
Ci leg junghiurile lui N
Probabil că acest procedeu poetic a fost determinat inițial de prac
tica ce însoțește descîntecul: după fiecare trei versuri se leagă un nod
pe ața de junghi, pînă se leagă 16 noduri. S-ar putea presupune că
o mai strînsă relație între practica ce însoțește descîntecul și poezie
conferă acesteia din urmă o pronunțată simetrie și un mare grad de
stabilitate. Formula finală a acestei variante dezleagă încă o dată semni
ficația narării muncilor cînepii: „De la arat, / Pînă la sămînat, / Și
pînă la cusut, / Cine are junghiuri, / De junghiuri i-o trecut“.
Uneori între secvențele care narează muncile cînepii și clauza expli
cativă nu există propozițiune negativă, clauza fiind considerată ca o
consecință firească a substituirii metaforice:
„Luai securea
Și plecai
La ogor de cînepă de vară,
Junghiul se rupse de la (cutare);
Și arai ogor de cînepă de vară,
Și venii cu securea acasă,
Și junghiul se rupse de la (cutare);
Și luai sapa
Și plecai la ogoru de cînepă de vară
Și săpai ogoru de cînepă de vară
Și junghiul se rupse de la (cutare) . . .“215.
Amenințarea junghiului cu nararea unor munci se întîlnește și la alte

popoare; iordanienii, bunăoară, îi amenințau cu lucrul orzului216. Accen
tul nu cade însă aici pe descrierea fazelor lucrului, ci pe alungarea jun
ghiului.
Urmărirea muncilor de prelucrare a cînepii sugerează o posibilă ex
plicație a pătrunderii povestirii lor în descîntecele de junghi. Nume
roase dintre aceste munci (aproape toate începînd cu culesul) cer timp
îndelungat și efort mare din partea femeilor, din care cauză au putut
fi generatoare de oboseală, răceală, junghiuri. Or, pentru mentalitatea
magică raporturile dintre cauză și efect se schimbă nu o dată. Astfel,
un junghi provocat de lucrul cînepii, poate fi și alungat de amenințarea
cu acesta.
214 I. B î r 1 e a, o. c., p. 374—376.

213 Gr. Toc il es cu, o. c., 1/1, p. 583—584. Var. în G. Alexici, Texte
din literatura poporană română, I, 1899, p. 207.
216 A. Gorovei, Descîntecele ..., p. 141.
Nararea chinurilor cînepii și în alte descîntece poate avea la bază

o analogie: ceea ce este valabil pentru alungarea junghiului este vala
bil și pentru scurgerea sîngelui sau pentru alungarea „metricei cu ceas
rău“21'. Trecerea este cu atît mai mult posibilă cu cît în poezia medi-
cinei magice românești există tema cultivării griului, meiului, alinei,
macului, de la facerea plugului, arat și semănat, pînă la coptul pîinii,
fiertul coleșei, narată în întregime sau fragmentar, pentru vindecarea
obrintitului sau a bubei negre217 218. Procedeele compoziționale ale acestor
descîntece sînt identice sau similare celor despre muncile cînepii.
Descîntecele cu tema muncilor pentru cultivarea și prelucrarea cî
nepii, a griului, a meiului etc. se constituie în comparații ample care
iau forma alegoriei. Aceste povestiri alegorice au la bază același prin
cipiu și același scop ca și acțiunea simbolică din practicile magice, deo-
sebindu-se doar în planurile de acțiune: prima se desfășoară pe plan
fictiv și în trecut, a doua pe plan concret, in prezent. Comparația stă
deopotrivă în serviciul exorcismului și al urării sau menirii219.
In credințele populare de altădată cînepa avea un important rol de
apărare împotriva strigoilor sau moroilor. Pentru ca mortul să nu se
facă strigoi sau moroi se afumă sicriul cu cîlți220; dacă cineva moare
în zi de marți, spre a nu se face strigoi, două-trei babe pricepute se
auc într-o joi la cimitir, cu puțină cînepă și cu un cuțit de plug sau cu
briceag, răsfiră cînepa pe lîngă mormînt, înconjoară mormîntul de trei
ori cu cuțitul, apoi îl atîrnă de cruce, aprind luminarea ce a ars în
timpul morții, înconjoară din nou mormîntul de-a-ndăratelea, aprind
cînepa răsfirată și descîntă221.
Nararea muncilor cînepii ca mijloc de apărare împotriva strigoilor
s-a păstrat în povești222. In ele se spune despre fetele care fac șezătoare
într-o casă pustie sau izolată, unde vin strigoi, recunoscuți după copite,
cozi etc. Spre a nu fi răpite, una din fete spune povestea cînepii ne la
arat și semănat pînă la confecționarea cămășii. „De obicei metamor
fozele cînepii sînt folosite într-o formă cvasiversificată și cu repetări
ca la descîntece:
Apu o dat Dumnedzău ș-o arat
ș-o dat Dumnedzău, ș-o arat,
217 G h. Pa vel eseu, Cercetări..., p. 171; „Familia“, XXXII ( 1896), p. 309.

218 Pentru muncile griului : E. H o d o ș, o. c., p. 54—55, 56—57 ; „Șezătoarea“,
XI (1910), p. 29; Gr. Tocilescu, o. c., p. 641, 1585—1586. Pentru muncile
meiului: Gr. Tocilescu, o. c., p. 641, 642, 1587. Pentru alină: Gr. Tocilescu
o. c., p. 1507; E. Hodoș, o. c., p. 55—56. Pentru mac: G. Grigoriu-Rigo,
o. c., p. 33.
219 Cf. Gh. Pavelescu, Cercetări..., p. 105, 107.
220 Arh. I. E. F. București, ini. 17146, Celei — Gorj, 1940; inf. Polina Iacobici,
Domnioa Tutunariu; cul. C. Brăiloiu. Tot la Celei se pun cîlți de cînepă albă în
perna de sub capul mortului.
221 C. Constante, A. Golopenția, Românii din Timoc, III, p. 63—64.
222 Cf. O. Bîrlea, Poveștile lui Creangă, 1967, p. 34. Bibliografia la p. 134,
nota 21.
316 Nicolae Bot
ș-o sămănat ș-o dughit-o

ș-o sămănat, ș-o dughit-o.
cînipă ș-o scos-o
cînipă, ș-o scos-o,
ș-o crescut ș-o bătut-o
ș-o crescut, ș-o bătut-o,
și s-o dus ș-o răzilat-o
și s-o dus, ș-o răzilat-o,
s-o culeagî ș-o periet-o
s-o culeagî, ș-o periet-o,
pi sei sacî ș-o tors-o
pi sei sacî, ș-o tors-o,
ș-o cules-o ș-o țăsut-o
ș-o cules-o, ș-o țăsut-o,
ș-o adus-o ș-o ghilit-o
ș-o adus-o, ș-o ghilit-o,
ș-o pus-o ș-o cusut-o
ș-o pus-o, ș-o cusut-o,
în moitoari cămeș
în moitoari, cămes1
Povestea durează pînă la cîntatul cocoșilor cînd strigoiul crapă și fe
tele sînt salvate. în alte povești, cea mai mică dintre surori, cu tot
avertismentul, merge la zmeoaica Vidma acasă unde vin feciorii-zmei,
care mănîncă fetele. Ia cu ea un cocoș negru. Vin zmeii și cer fetei să
spună „cum se face cînepă“. Povestea durează la fel pînă la cîntatul
cocoșilor și fata se salvează223
224. Alteori se povestește munca pîinii225.
Asemănarea narării muncilor cînepii în povești cu cea din descîntece
se explică prin scopul urmărit. Această categorie de povești pare a con
serva în structură una din funcțiile cultice ale povestitului, atestată în
„ținutul Domelor și sporadic pe Valea Izei, iar înainte vreme și prin
Tătărușii Sucevei și prin Muscelul subcarpatic“ . . . , după care locuin
țele izolate pot fi apărate de ființe vrăjmașe dacă se spun în fiecare
seară trei povești226. Să sugereze oare și ipoteza că numai anume su
biecte au putut avea această funcție? O cercetare atentă a tuturor tipu
rilor constituite pe procedeul poveștii în poveste (poveste despre efica
citatea unei povești) ar putea aduce lămuriri suplimentare despre func
țiile povestitului.
Apărarea contra bolilor sau spiritelor potrivnice omului cu ajutorul
unor munci (a cînepii, a grîului, a meiului, a alinei etc.), dincolo de
analogiile magice care se pot stabili în mentalitățile folclorice, poate
constitui o sugestie prețioasă cu privire la rolul purificator al muncii
223 Ibid., p. 34.
224 E. Niculiță-Voronca, o. c., p. 1081—1082.
225 „Anuarul Arhivei de folclor“, IV, p. 151—152; T. P a m f i 1 e, Dușmani
și prieteni ai omului, p. 194—195.
226 O. Bîrlea, Antologie de proză populară epică, I, 1966, p. 16.
și la prestigiul ei în viața oamenilor de totdeauna. Cu atît mai mult

cu cît în unele descîntece această sugestie pare a fi mărturisită mai
explicit. Și dacă lucrurile se prezintă așa, faptul este extrem de prețios
pentru cunoașterea eticii populare.
Descîntecele și poveștile la care ne-am referit, prin minuția cu care
narează faptele de prelucrare a cînepii de la arat și semănat pînă la
confecționarea cămășii, se aseamănă cu textele de plugușor. Stabilind
acest raport, nu uităm deosebirile datorate diferențelor stilistice și une
ori compoziționale, existente între cele două genuri. Inlăturînd însă,
în cazul descîntecelor, particularitățile de gen specifice (repetițiile, ver
surile de amenințare a bolii etc.), rămînem în fața unor texte extrem de
asemănătoare cu plugușorul. în esența lor ambele genuri se bazează pe
puterea magică a cuvîntului rostit în anume împrejurări și însoțit de
practici specifice; ele vizează prosperitatea, sănătatea, belșugul. Ambele
se practică în perioade critice de timp, cînd forțele tainice pot fi in
fluențate. Astfel, plugușorul se practică la început de an, dar urarea
muncilor pentru cultivarea griului și facerea pîinii o întîlnim și în co
linde, mulțămita colacului, povestea cununii la secerat227. Și unele des
cîntece se practică în perioade de început: cînd se scot primăvara stupii
de la iernat, „cînd fată vaca“ etc.228, dar și în anume cazuri concrete
(pentru diferite boli). Pe de altă parte descîntecele cu funcție agrară
sînt profilactice, asemenea plugușorului, ele urează, menesc. în plan com
pozițional numeroase descîntece încep cu nararea unor acțiuni, asemenea
narării din plugușor, dar cu particularități caracteristice poeziei medi
cine! magice. Fabulosul este caracteristic ambelor genuri. Pe cîtă vreme
însă în plugușor narațiunea se desfășoară linear, pînă la capăt (ca de
altfel și în unele descîntece despre muncile cînepii, griului, meiului,
alinei etc.), în descîntece intervin adesea piedici, accidente care pro
voacă boala, pierderea manei etc.; în plugușor solemnul și gravul se
îmbină armonios cu elemente de umor, trădînd și creînd o atmosferă
de bună dispoziție; în descîntece atmosfera este întunecată, acțiunea se
desfășoară sacadat, cu ritm de cavalcadă, amenințător, mai ales după
accidentul care curmă desfășurarea firească a faptelor. Posibilele apro
pieri între cele două genuri se pot explica și în planul magiei: plugu
șorul vizează sănătate, fertilitate, mană. Pierderea lor se poate recupera
prin descîntece. Pentru mentalitatea magică mijloacele care contribuie
la menirea, provocarea și păstrarea manei, fertilității etc. pot fi valabile
și pentru redobîndirea lor în caz de pierdere.
Urmărirea atentă a descîntecelor pune în lumină asemănări ale
acestora și cu alte genuri ale poeziei obiceiurilor agrare. Unele care
227 D. Pop, Plugușorul în Transilvania, în „Rev. fold.“, V (1960), nr. 1—2,

p. 114—,131.
228 A. G o r o v e i, Descîntecele..., p. 213, 415.
318 Nicolae Bot
vizează mana amintesc de incantațiile riturilor de ploaie. ’ In Ardeal,

cînd fată vaca spune următorul descîntec:
„Cură lapte în mulțime, Din ceas în ceas te limpezește
Cură lapte cu smîntînă, Din zi în zi te înmulțește,
Cură lapte și cu unt Să fii bucuria casei
Ca izvorul din pămînt. Și prînzul mesei220.
Intr-un alt descîntec de întoarcere a laptelui se întîlnesc de asemenea
asemănări cu riturile agrare:
„ . . Eară tu die De la toate smîntînele,
Die, păpădie, De la toate punturile,
Zi untului să vie: De la toate unturile
In loc ca să steie Din codri cu brazi
Zi lapte să deie. De la cîmpii cei lăți,
Să vie untu Limpede, curat,
Cum i l-o dat sfîntu. Cum i l-o lăsat
Mana să-i vie, Și cum i l-o dat
De pe cîmpie, Dumnezeu cel nalt,
Din toate răzoarele Nu amestecat
Din toate izvoarele Cu altu din sat. . ,“229
230.
De la toate fîntînele,
Asemănările se pot explica și aici prin aceeași similitudine magică.
Caracterul de plugușor pe care-1 au descîntecele cu tema prelucră
rii cînepii ar putea constitui o sugestie pentru existența altădată a unui
plugușor al cînepii, dispărut o dată cu evoluția mentalității și cu redu
cerea amplorii sărbătorilor de început de an. Pentru mentalitățile ar
haice de altădată cu siguranță că se vizau la aceste sărbători aspecte
mai numeroase ale vieții oamenilor, ca urmare urările erau mai nume
roase, mai bogate, cu funcționalități mai nuanțate și mai precise. O
dovadă o poate constitui bogăția funcțiilor colindelor, dar și evoluția
acestora spre restrîngere, chiar în zonele arhaice. Cît privește posibilul
plugușor al cînepii, un argument în favoarea acestei ipoteze îl poate
constitui urarea fuiorului, întîlnită în unele sate din pădurenimea Hu
nedoarei. Asemenea urării colacului, în care se descriu, ca în plugușor,
muncile de la semănatul griului pînă la coptul colacului, în urarea fuio
rului se narează, cu umorul specific plugușorului, cultivarea cînepii de
la semănat pînă la prelucrarea fuiorului sau la confecționarea cămășii:
„Tă sinsteșt’e, Cu-n fuior d'e in.

Nu glumește Da nis ăsta nu-i d’i pe vale,
Gazda d’in luntru căși Di pă cărare,
229 Ibid., p. 415.

230 S. FI. Marian, Descîntece populare române, 1886, p. 136.
De ine dumneavoastră vi să-mpare, Cînepă să mura

Fisor' doboșar*1, Și acasă m-o dusea
Și ăsta-i făcut cu trudă mare: Și m-o usca
Primăvara cin veng Ș-o melița
Baj Ion la plug să dusg Și făsg cît’e-on fuior mare
Și frumosă holdă-mi ara Să ne fasern și noi niște brăsinare;
Și cînepă sămăna. Și seata dobi o sinstea
Ploile Rusalilor o ploia, Sinstească-i Dumnezău îm ppla
Cînepă creștea, serjului
Numa Maria m-o culejea Și-n pola raiului“
Ș în topilă m-o băga. „I gata“
„Urarea se rostește ținînd fuiorul «în mînă, în fața gazdei, da la

femeie», apoi «să dă la ăla care-1 strînje»“231. In urarea sau mulțămita
fuiorului elementele de narare a prelucrării cînepii se împletesc cu note
de umor suculent, atît de specific unor specii folclorice. Aceste note au
funcția de a potența buna dispoziție caracteristică sărbătorilor popu
lare, dar nu este exclus ca ele să fi avut altădată și anume funcții
magice.
231 O. B î r 1 e a, Monografia Pădurenilor, vol. II, Folclorul obiceiurilor, lucrare

manuiscrisă. Textul citat este din Poienița Tomii, inf. Gheorghe Toma, 19a., cui.
O. Bîrlea, 16. XI. 1954; Arh. I. E. F. i. 15511. Variantele din lucrrea citată: 1. fgr.
14491 c din Bunila; 2. i. 15645, din Goleș; 3. i. 15505 din Feregi; 4. mg. 810 h,
i. 15607 din Dăbîca. Atestări în O. De n s u,s i an u, Graiul din Țara Hațegului,
1915, p. 264, Păucinești (cal. I. Pop-Reteganul). Reproducem două dintre ele, ambele
din aceeași lucrare manuscrisă:
1. „Mulțămita Fuiorului“
Apă că ne cinstește gazda șî c-on fuior frumos, / Da s-asta-i cu mare trudă: /
Primăvara cin verif;, / Cîriepa o pune, / Cîriepa crestsș. Domna cin să himere, /
Frumos-o vede, / Ce: -măi, bărbate, d’e-ai fi bărbat cu milă, / Af lua coasa-nt-o
mînă / Ș-.aj cosi cîriepa-nt-o săptămână / Ș-am duse-o o la murătore, / Am fase
și noi niște pole, / Am fase-o cămleașă, / Ai traje-o pă gură, / Nu s-ar opri pînă-n
p ..., / D’e nu iera sculată, / Nu să oprea pînă-n vatră:“ „Cam gata“. Iei să rîd
atunsea; ș-iaj dat fuio.ru la ipă“. Feregi, inf. Gheorghe Bistreanu, 49 ani, cul. O. B.,
13. XÎ 1954. Arh. I. E. F. i. 15505.
2. „Mulțămită: a fuiorului“
„Vedez bine cu se ne sinstești se-astă jupîneasă: / Cu on fuior de bombosîc-
sîc. Dar ar fi mai bine să nu zîc, / Dar ar fi păcat / Să-1 iau rieuriat. ' Șî
dumeaiei, >pînă cîriepa creșt’e / Șî să făse, / Dumeaiei mult să f... / îțis p-atîta
n-o lăsa: /' Cin o culeje, / In tău o căra, / Sus .să suvulga; / Pîină cînepă să tope /
P. . . multă apă-i be. / N'is p-atîta n-o lăsa, Fuior o făse / Pă noi și pă
dumrieavoaistă rie daruje / Să rie fasern și noi o cămeșă d’e boimbosîc-sîc /Și
mai birie-.ar fi să nu zîc : / Pă cap o băga, / Pă p ... o scăpa, / Dacă nu iera p .. .
sculată / Făse cămsaș zvîc: de vatră“. „Aiia strigă: Moro, minț, minț!“ Atunci „dă
cu jel de masă, îl ie și-l bagă-n straiță“. Dăbîca, inf. Gheorghe Cătasc, 65 ani, cui.
O. B., 28. III. 1955; Arh. I. E. F. iș 15607.
Mulțumim profesorului O. BÎRLEA pentru că ne-a atras atenția supra urărilor
fuiorului și ne-ia pus la dispoziție, cu aleasă ambilitate, acest material extrem
de interesant.
320 Nicolae Bot
Intre mulțămita fuiorului și aceea a colacului există, fără îndoială,

mari asemănări. Cum între mulțămita colacului și plugușor, colinda
griului, povestea cununii s-au stabilit convingătoare înrudiri, nu este
exclus ca și mulțămita fuiorului să fi avut corespondente similare în
diferite momente ale obiceiurilor calendaristice. Nu este exclus, de ase
menea, ca aceste specii (plugușorul, colinda griului, urarea colacului
sau a fuiorului, povestea cununii, descîntecele care narează muncile cî
nepii. griului, meiului etc.) să pornească din același nucleu comun, cu
funcții variate, pe baza analogiei magice a scopurilor urmărite, și să
se fi diversificat pe parcursul evoluției lor în funcție de specificul ge
nului folcloric căruia îi aparțin. Marea lor asemănare constă în exacti
tatea descrierii sau narării muncilor, care surprinde aceeași succesiune
a secvențelor acestora. Raporturile de asemănare pot fi depistate și în
planul funcțiilor magice: atît plugușorul cît și colinda sau mulțămita
pentru daruri vizează belșug, prosperitate, sănătate. Este un obicei ca
la anumite prilejuri sărbătorești sau de culegere a roadelor (prima miere
de albine recoltată, primele fructe, primul lapte cînd fată vaca etc.) să
se facă daruri din ele vecinilor, copiilor, rudelor, săracilor, cu scopul
ca produsul din care se face dar să sporească. Uneori darul în sine este
însoțit de anume practici sau formule verbale care au aceeași menire.
Este un moment de preaslăvire a muncii și de asigurare a sporirii ro
dului. Poate și mai bine este pusă în evidență această funcție de po
vestea cununii de la sfîrșitul seceratului. Pe cîtă vreme însă în aceste
specii legate de sărbătorile de iarnă sau de sfîrșitul seceratului amă
nuntele tehnice se realizează nu la nivelul posibilităților reale, ci al
celor optime, cu folosirea frecventă a hiperbolei, ca rezultat al caracte
rului de urare, în descîntecele despre cultivarea cînepii, griului, alinei
etc. hiperbolizarea este înlocuită cu o descriere în plan real, halucinantă
prin rapiditatea succesiunii imaginilor și prin alternanța lor cu ame
nințările. Aceeași narare trepidantă a desfășurării muncilor ■— fără
amenințări însă — se întîlnește în chinul cînepii din poveștile despre
strigoi. Alte deosebiri țin de atmosferă: dacă în descîntece ea este gravă,
cu succesiunea rapidă a detaliilor, în celelalte specii prezența notelor
de umor suculent alături de fabulosul narațiunii, subliniază caracterul
lor de urare.
Ipoteza existenței altădată a plugușorului cînepii, precum și ana
logiile dintre descîntece și poezia obiceiurilor agrare pot constitui su
gestii pentru cunoașterea raportului dintre aceste genuri folclorice. în
epocile îndepărtate, cînd faptele de folclor trăiau în mare măsură prin
funcționalitatea lor, relațiile dintre ele erau mai numeroase și mai com
plexe. Aceste relații sînt mai greu depistabile pe măsură ce genurile
folclorului obiceiurilor au fost supuse unui profund proces de demagi-
zare. devenind cu precădere manifestări spectaculare și fiind practicate
ca atare.
Numeroasele întrebuințări ale cînepii în industria casnică, în ali
mentație și în medicina populară, precum și implicațiile ei variate în
credințele și practicile populare constituie dovezi prețioase despre îm
Cinepa în practicile magice 321
pletirea tehnicii pozitive cu tehnica magică în activitatea oamenilor ’de

altădată. Urmărindu-se aceste implicații, se pare că magicul derivă din
activitatea practică, îi este subordonat și are drept scop sporirea efi
cienței acesteia. Nu o dată semnificațiile magice ale muncilor cînepii,
credințele și practicile legate de ele, sînt un act de preamărire a muncii
și a rolului său purificator, implicit un stimulent al hărniciei și price
perii. Etica populară este prezentă aproape la tot pasul. Obiceiurile și
textele literare legate de cultivarea și prelucrarea cînepii constituie un
capitol prețios al culturii spirituale populare. Ele sînt bogate în sugestii
referitoare la raporturile dintre cultura materială și cea spirituală, deo
potrivă dintre diversele genuri ale folclorului obiceiurilor.
Nicolae Bot
LE CHANVRE DANS LES CROYANCES ET LES PRATIQUES

MAGIQUES ROUMAINES
Résumé
Chez tous les peuples du globe il y a eu de nombreuses croyances,

des pratiques magiques, accompagnées parfois de textes littéraires con
cernant les principales plantes cultivées, qui ont assuré aux hommes
la nourriture et les vêtements. Elles ont eu le rôle d’adjuvant magique
de la technique positive et ont poursuivi l’accroissement de la récolte.
Le chanvre est une plante cultivée depuis les époques les plus an
ciennes, employée dans l’industrie domestique textile, dans l’alimenta
tion, dans la médecine populaire, et, chez certains peuples, même comme
drogue. Après avoir passé en revue les données concernant l’ancien-
nefté de la culture du chanvre, l’étude se réfère à son emploi dans
l'alimentation comme source importante d’huile végétale, avant la cul
ture du tournesol, puis dans la médecine populaire, grâce à ses pro
priétés narcotiques, sédatives, diurétiques etc. On poursuit les traite
ments des maladies guérissables par des substances préparées dans le
contenu desquelles le chanvre joue un rôle important. Ses nombreux
emplois ont conduit à une préoccupation permanente pour en assurer
le croissement et la fertilité; presque chaque phase de la technique
positive de culture et d’emploi a été accompagnée d’une multitude de
pratiques magiques et de croyances. En en analysant chacune, cette
étude se propose d’en déchiffrer la fonction dans la vie spirituelle
populaire.
En ce qui concerne certaines phases de la culture et de l’usinage
du chanvre, de même que certaines croyances et pratiques qui s’y rap
portent, ont a créé des textes littéraire ayant des thèmes variés et pré

322 Nicolae Bot
sentant des particularités stylistiques archaïques; ils appartiennent au

fond très ancien de la poésie agraire. Notre étude analyse la pratique
magique de prise de la manne du chanvre, avec les textes littéraires
qui l’accompagnent, en faisant de nombreuses références à la coutume
similaire de prendre la manne du blé. Sur typologie du chant de la
veillée du filage, caractéristique en Transylvanie. Certaines images de
ce chant peuvent être rapportées à des images du chant qui achève la
veillée de la moisson. Dans ce qu’il a d’essentiel, ce chant est une glo
rification de la diligence et de l’adresse dans l’usinage du chanvre,
mais aussi de la sauterie qui achève la veillée. Par les voeux adressés
à l’hôte, les variantes visent les noces qu'attendent les jeunes gens par
ticipant à la veillée.
On mentionne les plus importantes croyances et pratiques concer
nant „Joimărița“, personnage de la mythologie populaire, qui juge les
fileuses trop paresseuses.
Une partie importante de l’étude se réfère à la narration des tor
tures du chanvre dans les incantations d’élencement et dans les contes
de défense contre les revenants. C’est l’histoire minutieuse, d’une struc
ture spécifique à la poésie de la médecine magique, de toutes les phases
de la culture et de l’usinage du chanvre, depuis l’ensemencement jus
qu’à la confection, l’emploi et la dégradation de la chemise. En partant
de ce trait, l’auteur esquisse des rapports entre l’incantation sur le
thème du chanvre et le noël de la Nouvelle Année, en formulant l’hy
pothèse de l’existence autrefois d’un noël du chanvre. En sa faveur,
on cité, à côte d’autres arguments, le remerciement du tortis parmi les
coutumes d’hiver, similaire au remerciement de la gimblette, qui est
une version du noël de la Nouvelle Année.
• L’étude contribue à la connaissance de la poésie rituelle agraire,
suggère des solutions nouvelles concernant la fonction de certaines es
pèces de celle-ci et les rapports qui les unissent.
323
Nicolae Dunăre
ELEMENTE DE CULTURĂ POPULARĂ SPIRITUALĂ

ÎN PRACTICAREA UNOR OCUPAȚII LA ROMÂNI
în urma unor îndelungate cercetări pe teren în Transilvania și în

cuprinsul unor zone etnografice de la sud și est de Carpați s-au înregistrat
numeroase elemente de cultură materială și spirituală populară care pun
în lumină faptul că — și la dacoromâni — practicarea ocupațiilor tradiționa
le principale (agricultura cerealieră, pomăritul, viticultura, creșterea vitelor,
păstoritul, pădurăritul), a unor ocupații tradiționale secundare (vînătoarea,
pescuitul, albinăritul), a meșteșugurilor și industriilor țărănești etc.
s-au practicat în cadrul așezărilor omenești stabile.
Relevăm cîteva aspecte de cultură populară, după care, pînă în tre
cutul apropiat, în patrimoniul spiritual tradițional al populației autohtone,
de pe teritoriul României, existau unele obiceiuri, credințe sau practici
magice, patriarhale privitoare la agricultura cu plugul, creșterea vitelor,
păstorit, viticultură, vînătoare, albinărit etc., care reflectau o stare de
lucruri mai veche, cînd femeia era înlăturată parțial sau în întregime de
la unele momente din desfășurarea acestora în afara satului1.
1 E. Niculiță-Votonca, Datinile și credințele. București. 1903, 1175; T.

Pamfile, Agricultura la români, București, 1913, p. 13, 14, 26, 48, 59 ; A. Gorovei,
Credințe și superstiții, București, 1915, p. 130; Mar a N. P o p p, Contribuțiuni la viața
pastorală din Argeș și Muscel, în „Bulet. Soc. Rom. de geografie", t. LII (1933), București,
1934, p. 240 — 247; idem, Ciobănia la Ungurenii din dreapta Oltului, în „Bulet. S.R.G.",
t. LI (1931), București, 1932, p. 175; T. Morariu, Viața pastorală în Munții Rodnei,
București, 1937, p. 142 — 143, 202, planșele III și IV ; T. Herseni, Probleme de sociolo
gie pastorală, București, 1941, p. 103, 122, 129, 168 — 200; Gh. Pavelescu, Mana în
folclorul românesc. Contribuțiuni pentru cunoașterea magicului, Sibiu, 1944, p. 35 — 36; etc.
Situații similare de origine patriarhală, au fost relevate încă cu privire la antichitatea greco-
romană : a) atingerea femeii la menstruație (mai cu seamă în nopțile fără lună sau cînd luna
este în descreștere) determină transformarea vinului în oțet, b) secarea grăunțelor, c) nimicirea
răsadurilor și grădinilor, d) nimicirea albinelor sau cel puțin alungarea acestora din stup,
e) pierderea sarcinei Ia iepe (Histoire naturelle de Pline, Paris, 1877, t. II, p. 263). Cu privire
la diferite părți ale Europei, J. G. Frazer adaugă : a) nu poate merge la fîntînă să scoată
apă, b) nici să traverseze un curs de apă, c) nici să intre în mare, iar d) prezența ei într-o
barcă ar atrage furtuna (insula grecească Kalymos) ; e) femeia aflată la același soroc intrînd
324 Nicolae Dunăre
împuținarea vînatului, în urma întinselor defrișări forestiere, a lipsit

bărbatul de principala sa resursă materială.Noile ocupații, ca îmblînzirea
și creșterea animalelor domestice, implicau cel puțin o stabilitate relativă
a comunităților primitive
*. în același timp bărbatul începe să practice
agricultura în preajma așezărilor omenești devenite tot mai statornice.
Agricultura cu plugul și creșterea vitelor a obligat omul la un sedentarism
durabil3, determinînd totodată schimbări calitative în viața de familie.
în epoca patriarhatului se constată astfel restrîngerea sferei de activitate
a femeii prin diviziunea muncii după sex la acele îndeletniciri gospodărești
care se puteau efectua în casă, în gospodăria din sat, în cuprinsul satului,
care a generat apoi o serie de credințe și obiceiuri.
Absența femeii în desfășurarea unor activități și obiceiuri agrare. Schim
bările economice și sociale determinate de patriarhat s-au reflectat în obi
ceiuri și credințe. Unele reminiscențe ale acestora constituie importante
dovezi etnografice despre vechiul caracter sedentar al așezărilor omenești
pe teritoriul României. Paza semănăturilor pe cîmp era încredințată de exem-
în încăperea unde se prepară berea, această băutură se acrește; f) dacă atinge berea,
vinul, oțetul, laptele; acestea devin necomestibile, g) dacă prepară dulceață pentru iarnă,
aceasta nu ține, h) dacă încalecă o iapă gravidă, aceasta va avorta, i) dacă atinge mugurii,
aceștia se vor ofili, j) dacă se cațără pe cireș, acesta se va usca, iar din alte continente : k)
în cadrul unor comunități indiene din America de Nord, femeile la acest soroc sînt excluse
din tabără și locuiesc în colibe din crengi, 1) se acoperă cu glugi pe cap și piept, m) nu se
ating de lucrurile de uz casnic comun și de nici unul din obiectele sau uneltele folosite de bărbat,
n) nu le este îngăduit să meargă pe cărările comune, o) nici să traverseze urmele animale
lor, p) să umble pe ghiața rîurilor sau a lacurilor unde oamenii practică vînatul sau pescuitul,
r) nici să însoțească transportul oricărui vînat, s) nici să se plimbe pe malul unde sînt
scoși peștii, t) cădereaîn apă a bandajului folosit la acel soroc ar cauza moartea peștilor, u)
pericolul ar fi mare înspecial la prima menstruație, cînd fata trebuie izolată atît de pămînt
(în hamac), cît și față de soare (ținută în întuneric) The Golden Bough, A Study in Magic
and Religion, London, 1967, p. 793 — 795). C. Lévi-Strauss pune în lumină existența unor
diferențieri nete în practicarea ocupațiilor, după sex : bărbații se îndeletnicesc cu vînătoarea
în afara așezării, cu agricultura (grădinăritul) în raza așezării și construirea colibelor in
cuprinsul așezării ; femeile rămîn în tabără, unde, se ocupă cu gospodăria casnică, tot
acestora revenindu-le diferite forme ale culesului din natură. Ei cred, că după moarte,
sufletele bărbaților se încarnează în jaguari, iar ale femeilor (și ale copiilor) se risipesc în atmos
feră, de unde și interdicția participării femeilor la ceremoniile cele mai sacre de la începutul
activităților agricole, aceste ceremonii sînt săvîrșite numai în afara așezării, spre a nu fi zărite
de femei, femeia care s-ar aventura acolo ar fi ucisă (Tristes tropiques, Paris, 1956, București,
1968, pp. 286, 292, 296 — 300)./. Hurault consemnează repartiția riguroasă într-un stadiu de
patriarhat, între bărbați și femei a muncilor și foloaselor rezultate din agricultură, pomicultură
și creșterea vitelor ; în cultivarea anumitor plante agricole și pomicole femeia este exclusă cu
desăvîrșire ; în cazul altor plante agricole, cultivate de femeie, recolta trebuie să fie predată
în întregime soțului pentru consumul său personal ; cultura palmierului revine exclusiv
bărbatului ; tot astfel și creșterea oilor și caprelor ; femeile pot crește porci și găini ; etc.
(La structure sociale des Damiléké, Paris 1962, pp. 17 — 18). Date similare în enciclopedia:
Museo dell’uomo. Usi, costumi, tradizioni di tutti i popoli della terra, Milano, 1964 — 1969 (de
ex., vol. I., p. 38: „mulsul este o prerogativă exclusiv masculină”).
2 Istoria României, I, București, 1960, p. 270.
3 V. P â r v a n, Getica. O protoistorie a Daciei, București, 1926, p. 135 — 136; M. O.
K o s v e n, Introducere în istoria culturii primitive, București, 1957, pp. 78, 165.
Elemente de cultură spirituală 325
piu bărbaților — iar femeile jitarilor păzeau la „poarta țarinii”, adică la

ieșirile drumurilor din sat45, confoim principiului diviziunii muncii.
în cadrul vechilor practici superstițioase pentru evitarea grindinei,
au existat numeroase interdicții privitoare la domeniul de activitate al
femeii (industria casnică textilă). Același substrat este cuprins și în cadrul
diferitelor obiceiuri pentru aducerea ploii, practicate pînă nu demult — în
diferite zone — aproape numai de băieți. Excepțiile constatate în cazul
femeilor gravide sînt explicabile (fertilitate).
în sfîrșit, alte obiceiuri agrare, intrate și ele acum în desuetudine,
au reflectat păstrarea peste veacuri a unor credințe străvechi, care au
făcut parte din patrimoniul cultural al dacilor, romanilor sau al slavilor
așezați și asimilați pe teritoriul României. Le ènumeram numai : cultul
soarelui6, cultul zilei de luni și cultul Lunii picbabil6, utilizarea oului de
găină7 ca element de magie pozitivă sau negativă etc.
Considerăm semnificativ faptul că multe cbiceiuii se referă la prac
ticarea agriculturii cu plugul în uima străvechii diviziuni a muncii.
După cum se mai păstrase, sporadic, pînă pe la mijlocul secolului
nostru, în zonele Gilău, Vlădeasa, Bihor, Mocănimea Munților Apuseni,
Cîmpia Transilvaniei, în nordul Moldovei, Bucovina etc. în cadrul cere
moniei agrare atît de importantă ca „pornitul plugului” primăvara, în
unele locuri n-a fost îngăduit de exemplu ca femeia să treacă pe dinaintea
boilor înjugați pentru a pleca la țarină să are. în secolul trecut această
superstiție de tradiție patriarhală se păstra la poporul român probabil
pe o arie mai întinsă8.
Practicarea arăturii cu plugul a mărit însemnătatea economică a
agriculturii. în această etapă omul a devenit tot mai preocupat de soarta
semănăturilor sale. De aceea, spre a feri bucatele de diferitele calamități
ale naturii, comunitatea obștească — evident încă din perioada patriar
hatului — a luat o serie de măsuri, printre care se remarcă interdicțiile
privitoare la diferite activități ale femeii : a) femeia să nu țeasă în ziua
de vineri, deoarece așa cum bate ea cu vatalele războiului, va bate și grin
dina bucatele de pe cîmp ; b) de asemenea, să nu coasă, căci, așa cum sparge
pînză cu acul, vor fi sparte și semănăturile de piatră ; c) în aceeași zi de
vineri, să nu spele rufele, căci așa cum clocotește apa cînd este turnată
în ciubăr, tot astfel va clccoti și grindina peste semănături9 etc.
4 T. Pamfile, Agricultura..., p. 28 ; N. Dunăre, Semicentenarul unei impor

tante monografii, în „Steaua", Cluj, 1963, an. XIV, nr. 11, p. 96.
5 T. Pamfile, Agricultura..., p. 46, 48, 59.
6 Idem, op. .cit., pp. 47, 48.
’ Idem, op. cit., p. 48, 49, 59, 110, 122; N. Dunăre, Die Verzierung der
Ostereier bei den Rumänen, Braunschweig, 1959.
• E. Niculiță-Voronca, op. cit., p. 166; T. Pamfile, Agricultura...,
p. 48; Gh. Pavelescu, op. cit., p. 36 ; N. Dunăre, Powojenna dzialalnosc etnogra-
ficzna w Rumunii, „Etnografia Polska”, Wroclaw’, 1961; Idem, A juhtartăs illetve pasztor-
kodàs hagyomanyos tipusai a rcmânoknâl, în „Ethnographia", Budapest, 1964, 2.
9 T. Pamfile, op. cit., p. 36. Pentru îndeletnicirile casnice sedentare ale femeii
la populația autohtonă: V. Pâr van, op. cit., pp. 135 — 136.
326 Nicolae Dunăre
Din alte practici magice — intrate, ca și cele de mai sus, în desue

tudine — rezultă că grija plugarului pentru roadele cîmpului se manifesta
și la semănat. Această muncă agricolă impunea o prealabilă curățenie cor
porală și a îmbrăcămintei semănătorului : „pentru ca semănătura să nu
facă tăciune”, plugarul era dator să efectueze semănatul ,,cu inima goală”
(nemîncat), „curat” și „primenit” (cu albituri spălate)10. După ce sămînța
era băgată în pămînt și bucatele începeau să crească, paza semănăturilor
de pe cîmp era încredințată firesc bărbaților11.
Menționăm alt obicei, încă întîlnit în prima jumătate a secolului nostru
— în Țara Hațegului, Țara Zărandului etc. — numit „bojul”, prin care
se invoca sprijinul forțelor divine pentru aducerea ploilor pe ogoarele cu
semănături. Acest obicei a fost practicat numai de băieți, „copii tineri :
nepăcătoși”12, fără participarea fetelor.
Informațiile noastre cu privire la absența femeii de la unele momente
din desfășurarea viticulturii, au fost confirmate de alți cercetători în
zonele viticole din Oltenia subcarpatică. Astfel, pînă nu demult, femeile
nu aveau voie să calce strugurii, sau să stea aproape de cadă în timp ce
se pregătește vinul, nici să intre în podgorie, cînd acestea se aflau „cu so
rocul pe ele” ; la anumite sărbători podgorești participau numai bărbații,
animalul sacrificat pentru a fi gătit la „culesul viilor” trebuia tăiat numai
de un tînăr fecior etc.
Elementele de cultură tradițională, referitoare la agricultură, grădinărit,
pomărit și viticultură, desprinse aici constituie ecouri îndepărtate sau
corespondente concludente ale unora din vechile credințe ale lumii greco-
romane și general europene, notate de Plinius1314încă din primul secol al
erei noastre, reluate cu aproape două milenii mai tîrziu, întregite și confrun
tate pe plan european sau pe mai multe continente de etnologul J. G. Fra
zer11.
Pe lîngă fondul arhaic al acestor obiceiuri, credințe sau superstiții,
acordăm o deosebită importanță istorico-etnografică faptului că, au fost
prezente în cultura spirituală a poporului român și unele obiceiuri agrare
prin care se sublinia implicit și obligația femeii de a rămîne la atribuțiile
casnice pe care le desfășura în gospodărie și în cuprinsul satului. Acest complex
de împrejurări demonstrează și el — ca multe alte elemente probatorii — exis
tența așezărilor omenești de bază, stabile pe teritoriul României încă din
epoca patriarhatului, orînduire care a generat apariția și dezvoltarea unor
astfel de obiceiuri.
Absența femeii în desfășurarea unor activități și obiceiuri pastorale.
în legătură cu practicarea a patru forme de viață pastorală la dacoromâni15,
un fenomen interesant îl constituie și absența permanentă sau tempo
10 Idem, op. cit., p. 59.

11 Idem, op. cit., p. 28.
’’ I. C o n e a, Clopotiva, I, București, 1940, p. 57.
13 Histoire naturelle de Pline, II, p. 263.
14 The Golden Bough, pp. 793 — 795.
15 N. Dunăre, Recherches ethnographiques roumaines sur V agriculture et la vie pastorale,
„Acta Ethnographica", Budapest, 1963, an. XII, fasc. 1—2.
rară a femeii de la viața de stînă. în ordinea crescîndă a frecvenței

fenomenului, confirmată de cercetările din ultima jumătate de secol, cele
patru subtipuri la care ne referim sînt următoarele: a) păstoritul de trans-
humanță amplă, adică în zone sau țări îndepărtate, b) păstoritul de trans-
humanță redusă adică în zone învecinate, c) păstoritul de pendulare dublă
și d) păstoritul de pendulare simplă. Numai în condițiile păstoritului sedentar
(creșterea vitelor în grajduri, pe lîngă casa omului) și a păstoritului local
(agricol), în esență forme de păstorit familial, prezența femeii era implicită.
Femeia din familiile care au practicat păstoritul transhumant a lipsit
întotdeauna de la iernatul turmelor, multă vreme și de la văratul acestora.
Tot astfel, după cum s-a mai înregistrat pînă în deceniul trecut în
zonele Maramureș, Bistrița-Năsăud, Țara Oașului, Țara Bîrsei etc. adică
pe versantul nord-vestic al Carpaților României, și în Argeș, Muscel, R.
Sărat, Buzău, Țara Vrancei etc. de pe versantul estic al acelorași munți,
ca și la stînile oierilor din nordul Moldovei — și în cazul păstoritului pendu-
lator, una din caracteristicile sale tradiționale a constat în faptul că, multă
vreme, la vărat, turmele au fost însoțite numai de păcurari (bărbați).
în acest sens concordă și mențiunile cuprinse în numeroase variante
ale tipului Nr. 4 (A. Fochi), „fată de maior”, al baladei populare „Miorița”,
culese în ultimele trei decenii din zona etnografică Sălaj de Leontin Gher-
gariu, Dumitru Pop etc.16. Această interdicție a femeii la viața de stînă
se păstra chiar dacă ar fi fost vorba de căsătorie cum credem noi că
rezliltă din:
„Trei păcurărei, „Tri păcurărei,
Trei turme de oi Tri turme de oi,
Suiră la munte Se sui la munte,
S-adüne mai multe. Să-și vadă mai multe.
Văzură-și văzură Văzură-și văzură
Fată de maior Fată de maior
Cu galben baior. Cu galben baior.
— Dați, frați s-o luăm, — Dați, frați s-o luăm !
Să ne cununăm. Tu de i lua,
...Tu de i lua Noi te-om împușca...”
Noi te-om împușca... !” (Dumitru Pop)
(Leontin Ghergariu)
Pînă pe la mijlocul secolului nostru, unele credințe mai persistau,
pe alocuri, în mentalitatea unor păcurari, oieri și crescători de vite mai
vîrstnici. Amintim cîteva, așa cum s-au mai menținut ici colo la unele stîne,
pînă către mijlocul secolului nostru : a) absența totală a femeii la stînă,
în Argeș, Muscel, Năsăud, Bucovina și nordul Moldovei ; b) să nu rămînă
femeia la stînă, la unele așezări din Țara Bîrsei ; c) păcurarii să se țină
departe de femei, la unele stîne din R. Sărat, Buzău, Maramureș, Suceava
etc.
1# A. Fochi, Miorița, București, 1964, p. 389, 569, 595 etc.
328 Nicolae Dunăre
Cu trei patru decenii în urmă, cercetătorii români ai vieții pastorale

pendulatoare observau că stînile fără băcițe constituie o formă de organizare
pastorală tradițională ,,mai puțin evoluată”. Excepțiile se întîmplau numai
în cazul unor anumite sărbători pastorale prilejuite de „împreunatul oilor”,
de „nedeia” locală, de tunsul oilor, de „spartul turmei” etc. Pe lîngă acțiu
nile evident economice care intervin în joc, cu asemenea ocazii se făceau
„adevărate petreceri la stînă”, la care participau deopotrivă femeile și
fetele oierilor17.
în general interdicțiile erau în legătură cu laptele și cu sezonul
mulsului, deci priveau tocmai perioada economică cea mai importantă18.
Fără îndoială că, pe lîngă un vechi substrat social-economic originar
din epoca patriarhatului19, era și o problemă de magie pozitivă pe care
oierii credeau că o asigură pe această cale.
Un obicei semnificativ este și practicarea „focului viu” de către păs
tori20, care a implicat de asemenea credințe despre inoportunitatea pre
zenței femeii la stînă. Menirea de a aprinde și întreține „focul viu” revenea
numai unui fecior flăcău.
în cadrul vieții tradiționale a poporului român, femeii i-a rămas in
seamă focul din vatra casei, din locuința familiară aflată m cuprinsul
satului propriu-zis (așezarea omenească de bază, locuită permanent). Acest
fapt ne-a fost confirmat pe teren între anii 1939—1969 de țărani
foarte bătrîni din partea deluroasă și muntoasă a numeroase zone etno
grafice românești (Țara Loviștei, Argeș, Muscel, Dîmbovița, Prahova,
R. Sărat, Buzău, Țara Vrancei, Neamț, Bucovina, Munții Apuseni ai Tran
silvaniei, Țara Hațegului, Mărginenimea Sibiului, Țara Oltului, Țara Bîrsei
etc.).
Numeroase materiale etnografice referitoare chiar la zonele cu un
păstorit intens din Carpații Meridionali (Mărginenimea Sibiului, Valea
Sebeșului, Țara Bîrsei etc.) și din Carpații Orientali (Covasna, Brețcu, Munții
Călimani), precum și din satele formate în cursul secolelor de românii tran
silvăneni pe versantul sudic al lanțului Carpatic, pun în lumină, cu toată
claritatea faptul că pînă nu demult femeile păstorilor și ale oierilor din
17 Mar a N. P o p p, Contribuliuni. . ., pp. 240 — 245, 247; V. și tratatul Istoria lite

raturii române, București, 1964, I, p. 121-
18 E. Niculiță-Voronca, op. cit., 1175 ; A. Gorovei, op. cit., p. 130 ; M a r a
N. P o p p, Ciobănia..., p. 175; T. Morariu, Viața pastorală... p. 113, 142—143;
T. Herseni, Probleme..., p. 103, 122, 129, 168—169, 198, 200; Gh. P a v e 1 e s c u,
o.c., p. 36; R. Vuia, Tipurile de păstorit la ramâni, București,1964, p. 196—197.
19 Plinius, o. c., II, p. 263; J. G. Frazer, o. c., p. 793 — 794.
20 T. Morariu, Contribuțiuni la aprinderea ,,focului viu” în Ardeal, Maramureș,
Bucovina, în „Anuarul Arhivei de folclor", București, 1937, vol. IV, p. 229 —237 ; I. Muștea
Materiale pentru cunoașterea răspîndirii ,,focului viu” la români; ibid, p. 237 — 242; D. A.
V a s i 1 i u, Focul viu în datinile poporului român în legătură cu alte popoare, București, 1943 ;
N. Dunăre, Semnificația etnografică a ,,focului viu”, în „Ecoul", Bistrița, 1968, an. I,
nr. 32, p. 2.
aceste zone nu au însoțit turmele transhumante și pendulatoare nici la vărat

și, cu atît mai mult, nici la iernat21.
în condițiile păstoritului familial (sedentar și local sau agricol)
prezența femeii a fost însă un fapt obișnuit.
Din bibliografia referitoare la a doua jumătate a secolului trecut re
zultă că turmele locuitorilor din unele zone apar însoțite la vărat și de bă-
cițe angajate cu plată dar fenomenul poate fi mai vechi. Păcurarii, însă,
și în asemenea cazuri sînt bărbați. Excepția constatată se limitează la
perioada de vărat pe munții de pășunat din vecinătate22.
O dovadă în plus pentru vechimea deosebită a obiceiului, referitor
la lipsa femeii de la viața de stînă, o constituie și împrejurarea că absența
femeii a fost înregistrată odinioară și la aromâni. Acest obicei a fost respec
tat de către aceștia în sudul Peninsulei Balcanice, în condițiile tipului lor
inițial de păstorit transhumant, practicat într-o anumită perioadă iar pe alocuri
și după aceasta23.
Folclorul literar al aromânilor cuprinde un număr de texte, mai vechi
pe care le considerăm edificatoare pentru practicarea păstoritului transhumant
de către aceștia, cît și pentru ilustrarea faptului că numai bărbații care
îndeplineau funcția de păstori se deplasau cu turmele (transhumante), în
vreme ce femeile rămîneau în sat, deplîngînd plecarea celor dintîi2425 .
Superstițiile și vechile obiceiuri care reflectă fenomenul absenței femeii
de la viața de stînă, în preajma turmelor de oi, pe alocuri chiar din preajma
vacilor cu lapte, își au importanța lor istorico-etnografică. Faptul că ne
aflăm în fața unui element cultural probabil străvechi, pe lîngă alte fap
te probatorii, și aceste obiceiuri demonstrează existența așezărilor omenești
de bază, stabile, în cursul veacurilor. Ele erau în mod necesar, altele decît
așezările sezoniere sau mutătoare pentru văratul turmelor pe munte. Foarte
probabil că — multă vreme — de obicei în raza întinselor zone de păduri,
așezările de bază s-au aflat nu numai în cîmpie și pe văi ci și în zonele de
dealuri sau în zonele de munte, ai căror locuituri au practicat mai cu deose
bire tipurile de păstorit pendulator și transhumant. Observația noastră etno
grafică se află în deplină concordanță și cu concluziile rezultate din noile
cercetări istorice^.
Poate că nu este lipsit de importanță faptul că superstițiile, riturile
magice, obiceiurile sau mențiunile folclorice privind absența femeii din
practicarea vieții de stînă au fost date uitării mai întîi la aromâni, care
au înlocuit treptat, în cursul secolelor, păstoritul transhumant cu cel semi-
nomad și nomad.
21 N. Dragomir, Din trecutul..., p. 198—199; L. Someșan, Viața pas
torală în Munții Călimani, București, 1934, p. 299; Mar a N. P o p p, Contribuțiuni...,
p. 230, 232.
a Mat a N. P o p p, Contribuțiuni. . ., p. 239, 240, 249; S, O p r e a n u, Contribuțiuni
la transhumanta din Carpații Orientali, Cluj, 1931, p. 218; N. Dragomir, Din trecutul
oierilor Mărgineni din Săliște și comunele din jur, Cluj, 1926, p. 216, 227 — 244; E. Precup
XJn sat grăniceresc: Rebrișoara, în ,,Gazeta Ilustrată”, Cluj, 1935, nr. 9 —10 p. 118.
a Th. C a p i d a n, Românii nomazi, Cluj, 1926, p. 191 — 192.
24 Ibid., p. 192
25 Istoria României, vol. I, p. 808.
330 Nicolae Dunăre
Pe teritoriul Țării Românești și în Mărginenimea Sibiului, de pe ver

santul nordic al Carpaților Meridionali, fenomenul a intrat în disoluție
în perioada primelor începuturi ale capitalismului. Pe plan pastoral,
aceasta a coincis cu intensificarea formelor de comercializare și industria
lizare a produselor pastorale. Noile împrejurări obligau la angajarea în aceas
tă îndeletnicire productivă a tuturor membrilor familiei, inclusiv femeia.
Absența femeii în desfășurarea unor ocupații tradiționale secundare.
Datorită unor martori direcți mai vîrstnici, au fost înregistrate reminis
cențe similare și în desfășurarea unor momente din ocupațiile tradițio
nale secundare exercitate în afara satului. Astfel, pînă nu demult vînătoa
rea, albinăritul, pescuitul, meșteșugurile etc. au constituit îndeletniciri
aproape exclusiv bărbătești. Ca și oieritul — pentru asigurarea rodului
și sporului („mana”), albinăritul, vînatul etc. cereau o curățenie multi
laterală din partea apicultorului (Țara Vrancei, R. Sărat, Muscel, Țara
Bîrsei, Țara Oltului, Năsăud etc.), din partea vînătorului (Țara Oașului,
Maramureș, Țara Bîrsei, Țara Vrancei, R. Sărat, Muscel etc.), din partea
pescarului (Munții Apuseni, Cîmpia Transilvaniei, Bistrița-Năsăud,
Gorj, Vîlcea, Balta Ialomiței, Balta Brăilei) etc. Cu un sfert de veac în
urmă, în Țara Oașului se aflau încă martori direcți care să poată
relata credința după care „vînătorul trebuie să fie curat, să nu
se întîlnească cu o fată înainte de a merge la vînătoare26. Dacă în
subzona Bîrsa de Sus s-au mai reținut doar reminiscențe foarte șterse ale
aceleiași vechi credințe, în schimb în subzona Bran un bătrîn care a practi
cat din plin această îndeletnicire, ne-a relatat că „pentru a avea noroc
la vînătoare, să nu te atingi de femeie înainte de a merge în pădure”, „să
nu te apropii de femeie, să fii curat”, „femeia nu are ce căuta la vînătoare,
ea stă acasă la cămin”21. In raza Carpaților din nordul României, în temeiul
unor credințe altădată împărtășite de multi locuitori, se considera că ar
fi bine ca prisăcarul nici să nu se însoare29.
în domeniul meșteșugurilor, considerăm deosebit de concludentă o
veche credință, de care-și mai amintesc unii bătrîni din Munții Apuseni,
din Țara Bîrsei, Țara Vrancei, din zonele Buzău, Dîmbovița, Muscel, Argeș
etc., după care femeilor nu le era îngăduit să pășească peste uneltele de
metal sau care au părți componente din metal29, cu care bărbații confecțio
nează unelte agricole, obiecte de uz gospodăresc etc., în ultimă instanță
„cu care cîștigă pîinea familiei”.
Așadar, și în cazul ocupațiilor tradiționale secundare ori în domeniul
meșteșugurilor, se confirmă vechi împrejurări social-etnografice, altădată
cu o largă răspîndire teritorială și o mare frecvență la diferite popoare30
care au întreținut credințe și obiceiuri de obîrșie patriarhală, după care
” Gh. P a v e 1 e s c u, o. c., p. 35 — 36; El. Niculiță-Voronca, o.c., p. 1175.

” Inf. N. Manea Eăzăroiu, n. 1892, Moeciu de Jos, Țara Bîrsei.
18 El. Niculiță - Voronca, o.c, 1175; Gh. P a v ele s cu, o.c., p. 36.
” Compară: J. G. Frazer, o.c., p. 793: femeia să nu atingă uneltele folosite de
bărbat, să nu atingă uneltele de fier, aramă etc.
10 în Europa, încă din epoca greco-romană, la populațiile aborigene din Africa, America
de Nord etc. (J. G. Frazer, o.c., p. 793 — 794).
femeia a fost înlăturată de la folosirea anumitor unelte sau de la unele

îndeletniciri practicate de bărbați în afara așezărilor omenești de bază.
Numai o cercetare etnologică comparativă europeană și, implicit,
o cunoaștere structurală a fenomenului cultural, întemeiată pe considerarea
particularităților componente, concrete, etnografice, aveau să ne deschidă
calea pentru reliefarea fenomenului, pe care noi îl considerăm important
pentru istoria culturii tradiționale a poporului român.
în interpretarea materialelor etnografice am avut în vedere și poziția
geografică a României, aflată la nord de vechea lume mediteraneană greco-
romană și în general înconjurată de mai multe popoare purtătoare ale unei
vechi culturi slave.
Raportăm mai întîi fenomenul la tradiția culturală mediteraneană.
După cum vom vedea, acolo s-a cunoscut și o stare de lucruri radical dife
rențiată față de aceea pusă în lumină de informațiile noastre etnografice.
După cum se știe, în lumea greco-romană focul veșnic era reprezentat
printr-o zeiță femeie : Hestia la greci și Vesta la romani31. Divinitatea res
pectivă — de caracter foarte arhaic32 fusese transplantată din lumea greacă
în cea romană (Italia centrală). La ambele popoare această divinitate se
bucura de o mare cinste, dar mai ales la Roma, unde prin instituția vesta
lelor, acest cult a atins cea mai mare dezvoltare33. în virtutea acestor stări
de lucruri, la romani ca și la vechii greci, tocmai femeile (fecioarele) au
fost acelea cărora li s-au încredințat efectuarea și întreținerea focului sacru,
foarte asemănător cu ceea ce în cultura pastorală românească s-a numit
„focul viu”. La români, însă, a fost efectuat și întreținut în mod exclusiv
de bărbați (feciori)la stîni. în aceste circumstanțe, rezultă că fenomenul
cultural de pe teritoriul României are probabil o altă origine și sigur o
altă desfășurare decît cea greco-romană.
Cercetarea comparativă ne învederează că este vorba de o moștenire
culturală autohtonă în desfășurarea obiceiului. Spre deosebire de tracii de
la sud de munții Haemus (Balcani), de frigieni, greci, romani, letoni (în parte
și de lituani), ca și la slavi (ucraineni, ruși), în ale căror religii pre-creștine,
corespondentul lui Zamolxis era considerat o divinitate feminină, la daco-geți
(tracii nordici, carpato-dunăreni) acesta (Zamolxis) era o divinitate masculi
nă34. Tot astfel, spre deosebire de greci și romani, la daco-geți zeul tunetului
31 G h. D ar a mb er g, Ed. S aglio, Dictionaire des antiquitées grecques et

romaines, Paris, 1926, V, p. 742 — 760; K. Latte, Römaische — Religionsgeschichte, München,
1960, p. 89-94, 108-111, 143-144, 195-197, 206-208, 305-306, 311 passim. ; M.
P. Nilsson, Geschichte der griechischen Religion, München, 1961, I, p. 80 — 82, 214 — 218;
II, p. 78-79, 249 — 253, 337-343, 415-416; A. V a n Aken, L. Botté, M. Lee-
m a n, Encyclopédie de la mytologie, Bruxelles, 1926, p. 201—202, 210; I. I. Russu,
Religia geto-dacilor, Cluj, 1947, p. 22 — 23, 38.
32 P. Grimai, Dictionnaire de la mytologie grecque et romaine, Paris, 1958, ed. a-II-a
p. 475-476.
33 G h. D a r a m b e r g, E d. S a g 1 i o, o.c., V, p. 747.
34 I. I. Russu, o.c., p. 29, 36 — 38, 68 — 69, 75; H. Daicoviciu, Dacii, Bucu
rești, 1968.
332 Nicolae Dunăre
era o divinitate bărbătească Gebeleizis35. Cultul solar asemănător și cu cel

al lui Mithras de origine iraniană, se referea de asemenea la o divini
tate bărbătească36. O dovadă despre caracterul general al cultului focului
la traco-daco-geți este foarte probabil ritul incinerației practicat de ei
la înmormîntare, ulterior întîlnindu-se și la slavii de pe teritoriul
României37. în sfîrșit — deosebit de concludent în legătură cu
absența femeii de la practicarea „focului viu”, ca acțiune magico-re-
ligioasă — considerăm a fi prezența la daco-geți a unor societăți reli
gioase de bărbați, despre care Herodot afirma că ,,originea acestora s-ar
datora lui Zamolxis însuși”. Strabon, de asemenea, precizează că acești
călugări (anahoreți) alcătuiau o tagmă de asceți, sihaștri, celibatari, vege
tarieni, abstinenți, curați și cinstiți. însuși numele acestora {skistai, kistae,
polistae sau polistoi kapnobatae), indica faptul că ei „se abțin de la plăcerile
lumești”38.
Cu multe secole mai tîrziu se notează o confirmare semnificativă, pri
vind eventualul vegetarianism al unor grupe de bărbați români, de astădată
păstori transhumanți. Este vorba de o informare a contelui N. Bethlen —
care dezvăluie probabil o veche moștenire culturală autohtonă — după
care păstorii români transhumanți din secolul al XVII-lea se hrăneau ,,cu
lapte de oaie, din care fac un fel de pîine și din ea pe urmă o băutură covă
sită și trebuie să fie o sărbătoare mare, cînd își taie vreun miel”39.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că odinioară, în jurul
anului 2 000 î. e.n., triburile din care au luat naștere traco-dacii au viețuit
în vecinătatea strămoșilor slavilor de mai tîrziu40. Faptul crește în impor
tanță, întrucît acești vecini, ca și traco-dacii formau un grup de triburi
indo-europene. însăși amploarea de mai tîrziu a contactelor cu slavii (așe
zați pe teritoriul României), face utilă o confruntare cu faptele similare
din cultura populară a slavilor, pentru o mai justă determinare etnografică
a fenomenului cercetat de noi la daco-români.
Informațiile consemnate de istoricul Procopius ne permit să relevăm
că, asemenea ca la traco-daci — dar spre deosebire de lumea greco-romană —
și la slavi vechii zei principali erau divinități bărbătești (ca și la germani).
Aceștia reprezentau tunetul, fulgerul, focul, soarele. Focul însuși „care
ardea pe altare atunci cînd se aduceau jertfe” era socotit fiu al soarelui
și al luminii în general41. De altfel și slavii așezați pe teritoriul României
atribuiau focului o putere magică purificatoare42.
35 Istoria României, vol. I, p. 331—334, Cf. C. Dai co vie iu, Herodot și pretinsul
monotheism al geților, în „Apulum", II (1943—1945), Alba Iulia, 1946, p. 90 — 94; I. I.
Russu, o.c., 22, 43 — 52, 68 — 69; H. D a i c o v i c i u. o.c., p. 194 — 195.
36 Istoria României, I, p. 336.
37 Istoria României, I, p. 337 — 338, 753.
38 Istoria României, I, p. 337. Pentru detalii: I. I. Russu, Religia geto —dacilor.
39 N. Bethlen, Mémoire historiques du Comte Betlen-Miklos, Amsterdam, 1736, I,
p. 274 — 281; Șt. M e t e ș, Păstori ardeleni în Principatele Române, Arad, 1925, p. 189.
40 Istoria României, I, p. 259 — 260.
41 Ibid.I p. 752.
« lb., I, p. 753.
în aceste condiții, rezultă evident că este vorba de o tradiție culturală

traco-daco-getică, pentru care contactele româno-slave au oferit un mediu
prielnic de perpetuare.
în sfîrșit, pentru o mai clară conturare a fenomenului etnografic ro
mânesc, încercăm și o comparație cu faptele similare de cultură înregis
trate, ulterior, la popoarele slave din vecinătatea țării noastre. Spre deo
sebire de daco-români (și de megleno-români43) — la slavii vecini nu mai
intilnim absența femeilor (fetelor) de la astfel de ceremonii. La ruși este
permis cîteodată accesul femeilor44. La ucraineni, focul peste care este trecută
turma era aprins de fete și băieți45. La sîrbi era aprins fie de un băiat sau
(și) de o fată între 11 — 14 ani, fie de un bărbat bătrîn și de o femeie bă-
trînă46. La bulgari, deosebirea față de fenomenul românesc constă în aceea
că -focul respectiv poate fi aprins deopotrivă de doi bărbați căsătoriți : fe
meii revenindu-i sarcina de a aduce din focul nou și de a reaprinde pe cel
vechi4748. Deci forma de practicare la români nu este nici de origine slavă.
Ca o explicație în plus — evident cu substrat mitologic — a absenței
femeii daco-române (și megleno-române) de la efectuarea și întreținerea
,,focului viu”, considerăm cu totul semnificativă o veche credință — păs
trată pînă în primele decenii ale secolului nostru, în centrul Moldovei —
după care ,.femeile și fetele cred că focul e un flăcău”4-6.
în forma în care s-a înregistrat pe teritoriul României, fenomenul apare
ca o trăsătură specifică culturii tradiționale pastorale românești, fiind dez
voltată în împrejurări explicabile istoricește, în zonele cu păstorit pendu-
lator și transhumant, adică de deal și de munte din regiunea Carpaților,
cu iradiere în zonele de pe cele două versante ale aceluiași lanț muntos.
Semnificația istorico-etnografică a fenomenului. Faptele referitoare
la interdicția sau absența femeii de la anumite activități și obiceiuri legate
de agricultura cu plugul, de cultura viței de vie, și de anumite forme de
viață pastorală, vînătoarească, pescărească, meșteșugărească etc., la români,
cele privitoare la curățenia bărbatului plugar și semănător, apicultor,
pescar, vînător etc. ca și obligația fecioriei la băieții care au îndeplinit
(în mod exclusiv) anumite rituri aducătoare de ploaie și mai cu seamă
practicarea, efectuarea și întreținerea „focului viu” în păstoritul românilor,
inițial în mod exclusiv numai de către băieții feciori, merită o atenție deo
sebită din punct de vedere al etnogenezei poporului român.
Faptul material ca atare, al absenței femeii în desfășurarea unor acti
vități agricole, viticole, pastorale, vînătorești, apicole, pescărești, mește
M. I. A. Candrea, Texte meglenitc, în „Grai și suflet", I, București, 1923 — 1924
p. 270.
44 D. Zelenin, Russische (ostslavische) Volkskunde, Berlin-Leipzig, 1927, p. 100 —
— 101 ; D. A. V asiliu, o.c. p. 21.
45 W. Mannhardt, Wald-und Feldkulte, I, Berlin, 1904, p. 512 — 514; D. A.
V a s i 1 i u. o.c., p. 53.
46 J. G. Frazer, o.c., p. 838 —839; D. A. V a s i 1 i u, o.c., p. 22.
47 D. M a r i n o v, Narodna vera i religiozni narodni obicej, „Sborniku za narodni
umotvorenija i narodopis", Sofia, 1914, vol. XXVIII, p. 559 — 560; D. A. V a s i 1 i u,
o.c., p. 22 — 24’
48. N. D e n s u s i a n u, Chestionar, în „Grai și suflet", 2/436.
334 Nicolae Dunăre
șugărești etc., la daco-români, a fost înregistrat de mai multi cercetători

ai ocupațiilor noastre tradiționale, fără însă a-i releva implicațiile sociale
și mai cu seamă semnificațiile istorico-etnografice.
Din bogăția de materiale etnologice românești și europene înfățișate,
rezultă că ne aflăm în fața unei moșteniri culturale autohtone traco-dace,
prin care, din acest punct de vedere, cultura poporului român se diferențiază
atît față de cultura greco-romană, cît și față de cultura slavă. Prin acea
sta se pune în lumină un element de diferențiere etnoculturală : una din
numeroasele note proprii ale specificului etnografic al poporului român,
în raport cu popoarele învecinate din trecut și prezent49.
De asemenea, fenomenul cercetat mai are și o altă semnificație istorico-
etnografică. Credințele și obiceiurile privind interdicția sau absența femeii
de la agricultura cu plugul și de la viața de stînă, în cazurile precizate,
în preajma turmelor de oi etc., au o vechime foarte mare. De aici și
semnificația fenomenului, întrucît se relevă și pe această cale existența
de vreme îndelungată a unor așezări omenești de bază, altele decît ,.sălașele”
pastorale temporare pentru văratul sau iernatul turmelor și decît ,,ho-
dăile” pentru practicarea agriculturii în afara satului.
Nicolae Dunăre
Some Problems of Folk Culture in Practising of Occupations

among the Romanian People.
Summary
As a result of some field researches, the author collected a lot of infor

mation in connection with woman’s absence in the development of some
activities and customs regarding agriculture, pastoral life, hunting, bee
keeping, fishing, trades etc.
Since the facts are present but fragmentary and sporadically, the
author corroborated his results with bibliographical sources.
The agriculture with the plough and the cattle breeding caused
qualitative changes in family life. The work division which took place
in patriarchate had resulted not only in the passing of the woman
on the second place but also reducing her field activity, to those works
which could be fulfilled in the limits of the village.
The changes have been reflected in some old customs and believes
through which the man forbade woman’s participation at agricultural
works. The woman had not the right to pass in front of the oxen when
4®. N. Dunăre, Semnificația etnografică a ,.focului viu", p. 2.

they were in yoke. Concerning protection of the fields, the woman could
not pass the ’’gate of the village”. Customs in connection with ’’making
rain” were only fulfilled by lads.
The woman was excluded in the development of some activities and
festivities in the pastoral life which took place out of the village. Untill
modern times Romanian women have not participated in pastoral life
during summer and winter periods in the pendulous and transhumant
type sheep breeding. The women could participate neither in practising
of „sacred fire”, in connection with the beginning of pastoral life in spring.
The paper underlines differentiated situations among Greek-Romans as
well as Slav and Germanic peoples.
Rather similar situations were recorded in the field of secondary tra
ditional occupations and of trades, too.
The believes and customs are very old, they are relics from the patri
archate epoch. They presume the existence, from ancient times, of human
stable settlements, in which women, old people, children constantly lived
and the men who worked out of village’s limits went daily there from time
to time.
337
Traian Mirza
ClNTECUL CEREMONIAL AL CLÄCII DE TORS

DIN PARTEA DE NORD A MUNȚILOR APUSENI
Se știe că dintre feluritele clăci de odinioară, cea de seceriș și cea de

tors erau marcate, pe alocuri, de un ceremonial ce includea și un cîntec
propriu. Dar în comparație cu cîntecul ceremonial al clăcii de seceriș,
mai bogat reprezentat în publicații — deși insuficient față de realitățile
de teren, dar totuși mai cunoscut — cel al clăcii de tors este reprezentat
pînă acum abia de trei cîntece din sudul Transilvaniei și de două texte
poetice dintr-o zonă mai largă a Munților Apuseni și rămîne încă puțin
cunoscut, fiind omis chiar din lucrările de specialitate sintetizatoare. Ma
terialul inedit prezentat acum poate fi privit de aceea ca o contribuție în
problemă. împrejurări deosebite — ca lipsa unui studiu asupra clăcii de
tors și frecyenta confundare a acestui obicei cu șezătoarea — cer ca
materialul prezentat acum să fie precedat de cîteva capitole cu caracter
explicativ, în al căror context claca își va dezvălui geneza, înțelesurile,
conținutul și funcțiile, prin care apoi se și particularizează față de șeză
toare.
I. DESPRE CLACĂ, ÎN GENERAI.,
îutr-o definiție globală (pentru că are și cîteva înțelesuri particulare)

,,claca este forma de executare rapidă, cu ajutorul altora, a diferitelor munci
grele, urgente sau prea monotone” (3, 231). Precizarea că în clacă muncesc
mai mulți în folosul unuia este importantă atît pentru particularizarea
ei față de șezătoare (unde fiecare lucrează pentru sine), cît și pentru încer
carea de a stabili perioada istorică a genezei sale. Căci efectuarea unor
munci în folosul unei singure persoane ne duce spre acel stadiu de dezvoltare
a vieții social-economice în care a apărut și s-a menținut forma de proprie
tate individuală.
în privința genezei asupra acestui obicei considerăm însă că este util
a sublinia că munca în colectiv are, la toate popoarele, o tradiție străveche,

338 Traian Mirza
ce vine tocmai din perioada comunei primitive în al cărei cadru toți membrii
munceau în folosul tuturor. Peste acest fond originar o serie de factori —
condiții geografice și climatice concrete, determinante pentru îndeletnicirile
de bază ale colectivităților umane, condiții concret-istorice de dezvoltare
a vieții social-economice, condiții firești de vîrstă și sex — au intervenit
pentru a diversifica și particulariza conținutul și formele muncii colective.
Ca moștenitor al unei tradiții autohtone străvechi poporul român
practica de asemenea forma colectivă a muncii încă din vremea obștiilor
sătești patriarhale în care, cel puțin plugăritul — cea mai nediferențiată
ocupație de bază — se executa de către toți membrii, bărbați, femei,
adulți și tineri, ca o îndeletnicire prin coproprietate (2). în satele cu caracter
economic mixt mai multe îndeletniciri erau executate de cetele profesionale,
iar unele munci de către cetele de vîrstă și cetele de sex. Cu dezvoltarea isto
rică și socială, de la forma de coproprietate a întregii obști sătești s-a ajuns la
proprietatea obștiilor mai restrînse ale cetei de neam, spițe de neam, familii,
pentru ca mai tîrziu proprietatea să devină individuală (idem).
Rezultă prin urmare că în istoria poporului român — ca și la alte popoare
— munca în colectiv are o tradiție mai veche decît perioada istorică a
formei de proprietate individuală. Din această tradiție vin de altfel multe
din obiceiurile noastre agrare legate odinioară de calendarul solar și vege
tativ (amintind culturi și practici de fecunditate și fertilitate) ori legate
mai concret de etapele mai importante ale muncii : arat, semănat, fertili
zare, coacere, recoltă. Cel puțin obiceiul cununii, integrat apoi clăcii de se
cerat vine, fără nici o îndoială, din această mai veche tradiție. Cu valența
sa de a fi o sărbătoare populară a recoltei și a muncii colective, obiceiul
s-a menținut, străbătînd veacuri, pentru ca după o sleire treptată să fie
revitalizat în zilele noastre. Nu este exclus astfel ca și alte obiceiuri, par
ticularizate în chip firesc și din totdeauna ca îndeletniciri feminine —
cum este claca torsului, poate și altele — să aibă aceeași mare vechime.
în lumina acestor considerații, perioada istorică a proprietății indivi
duale apare doar ca noua conjunctură social-economică în care munca colec
tivă capătă un caracter social nou, contradictoriu chiar. Pentru că, după
cum se știe, apariția și menținerea formei de proprietate individuală se
suprapune istoric fenomenului de aservire a maselor țărănești, iar consecin
ța acestui fapt este că munca colectivă în folosul unuia primește de acum
înțelesuri diferite, după cum beneficiarul ei este țăranul, liber sau aservit,
sau dimpotrivă, stăpînul feudal și apoi cel burghez.
în condiții mult mai complexe — de aservire treptată a maselor
țărănești, de menținere a unei tehnici agrare rudimentare, de disproporție
între mărimea proprietății individuale și forțele de muncă ale familiei ță
ranului — volumul și urgența unor munci de peste an nu puteau fi acoperite
decît prin atragerea unor forțe de lucru extrafamiliare (3). în activitatea
productivă a țăranilor liberi și aserviți au apărut astfel forme de întrajutorare
constituite și ele după criteriul comunității de îndeletnicire și de sex (2).
Pe o anumită perioadă de timp întrajutorarea putea să aibă caracter per
manent. ori sezonier și să cuprindă toate muncile mai grele ale întovărășiți-
Cintecul ceremonial al clădi de tors 339
lor, sau putea să aibă un caracter ocazional și să cuprindă numai o muncă

sau alta ; dar în acest din urmă caz întrajutorarea era propriu zis o clacă.
Se făceau în trecut clăci pentru orice solicita un volum mare de muncă :
la arat, la cosit și strîns fînul (la „polog”), la căratul gunoiului pe ogoare,
la ridicat case noi, iar după sfîrșitul secolului al XVII—lea și la muncile
mai grele legate de cultura porumbului ; dar se făceau clăci și pentru munci
le mai ușoare însă monotone și de lungă durată pentru forțele unei familii
ori ale unei singure persoane : la scărmănat lînă, la îmblătit cînepă, la
torsul fuioarelor, la fulguit pene, la desfăcutul știuleților de porumb, la
bătut floarea soarelui ș.a.
Se conturează astfel unul dintre înțelesurile particulare ale clăcii,
formulat în dicționare ca „munca colectivă benevolă pe care o fac țăranii
pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită de o mică petrecere,
glume, povestiri etc.”1
Cuprinzînd munci din cele mai diferite, claca de acest fel relevă o dublă
funcție a ei : una utilitară, cealaltă formativă ce promova valoarea muncii
colective, solidaritatea și coeziunea spirituală a comunității țărănești sătești, a
comunității profesionale și de sex. Promovarea acestor valori era concretiza
tă de altfel în petrecerea ce marca încheierea muncii comune, în producțiile
artistice proprii ale unora dintre clăci și prin care acestea se integrează în
folclor.
Cu totul alt înțeles avea în schimb claca ce era ,,o formă caracteristică
a rentei feudale, constînd din munca gratuită pe care țăranul era obligat să
o presteze în folosul stăpînului moșiei”2. Căci, în condițiile aservirii, obiceiul
clăcii a fost transformat, prin abuz, de către boieri, biserică, iar mai apoi
și de către căpeteniile satului, într-o obligație a țăranilor ce se adăuga
celorlalte obligații ale lor, în natură și bani, față de stăpîni. Abuzul și sil
nicia cu care a fost impusă această obligație a dus la denumirea ei de
„boieresc” (adică clacă pentru boieri) prin Moldova, și la „robotă” (adică
muncă de rob) prin Transilvania. Față de ea țăranii nu puteau să aibă
alte atitudini decît împotrivire, răzvrătire, răscoală sau și fuga de pe domeniul
feudal3.
A existat apoi și o clacă a prestațiilor ocazionale la lucrările de interes
public ca întreținerea drumurilor, a pășunilor și altele, față de care țăranii
aveau în general o atitudine pozitivă. Dar nu rareori valoarea acestei munci
de folos obștesc a fost umbrită de alte abuzuri și silnicii4.
1 v. Dicționarul limbii române moderne. București, 1958.

2 Idem. Pentru amănunte privind obligația în muncă a țăranilor vezi lucrările cuprinse
in Bibliografie, respectiv (1 II p. 91, 557 și 1 III p. 875 ; de asemenea 2, p. 102).
3 Formal, această clacă a fost desființată în Transilvania în timpul revoluției din 1848
(și ulterior prin legiuirile din 1853 — 1854), iar în Principatele Unite prin reforma agrară din
1864. în practică însă, rămășițele ei au continuat să dăinuie pînă la reforma din 1945,
4 în ale sale Amintiri I. Creangă scrie că bădița Vasile, la care povestitorul a învățat
cele dintîi slove, a fost prins cu arcanul pentru a fi dus la oaste, în timp ce lucra la o clacă
de dres drumul.
340 Traian Mirza
Cu cele de mai sus s-au conturat deci cele cîteva înțelesuri particulare
ale clăcii : clacă-întrajutorare, clacă-obligație și clacă-prestație, ce relevă
totodată caracterul social al fiecăreia.
în legătură cu caracterul social diferit al acestor clăci stau și cîteva
expresii populare ce au astăzi o întrebuințare mai mult cu sens peiorativ
deși nejustificat față de sensul lor de obîrșie. Așa este, de pildă, malițioasa
expresie „vorbă de clacă” ce vrea să însemne flecăreală, vorbă inutilă,
dar care derivă din atmosfera de voioșie și petrecere ce caracteriza claca
de întrajutorare, ca și expresia „lucru de clacă”, adică lucru de mîntuială,
fără tragere de inimă, dar care derivă din caracterul silit al clăcii-obligație.
II DESPRE MUNCILE DE PESTE AN ALE FEMEILOR
într-o îndelungată perioadă din trecut, cînd în mediul rural predomina

economia naturală și apoi industria casnică, cultura plantelor textile și
mai ales a cînepii a avut o importanță de prim ordin pentru îmbrăcămin
tea și gospodăria țărănească, motivînd totodată o serie de credințe și
practici în legătură cu ea5. Potrivit apoi unei firești particularizări, întreaga
serie a muncilor cu cînepa și a derivatelor ei era o îndeletnicire feminină,
în mod natural și potrivit unor canoane tradiționale aceste munci se des
fășurau după un calendar ce impunea termene riguroase. în condițiile
climatice ale țării noastre și cu oarecari diferențe de date, cînepa se seamănă
prin aprilie, pentru ca prin iulie-august să fie smulsă, pusă la topit, uscată,
melițată, pieptănată și grebănată. Torsul începea prin mijlocul lui noiembrie,
o dată cu începerea postului Crăciunului și trebuia să fie gata la începutul
postului mare al Paștilor (5). Pe toată această durată torsul se făcea mai
mult seara și în zilele „neoprite” de peste săptămînă (mai frecvent
luni, miercuri, joi). Urmau apoi o serie de alte munci ca fiertul și spălatul
tortului, urzitul, țesutul, spălatul și albitul pînzei, pentru ca pînă în vară
membrii familiei să aibă vestminte din pînză nouă.
Nimic nu evidențiază însă atît de pregnant valoarea muncii femeilor
ca o comparație a regimului lor de muncă și odihnă cu cel al bărbaților.
Căci întreaga lor activitate legată de cultura cînepii era adăugată unei
serii de alte munci zilnice (gătit mîncare, îngrijirea copiilor, îngrijirea păsări
lor și animalelor de curte, spălat și curățat prin casă), apoi muncilor sezonie
re ale grădinăritului și a celor de pe finețe și ogoare, după care urmau
proviziile pentru iarnă și multe altele. Pentru bărbați, după muncile agra
re de primăvară/vară și toamnă, la care participau de regulă și femeile
(afară doar de cele bătrîne) urma o perioadă de relativă odihnă, muncile de
iarnă fiind mai puține pentru ei și mai ușoare. Pentru femei în schimb,
care din mijlocul lui noiembrie și pînă prin februarie torceau aproape în fie
care seară pînă tîrziu și dimineața devreme, la lumină de opaiț, aceeași
perioadă, deși cu zilele mai scurte oferea un timp mai puțin de odihnă (3).
5 Despre unele credințe în legătură cu cînepa, vezi (4, 463).

Clntecul ceremonial al clădi de tors 341
Peste oboseala muncilor zilnice și împotriva plictisului unei munci

monotone și de lungă durată, cum e torsul, precum și din multe alte motive
(de ordin psihologic și economic) femeile țărance au aflat mijlocul compen
satoriu și eficiență în munca laolaltă și îmbinarea ei cu atmosfera de voioșie.
Numită pe alocuri „strînsură”, „sedenci”, „furcărie”, „torcărie”,
„opaiț” sau și „danț” (cînd erau fete și veneau și feciori) munca laolaltă
putea să aibă însă un caracter social diferit, în funcție de beneficiarul ei,
de unde și termenii mai proprii : șezătoare6, cînd fiecare lucra pentru sine,
și clacă, atunci cînd se lucra în folosul uneia. Ajungem astfel la constatarea
că ceea ce, în lumea satelor, dă termenilor clacă și șezătoare o proprietate,
nu este munca laolaltă și petrecerea — pe baza cărora apar de altfel cele
mai multe confuzii — ci conținutul social și juridic al muncii efectuate în
unul sau altul din aceste două obiceiuri. Și se înțelege^ acest lucru cu atît
mai mult cu cît unele clăci, între care și cea de tors, nu se făceau întot
deauna printr-o muncă laolaltă, ci și în formație dispersată, cînd adică
participantele „lucrau claca acasă”.
III CLACA DE TORS
Din materialul publicat și accesibil nouă rezultă că beneficiarii clăcii

de tors erau : ă) gospodinele țărance cu cînepă multă, b) femeile nevoiașe,
lipsite de ajutoare, c) gazda în a cărei casă se făcea șezătoarea fetelor, d)
sau și alte notabilități ale satului la care țăranii mai apelau la nevoie.
Cît privește organizarea, desfășurarea și componența participantelor
la claca de tors, acestea difereau în general de la caz la caz și întrucîtva și de
la o zonă la alta. în privința organizării și desfășurării clăcii de tors se
conturează două forme mai comune : fie că gospodina împărțea fuioarele
la femeile și fetele din sat pentru a le toarce fiecare acasă (v. 6, 139—
141 ; 7, 417—418), fie că gospodina chema acasă la ea vecine și prietene,
claca efectuîndu-se astfel printr-o muncă laolaltă (4,468; 8,598). Cînd șeză
toarea se ținea seri de-a rîndul în aceeași casă, pe lîngă alte daruri pe care
le aduceau gazdei, fetele mai torceau o seară întreagă pentru ea (9,13; 13).
Femeile țărănci făceau de regulă clăci de tors în postul Crăciunului.
Spre deosebire de ele, preoteasa organiza clacă de tors după Bobotează ;
căci era obiceiul ca la umblatul preotului cu crucea („cu iordanul”) femei
le să-i dăruiască, între altele, și un fuior (de cînepă, in, lînă). Pentru torsul
fuioarelor preoteasa apela la femeile și fetele din sat ; și dacă acestea,
prinse de prea multele lor trebuii, nu puteau toarce laolaltă, ele „torceau
claca” acasă (8,598).
Marea majoritate a materialelor ce descriu claca de tors atestă și
petrecerea ce marca terminatul lucrului, afară doar de cel făcut pentru
femeile cele mai nevoiașe. Cînd claca era făcută cu femei mai în vîrstă,
6 Despre rosturile și desfășurarea șezătoarei, vezi (4, 466—467; 9, 404 — 405) și mai pe
larg (12 și 13) ce se recomandă a fi lecturizate integral.
342 Traian Mirza
petrecerea se făcea într-o zi de duminică, imediat după ieșitul din biserică

sau și seara, fără a dura însă prea mult ; dar cînd claca se făcea cu fete,
petrecerea se făcea sîmbătă sau și duminică seara, cu muzicanți și joc,
noaptea tîrziu, uneori pînă la cîntatul cocoșului (6; 7).
Sînt, în schimb, mai puține cazurile cînd materialele descriu și cere
monialul ce includea petrecerea, iar pe alocuri și cîntecul propriu al acestui
obicei.
Despre existența acestui cîntec aflăm încă din publicația din 1888
Românii din Munții Apuseni (Moții) a lui T. F r î n c u și G. C a n-
d r e a, dar care îi dau numai textul poetic și fără vreo indicație de locali
tate și informatori.
în asocierea text și melodie cîntecul clăcii de tors apare în publi
cații cu mult mai tîrziu. Primul în acest fel este cîntecul clăcii de tors
din Drăguș (Făgăraș) publicat de către C-t i n Brăiloiu în Sociologie
românească I, 1936, nr. 3 și reprodus apoi de A. D. C u 1 e a în Datini
si muncă, vol. II din 1943.
Cam în aceeași perioadă Ilarion Cocișiu identifica cîntecul
clăcii de tors și în alte localități din sudul Transilvaniei. Ca un prim rezul
tat al cercetărilor sale ce vizau monografia folclorică a fostului județ Tîrnava
Mare, cercetătorul putea să arate că acest cîntec exista în amintitul județ
„doar în cîteva comune de pe valea Buii și la Valchid, iar în județul Făgăraș,
pe altă melodie dar cu același text, în jurul Tisei” (9,405). Din ceea ce a
identificat, Ilarion Cocișiu a publicat însă numai -două cîntece
(text și melodie) : unul din Lisa (Făgăraș) apărut mai întîi în Albina XL
(1937) nr. 30 și reprodus apoi în colecția sa postumă Cîntece populare româ
nești, dint1963, cu titlul Cîntec la claca de tors în șezătoareA(v. 10,35), iar
celălalt din Valchid (zona Sighișoara) publicat în schița sa monografică
Folclor muzical din jud. Tîrnava Mare și întitulat Cîntec ritual la claca de
tors. Prezentînd o importanță de’ordin comparativ (pentru materialul cules
de noi) îl reproducem integral7 :
Găzduță, găzduță De ți-a părea gros,

Tortu ce l-am tors Ii de noapte tors ;
Fie-ți de folos. De va fi subțire
7 în original finala melodiei este Sol ; pentru facilitarea comparației transpunem melodia
cu o cvartă mai jos.
Cîntecul ceremonial al clăcii de tors 343
Ii tors pe lumină. Că luna s-o dusw ;

Să-țo faci mîneci crețe Și te uită-n ceriu
Să umbli-n ospețe, Că stelele pieru ;
Tot din șop, în șop Și te uită-n josw
Tot cu vinu-n cap ; Că luna s-o-ntorsw ;
Tot din casă-n casă Busuioc roșu,
Tot cu carne grasă ; Cîntă cocoșu ;
Și din șură-n șură Busuioc din scară,
Cu plosca la gură. Că-i destul de-aseară ;
Găzduță, găzduță Busuioc verdeZe
Ia(n) ieși pîn-afară Să doarmă fetele.
Și te uită susm
Cîntecul clăcii de tors l-a interesat totuși în mod deosebit pe I. Co c i ș i u,

căci în cuprinsul amintitei monografii el anunța că rezultatul cercetărilor
sale în legătură cu acest obicei ,,va forma probabil obiectul unei comuni
cări deosebite” (9,395 și 403). Din păcate însă moartea timpurie l-a împiedicat,
pe cercetător să concretizeze această intenție a sa.
Din rîndul culegerilor mai vechi vine și textul poetic al horei clăcii
din localitatea Treznea județul Sălaj, notat în 1938 de cercetătorul polo
nez Witold Truskowski, dar publicat cu totul recent în Folclor
literar, vol. II, Timișoara, 1968.
Nu știm în ce măsură bogatul material folcloric aflat în arhive cuprinde
și alte exemple ale cîntecului clăcii de tors8, căci în afara celor menționate
altele nu s-au publicat. Cert este însă că de la Ilarion Cocișiu
încoace acest cîntec nu a mai devenit obiectul unui interes special ; și cu
toate că poezia sa putea să atragă atenția și specialiștilor în folclor literar,
cîntecul nu este nici măcar amintit în recenta Istoria literaturii române
al cărei prim capitol este o sinteză a întregului nostru folclor.
între cîntecele pe care le-am înregistrat în 1935 în zona Agnitei (cu
prilejul unei practici de vară studențești) se află și un cîntec al clăcii de
tors ce prezintă, față de celelalte, cunoscute pînă acum, două particulari
tăți evidente : el adaptează unul din motivele sale tematice situației cînd
beneficiara clăcii de tors este preoteasa ; el este totodată diferit de celelalte
din sudul Transilvaniei prin melodia sa, dar prin care el se constituie ca
o variantă a cîtorva din cele culese de noi recent în partea de nord a Munților
Apuseni, motiv pentru care el se află acum la prima sa publicare.
8 Mariana Kahane de la Institutul de etnografie și folclor din București ne-a informat,

cu trei ani în urmă, despre existența cîntecului clăcii de tors (,,al găzdiței") în Viștea de Sus
din zona Făgărașului, unde se cîntă pe aceeași melodie cu cîntecul numit ,,la vărgea" (cf.
nota 27).
344 Traian Mirza
Mgt. 885/227 Ghijasa de Jos, jud. Sibiu 6 VII 1965

Culeg. Tr. Mirza și studenți. Inf. Blenchea Maria, 31 ani.
t CT
GSz - di - ță, găz - di - ță Găz - di - ță, găz-di - fă
£ la-m'
- j-j
ieși
J-ȚJ1 OCT~7CT^
pîn - a - fa - ră Și te ui - tă sus
Găzduță, găzduță! Găzduță, găzduță,

Tortu ce l-am tors Ia-m ieși pîn-afară
Fie-ți de folos Și te uită sus
Să nu-ți pară gros Că luna s-o dus ;
Că-i de noapte tors ; Și te uită-n cer
Și din el să-i faci Că stelele pier.
Popii, mîneci creță Busuioc verde/e
Să umble-n ospeță ; Și-ar dormi fetele.
Tot din șură-n șură
Tot cu băutură ;
Tot din casă-n casă
Tot cu carne grasă.
IV. CLACA DE TORS DIN PARTEA DE NORD A MUNȚILOR

APUSENI
A. Considerații generale
în zona geografică ce înmănunchează prelungirile munților Plopiș,

Meseș, Bihor și Vlădeasa și străbătută de Crișul Repede și afluenții săi, înde
letniciri specifice ca munca la carierele de piatră și în unitățile industriale
forestiere sînt dublate de o agricultură montană și de deal tradițională,
în al cărei cadru cultura cînepii a avut multă vreme un rol important.
Despre mai vechi îndeletniciri mărturisesc între altele și feluritele clăci
ce se făceau aici, încă destul de vii în memoria localnicilor : la pădure, la
arat, la săpat, la desfăcut porumb, la bătut floarea soarelui, la fulguit
(„fostoit”) pene, la cînepă. Pentru satele de sub Meseș avem și relatări
despre cîteva clăci ale tineretului : „claca danțului” (sau „claca șurii”) și
„claca țiganului”. Pentru cel „care lasă jocu”, adică pentru gospodarul
Cîntecul ceremonial al clădi de tors 345
în a cărui șură se făcea jocul săptămînal „tăt tînăretele meré-nt-o zî la

holdă, la secere”9. Muzicantul („zîcalău”) angajat de feciori pentru jocul
satului era retribuit și el cu o clacă, dar pe care o vindea mai deseori altora
„destul de scump ; o cumpăra cei mai gazdă”10. La cel care cumpăra această
clacă fetele și feciorii lucrau de asemenea o zi la secere. „Claca danțului”
și „claca țiganului” erau deci, și una și alta, o clacă de seceriș și care, potri
vit relatărilor mai vechi (v. 7) și mai recente, se încheia cu un ceremonial
ce includea și un cîntec propriu numit „hora secerii”. Prin ineditul său
tematic și muzical „hora secerii’ din satele de sub Meseș (probabil și
din alte localități sălăjene) poate deveni obiectul unui interes special,
deosebit de important.
Dintre clăcile de altădată s-a menținut aici, pînă în zilele noastre,
doar claca la ridicat case noi.
Ca organizare și structură, claca de tors din partea de nord a Munților
Apuseni prezintă aceleași aspecte ca și claca de același fel din alte părți ale
Transilvaniei. Denumirea sa este aici „claca cînepii” sau „claca de cînepă”,
lîngă care stă însă și denumirea comună „clacă de tors”. în strînsă legătură
cu ea apare și „haba”, denumirea locală a șezătoarei.
Mai frecvent se făcea clacă de tors pentru femeile țărance cu cînepă
multă, începînd din toamnă, de cum se răcea vremea și continuînd în tot
postul Crăciunului. Organizarea și procedurile erau și aici diferite : fie
că gazda împărțea fuioarele în sat, la fete și femei, pentru a fi toarse
de fiecare acasă, fie că ajutoarele erau chemate în cîteva seri să toarcă
în casa gazdei, criteriul fiind — în acest din urmă caz — vecinătatea sau,
după cum arată una din fostele organizatoare de clăci, ’’cele cu care mă aflam
mai bine”11 . La terminatul torsului, gazda fixa o zi de duminică pentru
„omenie” cînd cele ce torseseră acasă aduceau lucrul, în gheme sau jirebii,
fiecare cu însemnul său. Omenia consta în „mîncare și băutură, ca la nuntă ;
le băga și ceteraș”. Cînd clăcășițele erau fete erau chemați și feciori, încît
petrecerea includea și dansul, dar „inde era numa muieri nu să juca”12.
De la caz la caz, petrecerea dura pînă seara tîrziu sau și peste noapte,)
pînă la cîntatul cocoșilor.
în funcție de starea materială a celei ce găzduia șezătoarea fetelor,
respectiv dacă aceasta avea cînepă, se făcea clacă de tors și pentru ea.
Pentru gazda hăbii, „tăt cîte doauă fete torceau înt-o sară o jirebie”.
Cînd terminau de tors „să puneu jirebdiile în șir, täte p-un părete, să să
vadă lucru”. Fetele confecționau atunci și „o jirebdie împănată frumos,
tătă cu ruji, în täte formele ; aceie îi a muierii care o lăsat haba”13. Proce-
9 Informație de la Țurcaș Reghina, 66 ani, din Cățelu (Meseșeni), jud. Sălaj, 2 X 1970 ;
culeg. Gh. Petrescu și Lucia Dubău.
10 Informație de la Chiba Floare, 56 ani, din Pria, jud. Sălaj, 4 X 1970; culeg. Gh. Pe
trescu și Lucia Dubău.
11 Informație de la Dejeu Margareta, 45 ani, din Valea Drăganului, jud. Cluj; culeg.
Tr. Mirza, Gh. Petrescu, Z. Dejeu și alți studenți.
19 Informație de la Tulbure Veronica, 69 ani, din Poieni, jud. Cluj ; 25 II 1971 ; culeg.
Tr. Mîrza. }
13 Informație de la Chiba Floare , 56 ani, din Pria, jud. Sălaj, 4 X 1970 ; culeg. Gh. Pe
trescu și Lucia Dubău.
346 Traian Mirza
dura jirebiei împodobite este semnificativă pentru că ea amintește de cunu

na din spice de la claca secerișului din multe părți ale țării. Și în acest caz
claca se încheia cu un ospăț după care veneau feciori și muzicanți pentru
dans. Un fapt în plus, ce trebuie subliniat este că deși claca și haba apar
uneori împreunate, în accepțiunea localnicilor ele sînt totuși obiceiuri
diferite, căci, ,,în clacă torc mai multe pîntru una” pe cînd ,,la habă
fiecare toarce pîntru sîne”14.
Claca de tors pentru preoteasă se făcea și aici după Bobotează pînă
în postul mare. Detaliile de organizare și de desfășurare sînt aceleași ca și
pentru clăcile amintite mai sus.
încheierea clăcii de tors avea și în această zonă un caracter ceremonial,
incluzînd totodată un cîntec propriu numit „hora clăcii”. Potrivit rela
tărilor de teren acest cîntec se executa „sara, după ce mîncau”, „cînd să
ospătau” — în cazul clăcii cu femei mai în vîrstă — și „atunci sara, pînă nu
veneau feciorii” — în cazul clăcii cu fete.
în funcție de categoria de vîrstă a clăcășițelor și în funcție de benefi
ciar, ceremonialul ce încheia claca de tors varia între o structură cu mai
multe momente și o alta cu momente mai puține. într-o însumare a lor,
momentele cercemonialului se succedau în ordinea : a) predarea tortu
lui, în gheme sau jirebii (în toate cazurile) ; b) confecționarea jirebiei împodo
bite (în claca pentru gazda hăbii) ; c) ospățul (în toate cazurile) ; d) hora
clăcii (în toate cazurile) ; e) dansul (în cazul clăcii cu fete). Rezultă astfel
că structura cea mai bogată o avea ceremonialul clăcii cu fete.
B. Hora clăcii
în stadiul actual al cercetărilor noastre cîntecul ceremonial al clăcii

de tors a fost identificat în nouă localități din partea de nord a Munților
Apuseni, dintre care Ciucea, Valea Drăganului, Traniș, Poieni, Bologa și
Morlaca sînt situate în bazinul superior al Crișului Repede și aparțin jude
țului Cluj, iar Treznea, Pria și Cățelu de sub Muntele Meseș aparțin județu
lui Sălaj.
Față de textul poetic din zona moților, publicat acum opt decenii
(6) — cînd cîntecul era probabil viu — și față de cîntecul din sudul Transil
vaniei, surprins — încă acum patru decenii — într-un stadiu de disoluție
(9), cîntecul clăcii de tors identificat de noi trăiește doar în amintirea local
nicelor. în cîteva din concretizările înregistrate el prezintă, ca urmare,
aspecte de destrămare vădite în unele texte poetice fragmentare, în contami
narea unora cu motive tematice proprii altor specii înrudite, în variantele
melodice și ritmice destul de deosebite din cadrul aceleiași localități, uneori
și în interpretările succesive ale aceleiași cîntărețe.
14 Informație de la Merca Maria, 50 ani, din Bologa, jud. Cluj, 3 II 1971 ; culeg.
Tr. Mîrza.
Dincolo de aceste aspecte străbate însă apartenența lor la o categorie

folclorică unitară, ce cuprinde toate cîntecele clăcii de tors, cunoscute pînă
acum, din Transilvania, iar în unele privințe și cîntecele altor genuri și
specii înrudite.
în același timp, dimensiunile variate și variabile (de la o concretizare
la alta) ale exemplarelor noastre reflectă, în suficientă măsură, diferențierea
dintre o tematică mai limitată, proprie clăcilor cu femei măritate, și una
mai dezvoltată, proprie pentru clăcile cu fete, clăci ce includ, după cum
am văzut, și dansul.
1. Conținutul literar
în concretizările cele mai realizate, unitățile și subunitățile structurale
ale temei clăcii de tors apar într-o ordine ce reflectă desfășurarea ceremo
nialului. Ele cuprind astfel :
a) o parte introductivă, alcătuită din cîteva formule :
— o formulă de adresare :
Găzduță, găzduță!
— o formulă de prezentare a lucrului :
Ia, claca-i pe masă;
348 Traian Mirza
— o formulă de avertizare :
Nu cota că-i groasă
după care, unele variante explică lapidar :
Că-i de noapte toarsă15.
Pe lîngă explicația lapidară, alte variante aduc
&) motivul descriptiv al condițiilor de muncă :
Lumină n-o fost
Numa de găteje
N-am putut aleje ;
Sara pă la cină
N-am avut lumină.16
în continuare toate variantele aduc
c) motivul utilității muncii, ca pentru ocazii sărbătorești :
Din cîtu-i de gros
Dumneta-ți poți face :
Tot poluțe crețe
Să le rupchi-n ’spețe ( = ospețe)
Și mîneci bătute
Să le rupchi la nunte17.
Ca dictată de tradiționala bunăcuviință, unele variante cuprind
ȘÎ
d) aluzia la timpul de plecare :
Busuioc culcat
Vremea-i de plecat ;
Busuioc bătut
Vreme-o fost de mult
Da’ n-am priceput18.
Față de acest conținut poetic, suficient și deci propriu pentru claca
cu femei măritate, claca cu fete motivează și alte adaosuri ce se particula
rizează însă după microzonele din care provin. în localitățile de pe valea
Crișului Repede apare de pildă :
15 Mgt. 2010/133 ; Bologa, jud. Cluj, 3 II 1971, inf. Merca Maria, 50 ani ; culeg. Tr. Mîrza.
16 Mgt. 1368/42 ; Valea Ilrăganului, jud. Cluj, 14 V 1967, inf. Sărăcuț Maria, 46 ani.
Negrea Lenuța, 34 ani ; culeg. Tr. Mîrza, Z. Dejeu, Gli. Petrescu ș.a.
15 Idem.
18 Mgt. 2010/135; Poieni, jud. Cluj, 25 II 1971, inf. Tulbure Veronică 69 ani; culeg.
Tr. Mîrza.
e) îndemnul fetelor și al feciorilor de a mai petrece împreună :

Busuioc din flori
Mai ședeți feciori ;
Bătăr numa doi
Care-s ocheșei,
Doi drăguți ai mei.
Busîioc din stele
Mai ședeți fetefe ;
Batăr numa doauă
Care-s ocheșele,
Drăguțele mele19.
în localitățile sălâjene de sub Meseș textul poetic al horei clăcii aduce
/) motivul (deocamdată cu semnificație incertă pentru noi) :
Cînd torcem clăcuța
Mă bâté măicuța
Cu nuié de socw
De gîndei că-i focu ;
Cu nuie de scai
De gîndei că sai20
după care urmează, pe alocuri
g) motivul dansului :
Petre joacă-n tindă
Pana-i bate-n grindă ;
Petre joac-afară
Pana-i bate-n sară21.
Cum am spus, în hora clăcii apar, pe alocuri și motive proprii altor

genuri, înrudite însă tematic și funcțional :
Pozbale, pozbale
Trece-mă-n ce vale
Da ce casă mare
Mîndră ruje-nfloare ;
Da ce casă mică.
Mîndră ruje-nspică22.
19 Mgt. 1368/96 ; Ciucea, jud. Cluj, 17 XII 1967, inf. Bolba Ana, 55 ani, Brudașcă Nas
tasia, 80 ani și Giurgiuman Lucreția, 60 ani ; culeg. Z. Dejeu și Gr. Bîrsan.
20 Mgt. 1954 k (Secț, etnogr. și folclor Cluj) ; Cățelu (Meseșeni) jud. Sălaj, 2 X 1970,
inf. Balog Emilia, 51 ani ; culeg. Gh. Petrescu și Lucia Dubău.
21 Idem.
22 Text notat de Z. Dejeu, în Valea Drăganului, jud. Cluj, 14 V 1967.
350 Traian Mirza
motiv contaminat el însuși dar care amintește de unele balade" familiale23,

de textul poetic al unor colinde24, ce se cîntă prin șezători, precum și de
alte specii folclorice legate de viața și destinul tineretului femenin25.
2. Structura muzicală
între toate elementele structurale care asigură caracterul unitar al

cîntecelor clăcii de tors cunoscute pînă acum, cele care se impun în primul
rînd sînt versul și forma arhitectonică.
Versul. Ca și cîntecul clăcii de tors din alte zone și ca cea mai mare
parte a cîntecelor noastre rituale, hora clăcii din partea nordică a Munților
Apuseni folosește versul ce aparține tripodiei pirice, cu caracteristicele
forme acatalectice și catalectice. Cu măsura și picioarele sale metrice versul
dovedește a avea și aici un rol important în structura ritmului, a rînduri-
lor melodice și a subunităților lor morfologice (formule, celule). La rîndul
său, în timpul cîntării versul suportă, de la caz la caz, cunoscutele comple
tări și eliziuni de silabe ; dar în afară de acestea și cu excepția unor anacruze
sporadice din unele interpretări individuale, alte elemente lexicale nu apar.
Forma arhitectonică cea mai comună este cea a strofei muzicale din
patru rînduri melodice proporționate, de cezura principală și de mersul
melodic, în 2 J- 2 ; în funcție de conținutul melodic al rîndurilor strofa
aparține însă tipului binar sau ternar (vezi mai departe).
Ritmul și melodia sînt în schimb mai diversificate.
Ritmul — silabic și cumulativ — adoptă o formă giusto și în diferite
grade de mișcare, ori o formă poco rubato.
Melodia. în funcție de forma ritmului — giusto sau poco rubato —
și în funcție de tempo, melodia este cînd silabică și ușor ornamentată, cînd
de aspect mixt în care fragmente melodice silabice se îmbină cu fragmente
bogat ornamentate și melismatice. Cel care diversifică mai esențial hora
clăcii este conținutul melodic. Din acest punct de vedere exemplarele nor
dice ale acestei specii se grupează în două tipuri melodice distincte ce le
apropie însă de unul sau altul dintre cele două cîntece de clacă, date mai
înainte ca provenind din sudul Transilvaniei. Hora clăcii din toate locali
tățile de pe valea Crișului Repede și cea din Treznea (Sălaj) aparțin astfel
aceluiași tip melodic ca și cîntecul clăcii de tors din Valchid, zona Sighi-
șoarei (în studiul nostru el reprezintă, convențional, tipul I), pe cînd exem
plarele din Pria și Cățelu (Meseșeni) (Sălaj) aparțin tipului reprezentat
de cîntecul clăcii din Ghijasa de Jos din zona Agnitei (pentru noi, tipul II).
Pentru edificare ilustrăm apartenența la tipul I a amintitelor individuali
tăți melodice printr-un tabel sinoptic ce cuprinde : în coloana din stînga
23 v. Al. Amzulescu, Balade populare românești. E.L., 1968, vol. I, temele nr.
278 (p. 208) și nr. 316 (p. 226).
24 v. B. Bartok, Melodien der Rumänischen Colinde, Editio Musica, Budapest, 1968,
text. nr. 31 d și 31 e.
25 v. Tr. Mirza, Lioara..., în Lucrări de muzicologie, vol. 5, Cluj, 1969, p. 75.
(A), materialul sonor și profilul rîndurilorj melodice a cîntecului fiecărei

localități, iar în dreapta (B), scara muzicală sintetizantă a fiecărei melodii.
Precizăm totodată că dintre mai multele variante din cîte o localitate, avem
în vedere numai una.
___________________________ __________________________ __________ B.

Valchid (Sighișoara)__________________________________ ["
1 o2 3 t,
-------- ------------- O O W-H ------------------------------ < 1 o H-
Treznea(Sălaj)
o O c,-7,--------------- H
yp—----------- —- IP -------------------- ------ —--- iu—,
Morlaca (Cluj )
$====3 ------ ZȚZZZZfj
JLriLe-g
Bologa ( Cluj)
n o
- T~
lyiL —----- e ——eU 1
Tranis (Cluj) o
oh
* ~ ■ ------ 1------- H
V ----- --------- ----------- 1-----------
Valea Drăganului(Cluj)
. Poieni (Cluj)
----------------- -------- o-Ll------- Lj--------------- --------- a M «V J

--------------- ----------- o à
A Ciucea(Cluj) o
------------------- i----------- H o ------------
a—s? d o oj ---- S lJ- joțJ----------------
Din analiza acestui tabel rezultă că ceea ce unește diferitele individuali

tăți melodice în cadrul unui tip (melodic) nu este scara muzicală sinteti
zantă, respectiv structura lor tonal-modală, evident diversificată, ci :
— profilul melodic al întregei strofe ce afirmă un mers descendent,
începînd cu rîndul melodic 2 ;
— formulele tetracordale — și ele descendente — ale rîndurilor 2 și
4, raportate — deși distanțat — disjunctiv în cîntecul din Valchid, și con
junctiv în toate celelalte ;
352 Traian Mirza
— importanța sunetului (convențional) La, ca material principal al

primului rînd melodic, ca sunet al cezurii principale și totodată ca bază
a formulei tetracordale din rîndul melodic 2 (formula amplificată uneori
superior ori inferior), iar apoi ca sunet superior al formulei tetracordale
din ultimul rînd melodic ce se raportează conjunctiv față de cea din rîndul 2.
în contextul acestor aspecte unitare structura tonal-modală este dife
rită, afirmînd un ionic, ionic-doric, un substrat pentatonic cu structură
de doric-eolic ( prin fluctuația pienului din registrul superior), eolic, eolic
cu subtonul finalei sau și o structură echivocă. Precum dovedesc și alte
variante, necuprinse în exemplificările noastre, diversificarea structurilor
cu substrat pentatonic apare și în cadrul aceleiași localități, uneori și în
interpretările succesive ale aceleiași cîntărețe, ceea ce arată încă o dată
rolul cu totul secundar al sistemului sonor în determinarea și delimitarea
tipului melodic.
Tabelul dezvăluie în același timp apartenența tuturor cîntecelor la
strofa muzicală de tip ternar, dar în a cărui cadru varianta din sud (în
care formulele tetracordale ale rîndurilor 2 și 4 se raportează disjunctiv)
se particularizează prin structura AB/CBS , iar variantele nordice (în care
aceleași formule se raportează conjunctiv) prin structura A B/C B4.
Tipul al doilea este reprezentat în materialul nostru numai de hora
clăcii din Pria și Cățelu (Meseșeni) (Sălaj). înrudirea melodică cu exemplul
din Ghijasa de jos (jud. Sibiu) se reduce însă numai la conținutul unora
dintre rînduri, plasate și acestea diferit în cadrul strofei. în varianta din
sud conținutul melodic se rezumă la un A și B în care A reprezintă o formulă
tetracordală majoră pe Sol, repetată variat și ocupînd locul rîndurilor 1
și 2, iar B — după cezura principală — reprezintă o formulă pentacordală
dorică pe Re, repetată și ea și ocupînd locul rîndurilor 3 și 4, deci A Av/B B.
Variantele sălăjene conțin și ele pe A și B din sud, aducîndu-le însă împreună
în partea a doua a strofei (după cezura principală) și prezentînd pentru
rîndurile 1 și 2 un conținut melodic nou, convențional C, repetat de obicei,
deci (pentru comparația cu varianta din sud) C(C)/a B.
Dincolo de orice analiză comparativă, apartenența diferitelor individua
lități melodice la un tip sau altul o dovedește, în chip grăitor, însuși materia
lul folcloric. II prezentăm, în continuare, cu precizarea că dintre variantele
cîte unei localități avem și de această dată în vedere numai una.
C. Materialul folcloric
Tipul I
Mgt. 2010/136 Treznea, jud. Sălaj 27 II 1971

Culeg. Tr. Mîrza, Gh. Petrescu, I,. Dubău Inf. Dîrjan Veronica, 66 ani
t
«I -84
;r j>] u ) rr* »
Clă -cu - ță, c!ă - cu - ță, Găz-du - ță, găz - du-țâ
J )
—
—k., j.. rrT", i - I
°r r—
Nu co -
1—*----J-J
ta că-i gros
. ? a
Că-i de noap - te tors
Clăcuță, clăcuță ; C-așe-i mina noastră.

Găzduță, găzduță ! Di unde-i mai gros
Nu cota că-i gros Cămeșe la moș ;
Că-i de noapte tors ; Di unde-i subțire
Tumna să hi foastă Cămeșă la mnire.
Mgt. 2010/134 Morlaca, jud. Cluj 3 II 1971

Culeg. Tr. Mîrza Inf. Sbice Veronica, 47 ani
ă’=128 j
i ni
*
Găz-du - ță, găz - du - ță, Nu co - ta că-i gros.
tț _____ ta Ëp (J 3) __ _ , e». 1 ( J* J- t }
.j -I i- J>. jj 1 J . 1 M
Că-i de noap-te tors Că-i de noap-te tors
Găzduță, găzduță ! Da cîtu-i de gros

Nu cota că-i gros Dumneata-ț’ poț’ face
Că-i de noapte tors ; Tăt polcuțe crețe
Sara pă la cină Să le rupi la fete
N-am avut lumină. Și mîneci bătute
Să le rupi la n unte
Mgt. 2010/133 Bologa, jud. Cluj 3 II 1971

Culeg. Tr. Mîrza Inf. Merca Maria, 50 ani

354 Traian Mirza
Găzduță, găzduță ! Cunună de flori

Ia, claca-i pe masă. Mai șideți feciori
Nu cota că-i groasă Batăr numai doi
Că-i de noapte toarsă. Care-s ochișei
Din cîtu-i de groasă Doi drăguți a mei.
Totu-ți poți tu face Cunună dă pene
Tăt polcuțe crețe Mai șideți feteZe,
Rupte la uspețe ; Batăr numa doauă
Și mîneci bătute Care-s ocheșele
Rupte pe la nunte. Drăguțele mele.
Mgt. 1368/42 Traniș. jud. Cluj 14 V 1967

Culeg. Tr. Mirza.țGli. Petrescu, Z. Dejeu, Inf. Sărăcuț Maria, 46 ani și Ne
FI. Soare și alți studenți grea Lenuța, 34 ani.
Găzduță, găzduță! Din cîtu-i de gros

Nu cota că-i gros Dumneata-ți poți face
Că-i de noapte tros ; Tăt poluțe crețe
Lumină n-o fost Să le rupchi-n ’spețe ;
Numa de găteje ; Și mînici bătute
Pînă pă la cină Să le rupchi la nunte.
N-am avut lumină.
Mgt. 1368/55 S Valea Drăganului, jud. Cluj 14 V 1967

Culeg. Tr. Mirza, Gh. Petrescu, Z. Dejeu, Inf. Dejeu Margareta, 45 ani și
FI. Soare și alți studenți Măngău Ana, 43 ani.
Găzduță, găzduță! De cîtu-i de gros

Nu cota că-i gros Tăt îți poți tu face
Că-i de'noapte tors ; Tăt poluțe crețe
Dumnină n-o fost Să le rupchi-n 'spețe ;
Numai de găteje Și mînici bătute
N-am putut aleje. Să le rupchi la nunte
Mgt. 2010/135 Poieni, jud. Cluj 25 II 1971
Culeg. Tr. Mîrza Inf. Tulbure Veronica, 09 aui.
Poco rubato
Gâz-du - fă, găz - du - fă. Nu co - ta câ-i gro-su_
jt1 > - > >rj=7' fel'

Că-i de noap-te-i tor - su, Câ-i de noap - te-i tor-su.
Găzduță, găzduță ! Batăr numa doauă

Nu cota că-i gros Care-s ochișele
Că-i de noapte tors ; Drăguțele mele.
Sară pă la cină Curună de flori
N-am1 avut lumină. Mai șideți feciori,
Dar cîtu-i de gros Batăr numa doi
Dumneata-ți poți face Care-s ochișei,
Tă’ poluțe crețe Doi drăguți a mei.
Rupte pîn uspețe ; Busuioc culcat
Și’ mînici bătute Vreme-i de plecat ;
Să le rupț la nunte. Busuioc bătut
Curună“ di stele Vreme-o fost de mult,
Mai șideți fetele, Da n-am priceput.
Mgt. 1368/96 Ciucea, jud. Cluj 17 XII 1967

Culeg. Z. Dejeu și Gr. Bîrsan Inf. Bolba Ana, 55 ani, Giurgiu-
mati Lucreția, 60 ani și Brudașc-
că Nastasia, 80 ani.
356 Traian Mirza
Poco rubato ( ^ = 128) J 1
.1
Găz-du - ță, gaz-du-fă, Nu cd- ta că-i gros
Că-i de noapte tors, Că-i de noap - te tors
Găzduță, găzduță! Nu ne-am priceput.

Nu cota că-i gros Busuioc din flori
Că-i de noapte tors ; Mai șideți feciori
Lumnină n-o fost. Batăr numa doi
Din cîtu-i de gros Care-s ochișei
Dumneata-ți poți face Doi drăguți ai mei.
Tă ’poluțe crețe Busîioc din stele
Să le rupchi-n ’spețe. Mai șideți fetefc
Busîioc legat Batăr numa doauă
Vreme-i de culcat ; Care-s ochișele
Vreme-o fost de mult Drăguțele mele
Tipul II
Mgt. 1872/124 Pria, jud. Sălaj 9 X 1969

Culeg. Tr. Mîrza șLVal. Marica Inf. Farcaș ^Veronica, 28 ani
Cînd torcem clăcuța Rupte pîn uspețe ;

Mă băte’ măicuța Mînecuțe lungi
Cu-o nuie de socw Rupte pî la nunț’.
De gîndei că-i focw ; Lucru ce-am lucrat
Cu-o nuie de ceară Nu fie-mputat
De gîndei că-i pară. De fie purtat.
Mînecuțe crețe
Mgt. 1952/sss Cățelu, jud, Sălaj 2 X 1970

Culeg. Gh. Petrescu și L. Dubău Inf. Turcaș Reghina, 66 ani.
J =60
$ii m » rrnn j > I iii I n 1 n j i

Clă - cu - ță, clă - cu - țâ, Bu - nâ iești, bu - nu - ță
$ Il tf-'J £r 1 1 -1 i J . > ~
Lu - cru ce-am lu - era -to, Nu fi - e-m-pu - tat
Clăcuță, clăcuță, Mînecuțe crețe

Bună iești, bunuță ; Rupte pîn ospețe ;
Lucru ce-am lucrat Mînecuță rupti
Nu fie-mputat Rupți pă la nunti.
Ci fie purtat.
V. CONSIDERAȚII FINALE
Cercetările întreprinse în bazinul superior al Crișului Repede'și în Sălajul

învecinat ne-au relevat așadar cîntecul ceremonial al clăcii de tors despre
care folcloristica noastră știe pînă acum foarte puțin. Deși identificat în
abia nouă localități într-o zonă încă puțin explorată folcloric, materialul
inedit prezentat acum este totuși suficient pentru a fi corelat altor rezultate
și să permită formularea unor constatări.
a) Hora clăcii, deși diferită tipologic, are în fiecare sat o singură melo
die, ce este considerată de localnici ca fiind numai a ei.
b) Cercetări anterioare arată însă că tipul melodic I se regăsește și
în cîntecul vergelului dintr-o microzonă de la vest de Ciucea26, precum și în
cîntecul de șezătoare al unei localități din sudul Transilvaniei (v. 12, 326
ex. nr. 13).
c) Ca venind să particularizeze genuistic unele zone și microzone fol
clorice se impune apoi constatarea — certă deocamdată numai pentru
localitățile din nord, cercetate de noi — că acolo unde a fost identificat
cîntecul vergelului, cîntecul clăcii de tors lipsește și viceversa, unde a fost
identificat cîntecul clăcii de tors, lipsește cîntecul vergelului. Sudul Transil
vaniei pare să prezinte însă și situația coexistenței — cel puțin în unele
localități — a acestor două specii folclorice27. Nu este astfel exclus ca ele
să coexiste și în alte părți rămase încă necercetate.
d) Tipul melodic II se regăsește și el în cîteva variante mai apropiate
ori mai îndepărtate ale cîntecului de șezătoare din cîteva localități din sud
26 v. Tr. Mir za, Gh. Pe tr esc u, Cî-ntecul vergelului, în „Rev. de etnogr. și folclor”,
nr. 2/1969 p. 145.
27 Cf. nota 8.
358 Traian Mirza
(v. 12 ex. nr. 16—21), precum și în melodica unor colinde și balade familiale
de pe un teritoriu mai larg al Transilvaniei.
Faptul că și un tip melodic și altul se regăsește în genuri și specii dife
rite de pe un spațiu relativ mare, are desigur, mai multe explicații între
care și circulația melodiilor dintr-o zonă în alta și dintr-o categorie folclorică
în alta. Pentrir cazul înfățișat, care nu exclude explicația circulației, mai
plauzibilă pare să fie ipoteza — formulată deseori de către folcloriștii muzi
cali și verificabilă în numeroase cazuri — că în trecutul mai îndepărtat,
genuri și specii ale folclorului ocazional de pe spații geografice mai întinse
foloseau o melodică mai unitară de cît în faza de mai tîrziu a culegerii lor.
Peste acest fond vechi diversitatea tipologică vine să releve contribuția
creatoare a oamenilor diferitelor locuri și a generațiilor succesive la îmbogă
țirea continuă a patrimoniului lor artistic, pe cînd particularizarea genuis-
tică dezvăluie preferințe sau și faze diferite din biologia unor genuri și specii,
unele sau altele fiind surprinse, la un moment dat vii, în cîte o zonă, dar
uitate sau și lipsind din totdeauna, în altă parte.
Din cuprinsul lucrării s-a desprins — credem că relevant — funcția
utilitară a clăcii de tors, prin care ea se integrează obiceiurilor ce țin de
ciclul muncii. La rîndul său, cîntecul clăcii de tors, care descrie în conținu
tul său însuși ceremonialul căruia îi este integrat, făcînd totodată elogiul
lucrului bine făcut (utilitatea lui ca pentru ocazii sărbătorești) dovedește
a fi expresia artistică a funcției formative ce promovează valoarea muncii
în comun, solidaritatea și coeziunea spirituală a comunității profesionale
și de sex. Iar unitatea de conținut a cîntecului clăcii de tors din întreaga
lui arie de răspîndire cunoscută pînă acum dovedește că această funcție
are rădăcini adînci în viața și istoria poporului român.
Tr. Mîrza
LA CHANCON DE FILAGE DANS LA REGION NORDIQUE DES

MONTS APUSENI
Résumé
Les premiers chapitres de cette étude sort consacrés à l’explication
de la notion de „veillée”, notion qu’on confond assez souvent (même les
folklorists commettent cette erreur) avec „réunion”.
Le premier chapitre donne quelques significations du mot „veillée”
— veillée d’entre-aide, veillée — obligation (forme de la reste féodale
(et veillée-prestation (aux travaux d’utilité publique). A la difference des
deux dernières, la première veillée finit d'habitude par des distractions, et
d’autres veillées telles la veillée de moisson et de filage connait même
un cérémonial auquel on a intégré une chanson.
Le second chapitre est consacré aux travaux des paysannes, rigureu-
sement intégrés dans un calendrier populaire traditionnel. Les paysannes
qui ont le plus de laine et de chanvre organisent des veillées pour alléger
la fatigue du travail de filage, monotone et long.
Le III-ème chapitre concerne la veillée de filage et ses chansons très
peu connues.
Le IV-ème chapitre le plus étendu, décrit la veillée de filage, de la
région nordique des Monts Apuseni, et montre les moments les plus impor
tants de son cérémonial ; il analyse la chanson cérémoniale sous l’aspect
de son contenu littéraire et de sa structure musicale, il souligne la parenté
structurale étroite entre cette chanson et celle connue jusqu’à présent du
Sud de la Transylvanie.
Le V-ème chapitre sert de conclusion. Au sujet de la chanson cérémo
niale on souligne son caractère unitaire dans toute la région où elle est
connue. Après avoir fait la synthèse des donnés antérieurs, on compare
la veillée à la réunion.
Comparée à la réunion, coutume qui appartient plutôt aux cycles de
la vie, la veillée apparait comme une coutume intégrée au cycle du travail.
Excepté sa fonction utilitaire, la veillée d’entre-aide a aussi une fonction
formative, celle de promouvoir la solidarité et la cohésion spirituelle de
la communnauté compagnarde paysanne, de la communauté de travail
et de sex.
L’expression de cette fonction est justement le cérémonial avec sa
chanson.
BIBLIOGRAFIE
1. x Istoria României. Edit. Acad. R.P.R., vol. II, 1962, vol. Ill, 1964.
2. R. Vulcănescu, Etnologie juridică, Edit. Acad. R.S.R., București, 1970.
3. K 6 s K., Vechi forme de muncă agricolă în cîteva sate din jurul Clujului ; în ,,Anuarul
Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1965 — 1967”, Cluj, 1969.
4. I. Mușlea, O. Bîrlea, Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele hii
B. P. Hasdeu, Edit. Minerva, București, 1970.
5. S. Mangiuca, Călindariu iulian, gregorian și poporalu românu... pe anul 1882.
Oravița — Brașov, 1881.
6. T. Frîncu-G. Candrea, Românii din Munții Apuseni (Moții). București, 1888.
7. W. Truskowski, Folclor din comuna Trăsnea, județul Sălaj', în „Folclor literar”,
vol. II, Timișoara, 1968.
8. A. D. Cule a, Datini și muncă, vol. II, Casa Școalelor, București, 1943.
9. Ilarion Cocișiu, Folclor muzical din jud. Tîrnava Mare (schiță monografică), Sighi
șoara, 1944.
10. Ilarion Cocișiu, Cîntcce populare românești (Cuvînt înainte de T.A) Edit. Muz.,
București, 1963.
11. G. Breazul, Patrium Carmen. Edit. Scrisul românesc, Craiova, f.a.
12. M. K ah an e — E. Georgescu, Repertoriul de șezătoare — specie ceremonială distinctă
în „Rev. de etnografie și folclor”, 1968 nr. 4.
13. Nicolae Bot, Șezătoarea în zona Năsăudului, în "Anuarul Muzeului etnografic al
Transilvaniei pe anii 1965 —1967"; Cluj, 1969.
14. Zamfir Dejeu, Cîntecul de la claca de tors din zona de nord a Munților Apuseni
(conduc, științ. lect. Tr. Mîrza) comunicare la Colocviul național (studențesc) de folclor.
Cluj, aprilie, 1970.
Ovidiu Bîrlea
CÎNTECELE RITUALE FUNEBRE DIN ȚINUTUL

PĂDURENILOR (HUNEDOARA)
*
Cîntecele funebre din Ținutul Pădurenilor se caracterizează în primul

rînd printr-o mare bogăție și varietate, rivalizînd din acest punct de
vedere numai cu Banatul de răsărit și cu Oltenia nord-vestică- Tematica
lor e de asemenea complexă: concepții străvechi, precreștine, se îm
pletesc cu elemente creștine și cu precepte izvorîte din experiența în
delungată populară. Ca atare, în acest gen conviețuiesc produse folclorice
din perioade istorice îndepărtate pînă la contemporaneitate. Acestei
complexități tematice și acestor diferențieri în vîrsta istorică a producții
lor le corespunde o structură neunitară a formei atît de evidentă, încît
e semnalată cu ușurință de la prima lectură.
In repertoriul funebru se disting, din punct de vedere tematic,
funcțional și structural (uneori și ca proveniență istorică) următoarele
trei categorii:
a) cîntece rituale (și ceremoniale) funebre;
b) bocete funebre (la care se adaugă și parodiile acestora);
c) verșuri funebre (sau „verșuri la mort“).
Dacă asupra verșurilor funebre nu se pot ivi nedumeriri, chiar dacă
acestea sînt mai puțin cunoscute, altfel stau lucrurile cu celelalte două
categorii. In literatura de specialitate pînă în zilele noastre acestea sînt
înglobate de-a valma în același gen, fiind numite toate bocete (în unele
culegeri întîlnim ca atare bocetul bradului, bocetul zorilor, etc.), deși
în urma cercetărilor minuțioase ale fostei Arhive de folclor a Societății
Compozitorilor Români s-a arătat de multă vreme că în realitate e vorba
de două categorii atît de distincte, încît nu pot fi denumite cu același
termen* 1.
* Capitolul face parte din Monografia folclorică a Ținutului Pădurenilor, voi.

II (folclorul obiceiurilor), elaborat între 1954—1959. Din lipsă die spațiu, am limitat
în extremis numărul variantelor.
1 I. Po p o v i c i în studiul său, Bocetele românești, Oriavița, 1908, p. 5, nu
distingea decît două „specii“ ale cîntecelor funebre: „1. cîntecele făcute de dieci...
362 Ovidiu Bîrlea
Cîntecele rituale (și ceremoniale) funebre au următoarele caracte

ristici:
a) Se cîntă întotdeauna într-un anumit moment stabilit prin tradiție
al desfășurării ceremonialului funebru. Unele — cele mai vechi ■—■
avînd în trecut sau chiar azi o anumită semnificație, un anumit înțeles,
sînt cîntece rituale, altele ■— de obicei mai noi — nu au o atare semni
ficație, ele fiind doar simple cîntece ceremoniale ce comemorează, sub
liniază cutare moment din obiceiul funebru. Alteori, ele sînt legate de
o anumită categorie de vîrstă (cîntecul bradului) sau de anumite împre
jurări ale decesului (cîntecul de rugă).
b) Se cîntă totdeauna în grup de către femei pînă la un anumit
grad specializate în aceasta (mai cu seamă conducătoarea lor), putîndu-
se vorbi întrucîtva și de un fel de semiprofesionism, după cum se vede
și din faptul că pe alocuri ele sînt plătite, deși mult mai puțin decît
oficianții bisericești.
c) Aceste cîntărețe nu sînt rude ale mortului (cel mult rude în
depărtate, mai ales cînd sînt cunoscătoare reputate ale acestor cîntece),
rudele trebuind să se bocească.
d) Fondul cîntecelor rituale la cele mai vechi e precreștin, mitologic,
reflectînd concepții păgîne. Pe alocuri, au pătruns și elemente creștine,
dar acestea sînt puternic prelucrate de mentalitatea populară într-un
sens apocrif, uneori aproape laic, așa cum s-a întîmplat în majoritatea
covîrșitoare a colindelor religioase (de aci greutatea de a le distinge
de cele profane). Cîntecele ceremoniale au de obicei un conținut laic,
profan, izvorît din momentul respectiv al desfășurării practicelor fu
nerare.
e) Conținutul lor e obiectivat — de obicei epic — avînd o vala
bilitate generală: se referă nu la împrejurări individuale, legate de viața
și de personalitatea unui anumit mort, ci la toți morții la care se cîntă-
Tonul, impresia pe care o sugerează e de solemnitate gravă, de măreție.
f) Ca atare, textul e fix, transmis de către tradiție, față de care
cîntărețele au numai o atitudine de reproducere fidelă. în cîteva dintre
cîntecele rituale (sau ceremoniale) se permit anumite mici schimbări
limitate — includerea numelui celui mort, arătarea sexului, înșiruirea
categoriilor de rudenii ale celui mort — dar și acestea se fac potrivit
unor norme tradiționale care le stăvilesc.
g) Forma lor e de asemenea închegată, șlefuită de o îndelungată
circulație. Figurile poetice — personificarea, alegoriile, metaforele, re-
cari după toată probabilitatea nu sînt decît cîntece inventate de dieci sub influența
troparelor, isedelnelor, podobiilor și fericirilor ceremoniilor sacrale ale progreba-
niei sau înmormîintării rituale și 2. cîntecele dictate de musa populară, călăuzită
de jalea, dorul și focul celor rămași după mort“.
Abia C. Brăiloiu observa in „Ale mortului“ din Gorj, Buc., 1936, p. 3:
„Voi spune totuși — ceea ce încă nu s-ia spus niciodată limpede — că aceste
cîntece nu sînt bocete, cum li is-a zis greșit. Sînt cîntări rituale, mai bine zis ce
remoniale, cîntate de femei „numite“, care nu pot fi rude de aproape ale mor
tului, la anume vreme, după anume legi. Bocetul este cu totul altceva: o revăr
sare melodică a părerii de rău“.
Cîntece rituale funebre din Pădureni 363
petițiile enumerative2, etc. — se întîlnesc la tot pasul în aceste cîntece,

unele dintre ele — cîntecul bradului, al zorilor — ridicîndu-se la o
rară măiestrie, adevărate capodopere ale poeziei noastre populare.
h) Obîrșia istorică îndepărtată a unora dintre ele se vădește și în
puternica pecete arhaică, vizibilă atît în atmosfera poeziei, în coloratura
imaginilor, cît și în păstrarea unor cuvinte vechi, azi dispărute din uz.
De asemenea, cele mai vechi ■— cîntecul zorilor, al bradului — păstrează
și vechea structură a versului alcătuit din șase silabe, precum și unele
particularități desuete, ca dubla eliziune a ultimului vers etc.
Bocetele funebre au alte caracteristici:
a) Nu sînt legate de un anumit moment al ceremonialului funebru,
ci se pot cînta oricînd ziua, atît în timpul cît mortul zace în casă, cît
și tîrzie vreme după aceea, după intensitatea durerii bocitoarelor. Dacă
de obicei tradiția funebră obligă bocitoarele să se bocească dimineața,
la amiază și seara (pînă la apusul soarelui) ■— cînd se trag și clopotele
— apoi la anumite termene și sărbători de pomenire, acesta reprezintă
minimumul unei bune cuviințe funerare, îngăduința de a o depăși fiind
chiar bine apreciată de către cei din jur ca semn al unei strînse legături
dintre mort și cei rămași în viață.
Prin extensiune, bocetul e întrebuințat și în afara prilejului funebru,
fapt neglijat în folcloristica noastră. Mamele își boceau flăcăii la plecarea
acestora în armată; de asemenea, pe alocuri cîntecele de leagăn sînt
cântate pe melodii de bocet. Se pare că prin unele părți (căci nu există
documente folclorice), cîntecul miresii la plecarea acesteia din casă era
un bocet. Dar faptul cel mai semnificativ pentru tonalitatea acestei specii
este obiceiul femeilor din unele părți — ca și în Pădurenime ■— de a
se boci atunci cînd au dat peste un mare necaz, cînd sînt copleșite de
o tristețe neobișnuită, izvorîtă uneori din singurătate. Această lărgire a
întrebuințării bocetului poate fi explicată parțial prin similitudine în
cazul plecării la oaste — în trecut flăcăul prins cu arcanul pentru un
stagiu de 12—25 ani, de unde de multe ori nu mai revenea niciodată
— sau al plecării miresii din casa părintească, amîndouă fiind inter
pretate ca o plecare fără revedere ca și cea a mortului. Folosirea melo
diei de bocet în cîntecele de leagăn a fost explicată de unii cercetători
prin atmosfera onirică a bocetului care ar fi una din caracteristicile
esențiale ale actului bocirii3. Nici una din aceste explicații nu ni se
pare că se potrivește bocirii din cauza supărării, a tristeții cauzată
de feluriți factori- De fapt, cazul din urmă arată fără îndoială că în
concepția populară bocetul este socotit drept genul cel mai deprimant
2 Despre paralelismul analogic și semantic v. Ovidiu Bîrlea, Diferen

țierea teritorială a liricii populare, în „Revista de etnografie și folclor“, 12 (1967),
p. ISO—191.
3 E. id e Martino, Morte e pianto rituale nel mondo antico, Torino, 1958,
p. 365—8.
364 Ovidiu Bîrlea
care exprimă cel mai bine culoarea durerii, a tristeții și a părerii de

rău, ca un fel de superlativ al cîntecului propriu-zis de jale. Bocetul
este mai profund, mai răscolitor decît acesta și în consecință provoacă o
mai temeinică ușurare sufletească, prin lacrimile pe care uneori le
produce din abundență.
b) Sînt cîntate individual de către femei. E drept că prin unele
părți din Ardeal — între care și partea nordică din Pădurenime —
și din nordul Moldovei, există și obiceiul de a se boci în grup, alături
de bocirea individuală, însă și aici conducătoarea grupului intervine în
repertoriul tradițional, alegînd ceea ce i se pare ei nimerit și impunînd
grupului spre cîntare, uneori chiar „potrivind“ anumite texte pentru
situația mortului.
c) Trebuie să existe o strînsă legătură între bocitoare și cel mort
care să legitimeze părerea de rău exprimată atît de patetic. Cele mai
apropiate sînt rudeniile, apoi prietenele și vecinele care au avut strînse
legături sociale și sufletești cu cel mort. In genere, cu cît aceste legă
turi au fost mai strînse, cu atît bocetul cîștigă în intensitate, capătă
forme mai dramatice și mai zguduitoare. Acesta e unul din motivele
pentru care cea mai bună orînduire a bocetelor e după gradul de rude
nie dintre bocitoare și mort.
d) Conținutul bocetelor reflectă în genere poziția socială a mortului
și a familiei lui, rolul și năzuințele celui decedat, soarta celor părăsiți
de el. Ca atare, alături de motive generale ce se potrivesc oricărui mort,
mai frecvente și mai subliniate sînt ideile poetice, motivele speciale ce
se referă la o anumită stare, pentru mamă, tată, tînăr necăsătorit, etc.
Iată de ce clasificarea bocetelor după gradul de rudenie e cea mai
adecvată realității folclorice.
e) Forma bocetelor e în genere cea mai neînchegată, cea mai fluidă
dintre toate genurile cîntate, tocmai pentru a fi adaptabilă intențiilor
poetice ale bocitoarelor. Improvizația e — în anumite limite variabile
după regiuni — în comparație cu celelalte genuri, cel mai des întîlnită
în bocete; e o formă permanentă pe toată durata bocirii. în linii mari,
un bocet e alcătuit din trei feluri de elemente:
1) Versuri apelative, un fel de refrenuri neregulate care apar obli
gator la începutul bocetului, apoi foarte des la începutul și mai rar la
sfîrșitul unui motiv (al unei idei poetice), fiind un fel de formule intro
ductive și finale ale motivelor din bocet. De obicei, la începutul boce
tului se întîlnește un singur vers în care se arată gradul de rudenie sau
numele celui mort:
Dragu mnei.i, cumnatu mneu . . .
sau:
Draga mg Lucreția mg . . .
Alteori, acest prim vers este însoțit de altele în care se insistă asu
pra însușirilor optime — reale sau atribuite — ale mortului:
Bunu mneu, Lazăru mneu,
Bunu mneu al răbdătoriu,
Bunu mneu hăl strîngătoriu .. .
sau:
Tata mneu, și bunu mneu,
Tata mneu, dulcele mneu ...
Ceea ce e caracteristic pentru versurile apelative este frecvența ne

obișnuit de mare a adjectivelor posesive și a calificativelor de natură
superlativă menite să exprime adînca afecțiune a loviturii, intensitatea
durerii, adîncimea legăturilor dintre bocitoare și cel dispărut.
2) Motive tradiționale, create în trecut, care exprimă idei și senti
mente mai larg cuprinzătoare, putîndu-se referi uneori la orice mort,
sau numai la anumite categorii.
3) Motive improvizate, create ad-hoc de către bocitoare pentru a
exprima anumite situații particulare, individuale, fie din viața celui
mort, fie din relațiile dintre acesta și bocitoare.
Bocetul apare în genere ca o împletire a acestor motive întrețe
sute, „contaminate“ în chip variabil după talentul și dispoziția crea
toare a bocitoarei și după limitele impuse de tradiția regională. Din
acest punct de vedere, teritoriul țării noastre se împarte în două mari
zone: de o parte Banatul, Ardealul și nordul Moldovei, de cealaltă Olte
nia, Muntenia și sudul Moldovei (bocetul dobrogean aparține uneia sau
celeilalte categorii după proveniența locuitorilor, cel al băștinașilor fiind
asemănător celui muntenesc). In Banat, Ardeal și nordul Moldovei,
forma bocetului e mai închegată, versul e izometric, avînd 8 silabe, iar
în chip excepțional pe alocuri prin Banat chiar 6 silabe. Motivele tra
diționale sînt mai frecvente, își dau o contribuție mai mare în alcătuirea
bocetelor. Aceste motive tradiționale s-au închegat de cele mai multe
ori într-o formă fixă, în 2—3 versuri — rareori mai multe — circulînd
ca atare în cadrul unei regiuni folclorice, în chip sporadic pe o arie mai
mare. Alteori, motivele tradiționale n-au căpătat o formă conturată,
șlefuită prin care să se impună și ca atare, bocitoarele preiau numai
ideea, ceea ce trebuie să zică, pe care o înveșmîntează într-o formă ver
sificată prin improvizație.
în cea de a doua zonă, forma bocetului e cu desăvîrșire liberă, ver
sul fiind heterometric (număr variabil de silabe), fără ritm cel mai
adesea, un fel de proză cîntată. Motivele tradiționale sînt mult mai pu
țin frecvente decît în cealaltă zonă nordică și, din cauza formei libere,
nu s-au cristalizat într-o formă cîtuși de puțin închegată. Ca atare, bo
cetul din această zonă se reazimă numai pe improvizație în ceea ce pri
vește versurile poetice și în foarte mare măsură și în ceea ce privește
366 Ovidiu Bîrlea
ideile și sentimentele exprimate. El e mai prozaic, mai deslînat, dar

prin aceasta mai adecvat pentru a da deplină libertate bocitoarei să-și
exprime tot ce-i stă pe suflet4.
în concluzie, bocetul nu se ridică nici pe departe la culmea artis
tică a cîntecelor funebre, îndeosebi a celor vechi. Rar de tot întâlnim
în bocet sclipirea unor imagini poetice, în schimb el impresionează prin
explozia sinceră a durerii intense, prin dramatismul patetic al situației,
al mimicii și al intonației, prin cruditatea exprimării directe, nemeș
teșugite, ceea ce îl situează printre documentele de căpetenie ale stu
diului psihologiei poporului și al relațiilor sociale.
Verșurile funebre sînt, spre deosebire de celelalte, creații cărtură
rești ale diecilor și mai cu seamă ale preoților. Conținutul lor nu e decît
o oglindire a preceptelor biblice, insistîndu-se îndeosebi asupra nimic
niciei vieții omenești, un fel de predică funebră versificată și cîntată.
Uneori, ele au împrumutat idei poetice din folclor, cum sînt versurile
prin care cel mort își ia rămas bun de la rude și prieteni. Forma lor
e vizibil cărturărească, după cum se vede ușor din întorsăturile stilis
tice nepopulare, din frecvența anumitor idei și imagini inexistente în
creația populară și din rima împerechiată a numai cîte două versuri
(foarte rar se întîlnesc mai multe versuri consecutive ce sfîrșesc cu
aceeași rimă). De altfel, prezența lor prin manuscrisele bisericești și
faptul că aproape întotdeauna sînt cîntate de diecii bisericii dovedesc
încă o dată originea lor bisericească. Aceste verșuri au fost create pen
tru a populariza mai ușor învățăturile bisericii, probabil și pentru a face
concurență cîntecelor rituale cu conținut profan și păgîn în vederea iz
gonirii acestora, întocmai cum s-a încercat și izgonirea colindelor prin
4 Despre diferențierile teritoriale ale bocetului același autor scrie îin Istoria
literaturii române, I, p. 53: „Despărțirea de cel mort nu se face însă numai prin
aceste cîntece de ceremonial, ci și prin bocete. Acolo unde cele două categorii
coexistă, bocetul este o lamentație improvizată pe o melodie jalnică. De multe ori
improvizarea este chiar neversificată. In locurile unde nu există alte cîntece de
înmormîntare decît bocetele, unele motive ale vechilor cîntece de înmormîntare
se păstrează în bocet, care capătă o mai mare stabilitate, are un caracter cere
monial. Aici bocetele se cîntă pe melodii anume, au forme de versificație precise
și folosesc chiar în versificarea lor anumite șabloane“. Constatările sînt fanteziste,
dovadă, între altele, înseși bocetele din Pădurenime, unde, deși există cîntece ri
tuale și ceremoniale funebre, bocetele au o structură fixă, cu melodii anume, unele
fiind atît de înrudite cu cele dintîi, încît e anevoioasă delimitarea lor, adesea
numai cu ajutorul criteriului funcțional. De altfel, C. Brăiloiu schițase încă
în 1940 diferențierile teritoriale ale bocetului, distingînd trei tipuri: 1) „un type
essentiellement transylvain, à textes poétiques constants et régulièrement versifiés,
où l’improvisation se réduit d’ordinaire à peu de vers, toujours très remarqués
par l’assistenee ; 2) un type répandu en Valachie, Moldavie, dont les textes poéti
ques, entièrement improvisés, côtoient la prose; 3) un type propre à l’Olténie,
dont les paysannes ne peuvent dicter les textes qu’en prose, alors qu’en chantant
elles leur font subir une versification improvisée, très patriculière. L’étude établira
peut être quele type 2 ci-dessus n’est autre chose qu’un état plus récent du type 1,
ainsi que peuvent le faire penser certaines parentés mélodiques“. (La musique
populaire roumaine, extrait de la Revue Musicale février—mars, 1940, p. 3). Tex
tele bocetelor oltenești pe care le-am găsit consemnate nu diferă structural de
cele din Muntenia și sudul Moldovei.
cîntece de stea cu care verșurile funebre se aseamănă atît de mult,

unele — ca Versul lui Adam — fiind atît cîntec de stea, cît și verș la
mort.
*
în Ținutul Pădurenilor circulă mai multe cîntece rituale și cere

moniale funebre: cîntecul bradului, cîntecul zorilor, cîntecul de rugă,
cîntecul de fereastră („strigă moartea la fereastră“), cîntecul de priveghi
(ca text o variantă a celui precedent), apoi cîntecele executate în casă,
pe drum și la groapă. Repertoriul cel mai bogat de atari cîntece se în
tâlnește în sud-vestul ținutului (satele Goleș, Dăbîca, Hăjdău, Meria și
Lunca Cernii).
De o importanță covîrșitoare prin vechime, prin frumusețe artis
tică și prin marea lui răspîndire în ținut este cîntecul bradului. Din
investigațiile la teren, rezultă că el e cunoscut în toate satele pădure-
nești, exceptînd Lăpuju de Sus, Ulm și Toplița. în ultimele două sate
a dispărut nu de multă vreme, dovadă și faptul că e încă folosit, dar
prin concursul satelor vecine, cei din Ulm chemînd femei din Cerbăl,
iar cei din Toplița (unde e sporadic întrebuințat) femeile cunoscătoare
din Goleș.
Variantele pădurenești se pot grupa în două tipuri: a) tipul pur,
care cuprinde numai motive referitoare la brad și la podoabele lui fu
nebre și b) tipul contaminat, în care, alături de motivele întîlnite în
primul tip, mai apar alte motive străine bradului, provenind din alte
cîntece rituale (cîntecul zorilor, de petrecut etc.).
Cel mai răspîndit este cel dintîi, fiind întîlnit în toate satele din
nordul și în cea mai mare parte din sudul ținutului, sub forma unei
arii compacte, unitare. Variantele sînt foarte asemănătoare între ele,
atît că unele sînt mai ample, altele mai schematice, omițînd o serie de
elemente. Cîntecul se compune din două părți: cîntecul bradului pro-
priu-zis și cîntecul „chischineului“ cu care e împodobit bradul. în par
tea întîi, construită în dialog, bradul înfățișat ca o ființă vie poves
tește cîntărețelor toate peripețiile lui, toate „patimile“ ce le-a avut de
îndurat de la alegerea lui de către voinicii trimiși de mortul „frate
jurat“ (sau „soră jurată“) pînă la împlîntarea lui lîngă crucea mortului,
în partea a doua, „chischineul“ este apostrofat de către cîntărețe, com-
pătimindu-1 că a fost blestemat de „grecul“ (sau „greconița“) care l-a
„dat“ să fie sortit ofilirii și putrezirii, cocoțat pe un brad la un „cap
de june — la o putrejune“, în vînturi și ninsori.
Variantele tipului întîi se pot împărți, din punct de vedere al mă
surii versului în două subtipuri: cel arhaic alcătuit din versuri de 6
silabe, totodată și cel mai răspîndit, și cel alcătuit din versuri de 8 si
labe, de origine mai nouă, care este întîlnit numai în cîteva sate (la ex
tremitatea nord-vestică Bătrîna — apoi în sud-estul ținutul în satele ală
turate Ghelari, Ruda și Plop; în satul ultim se întîlnește și varianta
pe 6 silabe).
368 Ovidiu Bîrlea
Citind variantele celor două subtipuri, se observă ușor procedeele

prin care structura hexasilabică a fost mărită cu încă două silabe. Une
ori, versurile au fost refăcute pe de-a întregul, formulate cu alte cu
vinte, fără a putea stabili cu precizie care anume dintre acestea sînt
noi creații, iar nu completări ale unor versuri hexasilabice5. De cele
mai multe ori, creatorii populari au recurs la al doilea procedeu, inse-
rînd în schema hexasilabică noi cuvinte — de obicei conjuncții, pre
poziții, substantive și adverbe scurte, mai rar interjecții — prin care
numărul silabelor crește la opt. Caracterul de umplutură, de adaos pri-
soselnic se vădește cu mare ușurință la lectura paralelă, dovedind și
pe această cale originea mai nouă a variantelor octosilabice.
Cel de al doilea tip e contaminat de motive străine cîntecului bra
dului. Pe lîngă cele două motive existente în primul tip, variantele
conțin noi motive despre soarele ce a zăbovit (Goleș și Dăbîca), despre
călăuzirea sufletelor nu pe calea stîngă, ci pe cea dreaptă de către Maica
Domnului (Dăbîca și Lunca Cernii), despre disputa dintre soare și moarte
(Dăbîca și Lunca Cernii), despre cele șapte ferestre ale lăcașului mor
tului (Dăbîca și Lunca Cernii), despre aducerea sicriului (Hăjdău și
Lunca Cernii), despre moartea inexorabilă (Hăjdău și Lunca Cernii).
Acest tip se întîlnește numai în extremitatea sud-vestică a ținutului (sa
tele Goleș, Dăbîca, Hăjdău, Lunca Cernii) din vecinătatea Țării Hațe
gului. Motivele arătate mai sus au pătruns în cîntecul bradului din ce
lelalte cîntece rituale funebre, de aceeași structură și atmosferă (pro
babil și de aceeași vechime) care circulă — cu unele excepții — apro
ximativ în aceeași arie ca și cîntecul bradului (e foarte probabil ca în
trecut cele două arii să se fi suprapus întocmai), cum ar fi: de petrecut,
ale drumului etc., dar mai ales cîntecul zorilor, de factură mai com
plexă. Această contaminare dovedește că în trecut —■ cel puțin în sud-
vestul ținutului — a circulat și cîntecul zorilor, care a dispărut foarte
probabil datorită faptului că, funcțional, cele două cîntece coincideau —
căci și bradul este adus în zori la casa mortului, este din nou cîntat
cînd este împodobit sau la amiazi, apoi în drum spre cimitir, și la groapă
—• rămînînd doar cîntecul bradului care a preluat motive din celălalt
ce erau cîntate tot în aceleași momente ale desfășurării obiceiului.
Cîntecul bradului circulă și în afara limitelor ținutului pădurenilor
pe o arie relativ restrînsă din sud-vestul țării: Oltenia nord-vestică din
tre Jiu și Cerna, Banatul răsăritean (valea Bistrei, cu totul sporadic
și în valea Almăjului), Țara Hațegului și valea Mureșului dintre Deva
J Nu întotdeauna versul de opt silabe care nu are vreun corespondent hexa-

silabic în celelalte variante ar putea fi considerat ca o nouă creație, întrucît nu
se cunoaște exact varianta de șase silabe de la oare au plecat creatorii celei de
opt silabe. Se poate foarte bine ca și versurile octosilabice, pe cane le bănuim a
fi refăcute pe de-a întregul, pentru că nu le mai reîntîlnim în variantele hexa
silabice culese, să fi existat într-o variantă-princeps hexasilabică de mult dispă
rută din repertoriul actual.
Cintece rituale funebre din Pădureni 369
și Aiud6. Dar ceea ce este surprinzător, este faptul că în cadrul acestei

arii, cîntecul bradului circulă în forme neașteptat de asemănătoare, în-
cît nu se poate vorbi decît de variante ale aceluiași tip, abstracție fă-
cînd de tipul contaminat cu motive din cîntecul zorilor și alte cîntece
funebre care este întîlnit cu totul sporadic în patru sate în Hațeg și
Oltenia (Densuș, Uric, Merișor și Runc, la care trebuie să adăogăm și
satul Măstacăn situat lîngă Hăjdău și Luna Cernii, după cum rezultă
din afirmațiile informatoarelor). Diferențele dintre variantele ardelene
și cele oltenești sînt neînsemnate. Pretutindeni — inclusiv tipul conta
minat — bradul personificat își istorisește „patimile“ într-un fel ase
mănător, insistînd asupra acelorași momente, cu multe imagini poetice
comune. Diferența dintre variantele oltene și cele ardelene constă în fap
tul că în cele dintîi lipsește cu desăvîrșire motivul „chischineului“, ca
și în cîteva variante ardelene. Ca atare, ofilirea, veștejirea este un
atribut numai al bradului, nu al chischineului, deși diferențierea nu este
nici aici netă, deoarece și în unele variante ardelene, între care și cea
din Meria și Ghelari, se vorbește și de veștejirea bradului, alături de
cea a chischineului. De asemenea, în variantele oltenești bradul este
mințit de cei care l-au tăiat că va fi tălpoaie, căprior — mai rar po
deală sau șindrilă — la casă, în timp ce în majoritatea variantelor ar
delene el este momit numai că va fi sădit în grădină, la lină fîntînă.
pretext întîlnit în unele variante oltenești, uneori alături de cele ară
tate mai sus. Udarea cu lacrimi a bradului ca să nu se ofilească apare
numai în cîteva variante ardelene din Hațeg și de pe valea Mureșului,
ca și în varianta din Ghelari.
După cum se vede, variantele pădurenești se încadrează în familia
ü Aria cîntecului bradului este mult mai restrînsă decît cea a bradului fu
nerar ce se pune mai cu seamă la morții tineri. în Istoria literaturii române, I,
București, 1964, p. 43—44, Mihai Pop serie însă: „în regiunile de munte ale
Olteniei, în unele părți din Banat și în sudul Ardealului, mai cu seamă în Hune
doara, este și astăzi obiceiul ca la capul celor ce au murit tineri, al flăcăilor și
fetelor și chiar al tinerilor căsătoriți, să se pună un brad. Obiceiul pare a fi fost
răspîndit altă dată aproape în toată țara, dar după datele de astăzi este greu
să stabilim limitele lui de altă dată. Datele documentare vorbesc despre un astfel
de obicei pînă la valea Mureșului, uneori depășind această vale spre Țara Mo
ților și Cîmpia Ardealului“. Dar S. FI. Marian arată că bradul funerar este
practicat „mai în toate părțile locuite de români și mai cu seamă în Transilvania“
(înmormântarea la români, București, 1892, p. 98) și citează amănunte descriptive
din Bucovina, Moldova, apoi Dobrogea, jud. Sibiu, Hunedoara, Alba și Caraș-
Severin (p. 98—107), subliniind că acolo „unde nu se află brad, se împodobește
o creangă de măr, sau de prun sau și alt pom“ (p. 99). Despre semnificația bra
dului funerar, A. . F o c h i dă, în Miorița, București, 1964, p. 510—513, mărturii
din jud. Hunedoara, Alba, Gorj, Vîlcea, Brașov, Caraș-Severin, Sdlbiu, Dîmbovița,
Argeș, Ilfov, Teleorman, Prahova, Satu-Mare și mai cu .seamă Vrancea, de unde
se poate vedea că aria obiceiului este incomparabil mai largă decît a cîntecului
bradului, cuprinzînd toată țara. Nu știm de unde provin „datele documentare“
citate mai sus, probabil că e vorba de rezultatele investigațiilor lui M. Pop și
publicate în vreunul din cele „19 grundlegenden Büchern welche zwischen 1932
und 1966 erschienen sind“ (broșura Gotfried-von-Herder Preis 1967, Stiftung F.V.S.
zu Hamburg, p. 19), care lipsesc din bibliotecile noastre.

370 Ovidiu Birlea
celor ardelene cu care sînt foarte asemănătoare, diferențele fiind de de

taliu, de aceeași natură ca și cele dintre variantele pădurenești ale
primului tip.
Cîntecul bradului cu versul alcătuit din șase silabe se caracterizează
prin sobrietatea exprimării, prin patosul reținut și grav, prin versu
rile închegate, decantate de detalii stilistice prisoselnice. Circulația în
delungată a cizelat mereu forma, reținînd numai imaginile esențiale,
încît orice adaos ar turbura limpezimea împietrită a cîntecului. Prin
măiestria la care a ajuns acest cîntec, el se situează între capodoperele
folclorului nostru vechi alături de cîntecul zorilor și de unele colinde
și balade. Variantele cele mai frumoase sînt cel din Lelese, apoi din
Cerbăl, Muncelu Mare, Runcu Mic și Dăbîca, celelalte fiind mai su
mare, cu numeroase omiteri.
Variantele octosilabice nu mai au același aticism al exprimării,
forma e mai zgrunțuroasă, mai prozaică, trădează multe platitudini iz-
vorîte din adaosurile de două silabe la versurile care au avut șase silabe
sau din reformularea acestor versuri. Mai izbutită e varianta din Ghelari
care cuprinde și motive noi, în timp ce variantele din Plop și mai cu
seamă Bătrîna sînt mai neartistice, mai greoaie în exprimarea neîn-
demînatică, pe lîngă faptul că sînt reduse ca dimensiuni, fiind abia un
rezumat al variantelor complete.
Cîntecul bradului face parte fără îndoială dintre cele mai vechi pro
duse folclorice românești. Arhaismul său se vădește nu numai în atmo
sfera pe care o sugerează, icoană a unor vremuri străvechi rămasă vie
pînă în zilele noastre, ci și în alte detalii care reflectă stări apuse de
mult. în el ni se înfățișează „grecu“ sau „greconița“ care a vîndut bas
maua destinată împodobirii bradului funebru. Acești greci nu pot fi
altceva decît negustorii din vechile companii de comerț care își aveau
sucursale în aproape toate orașele ardelene, chiar și în Hunedoara, unde
cu sprijinul lor se construise prin secolul al XVII-lea o biserică româ
nească. Aluzii la acești „greci neguțători“ —■ de multe ori printre aceștia
erau și mulți români, mai cu seamă aromâni — se mai întîlneșc în
cîteva colinde, iar în ținutul pădurenilor în cea despre nevasta și fiul
adormit, fiind o mărturie indiscutabilă despre plăsmuirea acestor mo
tive în perioada feudală, ceea ce nu exclude ca fondul acestora să fie
mai vechi, care în această epocă a suferit o „modernizare“ prin inse
rarea de elemente contemporane, păstrate apoi pînă astăzi.
în lexicul textelor se mai păstrează încă vreo cîteva arhaisme, fapt
semnalat și în colindele ținutului. Cel mai frecvent este verbul a oblici =
a afla, al cărui înțeles s-a pierdut însă în ținut, de aci stîlcirea cuvîn-
tului în diverse chipuri. Dacă în unele variante se mai păstrează forma
corectă d-oblicit, d-oblecit, mai frecvent d-oblisit (Lelese, Cerbăl, So-
hodol, Alun, Bătrîna, Goleș), de cele mai multe ori apare însă într-o
formă coruptă: d-obricit, d-obrisit (Cerbăl, Plop); d-oblindit și d-oblin-
iïiat (Muncelu Mic), d-oblisit (Bunila); d-oblîrd'it (Ghelari), d-oblincit
(Sohodol), d-obrinfit, d-obrîndit și obrinsit (Cerișor), oblidzit și oblin-
dzit (Plop), d-ambecit (Ruda). Mai rar, cuvîntul se pare că a fost înțeles
ca o formă a verbului a îndupleca, sens dedus în context, fiind întîlnit

ca duplecat (Poenița Tomii, Cerbăl, Merișoru de Munte), sau asimilat
cu neologismul a obliga, ca în d-oblicat (Muncelu Mare) și d-oblegat
(Runcu Mic).
Cum se vede, în unele sate circulă paralel mai multe forme co
rupte, uneori chiar alături de cele corecte (Cerbăl, Sohodol, Ghelari),
ceea ce nu e posibil decît în urma necunoașterii sensului cuvîntului.
Pe alocuri, se mai păstrează și alte cuvinte arhaice: sori cu înțelesul
de voinici frați jurați (Lelese); a răsbuna și cale răsbunată (Lelese) cu
sensul de a îmbuna și cale bună, norocoasă; ciudat (Ghelari) cu înțe
lesul de minunat; biurească (Bunila) = să sufle, să bată vîntul; bue și
buit (Bătrîna) cu înțelesul de a coborî; cujeta (versul „Mult mă cuje-
tară“ din Cerișor) în sensul de a contempla, a gîndi privind. Alteori,
se întîlnesc forme arhaice ale cuvintelor uzuale: prundariuri (Alun) =
prunduri, de calea ș-ăhasta, drag domnulu sfîntu (Dăbîca, în cazul din
urmă din necesități metrice).
Cîntecul zorilor nu se întîlnește astăzi decît în extremitatea nord-
vestică a ținutului (Bătrîna și Lăpuju de Sus), dar pătrunderea unor
elemente din acest cîntec în cel al bradului în sud-vestul ținutului do
vedește că în trecut el a fost cunoscut și în această parte, dacă nu
chiar în întreg ținutul. Variantele din cele două sate de lîngă granița
Banatului par să fie un ecou al influenței bănățene, în orice caz tipul
pădurenesc nu face parte din stratul vechi folcloric al celorlalte tipuri
ale cîntecului zorilor, mai cu seamă al celor oltenești. Tipul pădurenesc
e octosilabic, întocmai ca și restul cîntecelor rituale și ceremoniale din
ținut — exceptînd cîntecul bradului — și apare într-o formă redusă,
schematică. Nu are nici amploarea variantelor oltenești și bănățene,
nici tematica arhaică a acestora, iar construcția stilistică săracă are mai
degrabă aerul unei improvizații decît al unui vechi cîntec șlefuit prin
îndelungata circulație. El pare un ecou fărîmițat și modernizat al ti
pului arhaic din regiunile amintite care poartă aceeași pecete a vechi
mii și desăvîrșirii artistice ca și cîntecul bradului. S-ar putea ca el să
fie rezultatul unei contopiri dintre un fragment al cîntecului zorilor —
implorarea acestora să mai întîrzie — și un bocet local cîntat în grup
în timpul dimineții. Motivul amintit din cîntecul zorilor e întîlnit în
variantele oltenești (zorile din casă, ale drumului) apoi în cîteva variante
bănățene și hațegane7.
„Strigă moartea la fereastră“ are o răspîndire în ținutul păclure-
nilor aproape tot atît de mare ca și cîntecul bradului, fiind necunoscut
numai în Bătrîna și Ghelari. E cîntat de femei în grup la amiazi în
ziua înmormîntării, de obicei la geam, înainte de venirea preotului pen
tru prohod.
7 Variantele dobrogene din Topolog-Tulcea provin foarte probabil de la o

populație colonizată din sud-vestul țării.
372 Ovidiu Birlea
Variantele pădurenești se pot grupa în patru sub tipuri:

1) Subtipul complet, în care mortul, după fiecare strigare a morții
personificate, își ia rămas bun de la cîte o rudă sau categorie de rude
nii, începînd de la cele mai apropiate pînă la prieteni și vecini. Ca atare
numărul strigărilor variază după mulțimea rudeniilor, ajungînd pînă la
10 chemări (Ruda).
Acesta e și subtipul cel mai răspîndit în Pădurenime. El se în
cadrează în variantele obișnuite ale acestui cîntec care are o mare răs-
pîndire în Ardeal (valea Bistrei în Banat în chip sporadic, sudul Ardea
lului mai cu seamă, apoi mai rar în nord, prin județele Cluj și Bistrița-
Năsăud). în sudul Ardealului, strigarea mortului de către moartea per
sonificată apare de obicei în cîntecul ăl mare (sau cocoșdaiul), alături
de alte motive (scrierea sufletelor de către Maica Domnului, cearta cu
cului cu moartea etc.), cîntat pe alocuri în zori drept „cîntecul zorilor“
sau în chip de cîntec ritual de sine stătător ca și cîntecul zorilor. „Strigă
moartea“ se mai întîlnește apoi în cîteva bocete propriu-zise din nordul
Ardealului și în verșurile funebre atît în sudul cît și în nordul Ardea
lului. Existența acestui cîntec în verșuri destul de răspîndite ar părea
să indice o origine cărturărească, în bună măsură recentă, ceea ce con
stituie o ipoteză plauzibilă dacă se ține seamă de conținutul cîntecului
și mai ales de forma încă neînchegată, insuficient cizelată. Nu este însă
exclus ca fenomenul să se fi petrecut invers. Ceea ce este însă neîn
doios, este faptul că prelucrarea în verșurile funebre este vizibilă, se
recunoaște ușor din cauza structurii cărturărești a versurilor. Pe alocuri,
au pătruns versuri despre luarea de ziua bună din cîntecele de nuntă,
într-o formă foarte apropiată, încît sîntem în fața unei transplantări
dintr-un gen într-altul, a unor „strofe călătoare“, cum li se mai spune.
2) Subtipul contaminat cu alte motive provenite din alte cîntece
rituale funebre. Acesta este în genere mai scurt, mai rezumativ, dînd
parcă precădere motivelor care i s-au adăogat. în Pădurenime, motivul
e mai puțin răspîndit, fiind întîlnit mai cu seamă în partea sudică.
3) Subtipul în care e vorba numai de spovedirea mortului, nu și
de luarea de rămas bun de la rudenii. Acest motiv este mai puțin răs
pîndit în Pădurenime, întîlnit numai în partea sudică a ținutului, de
obicei contaminat cu alte motive, provenite cele mai multe din alte
cîntece funebre. El nu se deosebește mult de forma în care acest subtip
circulă în sudul Ardealului, fără să aibă frecvența primului subtip.
4) Subtipul în care nu moartea, ci clopotul —- „harîngul“ — strigă
pe cel mort să iasă din casă. El este foarte rar întîlnit: în Pădurenime
e atestat numai în Hăjdău, apoi în satele din nordul Țării Hațegului
după atestările informatorilor.
Cintecul de priveghi este întîlnit numai în partea sud-vestică a ți
nutului pădurenesc (Goleș și Dăbîca). Ca text, el nu este decît o va
riantă a cîntecului „Strigă moartea la fereastră“, de care se deosebește
numai prin primele 4 versuri referitoare la miezul nopții și la cîntatul
de noapte al cocoșilor. De altfel, în aceste două sate, el se cîntă și în

timpul zilei la amiază, bineînțeles fără primele 4 versuri proprii prive
ghiului. în restul țării, el este întîlnit numai în chip izolat prin împre
jurimile Bradului, căci prin acele părți unde există obiceiul de a se
cîntă la priveghi —■ sudul Ardealului, Năsăud, Moldova carpatică —
circulă alte texte funebre. ,
Cîntecul de rugă se pare a fi un produs specific pădurenesc, deoa
rece, deși obiceiul de a pune rugă se întinde pe o arie mult mai mare,
— Pădurenimea, Țara Hațegului, Banatul răsăritean — nu se cunoaște
pînă acum vreun atare cîntec pe această întindere. în Pădurenime,
cîntecul de rugă este cunoscut numai în colțul sud-vestic (Dăbîca, Hăj-
dău, Meria, Lunca Cernii și Vadu Dobrii). Aici circulă trei tipuri
distincte, cîntate pe aceeași melodie specifică acestui prilej, unul pro
venit din tradiție și două create recent. Cel tradițional, Harînjile trag
în sat este cel mai răspîndit, fiind cunoscut în toate satele amintite.
Textul comentează, prin repetiție enumerativă, absența mortului, răpus
pe meleaguri străine și e destul de scurt față de cîntecele funebre men
ționate pînă aci. Al doilea cîntec, „Măi frate fiu de țăran“, este cu
noscut numai în Lunca Cernii și Meria și este recent, creat după ulti
mul război mondial din nevoia de a exprima durerea după anumiți
morți, după cei căzuți pe cîmpul de luptă. El se compune din două
părți. Cea dintîi nu e decît o variantă literară a cîntecului lui Vlaicu
care a suferit foarte puține modificări, prin înlocuirea numelor proprii:
în loc de „Vlaicule“ s-a pus „Măi frate“. Cea de a doua e o reluare
a unui cîntec de război cunoscut în Ardeal încă din timpul primului
război mondial8.
Al treilea cîntec — mai scurt decît toate — a fost creat prin
1950—1 chiar de către informatoarea de la care a fost cules. Deocam
dată are o circulație strict locală — Hăjdău — și e problematic dacă
va intra în circuitul folcloric obișnuit, deși textul în sine nu are nimic
local, individual, putînd fi potrivit la oricine a murit în locuri străine.
Celelalte cîntece funebre — în casă, la plecare, la groapă — se
deosebesc de celelalte prin faptul că sînt mai scurte, nu au o funcție
tocmai bine precizată și că de cele mai multe ori se sudează între ele,
apărînd în forma unui text compus din părți aglutinate. Se pare, de
asemenea, că sînt și mai noi decît celelalte. Acestea sînt cîntece fu
nebre ceremoniale în sudul ținutului pădurenesc, deoarece în partea
nordică de cele mai multe ori sînt inserate în bocete, mai cu seamă în
cele cîntate în grup.
Hei, boilor, hei este răspîndit mai mult în partea nordică a ținu
tului și este foarte asemănător cu puținele variante ardelene atestate
8 Procesul de creație al acestui cîntec de rugă a fast studiat de noi în arti

colul Un aspect al procesului de creație în folclor, publicat în „Studii și cercetări
de etnografie și artă populară“, 1960, p. 291—303.
374 Ovidiu Bîrlea
în colecțiile cercetate, fiind relativ mai răspîndit în sud-vestul Ar

dealului.
Soare, soare rotogol este răspîndit atît în nordul, cît și în sudul
ținutului. Și acest cîntec pare să fie o creație locală pădurenească, de
oarece nu mai este atestat în colecțiile cercetate. Ideea poetică —■ soa
rele solicitat să facă ziua mai mare — altfel formulată e cunoscută
însă pe o arie mai mare, care cuprinde sudul Ardealului, sporadic nordul
Ardealului, apoi jumătatea nordică a Moldovei. în realitate, e vorba
deci de două produse folclorice distincte, create independent, amîndouă
însă pornind de la aceeași idee poetică.
Fii, progadie, făloasă este întîlnit în Pădurenime în variante apar-
ținînd la două categorii:
Fii, progadie, făloasă și Bucură-te, minăstire, exprimînd amîndouă
aceeași idee poetică și într-un chip asemănător, diferind doar primele
două versuri. Variantele primei categorii par a fi de asemena o creație
pădurenească, nemaifiind întîlnită în colecțiile cercetate. Cea dintîi e
răspîndită atît în nordul, cît și în sudul ținutului pădurenesc, în timp
ce „Bucură-te minăstire“ e cunoscută numai în sud și pare să fie o
creație recent adusă în acest ținut prin slujitorii bisericești, căci ulti
mele două versuri din varianta Goleș sînt fără îndoială de proveniență
cărturărească. Una din caracteristicile acestui cîntec este marea lui
popularitate pe întreg cuprinsul țării. Este cel mai răspîndit cîntec fu
nebru, fiind cunoscut în Ardeal (uneori „mînăstire“ fiind înlocuit prin
„țintirime“ ca și pe alocuri prin nordul Moldovei, sau prin „temeteu“
ca prin Oaș), Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia și Banat, atît în
bocete, cît și în cîntecele funebre propriu-zise (ale mănăstirii, pe drum,
la groapă, cîntec de mort, strigă moartea la fereastră etc.). Pe de altă
parte, el e cunoscut și sub formă de cîntec propriu-zis, iar pe alocuri
a pătruns și în unele balade. Marea lui răspîndire se datorește cărtu
rarilor sătești, care par a fi fost și creatorii lui. Din repertoriul fune
bru, el a trecut și în genurile amintite.
De origine cărturărească este și cîntecul Veniți, frați, veniți, surori,
după cum reiese din particularitățile stilistice ale versurilor, cît și din
numeroasele variante sub formă de verș. în Pădurenime, cîntecul este
atestat numai în partea sudică (Bunila, Dăbîca, Hăjdău, Meria). în res
tul țării, cîntecul este cunoscut în variante asemănătoare (o parte din
acestea au în comun numai versurile 1—2, altele versurile 3—4) în
Ardeal și în nordul Moldovei, pătrunzînd sporadic în Dobrogea și Mun
tenia. Mai răspîndite sînt formele de bocet și de verș — acestea din
urmă aproape tot atît de numeroase ca și cele dintîi, ca verș fiind cu
noscut chiar în Moldova și Muntenia — mai rar sub formă de cîntec
ceremonial funebru (Strigă moartea la fereastră, cîntec de mort).
Cîntecele Pămînte, dragă pămînte și Cît îți e casa de mică se ca
racterizează prin faptul că au o formă mai puțin cristalizată, cu for
mulări improvizate, mai șovăitoare, insuficient de pregnante.
Pămînte, dragă pămînte este mai răspîndit în partea nordică a ți

nutului pădurenilor, fiind inserat de obicei în bocetele cîntate în grup.
El este cunoscut în sudul Ardealului (inclusiv valea Bistrei și Banat),
apoi în nord-vestul Olteniei, avînd aproximativ aceeași arie de răspîn-
dire ca și cîntecul zorilor și al bradului. De altfel, în Banat, Țara Ha
țegului și Oltenia nord-vestică, cîntecul apare sub formă de cîntec ri
tual funebru (la groapă, al pămîntului, cîntecul bradului, pe drum, la
poarta bisericii), în timp ce în restul ținutului sud-ardelean el a deve
nit bocet propriu-zis. Variantele pădurenești se situează într-o categorie
intermediară între acestea, neavînd nici forma pe deplin închegată a
celor dintîi, nici imprecizia șovăielnică a bocetelor. De altfel, versurile
variantelor pădurenești nu se regăsesc toate în variantele arătate, ci
primele două apar de obicei în cîntecele funebre, ultimele două (sau nu
mai ultimul) în bocetele sud-ardelene, cu excepția variantei din Cergău-
Alba. Aria de răspîndire, în bună măsură similară cu cea a cîntecului
bradului, precum și unele versuri comune, arată că el face parte din
tr-un fond străvechi, anterior diferențierilor dialectale folclorice dintre
Banat, Oltenia și sudul Ardealului. El s-a menținut în chip mai tenace,
în forme șlefuite în Oltenia, Banat și Hațeg, în timp ce în sudul Ardea
lului a decăzut în categoria bocetelor, supus improvizărilor, reformulă-
rilor, fărîmițîndu-și forma mai veche, bine cristalizată.
Cîntecul Cit îți e casa de mică are o formă mai fluctuantă decît
precedentul. Variantele pădurenești din nord și din sud au un singur
vers comun, Fără uși, fără ferești, celelalte fiind diferit formulate pe
marginea aceleiași idei poetice. Dar ceea ce e curios, e faptul că aceeași
constatare se desprinde și din cercetarea variantelor — foarte răspîn-
dite — din Ardeal, Moldova, Dobrogea și Oltenia: versul citat revine în
aceeași formă ca un leitmotiv, în timp ce restul versurilor se deosebesc
iarăși, deși exprimă aceeași idee. E drept că alături de acestea, există
în aceeași arie — dar în număr mai mic —■ variante care nu mai au
acest vers, adică ceea ce am putea numi variante tematice, cu același
conținut, dar diferit versificat. Mai răspîndit sub formă de bocet, el
apare sporadic sub formă de cîntec funebru prin Ardeal (cîntecul ăl
mare, cîntec de priveghi), Dobrogea (la cimitir) și Oltenia (cînd îl bagă
în tron), mai rar în verș (nordul Ardealului).
In legătură cu marea răspîndire a acestui cîntec, se ridică între
barea dacă se poate vorbi de o răspîndire prin circulație sau de poli-
geneză. Dacă la celelalte cîntece funebre rituale și ceremoniale răspîn-
direa prin circulație pe o arie mai întinsă (Bucură-te, mînăstire, Veniți
frați, veniți surori), sau mai restrînsă (cîntecul bradului, cîntecul zorilor,
Strigă moartea la fereastră, Pămînte, dragă pămînte) sau chiar numai
în cadrul ținutului pădurenesc (Soare, soare rotogol, Fii, progadie fă
loasă, tipurile cîntecului de rugă, cîntecul de priveghi) nu mai poate
fi pusă la îndoială, nu tot același lucru se poate spune despre ultimul
cîntec. Circulația ar fi impus măcar pe o arie mai restrînsă o formă mai
376 Ovidiu Bîrlea
cristalizată, mai stabilă, așa cum se întîmplă la toate genurile însoțite

de melodie, exceptînd bocetele propriu-zise. Ca atare, credem că versul
Fără uși, fără ferești — comun majorității variantelor pe o arie atît de
întinsă, nu se datorește unei răspîndiri de la un capăt la altul, ci unor
poligeneze independente în cadrul acestei zone, deoarece compararea
sicriului cu o casă „fără uși, fără ferești“ se ivea de la sine oricărei
bocitoare dotată cu puțină fantezie creatoare. Nu trebuie să se înțeleagă
că fiecare bocitoare e creatoarea imaginei citate, ea a intrat și în tra
diția locală pe o arie mai restrînsă de unde l-au putut prelua, însă
ni se pare neverosimilă răspîndirea lui pe un teritoriu atît de diferit
dintr-un singur punct creator. Existența variantelor tematice — lipsite
de acest vers — constituie o altă dovadă că motivul nu își datorește
marea lui popularitate răspîndirii unei creații unice, ci unei realități,
unei constatări prin ceea ce avea ea mai izbitor și mai ușor de sesizat.
Problema se va pune în chip similar și la o sumedenie de motive în-
tîlnite în bocetele propriu-zise.
împrumuturile dintre cîntecele funebre și celelalte genuri folclo
rice sînt în genere reduse. Mai numeroase întrepătrunderi și contami
nări se constată, pe de o parte, între cîntecele funebre și pe de alta,
între verșuri și bocete. în plăzmuirea verșurilor, cărturarii sătești au
luat idei poetice — sau chiar versuri — din cîntecele funebre, dîndu-le
o altă pecete stilistică, încît pe alocuri e greu de determinat dacă bu
cățile au fost populare, sau cărturărești devenite populare. Bocetele
arată o mai mare apropiere tematică — uneori și formală — de cînte
cele funebre, multe motive nefiind decît o fărîmițare, o decădere în
bocetele propriu-zise, după cum se poate vedea și din bibliografia mo
tivelor (bradul-miireasă, calea stîngă-dreaptă, zorile ivite și mortul ador
mit, luarea de rămas bun, pămîntul solicitat să apese ușor etc.). Din
cîntecele de nuntă (din variantele „Ia-ți mireasă, ziua bună“) a pătruns
în cîntecele funebre („Strigă moartea la fereastră“), precum și în bo
cete motivul luării de rămas bun, de cele mai multe ori în versuri
aproape aidoma celor din cîntecele nupțiale. Am amintit că „Bucură-te,
mănăstire“ a trecut în sudul Carpaților în cîntecele propriu-zise și chiar
în balade. în ținutul pădurenilor, versurile:
Că am o măicuță slabă,
Rămasă plîngînd pe iarbă
din varianta din Alun a cîntecului „Strigă moartea la fereastră“ se re

găsesc într-un cîntec de militărie întîlnit nu numai în același sat, ci
și în altele din nord (Cerbăl, Feregi, Bătrîna) într-o formă foarte ase
mănătoare :
Ș-avusăi o maică slabă

Ș-o lăsai plîngînd pă iarbă
Ș-avusăi on taică slab,

Rămasă plîngînd pă prag.
E greu de precizat care a fost genul de baștină al acestui cîntec.
Conținutul, tonalitatea mai apropiată de cea a cîntecelor lirice, precum
și răspîndirea lui mai mult sub formă de cîntec ne fac să credem că el
a fost împrumutat din acest gen spre a fi inserat în cîntecul funebru
citat. Colțul sud-vestic al ținutului pădurenilor se arată a fi nu numai
cel mai bogat în cîntece funebre, ci și cu o predispoziție creatoare încă
vie, după cum arată crearea recentă a celor două cîntece de rugă. Poate
că această atitudine mereu creatoare să se datoreze influenței ținutului
vecin al Hațegului, unde repertoriul funebru e mai bogat și mai com
plex.
Hunedoara posedă cel mai bogat repertoriu de colinde. Același lu
cru se poate spune și despre repertoriul cîntecelor funebre, îndeosebi
Țara Hațegului și Pădurenimea, la care trebuie să adăogăm Banatul
răsăritean și Oltenia nord-vestică. Faptul că aria de răspîndire a celor
mai vechi și mai importante cîntece rituale funebre (cîntecul bradului,
al zorilor, apoi Pămînte, dragă pămînte) nu coincide cu cea a bocetelor
și a genurilor folclorice mai noi, diferențiate în cadrul celor trei pro
vincii istorice ce au constituit state aparte pînă la Unire, trecînd dim
potrivă peste lanțul muntos al Carpaților, dovedește că această arie a
fost o străveche vatră de viață românească încă din epoca îndepărtată
a formării poporului român, într-o strînsă comuniune înainte de apa
riția granițelor statale pe culmea Carpaților9.
9 Problema a fost schițată în datele ei fundamentale în .articolul Folclorul

și unele probleme ale dezvoltării poporului român, în „Revista de folclor“, IV
(1959), p. 196—198. După cît se pare, atari cîntece rituale funebre nu există la
celelalte popoare europene și din bazinul mediteranian.
Aflăm că și la spaniolii din zona mediteraniană ar exista un cîntec >al zori
lor, dar numai la copii, despre care nu știm dacă și din punct de vedere tematic
se înrudește cu al nostru. Felix Karl înger în L’Europa occidentale e cen
trale. Etnografia e tradizioni popolari (extras din Razze e popoli della terra, vol.
VII), p. 165, amintește doar în treacăt obiceiul spaniol: „Nella zona mediterranea,
quando muore un bambino, durante al veglia impena uno spirito di g’azzarra e
di alllegriia, e la veglia si chiiude con gld auroros, o cantici dell’alba“. Nu știm
de asemenea în ce măsură cîntecele rituale funebre de la noi se aseamănă cu
bocetele cînitate cu mult fast lia elementele conducătoare: „Es gab auch noch bei
verschiedenen Völkern, z.B. den Griechen, eine feierliche, um ein Fremdwort zu
gebrauchen offizielle Totenklage für Fürsten und verdiente Priester und Krieger.
Diese gehört aber nicht zur volksmässigen häuslichen Totenklage“. (Otto Bö
ck el, Psychologie der Volksdichtung, Leipzig—Berlin, 1913, p. 98).
378 Ovidiu Bîrlea
BIBLIOGRAFIA CONSULTATĂ DESPRE

REPERTORIUL FUNEBRU
A. Publicații (și extrase)

O. Barna, Veselie, dor și jale, Sighișoara, f,a. (1943?), 168 p.
Bartok B., Cîntece poporale românești din comitatul Bihor, Buc., 1913, XXII +
360 p.; Volksmusik der Rumänen von Maramureș, München, 1923, XXXVIII+
227 p.
G. Bi chi geam, I. Tomuță, Bocete și descîntece din ținutul Năsăudului, Bis
trița, 1936, 160 p.
I. Bîrlea, Balade, colinde și bocete, Buc., 1924, 140 p.
V. Bologa, Poezii poporale din Ardeal, Sibiu, 1936, 298 p.
C. Brăiloiu, „Ale mortului“ din Gorj, Buc., 1936, 14 p.; Bocete din Oaș, Buc.,
1937, 84 p.; Despre bocetul de la Drăguș, 90 p.
G. Breazu 1, Patrium Carmen, Craiova, f.a., 747 p.
T. Brediiceanu, 170 melodii populare române din Maramureș, Buc., 1957, 215 p.
T. Bura da, O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880, 280 p.; Bocete, în „Convorbiri
Literare“, XII, XIII, XIV, XV, (1878—1882).
O. Densusianu, Flori alese din cîntecele poporului, Buc., 1920, 204 p.; Graiul
din Țara Hațegului, Buc., 1915.
S. V. Dr ă g oi, Monografia muzicală a comunei Belinț, Craiova, f.a., 157 p.;
1222 melodii poporale (în „Omagiu lui C. Kirițescu“, Buc., 1937, p. 814—882).
T. Frîncu, G. Când rea, Românii din Munții Apuseni, Buc., 1888, 303 p.
S. FI. Marian, Inmormîntarea la români, Buc., 1892.
I. Mușlea, Cercetări folclorice în Țara Oașului, Cluj, 1932, VI + 124 p.
I. Mușlea, Șcheii de la Cergău și folclorul lor, Oluj, 1928, 50 p.
E. Nicoară, V. Net ea, Murăș, Murăș, apă lină, Reghin, 1936, XVII + 329 p.
T. Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, Buc., 4925, XXII + 240 p.;
Poezia lirică populară, curs litografiat, Buc., 1948, 307 p.
V. Păcală, Monografia comunei Rășinari, Sibiu, 1915, 528 p.
I. Popovici, Poezia populară română, I. Bocetele românești, Oraviița, 1908, 74 p.
I. P. Reteganul, Bocete, adecă cîntări la morți, Gherla, 1906, 191 p.
V. Sala, Bocete, Buc., f.a„ 16 p.; Bocete bihorene, Buc., f.a. 16 p.; Văetări, bocete
după morți, Buc., f.a., 16 p.
Gr. Tocile seu, Materialuri folcloristice, vol. I, partea I-, a Il-a, Buc., 1900,
1712 p.
P. Țiucra Pribeagul, Pietre rămase, Satu Mare, 1936, 396 p.
Al. Va sil iu, Cîntece, urâturi și bocete, Buc., 1909, XXXIV + 208 p.
B. Periodice
„Comoara Satelor“, Blaj, I—V (1923—7).
„Grai și suflet“, București, I—VII (1923—1937).
„Ion Creangă“, Bîrlad, I—XIII (1908—1920).
„Izvorașul“, Bistrița, I—XXI (1919'—1940).
„Șezătoarea“, Fălticeni, I—XXV (1892—1928).
C. Arhiva Institutului de Folclor (manuscrie, fonograme, magnetograme
și texte neînregistrate).
CÎNTECE RITUALE DE MORI

CÎNTECUL BRADULUI
Runcu Mic
Cîntat:
—/: Set’ină d’e bradu, :/ Zos nu m-or lăsat

/: Rău t’e-ai d-oblegatu, :/ /: Pîn m-or arătatu :/
/: D’in codru-ai plecatu, :/ /: La vraniț-aleasă, :/
— leu n-aș fi plecat, 30 La frat’ele-acasă
5 /: Numa m-o trimesu :/ /: Ș-acol se găsîiu :/
On frat’e zurat1 / : Fete mar' plîngînu :/
/: *
Doi fisor d’e-o vîstră :/ N'eveste jelinu,
Cu doă topor N'eveste jelin.
/: Zos să mă doboră :/ Zos nu mă lăsară
10 Șî mă-ncunzurar. 35 Sus mă răzîmară,
—/: Fraților, zurațu, :/ Dictat:
Nu mă-ncunzuraț, Pă casă la d’eal,
/: Zoz mă dărîmațu :/ Să le fiu d’e-amar.
Ș-în circă mă luaț Șî mă-npodobiră
15 /: Șî cu miiT plecațu :/. Cu fior' d’e grăd’ină,
—/: Plînje-mi-ț, voi brazu :/ 40 Maica lui suspină.
Șî mă suspinaț — K'ișkineu rotat,
/: Că ien astăz plecu :/ Rău t’e-o blăstămat
D’in livez ăi verz Grecu-ăl d’e t’e-o dat,
D’in livezî verzu Să nu stai împăturat,
20 L-ases petri săs. 45 Numa-m vîr d’e brad:
/: Cocoș m-or cîntatu :/ Vîntu să t’e bată,
Urît m-o mîncat Sofie să t’e ardă,
/: In cîrcă m-or luatu :/ Fața tç să piardă,
Șî cu miiT plecară N'eaua să t’e ningă,
P-o poiană mare, 50 Maica să t’e plîngă.
25 /: P-o rază d’e spre :/ „Șî-i gata2“.
1 „poCe vorbele să le mai greșăsc“, spune inf. întrerupînd cîntecul.

2 Àrh. I.F., i, 17.974, cules de la inf. Lăscuș Valeria de Ovidiu Bîrlea și Emilia
Comișel, în 22. XI. 1954.
Cîntecul bradului e cunoscut în toate satele pădurenești cercetate, exceptînd
Lăpuju de Sus, Ulm și Toplița, îin variante destul de apropiate (v. textele următoare,
apoi cele publicate de I. P o p o v i c i, lucr. cit., p. 69—70 (din Socet, cu 27 versuri)
și p. 70—71 (din Poiana Răchițelii, cu 23 versuri octosilabice). Alte variante nepu
blicate din A.I.F.: i. 17.994 din Feregi (38 versuri); i. 17.978 (52 versuri) și fg. 10.253b
(43 versuri) diin Muncelul Mare; i. 17.986 din Muncelul Mic (16 versuri); fg. :10.258a
din Poenița Tomii (40 versuri); i. 18.031 (52 versuri) și fg. 10.268 a (43 versuri)
din Cerbăl; i. 9.293 (34 versuri) + fg. 14.131 (26 versuri) + i. 9.170 (28 versuri)
și i. 18.027 (12 versuri) din Cerișor; mg. 115 g (31 versuri) și i. 17.975 (22 versuri)
din Sohodol; fg. 10.195 ia (32 versuri) din Alun; fg. 14.492 (38 versuri) din Bunila;
380 Ovidiu Bîrlea
A BRADULUI
Lelese
Cîntat:
/: Set’ină d’e bradu :/ /: D'in codrțl-ai pornitu :/
/: Se ț-ai d-oblicitu :/ leu n-aș fi pornit
Se ț-ai dobli. . . leu n-aș fi po . . .
fg. 10.203 a (28 versuri) din Poienița Voinii; mg. 99 x (26 versuri) din Meria;
fg. 14.559 a (17 versuri octosilabice) și i. 18.062 (29 versuri octosilabice) din Bătrîna;
fg. 10.184 a (65 versuri octosilabice) din Ruda; mg. 495 a (79 versuri) din Ghelari.
In restul țării, cîntecul circulă pe valea Mureșului începînd din vecinătatea
Aiudului pînă spre Deva, apoi pe valea Streiului, Țara Hațegului, bazinul superior
al Jiului, Oltenia nord-vestică (la vest de Jiu) și sporadic prin cîteva puncte din
Banatul răsăritean. Variante ardelene asemănătoare, în care bradul e de obicei
momit că va fi pus la fîntînă: fg. 4912 a (Geoagiu de sus — Alba); i. .18.052 (Șard-
Alba); fg. 5276 și 4'965 a (Galda de jos — Alba, a doua var. fără motivul chischi-
neului); fg. 4939 b (Cetea-Alba: bradul = soție mortului); fg. 4948 a (Galda de
Sus — Alba: fragmentară); fg. 4957 b și 4953 a (Oricău-Alba: a doua fără motivul
chischineului); Frîncu — Candrea, p. 175—6 (? Munții Apuseni); fg. 4919a
(Sebeșel — Alba); Breazul, P.C., p. 187—8 (Aurel Vlaicu — Huned.: fragmen
tară); Marian, înmor., p. 101—2 (Densuș — Huned.: neprod. var. Bura da;
are în plus episodul celor 9 ferestre) ; p. 102, 102—10.3 (Densuș — Huned.) ; p. 103—4
(Cugir — Alba); p. 105—6 (neprod. var. Frîncu — Candrea); p. 495—6 (Strei-
sînjeorz — Hunedoara: fără episodul chischineului; reprod. din „Ungaria“, 1892);
I. P. Re te g anul, Bocete, p. 93-—4, Țuștea — Huned.: bradul adus pentru cunu
nie, soacra = moartea, fără episodul chischineului) ; p. 96 (Țuștea —■ Huned. : epi
sodul chischineului); p. 99—100 (Păucinești — Huned.: bradul = soție); p. 100—1
(Bucerdea — Alba: fără episodul chischineului); p. 102—3 (? M-ții Apuseni): ca
var. Frîncu — Candrea); p. 103—4 (Cugir — Alba: ca var. Mariian); p. 106—110
(? Valea Hațegului: bradul mușcat de vidră); p. 112—4 (Vîleelele Rele — Huned.:
fără episodul chischineului); D en su si an u, Ț. Hațeg, p. 96—7 (Densuș — Huned.:
bradul = nevastă de munte); p. 131 (Densuș — Huned.: mai sumară ca precedenta);
p. 246 (Păucinești ■— Huned.: ca var. din I. P. Reteg.); p. 258—9 (Grădiște —
Huned.) ; fg. 6850 a (Valea Lupului — Huned. : bradul = nevastă mortului) ; fg. 5786
(Clopotiva — Huned.); fg. 14.194 b, i. 9400 și mg. 94 d (Boșorod — Huned.: ultima
var. fragmentară); fg. 6855 a (Uric — Huned.: sumară, avînd în plus alte motive:
pămîntul greu, 9 ferestre, paharul de otravă) ; fg. 6834 a (Merișor — Hunedoara :
fragmentară, avînd alte motive: sosirea popii, întîlnireia cu Maica D., „strigă moar
tea“); i. 3000 (Livezeni — Huned.: numai primele 5 versuri); i. 682 (culese de
Socoil M. Ion fără indic, localității; în final, cearta bradului cu teiul); fg. 5974 a
(Glimboca — Cairaș-Sev.: bradul = ortac de nuntă; incompletă) fg. 6013 a, b (Rusca
—Montană—Caraș-Sev. : numai 14 versuri) ; fg. 6022 a (Măru—Caraș-Sev. : fără
episodul chischineului); i. 8749 (Luncani — Timiș: numai primele 7 versuri); „Izvo-
rașul“, XVI, p. 200 (?: bradul aruncat la urmă în foc; pe 8 silabe: f. probabil
stilizat de culeg.) ; P o p o v i c i, Bocetele, p. 66—69 (Grădiștea — Huned. : amplă
pe 6 și 8 silabe).
Variante oltenești (în care bradul e de obicei mințit că va fi pus tălpoaie la
casă) : fg. 2776 b, 2835, 2956—9 (Runc — Gorj : primele două mai isumare) ; fg. 2991 a
(Stănești — Gorj : sumară) ; fg. 3042 a (Dobrița — Gorj : numai primele 9 versuri) ;
fg. 3073—4 (Belești — Gorj); fg. 3077 a, b; 3078 a (Frățești — Gorj); fg. 3079—3080,
8135 a (Riasovița — Gorj: în prima var. bradul mințit că va fi pus numai în livezi
verzi); fg. 3091 (Stolojiani — Gorj: bradul mințit că va fi făcut strășiner la casă);
fg. 3095—6 (Stroești — Gorj: ca precedenta, dar mai sumară); fg. 3097 a, b; i. 13.046
(Schela — Gorj : bradul mințit că va fi pus la fîntînă și prefăcut șindrilă la casă) ;
fg. 3101—4 (Brădieeni—Gorj: ca prec., dar mai sumară; uneori 8 silabe); fg. 3130 a. b;
7006 a (Bîrsești — Gorj); fg. 6302 a, b; 6305, mg. 774 c (Cîmpofeni — Gorj: prima
5/: Da m-o poruncitu :/ — Draji mei sei braz!

O soră jurată Sus vă rîd’icaț
O soră ju . . J 30 Șî vă răsbunaț
Șî voi mie-m daț
Dictat:
Cale răsbunată
Aia ș-o mînatu, Șî pă min mă iartă!
Doi voinis din satu, Bradzî s-ajutară
Cu două topoare 35 Șî să răsbunară.
10 Jo să mă doboară, Sor
* cu capul gol,
iei, dacă sosiră, Pă umer‘ mă luară,
Nu mă doborîră, Cu min apucară
în sus să uitară, Tăt p-un d’ial în jos
Dacă le plăsa 40 Șî p-on cîmp frumos.
Cînd s-apropiiară
15 De set'ină mia, Cu mine d’e sat
Prada si-o făsa Jos îm hod’inia
Jos mă doborea. Șî mă așt’epta
Sor cu capul gol, 45 Fetse cășt’igat’e
Pă umer‘ mă luară Șî neveste-naltse
20 Cu miri
* apucară Pă min să mă cint’e.
P-o rară Sor
* cu capu gol,
cărare, *
Pă umer mă luară,
Pin Poiana Mare, 50 Cu min’-apucară
Cin vrură să iasă Cu mini-apucară
Cu min d in poiană Pă ulița mare,
25 Bradzî ș-așădzară leu mul m-am uitat
Șî să-ntunecară, Să văd un s-abat:
leu dzin grai grăii : Cu min s-abătură
și ultima var. fragmentare) ; fg. 6314 (Arcani — Gorj) ; fg. 7001 a (Cotești — Gorj) :
fg. 7002 (Pocruia — Gorj: sumară); fg. 7244b (Telești — Gorj: sumară); fg. 7268
(Mătăsari — Gorj : puțin diferită de tipul gorjenesc, pe 8 silabe) ; fg. 7806 a (Găvă-
nești — Gorj: ’bradul mințit că va fi făcut căpriori la casă); fg. 8054 (Rasova —
Gorj: bradul mințit că va fi făcut podeală ila casă); fg. 9784 a (Peștișani —
Gorj: bradul mințit că va fi făcut masă); i 13040 (Ursăței—Goirj); „Grai și suflet“,
VII, p. 253—4 (Rasova — Gorj) ; p. 258 (Tiismana — Gorj : ‘bradul mințit că va fi
sădit; sumară); p. 264 (Vălari — Gorj: bradul mințit că va fi pus lia fîntînă);
p. 26’5 (Stolojani — Gorj : bradul mințit că va fi pus căprior la casă) ; fg. 1356—7,
f.a. 51119 (Negoești — Gorj : bradul mințit că va fi sădit în grădină) ; fg. 1358 b,
11.739 b (Izvema — Mehed.: ca precedenta); fg. 8516 a (Celei — Gorj: ca prece
denta) ; fg. 2982 a (Topești — Gorj : sumară) ; fg. 2963—4 (Tismana — Gorj : bradul
mințit că va fi sădit, dar nu se precizează unde) ; fg. 3031—2 (SOhodol — Mehedinți) :
fg. 3106 a (Godinești — Gorj); fg. 6913 a; i. 13.036 (Castani — Gorj: toate varian
tele asemănătoare cu var. Tiismana); Brăiloiu, Ale mortului, p. 5—6 (?: bradul
mințit că va fi sădit la fîntînă și făcut tălpoaie la casă); mg. 1236 m (Șișești —
Mehedinți: 12 versuri, bradul adus ca să umbrească).
Variante îndepărtate care conțin alte motive: i. 13.037 (Godinești — Gorj);
„Izvorașul“, XIV, p. 3i69 (Șișești •— Mehedinți); fg. 10.085 b (Cornereva — Caraș-Sev.:
bradul = ortac mortului); mg. 1045 c (Borlovenii vechi — Caraș-Sev.: bradul =
mire refuzat de moartă); fg. 5337 b (Mărișel — Cluj: sulița = mine; cîntat cînd
împodobesc sulița și cînd merg la groapă).
1 „Vez', la glasu ăsta nu să gată «juratu», nu să-poafe“, observă inf.
382 Ovidiu Bîrlea
55 Une fu strînsură Rău tsi-o blăstămat:

La vrariiț-aliasă2 65 Să nu șăz în ladă,
La soruț acasă în ladă-mpăturat,
Șî sus m-ajutară La fetse pă cap
Pă casă la (fiai Ca șî tu să șădz
60 Să le fiu d’j-amar Int-on vîrv d’e brad,
De jele-nt-on an. 70 Soare să tse ardă,
K'șkirieu rotat Vîntu să tse bată.
Grecu-ăl d’e Ci-o dat „Gata. Atît, mai mult nu știu“23.
CÎNTECUL BRADULUI
Cîntat: Ghețari
— Brade, brad’e, văruț brad’e, 25 Urii-am fost ieu răsărit

Ce, brad’e, ț-ai d-oblîncit u Tă d’i negrul d’e pămînt,
D’e d’in codri ț-ai pornit, O doi, cu două topoară,
D’in codri, d’in codri verzii Pă mirie să mă doboară,
Șî iei, dacă m-or tăiat,
SDictat:
30 Tăt în voie m-or lăsat,
Șî d’e la izvoară rec' De ieu gios că am picat,
Aicia la petri săc'? Cu topoară m-or cioplit,
— O, o, o, soruță dragă, Pă două rudz m-or tsitsit
Nice ieu n-aș fi pornit Și cu mirie ș-or porriit
D’e urii-am fost răsărit, 35 în gios câtă răsărit,
10 Numa io că ș-am avut Ș-apucară gios p-o vale,
Soro, un frat’e jurat Cătă răsărit de soare;
Aicia la voi în sat Cin fuserăm la un sat
Veasta-n codri m-o venit îacă noapl'ia ne-o călcat
Să fiu gata d’e pornit
15 Că moartea l-o cutropit, 40 lei pă mirie m-or lăsat
Veasta-n codri m-o tunat Doamrie, d’e lătur' dă sat,
Să fiu gata d’e plecat, Acolo proptit p-un gard
Că moartea l-o mai călcat, Pănă s-or dus d’i-or cinat
După mine ș-or mînat La fral'e-mrii-o hăl giurat
20 Doi văruț a lui d'in sat. 45 Șî noapîia l-or privegiat,
Mul pin codri ș-or umblat Cîn soarele răsărea
Șî ca mi n-or mai aflat lei după mirie porriia,
Așa nai ș-așa ciudat, Tăt harîngile trăgîn
Mul mă mir cu mm-or găsît Surorile jălcuin.
2 poarta pe care-o deschide ca să bage bradul.

3 Airh. I.F., fig. 14.232, inf. Musa Maria și Pătrău Lucreția: culeg. I. Cocișiu în
25. XII. 1950.
O variantă din același sat a fost publicată de T. Pap ahagi în Lirica popu
lară, curs univ. liitogr., Buc., 1948, p. 257—8, conținînd 31 versuri (prima jumătate
a variantei noastre).
50 Dar suror' așa dzîciau: Oki negri am aruncat

— D’e uni, brad’e t’i-or adus? Ș-am vădzut că mai sin bradz
— D’i-acolo d’e cît apus. Șî aia că-s tăț uscaț.
— D’e uni, brad’e, t’i-or tunat? 75 Dar suror1 așa dzîcç:
— D’e-aiș d’in codri d’e brad. — Nu îe, brad’e, supăra,
Șî-n uocol că m-or băgat Că diminiața om veni
La frat’e mneu hăl zurat. Cin soarele-o răsări
Dară draj părinți lui, Șî cu lacrăm
* l’i-om stropi
Că iei că ș-or căpătat 80 Șî tu nu îi mai pîrli;
Vo doi meștserej d'in sat, Șî cu lacrăm1 t’i-om uda
60 Cu topoară m-or cioplit, Șî tu nu t’i mai usca.
Cu bărz m-or bărduit „Șî-i gata“.
Șî pă cruce m-or tsikit ?— Kișkineu mare rotat,
Șî pă casă m-or proptsit. *
Greconița car îi-o dat
Une popa săvîrșa Rău tare îi-o blăstămat:
65 lei cu mine că porriia 85 Să nu stai împăturat
La beserica săt’iască, (Șî) să stai lungit pă brad,
Acolo să mă săd’iască, Vînturile să îe bată,
Cel voinic să să umbrască, Soare galben să îe ardă.
Fața să nu-i veștedzască. No, ș-apoi nu mai este.1
fO în progagie iei m-or băgat
GLASU BRADULUI
Goleș
Dictat: Zos să mă dobpră
— Seîină d’e brad2, 15 Mult or alergat,
Se t'e-ai d-oblisit Pună m-or aflat
D’e tu ai pornit Șî m-or doborît
D’e sus d’e la codru, Cîn m-or doborît,
5 D’e un' n-o foz modru? Tri eșk1 or sărit,
— leu n-aș fi pornit 20 în tri braz or bumnit
Da m-o porînsit Cîn cu min
* porniră,
Fratele Aron3, Brazî s-obid'iră,
Că lui să-i aducă Cîn cu min' plecară,
10 T’inerç nevastă, Brazî să uștară.
Că iei ș-o mînat 25— Soare, zor-zărel4
Tri cu tri toporă D’i se n-ai zărit
1 Arh. I.F., fg. 10.178 a, inf. Alic Maria, culeg. I. C. în 10. VII. 1946.
2 Se cî/ntă „asta cîn ples cu iei d’i la pădure“.
3 Se pune numele la „siiie-i mort, no: Sora Anișca, cum îi“.
'■ Se cîintă „asta cîn t’e ba.ji cu țel în sat, tăt pă gilaisu ăla, șî la amiaz
iară „soare zorzărel“.
In ținutul pădurenilar, motivul este cunoscut numai în satul vecin Dăbîca
(v. textul următor).
în restul tării, motivul apare în altă formă — de obicei mai amplă — în
384 Ovidiu Bîrlea
Ș-în haz d imineață ' Dpă le-am nodat,

Ca ier' d'imineață? Unu l-o lăsat
— leu aș fi zărit, 40 Șî t’e-o blăstămat:
30 Dar m-am zăbovit, Tu să nu t’e rup
*
Pîh m-am d’espărțît La fete pă cap,
D’-ingă dulse maica mg. Num-m vîr d’e brad,
K’ișkineu rotat*1, Neaua să t’e ningă,
Sin' t'i-o blăstămat? 45 Jeru să t’e strîngă,
35 Grecn-ăl d’e t’e-o dat, Vînt să biorească,
Că cîn t’e-o țăsut, Soarele t’e zbisească.
Tri fire s-o rupt: „nu ma iestă,t2.
A BRADULUI
*
Dăbîca
Brad'e, brăduț brad’e, 5 D'i la izvoră răs,

Se t’e-ai socotit, La izvoră cald’e,
D'e tu ai pornit La prundur' uscate?
D'i la codri verz, — Se să mă socot?
cîntecul zorilor, atît în Banat (cunoscut text „Fire trandafire“) cît și în Oltenia
nord-vestică. Variante ce conțin tema acestui motiv: i. 8751 (Bichigi — Timiș:
varianta cea mai apropiată, fiind invocat chiar soarele ,soare, dragu-m soare“);
f.a. 6532 (Făget — Timiș) ; i. 8747 (Luncani — Timiș) ; i. 8744 (Gladna — Timiș) ;
f'g. 5974 (Glimboca — Caraș-Sev.) ; fg. 5989 (Borlova — Caraș-Sev.) ; fg. 6009 a
(Rusca Montană — Caraș-Sev.) ; fg. 6019 (Măru — Caraș-Sev.) ; fg. 6906 a (Ohaba
Bistra — Cairaș-Sev.); fg. 8111 a,; i. 6907 (Marga — Caraș-Sev.); „Șezătoarea“, XXIV,
p. 6 (Glimboca — Caraș-Sev.) ; p. 8 (Soceni — Caraș-Severin) ; p. 8—9 (Prigor —
Caraș-Sev.) ; fg. 5862 (Soceni — Caraș-Sev.) ; fg. 5820 (Prigoir — Caraș-Sev.) ; mg.
1044a (Borlovenii Vechi — Caraș-Sev.); f.a. 3355 (Rudăriia— Caraș-Sev.); Drăgoi.
Almăj, p. 818 (Bănia — Caraș-Sev.); Pop o viei, Bocetele, p. 52—3 (Ciiciova —
Caraș-Severin); ms. 78 (Moldova Nouă — Caraș-Severin); Marian, înmor.,
p. 228—9, 443 (Iecica — Timiș), p. 232, 439 (reprod. din Mangiuca, Calendarul
pe 1881, p. 490 (? — Caraș); I. P. Reteganul, Bocete, p. 116—7 (Iecica — Timiș);
„Grai si isuflet“, VII. p. 261 (Părău — Gorj); i. 8465 (Izverna — Mehedinți); fg. 8514b
(Celei — Gorj); fg. 6912; i. 13.036 (Costeni — Gorj); fg. 3106 b; i. 13.037 (Godi-
nești — Gorj); fg. 3031—2 (Sohodol — Mehedinți); fg. 2963—4 (Tismana — Gorj);
fg. 7806 b (Găvănești — Gorj) ; fg. 7244 a (Telești — Gorj) ; fg. 2956 a (Runc —
Gorj: cîntecul bradului); „Izvorașul“, XIV, p. 368 (Șișești — Mehedinți).
1 Se cîntă „asta cîn meri cu jeI ja biserică, la grupă“.
2 Arh. I.F., mg. 503 a. Textul dictat cules de la Ticula Anișca, 60 ani, de O. B.
în 23 martie 11955. Inf. î,l știe „d’e la bătrîne, elea or murit care... îl șf’iij șî
d’-eșfea tinere“. Inf. precizează că n-a auzit de vreun cîntec al zorilor: „nu, nisodată
n-or cîntat“.
* Arh. I. F„ i. 15571 ; cules de la Sofica Ileana, 80 ani, de O. B. în 28 martie
1955. Inf. îl știe din sat. „păi iera iară muier» meștere, cîn ieram t’inără, merem
cu iele, păi mă-nvățam. Da elea riic o.s n-o mai fi d'e iele, d’e la care-am îmvățat“.
Frat'e meu-ăl jurat1 N'eaua să t’e nîngă,

10 lei că ș-o mînat Forme să să strîngă,
Patru toporaș Vîntu să t’e bată,
Cu patru toporă Forme să să șt’eargă3.
Zos să mă doboră, 35— T'inerel voinic,
Cît fusăi d’e mare Sama să mi-ț iei,
15 Cu set’ina-m vale. Sară-m murg d’e sară
Șî pă suz mă luară La lină fîntînă
Șî iei mă tunară Că-i Maica bătrînă:
Aij joz la țară, 40 Ig să nu t’e i§
La izvoră cald’e, D'e mîna ha stîngă
20 La prundur1 uscate2. Că ț-î calea strîmbă;
— K'ișkineu rotat Tu să mi t’e-ntors
Grecu-ăl d’e t’e-o dat Șî să mi t’e roj1,
Rău t’e-o blăstămat 45 Zos să ț-înjenunț,
Că tu să nu-ț stai Poale să-i săruț
25 M patru-mpăturat Dpră iç mi t’e-a lua
La fet'e pă cap, D'e mîna d’ireaptă
Șî tu să mî stai 50 Cu plugu-i arată,
înt-on vîr d’e brad, Cu fior1 sămănată4.
Ploia să t’e ploaie, — Soare, zor-zărel,
30 Forme să să moaie,
1 Se cîntă așa acest vers „dacă-i ficior“, iară dacă moarta e fată,
Tinere fetiță.
2 Versurile 1—20 se cîntă „cin plecăm cu bradu d’e la pădure“, pe drum.
3 Versurile 21—34 se cîntă „pă drum, șî cîn șăd d’e ajung la mort, șî cîn
merg la beserică, șî după se pun orusea“ la mormînt.
r‘ Versurile 35—50 „așt’ea să zîc după brad, venin pă cale, că doară de-aco-i
mult“.
Motivul călăuzirii mortului nu pe calea stîingă (funestă), ci pe cea dreaptă
(favorabilă) apare în unele bocete din Pădurenime, apoi din cîteva localități din
Ardeal și din jumătatea nordică a Moldovei, dar mai cu seamă în cîntecele rituale
funebre din Țara Hațegului (Cîntecul bradului; zorile), din Banat (zori, de petrecut)
și din Oltenia nord-vestică (zori, vămuri, ale drumului etc.). In Pădurenime, mo
tivul apare numai în cîntecul bradului din Lunca Cernii (v. textul următor).
Cîntece rituale funebre în care Maica Domnului e solicitată să îndrepte
mortul: „Grai și suflet“, VII, p. 169; fg. 5785 (Clopotiva — Huned.); fg. 6834 a
(Merișor—Huned: 5 versuri în cîntecul bradului); Marian, Inmor.; p. 106 (reprod.
Burada: C. Bradului: spre cimitir); Densusianu, Ț. H., p. 250 (Păuciinești); Popovici,
Bocetele, p. 55 (Grădiște—Huned.); I. P. Reteganul, p. 111—:112 (? — Valea
Hațegului: Maica D. să-i arate drumul, să meargă cu soarele, nu cu apele); p. 167
(Strîmbu —?: Maica D. să-i arate calea, fără altă precizare); „Șezătoarea“, XXIV,
р. 6 (Glimboca—Caraș-Severin: c. zorilor: calea stîngă e cu spini, cea dreaptă cu
flori, Maica D. îl va duce în rai) ; fg. 3078 a (Frățești—Groj : a,le drumului: mortul
să dea vamă Maiçii Domnului, fără altă precizare) ; f g. 6314 (Arcani—Gorj :
с. zorilor: stînga cu spini, dreapta cu grîu, Maica D. îl va călăuzi la dreapta) ; i.
25 — Ar.uarul Muzeului etnografic

386 Ovidiu Bîrlea
D'i se n-ai zărit 70 Drag Domnulu sfîntu

Ș-în az d’imineață O poruncă mare,
Ca ier1 d’imineață? D'e n-o poț călca-re,
— leu m-aș fi zărit, Călca-o-ai, călca,
55 Da m-am zăbovit Da nu-i cul’eza,
Pîn m-am despărțit 75 Că s-o rămășît
Dor d’e cătă maică. Soarele cu muart’ea.
— Soare, zor-zărel, Soarele o zîs
D'i se n-ai zărit Că iei îi mç mare,
60 Ș-în az d’imineață Că lei, cîn zărește
Ca ier
* d’imineață? 80 Lumea o-ncălzeșl’e;
— leu m-aș fi zărit, Șî moartea o zîs
Da m-am zăbovit Că iç îî măi mare,
Pîn m-am d’espărțît Că ig milă n-are:
65 Dor d’i cătă soțîie*5. lç, cîn să pornește,
— T'inerel voinic, 85 Oamen' doborășt’e
Ce stai supărat Muier1 văduveșt’e,
D'e calea ș-ahasta? Copi sărăseșt’e,
Că ț-o porînsit Căs îm părăsăște6.
13.037 (Godinești—Gorj: c. zorilor: Maica D. să-1 arunce în rai, fără altă precizare).
Variante ale cîntecelor rituale în care nu mai apare Maica Domnului drept
călăuză, ci mortul e învățat să evite calea stingă (semănată cu spini, uneori cu
halde nearate) și să apuce pe calea dreaptă (semănată cu flori, uneori cu grîu) :
i. 3000 (Livezeni—Huned.) ; Densusianu, Ț. H., p. 256 (Grădiște—Huned. : stingă
e calea strîmbă, dreapta cu flori); i. 8750 (Luncani—Timiș: c. zorilor: indicație
sumară că dreapta e întorcătoare) ; fg. 5967 a, 5974 b (Glimboca—Oaraș-Sever. :
c. zorilor); fg. 5989 (Borlova—Caraș-Sev.: c. zorilor); fg. 6012 (Rusca Montană—
Caraș-Sev.: c. zorilor); i. 6873 (Măru—Caraș-Sev.: pe drum); i. 8746 (Căvăran—
Caraș-Severin: c. zorilor); fg. 5819 (Prigor—Caraș-Sev.: de petrecut); f.g. 5823, f.a.
3355 (Rudăria—Caraș-Sev.: c. zorilor); mg. 1044 a (Borlovenii vechi—Caraș-Sev.:
de petrecut); Marian, Inmor., p. 441 (reprod. din Mangiuca, ? Banat: petrecerea
mortului); p. 490 (? — Caras, reprod. din „Familia“: petrecerea mortului); fg.
2956—9 (Runcu—Gorj: C. bardului); fg. 3101—4 (Brădiceni—Gorj: c. zorilor); fg.
6305 (Cîmpofeni—Gorj: c. zorilor); fg. 8054 a (Rasova—Gorj: vămurile); „Grai și
Suflet“, VII, p. 255 (Rasova—Gorj: vămurile); p. 270 (Ciuperceni—Gorj); fg. 8136 b
(Rasovița—Gorj: vămurile); fg. 9784 b (Peștișani—Gorj: c. zorilor); f. a. 5119, fg.
1356—7 (Negoești—Gorj: c. zorilor); fg. 2963—4 (Tismana—Gorj: c. zorilor); fg.
2982 b (Topești—Gorj: c. zorilor); fg. 3105 a (Godinești—Gorj: c. zorilor); fg. 6912,
i. 13036 (Costeni—Gorj: c. zorilor); Brăiloiu, Ale mortului, p. 6—7 (?—Gorj).
5 Versurile 51—65 „Aia să zîse d’e multe uor», după soțîie, șî neamuri, nănaș“.
Se cîntă, „tot pă cale, șî acasă“. V. vriantele citate la textul din Goleș, p. 384.
G Versurile 66—88 se cîntă „cînd pleacă d’e-acasă“ spre cimitir.
In Pădurenime, motivul mai e întîlnit numai în extremitatea sud-estică, la
Lunca Cernii (v. textul următor).
In restul țării, motivul apare foarte rar în cîteva variante ale cîntecul ui
zorilor din Țara Hațegului și Oltenia nord-vestică. Variante în care moartea se
ceartă cu soarele: I. P. Reteganul, Bocete, p. 94—95 (Tuștea—Huned.); f. a. 5119
(Negoești—Gorj: c. zorilor la cimitir; formularea e diferită; soarele încălzește,
moartea răpune voinici); Brăiloiu, Ale mortului, p. 12—13 (?—Gorj: ca precedenta).
Variante mai îndepărtate: i. 3000 (Livezeni—Hunedoara: soarele se ceartă cu luna
care isînt mai mari). Amintim că cearta cucului eu moartea e mai răspîndită,
fiind întîlnită atît în bocete, cît și în unele variante ale cîntecului „ăl mare“ din
sudul Ardealului.
— T'inerel voinic, Dor d’i la măicuță,

90 Tu să mi-ț plăt’eșt’* Pă una să-z vină
Șgpt’e zîdărei, Dor de la tăicuță,
Tăs să t’e zid’eascä, Pă una să-z vină
Țîie loc să-z lasă: 105 Dor d’i la nănaș,
Șgpt’e ferestuț, Pă una să-z vină
95 Șgpt’e țăviuț; Dor d’i la moș,
Pă una să-z vină Pă una să-z vină
Zarea soarelui, Dor d’i la fraț,
Pă una să-z vină 110 Pă una să-z vină
Borea vîntulu . Dor d’i la suror*12
34*.7
100 Pă una să-z vină
7 Versurile 89—111 se cîntă „cîn s-apropie la beserică“, conducătoarea grupu

lui de cîntărețe potrivind vorbele „după cum are mortu neamuri, apropele lui“.
Se. mai cîntă de asemenea la groapă, unde cîntărețele care au însoțit bradul
„stau o țîră pănă-1 îngropă, șî face popa cruce pastă mort, după aia iară arăduie o
țîră pănă-1 astupă; on rîn d’e vorbe mai zîc: T’inerel voinic, Tu să mi-ț plătești...
că atunc îl zîd’esc“.
Motivul ferestrelor e întîlnit în Pădurenime în aceeași extremitate sud-estică a
ținutului — Lunca-Cernii — ca și motivul precedent (v. textul următor). In
restul țării, acest motiv al ferestrelor — 7 la număr, uneori 9 sau chiar mai
puține — apare mai cu seamă în unele cîntece funebre rituale din Țara Hațegului
(c. bradului, la groapă, pe drum), din Banat (la groapă, c. zorilor) și în Oltenia
nord-vestică (c. zorilor, c. lemnului, c. țărînii, etc.), precum și într-o serie de
bocete din sudul Ardealului și cu totul sporadic în cîteva puncte disparate din
restul Ardealului și Moldova, dar într-o formă redusă, schematică.
Variante ale cîntecelor rituale funebre conținînd acest motiv: fg. 6855 a
(Uric—Hațeg: c. bradului, spre cimitir: 9 ferestre, dar menționate numai 3:
1) boarea vîntului, 2) țoale spălate, 3) izvorel de apă); fg. 6850 b (Valea Lupului—
Huned.: c. bradului; 7 ferestre, dar înșirate 5: 1) vînt, 2) apă, 3) lapte, 4) dor de
soț, 5) dor copii); fg. 5784 (Clopotiva—Huned.: la groapă: 7 ferestre: 1) dor soție,
2) dor copii), 3) dor văruță, 4) apă, 5) lapte, 6) vînt, 7) soare); „Grai și Suflet“,
VII, p. 170 (Clopotiva—Huned.: la groapă); 7 ferestre, dar menționate 6: 1) dor
mamă, 2) dor fiică, 3) izvor lapte, 4) izvor iapă, 5) vînt, 6) soare) ; Marian, Inmor.,
p. 102 (Densuș—Huned.: reprod. Burada; 9 sgrebelungl: 1) dor soție, 2) dor frați.
3) dor tată, 4) dor mamă); Densusianu, Ț.H., p. 97—98 (Densus—Huned.: c. bradului,
la groapă: 9 ferestre: 1) dor tată, 2) dor mamă, 3) dor frați, 4) dor surori, 5)
izvor apă, 6) izvor lapte, 7) raza soarelui, 8) vînt; p. 257 (Grădiște—Huned.: pe
drum spre cimitir; 2 ferestre prin care să între soarele); I. P. Reteganul,
Bocete, p. 96 (Tuștea—Huned.: la groapă; 9 ferestre: 1) biorel de vînt, 2) raza
soarelui, 3) colac cu lumină, 4) dor măicuță, 5) dor tăicuță, 6) dor frați-surori, 7)
dor cumnați, 8) dor feite-feciori, 9) dor „soți“); i. 8751 (Bichigi—Timiș: c. zorilor;
9 ferestre, dar înșirate: 1) dor mamă, 2) dor tată, surori, frați, neamuri, vecini,
3) rază de lună); fg. 6011 (Rusca-Montana—Caraș-Sev.: la groapă: 7 zăbrele, dar
înșirate 8: 1) soare și boare, 2) lacrimi, 3) flori, 4) fragi, 5) izvor lapte, 6) izvor
apă, 7) dor de lume, 8) dor mamă); fg. 6022 a (Măru—Caraș-Sever.: la groapă:
9 ferestre, dar menționate 5: 1) soare și vînt, 2) miros de flori, 3) dor mamă,
4) aor tată, 5) dor frați-surori); i. 6907, 6914 (Marga—Caraș-Sever.: 7 ferestre, dar
înșirate 5: 1) soare, 2) dor soție, 3) dor copii, 4) dor vecini, 5) dor cătănie; în a
doua variantă, ordinea acestora e alta); Drăgoi, Belinț, p. 77 (c. zorilor: 9 ferestre
menționate însă 3: 1) dor mamă, 2) dor tată, 3) dor frați); fg. 2956—9 (Runc—
Gorj: c. zorilor, număr neprecizat: 1) colac-lumină, 2) ulcea cu lapte, 3) turtițe
calde, în alt text: 1) vie, 2) girîu, 3) dor mamă, 4) ulcele apă); fg. 3078 a
(Frățești—Gorj: ale drumului; 7 ferestre, dar înșirate: 1) colac și lumină, 21
388 Ovidiu Bîrlea
CÎNTECUL BRADULUI
*
Lunca Cernii
— Brad înselsinat, M-o minat, minat,
Di se m-ai tunat 10 Fratsi-mi-o-1 jurat
Dzin vîrșor dze muntse, Șaptse fisoraș,
Dze la fior*1*35 mai multse, Tot c-on toporaș,
5 Din munți cu piatră Toț or dat odată,
Cu capu la vale, Păn m-or pus în vatră.
Fără pic dze cale? 15 Șî ieț m-or mințit
— Ce să mă loviască? Că pe min m-or pune
■turtită caldă, 3) izvor apă, 4) țolițe spălate, 5) vie); fg. 3079—80, 8136 a (Rasovița—
Gorj: c. lemnului; 9 ferestre: 1) fum tămîie, 2) colac și lumină, 3) dor mamă, 4)
turtă și ceapă, 5) ulcea apă, 6) spicul grîului, 7) raza soarelui, 8) bucium de vie,
9) chituță de flori; în prima variantă lipsește chituța de flori); fg. 8137 b (Rasovița
—Gorj: țarina; 9 ferestre ca în fg. 8136 a); fg. 3090 (Stolojani—Gorj: 9 ferestre:
1) izvor apă, 2) izvoare vin, 3) izvor lapte, 4) miros flori, 5) dor frați, 6) dor
părinți, 7) dor soție, 8) dor copii); fg. 6311 (Arcani—Gorj: c. zorilor; 9 ferestre,
dar pomenite: 1) colac și lumină, 2) turtă caldă cu apă, 3) miros tămîie); i. 13045
(Arcani—Gorj ; 9 ferestre, dar menționate : 1) colac și lumină, 2) miros vin, 3)
uilcaa apă, turtiță, 4) miros pîine, 5) miros rachiu); fg. 7244 a (Teleșți—Gorj:
c. zorilor; 9 ferestre, dar înșirate: 1) dor casă, 2) colac și lumină, 3) urcior de
apă, turtă, 4) miros legume, 5) miros vin, 6) miros flori, 7) miros tămîie) ; fg.
8054 a (Rasova—Gorj : c. lemnului; 9 ferestre : 1) colac cu lumină, 2) dor mamă,
3) dor tată, 4) turtă cu ceapă, 5) ulcea apă, 6) miros flori, 7) doir frate, 8) dor
flori-frați-isurori, 9) dor nevastă); i. 13040 (Ursăței—Gorj: 9 ferestre, dar înșirate
7: 1) colac și lumină, 2) turtiță, oală, apă, 3) spicul grîului, 4) bucium de vie,
5) tiz de floricele, 6) dor soție, 7) dor părinți); fg. 6315 (Stroești—Gorj: c. zorilor:
9 ferestre, dar înșirate8: 1) miros tămîie, 2) turtiță caldă, 3) Ulcea apă, 4) izvor
apă, 5) cracă cu mere, 6) bucium de vie, 7) dor copii, 8) dor mamă); Tocilescu,
p. 1503 (Stroești—Gorj: c. zorilor; 9 ferestre; dar menționate numai: 1) miros
tămîie, 2) colac și lumină, 3) turtiță caldă-ulcea apă); „Grai și Suflet“, VII, p.
252—3 (Stroești—Gorj : 9 ferestre, dar înșirate: 1) miros tămîie, 2) turtă, 3) ulcele
apă, 4) dor soție, 5) dor copii, 6) dor vecini); p. 260 (Părău—Goirj: 9 ferestre,
dar pomenite 7: 1) turtă, 2) ulcea apă, 3) miros tămîie, 4) miros legume, 5) dor
și milă, 6) chită fragi, 7) miros fructe); i. 13.037 (Godimești—Gorj: zorile cosciu
gului: 9 ferestre: 1) turtiță, 2) vadră apă, 3) strachină lapte, 4) chit fragi, 5) chiți
busuioc, 6) dor părinți, 7) dor frați, 8) dor surori, 9) dor grădină cu flori) ;
Brăiloiu, Ale mortului, p. 13—4 (?—Gorj) ; 7 ferestre, dar înșirate 6: 1)
colac și lumină, 2) izvor apă, dor tată, 3) miros flori — dor surori, 4) spicul
grîului, 5) raza soarelui, 6) vînt). Variante mai îndepărtate: fg. 7722 b (Scorei—
Sibiu: cîntecu ăl mare; începe cu scrierea morților, apoi casa cu trei ferestre:
1) luna, 2) dor soție, 3) dor fii, continuate cu motivele: cearta cucului cu moartea
și strigă moartea la fereastră). Variante mai îndepărtate ale bocetelor în care
apare motivul ferestrelor: Marian, Inmor., p. 330 (?—Năsăud); fg. 5655 (Leșu—
B. Năsăud); Bichigean—Tomuța, p. 15 (Mijlocenii Bîrgăului — Bistrița—
Năsăud: în toate cele 3 variante năsăudene e menționată numai o fereastră
pentru răcoare); fg. 5740 (Mărișel—Cluj: bocet pe 6 silabe; 3 ferestre: 1) dor
soție, 2) dor copii, 3) boare); Sala, Bocete bihorene, p. 3—4 (?—Bihor: 3 obloace:
1) bănatul pruncilor, 2) bănatul surorilor, 3) bănatul vecinilor); fg. 4157 a
(Sîmbătăni—Arad: 1) să se uite la soare); i. 682 (Brîznic—Huned.: 3 ferestre:
1) vînt, 2) cîntecul cucului, 3) să-1 privească bocitoarele); I. P. Reteganul,
Bocete, p. 167 (Strîmbu—?: o fereastră spre soare pentru răcoare); Păcală, p.
231 (3 ferestre: 1) luna, 2) miros tămîie); Brăiloiu, Drăguș, p. 314, 341 (4
La lină fîntînă, Vîntur' să tse bată2 —

Cîț namin' or trese Hei, boilor, hei,
Tos blau apă rese, Că nu-i gros
20 Cît m-or hodzini, dzin dos
Tot m-or mulțămi 40 Șî-i stăpînu vost,
Dar iei m-or mințît Car' v-o adăpat
Că pă min m-or pune Șî care v-o dat3.
La un cap dze june, Colo p-o cîmpie
25 La o putrejune*1. Cum vini-o cosie
Kișkineu frumos, 45 Cu căsuță țîie,
Rău caier ai fost, Urma țî să perdze,
Griecul dze t’j-o tors, Cu căsuța verdze,
Rău tsi-o blăstămat Cu căsuța niagră
30 Tu să nu mi-ț șădz In pămîn tse bagă,
(n) Ladă-mpăturat 50 înt-o vale sacă,
Șî tu să mi-ț șădz Fără pic dze apă,
în vîrșor dze brad, La un sung uscat,
N'iaua să tse ningă, Vîntu cîn batsç
35 Vîntur' să tsi-atsingă, Sungu-1 doborea4.
Soare să tse ardă
ferestre: 1) luna, 2) soare, 3) jale și 4) zi de liturghie); fg. 1278 (Viștea de Sus—
Brașov: 1) luna, 2) soarele); fg. 3466 a (Dejani—Brașov: 1) luna, 2) soarele); i.
2137 (Uucea de sus—Brașov; 3 ferestre: 1) luna, 2) soarele, 3) razele); i. 2165
(Breaza—Brașov : 1) luna, 2) soarele, 3) jale, 4) fum liturghie); i. 2170 (Feldioara—
Brașov: 1) miros tămîie, 2) dor copii); i. 2183 (Cîrțișoara Oprea—Sibiu: 1) miros
flori, 2) dor feciori); fg. 5331 (Homorod—Brașov: 1) soare — dor nepoaite, 2) luna);
„Convorbiri Literare“, XIV, p. 311 (Zărnești—Brașov: 3 ferestre: 1) miros tămîie,
2) glasul mamei, 3) raza soarelui); XII, p. 415 (Stănilești—Vaslui: 2 ferestre
pentru miros de tămîie).
* Arh. I.F. fg. 1818—1821, de la un grup de femei în 26 IX 1933. Culeg. I.C.
a notat numai „înregistrat în casă la mort în timp ce cîntă grupul de femei, ora
41/2, în fața sicriului la moartea femeii Prejban Saveta, de 19 ani“. Textele sînt
însă prea disparate, fiind îndoielnic că s-ar cîntă pe aceeași melodie versurile de
6 silabe și cele de 8 silabe. Neavînd prilejul să verificăm rostul fiecărui text în
această comună, le-am lăsat așa cum le-a consemnat I.C. — pe atunci la înce
putul experienței folcloristice — păstrîndu-se îndoiala că texele pe 8 silabe s-ar
cîntă împreună la ducerea bradului.
1 „Asta-i a bradului“, spune inf. despre versurile 1—25.
2 „Cîn să duc de vin cu sulița, cîn să duc după suliță, să zîse asta. Asta-i a
sulițî“ — zice inf. despre versurile 26—37.
3 „Acuma cîin pleacă cu mortu dzi-acasă, așa să zîse. Asta cîn pleacă cu
mortu“ — zice inf. despre versurile 38—42.
4 „Cîn vine cu scîndurile mortului acasă, să zîc aste vorbe“ spune inf. despre
versurile 43—54.
în Ținutul Pădurenilor, motivul este cunoscut numai în satul vecin Hăjdău,
într-o formă foarte asemănătoare (12 versuri). Inf. precizează că se cîntă „iară la
brad, pareșune: cîn viin cu iei, o-n ocol, or cîn pleacă. Tă pă glasu ăla“ (al bra
dului). în Hăjdău, melodia bradului e „tă ca la Dăbîca, șî ia Măstacăn, și la
Lunca“. Inf. Rădos Saveta, 43 ani, culeg. O.B. în 29 martie 11955; arh. I.F. i. 15.561.
în restul țării, motivul este atestat foarte rar. Variante: fg. 2991 a (Stănești
— Gorj: c. bradului. Are 5 viersuri, primele 3 similare cu 43—45, celelalte dife
rite); i. 7139 (Cornățel — Sibiu: cîntecu ăl mare: variantă numai tematică, fiind
formulată altfel, pe 8 silabe).
390 Ovidiu Bîrlea
55 Cîntă cucu dzin colnic Dragul dom din ser,

— Spovedzitu-t’i-ai, vornic? O poruncă marie
— Ba io nu m-am spovedzit, Dze n-o poț călcarie
Că dzj-asta nu m-am gîndzit 100 Șî nu m-i pă darie
Ni nu m-am cuminecat Șî m-i pă răbdarie
60 Că dzi-asta nu m-am gătat. Că dzi-ar fi pă darie
— Une, fratse, m-ai plecat, Că șî noi ț-om dade,
Dze frumos tsi-ai căștsigat? Plug cu patru boi,
— Co la tîrg la Țăligrad 105 Să mai șez la noi
Să-m cumpăr casă dze brad. Șî m-i pă răbdarie
65— Rău,fratse, tsi-ai socotsit Că șă noi ț-om darie
Bradu-i rău dze putredzît; Sopărel dze oi
Dar să-ț fas casă dze măr, 110 Să te-ntor năpoi —
Cu tălponile dze păr, ■— Tsinerel voinic,
Măru, păru u-nfluri, Roagă-mi-te, roagă
70 Florile tsi-or podobi5. Dze șeptse zădar',
— T'inerel voinic, Iei să tse zîdziască
leșî-m pîn d-afară 115 Șî iei să mi-ș lase
Pă turtă dze sară, Șaptse zăbreluse
Dze vez se-i vedzea, Pă una să-z vină
75 Tăt mi să vorbesc Luna
Și să comănesc cu lumina,
(că) Care-i mai mărie; Pă una să-z vină
Soarele-m zîsea 120 Radza soarilui
80 Că iei m-i maț mare, Să mi tse-ncălzășts'
Că iei, cîn răsare, Să nu putrezășts';
Multă lume-ncălze. Pă una să-z vină
Moartsi-așa dzăcea Bihorel dze vînt,
Că ia m-i mai mare, 125 Să tse bihoreșts',
85 Că ia, un să pune, Să nu veștăzășts
Capu i-1 răpune Pă una să-z vină
Șî ia nu mi-ș poatse Isvoriel dze laptse
Pănă nu-m despartse Pă una să-z vină
Soț de cătă soț, 130 Isvoriel dze apă,
90 Fiu dze cîtă maică Pă una să-z vină
Șî dze cătă taică, Dor dzi la soțîie,
Sor dze cătă fratse6. Pă una să-z vină
— Tsinerel voinic, Dor dzi la părinț,
Nu fi supărat 135 Pă una să-z vină
95 Dze calea ș-ahasta, Dorul dzi la fraț,
Că ț-o porînsit Pă una să-z vină
5 Versurile 55—70 se cîntă „cîn așază mortu. Asta-i a fisoruluj, asta-i fi-
soriască“.
6 „Acuma cum să cîntă pă cîn s-așază mortu“ — zice inf. despre versurile
71—92.
Dor di la suror'78 . 165 Șî la brîu

Fi, progadzie, făloasă, spise dze grîu
140 Că-z viriț-o floare frumoasă Șî la brață
Și nu-z vine să-nverzască iarbă criață
Șî vine să putrezească. Șî la păru-i
Progadzie păcătoasă calapăr.
Multse ploi că m-or ploiat Bosioc roșu-n feriastă
145 Șî to nu tsi-ai adăpat — Spovedzitu-tsi-ai, nevastă?
Dze lacrim' tsi-ai săturat. 170— Ba io nu m-am spovedzit
— Nevastă, soro nevastă, Că dzi-asta nu m-am gîndzit
Se stai tristă la feriastă Niș nu m-am cuminecat
Șî copii-s plîng pin casă? Că dzi-asta nu m-am gătat.
150— Audz, soro, da n-audz — Tsinerel voinic,
Cum tse strigă harîngu 175 Sama să mi-ț iei,
Și tsi-aștsiaptă pămîntu? Pă cale năintse.
— Stăi, pămîn, nu m-aștsepta, La mijloc dze cale
Că nu-z gata dze pleca o lină fîntînă
l-
155 Soare, soare rotogol, Șî m-i on plopuț
Ia mi tse mai cu domol 180 Cu frundza-i măruntă,
Păn o ieșî dzin ocol. Cu umbra-j căruntă.
— Soro, soro, draga mea, La umbra plopului
Roagă-tse dze maică-ta Maica Domnului,
160 Să iasă la mormînțel Zosu să-ngenunț,
Să samene fior' pă iei, 185 Poale să-i săruț,
Cu florile s-or întsindze Că ia mi tsi-o lua,
Șî mormîntu l-or cuprindze Pă mînă dzireaptă,
La pisoare viorele Pă calea dzireaptă,
7 „Acuma iasă tot ah asta“ — zice inf. de versurile 93—138. Motivul despre
moartea inexorabilă, incoruptibilă la daruri (versurile 93—<110) este atestat în Ți
nutul Pădurenilor numai în satul vecin Hăjdău. Varianta din acest sat (16 ver
suri) e .asemănătoare, avîind doar cîteva versuri diferite:
6 Părinți ț-ar da:
7 Soporel d’e vas,
8 Să maj șăz acas ...
15 Soporel d’e mei
16 Să mai șăz la iei.
In Hăjdău, textul se cîntă „iară la brad“ în aceleași împrejurări ca și textul
despre aducerea sicriului; arh. I.F. i. 15561 (v. mai sus nota nr. 4).
în restul țării, acest motiv e atestat foarte rar în Țara Hațegului și în Olte
nia nord-vestică în cîntecele rituale funebre. Variante: fg. 5783 (Glopotiva — Hu-
ned. : c. zorilor ; varianta are 8 versuri, neclară, pomenind numai de ciurdă de
vaci, ciopor de oi, fără să spună nimic despre moartea inexorabilă); fg. 6850 b
(Valea Lupului — Huned.: varianta are 7 versuri, pomenind că ar oferi numai
plug cu șase boi); fg. 3129 (Runc — Gorj: de mort; s-ar dărui .morții plug cu
patru boi și cu doi voinici, turmă de oi cu cioban) ; fg. 6314 (Arcani — Gorj : ale
drumului, s-ar da numai „multă dare“); Brăiloiu, Ale mortului, p. 12 (?Gorj;
s-ar dărui plug cu patru boi, cioporel de oi). Despre motivul celor 7 ferestre, v.
notele de la varianta precedentă din Dăbîca.
392 Ovidiu Bîrlea
Cu plugu-i arată, Rău, soro, tsi-ai năcăjit,

190 Cu sara-i picată, 205 Copii i-ai părăsit.
*
Cu fior sămănată. Ia-ț tu copii cu tsine,
Sama să mi-ț iei Nu-i lăsa dze răs la riime
Pă un mii-ș d-apuș Soțu muiere ș-o lua,
Pă mîna ha stîngă Da copii mamă ba.
195 Că ț-î calia strîmbă, 210— Măi fratse, mai bradze
Cu sapa-i săpată, Ce mi tsi-o lovit,
Cu sînje-i picată, De l’i-ai coborît
Cu spin' sămănată. Dze la loc pietros
Rău tse socotsi, nevastă La loc mlăștsinos,
200 Dze ieș astăz la fereastă 215 Dzin vărșor dze muntse
Șî copii-ț plîng pin casă; Dze la fior’ mai multse,
Rău, soro, tsi-ai supărat Dzin pădurea salbă,
Copii țî i-ai lăsat, La grădzina albă12 .
ZORILE
Bătrîna
Cîntat: 1 Dragă mg șî sora mg-re1, Dragile mele șî zor’,
Dictat: 21a scplă-tse, dragă, scolă Nu zoriz dze dzimineață,
3 Că zorile s-or zorit Că i-o sunt la moartse-n brață,
4Șî tu nu tse-ai pomenit; 10 Nu grăbirez cu zori tu,
5 Zorile s-or reversât Că io nu m-am pomenit3.
Șî tu nu tse-ai deșteptat.
1 „Aștse să cîntă la groapă“ — zice inf. de versurile 139—218. V. variantele
motivului Maica Domnului călăuză mai sus la varianta precedentă din Dăbîca,
iar variantele celorlalte motive (floarea la cimitir, spovedania, îndemnul soarelui
de a-și încetini mersul) la textele respective.
Motivul florilor pe mormînt (vers. 158—167) se întîlnește într-o variantă fu
nebră din Livezeni —‘ Hunedoara (arh. I.F. i. 300 pe 6 silabe, versurile fiind altfel
formulate), apoi în cîntecele propriu-zise, îndeosebi în variantele cîntecului „Mîn-
dro, cînd oi muri eu, Să viii la mormîntu meu“ etc.
2 Cînd mortul e altă rudenie, textul e același, cu excepția primului vers
„numa se zîs fratse, o unk‘“.
3 Arh. I.F., fg. 14559 b; textul dictat de Roman Anita, culeg. Em. C.. M.R. si
R.W. în 7 XI 1954.
Din același sat s-a mai cules varianta i. 18639, foarte asemănătoare (10 ver
suri). Diferă primele 3 versuri:
Dragu mneij, fratile mneij,
Scoală, fratse, nu durmi,
Că nu-i vremea de durmit,
după care urmează versurile 3, 4, 5, 6, 7 (zor', zor', dragă suror'), 10 și 11. Inf.
precizează că „dacă-i femeie“ se cîntă primul vers, „Draga mq și sora mç“. Se
cîntă „dziminjeața, cîn o zori dze zîo, cîn răsare, dzin casă. Să cîntă în casă
ș-afară, la cornu cășî. Numa dzimineața“. îl cîntă un număr nedeterminat de
femei, „păi pă cum este: și doo, șî tri, șî zese“. Inf. Onica Maria, 62 ani; culeg.
Em. C. în 7 noiemb. 1954.
în Ținutul Pădurenilor, cîntecul zorilor e cunoscut numai în satul vecin Lă-
pujul de sus (i. 3001). în restul țării, cîntecul zorilor este întîlnit în cîteva sate
CÎNTEC DE RUGA „HARÎNGILE TRAG ÎN SAT“*

Hăjdău
Dictat 5Mortu-i în țară străină,
IHarînjile trag în sat, C-o murit fără lumină;
Mortu une-o fi-ngropat? Harînjile trag acuma,
Mortu nu-i' de cînu-i lumea.
Harînjile trag asi
Mortu nu șt’iu une-o fi; „nu mai sînt“.
din Țara Hațegului, mai frecvent fiind în jumătatea răsăriteană a 'Banatului și

în Oltenia nord-vestică. Pe alocuri, prin sudul Ardealului, există un cîntec al zo
rilor — cîntat adică în zori — care nu este altceva decît „cîntecul ăl mare“, un
tip ce diferă mult de zorile bănățene și oltene. Cîntecul zorilor din Oltenia și
Banat circulă în variante mai ample, cu o tematică mai variată și într-o formă
plină, închegată, pe 6 silabe (Oltenia și uneori Banat) sau 8 silabe (Banat), față
de care variantele pădurenești de la granița bănățeană isînt abia o firîntură sche
matică. Variante ale cîntecului zorilor în care se constată nepotrivirea dintre ră
săritul zorilor și mortul ce nu se mai scoală: fg. 10.085 a (Comereva — Caraș-
Sev.: versurile 1—4 sînt formulate variat, continuate de motivul cocoșului din rai
ce cîntă să-1 trezească și de Maica Domnului scriind sufletele); fg. 5962 a, i. 1245
a (Feneș — Caraș-Severin: ca precedenta, dar într-o formă mai amplă); Marian,
Inmor., p. 229 (Doman și Cîlnic — Caraș-Sev.); „Conv. Lit.“, XIV, p. 309 (Pece-
nișca — Caraș-Sev.); i. 7821, 7896 (Topolog — Tulcea: var. Marian, Burada
și Topolog conțin versurile 5—6 formulate asemănător, iar în rest formulări di
ferite, continuate uneori 'de alte motive); i. 682 (?: versurile 3—6 ușor variate,
continuate cu călăuzirea sufletului); fg. 5783 (Clopotiva — Huned.); „Grai și Su
flet“, VII, p. 166 (Clopotiva — Huned.: bocetul (sic!) zorilor; în amîndouă varian
tele e vorba de nevasta nepomenită din somn); fg. 2714, 2776 b, 2956—9 (Rttnc —
Gorj: zorile din casă: mortul e chemat să se «scoale că au răsărit zorile și să mul
țumească celor ce au venit la el); fg. 3073—4 (belești — Gorj); fg. 3077 a b,
3078 a (Frățești — Gorj) ; fg. 3101—4 (Brădiceni — Gorj) ; fg. 6305 (Cîmpofeni —
Gorj); fg. 6311 (Arcani — Gorj); fg. 6314 (Arcani — Gorj: ale drumului); fg. 6315
(Stroești — Gorj); 7005 a (Alexeni — Gorj: în casă); fg. 2963—4 (Tismana —
Gorj); fg. 3105 b, i. 13037 (Godinești — Gorj; variantele oltenești citate dezvoltă
aceeași temă ca și cea din Runc — Gorj). Variante mai îndepărtate: f.a. 3354
(Rudăria — Caraș-Sev.); Bologa, p. 216 (Șpring — Alba: se cîntă în zori în casă;
cocoșgaiul a cîntat fără să deștepte moartea, precedat de motivul „Strigă moartea
la fereastră“); Popovici, p. 54 (Grădiște — Huned.: la fereastră); p. 55 (Verendin
— Caraș-Sev.: zorile).
* Arh. I.F., i. 15.565; inf. Rădos Saveta, 43 ani; culeg. O.B. în 29 martie 1955.
Se cîntă numai la cei care au murit departe „în «armată șî pă front, la care nu-i
țin lumina“. Cîntecul e executat pe două melodii: pe melodia în care «este cîntat
și la Meria „Harîngu să traje-n luncă“ și pe melodia „Strigă 'moartea la fereastră“
tot din Meria: „asta să cumperie șî la asta, șî la asta“. Despre primul tip melodic,
inf. spune că „l-or «adus d'i la Fărcăd’in d’e v-o doi ian»; «muierile or fos la secere
p-acolo, o trăzriit o muiere d’e-iaisea api or învățat-o cîlieva d’e-aic“ «apoi se co
rectează: „ba l-o adus mai d’e mult, după război, l-o cîntat la o nevastă“.
In Ținutul Pădurenilor, cîntecul e cunoscut numai în satele vecine, M«e«ria,
Dâbâca și din informații indirecte rezultă că e cunoscut și la Lunca Cernii și
Vadu-Dobrii, deci în extremitatea sud-vestică a ținutului. Variante: 1) mg. 99 aa
din Meria 11 v., contam, cu soarele întîrziat; 2) i. 15.567 din Dăbîca, inf. Cerișer
Ileana, 44 «ani; culeg. O.B. în 28 martie 1955. Varianta «e mai sumară, 5 versuri,
avînd versurile 1—4 din var. Hăjdău, după versul 3 fiind intercalat „Colo-n
cîmpu d’e luptat“ ; informatoarea afirmă că „mai «sînt vorbe : cum îi mortu, cum
o murit pă front, cum iera p-aeold, elea «nu le poț zîse-acuima“. Cîntecul e vechi
394 Ovidiu Birlea
*
CÎNTEC DE RUGA
.MÂI FRATE FIU DE TÄRAN“
Meria
D’e ie-azunge dor d'e mine,

Cintat: Măi fral’e fiu d'e țăran, mă :/ la-o drumu d’e-alungu
/: Ț-o da‘ Dumriezăii o11 plan, 15 Șî orașăle d’e-arîndu,
mă :/ Că pă mine mi-i gasî
i/: Ca să-s fas on ieroplan, mă :/ Colo-n fundu Rusiei,
Une-o fi mormîntu nalt,
Dictat: Tu iroplan ț-ai făcut Acolo sun, maică-ngropat,
5 Șî vîlcanu l-ai trecut. 20 Une-o fi mormîntur
* mult'e,
Cîn o fos să-s très Caucațî Acolo-s vînător’ d’e munt’e,
Ca să-z dai mîna cu frațî, Une-o fi mormîntu nou
Benzina țî s-o gătat Acolo-s, măicuță, ien :
Șî d’e pămînt ai picat, La pisoare
10 Dzi pămîn1, dzi stean d’e am o floare,
piatră, 25 Rău inima mă doare
Plînje mamă, plînje tată. Șî la cap fonfiu-nflurit.
— Maico măiculeana mea! Că gre muarl'e am murit.
CÎNTEC DE RUGA
**
„TINEREL VOINIC“
Hăjdău
Dictat: Tsinărel voinic!
Cîn d’e-aisa ai plecat,
N-ai plăt’i Iu diacu
Ca să-s tragă harîngu,
Cîn ț-o ieșît sufletu.
în sat, „d'im bătrîn» tot așa s-o cîntat. Asta să cîntă cîn ajung cu bradu 1-a rugă-n
ocol“.
în bibliografia consultată nu am întîlniit nici o variantă la acest cîntec de
rugă.
* Arh. I.F. mg. 99 bb, inf. Golășei Ioana, culeg. O. B. în 9. VI. 1952.
Acest cîntec de rugă e o creație recentă în care versurile I—11 nu sînt decît
o reluare a cîntecului despre aviatorul Aurel Vlaicu, cu foarte mici modificări
(„Vlaicule“ înlocuit cu „Măi, frate“), iar versurile 12—27 se regăsesc în cîntecele
de război care au circulat intens cu prilejul primului război mondial.
** Arh. I. F., 1. 15.564; inf Rădois Saveta, 43 ani; culeg. O. B. în 29 martie
1955.
Cîntecul a fost creat de informatoare: „aia am făcut-o; d'e v-o sins an*“. A
cîntat-o la ruga lui Rădois Nicolae care „o fost în armată, șî s-o bolnăvit, ș-o murit
la Brad“. Melodia cîntecului e „tă glasu ăla“ a vechiului cîntec de rugă „Harîngu
se trage-n sat“.
STRIGĂ MOARTEA LA FEREASTRA

*
Ruda
1 Strîgă moartsia la feriastă: Le dau mîna dze iertare
2— Să ieș, Ioane, d’in casă 45Șî gura dze sărutare.
3— D-aș ieși, moart’io, ieși Strîgă moartsi-a cincia oară
4 Da nu mă poc' dzespărțî — Să ies, Ioane, d’in casă
5Dze draji părinți mnei, — D -aș ieșî, moart’io, ieșî,
6C-am trăit bine cu iei Da nu mă poc’ dzespărțî
7 Șî dze astăz încolç 50D’e drag’ moșî d-a mnei
8Pă mi nu m-or mai avç C-am trăit bine cu iei
9Ș-acu-i vremea dze plecare, Șî dze astăz încolg
lOVă dau mina dze iertare Pă mi nu m-or mai avç
11 Șî gura dze sărutare. Vine vremea dze plecare
12Strigă moartsia a doua oară 55Le dau mîna dze iertare
— Să ies, Ioane, d’in casă Șî gura dze sărutare.
— D -aș |eșî, moart’io, ieși Strîgă moart’i-a șasa oară
15— Da nu mă poc' dzespărțî — Să ieș, Ioane, d’in casă
Dze draj surorile mele — D-aș ieșî, moart’io, ieșî
C-am trăit bine cu iele 60 Da nu mă poc' dzespărțî
Șî dze astăz încolç Dze dragi untsi d-a mei
Pă mi nu mor mai avç C-am trăit bine cu iei
20Ș-acu-i vremea dze plecare, Șî dze astăz încolg
Vă dan mîna dze iertare Pă mi nu m-or mai avç
Șî gura dze sărutare. 65Șî ie vremea dze plecare
Strîgă moartsia triia oară Le dau mîna dze iertare
— Să ieș, Ioane, afară Șî gura dze sărutare.
25— D-aș ieșî, moart’io, ieșî Strîgă moarts-a șeptsa oară
Da nu mă poc' dzespărțî — Să ieș, Ioane, d’in casă,
Dze dragi frațî d-a mnei 70— D-aș ieșî, moart’io, ieșî
C-am trăit bine cu iei Da nu mă poc’ dzespărțî
Șî dze astăz încolg D’e drag mătușăle mele
30 Pă mi nu m-or mai ave C-am trăit bine cu iele
Ș-acu-i vremea dze plecare Șî dze astăz încolç
Vă dau mîna dze iertare 75 Pă mi nu m-or maț avç
Șî gura dze sărutare. Șî ie vremea dze plecare
35 Strîgă mortsi-a patra oară Le dau mîna dze iertare
— Să ieș, Ioane, din casă, Șî gura dze sărutare.
■— D-aș ieșî, moart’io, ieșî Strîgă moartsi-a opta oară
Da nu mă poc' dzespărțî 80— Să ieș, Ioane, d’in casă,
Dze dulc’ nănașî mei — D-aș ieșî, moart’io, ieșî
40C-am trăit bine cu iei Da nu mă poc' dzespărțî
Șî dze astăz încolç D’e drage neamurle mele
Pă mi nu m-or mai avg C-am trăit bine cu iele
Veni vremea dze plecare 85 Șî dze astăz încolç
* Arh. I.F., fg. 10.187 a, inf. Dan Saveta, culeg. I. C. în 12. VII. 1946.
396 Ovidiu Bîrlea
Pă mi nu m-or mai avç Strîgă mipartsi-a zecea oară

Șî ie vremea dze plecare — Să ieș, Ioane, d’in casă
Le dau mîna dze iertare 100— Oi ieșî, moartsi-oi eșî
Șî gura dze sărutare. C-acu-s gata d’j-a porni,
9OStrîgă moartsi-a noua Qară La casă d’e-ntunecat
— Să ieș, Ioane, d’in casă C-acu-s tăt’e d’e lăsat.
— D-aș ieșî, moart’io, jeșî Zuua bună m-oi lua
Da nu mă poc’ dzespărțî 105 Dzi la fir dze ruzuliță
Dze dragă marhăle mele Dzi la fetse dzin uliță
95 Că mi-s pare rău dze iele Dzi la fir dze busuioc,
Șî dze astăz încolg Dzi la ficior’, dzi la joc1*6.
Pă mi nu m-or mai avç.
1 Acest cîntec este cunoscut în aproape toate Satele pădurenești (nu e atestat
în Bătrîna, Ghelari). Variantele cîntecului se pot grupa în trei subtipuri: a) în care
se înșiruie numai rudele de care trebuie să se despartă mortul; b) în care isubtipul
precedent e contaminat cu alte motive; c) în care nu se înșiruie radele, ei se insistă
numai asupra nepregătitrii pentru moarte.
Variante ale primului -subtip: 1) fg. 10.195 b din Alun (34 versuri); 2) 1. 15.572
din Hăjdău (16 versuri) ; 3) i. 9.199 din Cerișor (v. fișa de observație la înmormîn-
terieia lui Boia Lazăr, A.I.F.); 4) fg. 14.130 a din Cerișor (variantă incompletă
— 15 versuri — în care, la prima -strigare, mortul răspunde că nu s-a spovedit, la
a doua că nu ®e poate despărți de isoție) ; 5) i. 9263 din Cerișor (incompletă — 5
versuri — nu se poate despărți de copii) ; 6) din Plop (.18 versuri, mortul nu se
poate despărți de: 1) măicuță 2) tată; varianta e incompletă, inf. nemaivrînd să
dicteze urmarea); 7) din Plop (numai primele 2 versuri); 8) fg. 10.203b din Poenița.
Voinei (variantă sumară — 16 versuri — mortul nu se poate despărți de 1) părinți
și 2) rude; 9) i. 17.976 din Sohod-dl (variantă incompletă — 10 versuri — mortul
nu se poate despărți de copii); 10) din Socet (variantă sumară — 8 versuri —
mortul nu -se poate despărți de maică și tată); 11) i. 17.973 din Runcu Mic (variantă
sumară — mortul nu ise poate despărți de 1) copii și 2) fete; 12) din Muncelu
Mare: 1) soție). Variantele celorlalte subtipuri sînt indicate la textele următoare.
în restul țării, cîntecul este foarte răspîndit în întreg sudul Ardealului — excep-
tînd zona Orăștie-Ilia — independent sau în cîntecele rituale funebre (c. zorilor,
la groapă, cîntecul ăl mare mai cu seamă, cîntec de priveghi etc.), uneori chiar în
bocete și în versurile la mort; mai sporadic e atestat în Banatul vecin (valea
Bistrei) și în nordul Ardealului, precum și într-un -sat din Dobrogea. Variante:
fg. 6010a (Rusca Montană — Caraș-Sev.: 1) mamă, 2) rude); i. 6873 (Măru — Caraș-
Sev.: 1) veri, 2) prieteni); fg. 6855 a (Uric — Huned.: cînd îl duc la groapă: pe
6 silabe; firul de -siminic n-u poate înflori, căci se desparte de: 1) soție, 2) măicuță);
fg. 6834 a (M-erișor — Hunedoara: c. bradului, p. 7 + 6 silabe; -1) copii); „Grai și
Suflet“, VII, p. 167 (Clopotiva — Huned.: La plecare spre cimitir; 1) mamă);
D en su si an u, Ț.H., p. 248 (Păucinești — cal. I.P. R e t.: în zori; 1) mortul nespo
vedit, 2) copii, 3) isoț, continuat cu motivul paharului de venin omorîtor); p. 256
(Grădiște; il) mortul nespovedit; 2) neamuri — prieteni; 3) părinți — frați — copii);
fg. 14.195b (B-oșorod — Huned.: cînd pleacă la groapă; 1) maică, 2) tată — copii
— frați); fg. 6804 a (Țărățel — Huned.: c. de priveghi; 1) părinți, 2) soție, 3) copii);
fg. 5767 b (Țebea — Huned. 1) să dea mina cu soțul, 2) nevastă — copii); fg. 5775a
(Țebea — Huned.: sumară, contaminată cu alte motive); fg. 5775 -a (Țebea — Huned:
bocet la fiică; 1) de copii, contaminat cu alte motive), fg. 278 a (Alba Iulia) : în
zori; 1) părinți, 2) surioara nesosită cu trenul); 1. 10.531 (în-tregalde — Alba): 1) că
min, 2) neamuri, 3) vecini); fg. 4956 (Gricău — Alba: 1) fetițe, 2) -mamă, 3) frați,
4) surori, 5) cumnate, 6) cum-nați, 7) mătuși, 8) vecine, 9) prietene); Bologa, p. 215—6
(Șpring — Alba: în zori: 1) mamă, 2) tată, 3) frați); fg. 4920 a (Sebeș — Alba:
verș; 1) părinți, 2) surori, 3) frate); fg. 4934 a (Săsciori — Alba: verș: 1) părinți,
frați-surori); fg. 7722 b (Scorei — Sibiu: c. ăl mare; începe cu alte motive, apoi
*
STRIGA MOARTEA LA FEREASTRA
Meria
Cintat' :
Strgă moartea la fereastă: — Stăi, mpart’e, nu mă grăbi-re,
— Să ieș, tu soro, dzin casă. Că mai am d’e-a zăbovi-re
1) spovedi rea, 2) isoție, 3) copii, 4) alte rude); i. 7139 (Cornățel — Sibiu: c. ăl mare:
1) părinți, 2) frați); Densusianu, FI. A., p. 92—3 (? Sibiu, reprod. din „G.
Trans“: c. ăl mare: 1) soție, 2) copii, 3) vecini); I. P. Retegianul, Bocete, p. 126
(? — reprod. „Tribuna“; verș, începutul diferit, apoi: 1) mamă, 2) tată — frați —
surori — neamuri contaminat cu moartea și cucul); p. 146—9 (Racovița — Sibiu:
c. ăl mare; începe cu cucul și moartea, apoi: 1) soție, 2) copii, 3) vecinii); p. 177—8
(? Valea Buii, începutul diferit, apoi: 1) mamă, 2) tată, 3) frați); fg. 5429 a (Șoala
•— Sibiu: începe cu scrierea morților, apoi: 1) părinți, 2) frate depărtat, 3) surori,
continuat cu cucul și moartea); fg. 6154 b (Buia — Sibiu: 1) maică, 2) frați —
surori, continuat cu scrierea morțiilor); fg. 718ia (Ocnișoara — Alba: 1) părinți);
fg. 4806 b (Cetatea de Baltă — Alba: 1) soț — copii); fg. 5481 b (Vînători — Mureș:
1) soț, 2) copii — incompletă); fg. 8912 b (Florești — Sibiu: c. ăl mare: 1) mamă,
2) tată, 3) frați); fg. 5446 b (Mateiaș — Brașov: 1) spovedirea, 2) copii, 3) soție);
fg. 5374 b (Bîrg'hiș — Sibiu, c. ăl mare: 1) mamă, 2) tată, 3) frați, 4) .mătuși);
fg. 5383 (Ighiș — Sibiu: 1) părinți, 2) frați — surori, 3) rude — prieteni); fg. 5389 a
(Vecerd — Sibiu: 1) părinți, 2) frați 3) surori, 4) fete — feciori); fg. 6142 a (Pelișor
— Sibiu: 1) soție, 2) copii, frați, surori); fg. 6161 a (Mihăileni ■— Sibiu: 1) casă,
2) mamă, 3) frați ■— surori); fg. 6172 b (Șalcău — Sibiu: 1) părinți, 2) soră, 3) frate);
fg. 701 b (Arpașul de jos — Sibiu, c. ăl mare: 1) frați >sau părinți, 2) surori, 3) copii);
fg. 5265 Arpașul de jos, c. ăl mare: 1) soție — copii, 2) părinți, 3) frați — surori);
fg. 1225: a (Săsciori — Brașov, verș: 1) mortul nepregătit, 2) părinți, 3) frați.
4) surori, 5) veri, 6) cumnat, 7) mătuși, 8) ibovnic); fg. 1312-—3 (Arpașul de sus —
Sibiu: zori; 1) bărbat, 2) copii, 3) părinți, 4) prieteni); fg. 3396 (Cîrțișoara Oprea —
Sibiu: cocoșdai: 1) spovedirea mortului, 2) soț, 3) copii, 4) părinți, 5) surori, 6) ve
cini, 7) rude, 8) prietene) ; fg. 7711 a (din același sat, mai sumară ca precedenta) ;
fg. 3447 a (Copăcel — Brașov: 1) spovedirea mortului, 2) bărbat, 3) copii); fg. 3465 a
(Berivoii Mari — Brașov: ca precedenta); fg. 3475 b (Netotu — Brașov: 1) spove
direa mortului, 2) soț, 3) copii, 4) părinți și rude); fg. 3492 a (Luța — Brașov:
1) mortul de spovedit, 2) soț — copii, continuat cu alte motive); fg. 7601 ia (Părău —
Brașov: c. ăl mare: 1) spovedirea mortului, 2) soție, continuat cu alte teme); fg.
7616 b (Șinca Veche — Brașov: bocet: 1) spovedirea mortului, 2) soț, părinți);
fg. 7685 a (Săsciori — Brașov: 1) spovedirea mortului, 2) părinți, 3) frați); fg. 7690 a
Beclean ■— Brașov: 1) spovedirea mortului, 2) părinți, 3) surori, 4) bărbat); fg. 7699 c
(Vaida Recea — Brașov: verș: 1) spovedirea mortului, 2) părinți, 3) bărbat, 4) copii.
5) nănași); fg. 8652 b (Sîmbăta de sus — Brașov: zori: 1) spovedirea mortului,
2) soț, 3) copii, 4) părinți, 5) rude); f.a. 4054 (Bilbor — Harghita: 1) soție, 2) copii,
3) rude); i. 4952 (Săbiș — B. Năsăud: verș: 1) mamă, surori, frați); Bichigean —
Tomuța, p. 38 (Nepos — B. Năsăud), în 2 variante: la soție — copii, a H-a bărbat
— copii); fg. 8958 a (Finișel — Cluj: bocet: 1) nu-1 lasă nepoții); fg. 1509 a (? —
Cluj: bocet: 1) mamă — tată — frați — surori — veri —feciori ■— fete); fg. 4903 a
(Gîrbova de sus — Alba); 1) mamă, 2) tată, 3) frați, 4) rude, 5) vecini); fg. 4911 a
(Pl-eașa — Alba: bocet ?; 1) surori — frați); 1. 7821, 7896 (Topolog — Tulcea: zori:
1) părinți, 2) frați, 3) surori, 4) părinți, 5) prietene). Variante îndepărtate: fg. 5967 a
(Glimboca — Caraș-Sev.: 1) copii, 2) părinți, vecini; formulare diferită, pe 6 si
labe); i. 6907, 69:14 (Marga — Caraș-Sev.: bocet); fg. 887 a (Mo-hu — Sibiu: verș);
fg. 3466 b (Dejani — Brașov: verș); fg. 5321 b (Veneția de sus — Brașov: verș);
fg. 7674 a (Iași — Brașov: bocet); fg. 8959 b (Someșeni — Cluj: verș); fg. 5316
(Bădești — Cluj : bocet).
* Arh. I. F., mg. 99 y, inf. Pădurean Solomie, culeg. O. B. îin 8. VI. 1952.
1 Cerîndu-i să dicteze versurile, infor. spune: „șt’iu numa dacă cînt“.
398 Ovidiu Bîrlea
5 Pănă m-oi lua dzua bună Șî nu tse poatse țîng-re2

Dze la soare, dze la lună, —■ Fi, progad’iie, făluasă,
Dze la maica mç ha bună. Că-z vine-o floare frumuâsă,
— Veniț, fraț, veniț, suroriu 20 Șî nu vine să-mverdzască
Dze mă încunzuraț cu floriu Șî vine să putrădzască3.
lOȘî mă picuraț cu vinu, Cum mai strîgă harîngu-re
Că io la voi nu mai vinu. Pă tătse părăiele-re,
Să-m daz car cu patru boiu Vină tătse neamurile,
Și io nu mai vin napoiu1. — Lasaț, vesin
*, lasaz lucru
— Pămîntse, dragă pămîntse, Ma petreseț sî ma ducu4.
15Să nu t’e laș așa greu, „asta-i gata“.
C-o dzăcut o boală grç-re
1 Motivul chemării rudelor pentru ultima despărțire așa cum e formulat în

versurile 8—11 este răspîndit în partea sudică a ținutului pădurenesc. Variante:
1) fg. 14493 a din Bunila (la sfîrșitul cîntecului „Strigă moartea la fereastră“ ca
și în Meria); 2) i. 15.562 din Hăjdău (se cîntă la groapă; inf. Rădos Saveta, 43
ani; culeg. O.B. în 29 martie 1955); 3) i. 15.566 din Dăbîca (se cîntă la groapă, v.
textele următoare).
în restul țării, motivul este destul de cunoscut în Ardeal și Moldova, dar
rar în celelalte provincii, fiind răspîndit mai cu seamă în verșurile funebre. Va
riante: i. 8754 (Gladna — Timiș); Densusianu, Ț.H., p. 255 (Grădiște, col.
I.P. Retieg.: asemănătoare cu versurile 8—9, restul variat): „Izvorașul“, XIV,
p. 30 (Paroșeni — Huned.: ca precedenta); fg. 4958 a (Cricău — Alba: verș; ver
surile 8—9, 10—11 variate); fg. 1020 a (Poiana Sibiului — Sibiu: verș: ca pre
cedenta); Păcală, p. 227 (Verș: comune numai 8—9); fg. 3466 b (Dejani — Bra
șov: versurile 8—9 variate); fg. 8652 b (Sîmbăta de sus — Brașov: zori; începe
cu Strigă moartea la fereastră; comun versurile 8—9, restul diferit); fg. 4753 b
(Crîncești — Bihor: verș în continuare alte motive); Sala, Bocete, p. 15 (Verș:
versurile 8—9 variate); i. 4513 (Sîntioana de Mureș — Mureș: verș; versurile 8—9
variate) ; i. 4920 (Șanț —■ B. Năsăud : 10 variat, restul diferit formulat) ; I.P. R e -
teganul, Bocete, p. 86—7 (Manor — B. Năsăud: comune 8—9, 10 variat) p. 136
(? Someș: 8—10 variate); p. 141 (? Năsăud: comune 8—9); p. 182 (Crucea — Su
ceava: ca precedenta); Bichigean—To mu ța, p. 14 (Mijlocenii Bîrgăului —
Bistrița-Năsăud; 8—9 comune, restul diferit); Marian, Inmorm., p. 56, 260—1
(Horodnicul de jos — Suceava); p. 259 (? Năsăud: verș; 8—10 variate); p. 261
(? Botoșani: comune 8—9, restul var.); p. 282 (? Năsăud; comune 8—9); p. 313
(Rădăuți: verș; 8—10 variate); p. 529 (M-rea Humorului — Suceava: comune 8,.
9—10 variate); p. 548 (Calafiindești — Suceava: verș); Bîrlea, p. 69 (Vad —
Maramureș: comune 8—10); Va sil iu, p. 195 (comune 8—9); „Șezătoarea“, II,
p. 46 (Crucea — Suceava: comune 8—9, restul diferite); XI, p. 120 (Tătăruși —
Iași : col. V a s i 1 i u) ; Breazul, P.C., p. 183 (Hangu — Neamț) ; „Conv. Lite
rare“, XII, p. 364 (Răpciuni — Neamț: comune 8—9, restul diferite); XIII, p. 77
(Chițoc — Vaslui: comune 8—10, restul diferite); XIV, p. 308 (Breaza — Prahova:
comun 8, restul diferit); ms. 92 (? — R.S.S.M.: comun 8, 9 variat); „Grai și
Suflet“, III, p. 164 (Tîrlești — Prahova: comun 8, 9 variat); i. 7891 (Ienisala —
Tulcea: comun 8, restul variat); Tocilescu, p. 1125 (Costești — Dîmbovița:
verș: comune 8—9, restul variat).
2 V. variantele motivului mai jos.
MAICO LA NOI ÎN GRĂDINĂ1

Lăpuju de Sus
— Maico, la noi în grădzină, Pînă-i măicuța-n ocol
Stă moartsea dzi-o săptămînă 10 C-apă dzj-esiia-ncolo-re
Și tot strigă la fereastă: Ai vreme d’e alerga-re
— Să ieș1, mă maico, dzin casă. Ține, Doamne, dzîua mare
5— Ioșire-aș, Doamne, aș ioșire Că măjcuța are cale
Nu mă posu d’esvăluire Tăt o cale d-alungată
Dzi-amirosu tămînire. 15 Nu azunze nisodată2.
Sus o soare, rotogol,
1 Arh. I.F., fg. 1762, inf. Pădurean Leana și Prehar S., culeg. D. Șandru în
14 IV 1933.
2 Motivul despre implorarea soarelui să-și întîrzie apunerea este atestat în
cîteva sate din ținutul pădurenesc atît în cîntecele rituale, cît și în bocete în va
riante foarte asemănătoare. Variante: 1) mg. 99 aa din Meria (în continuarea
motivului „Harîngu se trage-n luncă“); 2) i. 18056 din același sat (asemănătoare
cu precedenta; ise cîntă „cîn pleacă cu mortu d’i ocol“); 3) i. 2996 din Lăpuju de
sus: versul 8 e ,;sus-tse, soare, rotogol“; bocet); 4) fg. 1818—21 din Lunca Cernii
(în „Cîntecul bradului“); v. mai sus, p. 388 5). i. 18000 din Feregi (la sfîrșitul
cintecului bradului, 4 versuri) ; 6) fg. 10260 b din Feregi (bocet, v. mai jos va
riantă asemănătoare) ; 7) fg. 10265 a din Cerbăl (bocet, v. mai jos variantă ase
mănătoare, mai amplă); 8) i. 18017 din Cerbăl (asemănătoare cu precedenta, bocet);
9) i. 18021 din Cerbăl (bocet; numai 2 versuri, contaminate cu alte motive); 10)
i. 18023 din Cerbăl (se cîntă cînd pleacă de acasă cu mortul: 5 versuri asemănă
toare, contaminate cu alte motive); 11) i. 15573 din Hăjdău (v. textele următoare:
la plecarea cu mortul).
In restul țării, motivul apare destul de frecvent în sudul Ardealului și în
nordul Moldovei, cu totul rar în Banat, nordul Ardealului și în sudul Moldovei
și Dobrogea; neatestat în celelalte regiuni. Aceste bocete sau verșuri conțin însă
numai ideea motivului — .soarele să mărească ziua — căci versurile sînt cu totul
altfel formulate. Variante tematice: i. 6873 (Măru — Caraș-Sev.); Densusianu,
Ț.H., p. 257 (Grădiște, col. I.P. Ret.); fg. 289 (Sîncel — Alba); B răii oi u, Dră
guț, p. 311; fg. 1264 (Breaza — Brașov); i. 7, f.a. 194 (Arpașu de jos — Sibiu);
fg. 3475 a (Netotu — Brașov); i. 2195 (Voevodenii Mici — Brașov); i. 7193 (Jibert
— Brașov) ; fg. 1802 b (Peștera — Brașov) ; fg. 4448 b (Naisna — Mureș : verș) ;
i. 6778 (Libotin — Maramureș); mg. 223 k (Bucium — Maramureș: verș); Ma
rian, Inmorm., p. 270 (Cîmpulung); p. 503 (Stupea — Suceava); p. 515 (Bilca —
Suceava); p. 524 (Vicovu de sus — Suceava); p. 540 (Sîntilie — Bucovina); p. 582
(Vama — Suceava); Vasiliu, p. 191, 194 = „I. Creangă“ V, p. 118; Tocilescu,
p. 1501 (Diragomirești — Neamț) ; „Conv. Literare“ XII, p. 363 (Răpciuni —
Neamț); p. 414 (Stănilești — Vaslui); „Șezătoarea“, XVIII, p. 175 (Broșteni —
Suceava); XXV, p. 71 (Rezeni — R.S.S.M.); i. 1507 (Voroneț — Suceava); i. 1471
(Frumosu — Suceava); i. 1434, 1443, 1448 (Sadova — Suceava); i. 6280 (Hălăucești
— Iași) ; fg. 3301 a (Valea Seacă — Iași) ; fg. 9296 a (Vînători — Neamț) ; fg. 8652 a
(Sîmbăta Nouă — Tulcea); i. 7821, 7896 (Topolog — Tulcea: zori).
400 Ovidiu Bîrlea
„STRIGA MOARTEA LA FEREASTRA“1

Dăbîca
Strîgă moart’ea la fereastă: Șî g’earg’ina să usca,
— Spoveditu-t’e-ai, nevastă? Moartsea-n casă să băga
— Ba ieu nu m-am spovedit, 15 Șî la grindă să așeza
Dze moartse nu m-am gîndit. Șî la .. ,3 să uita4.
5Ni nu m-am cuminecat — Șî-urie, dragă, ai plecat,
Dze moartse nu m-am gătat. D’e-așa mîndru t’e-ai gătat?
Cît în lume v-aț' trăit, Mer1 la tîrg șî tîrguieșts,
D’e moartse nu v-aț' gîndit 20O-n pămînt șî tîrguieșts?
Șî nu să gînd’eștse nime. Mer' la tîrg șî cumper' boi,
10Că ia nu spune cîn vine12. Or' în pămînt tse fas gunoi?
S-o băgat moartsea-n grădină Mer' la tîrg șî cumper' vas
Șî să pusă p-o g’earg’ină O-n pămînt acu tse baj'?5
„n-o, atît“.
1 Arh. I.F., i. 22533, culeg. Em.C. în 1956.

2 In Ținutul Pădurenilor, acest tip este cunoscut în cîteva sate din sud, în
timp ce în nord apare numai într-un bocet din Cerbăl. Variante : 1) i. <15.568 din
Dăbîca (variantă asemănătoare, din care lipsesc versurile 7—10, fiind continuată
de versurile 11—14 ușor modificate; inf. Cerișer Ileana, 44 ani; culeg. O.B. în
28 mantie 1955. Se cîntă „șî zua, cîn <să bagă în casă, după se duc bradu, cîn să
bagă-n casă, șî sara, cîn vrșij, șî inopt’ea la doisprece“, fiind folosit și drept cîntec
de priveghi); 2) i. 91999 din Cerișor (asemănătoare cu precedenta); 3) mg. 113 c
din Cerișor var. mai sumară — 8 versuri — în care, după versul 4, se cîntă astfel:
Că io m-am dus după leac
Și-n pămînt m-or îngropat.
Su munți Sibiului,
La setsinia bradului.
4 i. <18017 din Cerbăl (bocet; primele 4 versuri sînt continuate de alte motive);
5) fg. 1818—21 din Lunca Cernii (v. mai sus la cîntecul bradului).
în restul țării, acest motiv — nespoveditul suprins de moarte — apare des
tul de rar prin unele localități din Ardeal și Banat. Variante: fg. 10.226 b (Pră-
văleni — Huned.: se cîntă la geam, de 3 ori pe zi); fg. 5879 (Tîrnova — Caraș-
Sev.: bocet); f.a. 1630 (Biniș — Caraș-Sev.: comune 1—2, restul variat); i. 10.492
(Covăsinț — Arad); i. 6676 (Bodia — Sălaj: comun 1—3, restul variat); fg. 6581 a
(Mihai Viteazul — Mureș: vers); fg. 1264 (Breaza — Brașov: vers) ; fg. 1261 b
(Rucăr — Brașov: c. zorilor);
3 Se rostește numele celui mort.
1 Motivul despre moartea furișată este foarte frecvent în bocete.
5 Motivul despre mortul plecat la tîrg este rar la pădureni, fiind întîlnit
numai în satele vecine Goleș și Hăjdău. Variante: 1) i. 15.566 din Dăbîca (începe
cu motivul „Veniți frați, veniți surori“ (4 versuri), continuat cu pămîntul greu
(3 versuri) și „Draga mea de mînăstire“ (4 versuri), iar în final versurile 17,
19—22, cu ușoare deosebiri); 2) i. 18.739 din Goleș (variantă incompletă, primele
4 versuri fiind aceleași cu <1—4 din mg. 103 din același sat, iar celelalte 3 va
riante la versurile 17, 18, 21); 3) i. 15.562 din Hăjdău (asemănătoare cu i. 15.566
din Dăbîca; inf. Rădos Saveta, 43 ani; culeg. O.B. în 29 mantie 1955).
în restul țării, am întîlnit variante asemănătoare numai în cîteva localități:
fg. 4159 b (Sîmbăteni — Arad); fg. 7581 b (Fîmtîna — Brașov); fg. 4918 b (Se-
beșel — Alba).
CÎNTEC DE PRIVEGHI
BUNĂ SEARA MIEZ DE NOAPTE“*
Goleș
Dictat: 20Strîgă moart’ea-a patra oară:
— Bună seara, miez d’e noapl’e, — O, nu ieș, tu dragă-afară?
C-o venit seasu d’e moarte — Aș ieșî, moart’e, ieșî,
Cocoși or cîntat Da nu mă poș d’espărțî
Șî tu, dragă, n-ai plecat. D’i la fir d’e brebenei,
5 Tas, moart’e, nu mă grăbi, 25D’i la draj părînțî mnei3.
Ș-acu-z gata d’e-a porni, Strîgă moart’ea-a cincia oară:
Da nu mă poj d’espărțî. — O, nu ieș, tu drag-afară?
Strîgă moart'e-a doa oară: — Taj, moart’eo, nu mă grăbi,
— O, nu ieș, tu dragă*1, afară? C-acu-z gata d’e-a porni,
10— Aș ieșî, moart’e, ieșî, 30 Da nu mă poj d’espărțî
Da nu mă poj d’espărțî D’i la fir d’e viorele,
D’e un fir d’e viorg, D’i la draj surorile mele
D’e dragă nevasta mg2. Strîgă moart’ea-a șasa oară:
Strîgă moartea-a triia oară: — O, nu |eș, tu drag-afară?
15— O, nu ieș, dragă, afară? 35— Taj, moart’eo, nu mă grăbi
— Aș ieșî, moart’e, ieșî, C-acu-z gata d’e-a porni,
Da nu mă poj d’espărțî Da nu mă poj d’espărțî
De un fir d’e brebeneii, D’i la fir d’e busuioc
D’e la dulse tata mnen. D’e la fet’ele d’in zoc4.
* Arh. I.F. mg. 503 b, inf. Ticula L. și grup, culeg. O.B. și M.R. în 8 VI 1955.
1 în loc de „dragă“ se zice „soro“, dacă-i muiere“.
- Versurile 12—13 se pot schimba după rudeniile existente:
D’i la fir (Te brebeneii,
D’e dragu soțu mnen
sau:
D’i la fir d’e viorg
D’e la draga maica m<;.
3 Versul 25 se poate schimba în „D’i la draj frațî mei — dacă n-are părinț“.
'> Cîntecul de priveghi care de altfel nu e decît o variantă a cîntecului Strîgă
moartea la fereastră, se cîntă numai în cele două sate vecine, Galeș și Dăbîca.
Textul din Dăbîca este identic în cele două funcțiuni (v. mai sus p. 400), pe cînd cel
din Goleș diferă,' versurile 1—4 fiind inexistente în tipul precedent. De altfel,
aceeași informatoare a dictat și celălalt tip Strigă moartea la fereastră (20 ver
suri), din care lipsesc versurile 1—4, iar restul e mai sumar tratat (despărțirea
de 1) maică, 2) taică și 3) frați, strigînd moartea „numa de tri uor‘“. Arh. I.F.,
i. 15.647; inf. Ticula Anișca, 60 ani; culeg. O.B. în 23 mantie 1955; acest tip „strigă
moartea...“ se cîntă „în casă, cîn vi cu bradu, lîngă mort, șî la amjaz, după se
cînț bradu, t’e baj' aco șî-1 cînț. Tăt femeile dim brad îl cîntă“.

402 Ovidiu Bîrlea
IN CASĂ: „VENIȚI, NEAMURI, VENIȚI TOATE“

Dictat:
Veniz, neamur', venis țoale,
Veniț șî la a mg morte,
Veniț, neamur', lăsaț lucru
Șî veniț, că țeu mă duc,
5 Că voi, voi îz măi lucra,
Iară ieu că l-oi găta.
LA PLECARE: „RÂMÎI, OCOL, SĂNĂTOS“**

Dictat: Feregi
Rămîn', ocol, sănătos, Șî ducez stăpînu vost2.
Că cu tat-ai fost fălos; Să iei, dragă, sama bine,
Ș-apleacă-tse corn dze casă, Să n-apuse-n mîna stîngă,
C-acuma tata tse lasă*12 3. lOCă haîa-i calea nătîngă;
5 Hi, ha, hei, boilor, hei, Șî s-apuse-n ha direaptă
Că nu ducez lemn dzin dos Că haia-i calea-nțeleaptă3.
* Arh. I.F., i. 15.563; inf. Rădos Saveta; culeg. O.B. în 28 martie 1955. Se
cîntă „în casă, înrt-o zî o diată, ș-în aialaltă zî iară o dată, sara o zîija“. îl cîntă
un grup de femei „șî zese, șî mai multe. Aisa numa cît’e 5—7, la Măstacăn și
Lunca Serni cît’e doăzăș, täte d’in casă“. Se emită pe melodia textului Strigă
moartea la fereastră, tipul Meria.
Variante mai îndepărtate la pădureni 1) i. 10856 din Meria (8 versuri, din
care ultimele 4 sînt variante la 3—6); 2) mg. 99 y din Meria (v. mai sus, are
ultimele 2 versuri asemănătoare cu 3—4).
** Arh. I.F., i. 17.997, inf. Damniea lui Flacără, culeg. Em. C. în 12 XI. 1954.
1 Variantele motivului la bocete. în Hăjdău, versurile 3—4 se cîntă:
Așa zîce corn de casă
Că isă duce-o gazd-aleasă,
Așa zîce corn d'e șură
Că să duce gazda bună.
Textul se cîntă „cîn pleacă cu mortu; tăt pă glasu ăla“ ca și Strigă moartea
la fereastră tipul Meria. Arh. I.F., i. 15563, Inf. Rădos Saveta, 43 ani; culeg. O.B.
în 29 martie 1955.
2 Motivul este destuii de răspîndit în Ținutul Pădurenilor, de cele mai multe
ori fiind inserat în bocete. Variante: 1) fg. 1818—21 din Lunca Cernii (v. mai
sus la cîntecul bradului); 2) i. 15560 din Hăjdău (5 versuri, după versul 7 ur
mează: „Șî n-<aveț lemn, nis vamnă, — stăpînu d’e bună samă.“ Se cîntă „cîn pleacă
cu mortu“. îl cîntă femeile, „cîte vrçij iele să-l cînfe: cît’e șșpt’e, sins, nouă,
cît’e vre să lieme ăl cu mortu“, pe aceeași melodie ca și Strigă moartea la fe
reastră, tipul Meria. 3) i. 18023 din Cerbăl; 4) fg. 10250 b din Muncelul Mare și
5) fg. 10260 b din Feregi, toate bocete (v. bocetele, precum și fișa de observație
la mort din Muncelu Mare).
în restul țării, motivul este sporadic atestat prin cîteva localități din Ardeal.
Variante: fg. 8337 a (Sîrbi — Huned.: pe drum); fg. 5767 a, b (Țebea — Huned.);
I. P. Re te ganu 1, Bocete, p. 95 (Tuștea — Huned.) ; i. 2 (Vîrfuri — Arad) ; fg.
8883 c (Dobric — B. Năsăud).
3 Motivul apare atît în cîntecul bradului (v. mai sus), cît și într-o sume
denie de bocete.
Sine-n cale ț-o ieșî : Și nu tse ppte țîng23.

Iar un stol dze golumbei Să fi lăsat Dumnezău
15 Da nu-s, dragă, golumbei, Patru ots în copîrșeu :
Ș-ahăia-s părinți tăi1. Pă unu să mă uid io,
— Pămîntse, dragă, pămîntse, Pă unu să cîntse cucu,
Nu tse lăsa tare greu Pă unu să bată vîntu,
Pă piept la tăicuța meu, Șî pă unu Dumnezău.
20 C-o zăcut o boală grç „No, atît“.
LA GROAPA: „CÎT ÎȚ-I CASA DE MICA“*

Cerișor
— Dragu mneu, Ionu mneu! 5 Șî tu ai mai sufla tare,
Cît îț-i casa d’e mică, C-așg stai tăt înecat,
Fără uș, fără fereșt'; Așg-i fi mai răzbunat1.
Să fie, dragă, mai mare
1 Motivul e foarte frecvent în bocete.

2 Acest motiv e atestat numai în cîteva sate pădurenești, în deosebi în bo
cetele colective. Variante: i. 9171 din Cerișor (se cîntă la groapă; v. mai jos),
precum și i. 9293 din același sat (la groapă: 5 versuri), apoi următoarele bocete
din Cerbăl: i. <18019 (bocet de pomenire); i. 18024 (bocet la fată); i. 18023 și i.
18017. El apare și în mg 99 y din Meria (Strigă moartea la fereastră, v. mai sus).
In restul țării, motivul apare în cîintecele rituale funebre din Țara Hațe
gului, Banat și Oltenia nord-vestică, apoi într-o serie de bocete din sudul Ar
dealului, aria lui de răspândire fiind aproximativ aceeași cu a cîntecelor zorilor.
Variante: fg. 6855 a (Uric — Hațeg: în c. bradului, cînd merg spre groapă;
pe 6 silabe); fg. 6850 b (Valea Lupului — Huned.; pe 6 silabe); fg. 6011 (Rusca
Montană — Caraș-Sev.: la groapă, pe 6 silabe); fg. 6021 (Măru — Caraș-Sev.:
pe drum; pe 8 silabe; variantă tematică, versurile fiind altfel formulate); fg. 6022 a
(Măru — Caraș-Sev.: la groapă, pe 6 silabe); fg. 8112 a, i. 6907, 6914 (Marga —
Caraș-Sev.: la groapă, pe 6 silabe); „Grai și Suflet“, VII, p. 259 (Tismana —
Gorj); fg. 1356—7 (Negoiești — Gorj: la poarta bisericii); fg. 3031—2 (Sohodol —
Mehedinți : la poarta bisericii) ; fg. 2982 b (Topești — Gorj : la groapă, variantă
tematică, versurile fiind formulate altfel); Breazul, P.C., p. 187 (Ilovăț — Me
hedinți: la poarta bisericii); mg. 1236 n (Șișești — Mehedinți: la groapă; variantă
tematică, versurile fiind diferite); „Izvorașul“, XIV, p. 369 (Șișești — Mehedinți:
ca precedenta); P a pa h agi, Poezia pop. lirică, p. 249—250 (? — Mehedinți: ca
precedenta); fg. 11832 a (Boca — Mehedinți: al pământului; var. tematică, ver
surile fiind altfel formulate); i. 8413 (Boca — Mehedinți: la groapă; ca prece
denta) ; fg. 6091 (Zăvoieni — Vîlcea : var. tematică, vensurile fiind altfel formu
late); fg. 4159 b (Sîmbăteni — Arad); Mușlea, Cergău, p. 45 (la groapă); fg.
4955 b (Cricău — Alba); fg. 289 (Sîncel — Alba: bocet); fg. 4812 (Cetatea de
Baltă — Alba: bocet); fg. 6370 b (Bratei — Sibiu: bocet); fg. 6376 b (Dîrlos —
Sibiu); fg. 6143 b (Pelișor — Sibiu).
* Arh. I.F., i. 9171, inf. Cuter Pătruța Poanta, culeg. Em. C. în 30 XII 1950.
3 tn celelalte sate pădurenești, motivul despre sicriul — casă oarbă mai este
atestat în Lăpușul de sus, i. 2996 (bocet), în Muncelu Mare (v. fișa de observație
404 Ovidiu Bîrlea
Pămîntse, dragă pămîntse, 10 Iară pă soția mg

Nu tse lăsa așe greu C-o căzut o bolă grg
Șî nu tse pote țîng1.
la înmormîntare, A.I.F.) și în Cerișor (v. fișa de observație, A.I.F.); de laitfel, nu

s-au făcut investigații deosebite asupra acestui motiv.
în restul țării, motivul este foarte răspîndit, fiind întîlnit în Ardeal, Banat,
Oltenia, Dobrogea și Moldova în bocete și mai rar în celelalte cîntece funebre
rituale.
Variante mai apropiate, în care versul 3 — Fără uși, fără ferești — este co
mun tuturor, restul versurilor fiind diferit formulate : fg. 8337 a (Sîrbi — Huned.) ;
i. 8757 (Bichigi — Timiș); fg. 4159 b (Sîmbăteni — Arad); fg. 11019 b (Covăsinț —
Arad); fg. 5775 a (Țebea — Huned.); „Izvorașul“ IV, nr. 7—8, p. 9 (Vulcan —
Huned.); fg. 4913 c (Geoagiu de sus — Alba); i. 10.527 (întregalde — Alba); fg. 289
(Sîncel — Alba); fg. 8912 b (Florești — Sibiu; c. ăl mare); fg. 1223 (Dealu Frumos
— Sibiu); fg. 5104 b, f.a. 4956 (Retiș — Sibiu); Brăiloiu, Drăguș, p. 320, 323; I. P.
Reteganul, Bocete, p. 145 (Rodna — B. Năsăud; jurul Sibiului); p. 156 (Orăștie
— Huned.); p. 175—6 (Gîrbova de sus — Alba); p. 182—3 (Crucea — Suceava);
i. 7193 (Ștena — Sibiu); fg. 4436 a (Bărdești — Mureș: la priveghi); fg. 4296 a
(Socol — Mureș); fg. 7167 (Agrișu de sus — B. Năsăud); fg. 8931 b (Someșeni —
Cluj); fg. 7903 a (Livada — Cluj); fg. 7101 d (Cîțcău — Cluj); fg. 5752 (Ulmeni —
— Maramureș); fg. 3980 a, b, 3959 (Iaz — Sălaj); fg. 7115 a (Supurul de sus —
Satu Atare); i. 6778 (Libotin — Maramureș); i. 9152 (Prislop — B. Năsăud); Bichi-
gean — Tomuța, p. 27 (Salva — B. Năsăud); p. 39 (Nepos — B. Năsăud); ms. 177
(Oncești — Maramureș) ; Brăiloiu, Oaș, p. 75 (Boinești) ; p. 35, 46 (Negrești) ; p. 57
(Bicsad); i. 6705, 6691 (Negrești — Satu M.) ; i. 6693 (Boinești — Satu M.) ; i. 6706
(Bicsad — Satu M.); i. 13.016 (Tîrșolț — Satu M.) ; i. 13.018 (Racșa — Satu M.);
Marian, Inmorm., p. 123 (Orăștie); p. 241 (Voitinel — Suceava, M-rea Humorului
— Suceava); p. 242 (? — Transilvania; ? Năsăud); p. 243 (Rădășeni — Suceava;
Mălini — Suceava); p. 510 (Vicovul de Sus — Suceava); p. 519 (Mologia — Bu
covina); p. 528 (Cîmpulung — Suceava); 530 (Badeuț — Bucovina); p. 532 (Putna —
Suceava); fg. 4251 (Capu Cîmpului — Suceava); i. 1434 (Sadova — Suceava); i. 1471
(Frumoasa — Suceava); i. 1507 (Voroneț —■ Suceava); fg. 6753 a (Doroteia — Su
ceava); fg. 5268—5270 (Deia — Suceava); fg. 3404 (Fundu Moldovei — Suceava);
fg. 3343 a (Valea Glodului — Suceava); Vasiliu, p. 190, 192; fg. 12.984 a (Tătăruși —
Iași); i. 6280 (Hălăucești — Iași); mg. 656 c, 723 a (Izvoru Muntelui — Neamț):
Tocilescu, p. 1500 (Driagomirești — Neamț); „Conv. Literare“, XII, p. 363 (Răpciuni
— Neamț), p. 415 (Stănilești — Vaslui); „Șezătoarea“, II, p. 46 (Crucea — Suceava),
XVIII, p. 122, XIX, p. 57 (Broșteni — Suceava), XXX; „Izvorașul“, XVI, p. 281
(? — Bucovina); fg. 8652 a (Sîmbăta Nouă — Tulcea); i. 7876 (Prislov — Tulcea);
i. 2744 (Peștișani — Gorj cînd il bagă în tron); ms. 92 (? — R.S.S.M.). Variante
mai îndepărtate, în care motivul este formulat altfel: fg. 5335 b (Tulea — Bihor);
fg. 5333 b (Dumbrăvița Mică — Bihor); fg. 5775 a (Țebea — Huned.); fg. 5982—3
(Glimboca — Caraș-Sev.); fg. 10086 b (Cornereva — Caraș-Sev.); „Izvorașul“, V,
nr. 1, p. 23 (? — Ardeal); XVI, p. 282 (Mocior Ținea — Bihor); Brăiloiu,
Drăguș, p. 315, 317, 330; fg. 1263 a (Viștea de sus — Brașov); fg. 3455 b (Berivoii
Mari — Brașov); „Conv. Literare“, XIV, p. 311 (Rășinari — Sibiu); Mușlea, Oaș,
p. 70 (Cămărzana); Brăiloiu, Oaș, p. 49 (Certeza); I. P. Reteganul, Bocete.
p. 139 (? — Someș); Breazul, P.C., p. 188—9 (Coșbuc — B. Năsăud: vers):
Brediceanu, Mar., p. 168 (Botiza — Maram.); Marian, Inmorm.; p. 523
(Vicovul de Sus — Suceava); p. 541 (Sîntilie — Bucovina); i. 1443 (Sadova —
Suceava); fg. 1713 (Volovăț — Suceava); fg. 7960 b (Voroneț — Suceava); fg. 7742 b
(M-rea Humorului — Suceava) ; fg. 14.441 d (Dorna Cîndreni — Suceava) ; „Șeză
toarea“, XIX, p. 79 (Broșteni — Suceava); fg. 4370 b (Părău — Gorj); fg. 6088
(Zăvoieni — Vîlcea) ; fg. 8863 b (Văcarea — Argeș); i. 14.868 (Jugur — Argeș);
fg. 8548 (Jijina — Tulcea); i. 7821, 7896 (Topolog — Tulcea).
1 Vezi variantele motivului la textul precedent.
LA GROAPA: „BUCURA-TE, MInASTIRE“*

Goleș
Cîntat: Dictat:
Bucură-tse, mănăstire, Șî vine să putrezască;
Că se floare mîndră-z vine: S 5 Faină mănăstire ieși’*1,
Nu vine să împupească, Nu-z bune ce le poffeșt’’.
* Arh. I. F., mg. 503 c, inf. Ticula L. si grup, cuieg. O. B. si M. R. în
8. VI. 1055.
In Ținutul Pădurenilor, motivul este atestat numai în partea sudică. Variante:
1) i. 15.566 din Dăbîca (16 versuri, contam, cu alte motive) ; variante în care primele
două versuri sînt : „Fii, progadie, făloasă — Că-ți vine-o floare frumoasă“); 2) mg.
99 y din Meria (în cîntecul Strigă moartea la fereastră, v. mai suis); 3) i. 18.056
din Meria (textul începe cu „Tinerel voinic“, continuă cu „Soare rotogol“; motivul
are 4 versuri ca și în varianta precedentă) ; 4) fg. 18'18—21 din Lunca Cernii (în
c. bradului, v. mai sus). în Cerbăl, inf, Maria Casta-Truc zice că „Fii progadie,
făloasă“ se cîntă „cîn îngropă d’-eia t’iner‘“, textul fiind identic cu cel din Lunca
Cernii și Meria — 4 versuri (arh. I. F„ i. 15.430; culeg. O. B. în 9 iulie 1954), pe
cînd inf. Lăcuș Maria-Dalecu, 46 ani, zice despre aceste 4 versuri, „N-am auzît-o
p-ais“ (arh. I.F. i. 15.429; culeg. O. B. în 9 iulie 1954).
In restul țării, motivul acesta este unul dintre cele mai răspîndite, fiind
atestat în toate provinciile într-o formă aproape identică cu cea din Goleș și
Dăbîca (4 versuri), atît că uneori „mănăstire“ este înlocuit prin țintirime, cimitir,
mai rar temeteu; în timp ce „Progadie“ nu mai apare în nici o variantă. Motivul
se întâlnește în cîntecele funebre rituale și mai cu seamă în bocete (circulația mare
a motivului o atestă și faptul că el a 'trecut în cîntece, ba uneori chiar și în balade).
Variante ale cîntecelor rituale funebre și laie bocetelor: fg. 8290 (Marga — Caraș-
Severin : la amiazi versurile 3—4 diferit formulate) ; i. 10.488 (Covăsinț — Arad) ;
Brăiloiu, Drăguș, p. 330; fg. 1226 ia (Săsciori — Brașov); fg. 1262 (Rucăr —
Brașov); fg. 1263 a, i. 2165 (Breaza — Brașov); fg. 1278 (Vișteia de isus — Brașov);
fg. 11311 b (Arpașul de sus — Sibiu); fg. 8662 a (Sîmbăta de isus — Brașov); fg.
1890 b (Peștera — Brașov: versurile 3—4 diferite); fg. 5331 (Homorod — Brașov:
versurile 1—2 diferite); fg. 6172 b (Șalcău — Sibiu: în Strigă moartea la fereastră);
fg. 5416' a (Șaeș — Mureș: versurile formulate altfel); fg. 4933 c (Bărdești —
Mureș); f.a. 1845 (Morărești — Mureș); i. 4535 (Habic — Mureș); i. 4585 (Săcalu
de Pădure — Mureș); i. 4952 (Săbiș — Biisitrița-Năsăud); fg. 5534, i. 4920 (Șanț —
B. Năsăud); fg. 5684 b (Năsăud — B. Năsăud); Bichigean-Tomuța, p. 23
(Maieru — B. Năsăud); fg. 7903 a (Livada ■— Cluj: verș); fg. 2401 ib (Chiraleș —
B. Năsăud); fg. 8883 c (Dobric — B. Năsăud); fg. 5316 (Bădești — Cluj); fg. 8931 a
(Someșeni — Cluj); mg. 63 j (Poiana — Cluj); fg. 740 a, 4903 b (Gî-rbova de Sus —
Alba); I. P. Reteganul, Bocete, p. 15—16 (?); p. 85 (Neț — Bistrița Năsăud);
p. 136, 139 (? —■ Someș); p. 159 (Strîmbu — Cluj: motivul mai dezvoltat); i. 9749
(Ieud — Maramureș: versurile altfel formulate); fg. 1859 a (Viad — Maram.);
Bîrleia, p. 126 (Rona 'de jos — Maram.); Bartdik, Mar. p. 195 (Glod — Maram.);.
Pap ah agi, Mar. p. 69 (Vad); B re di ce an u, p. 172 (Botiza); i. 6705,13033,13.034
(Negrești — Satu Mare); fg. 5018 a (Tîrșolț — Satu M.); i. 13.018 '(Racșa — Satu M.);
Brăiloiu, Oaș, p. 13, 49, 56 (Certeza); p. 30 (Boiinești); p. 32 (Negrești); i. 6676
(Bodia — Sălaj); fg. 5752 (Ulmeni — Maramureș); i. 8001 (Bistra — Alba); Ma
rian, Inmorm., p. 284—5 (Bădeuți — Suceava); p. 285 (Sacadate — Sibiu: toate
var. de pînă aci din Marian se cîntă spre biserică); urmat, var. din Marian 'se
cîntă la cimitir, p. 329 (Năsăud — B. Năsăud) ; p. 507, 538 (Calafindești — Suceava) ;
p. 528—9 (M-irea Humorului — Suceava) ; p. 573 (Bădinți — Suceava) ;
p. 588 fg. 1713 (VoJovăț — Suceava); fg. 7742 b (M-rea Humorului — Suceava);
fg. 7960 b, i. 1507 (Voroneț — Suceava); fg. 3519 d, 3518 c, 3535 b, 3404, i. 18.443
(Fundu Moldovei — Suceava); i. 1434, 1443, 1448 (Sadova — Suceava); fg. 5251 a
406 Ovidiu Birlea
Ovidiu Birlea
LES CHANSONS RITUELLES FUNÈBRES DE LA CONTRÉE
DE PĂDURENI (HUNEDOARA).
Résumé
Dans le folklore roumain il y a une catégorie de chansons qui, bien
que funèbres, se distinguent indubitablement des lamentations funèbres
proprement dites. C’est Constantin Brăiloiu qui traçait pour la première
fois la limite, en constatant qu’il y a ,,d’une part, la plainte ou lamen
tation proprement dite, semblable, par exemple, au lamento corse, d’autre
part, un ensemble de chants purement rituels, de style et d’usage divers"
(La musique populaire roumaine extrait de La Revue musicale, février-
mars 1940). En fait, les chansons rituelles funèbres se caractérisent par
les traits suivants: 1) elles sont toujour exécutées à un certain moment
de l’enterrement , bien établi par la tradition, ayant une fonction rigou
reusement définie; 2) leur reproduction est toujours l’apanage d’un
groupe de femmes, dont on pourrait dire qu’elles soient spécialisées,
surtout la conductrice; 3) ces femmes ne sont point apparentées au dé
funt, car les femmes apparentés doivent se lamenter à l’aide des vers
traditionnels ou improvisés; 4) le contenu de ces chansons funèbres est
le plus souvent très ancien, en tout cas préchrétien, mythologique. Dans
certains types il’y a une intrusion chrétienne, mais ces éléments chré
tiens sont fortement alambiqués vers un sens apocryphe, souvent laicisés;
5) leur contenu est objectivé, d’habitude de facture épique, ayant une
valabilité générale pour être passable à toutes les catégories des trépas
sés. Par conséquant, l’impression suggérée par ces chansons est solen-
(Frumosu — Suceava); fg. 3165 b (Mălini — Suceava); fg. 10068 (Buda — Botoșani);
fg. 1712 ib Muncelui de sus — lași); fg. 12.984 (Tătăruși — lași); fg. 2528 (Hangu-
Neamț); i. 17.795 (Secu — Neamț); „Șezătoarea“, XVIII, p. 123, XIX, p. 57, 78, 116
(Broșteni — Suceava); Tocilescu, p. 1500 (Dragomirești — Neamț); p. 1503 (Bicaz —
Neamț); „Conv. Literare“, XII, p. 363 (Răpciuni — Neamț), p. 365 (Crasna —
Bucovina ?) ; p. 365 (Cupca — Bucovina) ; p. 414 (Stanileș'ti — Vaslui) ; XIV, p. 307—8
(Breaza — Prahova); p. 308 (Comarnic — Prahova); p. 308 (Ruda — Vîlcea); p. 310
(Zămești — Brașov); p. 311 (Săliște — Sibiu: versurile formulate diferit); XV;
fg. 2956—9 Runc — Gorj); fg. 3099 b (Timișeni — Gorj); fg. 3101—4 (Brădiceni —
Gorj); fg. 6255 (Romanești — Gorj: pe drum); fg. 6306 a (Cîmpofeni — Gorj);
fg. 7002 (Pocruia — Gorj); fg. 7244 c (Telești — Gorj); fg. 7268 b (Mătăsari — Gorj:
c. rit. mort) ; fg. 9784 a, b (Peștișani — Gorj : ale mănăstirii) ; fg. 1356—7 (Negoești—
Gorj); f.a. 5119 (Negoești — Gorj: Za cimitir); fg. 2982 b (Topești — Gorj); f.g.
3031—2 (Sohodol — Mehedinți); fg. 3106 b (Godinești — Gorj), fg. 4370 b (Părău —
Gorj); fg. 5290 c, 8514 d (Celei — Gorj); „Izvorașul“, XIV, p. 369 (Șișești — Mehe
dinți); XVI, p. 282 (? — Bucovina); mg. 1236 n (Șeșești — Mehedinți: la groapă)-.
fg. 10.904 a (Iancu Jianu — Olt); fg. 6259 (Costești ■— Vîlcea); fig. 1942 (Bujo-
reanca — Prahova); fig. 8631 a (Sihlea — Vrancea); fg. 6586 a (Brătulești — Ilfov);
fg. 5220 b (Săbăreni — Ilfov: verș); fg. 5056 a (Joița — Ilfov: cînd gătește bradul);
i. 7821, 7896 (Topdog — Tulcea).
Motivul apare și în cîntecele propriu-zise (de ex. fg. 10.857 b (București), T o-
c il eseu, p. 295 (Plenița) etc., precum și în unele balade (Radu Anghel. Vă-
lean etc.).
nelle grave et majestuese; 6) le texte poétique est fixé, figé et transmis

par la tradition, les chanteuses ayant une attitude subordonnée de repro
duction tout à fait fidèle. Lorsqu’il s’agit de certains changements, ceux-
ci sont toujours strictement indiqués par la tradition (le nom ou la caté
gorie du défunt, l’énumération des catégories de parentés du défunt etc.);
7) la forme du texte est bien figée, polie à outrance par une longue
circulation. Les strophes pullulent, surtout la métaphore, la répétion énu-
merative, ensuite la personification. C’est pour cela que certaines chan
sons funèbres, surtout la chanson du sapin et la chanson de l’aube, sont
de véritables chefs-d’oeuvre à la fois littéraires et musicales; 8) leur
profonde ancienneté est aussi visible dans la couleur de certains images
et surtout dans quelques mots, archaïsmes disparus depuis longtemps de
l’usage contemporain. La plupart de ces chansons ont conservé aussi la
structure archaïque du vers de 6 syllabes et certaines particularités dé
suètes, par ex. la double élision du dernier vers de la strophe musi
cale etc.
Ces chansons rituelles funèbres sont actuellement répandues dans
la sud-ouest de la Roumanie, c’est-à-dire dans le nord-oeust de l’Olténie,
le Banat et le sud-ouest de la Transylvanie, d’un côté et de l’autre de
la chaîne montagneuse des Carpates. Cette distribution territoriale dans
la zone où les Carpates atteignent leur plus grande largeur prouve indi
rectement l’ancienneté considérable de ces chansons funèbres. Elles con
stituent probablement l’héritage d’un fond mèditérranéen qui s’est con
servé seulement dans celle partie de la Dacie qui a été le plus intensé
ment romanisée. Il s’agit peut-être de la transmission de la lamentation
officielle, très solennelle, due seulement aux princes et aux prêtres et
guerriers émérites, chez les anciens grecs par ex. Il y a l’indication que
dans l’Espagne méditérranéenne se sont conservés los auroros, c’est-à-
dire la chanson de l’aube, exécutées seulement aux petits enfants à la
fin de la veillée funèbre, mais nous ne connaissons pas le texte pour
une comparaison fructueuse.
Notre étude est suivie par les textes recueillis dans les villages se
trouvant à l’ouest de la ville Hunedoara (sud-ouest de la Transylvanie),
à savoir: le chant du sapin, le chant de l’aube (zorile), le chant de la
croix rituelle („ruga“) pour les trépassés ailleurs c’est-à-dire à l’enter
rement in contumacia, le chant de la fenêtre, le chant de la veillée
funèbre (à minuit), le chant du départ et le chant de la fosse. Dans les
notes sont indiquées toutes les variantes de chaque type, publiées ou
existantes dans l’archive de l’institut de Folklore (București).
Emil Petruțiu
O CEATĂ DE CĂLUȘERI DIN CÎMPIA

TRANSILVANIEI
Un manuscris existent în Arhiva de folclor — Cluj, înregistrat sub cota

147, ne semnalează existența odinioară în Cîmpia Transilvaniei a străve
chiului joc ritual al călușerilor din cadrul obiceiurilor de vară. Manuscrisul
datează din anul 1931 și constituie răspunsul la chestionarul intitulat Obi
ceiuri de vară {călușeri, sînziiene, seceriș), al Arhivei.
Manuscrisul — un caiet cu linii, de 21 pagini — poartă semnătura lui
Nicolae Albu, născut în Adrian1, învățător în Reghin, jud. Mureș. El descrie,
cu multe amănunte, ceata călușerilor din Socolul de Cîmpie2, avînd noro
cul de-a fi lucrat cu un informator ideal, cunoscutul vătaf de călușeri din
Socol — Nioanea Lazăr, pe atunci de 46 ani3, de care și astăzi își amintesc
bătrînii din sat, cît și din împrejurimi.
Unul dintre cele mai de seamă obiceiuri ale poporului nostru, legat
de un timp precis, al începutului de vară — Rusaliile — era jocul călușeri
lor, care prin frumusețea, originalitatea și semnificația sa ritual-magică,
a atras atenția unui mare număr de cercetători. Eor le datorăm astăzi o
serie de note, descrieri analitice, uneori chiar încercări de explicare a ori
ginii4 jocului, fără să ni se fi oferit încă un studiu sinteză asupra obiceiului,
1 N. Albu a desfășurat o destul de bogată activitate în domeniul folclorului ; amintim
răspunsul la chestionarul V al Arhivei de folclor Cluj (Ms. nr. 427) : Credințe și povestiri
despre duhuri, ființe fantastice și vrăjitoare (1933). în 1943 a publicat chiar o culegere de
aproape 200 texte (Românii din Valea Mureșului de sus — oameni, locuri, cîntece și obiceiuri,
Edit. ,,Astra", Sibiu).
2 în recent apăruta Tipologie a folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Has-
deu (București, 1970), la p. 56, O. Bîrlea apreciază astfel descrierea lui Albu : „Inv. Șofro-
niu Liuba a dat în răspunsul său cea mai amplă descriere a obiceiului călușarilor din cîte
cunoaștem pînă acuma așa cum se practica în Maidan-Caraș rămasă pînă acum inedită,
de care poate sta alături numai o descriere a călușarilor din Socol—Mureș din Arhiva de
folclor Cluj”.
» în 1931.
4 Această temă rămîne pentru noi obiectul unor cercetări de durată, în care vom aborda
obiceiul din aria geografică a Transilvaniei, sub toate aspectele sale caracteristice, reliefîndu-i
complexitatea și importanța sa științifică.
410 Emil Petruțiu
privit sub diferitele aspecte pe care le-ar impune o cercetare definitivă.

Problema cercetată a oferit prilejul unor discuții contradictorii și formula
rea unor opinii adeseori lipsite de suportul înțelegerii concrete a fenome
nului5.
Avem astăzi indicații suficiente despre existența călușerului autentic
popular și pe teritoriul Transilvaniei. în afară de mărturiile lui Sulzer6,
există date potrivit cărora jocul a existat pe văile rîurilor Mureș și cele două
Tîrnave7. T. Frîncu și G. Candrea ne dau prețioase informații despre exis
tența lui în jurul Turzii și Clujului, precum și în localitățile : Benic, Galda
de Jos, Teiuș, Stremț, Gîrbova, Pețelca, Zărieș, Căpud, Tîmpăhaza, Ocni-
șoara și Ciumbrud8.
în unele părți obiceiul a dispărut de mult, în altele ni s-au păstrat urme
șterse9, dar mărturiile ce le avem din Socol sînt o dovadă concludentă despre
existența sa, cu atît mai mult cu cît mai deținem informații despre cete
de călușeri și în alte localități din această zonă10 (fig. 1). Tocmai de aceea
am socotit util să ne ocupăm de ceea ce am surprins în această localitate
din Cîmpia Transilvaniei.
Mergînd pe urmele lui N. Albu am întreprins două cercetări : prima
în ianuarie 1969, iar a doua în noiembrie 1970, cu care ocazie am încercat
o reconstituire a obiceiului, imprimînd pe bandă de magnetofon informațiile
unor călușeri încă aflați în viață11. Cercetările noastre în Socol au confirmat
și completat cele spuse de Nicolae Albu.
Redăm, în continuare, fazele desfășurării obiceiului.
Pregătirea: „între Paști și Rusalii”12, la casa vătafului, se adunau
„de cîte două-trei ori pe săptămînă”13 feciorii din sat pentru a învăța și
repeta jocurile din repertoriul călușeresc. Cu o săptămînă înainte de Rusalii
sînt aleși „cei mai ageri la trup”14 și „chipeși”15 pentru a face parte din
ceată — alcătuită din „nouă”16 sau „zece”17 călușeri, unii cu diferite funcții :
5 în afara bibliografiei oferite de B.H. Oprișan (Călușarii, Edit, pentru literatură, 1969),
indicăm studiul lui C. C. Ghenea, Contribuții la studiul dansului călușarilor, în „Istoria
medicinei. Studii și cercetări'', București, 1957, p. 232 — 241.
6 F. I. Sulzer, o.c.
7 Cărțile săteanului român, Gherla, an. VII, cartea a Vil-a, iulie, 1882, p. 72 — 76.
8 T. Frîncu, G. Candrea, Românii din Munții Apuseni, București, 1888, p. 130 —
-135.
9 în același caiet N. Albu amintește de unele cete de călușari din Fărăgău, Băla și Săbad
(Cîmpia Trans.), precum și pe Valea Gurghiului în satele Cașva, Ibănești și Hodac. O confir
mare despre existența obiceiului în Hodac aduce prin 1935 și I. Mușlea (AF — C, ms. 4).
10 AF —C, ms. 170 din Sărmaș-Mureș ; ms. 219 din Silivașul de Cîmpie-Bistrița-Năsăud ;
inf. Băldean Ion, 70 ani, din Balda-Mureș ; inf. Tothăzan Vasile, 96 ani, Năoi-Cluj.
11 Mg. 1803/c, d, e, inf. Sabău Vasile, 68 ani, Merdar Grigore, 70 ani și Pop Irimie,
81 ani (Arhiva Sectorului de etn. și folclor —Cluj).
19 Mg. 1803/d.
13 N. Albu, p. 2.
11 Ibid.
16 Mg. 1803/c.
16 Informatorii nu includ în numărul de nouă și pe Mut.
17 N. Albu, ms. c., p. 3, consideră în numărul de zece și pe Mut.
Călușerii din Cîmpia Transilvaniei 411
Fig. 1 — Harta localităților în care este atestat jocul călușerilor.
Vătaful nu este ales.' El se bucură de acest privilegiu ca „moștenire

de la alt vătaf (. . .), care pe patul de moarte l-a condus în secretele șefiei”18.
El nu joacă, doar „supraveghează cum merg mișcările”19 și reprezintă autori
tatea supremă a cetei călușerilor.
Al doilea vătaf trebuie să fie un foarte bun dansator, rolul lui fiind
acela de a conduce jocul propriu-zis.
Stegarul are în grijă steagul — însemnul distinctiv al cetei — la care
membrii acesteia țin foarte mult, considerîndu-1 ca un lucru de căpetenie,
simbolizînd „mîndria jocului”20. Steagul este alcătuit dintr-un băț la capătul
căruia atîrnă un postav de culoare roșie sau verde, împodobit cu năfrămi
colorate — asemănător steagului de nuntă — tivit cu un brîu de lînă. Brîul
este țesut într-o policromie armonizantă, în tonuri de roșu, galben și albastru.
De flamură sînt atașate panglici colorate, care, în ritmul alert al jocului,
dau vioiciune mișcărilor, contribuind la creerea unei atmosfere fastuoase,
sărbătorești.
încă din ultimele decenii ale secolului trecut, tricolorul a început să
înlocuiască steagul tradițional al cetelor de călușeri.
18 N. Albu, ms. c., p. 3.
19 Idem, p. 4.
20 Ibid.
412 Emil Petruțiu
Atît Albu, cît și informatorii noștri amintesc de un individ ce „făcu

tote bancurile și töte prostiile”21; care prin hazurile și îmbrăcămintea lui
făcea lumea să rîdă, să atragă atenția privitorilor spre el ca „să nu fie deo-
cheați călușerii”22. Acesta era Mutul care, deși aparent nu este prea strîns
legat de ceată, totuși are în cadrul acesteia o funcție primordială, de natură
rituală, magică. Acest fapt este reliefat atît în credințele în puterea lui de
a vindeca unele boli, cît și în unele povestiri superstițioase în legătură cu
personajul.
Mutul era îmbrăcat într-un cojoc de piele zdrențuros și cîrpit, în unele
locuri cu petice din pînză albă. Pe cap purta o căciulă spartă, iar în vîrful
ei două urechi de măgar23. în mîini purta cîte o „botă” : cea din dreapta
avea legat un cap de iepure, iar bîta din mîna stingă avea legată o „motoaș-
că” umplută cu cenușă, cărbuni și boabe de fasole24. în tot timpul jocului
Mutul stătea jos în mijlocul călușerilor, iar dacă dorea să oprească sau să
înceapă jocul „bătea cu cele două ciomege în pămînt”25.
îmbrăcămintea. Pe cap purtau pălării cu borurile late cu o „bertiță”
(lătișor din mărgeluțe colorate, înșirate în motive geometrice). Cămașa,
lungă, din pînză de casă este brodată pe guler și la pumnari într-o policro
mie echilibrată, motivele fiind cusute cu bumbac. Peste mijloc cămașa era
încinsă cu „cură de piele” (chimir) ornamentată cu bogate motive florale
realizate prin presare, împletire și ghintuire. Aveau cioareci din lînă și cîne
pă numiți „șolovari”. Peste umeri sînt petrecute „de-a curmezișul” petele
bicolore, iar mai tîrziu „tricolore”. în picioare aveau opinci cu nojițe împle
tite în patru din păr de capră și încrucișate pe glezne.
Ca anexe decorative, impuse de tradiția călușerilor sînt zurgălăii cu
„cănaci” (franjuri lungi din lînă colorată). însemnul specific călușeresc
este „bota” cu măciucă, bogat ornamentată în tehnicile incizie și cioplire,
într-o înlănțuire de motive dispuse pe registre ascendente (fig. 2).
Sorocitul „îi pintru călușeri ca să le meargă bine”26. Am arătat mai
înainte că pregătirea avea loc în perioada dintre Paști și Rusalii. Seara, în
sîmbăta Rusaliilor, călușerii se adunau la vătaf acasă, unde are loc „soro
citul”, jurămîntul. Pentru acest act se aducea de către vătaf apă de la „nouă
fîntîni”27 din sat — la miezul nopții la „cîntatul întîi al cocoșului”28 pentru
că „atunci se fura puterea apei29” ; sau, apa era adusă de un călușer „de
încredere”30 de la „nouă izvoare din hotarul comunei”31. Apa o „soroce”
21 Mg. 1803/d.
22 Mg. 1803/d; N. Albu, ms.c.
23 N. Albu, ms.c., p. 5.
24 Costumația și obiectele rituale ale Mutului amintesc de „bidușul" de la turcă,
îndatoririle celor două personaje sînt aproape identice.
25 N. Albu, ms.c., p. 5.
26 Mg. 1803/e.
27 N. Albu, m.c., p. 2.
28 Ibid.
29 Ibid.
30 Mg. 1803/e.
31 Mg. 1803/e.
Fig. 2 — Portul tradițional al călușerilor din Socol.

414 Emil Petruțiu
vătaful care „stinge în ie cărbuni”32. în același timp o amesteca și cu „us

turoi și leuștean”33*pe care vătaful le oferea, de altfel, celorlalți călușeri
pentru a fi purtate la pălărie. Cu apa aceasta, călușerii vor fi stropiți de
către vătaf : pe cap, umeri, vîrful degetului mic de la mîna stîngă și a celui
mare de la mîna dreaptă, pe piept, la genunchi și pe călcîie31, și vor bea din
ea fiecare, cîte o înghițitură. La acest ritual sînt așezați în cerc, iar vătaful
se află în mijloc și joacă Soroaca sau Oloaga. Jocul constă din pași laterali
„șchiopătați” spre dreapta pe linia cercului, iar ținuta este „lanț de brațe
jos”, recitînd :
„Ia oloaga, ia oloaga,
No, nô, np, să nu te cuprindă dracu!”
(Inf. Pop Irimie, 81 ani, mg. 1803 e.)
Ritualul acesta este însoțit de un altul, puțin mai straniu, în care
vătaful călcîndu-1 pe piciorul stîng pe cel ce bea din apa „sorocită”, pro
nunță în gînd un „descîntec” și rostește de trei ori cuvîntul „hm”35. în
felul acesta, prin jurămîntul depus, călușerii „sînt legați” pe toată viața,
neputînd să iasă din ceată decît prin permisiunea vătafului.
Cu toate încercările noastre de a reconstitui jocurile, lucrul acesta nu
a fost posibil, în primul rînd din cauza vîrstei înaintate a informatorilor.
Intenția de a le nota a întîmpinat la rîndu-i o altă dificultate, legată de o
foarte redusă putere de concentrare în astfel de cazuri. Totuși, pentru edi
ficarea cititorului, vom nota jocurile cetei după informațiile cuprinse în
caietul-manuscris al lui N. Albu. Ele sînt în număr de 12 : Sărita, Călușeria,
Crucea, Războiul, Oloaga, Libițul, Mălaiul, Haidăul, Tîrnavele, Soroaca,
Turnul și Țolul36.
Călușarii jucau, de obicei, la „gazdă”. Alaiul urmat de o mulțime de
oameni își continua drumul de-a lungul ulițelor satului. Cel care invita ceata
în gospodăria sa, era pregătit dinainte. Caracterul ritual al jocului este
subliniat și de faptul că ei nu puteau fi plătiți cu orice. Pentru joc li se dădea
„o lînă”. După încheierea repertoriului această lînă era așezată pe un scaun
și unul dintre călușeri trebuia „să sară lîna”. Această probă era dificilă,
săritura făcîndu-se cu picioarele „legate”. Obținerea lînii era condiționată
de această probă voinicească în care călușerii se puteau înlocui unul pe
altul. „De nu reușem s-o sărim nu ne-o dăde gazda, da tăt o sărem noi
careva” (inf. Pop îrimie, 81 ani). Obiceiul era ca fiecare gazdă să-i „ospă
teze” pe călușeri pentru norocul gospodăriei, sănătatea familiei, „roadă
în bucate” etc.
Mersul pe sate. Tot în sîmbăta Rusaliilor, după „sorocit”, călușerii
hotărau satele pe care să le cutreiere în cursul săptămînii, cu excepția du
minicii, cînd jocul se desfășura numai în satul de baștină. Timp de două
32 Mg. 1803/e.
33 N. Albu, m.c., p. 2.
31 Ibid.
35 Idem, p. 3.
36 Umitîndu-ne deocamdată la simpla consemnare a denumirii jocurilor, vom reveni
ntr-o cercetare ulterioară cu întregul repertoriu sub variatele sale aspecte.
săptămîni cît dura acest „mers pe sate”, jocul călușerilor constituia o ade
vărată sărbătoare pentru locuitorii localităților respective. Deosebit de inte
resante sînt în acest sens mărturiile recente culese de la informatorii noștri.
Una dintre ele se referă la satele din jurul Socolului37 : Fărăgău, Iercea,
Băla, Crăiești, Milaș, Ocnița, Stupini, Orosfaia, Dunca, Frunzeni și Sîntu.
Desorocitul. Arătam mai înainte despre jurămîntul ce-1 depuneau călu
șerii, care îi „lega” unul de altul pe toată viața. Totuși, pentru cel ce dorea
să fie dezlegat de soroc, la întoarcerea de pe sate ceata se oprea „la marginea
unei păduri”38, la „răscrucea dintre două drumuri”39. Aici, pe un loc mai
înalt se împlînta steagul în pămînt împreună cu cîteva monede. Pentru a
fi desorocit, călușerul era așezat pe pîntece, între drumuri, iar ceilalți călușeri
cu vătaful în frunte treceau de trei ori peste : cap, piept, mîni, pîntece, peste
fiecare picior și talpă. La fiecare trecere, peste fiecare din aceste părți ale
corpului, ultimul călușer îl atingea cu piciorul stîng, spunînd : „hi afară !”4°.
Desigur, în tot timpul acestui ritual, vătaful își avea „vorbele lui ; numa
atîta auzăm, hm, hm, că nu era slobod să știm ce știe el”41 (fig. 3).
Fig. 3 — Călușerii din Socol, 1938.
37 Mg. 1803/d : „Cînd mergém, tăț omenii de la lucru merjeu în sat /. . ./ șî iera ca o
sărbătoare. laba iera zî de lucru”.
38 Mg. 1803/e.
39 N. Albu, m.c., p. 10.
40 Idem, p. 10.
« Mg. 1803/e.
416 Emil Petruțiu
Păstrarea acestor taine de către vătafi lasă nelămurite multe aspecte

ale obiceiului. în orice caz, complexitatea ritualului magic săvîrșit arată
limpede cit de importantă era în viața cetei această legătură tainică. Este
explicabil cum în jurul acestor elemente au apărut o serie de credințe din
care s-au dezvoltat apoi legende și povestiri superstițioase. Astfel, credința
în puterea de vindecare a anumitor boli cum ar fi epilepsia (,,ducă-se pe
pustii”, „stropșeala”, „lucru rău”) era atît de răspîndită odinioară, încît
informatorii noștri ne relatau acum cîțiva ani cazuri „adevărate” de vinde
cări miraculoase.
Cum deducem din cele arătate aici, odată sorociți, călușerii deveneau
agenți magici, stăpînind duhurile rele pe care le puteau îndepărta printr-un
anume ritual : călușerii treceau „în cruciș” cu ochii închiși peste cel posedat
de duhuri, scuipau și rosteau formula „du-te de-aici, colo prin stînci”42.
Legăturile cu riturile mana și înrădăcinarea obiceiului în universul de
credințe și legende despre strigoi este astfel odată în plus reliefată. în acest
material nu putem lămuri o problemă atît de dificilă, dar asupra ei vom
reveni în altă parte, deoarece considerăm că în această direcție trebuiesc
căutate motivațiile de substrat ale obiceiului.
După primul război mondial jocul călușerilor începe să intre într-o
fază de dispariție din viața folclorică a satelor, prin pierderea semnificațiilor
rituale și umbrirea rosturilor sale ceremoniale. Jocul trăia mai mult prin
spectaculozitatea lui și în virtutea unei tradiții. Această împrejurare a și
contribuit la valorificarea sa în cadrul mișcării culturale a românilor transil
văneni, inițiate și tutelate de Astra.
în viața obiceiului s-a produs astfel o mutație, locul său de manifes
tare devine acum, în primul rînd, scena. Cu ocazia diferitelor aniversări ale
Despărțămîntului Astrei din Reghin43, precum și în vestite turnee în țară44
și străinătate45, cetele de călușeri din Cîmpia Transilvaniei reiau obiceiul,
renunțînd însă la toate implicațiile rituale, golindu-1 de semnificații, simpli-
ficîndu-1. Lumea orașelor, mai ales străinii, priveau jocul uimiți de virtuozi
tatea mișcărilor, de ritmul impetuos al dansului, de frumusețea costumelor.
Substraturile obiceiului au căzut astfel într-un con de umbră ; multe din
gesturile și mișcările ce-1 compuneau păreau stranii, ilogice în noul context
de manifestare, această a „doua viață” a obiceiului este reflectată, de altfel,
în diferite periodice din Transilvania46. Toate aceste mărturii entuziaste
și elogioase scapă din vedere ceea ce este esențial : călușerii de pe scenă
erau o palidă imagine a ceea ce însemnau aceste cete în satele românești
înainte de primul război mondial.
42 N. Albu, m.c,, p. 9.
43 E. Nicoară, Istoricul și activitatea ,,Astrei” Reghin, 1940, p. 96.
44 Tg. Mureș, Satu Mare, Cluj, Alba Iulia, Blaj, București.
45 Hamburg, Belgrad, Praga.
46 Cf. Națiunea Română, Cluj, 1936, nr. 225 ; Viața ilustrată, Reghin, nov., 1936.
Emil Petruțiu
EIN KALUSCHER-BUND DES SIEBENBÜRGISCHEN HOCHLANDES

ț : I Zusammenfassung!
Eine von N. Albu gezeichnete Handschrift aus dem Jahre 1930, im

Archiv der Abteilung für Ethnographie und Folkloristik Cluj, enthält eine
beispielhafte Beschreibung des rituellen Tanzes der Kaluscher.
Auf den Spuren dieser Aufzeichnung unternahm der Verf. zwei Erhe
bungen in Socol (Kreis Mureș) und in den Nachbarorten. Vorliegende Arbeit
beschreibt den Brauch in seiner Vielfalt und stellt einen Ausgangspunkt
für dessen weitre angelegte Erforschung in Transilvanien dar, die der Verf.
zu unternehmen vorhat. Ausserdem verzeichnet die Arbeit die bedeutend
sten Belege im Zusammenhang mit der Verbreitung dieses Brauches bei
den Rumänen Transsilvaniens.
VERZEICHNIS DER ABBILDUNGEN
Fig. 1 — Karte der Ortschaften, wo der Tanz der Kaluscher belegt ist
Fig. 2 — Die traditionelle Tracht der Kaluscher von Socol
Fig. 3 — Die Kaluscher von Socol, 1938

419
Hanni Markei
SNOAVE POPULARE ROMÂNEȘTI LA SAȘII DIN PÄUCA

*
Există, pe drept cuvînt, părerea că la sași folclorul nu este viu ca la

români și la maghiarii din țara noastră. De aceea este cu atît mai surprin
zător dacă dintr-o comună au putut fi culese 149 piese de proză de la
informatori sași între 12 și 74 ani. Este vorba de Păuca de la marginea
înspre Alba a județului Sibiu, în care locuiesc români, sași și foarte
puțini maghiari și țigani. Numărul înregistrărilor făcute de Helga Stein,
1963, și apoi de autoare, 1964—65, prezintă un rezultat deosebit, o dovadă
a faptului că Păuca ocupă un loc aparte în ce privește viabilitatea folclo
rului săsesc. Un loc aparte îl ocupă și în ce privește cunoașterea și cir
culația deosebit de largă a folclorului românesc la localnicii sași.
I. Premisele care au condus la situația extrem de rară la sași că în
această localitate se mai practică povestitul sînt, în cea mai mare mă
sură, aceleași care au facilitat și receptarea folclorului românesc. Locui
torii sași din Păuca și din comunele situate în jur (Ungurei, Boz, Vin-
gard, Berghin — jud. Alba, Gusu — jud. Sibiu), au fost, ca și românii,
iobagi pînă la desființarea iobăgiei, suferind toate consecințele acestei
situații de drept social de la condiția materială precară mai generală,
sporită de numărul mare de copii la fiecare familie (angajați în parte ca
slugi) și pînă la imposibilitatea de a generaliza știința de carte.
Privind prin urmare în trecut, sașii din Păuca nu sînt comparabili
din punct de vedere social cu cei din comunele apropiate în care sașii
se bucurau de privilegii (Gîrbova, Miercurea), ci apare mai mult o apro
piere de români, exprimată atît în preocupări similare (creșterea vitelor)
cît și în prietenii stabile, ,moștenite“, între familii, dar evidentă deopo
trivă în însușirea deosebit de curentă a limbii române, ca și, mai ales,
* O prezentare succintă a întregului material a fast citită la Sesiunea de

etnografie și folclor a Academiei R.S.R., București, 7 oct. 1965: Proză populară
românească la populația săsească din Păuca — Sebeș, 8 p.
420 Hanni Markei
în graiul săsesc local, care a suferit îndelungate și însemnate influențe

ale limbii române, atît de bine asimilate și de către generația vîrstnică1.
II. Materialul înregistrat de noi provine de la inform at ori
de toate vîrstele2. Grupați după generații (cu cezurile convenționale la
15, 25, 50 ani), și sex rezultă că cele 67 de piese românești din totalul
de 149 piese înregistrate (adică 44,9o/o), sînt povestite în marea lor ma
joritate de informatori de sex bărbătesc (63 piese) și anume pînă la 15
și de la 51 ani în sus (57 piese) — de 16 ori mai multe decît de către
informatoare (4 piese).
Prima grupă de informatori, toți băieți, indică ca sursă a narațiunilor
românești doar parțial activități organizate de școală (5); mai bogat se
dovedește a fi povestitul — în limba română sau în grai săsesc — la
joacă (5), la păscutul vacilor sau la alte întîlniri, la pășunea de lîngă
sat (3). Tinerii și bărbații tineri dețin repertoriul în primul rînd din
afara satului (școli de tractoriști, 2), „de la unul din Proșteni“ (1), apoi
de la șezătoare (1) și de la povestitorul renumit Mathias Henning din
Păuca, în vîrstă de 66 ani (1).
Acesta din urmă se relifează net din ultima grupare de vîrstă
și din întreg repertoriul în discuție prin cunoașterea aproape inepuizabilă
de material folcloric românesc în proză, din care am cules 31 de tipuri,
în special snoave, înregistrate în parte în mai multe redactări. Henning
a adus în Păuca un repertoriu format în tinerețe cu ocazia satisfacerii
stagiului militar, în cursul prizonieratului sau la concentrări, contribuind
în felul acesta hotărîtor la făurirea unui repertoriu narativ cu o com
ponență neîntîlnită de noi în alte părți.
Mai mult decît jumătatea materialului românesc înregistrat provine,
prin urmare, din surse extrasătești, și nu din fondul românesc local,
1 G. Klaster — Ungureanu, Relații economico-sociale dintre români și

sași oglindite în vocabularul dialectului săsesc, în „Revista de filologie romanică
și germanică“, II (1958), nr. 2, p. 117, (vezi și idem, Wirtschaftliche und gesell
schaftliche Beziehungen zwischen Rumänen und Sachsen im Spiegel des sieben-
bürgisch-sächsischen Wortschatzes, in „Revue de linguistique“, III [1958], nr. 2,
p. 101—118); G. Richter, Zur Bereicherung der siebenbürgisch-sächsischen Mund
art durch die rumänische Sprache, in „Forschungen zur Volks- und Landeskunde“
III (1960), p. 53. In special: G. Richter, A. Thudt, Ergebnisse
der mundartlichen Neuaufnahmen im Unterwald. Ibid., VII (1964), nr. 1, p. 91—108.
2 Vîrstă indicată a informatorilor este cea din .momentul culegerii; piesele
de pe benzile de magnetofon nr. 784, 788 și 791 din arhiva Sectorului de etno
grafie și folclor al Centrului de științe sociale, Cluj, au fost înregistrate de Helga
Stein în 1963, restul în 1964—65 de autoare.
Snoave românești la sași 421
relativ redus, în repertoriul sașilor, transmis de la o generație la alta

sau învățat de curînd de la românii din sat — fenomen ce se explică
și prin faptul că românii din Păuca nu cunosc povestitul într-o amploare
echivalentă aceluia la sași3. Iar repertoriul românesc din afara satului a
fost mijlocit ca și cel de cîntece românești, în mod caracteristic, mai
ales de către bărbați4 prin intermediul povestitului la cătănie5, la muncă6
și mai nou în internate7.
La Păuca s-a întîlnit prezența tradiției povestitului cu existența
unor indivizi cu vădite inclinații și capacități narative —■ spre deosebire
de satele învecinate, de aceleași condiții istorice, cercetate în 1963 de
H. Stein, în care nu se constituie medii de povestit săsesc comparabile
cu cel din Păuca și care, prin urmare, nu au receptat nici povestea ro
mânească în mod apreciabil8.
III. Din punct de vedere tematic, materialul românesc acoperă
speciile narative cu excepția basmului despre animale, a celui cumulativ
și a legendei.
3 Afirmația e valabilă în special referitor la basmele propriu-zise (Angela
Filipovici, 30, a povestit cinci basme despre animale, o legendă, trei basme piro-
priu-zise — AT 333, 480, 956B — și snoava Cu Păcală — Mg. 784 Ile, d, e, Ha,
b, e).
4 Bărbații știu — în mod analog — mai multe cîntece românești decît fe
meile. Spre deosebire de povestit însă, tinerelor fete le revine un rol comparativ
mai mare în mijlocirea repertoriului muzical românesc, asimilat neașteptat de
fidel, în ciuda diferențelor ritmice și melodice; cf. I. Al mă si, H. Markel,
Cîntece românești la sașii din Păuca, comunicare ținută la ședința de comunicări
a Secției de etnografie și folclor, Cluj, 25 oct. 1965.
5 Rolul povestitului la cătănie pentru povestitul transilvănean, în special să
sesc, apare reliefat la P. S c h u 11 e r u s, Rumänische Märchen aus dem mittleren
Harbachtale, în „Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde“, NF, Bd.
33 (1906), p. 306; și A. Schullerus, Siebenbürgisches Märchenbuch. Hermann
stadt, 1930, p. 3.
ü Astfel Johann Huprich, 68 (1967) din Dedrad, jud. Mureș, cunoaște trei
basme de proveniență maghiară, învățate la munci silvice, iar Anna Binder, 79
(1969), din Viscri, jud Brașov, a povestit o snoavă românească învățată la Bucu
rești, la fabrică etc.
7 Un studiu amănunțit despre însemnătatea sporită a resurselor extrasătești
se află la L. Dégh, Märchen, Erzähler, Erzählgemeinschaft. Dargestellt an der
ungarischen Volksüberlieferung. Berlin, 1962, p. 71—87.
8 Aceasta, cu toate că repertoriul muzical de la sașii din Vingard, de pildă,
cuprinde de asemenea aproape 35°/o piese românești (Mg. 798—802, 90 piese săsești
și 48 românești; la Păuca: 35°/o — 48 piese românești și 89 săsești), sau în ciuda
faptului că la Boz bocitul se practică și de către săsoaice uneori în limba română
(Mg. 803 Ij, k).
422 Hanni Markei
Pe lîngă termeni săsești ca „Geschieht“, „Paschkawiltchen“ circulă

frecvent denumirea de „povești“ și „păcăli“, dar în context săsesc. Acestea
conțin totodată o clasificare intuitivă a materialului, separînd narațiu
nile cu un flux epic mai larg de snoave, mai cu seamă din ciclul
Păcală.
Din păcate, basmele fantastice AT9 303 (Mg. 791 I d, e și 1029 II e)
și 532
* (Mg. 788 1 a, 1028 I b—II a) narate de M. Henning aparțin reper
toriului său pasiv și sînt nepublicabile. Deosebit de reușit e, în schimb,
basmul AT 511 A despre copilul cu boul miraculos, contaminat cu povestea
pîinii, AT 1119
*, povestit de Katharina Roppelt, 42 a. (Mg. 1025 I d).
Schema cunoscută o urmează basmul despre copilul mic cît un deget,
AT 700, „Ciripic“ (Mg. 1029 I j), povestit de M. Henning. Dintre basmele
nuvelistice menționăm AT 876 Fata isteață a lui Martin Haupkorn, 72,
cu aceeași tendință spre licențios ca și snoavele sale, dar îndeosebi cele
două versiuni săsești ale basmului nuvelistic Soacra cu trei nurori de
Ion Creangă; toate acestea reclamă însă o tratare mai amănunțită, pe
care o vom da cu altă ocazie.
Din cadrul snoavei, înfățișată sinoptic în anexă, ne oprim mai
întîi asupra „ciclului Păcală“ din care avem opt atestări în Păuca, mai
mult sau mai puțin bogate în episoade. Cea mai complexă este varianta
lui Michael Kepp, 24, învățată la Rîmnicul Vîlcea; unitare și închegate
sînt Păcală și regele, inf. Hans Molnar, 14, Mg. 788 j, Păcală și Tîndală,
de același informator, Mg. 788 g, și Păcală slugă la popa a lui Mathias
Kloos, 29, Mg. 1026 II k—1027 I a, ultima conținînd totodată episoadele
cele mai frecvente.
Remarcăm deci o receptivitate considerabilă față de episoadele con
centrate în jurul figurii populare Păcală, chiar și a unor motive ne
atestate în catalogul snoavei românești10 în acest context, cum ar fi
contaminarea AT 700 II f cu 3000 II j1 k — Păcală ajunge să fie mîncat
de bou, apoi de lup, care la rîndul său e dus în turma popii în chip
de berbec11.
!! AT = A. A ar ne — St. Thompson, The Types of the Folktale, Helsinki,

1964 (FFC 184).
10 S. C. Stroescu, La typologie bibliographique des facéties roumaines,
vol. 1—II, (București), 1969 (= Stroescu).
11 Tipuri din „ciclul Păcală“ au pătruns și în povestitul maghiar din Buza,
jud. Cluj ; cele cinci variante înregistrate prezintă însă un stadiu miai avansat al
contopirii cu propriul tezaur epic, foarte bogat și viu. Cf. O. Nagy, Variantele
maghiare ale snoavelor Păcală în repertoriul din Buza, comunicare susținută la
Sesiunea de etnografie și folclor a Acdemiei R.S.R., București, 7 oct. 1965.
Snoava e, prin urmare, specia cea mai bogat reprezentată — fapt

care ne-a sugerat tratarea ei în mod special — la ciclul Păcală adău-
gîndu-se restul de 48 de tipuri care cuprind teme de la povești cu
nătăfleți pînă la povești cu minciuni, la parodii de bocete și alte teme
neclasificabile decît foarte aproximativ. Constatăm o oarecare preferință
pentru licențios, chiar dacă nu îmbracă deseori forme atît de îngroșate
ca în piesele pe care Martin Hauptkorn, 72, — poreclit Lustig — refuză
să le relateze și pentru înregistrare12.
într-o proporție sporită apar de asemenea snoave despre relații
familiale — femeia proastă, infidelă etc., soțul sau amantul (deseori o
autoritate bisericească) păcălit — dar, mai cu seamă, snoave despre o
altă figură de snoavă, țiganul, care, aidoma lui Păcală, a polarizat cu
ușurință tipurile narative dintr-o arie foarte largă, de la poveștile aceluia
care trage pe alții pe sfoară pînă la relatările cu fricoși și mincinoși13.
Preponderența numerică a speciilor umoristice, snoava, anecdota,
parodia etc, nu e de loc întîmplătoare, ci exprimă, dimpotrivă, situația
generală a narațiunii populare europene în contemporaneitate, acestea
fiind considerate de specialiști drept cele mai viabile cu toate că au
fost multă vreme neglijate în favoarea unor specii mai consacrate ca
basmul și legenda.
IV. Evident, pe lîngă selecția tipologică din materialul românesc
disponibil, adică pe lîngă componența repertoriului local, în condițiile
povestitului la intersecția a două limbi se poate urmări tocmai reali
zarea stilistică a acestei treceri, efectuată în cazul de față înspre sași.
Snoava — ca specie de o întindere îndeobște redusă — permite urmă
rirea îndeaproape a unor probleme și dificultăți concrete în transpunere
după cum va pune în lumină și calitățile narative ale unora dintre
povestitori, capabili să dirijeze și în limba română sau într-un limbaj
mixt acțiunea și, implicit, atenția auditoriului, cu maximum de econo
mie și precizie spre efectul concentrat în turnura umoristică, deseori
în poantă, respectiv, structura temperamentală a altora, orientată mai
degrabă spre un flux epic mai larg, care se adaptează anevoie la
12 Comentînd imprimarea basmului nuvelistic Das Rätsel (AT 927) remarcă

că așa oeva nu-i place, „am eu altele, că nu Ie mănîncă nici clinii!“ — vezi fișa
Mg. 1042 k.
13 Cf. și O. Bîrlea, Antologie de proză populară epică, (București), 1966,
vol. I, p. 50; A. Kovacs, Register der ungarischen Schildbürger—Schwank—
Typen (Rătătiaden) (Aa Th 1200—1349 Mt), în „Acta ethnographica Academiae
Scien-tiarum Huingaricae“, XIII (1964), fase. 1—4, p. 62.
424 Hanni Markei
necesitatea concentrării — ambele laturi fiind expresia unei asimilări

individuale a selecției tematice.
1) Oprindu-ne deci, asupra receptării ca limbă a între
gului material românesc, găsim și la Păuca formele general cunoscute la
povestitul bilingv14: povestirea în limba română, transpunerea parțială
și tălmăcirea integrală în graiul săsesc local.
în ce privește limba povestirii, informatorii se grupează astfel: dintre
cei 26 de linformatori cu care am lucrat, 14 au povestit exclusiv săsește
(47 piese), 3 exclusiv românește (5 piese), 4 săsește și mixt (25 respectiv
4 piese), unul românește și mixt (2 piese) și 4 românește, săsește și
mixt (35 românești, 27 săsești și 12 mixte). Informatorii care povestesc
cu ușurință în amîndouă limbile au, așadar, repertoriul cel mai bogat
și în piese românești.
Alegerea limbii expunerii depinde nu numai de imprimarea într-o
anumită formă și de componența auditoriului, ci și de aptitudini, pre
ferințe individuale. Din numărul de 67 piese românești sau considerate
de origine românească, 41 (dintre care 32 snoave) au fost povestite în
întregime în limba română, 8 (5 snoave) săsește, iar 27 (23 snoave)
într-un limbaj mixt, incluzîndu-se aici și versiunile ,,săsești“ ale unor
tipuri povestite și în întregime românește. La modul concret, M. Hen
ning, Adolf Henning, 24, sau Katharina Wagner, 42, preferă nararea
în limba română spre deosebire de Friedrich May, 13, Rosina Hauptkorn,
43, care-și exprimă preferința pentru nararea în graiul matern. Grupa
cea mai mare o formează însă aceia care, bazîndu-se pe bilingvismul
auditoriului, procedează în mod firesc la o transpunere parțială, lăsînd
netraduse anumite părți caracteristice.
Din grupa acelora care preferă să povestească românește amin
tim pe Mathias Kloos, 29, care narează cu o intonație vioaie snoava
românească Sluga și oile boierului, AT 1585, folosind termeni specifici
limbajului juridic sau chiar de o nuanță stilistică mai aleasă, pentru
că a trăit multă vreme în mediu românesc:
,,... Păn la tocu destinat, nici o oaie n-o mai avut. Iar boieru mereu telefona
că n-a mai ajuns sluga lui cu oile? De-acolo spunea că n-o ajuns. Asta o vîndut
oile păn acolo 'toate ș-o făcut o pungă iar mare de bani — de numai prin restau
rante să plimba, beă, să distra.
Boieru, dacă o văzt că nu mai ajunge cu oile, o pus în urmărire. La un
moment dat l-o prins și să-1 ducă la cercetări la procuratură“ (Mg. 1026 II h).
14 Cf. J. Farago, Povestitori bilingvi româno—maghiari în folclor, comu

nicare la cea de-a IV-a Sesiune pe țară a Societății de științe istorice și filologice
din R.P.R., 7 ian. 11,904, p. 7—11. Cf. și altă bibliografie, idem, Cîteva date cu
privire la povestitul bilingv în Europa răsăriteană, în „Revista de etnografie și
folclor“, 12 (1967), nr. 4, p. 277—282.
Ținem să amintim în acest context de Mathias Meister, 63 (1964),

povestitorul renumit de „povești“ și „păcăli“ în nopțile de vară de
odinioară cînd tinerii rămîneau cu boii pe pășune; fiind și români de
față, povestitul se practica în limba română.
Și Mathias Henning, 66, trebuie considerat în primul rînd ca poves
titor în limba română. N-a urmat școala, la 12 ani a fost porcar, apoi
paznic de vite, „slugă mică“, la același stăpîn (Dorghia Nicolae) ca și
tatăl său. Nouă ani din viață și i-a petrecut în serviciul militar. După
aceea s-a îndeletnicit cu agricultura, iar în anii după 1950 a fost paznic
la comună. L-am căutat în decembrie 1964 la Sibiu unde se mutase
definitiv. Poveștile, învățate îndeosebi în armată, Henning le diferențiază
în „povești pentru ascultat, pentru învățat“ și „povești pentru rîs“.
Povestind, Henning își creează repede o atmosferă prielnică; cu toate
că unele narațiuni par prea puțin concentrate, prea nesigure în urmă
rirea firului acțiunii (fapt pentru care povestitorul simțea pe alocuri
nevoia de a interveni cu reluări și explicații), el se bucură în primul
rînd de un renume ca bun povestitor de glume. în comparație cu Martin
Hauptkorn, 72, însă, Henning tinde mai mult spre lungirea pieselor —
lucru care poate dăuna realizării efectului comic — întîmplîndu-i-se
frecvent să se antreneze într-atît în povestire, încît foarte greu poate
găsi încheierea. E interesant de urmărit la povestitor această „coborîre“
anevoioasă din încordarea povestirii în atmosfera cotidiană; la el, multe
snoave nu se termină cu sfîrșitul subiectului epie, ci abia cu considerații
asupra lui. De pildă, în povestea despre șirul de judecăți nedrepte, AT
1534, provocate de amenințarea cu piatra pe care avocatul o înțelege
drept promisiune de bani, Henning încheie astfel:
— „No, ce zici? am făcut bin’e?
— Ai făcuit bin’e, că dacă nu, venea k’iatra asta! în cap te păleam cu k’iatra
asta, te păleam în numele Tatălui!
— Du-te, du-te, du-te!
Hău! o cîștigat judecata? O cîștigat, cu k’iatra! Că n-o știut că-i k’iatră. ..
o ginit că-s bani — da n-o avut. Ș-o cîștigat, domnișoară dragă, o cîștigat judecata“
(Mg. 788 II h).
Remarcăm de asemenea o tendință sporită de a referi cele spuse

în poveste la realitate. Iată traducerea fragmentului corespunzător din
versiunea săsească:
A cîștigat judecata, săracul. Atunci s-a putut așa. Păi dacă e adevărat... ?
Eu n-am fost acolo, mă rog frumos, n-am fost acolo martor. Așa se aude... așa
se vorbește. Poate fi. . . poate fi.. . ceva totuși trebuie să fie ! (Mo. 788 II g)
Capacitățile bilingve ale lui Henning pot fi puse în lumină prin
compararea unor înregistrări paralele, întreprinse numai cînd acest
lucru a fost sugerat de informator. Cităm un fragment din snoava AT
426 Hanni Markei
1730 Despre femeia cinstită, a lui Mathias Henning; din motive tehnice,
dăm mai întîi versiunea săsească (Ha)15:
Nor ist huët se’n bedriuên dennich en huët gesöt: „Kamm dünn uch dünn!'1
Hi las gengen, en [se] spracht: „Kamm, stech hier of de Stoll en wuërt,
ech ku spater“. ,
Hi stecht of de Stoll, hi huët net gewoßt; der Konter kit uch. Spêter kit der
Konter, spracht de Fra: „Kamm en stech hier of en, ech hu net Zejt, awer ich
ku na glech. Ech moche mer’t, woit ich hun ze daun, dro kunn ich“.
Hi stecht of de Stoll, der Forr dö! (...) Se hun oUebid gewuërt. No gaut.
Et wird Doch, sai giht nemmih. Dau se hu gesahn, ’t as Doch, hu se sich um Hift
geniun : der Forr — erui kangt e net spronjen — et wör Zejt fir de Kirch . ..
der Konter— 't wär Zejt, ë sill gohn, e sill lejden: „No wot selle mer na daun?“
Se hu net gewoßt, wot se seilen daun dö. (Mg. 1029 II a).
Urmează, în paralel, versiunea românească (I) și traducerea frag
montului de mai sus (II B):
I. S-o dus popa acolo și i-o zis: il. B. Odată ea l-a înșelat totuși și a
— Părint’e, uite, hai atunci ș-atuncea, zis:
acuma n-am timp. Hai și suiă-te pe — Hai atunci și atunci!
podu grajdului — o avut un grajd sus El s-a dus și [ea] zice:
— n-am timp să viu pînă mai tîrziu, — Hai, suie-te aici în podu grajdu
pănă m-adorm copiii, păn ... — ce-o hi lui și așteaptă, eu viu mai tîrziu!
zîs. nu știu. El se suie în podu grajdului, el n-a
Popa s-o suit acolo. știut că vine și cantoru.
Dar cantoru încă o fost de calea aia, Mai tîrziu vine și cantoru; zîce fo
încă o vrut isă vorbească cu fomeia. meia :
Cătă cantor o zîs: — Hai, suiç-te aici, n-am timp, dar
— Hai, sui-te acolo! viu imediat. îmi mai fac ce am de
Cantoru n-o știut că-i popa pe podu lucru, apoi viu.
grajdului — popa n-o știut că vine El se urcă în podu grajdului: popa
cantoru. S-o băgat amîndoi acolo. acolo! (.. .) Amîndoi au așteptat. No
bine.
Fomeia ce-o zîs, ai cinstită? O luat Se face ziuă, ea nu se mai duce.
scara și o pus-o jos: Cîind au văzut că e ziuă, s-au luat de
— No staț voi acum acolo! cap: popa — jos n-a putut să sară —
Dimineața, s-o făcut ziuă — o tră- a fost timpul de biserică ... cantoru —
buit să meargă la biseărică o fost sîm- a fost timpul .să meargă să tragă clo
bătă sara — n-are cin să meargă: popa potele.
pe podu grajdului, cantoru acolo .. .“ — No ce să facem?
(Mg. 1029 Ik). N-au știut ce să facă acolo.
Remarcăm, în primul rînd, că Henning posedă doar un model mintal
aproximativ al snoavei, fapt care se explică atît prin lipsa exercițiului
permanent în povestire, cît și, mai ales, prin însăși structura povestito
rului. Deși Henning preferă să povesteasă o narațiune în limba în care
a fost ascultată, credem că în cazul de față diferențele evidente trebuie
puse mai degrabă pe seama procesului variațiunii firești, prin care
realizarea snoavelor de către unii informatori din Păuca se apropie ca
15 în transcrierea .textelor dialectale am urmat, pe cît posibil, ortografia lim

bii literare germane. Cîteva semne indispensabile: marcarea lungimii vocalelor
cu linie orizontală (dacă nu urmează h); j înaintea consoanelor și după n, l e
semn de înmuiere; accentul pe consoana g (g) marchează trecerea ei în fricativă
M, iar pe c dim oh (ch) semnalează pronunția palatală M întâlnită în grai și
după a, o, u, au.
modalitate de regimul realizării legendei, accentul căzînd pe comunica

rea subiectului și nu pe plăsmuirea sa artistică.
Trebuie relevat că dintre snoavele sale, jumătate conțin versuri
care reprezintă, de fapt, partea memorată ca atare de Henning în tine
rețe. Astfel, cunoaște și snoava despre femeia necredincioasă, AT 1360 C,
împreună cu strigătura prietenului care repune lucrurile în ordine, fără
să apară, în schimb, strigătura femeii care l-a trimis pe soț după „prune
de pe sălci“ și „spumă de mare“ ca remediu pentru „boala“ ei. Prietenul,
aducîndu-1 pe soțul credul în sac, în casa sa, unde „bolnava“ petrece,
cere voie să intre și el în joc și i se adresează acestuia în ritmul jocului
imaginar:
Pu-iu-le din sacu meu,
Cum joa-că be-tea-gu tău!
Crea-pă sa-cu,
Ea băl-ta-cu,
Și-m-blă-teș-te
Băr-bă-teș-te,
Nu-ma ca-pu
Mi-<1 pă-zeș-te! (Mg. 788 II k) 16.
învățarea unor snoave cu nuclee versificate este și astăzi un feno
men des întîlnit. în relatarea tipului despre sluga care raportează ne
reușita în porunca de a readuce oile (Popa și sluga, Mg. 1042 m),
■Georg Henning, 13, întîmpină oarecare dificultate în expunerea logică a
acțiunii, concentrîndu-se, în schimb asupra finalului, cîntat alternativ
de protagoniști pe o melodie liturgică:
„Numa vine Iuăn acasă. Acasă n-o fost nimeni. S-o dus la biserică, unde
au fost tuăț... și părintele și întreaga familie. Numa părintele atuncia o început
să facă slujba. Iuăn o făcut cu mina, să viă să-i spuiă ceva. Popa începe să cînte:
Trsc. Gh. Petrescu
Quasi recitativo «b - 180
^>jl J J1 ' j —w----- ' J=

Mă Io- a- ne mă
G —
"• * a 1 1 î' 7 j
Loin o- dus pe mehe- he
ccc.
16 Am citat aceste versuri și pentru textul mai complet decît apare la cele
43 variante 'ale tipului, studiate de I. Mușlea în monografia Variantele româ
nești ale snoavei despre femeia necredincioasă, în „Anuarul Arhivei de folklor“,
voi. 2 (1933), p. 195—216 și Alte variante românești ale snoavei despre femeia ne
credincioasă, ibid., vol. 3 (1935), p. 169—176.
428 Hanni Markei
r--- 3-------
fj
---------- 1 1—-------- 'n-------- i
fn «i 1
--------- w----w—w—-------- w------------
— — * -------- ------------------------------------------------ 1
L-om a- dus pe
r
dra-cu să te ie!
rt c
Mi l-o luat pe mi- ha- ha
<nî '1
Și mi-o dot și oî- te - va
Versurile înserate în basmele fantastice reprezintă de obicei puncte

culminante, unde vorbirea obișnuită e considerată prea puțin expresivă17,
în cazul snoavelor, ele intensifică efectul comic, măresc puterea sugestivă
și totodată antrenantă a narațiunii. Insistăm asupra lor pentru că sînt
elemente prea rar întîlnite în snoava populară săsească și pentru faptul
că la Păuca se constată o predilecție pronunțată pentru astfel de na
rațiuni.
2. în același timp, ele constituie nuclee care nu se traduc în cazurile
cînd apar texte parțial transpuse în graiul săsesc. Amintim
printre povestitorii care lasă în mod firesc netraduse asemenea părți
pe Georg Kloos, 26, Adolf Kloos, 28, Johann Henning, 53, sau Martin
Hauptkorn, 72. Astfel rămîn netraduse versurile românești în context
săsesc; țiganul leneș se prezintă: (Mg. 1026 II i, inf. Adolf Kloos, 28):
Hanea-Manea
Care mîncă mîncarea
Si ie calea.
Gospodarul isteț răspunde la rîndul său acestei prezentări cu tîlc:
Ochic lung
Care fuge după tine
Pînă nu te-ajung
Și-ț trag vo cîteva-n lung!
17 Cf. G. Kahl o, Die Verse in den Sagen und Märchen. Berlin, 1919, p. 31
urm. — apud D.—R. Moser, Märchensingverse in mündlicher Überlieferung, în
„Jahrbuch für Volksliedforschung“, 13 (1968), p. 88.
Interesante, dar în același timp expresia sporită a tendinței de

caracterizare, de tipizare, sînt cîntecele intercalate în text. Dăm, în
continuare, o astfel de piesă, în care strigătura văduvei alternează cu
bocetul bătrînei, tocmită de cea dintîi pentru a nu renunța la joc:
„Ener Frâ wör der Münn gestorwen. Na wôr et glod, em sill e begruëwen
un em Sangtich. Na sai wull den Dûnz net lossen, sai sill are Mûnn begliden bas
of jde Fridhof. Na na sai as of den Dûnz gongen en huët ser bestollt en under
Blechan — uch șai wgr dich jo enBlëohan —, sai huët ser bestollt, de Blëéhan
sill are Munn iklon, sai hatt net Zekt, se me3t of den Dûnz gohn.
Nor huët se — wat gen verbaigoim dg bahn Dünzheos — huët se ist ge-
kraschen eos ’em Dûnz: Tvsc. Gh Petrescu
200 > >
-n JWj—
Cîn~ tâ- te, Hi- cu- ța, bine !
Des aider vum Wuëên har, wai se ’n hu gefauhrt18.
Parlando poco vivo J>= 292
Do pli- no mi-i fer- dă- la!
r 1 7
--------- X------- X *J 1
J---- * J---
Și-ț mai dau on cop deo-su- pro !
18 „Unei femei îi murise bărbatu. Era tocmai duminica cînd trebuia să fie
înmormîntat. Dar ea n-a vrut să lase jocu, să-1 conducă pe (soțu ei la cimitir.
Apoi ea s-a dus la joc și a tocmit o altă româncă — și ea a fost doar româncă —
430 Hanni Markei
Bocetul și strigătura sînt specii folclorice care circulă și la sașii

din Păuca. Totuși, folosirea lor netălmăcită e deopotrivă plastică și
capabilă să sugereze mediul românesc. Același lucru e valabil și în
cazul dialogurilor românești în context săsesc; le putem aprecia ca
fiind expresia unei intenții stilistice: de a caracteriza, de a concretiza
personajele, precum și de a obține maximum de verosimil19. Așa, de
pildă, la Henning, într-o poveste săsească, pretinșii negustori vorbesc
în limba literară germană, iar săracul românește (Mg. 791 II b). Pro
cedeul păstrării dialogului în limba originală devine conștient în cazurile
cînd acest lucru e susținut de rime. Astfel, Henning redă chiar unele
replici rimate în limba maghiară: Cei doi cai furați (Mg. 788 II i)
— Mi a bai?
— O furat la domnu cai.
— Mit?
—■ Pe puartă o ieșit!
Situația se complică în versiunea Von den zwei gestohlenen Pferden
(Mg. 788 II j) unde apar replicile românești și maghiare în context
săsesc.
După cum demonstrează și observațiile cu privire la părțile netra
duse consemnate în anexă, la sașii din Păuca întîlnim în general acest
procedeu al „citării“ relatării originale, iar dacă Michael Kepp, 19,
traduce renumita întrebare a lui Păcală „Te-ai supărat, părinte?“, audito
riul reconstruiește originalul, forma transpusă părînd prea palidă.
3) Toate trei snoavele povestite în întregime săsește poartă am
prenta vîrstei, a lipsei de maturitate și în comunicare a celor trei in
formatori Hans Molnar, 15 (Păcală și Tîndală, mg. 788 Ig), Johann Hen
ning, 14 (Geschichten vom Zigeuner, mg. 1043 Im) și Friedrich May. 13
(Die Zigeuner und die Katze, mg. 1042 a). Ele marchează însă asimilarea
lingvistică totală a unor subiecte aflate în limba română.
Totuși nu considerăm că aceste producții constituie, înaintea altora,
îmbogățirea cea mai remarcabilă a repertoriului săsesc datorită temelor
prea puțin ieșite din comun și a realizării lor la un nivel mediocru, mai
ales în comparație cu basmele Katharinei Roppelt (mg. 1025 Id) sau
al Rosinei Hauptkorn (mg. 1026 II d). Ca și unele dintre snoavele
relatate numai românește sau unele dintre cele mixte, acestea, exclusiv
săsești, sînt, de fapt, reversibile, dată fiind cunoașterea suficientă și
generală a limbii române; pentru că nici snoavele cu părți românești nu
par corpuri străine în repertoriul sașilor din Păuca, mai ales în cazul
cînd se „citează“ doar dialogul sau unele expresii deosebit de plastice
— același fenomen se întîlnește curent în relatarea cotidiană a unui
fapt divers în mediu bilingv. în schimb, snoave ale căror schelet epic
și a tocmit românca ca să-l bocească pe bărbatu ei, că ea n-ar avea vreme, că ar

trebui să meargă la joc. Deodată ea — cînd ceilalți trec pe lîngă casa unde se
juca — ea a strigat o dată din joc : ... Cealaltă, mai bătrînă, de pe car, cum l-au
dus : ...
19 Cf. și O. Bîrlea, Poveștile lui Creangă, (Bucureti), 1967, p. 47—48.
include rime, versuri, bocete, cîntece se află la punctul care, probabil,

nu va fi depășit, șansele unei transpuneri stilistice echivalente fiind
minime — lucru pe care îl intuiesc sau de care sînt conștienți actualii
povestitori.
Circulația snoavelor românești în povestitul sașilor din Păuca — sat
de o condiție istorico-socială deosebită — demonstrează înainte de toate
receptivitatea sporită a unui mediu unde nararea are tradiție și expo-
nenți apți.
Hanni Market
RUMÄNISCHE VOLKSSCHWÄNKE BEI DEN SACHSEN

VON TÖRNEN (PÄUCA)
ZUSAMMENFASSUNG
Aus dem rumänischen Erzählmaterial, das in den Jahren 1963—65

durch H. Stein und die Verf. von den Sachsen in Törnen, Kreis Her
mannstadt—Sibiu, gesammelt wurde, geht die vorliegende Arbeit auf
die auch hier überwiegende und lebendigste Gattung, den Volksschwank
(56 von 67 Erzähltypen rumänischer Herkunft), ein.
Nach einer knappen Verzeichnung der historischen Voraussetzungen
einer so massiven, von uns andernorts nicht angetroffenen Übernahme
rumänischen Materials (46,9o/o von insgesamt 149 hier aufgenommenen
Erzähltypen), wird darauf hingewiesen, daß vor allem Männer — wie
auch im Falle des Liedgutes — den Kontakt zur rumänischen Volks
kultur herstellen, u. zw. vorwiegend in außerdörflichen Arbeits- und
anderen Aufenthaltsgemeinschaften. Unter diesen Vermittlern ragt
Mathias Henning, 66, hervor, von dem 31 Erzähltypen auf Tonband
festgehalten werden konnten.
Auf eine kurze Übersicht des übernommenen Materials folgt in der
Arbeit die Besprechung sprachlich-stilistischer Stadien der Schwanküber
nahme (siehe auch Anhang!). Dabei ergibt sich, daß z. U. von den
Märchen, wo die vollkommene Übertragung in die siebenbürgisch-
sächsische Mundart den größeren Gewinn darstellt, von den Schwänken
die teilweise assimilierten Erzählungen interessanter und reichaltiger
sind, da es sich nämlich hier neben realen Übertragungsschwierigkeiten
(gereimtem Dialog, Liedern, Parodien von Totenklangen usw.) immer wieder
um die auch in der alltäglichen mündlichen Mitteilung anzutreffende,
mehr oder weniger bewußte Tendenz handelt, durch das sprachliche
„Zitat“ zu charakterisiren und zu typisieren.
ANE
Snoave in limba română, mixte și în
1. Ciclul
Nr. AT Stroescu Titlul

ort.22
12. 1643 + 1653 3000 I ab, II Păcală und die Kuh

edab, III ab
13. 1525 N+— 3000 V, VII+3011 Păcală și Tîndală
14. 1831 + 1029 + 5436 + 3000IXghef Wie der Păcală dem Pfarrer die Nase ab-
10054----- 1-1685 VI ghif geschnitten hat
15. 1000+ [1003] + 3000 IXd Păcală slugă la popa
1005+1387
* + [f] cd, VUIb XlIIaj
[1013]+ [1358 C]
16. 1000+1029 + 3000 IX aghbef Păcală slugă la popa
1002+— VI ghji
17. [700 II g2] 3000 I jjki VII Păcală beim Pfarrer
+ 1535 IV b
+11325 H1
18. 1643 + 1000 + 3000 I abe VI a Păcală
1007 + 1005 + IX efgh VI ghij
10294----- F X hij'k VI f VIII a
1737 + 1683 +
1696
19. 1542 A 3007 Păcală și regele
2. Alte
20. 1250 (—1211) [3875] Țiganul și ouăle

21. 1281 3(874 Dip Zigeuner und die Katze
22. *
13'19 + 1313 Țiganul și lupul
Illb
23. 1319
* +1250 3875+ [3850] Geschichten vom Zigeuner
(—1211)
24. 1321+ 1920 D Țiganul fricos
25. 1321 + 11626] Țiganul în pădure
(1960 G)
.26. [1321] Țiganul și purcelul
27. 1322 A* —; Der Zigeuner und der Kater
28. 1355 A M51 Der Offiziersdiener
29. 1358 A Cu trei „draci“

30. 1360 C 3465 ( Despre femeia bolnavă
) Von der kranken Frau
20 Diferitele relatări ale aceleiași piese de către unul și același informator

poartă un singur număr. — în ce privește prescurtările: AT și Stroescu, cf. no
tele 9 și 10. — în afară de juxtapunerea mai multor tipuri, consemnate prin +,
am marcat integrarea unui tip Intr-altul, de ex. AT 1626 (I960 G), sau integrarea
parțială: AT 1250 (—1211). Un număr AT în paranteză colțată indică că piesa
diferă, în anumite limite, de tipul din catalogul internațional. — încadrarea pie
selor noastre în tipologia Stroescu e foarte anevoioasă, .acesteia lipsindu-i orice
fel de indice. — Ghilimelele indică titlurile date de povestitori. — Prenumele
X A20
grai săsesc de proveniență românească
Păcală21
Data Limba
Informator Mg. culegerii povestirii
Hans Molnar, 14 788 If 5.V.963 s.+r. (versuri, replici)

788 Ig S.
» 788 He s.+r. (versuri)
Matthias Henning, 788 Ilf >> r.
65
Mathias Kloos, 29 1026 IIk+ 20.XII.964 r.
1027 la
Friedrich May, 13 1027 II e 23.XII.1964 s.+r. (nume, exclamații)
Michael K-epp, 19 1043 II a 31.V.965 s.+r. (nume, unele replici)
H. Molnar, 14 788 Ij 6.V.963 r.
snoave
M. Henning, 67 1028 Hg 29X11.964 r.

F. May, 13 1042 a 22X11.964 s.
M. Henning, 67 1028 Ile 28XH.964 r.
Johann Henning, 1043 Im 31.V.965 s.
14
M. Henning, 67 1028 Ild 28X11.964 r.
791 II f 8.V.963 r.+ig. (comentarii)
1029 Ib 29X11.964 r.
Georg Henning, 13 1042 11 31.V.965 s.+r. (1 exclamație)
Johann Henning. 1043 Ih 30.V.965 s.+r. (poanta)
53
H. Molnar, 14 1027 Ij 22.XH.964 s.+r. (dialog)
M. Henning, 65 788 Ilk 6.V.963 r.
788 III—791 la n s.+r. (replici, strigături, ex
plicate în săsește).
informatorilor apare în întregime numai la prima lor menționare. — In ce pri

vește vîrsta informatorilor și culegătorii materialelor, cf. nota 2. — Prescurtările
din rubrica „Limba povestirii“: r. = limba română; s. = graiul săsesc diin Păuca;
g. = limba germană; m. = limba maghiară.
21 Adoptăm, deși cu unele rezerve, această Clasificare impusă de catalogul
Stroescu.
22 în ansamblul materialului, numerele 1—12 au fost atribuite basmelor.
Nr. AT Stroescu
crt. Titlul
31. [1370] Țiganul strungar

32. [1370]+[1861] Cei doi țigani
33. * alterat
1370 B Despre muierea leneșă
34. *
1370 B Dai folj Frâ
35. 1383 Despre muierea proastă
36. [1406] Ce să crezi
37. [1510] Von der tanzfreudigen Nachbarin
38. [il 510], -licențios Diç klagenden Gatten
39. [1510] Văduvă nerăbdătoare
40. 1525 M — Vinătorul fără permis
41. 1526 (—1538) Răzsa Sândor
42. *
1529 A Românul isteț
43. 1534 (1660) 3211 (5525) Der Pfarrer uch de zwïn Brader
Popa și cei doi frați
44. 1535 III, IV, V 3458 Cei doi Ioni
45. [1572
*] 5058 Țiganul flămînd
46. *]+
[1572 1699 5058 Țiganul flămînd
47. 1579 3729 Capra, lupul și varza

48. 1585 »— Sluga și oile boierului
49. [1624]+1624+ 3448 Țiganul la furat
1698 G
50. 1626+[1563
*
] 4805 Țiganul și românul
51. *
1634 Țiganul și boul mic cît un vițel
52. 1634
* Țiganul și vaca
53. 1685 3000VIf Der Bojar und sein Diener
54. 1698C
* 3840 Cum au făcut țiganii cinste împăratului
55. [1705 B*] Vom Zigeuner, der den Mittwoch fressen
wollte
56. *]
[1705 B Țiganul slugă
57. 1730 3469 f Femeia cinstită
(Von der treuen Frau
58. 1730 3469 Măria cea frumoasă
59. 1730 A* Popa și amanta

60. [11800—1809], Popa și țiganul slugă
licențios
61. 1831 5436 Popa și sluga
62. 1831 5436 ( Cei doi cai furați
] Die zwei gestohlenen Pferde
63. 1831 A * 5526 Țiganul la Paști
64. *]
[1832 E [3126] Omul cu cei trei fii
65. 1910(—650) „A arat un om cu plug și cu dracu“
66. 1920 D — Țiganul vînător
67. 1920 D — Prînzul și vinarsul
(ANEXA continuare)
Data Limba
Informator Mg. culegerii povestirii
G. Henning, 13 1043 It 31.V.965 r.

M. Henning, 67 1028 Hb 28X11.964 r.
M. Henning, 65 7911 Ic 8.V.963 r.+s. (traducere explicativă).
Martin Haupt- 1043 la 30.V.965 s.+r. (dialog, parodii de bo-
kern, 73 cet).
M. Henning, 65 791 Ib 8.V.963 r.+s. (explicații)
1029 11 30.X1I.964 r.
M. Hauptkorn, 72 1027 Ic 21. XII.964 s.+r. (strigătură, parodie de
bocet)
1027 le 21X11.964 s.+r. (parodii de bocete)
M. Henning, 67 1029 Ilb 30.XII.964 r.
Katharina Wag- 1042 f 28.V.965 r.
ner, 46
M. Henning, 65 791 Ilb 8.VJ963 s.+r. (replicile porcarului și
ale ba®onesei)+g. (replicile
negustorilor).
1029 IIc 30XH.964 r.
788 Ilg 6.V.963 s.
788 ITh r.
Adolf Henning, 24 1028 la 23X11.964 r.
Adolf Kloos, 28 1026 Ilh 20X11.964 r.
M. Henning, 67 1028 Ilh 29X11.964 s. +ir. (dialog rimat)
H. Molnar, 14 784 aa 4.V.963 r.
M. Kloos, 29 1026 Ilh 20.XH.1964 r.
M. Henning, 67 1029 Ic 29X11.964 •r.
1028 Ilf 28X11.964 r.
1028 Hi 29X11.964 r.
1029 la 29X11.964 r.
G. Henning, 13 1042 n 29.V.965 s.+r. (versuri)
M Henning, 67 1028 IIc 28.XII.964 r.
Katharina Rop- 1025 la 16X11.964 s.+r. (două rime)
pelt, 42
Georg Kloos, 26 1026 Hg 20.XII.964 r.
M. Henning, 67 1029 Ik 30X11.964 r.
1029 Ha s.
G. Kloos, 26 1026 Ilf 20X11.964 s. +r. (dialog, poanta cîntată
alternativ pe melodie litur
gică ortodoxă)
M. Henning, 65 791 He 8.V.963 r.+is. (explicații).
M. Hauptkom, 73 1042 h 29.V.965 r.
G. Henning, 13 1042 m 29.V.965 r.
M. Henning, 65 788 Hi 6.V.963 r.+m. (întrebăm)
» 768 Ilj s.+m. (întrebări) + r. (replici
rimate)
>> 1029 Id 29.XII.964 r.
H. Molnar, 14 788 11 6.V.963 r.
M. Henning, 65 79-1 If 8.V.963 r.
M. Kloos, 29 1026 Ilj 20.XH.964 r.
M. Hauptkom, 73 1043 Id 30.V.965 s.+ir. (dialog rimat, versuri)
Istvân Almâsi
CONSIDERAȚII PRELIMINARE ASUPRA

SISTEMATIZĂRII ARHIVEI DE MUZICĂ
POPULARĂ
„Arhivă înseamnă depozit
de materiale sistematizate”
C. BRĂILOIU
Ideea elaborării lucrării de față o datorăm profesorului univ. dr. Dumi

tru Pop. Printre planurile concepute de d-sa, în interesul ridicării și men
ținerii cercetărilor de folclor ale specialiștilor clujeni la' nivelul științei
moderne, perfecționarea continuă a organizării arhivei figura ca sarcină
primordială. De aceea, cu cîțiva ani în urmă, cînd era conducătorul Secției
de folclor din Cluj (astăzi Sectorul de etnografie și folclor), ne îndemna să
examinăm modalitățile sistematizării și clasificării materialului de muzică
populară aflat în arhiva instituției noastre. Cele ce urmează reflectă o parte
din concluziile la care am ajuns prin încercările de a clarifica principiile
și de a găsi metodele potrivite în acest scop.
Arhiva de muzică populară a Sectorului de etnografie și folclor Cluj
a luat naștere în 1949, anul în care a fost înființat Institutul de folclor și
Secția Cluj a acestuia, considerată în prima perioadă a existenței ei doar
un centru de culegere. Drept rezultat al culegerilor efectuate de către cola
boratorii interni și externi ai Secției, în cele două decenii ce au urmat,
această arhivă însumează actualmente aproximativ 28 000 piese de folclor
muzical (majoritatea sînt creații vocale, iar o parte mai mică sînt melodii
instrumentale1). Remarcabile cantități de melodii au fost culese din județele
Satu Mare, Maramureș, Bihor, Sălaj, Cluj, Bistrița-Năsăud, Alba, Mureș,
1 Cele 28 000 de piese se împart în felul următor. Cca 16 000 aparțin fondului științific
(aproape 15 000 fiind înregistrate pe benzi de magnetofon și peste 1000 fiind imprimate pe
cilindri de fonograf). Din acestea cca 8500 sînt românești, iar vreo 7500 sînt maghiare ; într-un
număr mai restrîns există aici și melodii săsești. Fondul auxiliar, adică fondul notațiilor după
auz cuprinde aproximativ 12 000 de piese, din care peste 1 500 sînt românești, aproape
10 000 sînt maghiare, iar restul de cca 500 sînt melodii săsești, slovace, ucrainene etc.
438 Almâsi Istvăn
Harghita și Bacău, mai puțin însemnate din județele Hunedoara, Sibiu,

Brașov și Covasna. Culegerea materialului însă va fi continuată, firește,
cu același zel, și astfel colecția va spori anual cu cca 1 300—1 400 de piese.
Se poate afirma, deci, că arhiva noastră păstrează și oferă studiilor etno-
muzicologice multe documente importante privind folclorul muzical dintr-o
arie largă a țării.
Etnomuzicologia, această disciplină relativ tînără dar autonomă, în
faza actuală a dezvoltării ei, are în vedere rezolvarea unor sarcini complexe
pentru dezvăluirea legilor obiective ale fenomenelor creației populare muzi
cale. în cazul folcloristicii românești, aceste sarcini se concretizează în stu
dierea unor probleme mari, ca de plidă : cercetarea istorică a cîntecului
popular românesc, urmînd să se deslușească obîrșia, evoluția, circulația
și răspîndirea în timp și în spațiu a melodiilor populare și a stilurilor muzicii
populare, precum și cercetarea asupra genurilor. Preocupările acestea ur
măresc evidențierea trăsăturilor specifice ale folclorului românesc, ceea
ce face inevitabilă și lămurirea acelor caracteristici care sînt comune și
muzicii altor popoare. De aceea se impun două metode principale de lucru :
metoda de cercetare istorică a folclorului și metoda comparativă2. în mo
mentul de față, atenția mărită a cercetătorilor este îndreptată spre pro
bleme ce trebuiesc rezolvate în legătură cu alcătuirea și publicarea lucrării
fundamentale a folcloristicii : Corpus-ul folclorului românesc. Etnomuzi-
cologilor le revin, în cadrul acestei opere, sarcini deosebit de importante.
Realizarea corpus-ului însă va marca, totodată, începutul unei activități
de cercetare pe o treaptă superioară3.
Pentru ca să fie accesibil cercetării științifice, ca să poată servi drept
bază documentară unor studii de sinteză, de ex. în problemele amintite,
materialul arhivei noastre trebuie să fie organizat și sistematizat conform
cerințelor și principiilor științei contemporane. Dar cum poate fi îndeplinit
acest deziderat?
Sectorul nostru, urmînd exemplul Institutului de etnografie și folclor,
a preluat, în esență, cu unele modificări, metodologia de cercetare elaborată
de Constantin Brăiloiu. în munca noastră de teren, de pildă, utilizăm for
mularele preconizate de el : fișele de informator, de repertoriu, de magne
tofon, de text, de frecvență și de observație directă. Culegerea o facem cu
ajutorul mai multor chestionare întocmite în mod special pentru diferite
probleme ce urmează să fie cercetate pe teren. Formularele completate
cu ocazia culegerii, după intrarea lor în arhivă, sînt păstrate în fișiere sepa
rate : fișele de informator, de repertoriu, de frecvență și de observație directă
grupate pe județe și în cadrul acestora pe localități, iar fișele de magnetofon
și de text în ordinea numerelor de inventar. Aceste numere sînt identice,
bineînțeles, cu cele ale melodiilor de care aparțin. Benzile de magnetofon
și transcrierile de melodii se găsesc, de asemenea, așezate după numerele
2 Vezi Gottfried Habe nicht, Evoluția metodei de cercetare a folclorului muzical,

in „Revista de etnografie și folclor" ( = ,,R.B.F.") 11(1966), nr. 3, p. 227 — 241.
3 Vezi Mihai Pop, Corpus-ul folclorului românesc, în „R.E.F." 14(1969), nr. 3,
p. 169-177.
Sistematizarea arhivei de muzică populară 439
de inventar, respectînd astfel numai ordinea cronologică în care au fost

introduse în arhivă. Inventarierea melodiilor se face într-un catalog, rubri
cile căruia cuprind următoarele date : numărul de inventar (care este iden
tic cu numărul benzii pe care piesa a fost imprimată, iar piesele de pe aceeași
bandă primesc cîte o literă în ordinea alfabetică), genul și titlul piesei,
modul de execuție, numele și vîrstă informatorului, numele culegătorului,
data și locul culegerii, observații. Notațiile după auz sînt inventariate într-
un catalog aparte al fondului auxiliar.
Toate acestea arată că modul de inventariere practicat la noi este
corect. Dar acesta în sine nu înseamnă totodată și o sistematizare a mate
rialului în vederea consultării lui eficiente pentru scopuri științifice. Iată
părerea lui Constantin Brăiloiu despre problema clasificării : „Intrînd în
dosare, melodiile primesc un simplu număr de inventar, asemenea cilindrii
intrînd în dulapuri. Clasarea lor nu se face aici, ci în catalogul de fișe...
Ce criterii vor hotărî sistemul de clasare ?... După lungi șovăiri am ales
o metodă de clasare care nu ține nici o socoteală de stilul melodiilor, ci
rîvnește să reproducă oarecum realitatea însăși : s-a întocmit un dublu
catalog, după regiunea de origine a melodiilor și după genul căruia îi aparțin,
împărțirile geografiei politice — numele județelor așezate alfabetic — sînt
suficiente pentru catalogul regional și permit aflarea cîntecelor din orice
parte a țării. .. Cît privește orînduirea după genuri, ne lovim de nesfîrșita
varietate a termenilor tehnici întrebuințați de popor pentru unul și același
lucru.. . S-au ales prin urinare la clasare termeni convenționali, lămurindu-
se înțelesul fiecăruia în fruntea catalogului...”4.
Sistemul lui Brăiloiu a fost îmbunătățit de către cercetătorii Institu
tului de etnografie și folclor, întrucît, în urma activității lor ,,. .. pe lîngă.
criteriul geografic și criteriul gen, a intervenit unul de natură analitică:
este vorba de integrarea cîntecelor într-un catalog al melodiilor populare
românești, pe baza analizei lor structurale și a clasării lor după un anumit
sistem. Munca la catalog a luat drept punct de plecare un sistem de
notare relativă a melodiilor care permite apropierea vizuală lesnicioasă
a variantelor pe baza înrudirilor conturului melodic. Avînd deci melodiile
notate la o anumită înălțime relativă, s-a aplicat în continuare un cifru
primului rînd melodic, nota sol fiind egal cu 1. Melodiile se așează în ordine
ca termenii într-un dicționar, sistemul asigurînd apropierea unui mare
număr de variante, fără însă a le putea aduce pe toate la un loc. De fapt,
un singur criteriu nici nu poate rezolva această chestiune cu totul ;. . .
Lucrarea aceasta, care va aduna la un loc variantele fiecărui tip melodic
în parte, presupune deci elaborarea judicioasă a unor sisteme diverse de
clasificare în raport cu diferitele genuri, presupune o eșalonare felurită
a elementelor de analiză muzicală pe care se bazează clasificarea în fie
care caz aparte”5.
4 Constantin Brăiloiu, Arhiva de folklor a Societății Compozitorilor Români.

Schiță a unei metode de folklor muzical. Extras din revista „Boabe de grîu” anul II, nr. 4,
București, 1931, p. 14 — 15.
5 G. Habenicht, o.c., p. 239.
440 Almăși Istvân
în afară de munca la catalogul amintit, etnomuzicologii din București

au experimentat cîteva metode de clasificare a melodiilor, în cadrul lucrărilor
la întocmirea unor monografii zonale (Muscel, Pădurenime, Năsăud, Olte
nia) și, mai recent, în vederea pregătirii melodiilor pentru a fi editate în
unele volume ale Corpus-ului folclorului românesc6.
Se pare totuși că eforturile depuse în această direcție vor aduce rezul
tate satisfăcătoare abia mai tîrziu (sau ritmul de muncă nu a fost destul
de susținut ?), pentru că Mihai Pop, referindu-se la alcătuirea cataloagelor
tipologice pentru mai multe categorii ale literaturii orale (cîntecul epic,
legendele, basmele cu animale, snoavele, basmele fantastice, textele de
colinde, lirica populară), își exprimă speranța că „realizările din domeniul
literaturii vor dinamiza spre acțiuni similare și domeniul muzicii și dansu
rilor”7.
în ceea ce privește arhiva de muzică populară a Sectorului de etno
grafie și folclor Cluj, aici a fost întocmit, deocamdată într-o formă simplă,
acel „dublu catalog, după regiunea de origine a melodiilor și după genul
căruia îi aparțin”, propus de Brăiloiu (evocat mai sus). De asemenea, tre
buie amintită încercarea etnomuzicologului Jânos Jagamas, care, cu vreo
15 ani în urmă, a început să alcătuiască un catalog al tipurilor de melodii,
pe baza materialului cules pînă prin 1957 (cca 10 000 de piese). Fișele aces
tui catalog conțineau scheletul tipului melodic și indicații referitoare la
variantele aflate în arhivă sau în publicații (erau precizate localitățile de
unde au fost culese variantele și numerele lor în arhivă, respectiv în publi
cații). Pe aceste fișe mai erau relevate trăsăturile distincte sau individuale
(spre pildă structura metrică deosebită, divergențele de cezuri etc.) ale
unor variante. Succesiunea tipurilor melodice respecta ordinea lexicală
a cezurilor, a tipului metric și a ambitusului. Catalogul acesta a rămas
însă neterminat și nu mai poate fi utilizat. Nevoia de a fi elaborată o metodă
de sistematizare, corespunzătoare caracterului materialului muzical depozi
tat în arhiva din Cluj, se simte la tot pasul.
«
Sistematizarea și clasificarea melodiilor populare se impune ca necesi
tate arzătoare, în arhivele din diferite țări, în momentul în care materialul
adunat începe să atingă proporții considerabile, încît orientarea rapidă și
ușoară printre miile și zecile de mii de piese, bazîndu-se numai pe memoria
cercetătorului, devine imposibilă, chiar și în cazul culegerilor proprii.
Unele încercări sporadice de sistematizare au fost făcute încă la sfîrși-
tul secolului trecut și la începutul secolului nostru, în cîteva țări europene,
6 Vezi Gottfried Habenicht, Clasificarea melodiilor în discuția sectorului muzical al Insti

tutului de etnografie și folclor, în „Revista de folclor” ( — ,,R.P.”) 8(1963), nr. 1—2, p. 161 —
—163; Corneliu Dan Georgescu, Melodii de joc din Oltenia, Edit. Muzicală,
București 1968 ; Eugenia Cernea, Contribuții la tipologizarea muzicii colindelor românești,
în „R.E.F.” 14(1969), nr. 3, p. 225—242; AdrianVicol, Premise teoretice la o tipologie
muzicală a colindelor românești, în ,,R.E.F." 15(1970), nr. 1, p. 63—71 ; etc.
7 Mihai Pop, Realizări și perspective în folcloristica românească, în ,,R.E.P." 15(1970),
nr. 1, p. 4.
de către unii muzicologi, care au intenționat să creeze bazele studierii sis

tematice a tezaurului lor național de muzică populară. ! Printre primii,
spre pildă, Otakar Hostinsky, întemeietorul cercetării folclorului muzical
ceh, a încercat să adune variantele.- melodice) ținînd seama de punctele
culminante armonice ale melodiilor. Tot în acea perioadă, au apărut și
cîteva lucrări în legătură cu problemele sistematizării8. Datorită strădaniei
reprezentanților școlii finlandeze (I. Krohn, A. Launis, A. O. Väisänen)
s-a dezvoltat o metodă solidă de sistematizare, principiile căreia au fost
preluate și de către etnomuzicologii maghiari B. Bartok și Z. Kodâly.
După al II-lea război' mondial se intensifică activitatea desfășurată
în interesul sistematizării, mai ales în urma înființării Consiliului Interna
țional de Muzică Populară. în ultimele două decenii, aproape în toate țările
europene, au fost elaborate felurite proiecte de sistematizare și clasificare.
Colective întregi de cercetători s-au ocupat de această problemă impor
tantă. pa Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg a avut loc, în 1956, prima
întrunire internațională a specialiștilor, cu scopul unui schimb de păreri
asuPra problemelor sistematizării.
Conferința a XVII-a a Consiliului Internațional de Muzică Populară,
care s-a ținut în 1964 la Budapesta, și-a înscris în programul ei tocmai
tematica intitulată : Metode de sistematizare ale melodiilor populare9,
în cadrul acestei conferințe s-au luat măsuri în vederea unei colaborări
internaționale mai strînse între specialiști, cum ar fi instituirea comisiei
speciale : Study group of folk music systematisation, în cadrul Consiliului
Internațional de Muzică Populară. Această comisie a ținut o sesiune, în
1965 la Bratislava, cu scopul de a fi prezentate și lămurite principiile de
bază ale diferitelor sisteme de clasificare10. Cunoașterea și înțelegerea reci
procă a metodelor de lucru era foarte indicată, deoarece diversitatea în soluții
adecvate era enorm de mare : pînă prin 1965 au fost concepute vreo 50
sisteme de clasificare, din care cca jumătate au fost utilizate în practică.
Cu toate că problema sistematizării prezintă aspecte deosebite în
activitatea diferitelor arhive, credem totuși că va fi instructiv pentru noi,
dacă aruncăm măcar o privire fugitivă asupra cîtorva din modalitățile
preconizate în unele țări11.
Materialul muzical aflat în faimoasa Arhivă a cîntecelor populare
germane (Deutsches Volksliedarchiv) din Freiburg, în curs de patru decenii,
8 Dintre acestea amintim următoarele .'Oswald K o 11 e r , Die beste Methode, Volks-

und volkmässige Lieder nach ihrer melodischen Beschaffenheit lexikalisch zu ordnen, în „Sammel
bände der Internationalen Musikgeselischaft" (SIMG) 4(1902 —1903), p. 1 — 15; Josef Pom
mer, 444 Jodler und Juchezer aus Steiermark (Melodisch-alphabetische Anordnung), Wien, 1906.
9 Lucrările discutate în cadrul conferinței din 1964 au fost publicate în revista „Studia
musicologica", t. 7, 1965. (Methods of Classification and Lexicographical Arrangements of
Tunes in Folk Music Collections). Alte contribuții la această temă se găsesc în „Journal of
the International Folk Music Council" t. 18, 1966.
10 Lucrările prezentate la această sesiune au apărut în volumul intitulat „Methoden der
Klassifikation von Volksliedweisen”, Bratislava 1969 (=Methoden. . .) p m
11 Ne bazăm, desigur, numai pe unele studii și comunicări publicate în diferite volume
sau reviste, nu și pe documentări personale la fața locului.
442 Almăsi Istvăn
a fost sistematizat în trei feluri12. între anii 1928—1935, Alfred Quellmalz,

văzîndu-se în fața numărului imens de cca 100 000 de melodii, care din
punct de vedere practic erau inabordabile, considera că cea mai urgentă
sarcină este întocmirea unui catalog de melodii. El a hotărît să alcătuiască
un catalog pe baza formulei inițiale, folosind primele patru sau cinci sunete
ale melodiei, transpuse în cifre (și anume, pornind de la sunetul sol1 în sus
cu cifre arabe, iar în jos cu cifre romane). Cu ajutorul acestui catalog au
fost cuprinse aproximativ 25 000 de melodii. Dar cei care au colaborat
la catalogare au subestimat marea varietate a materialului. Așadar, cata
logul lui Quellmalz s-a dovedit a fi de o utilitate limitată, deoarece nu a
luat în considerare acele elemente ale melodiei, care participă la generarea
formei, și nici valoarea funcțională a sunetelor.
Walter Wiora, care a lucrat la Deutsches Volksliedarchiv în perioada
1936—1958, a elaborat planul unei ordini tipologice, avînd în vedere melo
dia în întregimea ei. Nici Wiora nu a putut cuprinde totalitatea materialului
arhivei, a reușit totuși, cu colaboratorii lui, să releve tipurile cîntecelor
populare germane în exemple caracteristice, întrebuințînd tabele sinoptice.
Al treilea catalog a fost întocmit de către Günter Birkner, după 1958
(și a fost continuat de Josef Dansky). Catalogul acesta urmează, de fapt,
exemplul catalogului austriac al lui Karl M. Klier, și constă din două părți :
dintr-un catalog de incipit și dintr-un catalog de melodii. Catalogul de
incipit are la bază punctele esențiale armonice ale primului rînd melodic13.
Fișa catalogului de melodii, în schimb, conține întreaga melodie. Aici nu
mărul de rînduri melodice, respectiv de versuri, forma și ambitusul sînt
elemente determinante.
Multe și folositoare învățăminte ne oferă activitatea arhivistică a etno-
muzicologilor slovaci. Conform părerii lor, condiția cea mai importantă
a lucrărilor de sinteză este sistematizarea și clasificarea întregului material
de folclor muzical slovac. Pentru aceasta, Institutul de muzicologie al
Academiei Slovace a centralizat toate melodiile populare slovace culese,
ținîndu-se cont, în același timp, și de faptul că această colecție încă nu poa
te fi încheiată, deoarece culegerile continuă.
Prelucrarea materialului s-a făcut printr-o așa-zisă „analiză de bază”,
ceea ce înseamnă clasificarea, compararea și încadrarea pieselor în cataloage
de tipuri melodice și de text. Sistemul de analiză muzicală a fenomenelor
folclorice este considerat problema cheie a etnomuzicologiei slovace ; fără
o analiză exactă este imposibilă sistematizarea justă a melodiilor.
12 Vezi Wolfgang Suppan, Das Deutsche Volksliedarchiv und die Katalogisie
rung von Volksweisen, in Methoden. .p. 17 — 29.
13 De asemenea, pentru noul catalog folosit la Institutul de etnografie și folcloristică
din Praga, a fost preluat și adaptat la specificul materialului ceh, sistemul conceput de Klier
(în forma lui dezvoltată de Walter Deutsch). în cazul acestui catalog, sînt luate în conside
rare punctele esențiale ritmice ale primului rînd melodic. Sunetele accentuate (cu alte cuvinte,
primul sunet din fiecare măsură a rîndului întîi) sînt cifrate, iar materialul prelucrat este
împărțit, după numărul măsurilor, în trei grupe principale : melodii cu trei, patru, respectiv
cinci măsuri în primul rînd melodic. Vezi R a d a n a Kvetovâ, Die neue Ordnung der
tschechischen Volkslieder vom Standpunkt der Melodieinzipiten, în Methoden..., p. 145 — 153.
Rezumînd ideile referitoare la această problemă ale mai multor fol

cloriști slovaci și străini, ca de pildă, cele ale lui J. Kresanek, Bartök, Brăi-
loiu, E. Hornbostel, C. Stumpf, R. Rach, F. Kolessa, W. Wiora, A. P.
Messiam, s-a hotărît ca analiza să cuprindă următoarele elemente : tonali
tatea (scara), melodica, ambitusul, cezurile, ritmica, metrica, arhitectonica,
măsura, tempo, dinamica, modul de execuție, variabilitatea și structura
armonică. Aceste date au fost trecute prin prescurtări și extrase de melo
dii, pe fișe analitice, într-o formă grafică clară. Prin asemenea analize adîn-
cite au fost prelucrate melodiile pentru catalogul special, cu ajutorul căruia
se studiază tipurile melodice și straturile de stiluri melodice.
în afară de aceasta, există și o metodă mai simplă de analiză, care
privește numai tonalitatea, forma, numărul silabelor, cezurile, schema
ritmică și măsura.
Concomitent cu analiza muzicală s-a făcut și analiza textelor, carac-
terizînd funcția, genul, tematica, schema motivică și de rimă. în urma
acestor analize de texte, cîntecele au fost încadrate în trei cataloage și ele
pot fi căutate astfel după gen sau prilej, tematică și primul vers.
Pe baza analizei muzicale, melodiile au fost încadrate în cataloage,
potrivit cărora piesele s-au grupat în trei feluri : prima grupare după tonali
tate, formă, număr de silabe și cezuri; a doua după tonalitate, structura
măsurii și ritm; iar a treia după număr de silabe, formă și ritm. Această
grupare se modifică în cazul fiecărui strat de stil. Folcloriștii slovaci sînt
de părere că nu există o metodă universală,care poate fi aplicată deo
potrivă pentru clasificarea tuturor stilurilor muzicale slovace sau stră
ine. Fiecare cultură muzicală își are trăsăturile ei specifice, iar metoda
de sistematizare trebuie să țină seama de acest lucru1415 . Recent, în scopul
identificării tipologice adîncite a materialului, pentru clasificarea melodii
lor populare slovace se întrebuințează mașini de prelucrare electronică a
datelor18.
Cercetătorul polonez Adam Rieger a alcătuit un fel de dicționar de
melodii. Pentru dicționarul acesta toate melodiile sînt transpuse în așa fel,
încît nota inițială să fie do2, și sînt prevăzute cu un sistem de cifrare, notei
do2 corespunzîndu-i cifra 1. Semnele $ și b sînt înlocuite cu semnele de
+ și —.Cu ajutorul cifrelor se notează primele cinci sunete ale melodiei,
care vor fi orînduite după aceste începuturi de melodii, conform principiu
lui mersului de la sunetele grave spre sunetele acute. Materialul acestui
dicționar poate fi sporit, piese culese mai tîrziu pot fi intercalate, pentru
că acele începuturi notate cu cifre se află pe fișe separate. Pentru materia
lul publicat, deci încheiat ca număr de melodii, Rieger a redactat și un
“Alica Elschekovâ, Metodika hudobnofolkloristického bâdania na Slovensku,

în ,,Slovensky nârodopis" 1960, p. 309 — 314; Szôke Péter, A meggondolkoztatô szlovăk
népzenekutatâs, în „Magyar Zene” 5(1964), nr. 1, p. 46 — 75.
15 Vezi Alica Elschekovâ, Technologie der Datenverarbeitung bei der Klassifizie
rung von Volksliedern, in Methoden. . p. 93—122.
444 Alrnăsi Istvăn
index cu note muzicale. Pe lîngă cele cinci sunete inițiale, aici apare primul
rînd melodic în întregime și în tonalitatea originală16.
Ne oprim aici cu această foarte succintă trecere în revistă a unor metode
de sistematizare, utilizate în cîteva țări. De bună seamă, ea ar putea fi
continuată încă, arătînd diversitatea soluțiilor, dar credem că și cele prezen
tate pînă acum sugerează în mod suficient că problema sistematizării și
clasificării nu este simplă de loc, și că procedeele aplicate, și considerate
într-o anumită perioadă a fi cele mai potrivite, se dezvoltă, se perfecțio
nează mereu, ba uneori sînt chiar înlocuite cu procedee noi.
Sistemele de clasificare se împart, de fapt, în trei categorii. Unele sînt
construite pe baza formulelor inițiale, altele au în vedere elementele esen
țiale ale melodiilor (de pildă conturul melodic sau cezurile), iar o parte
din sisteme pornesc de la trăsăturile ritmice și metrice ale melodiilor.
*
Bazîndu-ne pe însușirea experiențelor dobîndite de către etnomuzi-
cologii Institutului de etnografie și folclor din București, precum și pe
urmărirea cu atenție a unor sisteme elaborate în alte țări, dorim să subli
niem cîteva principii importante, care trebuie să ne călăuzească în ac
tivitatea noastră de sistematizare și clasificare.
Conform părerii unanime a specialiștilor, sistematizarea melodiilor
reprezintă o fază indispensabilă, o sarcină permanentă și de o însemnătate
hotărîtoare pentru studiul muzicii populare, îndeosebi pentru lămurirea
problemelor de tipologie, geneză, evoluție, dialectologie și de interferență.
Dar aceasta înseamnă, totodată, că sistematizarea este o disciplină auxi
liară, subordonată anumitor interese științifice, și, deci, nu are voie să
devină un scop în sine. De asemenea, predomină opinia, potrivit căreia
nu există metodă de sistematizare care să aibă valabilitate universală17.
Procedeele aplicate în munca de sistematizare sînt determinate, pe de o
parte, de caracterul materialului muzical în cauză, pe de altă parte, de
scopul sistematizării.
Dacă într-o vreme, datorită concepției pozitiviste, analiza a fost evi
tată cu intenția accentuată de a exclude factorii subiectivi din sfera cer
16 Vezi Adam Rieger, Zagadnienie leksykalnego indesowania melodii, Wroclaw 1957..

De altfel, metoda lui Rieger a fost adaptată și combinată cu „notarea relativă" a melodiilor,
de către cercetătorii Tiberiu Alexandru și Florin Georgescu, pentru fișarea tematică a melodii
lor din arhiva Institutului de etnografie și folclor. Despre aceasta vezi Gottfried Habe-
nicht, Clasificarea melodiilor în discuția sectorului muzical al Institutului de etnografie si
folclor, în „R.B.F." 8(1963), nr. 1-2, p. 161-163.
i’ în această privință, merită toată atenția noastră sugestia cercetătorului ceh Jaros
lav Markl : „Ein viel gangbarerer Ausweg, als das Suchen eines universellen Systems, scheint
mir in der gegenwärtigen Situation die Auswahl solcher Systeme, die zwei oder mehreren
Volksmusikkulturen nützlich sein können.” Zu einigen Fragen des folkloristischen Musik-Kata
logs, in Methoden. . ., p. 16. Ideea exprimată aici ne interesează îndeaproape, pentru că arhiva
Sectorului de etnografie și folclor din Cluj, cum am arătat în prima parte a lucrării, con
ține în majoritatea covîrșitoare melodii populare românești și maghiare, dar, într-o cantitate
neînsemnată, și melodii săsești, slovace, ș.a.
cetării științifice, astăzi nu mai contestă nimeni faptul că sistematizarea

unui material muzical este de neînchipuit fără analiza minuțioasă, prea-
bilă, a fiecărei piese în parte. Și datoria noastră cea mai urgentă va fi toc
mai efectuarea analizei âprofundate a tuturor melodiilor de care dispu
nem.
Prin sistematizarea materialului de muzică populară din arhiva Secto
rului de etnografie și folclor Cluj urmărim scopul de a înlesni găsirea rapidă
și sigură a oricărei melodii existente în inventar, solicitate din felurite nece
sități științifice. în mod practic, dacă, de exemplu, cineva studiază fol
clorul dintr-o anumită zonă și are nevoie de melodiile din zona respec
tivă, un altul vrea să știe care este aria de răspîndire a unui tip melodic,
iar altcineva se ocupă de un gen folcloric și dorește să cunoască toate
piesele genului respectiv din arhivă, sau, în fine, cineva se interesează de
cîntecele cu linie melodică descendentă, eventual de melodiile pentatonice
etc., în urma sistematizării va avea la dispoziție materialul căutat, într-un
timp scurt.
Piesele de folclor muzical ar trebui să fie copiate în mai multe exemplare,
pentru că, în felul acesta, melodiile ar putea fi aranjate după diferite cri
terii18, iar originalele, care se află în ordinea cronologică a numerelor de
inventariere, ar fi ferite de uzură. Se cere, deci, în primul rînd, multipli
carea materialului, prin copiere fotomecanică, cu cîte două exemplare în
plus, dintre care unul să fie orînduit după criteriul regional, iar celălalt
după genuri (dezvoltînd. astfel utilitatea cataloagelor de zonă și de gen,
amintite mai înainte). în afară de aceasta, trebuie să alcătuim un sistem
complex de indexuri lexicale, pe baza fișelor completate cu datele obținute
în urma analizei.
Nu e nevoie să demonstrăm aici deosebirile esențiale între melodiile
vocale și cele instrumentale, datorită cărora aceste două categorii ale muzi
cii populare vor fi sistematizate separat, folosind metode diferite. în cadrul
acestei lucrări ne rezumăm doar la prezentarea modului de analiză și sis
tematizare a melodiilor vocale. La început vom lucra numai cu acestea,
pentru că sînt mai numeroase și transcrierea lor este într-un stadiu mult
mai avansat, decît cea a melodiilor instrumentale. Cu analiza și sistema
tizarea acestora die urmă ne vom ocupa cu altă ocazie, cînd vom reveni
asupra problemelor legate de sistematizarea arhivei.
Pentru analiza pieselor vocale credem că ar trebui să fie luate în consi
derare următoarele elemente : sistemul tonal-modal, structura melodică
(forma) sau nucleul melodic (în cazul melodiilor cu formă liberă), cezurile,
formula de început, conturul melodiei, ambitusul, schema ritmică, modul
de execuție, tempo, genul (specia), funcția, titlul (primul vers de text pro-
pnu-zis), structura metrică (numărul silabelor), gruparea versurilor, felul
rimei, locul de origine, zona folclorică-etnografică și numărul de inventar.
18 Vezi Jârdânyi Pâl, Experiences and Results in Systematizing Hungarian Folk-

Songs, în „Studia musicologica" 7 (1965), nr. 1 — 4, p. 287 — 291.
446 Almâsi Istvân
Datele acestea, trecute pe o fișă de carton, ne asigură o imagine de ansamblu

asupra celor mai importante componente ale cîntecului19. Iată modelul
fișei analitice :
Fișele analitice completate vor fi multiplicate, de asemenea, pe cale

fotomecanică, în șase exemplare. Acestea ne oferă posibilitatea de a orîn-
dui materialul arhivei după șase criterii (pe lîngă aranjarea melodiilor după
zone și genuri, cum am văzut mai sus), și anume, după structura melodică,
cezuri, formula de început, schema ritmică, structura metrică și primul
vers. în felul acesta, din orice direcție și pentru oricare problemă ne apro
piem de material, reușim să avem la îndemînă totalitatea elementelor struc
turale ale cîntecului, și să putem examina elementele acestea totdeauna
în corelația lor, nu disparat unul de celălalt.
Am ajuns, în consecință, la opt indexuri lexicale. Ordinea interioară
a elementelor, care vor figura în al doilea și al treilea rînd drept criterii
de aranjare, va fi, desigur, diferită de la index la index. Dar nu intenționăm
să intrăm acum în toate detaliile organizării arhivei. Ne mulțumim cu enun
țarea principiului indexurilor lexicale, întocmite în parte cu folosirea melo
diilor înseși, iar în parte cu întrebuințarea fișelor analitice.
19 Dorim să amintim că în interesul unei analize reușite cîteodată este necesar să
fie verificată exactitatea transcrierii. Sînt cazuri cînd e indicat să fie reascultată melodia
de pe banda de magnetofon, deoarece greșeli întîmplătoare în transcriere pot provoca
erori în analiză. De altfel, cercetătorii muzicii populare la Sectorul de etnografie și fol
clor au început deja efectuarea analizelor.
în afară de ușurarea consultării materialului muzical pentru rezolva

rea diferitelor probleme de cercetare, în cadrul acelor indexuri, care vor
respecta criterii melodice (mai ales în cadrul indexurilor de structură melo
dică, incipit și de cezuri), se vor apropia variantele aceluiași tip melodic,
precum și tipurile melodice înrudite. Așadar, indexurile vor contribui la
scoaterea în evidență a tipurilor melodice, ne vor fi de mare folos în alcă
tuirea catalogului tipurilor de melodii, cu ajutorul căruia vor putea fi clari
ficate multe probleme însemnate. De altfel, principiile „notării relative”
a melodiilor asigură, încă de la transcriere, ca asemănările, înrudirile,
„suprafețele de contact” ale melodiilor, tipurilor de melodii, familiilor de
tipuri etc. să iasă la iveală20. Cum va arăta catalogul de tipuri melodice și
care va fi ordinea tipurilor în cadrul lui, rămîn întrebări de lămurit altă
dată. Anticipăm doar atîta că la baza clasificării tipurilor melodice nu vor
sta criterii lexicale.
Sîntem conștienți de faptul că problemele sistematizării și clasificării
sînt în mare parte deschise, și că nu există metodă de sistematizare, care
atît în timpul elaborării ei, cît și cu ani sau chiar cu decenii mai tîrziu să
fie acceptabilă, fără îmbunătățiri și modificări. Firește, și modul de sistema
tizare descris mai sus are inconveniente, și va avea nevoie să fie dezvoltat,
eventual simplificat în unele privințe. Poate că sistemul preconizat de noi
este învechit de la bun început, pentru că nu prevede întrebuințarea calcula
torului electronic, deși, în viitor, prelucrarea datelor în scopul sistemati
zării și clasificării se va face în mare măsură, fără îndoială, cu ajutorul
mașinilor electronice. Credem totuși că procedeul de sistematizare propus
în această lucrare se va dovedi util, și că poate fi luat în considerație ca o
încercare chibzuită, un pas modest spre a găsi modalitatea cea mai adec
vată. Oricum, eficacitatea sau zădărnicia, avantajele sau neajunsurile unui
sistem se manifestă în practica de lucru.
Istvăn Almăsi
ERWÄGUNGEN ZUR SYSTEMATISIERUNG VON VOEKSDIED-

WEISEN IM RAHMEN EINES ARCHIVS
Zusammenfassung
Das Archiv des Klausenburger Sektors für Ethnographie und Folkloris-

tik umfasst gegenwärtig cca 28 000 Volksweisen (in überwiegender Mehr
heit rumänische und ungarische Melodien, doch auch eine geringere Anzahl
siebenb. -sächsischer, slowakischer u.a. Melodien). Um das Material der
wissenschaftlichen Forschung zugänglich zu machen, schlägt der Verf.,
20 Vezi Paula Carp, Notarea relativă a melodiilor populare pe baza integrării lor
într-un sistem organic, în „R.F.” 5(1960), nr. 1—2, p. 7—24.
448 Almâsi Istvăn
indem er sich die Erfahrungen der Mitarbeiter des Bukarester Instituts

für Ethnographie und Folkloristik aneignet und einige Systeme aus andern
Ländern aufmerksam prüft, vorläufig für die vokalen Volksweisen eine
komplexe Systematisierungsmethode vor. Dem Vorschlag entsprechend
sollen fotomechanisch noch je zwei Kopien der Transkriptionen hergestellt
werden, von denen die ersten nach regionalen, die anderen nach gattungs
mässigen Kriterien geordnet werden sollen. Ausserdem sollen sechs lexi-
kographische Indices auf Grund der vervielfältigten analytischen Karten
erstellt werden. Innerhalb dieser Indices erscheint das Material vorest
nach folgenden Kriterien geordnet : Melodiestruktur, Kadenztöne, Inzipit,
rhythmische bzw. metrische Struktur und erster Vers des eigentlichen Textes.
Diese Methode ermöglicht es, dass die Gesamtheit der Strukturelemente
eines Liedes für die verschiedensten Forschungszwecke zugänglich wird
und dass diese Elemente in ihrer jeweiligen Bedingtheit verfolgt werden
können. Die Indices werden ausserdem zur Hervorhebung der melodischen
Typen beitragen und für die Erstellung des Katalogs der Melodietypen
äusserst nützlich sein.
Teodor Onișor
ACTIVITATEA ETNOGRAFICĂ A LUI

GEORGE VÄLSAN
I. CONCEPȚIA LUI ASUPRA ETNOGRAFIEI ȘI A METODELOR DE
CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Se împlinesc 85 de ani de la nașterea și 35 de ani de la moartea profeso

rului și academicianului clujean George Vâlsan (1885—1935). Se cuvine
ca la această aniversare să participe și instituția noastră, la înființarea,
organizarea și consolidarea căreia savantul și-a dat contribuția sa din plin
și cu toată competența.
Biografii lui G. Vâlsan au arătat că, deși geograf în primul rînd, el nu
și-a limitat niciodată cercetările numai la această ramură a științei. Orice
problemă luată în studiu era analizată sub mai multe aspecte, redactînd
adesea paralel, uneori monografic, pentru aceeași temă, lucrări cu caracter
fizico-geografic, de geografie umană, de geografie istorică etc. în numeroasele
lui lucrări consacrate problemei raportului dintre om și pămînt se află un
material informativ neobișnuit de bogat și variat. O mare parte din acesta
interesează și alte științe, ca istoria, sociologia, etnografia, folcloristica
etc.
Din multiplele lui preocupări se pare că mai puțin cunoscute sînt cele
privitoare la etnografie, deși G. Vâlsan a desfășurat și în acest domeniu
o frumoasă activitate, fiind și aici, ca și în geografie, un adevărat deschiză
tor de drum. Față de această situație, se simte necesitatea unei mai stărui
toare analize a legăturilor pe care George Vâlsan le-a avut cu etnografia,
desprinzînd totodată și părerile lui cu privire la această „știință . . . nouă”,
cum îi zicea el*.
* A se vedea T. Mor ar i u, George Vâlsan — un mare geograf român, București,

Edit, științ. 1956, 50 p„ fig. (Ea p. 24 — 28: Vâlsan ca etnograf); Lucia Mureșan
și N. AL Mironescu, Etnograful G. Vâlsan, „Revista de etnografie și folclor", 1966,
t. 11, nr. 5 — 6, p. 477 — 487; Lucia Mureșan, George Vâlsan și problemele etnografiei
și muzeologiei etnografice românești, „Revista muzeelor", 1967, an. IV, nr. 3, p. 223—229,
cu un portret.
29 - Anuarul Muzeului etnografic

450 Teodor Onișor
George Vâlsan văzut de profesorul Andrei Incze.

Activitatea etnografică a lui G. Vâlsan 451
1. Situația etnografiei românești la începutul secolului XX
Dacă etnografia era într-adevăr o știință nouă, pe vremea cînd o carac

teriza astfel G. Vâlsan, nu este locul să stăruim aici. Era nouă, este adevă
rat, pentru învățămîntul nostru superior unde a putut pătrunde, la Universi
tatea din București, abia la începutul secolului 20, o dată cu primele cursuri
de geografie și etnografie ale profesorului Simion Mehedinți. Ea fel era nouă
și la LTniversitatea din Cluj, ea însăși în formă nouă, din 1919. De altfel
și prima lecție de etnografie ținută la Universitatea din Cluj în noiembrie
1926 se începea cu constatarea că etnografia este o știință tînără1, începu
turile ei neputînd coborî mai departe de întîia jumătate a secolului trecut.
Dacă la această împingere cu un secol întreg în urmă a începutului de sis
tematizare a materialului etnografic și de coordonare a lui pe baza unor
principii proprii mai adăugăm faptul că însuși termenul de etnografie apare
către sfîrșitul secolului XVIII (se pare în titlul cărții Ethnographische Bilder
galerie, Nürnberg, 1791), iar că lucrări cu conținut de etnografie comparată
au fost publicate în anii primului deceniu al aceluiași secol, ca să nu mai
vorbim de preocupările cu caracter etnografic și de bogatele informații de
acest fel aflate încă în operele clasicilor antichității, — trebuie să admitem
totuși că etnografia nu este o știință tocmai tînără2.
Dar nu numai în străinătate, ci și la noi a existat o activitate etnogra
fică recunoscută, pe lîngă cea atît de sclipitoare de la începutul secolului
al XVIII-lea a lui Dimitrie Cantemir, mai ales în a doua jumătate a seco
lului trecut, încît Gh. Asachi, în preocupările lui de prin 1856 de reorgani
zare a școlilor naționale sub forma facultăților, prevăzuse ca în cadrul
științelor istorice, alături de anumite discipline istorice, să se predea geogra
fia și etnografia3. De altfel este greu să se treacă peste interesul arătat în
secolului trecut față de etnografie și folclor de către V. Alecsandri, N. Băl-
cescu, M. Eminescu, B. P. Hasdeu, S. FI. Marian, T. T. Burada, T. Pam-
file și alții. Chiar lipsa unui învățămînt etnografic universitar național a
fost suplinită, este adevărat, cu totul sporadic, prin audierea unor cursuri
la universitățile europene. Cercetările în această privință lipsesc, dar ele
pot aduce surprize plăcute. O oarecare aprofundare a studiului vieții și
1 R. Vuia, Etnografie-, etnologie-, folclor. Definiția și domeniul. Cluj, 1930, p. 3. —

E. Racoviță, de asemenea, considera etnografia ca o disciplină foarte tînără care „abia a
început să-si culeagă zestrea de documente și observații pe care trebuie să se razime orice
știință. Pînă acum, afirma el, această nouă știință s-a mărginit numai misiunii ei descriptive,
considerîndu-se ca o parte a geografiei omenești însărcinată cu inventarierea fenomenelor
actuale care constituie caracteristicile diferitelor popoare'’'. IC. Racoviță, Etnografia.
O disciplină a științelor naturale. „Transilvania", Sibiu, 1928, an. 59, p. 52.
2 Cel mai bine o caracterizează R. V u 1 c ă n e s c u, în Etnografia, știința culturii populare,
București, Edit. Științ., 1966, care, în capitolul intitulat sugestiv „Bătrînă și totuși permanent
tînără", după o scurtă dar utilă incursiune istorică, scrie: ,,. . .Etnografia, ca sursă de infor-
mație, e bătrînă de cînd lumea, iar ca știință despre cultura populară e foarte tînără" (p. 19/.
: 3 G h . A s a c li i, Cvestia învățăturii publice în principatul Moldovei. Iași, 1856. La :
D. B e r 1 e s c u, Universitatea din lași de la 1860 la 1918, în : Contribuții la istoria dezvoltării
Univ. din lași. 1860—-1960, București, 1960, p. 86.
452 Teodor Onișor
activității lui Mihai Fminescu a arătat că marele nostru poet a audiat

cursuri de etnografie la Universitatea din Berlin cu 10 ani înainte ca G. Vâl-
san să se fi născut, avînd ca profesori, între alții, în anul 1874, pe cunoscutul
savant Adolf Bastian, întemeietorul lui „Völkerkunde Museum”, conside
rat ca părinte al etnografiei (etnologiei) la germani4. Același lucru l-a făcut,
la sfîrșitul secolului trecut și tînărul, pe atunci, Simion Mehedinți, care
a audiat pe lîngă cursurile de geografie și pe cele de etnografie ale aceluiași
A. Bastian, dar și pe ale lui Fr. Ratzel (autorul celor trei volume din marea
operă Völkerkunde} la Leipzig, pilda căruia a urmat-o mai tîrziu, cum îi
plăcea adesea să spună, ținînd el însuși, pe lîngă prelegeri de geografie fizică,
și cursuri de antropogeografie și de etnografie5.
G. Vâlsan a făcut parte din primele serii de studenți ai profesorului
Mehedinți (1904—1908) care au audiat lecțiile acestuia de etnografie, paralel
cu cele de geografie, a participat la cunoscutele excursii săptămînale și de
la sfîrșitul anului școlar zise „excursii tipologice” organizate cu regularitate
în cadrul Seminarului de geografie6.
Ca unii dintre tinerii cei mai bine pregătiți din întîiele serii de licen-
țiați în geografie, G. Vâlsan (anul școlar 1907—1908) și C. Brătescu (1906—
1907) au ocupat primele două locuri de asistenți create atunci pe lîngă
catedra profesorului Mehedinți. în acei ani Vâlsan continuă și lărgește stu
diul împrejurimilor Capitalei și al Cîmpiei Române, atît din punct de vedere
geografic cît și etnografic. în vara anilor 1910 și 1911, împreună cu filolo
gul G. Giuglea și alții, G. Vâlsan a făcut cîteva călătorii de studiu în Craina
Serbiei și în Bulgaria, asupra cărora vom mai reveni.
Dar, fiindcă „focul nu arde bine numai cu un singur lemn”, cum îi
plăcea profesorului S. Mehedinți să afirme cînd vorbea despre sarcinile
ce stau în fața geografilor și etnografilor, acesta s-a simțit obligat să îndemne
„pe cei mai doritori de muncă să treacă granița, să vadă și alte universități
spre a-și spori experiența”7. Cînd condițiile au fost prielnice, între cei dintîi
care au plecat pentru desăvîrșirea studiilor au fost G. Vâlsan, C. Brătescu,
Al. Dimitrescu și N. Orghidan.
în anii 1911 și 1912, ca student al Universității din Berlin G. Vâlsan
a audiat, între altele, cursurile geografului A. Penk și pe cele ale etnografu
lui Felix von Luschan (urmașul lui A. Bastian, care decedase în 1905)
și altele. Tot acolo, cu un an înainte, începuse aceleași cursuri de etnografie
și tînărul Romulus Vuia care, peste un deceniu, va deveni un apropiat
colaborator al lui G. Vâlsan la Universitatea din Cluj. Constantin Bră
tescu, pe lîngă cursurile de geografie și etnografie de la Universitatea din
Berlin, mai audiase, ca și S. Mehedinți, și pe cele de la Leipzig, unde preda
etnografia Karl Weule, care tocmai atunci își publicase ale sale Leitfaden
1 Cf. T. Onișor, Unele preocupări geografice ale lui M. Eminescu, „Natura, Ser.
geogr.", 1966, an. 18, nr. 4, p. 81—82.
5 S. Mehedinți, Geografie si geografi la începutul sec. XX. București, 1938, p. 64,
118.
6 S. Mehedinți, Premise si concluzii La Terra. Amintiri și mărturisiri. București,
Acad. Română, 1946, p. 173-174.' 178.
’ S. Mehedinți, Geografie și geografi. .., l.c., p. 74, 75.
der Völkerkunde (Leipzig u. Wien, 1912). Nu putem trece peste această

etapă fără să menționăm că în tinerețea sa și viitorul savant biolog Emil
Racoviță a audiat la Paris cursurile Școlii de antropologie, care îngloba
pe atunci și etnografia. El a ajuns la concluzia, exprimată mai tîrziu, că
etnografia este o disciplină a științelor naturale8. Contemporan a fost și
Emanoil Bucuța, care, la 10 ani de la moartea lui Vâlsan își aducea aminte
de atmosfera existentă în jurul profesorului Luschan cu trei decenii și jumă
tate în urmă9.
Care era nivelul de pregătire etnografică al lui G. Vâlsan la data plecării
la studii în străinătate rezultă clar din impresionant de bogata conferință
pe care a ținut-o în 1911 în cadrul Societății Academice Române a studenți
lor din Berlin, repetată și apoi publicată în anul următor în țară sub titlul
Datoriile noastre etnografice10, conferință care constituie și astăzi o verita
bilă pledoarie pentru impulsionarea cercetărilor etnografice, cum se ex
prima R. Vuia în 193911. Vom mai reveni asupra acestei conferințe, aici
reținem doar faptul că în ea G. Vâlsan are ocazia să facă o comparație între
lipsa de interes pentru etnografie la noi pe vremea aceea și atenția ce se
acorda acestei științe în alte țări europene, inclusiv unele din jurul nostru,
care, „toate au începuturi serioase de etnografie, muzee etnografice bogate
și întemeiate de mult timp”. Cît privește însăși Germania acelor vremuri,
„țară care a fost luată de mai multe ori ca pildă”, cum se exprima Vâlsan,
etnografia atrăgea tot mai mult atenția lumii culte și a mulțimii, reviste
și cărți răspîndeau cunoștințele despre poporul german și despre neamurile
din fostele lor colonii, cursuri de etnografie se țineau la mai multe universi
tăți, iar muzee etnografice existau aproape în fiecare oraș mare ca Leipzig,
Dresda, Frankfurt a.M., Köln, Stuttgart, Hamburg, Lübeck, Bremen, — în
afară de cel din Berlin, care era și este „o imensitate”.
La noi, acum peste șase decenii, lucrurile stăteau altfel. între științele
„puțin cultivate”, spunea Vâlsan în 1911, trebuie trecută și etnografia,
iar în cuvîntarea lui încearcă să dovedească tocmai acest lucru. El susținea
că pe acea vreme cuvîntul „etnografie” se auzea destul de rar, iar cînd se
auzea nu supăra auzul publicului, care-1 trecea liniștit în grupa celorlalte
„grafii” și „logii”, „socotite în parte, ca o colecție de etichete necesare ca
să ne putem mîndri cu numele de popor înaintat si purtător de cultură în
Orient” (p. 1-2).|
8 E. Racoviță, Etnografia..., l.c., p. 520 — 523.
9 E. Bucuța, George Vâlsan după zece ani. București, 1945, p. 21, extras din „Anal.
Acad. Române, Mem.secț.lit.", ser. III, t. XIV, mem. 2, p. 23 — 46.
10 G. Vâlsan, Datoriile noastre etnografice. (Conferință ținută întîi în 1911 la Socie
tatea Academică Română din Berlin, apoi în București la 14 noiembrie 1912 în fața elevilor
școlilor militare de infanterie și repetată la Dej, în 1926, sub titlul O știință nouă : Etnogra
fia). Publicată în Pentru mințile și inimile ostașilor noștri. București, Edit. „Revistei Infante
riei", seria I, 1912, p. 23 — 40, și în broșura aceluiași O știință nouă: Etnografia, Cluj,
1927, p. 3 — 29, ea al 2-lea nr. din Biblioteca Secțiunii geografice-etnografice a Astrei, — în
continuare vom folosi această ultimă ediție, la ea referindu-se citatele din text și paginile
la care nu se face o altă trimitere.
11 R. Vuia, Histoire et état actuel des etudés ethnographiques et folkloriques en Roumanie.
Avec une bibliographie des auteurs et des principaux ouvrages. In : Congres Interbational d'Anth
ropologie préhistorique..., Bucarest, 1937, Impr. Socec, 1939, p. 1168.
454 Teodor Onișor
Uăsăm pentru mai tîrziu părțile din conferința lui Vâlsan dedicate
precizării definiției și obiectului etnografiei și reținem aici numai cîteva
constatări care să ne ajute să lămurim, atît cît socotim necesar, situația
etnografiei românești în perioada în care își făcea el studiile în străinătate,
adică înainte de primul război mondial, perioadă care, de fapt, poate fi
prelungită pînă în anii celui de-al treilea deceniu al secolului nostru. De alt
fel chiar el arată într-o notă că progresul etnografiei în România a fost atît
de încet încît, fără a face nici o schimbare esențială, a putut repeta aceeași
conferință în 1926 la Dej, spre a o publica apoi în 1927 (p. 4, nota 1).
Unele constatări și mici completări în legătură cu problema pe care o urmă
rim a mai făcut G. Vâlsan în ianuarie 1924 într-o cuvîntare rostită la Cluj
în cadrul Societății etnografice române, intitulată Menirea etnografiei în
România?2.
După ce a părăsit Berlinul și a trecut la Paris, G. Vâlsan s-a dedicat
aproape exclusiv redactării tezei de doctorat : Cîmpia Română, considerații
de geografie fizică (1915) și s-a pregătit pentru concursul în vederea ocupării
postului de profesor la Universitatea din Iași. Războiul și mai ales rănirea
lui gravă în accidentul din gara Ciurea, lîngă Iași (1916), nu l-au împiedicat
însă să se dedice și etnografiei. Din această etapă au rămas menționate
preocupările lui de a întocmi două contribuții, pe care le citează ca ,,în
studiu” în Memoriul său de titluri și lucrări (1916) și anume : Etnografia
românilor din Serbia și Românii din Maramureș, ca rezultat al unor excursii
făcute acolo în anul 1912 ; iar pentru Casa Școalelor lucra un volum de
Lecturi etnografice. Toate trei însă n-au apărut și nici Vâlsan n-a mai amin
tit de ele ulterior.
Ca date biografice mai importante, legate de preocupările și de pregătirea
sa etnografică, mai menționăm că, după primul război mondial, în împre
jurările cunoscute*13, G. Vâlsan a fost ales membru al Academiei Române
și numit, în 1919, profesor la Universitatea din Cluj, ultimul fapt consti
tuind un eveniment care a marcat o nouă etapă nu numai în viața și activi
tatea lui proprie, dar și în evoluția geografiei și etnografiei românești.
Este vrednic de subliniat că în timp ce se făceau formele pentru numirea lui la Uni
versitatea din Cluj, G. Vâlsan, a fost ales, la 5 iunie 1919, membru corespondent al Acade
miei Române, iar în anul următor, la 2 iunie 1920, membru activ al aceleiași înalte instituții
științifice, la secția istorică. Prin această alegere i se recunoaște activitatea depusă pînă
atunci în domeniul geografiei și al etnografiei, așa cum s-a subliniat de altfel chiar în cuvîn-
tările rostitie cu acea ocazie. în salutul ce i-a adresat, președintele Academiei, profesorul
Dimitrie Onciul, arăta că activitatea științifică a lui G. Vâlsan în domeniul geografiei și
al etnografiei a atras mai demult luarea aminte. De asemenea și profesorul S. Mehedinți a
prezentat, cu aceeași ocazie (1919) pe G. Vâlsan ca pe unul dintre tinerii geografi care a
dovedit în această ramură o activitate vrednică de laudă, care ,,pe lîngă studii de geografie
, 12 G. V â 1 s a n, Menirea etnografiei în România, ,,Cultura", Cluj, 1924, I, p. 101 — 108
și în broșura O știință nouă. . ., l.c., p. 30 — 43. Că etnografia și geografia n-au făcut progrese
în această etapă o spune și S. Mehedinți în mai multe locuri; cf. Premise. . ., l.c., p. 179 —
180; idem, Geografie și geografi ... l.c., p. 75.
13 Cf. T. Onișor, Din activitatea lui G. Vâlsan la Cluj (1919 — 1929), ,.Studia Univ.
Babeș —Bolyai, Series Geologia—Geographia”, Cluj 1964, fasc. 1, p. 123 — 136; și în T. Mo
rariu și. V. Mihăilescu, Viața și opera lui G. Vâlsan, în: G. Vâlsan, Descrieri
geografice, București, Edit. Științ. 1964, 16—17.
fizică, s-a mai ocupat și de probleme de etnografie, îndeosebi de vechea distribuire a populației
și de românii din Craina, unde a făcut anume călătorii în acest scop”. Pentru aceste motive
a socotit ca un act de dreptate ca Academia să cheme pe „tniărul geograf și etnograf
printre membrii săi". în anul următor în raportul prezentat în numele secției istorice,
S. Mehedinți preciza că în timpul din urmă, printre ramurile științei a ieșit la iveală în
preocuparea tineretului și geografia împreună cu disciplinele ei ajutătoare, iar printre lucră
torii cei mai harnici în această direcție s-a impus și numele lui G. Vâlsan. în același timp,
se sublinia din nou că „preocupările sale s-au îndreptat și spre domeniul geografiei istorice
și al etnografiei. Cele două călătorii de studii din Craina și studiul distribuirii mai vechi a
populației în stepa română și în depresiunea subcarpatică sînt dovezi că tînărul geograf
e un element de preț deosebit în mișcarea noastră științifică"14.
Din motive obiective Vâlsan a desfășurat în cadrul Academiei o activi

tate destul de redusă : a prezentat cîteva comunicări, dintre care de interes
și pentru etnografie au fost Harta Moldovei de D. Cantemirir‘ și Dunărea
de jos în viața poporului român*1®, la care se mai pot adăuga vreo cîteva rapoar
te asupra unor lucrări etnografice (ca cea a lui Gh. Laugier, Contribuții
la etnografia medicală a Olteniei ș.a.).
în noile condiții de lucru, cu pregătirea și prestigiul științific dobîndite,
Vâlsan și-a dedicat toată puterea sa de muncă pe care i-o permitea sănăta
tea, creării la Cluj a unui învățămînt geografic universitar modern .precum
și a unei activități organizatorice vaste care cuprindea o rețea întreagă de
instituții culturale și societăți științifice, cu caracter geografic sau etnografic.
Prin realizarea acestora Vâlsan a căutat să ducă la îndeplinire o parte din
„datoriile etnografice” care reveneau generației lui, unele schițate în con
ferința din 1911 (Datoriile noastre etnografice), completate în 1924, în prima
expunere prezentată în fața membrilor societății etnografice române (Me
nirea etnografiei în România).
2. Din concepția lui George Vâlsan asupra etnografiei și raporturile ei

științifice.
Ca orice știință alcătuită din două cuvinte grecești, înțelesul ei este
cuprins chiar în nume (ethnos — popor și graphein — a scrie, a descrie) ;
etnografia ar însemna descrierea popoarelor sau a neamurilor. Dar, preciza
G. Vâlsan, după cum un muzeu de imensitatea celui din Berlin nu putea
cuprinde tot ce arată conținutul acestui termen, cu atît mai puțin va intra
acest conținut într-un singur cuvînt, fără oarecare completări. în primul
rînd, arăta el, orice știință concretă înseamnă descriere. Cu timpul aceste
descrieri se înmulțesc, se perfecționează, fiind necesară clasificarea, parale
lizarea și compararea lor, pentru a se ajunge apoi la observații generale,
la reguli și legi. în felul acesta etnografia nu mai rămîne o simplă descriere
14 Vezi „Analele Academiei Române”, Ser. II, t. XXXIX, 1916—1919, partea adminis
trativă și dezbateri, 1921, p. 353. Cf. și Ibid., t. Xh, 1919 — 1920, partea ad-tivă și dezba
teri, 1921, p. 112-113.
15 G. Vâlsan, Harta Moldovei de D. Cantemir, „Anal. Acad. Române”, Mem. secț. ist..
Ser. III, t. VI, mem. 9, 1926, p. 193-212.
16 G. Vâlsan, Dunărea de jos în viața poporului român. „Graiul românesc", 1927,
I. p. 197-212.
456 Teodor Onișor
ci, folosind mijloacele arătate, ea poate descoperi adevăruri noi, deci devine
o disciplină științifică în adevăratul sens al cuvîntului.
O dată admis acest punct de vedere, să urmărim ce spunea Vâlsan
despre modul cum studiază etnografia popoarele, în ce sens le cercetează,
le descrie. El indică două posibilități : un studiu general și unul mai restrîns.
O caracterizare generală a unui popor sau a unei „comunități etnice omenești”
se poate referi la înfățișarea fizică, la limbă (fiindcă și ea este „un caracter
de distincție etnică”) și la cultură — sub cele două aspecte ale ei : cultura
materială (felul de a se alcătui satele, casa, obiectele, îmbrăcămintea, po
doabele) și cultura spirituală (cum apare ea în organizațiile sociale, obiceiu
ri, credințe, ceremonialuri, manifestări artistice, — cum sînt dansul, cînte
cul, poezia, basmul și altele multe). Cu alte cuvinte, în mare, etnografia
este „disciplina care studiază ființa poporului, în înfățișarea sa fizică și în
însușirile sale sufletești” ; deci, în acest sens larg, etnografia descrie popoa
rele sub toate aspectele17.
Acestui scop larg Vâlsan îi opune unul mai restrîns, mărginit doar la
cultura materială și spirituală a popoarelor. Caracterizarea și descrierea
celorlalte aspecte prin care se individualizează un popor cade în sarcina altor
științe : studierea înfățișării fizice rămîne pe seama antropologiei, limba
pe a filologiei, iar unele manifestări spirituale (ca poezia populară, basme,
ghicitori, credințe ș.a.) pe seama folclorului care, în acest sens, susținea
Vâlsan, poate fi privit ca un capitol al etnografiei. Ceea ce a rămas pentru
etnografie după restrîngerea obiectului ei, nu este numai artă națională
(„cum s-a confundat uneori”) și nici numai latura materială a culturii unui
popor care, sub formă de colecții de obiecte, poate fi adunată și expusă în
muzee etnografice. în acest sens, mai restrîns, etnografia, după concepția
lui Vâlsan, pe lîngă acestea mai cuprinde și manifestările spirituale și sociale,
inclusiv evoluția lor, pe care le studiază folosind, cum am văzut, compara
rea și explicarea. în acest sens, afirmă el, etnografia poate fi socotită o știință
tinără, care prezintă „icoana grupărilor etnice de pe toată fața pămîntului,
17 G. V â 1 s a n, O știință nouă. . ., l.c., p. 8, 32. — în altă parte a aceleiași conferințe,

acolo unde arată apropierea etnografiei de geografia umană, Vâlsan afirma : „Etnografia
are capitole despre înfățișarea fizică, port, obiceiuri, credințe, stări de cultură primitive sau
înaintate, o întreagă serie de preocupări care abia se ating de ale geografiei umane, deși
amîndouă se ocupă de om" (p. 33). în această privință Vâlsan se apropie de definiția dată
de unii etnografi germani, contemporani lui, etnografiei descriptive sau speciale (beschreibende
Völkerkunde)/ care urmărește, după ei, două scopuri: „ne învață să cunoaștem popoarele
după particularitățile lor interioare și exterioare apoi, în baza unor criterii importante, cum
sînt caracterele fizice, limbă și civilizație, ne dă clasificarea etnografică a popoarelor".
După M. Haberlandt, care făcea aceste precizări, disciplina noastră are trei ramuri : a) etnolo
gia sau etnografia generală (allgemeine Völkerkunde) care cercetează în mod comparat diferi
tele varietăți ale popoarelor spre a cunoaște legile generale ale conviețuirii lor, evoluția culturii
omenești, formele generale ale vieții popoarelor, spre a înțelege cauzele multiple ale nașterii,
propășirii și dispariției popoarelor ; b) etnografia descriptivă sau specială (beschreibends Völ
kerkunde) ale cărei scopuri le-am arătat mai sus și c) folclorul (Volkskunde) care descrie etnicul
popoarelor europene, întocmai cum etnologia studiază popoarele primitive și semicivilizate
extraeuropene, referindu-se la „avutul tipic extern și intern al unui popor in dezvoltarea
lui istorică și în condițiile sale spirituale". M. Haberlandt, Völkerkunde, Berlin und
Leipzig, 1917, p. 11, apud R. Vuia, Etnografie..., l.c., p. 12—13.
descurcă originile lor și făgăduiește să afle legile după care evoluează aceste
grupuri”. Din definiția lui Vâlsan trebuie să reținem indicația că etnografia
studiază nu numai popoare (neamuri), ci și grupuri de popoare, „varietăți
de neamuri”, fără a se limita la anumite continente sau la gradul de civiliza
ție al popoarelor ; dă atenție problemelor de etnogeneză și caută să des
prindă legile după care se dezvoltă popoarele18, Vâlsan fiind convins că
evoluția societății nu se face la întîmplare ci după anumite legi care trebuie
descoperite și cercetate. De asemenea el considera că fenomenele etnogra
fice, ca și alte categorii de fenomene, nu trebuie privite static, ci în necon
tenită mișcare, indicînd studiul acestora în evoluția lor.
Cît privește poporul, care formează obiectul de studiu al etnografiei,
Vâlsan afirma că prin el (popor) trebuie să înțelegem „elementul cel mai
întins și mai statornic din cuprinsul grupărilor omenești”. Privite mai de
aproape lucrurile, problema se pune însă în mod diferențiat, după perioade
istorice și, deci, după gradul de civilizație al popoarelor19. Pentru a cunoaște
înfățișarea de altă dată a poporului, pentru a putea trage concluzii, etno
graful trebuie să recurgă la izvoarele scrise. Lipsei de interes din partea
etnografilor pentru popoarele zise civilizate i se datorește, după Vâlsan,
și faptul că în manuale vestite de etnografie Europa cu popoarele ei nu
ocupă nici o zecime din volumul lor, iar partea consacrată acestora se referă
doar la trecut. De aceea, „pentru iubitorii de știință pură etnografică”,
cum afirmă Vâlsan în încheierea acestor considerații teoretice generale,
„domeniul de unde pot ieși rezultate frumoase nu este Europa cea conta
minată de civilizație, ci continentele pline de sălbatici” (p. 10—11).
Dar Vâlsan n-a sesizat și n-a scos în evidență aspectele negative ale
vechilor studii ale etnografilor burghezi, și n-a intuit calea pe care popoarele
oprimate trebuiau să o urmeze pentru eliberarea lor.
Etnografia burgheză a folosit și mai folosește metoda de a „studia”
și cunoaște felul de viață, cultura și obiceiurile popoarelor coloniale sau din
fostele colonii, cu scopul ca lămurind funcțiile acestor obiceiuri și cu ajutorul
conducătorilor locali (potrivit concepției școlii funcționaliste. a lui B. Mali-
novschi), să poată stăpîni și domina pe băștinași.
18 G. Vâlsan, O șt. nouă...., l.c., p. 9, 11, 32. — Pentru alte formulări ale defini
ției și obiectului etnografiei vezi I. V 1 ă d u ț i u, Probleme de cercetare în domeniul etnografiei,
în voi. ,.Studii și referate la istoria României — decembrie 1953", București, Edit. Acad.
R. P. Române, partea I, 1954, p. 229 — 236; idem, Orientarea ideologică a cercetărilor etno
grafice, „Lupta de clasă”, București, 1960, nr. 2, p. 45 : „Etnografia, ca știință istorică, se
ocupă cu studiul specificului național al culturii și felului de trai al popoarelor, cu originea
și răspîndirea acestora în diferite epoci istorice ; etnografia marxistă nu se mărginește numai
să înregistreze sau să descrie fenomenele de trai și cultură, ci le studiază pornind de la
condițiile economice de viață și starea socială a oamenilor, studiază cauzele apariției și dezvol
tării acestor fenomene, interdependența și intercondiționarea lor”.
19 într-un loc G. Vâlsan vorbește despre viața poporului nostru, „a celui de jos, a
celui real pentru etnografie, lipit de pămîntul lui" (p. 17), fiind astfel influențat de E. Hof-
mann-Krayer care a provocat discuția dacă sub noțiunea de popor se înțelege întreg poporul,
adică națiunea, cu toate clasele sociale, sau numai poporul de rînd. El înțelegea prin cuvîntul
„volk” numai poporul de jos — vulgus — care reprezintă originalul caracter popular. Vezi
unele detalii ale discuției la R. Vuia, Etnografia. . ., l.c., p. 23 — 25.
458 Teodor Onișor
Aceste probleme aparțin etnografiei generale, care, după expresia lui

Vâlsan, este destul de interesantă, întrucît contribuie la o cunoaștere a
altor popoare. Studierea acestora, afirma el în partea din conferință con
sacrată folosului practic al cunoașterii etnografiei la noi, ,,ar deștepta multe
gînduri și ar da naștere la comparații” (p. 24). Am arătat ceva mai înainte
că manualele de etnografie din țările occidentale acordă un spațiu redus
problemelor etnografice europene, inclusiv etnografiei lor proprii și că își
îndreaptă atenția îndeosebi spre alte continente. Pe lîngă scopuri și dede
subturi politice, această orientare s-a întîmplat și se întîmplă și pentru
faptul, subliniat de Vâlsan, că unele din aceste popoare (englezi, germani
ș.a.), „își pot îngădui să cerceteze etnografia Africii și Americii, nu numai
fiindcă au mijloace pentru aceasta, ci în primul rînd (subi. G.V.), fiindcă
în gradul de cultură în care au ajuns, ei își cunosc din toate punctele de vedere
neamurile lor si au conștiința deplină a valorii si forțelor lor naționale”
(p. 13).
Față de această situație Vâlsan se întreba, pe bună dreptate : care este
rostul etnografiei la noi? „Se aplică toate acestea la țara noastră? Etnogra
fie ? Dar noi nu avem nici colonii, nu ne putem permite luxul expedițiilor
și nici al unor muzee în care să fie adunată cultura popoarelor, — și deci
nu putem face nici etnografie, care e o știință în primul rînd bazată pe obser
vație și comparare”. Vâlsan răspunde categoric că nu în această formă se
pune problema existenței și afirmării etnografiei românești. Fără îndoială
că nu din București, Iași sau Cluj ar putea veni cele mai bune explicări ale
popoarelor Polineziei, sau ale centrului Africii. . .20
Periodicele geografice și etnografice ale vremii dădeau o mare atenție numeroaselor
expediții de explorare în diferite părți ale lumii. S-a creat chiar o tradiție ca în cadrul
adunărilor generale ale Societății române de geografie să se prezinte rapoarte anuale în care
se descriau, uneori cu destule amănunte, pe baza bogatelor informații apărute în reviste
străine, astfel de expediții. Ele se refereau la tot ce se știa atunci privitor la descoperirile
efectuate în acei ani pe întinsul apelor sau in interiorul continentelor. Publicațiile diferitelor
societăți geografice se întreceau în a prezenta rezultatele mai mult sau mai puțin științifice ale
diferiților exploratori. La astfel de acțiuni se referă G. Vâlsan in conferința sa din 1911
cînd afirmă că, lăsînd grijii apusului cu posesiuni să descurce ființa neamurilor zise sălbatice,
noi să ne ocupăm de lumea noastră, să descurcăm ființa etnică actuală și trecută a poporu
lui românesc în unele privințe mai necunoscută decît popoarele din centrul Africii (p. 13).
Această constatare era, desigur, valabilă și actuală pentru anii cind a fost formulată. Zic
și actuală pentrucă ea preocupa într-o măsură oarecare și unele societăți geografice euro
pene.
în această atmosferă destul de încărcată a anilor 1910—1912 analiza

G. Vâlsan situația etnografiei românești și datoriile etnografice ale generației
sale de a studia toate teritoriile unde trăia populație românească.
într-un singur loc, unde face aluzie la rolul educativ al etnografiei și
anume spre sfîrșitul conferinței sale, spune că printr-o muncă științifică,
disciplinată și inteligent popularizată, servești poporului, îi ajuți să se
cunoască nu într-un grup de indivizi ci ca un impozant suflet (pe atunci
doar) de 12 milioane, „ajuți ca fiecare individ să simtă că trăiește în acest
20 G. Vâlsan, O șt. nouă, l.c., p. 12.

suflet imens, cu aceleași aspirații”. Prin aceste cuvinte și prin cele care
le-a spus în continuare, Vâlsan nu poate fi acuzat de iredentism. Cine nu ar
subscrie alături de el cuvinte ca acestea: ,,cu convingerea acestei puteri
reale, care există, dar nu o cunoaștem încă și n-am coordonat-o, putem nu
numai spera, dar și cere să trecem la faptă, pentru realizarea unor drepturi
care sînt ale noastre și pe care ori de cîte ori le uităm înseamnă amorțire
a sufletului etnic și crimă împotriva viitorului nostru”21.
Plecînd de la aceste constatări, formulate cu un scop bine determinat
(să atragă atenția oficialităților vremii asupra acestor probleme), Vâlsan
încearcă să stabilească sarcinile^ etnografiei românești pentru etapa respec
tivă și mijloacele de realizare. în orice caz, era îndreptățit să afirme că în
ținuturile românești, pline de multe surprinderi etnografice, este încă destul
loc pentru expediții, iar ,,din cuprinsul lor se poate umple nu numai un muzeu
și de aici poate ieși multă știință etnografică”, fiindcă îndemn la studiu
există (p. 14). Dacă generația anterioară, zicea Vâlsan, n-a realizat mai
mult, fie pentru că n-a vrut, fie că n-a știut cum, nu poate fi învinuită, ea
avînd destule de făcut, dar ,,dacă nu o vom face noi, acum cînd poate e
ultima clipă cînd o mai putem face, atunci asupră-ne va apăsa învinuirea
celor care vor veni după noi și de care nu vom putea fi iertați niciodată”
(0 șt. nouă, p. 29).
Ce era deci de făcut? Potrivit definiției etnografiei, formulată de G. Vâl
san și aplicată la poporul român, o primă sarcină a științei noastre ar consta
în studierea „icoanei” acestei grupări etnice, răspîndirea ei în spațiu, înso
țită de urmărirea etnogenezei și evoluției culturii materiale și spirituale,
precum și particularitățile felului de trai al poporului nostru. Unele dintre
aceste probleme cad și în sarcina altor științe, cu care etnografia trebuie
să colaboreze pentru clarificarea lor. Cu aceasta atingem și părerea lui
Vâlsan cu privire la locul etnografiei între celelalte științe și raporturile
dintre ele.
Privită în sens larg, cum am arătat, etnografia ar cuprinde și antro
pologia. Prin această ramură, afirma Vâlsan, etnografiei îi revine sarcina
să lămurească ce e cu înfățișarea fizică a oamenilor, nestudiată aproape
de loc la noi. E aceeași în tot cuprinsul nostru ? Există un tip sau mai multe
tipuri cu anume caractere, tipuri care să ne deosebească sau să ne apropie
de vecinii noștri? (p. 15). în înțelesul restrîns, antropologia rămîne doar o
știință vecină, înrudită a etnografiei.
în preocupările ei etnografia vine în atingere cu alte științe, în primul
rînd cu istoria și filologia. Istoria contribuie la explicarea multor probleme
de bază cu privire la caracterizarea unui popor. Uneori însă istoria, ca să
nu rămînă în generalități, sau să calce alături de adevăr, trebuie să ceară
ajutorul etnografiei. De altfel unele ramuri, ca istoria culturii, sînt însăși
etnografia înțeleasă evolutiv22. Etnograful trebuie să apeleze și la filologie,
21 G. Vâlsan. Datoriile noastre etnografice, în „Pentru mințile și inimile ostașilor
noștri”, București, 1912, p. 31, 39.
22 G. Vâlsan, O știință nouă..., l.c., p. 33, vezi și Ș t. P a s c u, Etnografie și
istorie, în „Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 1959—1961”, Cluj, 1963,
p. 13-21.
460 Teodor Onișor
limba fiind o parte din însăși sufletul poporului, iar într-un „muzeu al limbii
române” etnograful va găsi răspunsuri și la multe din întrebările științei
sale. Vâlsan considera că folclorul, ca o culegere conștiincioasă și o interpre
tare superioară a literaturii populare, poate sta alături de filologie (p. 34—35).
Sînt încă o serie de probleme privitoare la trecutul poporului român
pe care au încercat să le rezolve istoria și filologia, dar cu privire la care
etnografia, tot așa de îndreptățită, a spus încă foarte puțin. Una dintre
acestea este cea a originii noastre. Etnografia nu a spus încă prea mult
cu privire la etnogeneza poporului român23. Etnografia nu a spus nimic
cu privire la „mijloacele cu care am rezistat ca popor, și ca popor cu limbă
latină cînd romanizarea se admite că a durat în ținuturile carpatice numai
două sute de ani, și cînd aceste ținuturi au fost cele dintîi pe care le-au izbit
cele mai puternice valuri ale năvălirilor barbare” (p. 15—16). Aceste pro
bleme, într-adevăr încă nelămurite îndeajuns, pe vremea lui G. Vâlsan erau
considerate „mari enigme”, noi un „popor misterios”, iar trecutul nostru
îndepărtat cuprindea încă taine, fiind „învelit în neguri adînci”. .. (p. 16).
Pentru știința românească de astăzi nașterea poporului nostru „nu
comportă nici un aspect miraculos sau enigmatic, ci este un fenomen isto
ric din cele mai firești, cu condiția ca la explicarea lui să se țină seama de
toate împrejurările istorice ale epocii și ale spațiului în care începe și se desă-
vîrșește acest proces”. Ea lămurirea acestor probleme trebuie să-și dea
contribuția istoria, lingvistica, etnografia etc.24. Pentru a înlătura negurile
care mai persistă încă în astfel de probleme, avem în mare parte intuiții,
dar ne trebuie argumente științifice. Istoria și filologia au cercetat, în tre
cut, doar o parte din manifestările poporului nostru atîtea cîte cădeau în
sarcina lor. Vâlsan revendica pentru etnografie datoria de a cerceta „ade
vărata ființă vie a acestui popor, în toată multipla lui înfățișare, în viața
lui zilnică” (p. 16—17).
Dar istoria și filologia mai au de pus multe întrebări etnografiei nu
numai cu privire la trecutul neamului nostru. Chiar pentru a putea explica
acest trecut, „izvoarele cele mai bogate se ascund în studiul înfățișării
etnice actuale a românilor”. Potrivit concepției lui Vâlsan, etnografia tre
buie să lămurească nu numai ce este cultura materială și spirituală româ
nească, ci și ce legături are aceasta cu cultura popoarelor vecine : care este
mai veche (Vâlsan zicea bătrînă), mai independentă, mai unitară, mai în
stare de a influența sau a fi influențată. El nu răspunde la toate aceste
întrebări, dar pentru unele are cuvinte pline de conținut care merită să fie
reținute.
La întrebarea dacă poporul nostru este o unitate etnică destul de hotă-
rîtă Vâlsan nu răspunde direct și imediat, dar, afirma el, sîntem înclinați
să admitem această unitate atît cînd privim pămîntul românesc (despre
23 Sub influența mărețului act al desăvîrșirii unității statului național care a avut loc
după primul război mondial (1918), G. Vîlsan sublinia necesitatea studierii fenomelor
etnografice de către etnografie, așa cum le studiază și dialectologia, ca elemente ale fostei
românități dunărene, cunoscute sub numele de aromâni, megleno-români, istroromâni etc.
Vezi și Istoria României, vol. I, București, Edit. Academiei, 1960, p. 807.
24 Vezi 1st. României, vol. I, p. 775.
care s-a spus că alcătuiește un întreg armonic unic în Europa), cît și cînd
luăm în seamă limba, în cadrul căreia, dată fiind uniformitatea ei, nici nu
se pot stabili dialecte, ci doar nuanțe, graiuri. „Aceeași limbă răsună în
liniștea bălților Dunării, în tăcerea culmilor stropite cu zăpezi ale Făgăra
șului și Rodnei”. Admisă unitatea geografică și lingvistică, trebuie de-
acum să-și spună și etnografia cuvîntul (p. 14). Dar se oprește aici.
Cît privește vechimea culturii noastre, luată în înțeles etnografic, adică
materială și spirituală, păstrată ca moștenire, nu se poate compara cu a
multor popoare europene. Ca să nu fie acuzat de entuziasm personal, Vâlsan
citează spusele etnografului austriac dr. M. Haberlandt care a făcut o
comparație între arta populară ruteană din nordul Moldovei și „vechea
cultură românească”. Arta în lemn a românilor întrece în antichitate și în
ornamentică pe a rutenilor. Tot așa obiectele casnice, plastica populară
religioasă, furcile bogat crestate, olăria, „arată o mai mare primitivitate
și dependență de un ciclu de forme de origină în parte deosebită”. Aceste
creațiuni „se numără printre cele mai interesante și mai antice ale artei
populare europene”25. Da aceste afirmații G. Vâlsan mai adaugă doar atît :
„Aceasta o spune Haberlandt care cunoștea numai pe cei 400 000 de români
din Țara de Sus. Se înțelege că un studiu sistematic de etnografie, asupra
tuturor milioanelor de români, ar putea scoate la iveală multe lucruri sur
prinzătoare” (p. 19). Aici mai putem reține cele spuse de el cu privire la pute
rea tradiției, moștenită și urmată de poporul nostru din timpuri îndepăr
tate și trecută din om în om pînă în zilele noastre. în acest consens el afirma
că viața poporului nostru se desfășoară după anumite norme aproape fixe,
toate faptele, mari și mici sînt însoțite de ceremonialuri tainice (citează
ursitoarele, bradul împodobit ș.a.), uneori parcă fără rost care îngrădesc
viața într-un ritual moștenit aproape neschimbat din bătrînii bătrînilor.
Așa se explică de ce „tatăl face într-un anume fel casa, mama țese, croiește
și coase într-un anume fel cămașa, cu anume rîuri, copiii se joacă într-un
anume fel, făcînd mișcări și spunînd uneori cuvinte pe care nu le mai înțe
lege nimeni, fetele cîntă într-un anume fel, bătrînele lecuiesc cu anume des-
cîntece ciudate, pînă și ciobanul își cheamă oile, își sapă fluerul sau bățul
într-un anume fel” (p. 17—18).
Din puținul material etnografic românesc cercetat pînă în anii cînd
se ocupa Vâlsan de aceste probleme, „se poate spune că avem o comoară
de care nu ne dăm destul de bine seama. Sîntem în miezul unei vechi civili
zații — care a fost numită tracică — și se pare că reprezentăm partea ei
cea mai caracteristică, în forme mai curate ca aiurea și chiar cu elemente
necunoscute” (p. 36—37).
O astfel de moștenire de veche cultură, în prezent cu manifestări ca
cele schițate mai sus, merită, în perspectivă, scria Vâlsan, atenția oricărui
mare învățat al lumii. în aceste împrejurări cu atît mai mult trebuie să
fim atrași și îndemnați la muncă noi, care facem parte din poporul românesc.
Dacă altor științe li se poate permite o oarecare întîrziere sau încetinire în
25 Cf. M. Haberlandt, O österreichische Volkskunst, vol. III, 1911, la G. V11 s a n,

O știință nouă..., p. 18—19.
462 Teodor Onișor
adunarea materialului (căci, de exemplu, documentul rămîne păstrat în

biblioteci și arhive, limba e fixată în cărți și trăiește în graiul atîtora, iar
pămîntul și viața geografică a poporului evoluează atît de încet încît o întîr-
ziere a studiului nu aduce o pierdere a materialului), etnografia la noi nu
poate face aceasta în nici un caz. Materialul etnografic (elemente de veche
cultură) sub influența civilizației materiale moderne, se alterează, se pre
face în unele privințe nespus de repede, fiind sortit pierderii. Versurile lui
M. Eminescu : ,,Și cum vin cu drum de fier / Toate cîntecele pier” se pot
aplica nu numai cîntecului popular, ci întregii noastre culturi populare.
Cauzele acestor alterări și prefaceri sînt, după G. Vâlsan, schimbarea con
dițiilor economice, moda de a imita pe tîrgoveți și ieftinătatea unor produse
industriale noi.
Pentru a ne convinge că în noile condiții de viață pot pieri chiar în
vremea noastră „lucruri de o însemnătate covîrșitoare, despre care nicio
dată nu vom ști nimic”, Vâlsan s-a oprit, în 1911, la un singur exemplu :
vechimea și importanța etnografică a plugului de lemn — rarița, la care,
în 1926, mai adaugă unul, obiceiul -păstoresc al ,,focului viu”. Obiceiul aprin
derii primului foc la „urcarea la stînă”, primăvara, are două părți: una
care constă în aprinderea focului nu cu chibriturile și nici cu amnarul (și
el unealtă preistorică), ci prin frecarea a două lemne atît de mult și cu atîta
meșteșug pînă ce acestea se aprind. Această parte a obiceiului, răspîndit
la popoarele cele mai primitive era cunoscută pe vremea cînd scria Vâlsan,
doar în Munții Maramureșului (ulterior a mai fost aflat și în Munții Rodnei
și în alte părți)26. Partea a doua, „cea frumoasă”, cum zicea Vâlsan, a obi
ceiului, s-a pierdut. Ea consta în faptul că acel „foc viu” nu putea fi aprins
decît de un tînăr fecior („fecior — vestală”) care trebuia să-l păzească să
nu se stingă pînă la coborîrea stînei de la munte. Vechimea acestui obicei,
susținea Vâlsan, „trece de vremea nașterii neamului nostru și își are origi
nea în adînciniea timpurilor preistorice” (p. 20—22).
Celălalt exemplu se referă la rărită, plug în întregime din lemn, de
care s-a ocupat etnograful german Richard Braungart. Acesta, într-un
amplu capitol consacrat plugului din România, ajungea la concluzia că plu
gurile vechi românești sînt de două feluri : tipul gotic vechi și tipul romanic.
Acesta din urmă se întîlnește doar în teritoriile ocupate de români și are
caracteristica de a ru putea ara decît în cîrnpie, ceea ce are importanță
pentru continuitatea elementului românesc în șesul Dunării27.
Pe baza acestor exemple și a întregii analize pe care o face cu privire
la situația materialului nostru etnografic, G. Vâlsan trage cîteva concluzii
și trasează sarcini deosebit de importante privitoare la culegerea acestui
material, la studierea lui științifică, la învățămîntul etnografiei ș.a. în pri
26 Vezi T. Mor ariu, Viața pastorală în Munții Jdodnci. București, 1937, p. 142—143;
I. M u ș 1 e a , Materiale- pentru cunoașterea și râspîndirca- ,Jocului viu” la. români. „Anuarul
Arhivei’de folclor", 1937, IV, p. 237 — 242 și mai ales I). A. Vasiliu, Ido cui viu în dat Viile
poporului român în legătură cu a altor popoare. Studiu de jolclor. București, 1943, 148 p., fig.
și o bogată bibliografic.
27 R. B r a u u g a r t, Die Urheimat der Landwirtschaft aller indogermanischen Völkery
Heidelberg, 1912, apud G. Vâlsan, O știință nouă..., l.c., p. 22 — 23.
mul rînd, ,,ce ne-a rămas trebuie adunat în grabă și cu sfințenie, ori cîte
sacrificii ne-ar cere”. Cît de mult prețuia el materialul etnografic rezultă
și din afirmația, exagerată, desigur, că în el vom găsi „certificatul nostru
de noblețe națională” (p. 29).
3. Din realizările organizatorice ale lui George Vâlsan în domeniul etno

grafiei și muzeologiei etnografice.
Ce s-a făcut în această privință prin contribuția directă a lui G. Vâlsan
și a colaboratorilor săi? Este o întrebare la care, în parte, am răspuns cu
alte ocazii. în orice caz, în atmosfera creată la Cluj în jurul noii universități
românești, în primii ani de după desăvîrșirea unității statului național,
Vâlsan a găsit mediul științific favorabil pentru desfășurarea unei activități
de cercetare și organizare, atît în domeniul geografiei cît și al etnografiei,
în acei ani, în care au fost puse bazele Muzeului limbii române, condus de
profesorul Sextil Pușcariu, a Institutului de speologie a savantului Emil
Racoviță, a Muzeului și Grădinii botanice conduse de profesorul Alex. Borza,
a Societății de științe din Cluj ș.a., G. Vâlsan a organizat Institutul de geo
grafie al Universității, a contribuit la înființarea Muzeului etnografic al
Transilvaniei, a condus activitatea Societății etnografice române din Cluj
și a Secției geografice și etnografice a „Astrei”28. în cadrul acestor instituirii
și societăți, cu colaborarea unui mănunchi de tineri entuziaști grupați în
jurul său, el a încercat și, în parte a reușit, să ducă la îndeplinire unele din
„datoriile etnografice” care au revenit generației sale, continuîndu-și acti
vitatea etnografică întreruptă de război.
încă din 1919, primul an de activitate al noii Universități din Cluj,
în legătură cu institutele ce urmau să fie înființate în cadrul ei și cu insti
tuțiile culturale din afara ei, s-a pus, întîi pe plan local, și problema înfiin
țării unui muzeu național, cu secții de istorie, etnografie, științe naturale
ș.a.29. G. Vâlsan a făcut parte din comisia instituită în acest scop, care a
hotărît ca în prima etapă să se înființeze, ca instituție nouă, doar Muzeul
etnografic al Transilvaniei, celelalte secții urmînd să folosească colecțiile
existente în cadrul fostului Muzeu ardelean. Prin stăruința comisiei amin
tite și îndeosebi a profesorului R. Vuia, directorul Muzeului etnografic al
Transilvaniei, s-a ajuns ca în curînd să ia ființă o nouă instituție în care
patrimoniul culturii populare românești a primit locul ce i se cuvenea30.
Alături de ceilalți membri ai comisiei (președinte fiind S. Pușcariu), G. Vâl
san a pledat pentru înființarea, pe lîngă un muzeu etnografic pavilionar,
și a unui muzeu în aer liber pe Cetățuie, pe care el o vedea încă de pe atunci
ajunsă în centrul orașului în urma dezvoltării cu timpul a Clujului. Concep
ția lui despre necesitatea și importanța unui muzeu etnografic și-a exprimat-o
28 Vezi nota 13.

29 Vezi T. Morariu și T. Onișor, Romulus Vuia, întemeietorul Muzeului si
Parcului etnografic din Cluj, ,,Rev. muzeelor", 1966, an. III, nr. 4, p. 298 — 305, fig. ;
acolo, în note, și biliografia.
3tJ Vezi I. M u ș 1 e a , Etnografia românească în Ardeal, după Unire, „Societatea de
mîine", Cluj, 1928, V, p. 452 — 454.
464 Teodor Onișor
încă în conferința amintită, ținută la Berlin în 1911. Peste 15 ani, cu ocazia

repetării aceleiași conferințe la Dej sau la Gherla (în 1926), Vâlsan adăuga
satisfăcut la textul său anterior știrea că la Cluj există din acel an un curs
de etnografie la universitate, precum și un muzeu etnografic în care „cul
tura românească” e pusă pe primul plan, așa cum cerea dreptatea, iar nu
aruncată într-un colț și reprezentată prin obiecte de dispreț, așa cum făceau
vechile muzee din Ardeal81. Menționăm, ca deosebit de grăitor în legătură
cu problema pe care o urmărim, și un fragment (pe care-1 redăm în notă)
dintr-o scrisoare trimisă unui bun prieten al său (G. T. Kirileanu din Piatra
Neamț), în mai 1928, adică tocmai în perioada în care se lucra intens la pre
gătirea inaugurării Muzeului etnografic din Cluj31 32.
Dar G. Vâlsan n-a fost singurul care a socotit ca o „datorie” să spri
jine crearea și dezvoltarea Muzeului etnografic din Cluj. Da înființarea și
buna organizare a noii instituții culturale clujene și-au dat concursul lor
prețios și alte personalități de seamă ale generației lui Vâlsan, ca poetul
Octavian Goga, care în calitate de ministru al artelor a pus la dispoziția
Comisiei muzeului o importantă sumă de bani ; profesorul Alex. Eapedatu,
în aceeași calitate, dar și ca membru al Comisiei Muzeului, profesorul Fmii
Racoviță, care a intervenit în mai multe clipe de grea „încercare” în vederea
rezolvării în mod favorabil a numeroase probleme ce s-au ivit în existența
muzeului33, marele învățat Nicolae Iorga34, profesorul Emil Panaitescu,
profesorul S. Pușcariu, primul rector al Universității din Cluj și director
al Muzeului limbii române, președintele Comisiei Muzeului etnografic din
Cluj, în întreaga perioadă cît a funcționat (1922—1928). Un gînd și o vizi
une măreață a avut el odinioară : sus pe Cetățuia Clujului să fie grupate
marile noastre instituții culturale, care putea deveni cu timpul un mic car
tier cultural, un Akropolis al Clujului. . .35.
31 G. Vâlsan, O stiintă nouă. . . l.c., p. 23 — 24 ; I. Mnșlea, Etnografia.... 1 .c„

p. 453.
32 „Un muzeu nu e un depozit cu menirea de a-ți lua ochii prin mulțimea obiectelor.
Un muzeu e o casă de învățătură, care trebuie dată cu folos vizitatorilor. La Cluj, din fie
care indeletnicire populară, nu s-au expus decît un număr relativ restrîns de obiecte, dar
fiecare cu rostul lui, și acest rost e lămurit pe o tăbliță și prin admirabilele fotografii luate
la fața locului, așa că ajunge să privești, de pildă, secția pescăriei, ca să-ți dai seama de
felul și de mînuirea instrumentului, ca și cum ai asista tu însuți la pescuit. Din examinarea
unui raft înveți mai mult decît îți poate oferi un volum, iar dintr-o sală a muzeului din
Cluj cunoști mai multă viață populară românească decît din toate celelalte muzee din Tran
silvania”. E m. B u c u ț a, G. Vâlsan și muzeele țărănești. „Căminul cultural”, 1945, an. XI,
p. 553 — 554. A se vedea și alte fragmente din scrisoare, pe care o crede inedită, la
Lucia Mur eș an, George Vâlsan și problemele etnografiei și muzeologiei etnografice româ
nești., „Rev. Muzeelor”, 1967, an. IV, nr. 3, p. 223 — 224.
33 S. Pușcariu, Contribuția lui Emil Racoviță la întemeierea și susținerea Muzeului
etnografic al Transilvaniei din Cluj. „Rev. Muzeelor”, 1966, an. III, nr. 3, p. 215 — 216.
34 Liviu Șt ef ăne s cu, Din activitatea muzeografică a lui N. Iorga. „Rev. muzee
lor”, an. I, p. 48.
35 Emil Panaitescu, Muzeul etnografic din Cluj. Cuvîntare rostită la inaugurarea
lui, 77 iulie 1928. în același, Cultură și învățământ, Cluj, 1928, p. 44; V. și T. M o r a r i u,
T. Onișor, R. Vuia întemeietorul Muzeului și parcului etnografic din Cluj. „Rev. Muzeelor",
1966, an. III, nr. 4, p. 298 — 305, fig.; R. Vuia, Muzeul etnografic al Ardealului, București,
1928, p. 14.
In vederea sprijinirii și ajutorării Muzeului etnografic s-a proiectat

inițial înființarea unei societăți numită „Prietenii Muzeului”, care însă n-a
luat ființă sub această formă, după cum nu s-au realizat nici planurile mărețe
de construire a unei Akropole pe Cetățuia din centrul Clujului. în locul
proiectatei societăți s-a înființat, în octombrie 1923, o altă societate cu
scop pur științific, anume ,,Societatea etnografică română”, în cadrul căreia
G. Vâlsan a desfășurat o activitate importantă și rodnică36. Prima ședință
prezidată de el a fost cea din 24 ianuarie 1924, cînd și-a rostit frumoasa
cuvîntare despre Menirea etnografiei în România în care arată că locul de
cinste ce i s-a dat în fruntea societății a deșteptat în sufletul lui „recunoș
tință dar și sfiiciune, fiindcă îmi dau seama de însemnatele urmări pe care
le pot avea modestele noastre începuturi” (p. 37). El a condus societatea
pînă în primăvara anului 1927, de cînd, după o lipsă îndelungată din Cluj,
ea n-a mai ținut ședințe, întrerupîndu-și activitatea după o muncă de
aproximativ patru ani școlari (1923/1924—1926/1927). G. Vâlsan a pre
zentat în acest timp cinci comunicări, a luat parte la discuții și a avut pentru
fiecare un cuvînt de lămurire sau de încurajare. în afară de amintita cuvîn
tare despre Menirea etnografiei în România, tot în 1924 a mai prezentat
Cîteva știri vechi despre românii din Serbia. în 1925 a vorbit despre Ele
mente geografice în basmele noastre și Dimitrie Cantemir ca etnograf, iar în
1926 (în 16 decembrie) a rostit un Cuvînt despre Vasile Bogrea, în care
anunță că „s-a stins cu zile bietul Vasile Bogrea trup puțin și știință multă,
fala Universității clujene și orgoliul micii Societăți etnografice pe care o
iubea mai mult decît pe orice altă asociație din care făcea parte”37.
O preocupare permanentă a lui G. Vâlsan și a colaboratorilor săi în
legătură cu îndeplinirea menirei Societății etnografice, nerealizată însă,
a fost și publicarea unei reviste a ei, gînd care l-a frămîntat îndată după
instalarea lui la Cluj38.
Tot de numele lui G. Vâlsan și de aceeași etapă a vieții sale, este
legată activitatea Secțiunii geografice-etnografice a ,,ASTREI”, nou creată
în anul 1925, în urma reorganizării secțiilor științifice și literare ale acestei
vechi asociații culturale39.
îndată după înființarea acestei secții și alegerea lui ca președinte, G.
Vâlsan a trimis tuturor membrilor ei o scrisoare, necunoscută pînă acum,
în care, în patru puncte, le atrăgea atenția asupra unor „mici îndatoriri
morale” ce le reveneau. în primul rînd arăta că fiecare secție, deci și cea de
geografie-etnografie, are sarcina să colaboreze la revista „Transilvania”
în fiecare lună cu cel puțin un articol, plus note și informații mai scurte de
interes geografic și etnografic.
36 Cf. T. Oiiișo r, Societatea etnografică română. Douăzeci de ani de la înființarea ei.
„Transilvania", Sibiu, 1944, an. 75, p. 81—89.
37 G. Vâlsan, în amintirea lui Vasile Bogrea. „Societatea de mîine”, Cluj, 1931,
VIII, p. 3-4.
38 Cf. N. I. Dumitrașcu, George Vâlsan în scrisori. — O linie de folclor și etno
grafie. Craiova, Edit. „Ramuri", (1941), 15 p. Extras din „Arhivele Olteniei”, Craiova, 1941,
XX p. 166—177; reproducere din „Era Nouă", Sf. Gheorghe, 1938, VI, p. 9 — 12 (unde are
titlul: Vn prieten rar'. G. Vâlsan).
39 Cf. Revista „Transilvania”, Sibiu, 1925, an. 56, p. 508.

466 Teodor Onișor
Altă recomandare făcută acelorași membri era ca fiecare să aibă o

activitate culturală prin ținerea de conferințe în numele „Astrei” la orașe,
tîrguri sau sate apropiate, să organizeze societăți turistice și excursii, să
adune material etnografic și geografic (fotografii, hărți, obiecte etc.) pentru
Muzeul Central din Sibiu. El cerea și un raport anual asupra celor realizate,
în cadrul acestei sarcini Vâlsan a ținut o serie de conferințe în mai multe
orașe din țară în cadrul despărțămîntului clujean al Astrei, dintre care
amintim Rolul Carpaților în România actuală (1920), Chestiunea Dunării
(1921), Dobrogea (1925), Parisul, capitala lumii (1925), Coasta de argint
(1925), Cadrul geografic al României actuale (1926), O știință nouă: etno
grafia (1926) ș.a. De asemenea, într-un ciclu de conferințe organizat de
secția medicală, la 13 aprilie 1927, a vorbit despre Mediul fizic extern și
capitalul biologic național.
A treia sarcină ce revenea membrilor acestei secții era de a scoate în
biblioteca populară a Astrei o serie de broșuri în care să se publice monogra
fii regionale din punct de vedere geografic sau etnografic, asupra pămîntu-
lui românesc. Răspunzînd acestei „datorii” Vâlsan a publicat în Calendarul
Astrei (pe 1927) doar o mică cuvîntare intitulată Pămîntul țării noastre.
în plus el a mai editat trei numere din cunoscuta Bibliotecă a secțiunii
geografico-etnografice a Astrei, primul număr (S. O p r e a n u, Săcuiza-
rea românilor prin religie, 1927), fiind deschis cu un prețios cuvînt al său
despre importanța și necesitatea monografiilor regionale ; în numărul 2
a publicat cele două cuvîntări ale sale (0 știință nouă : etnografia și Menirea
etnografiei în România, 1927), iar în nr. 3Eliseu Sighiarteu a
publicat lucrarea Colinele și Cetatea Ciceului (1928).
Semnificative sînt, pentru finețea lor, cuvintele de încheiere : „Sperînd
că nu veți da uitării că a fi membru în secțiunile Astrei este o onoare de
care trebuie să ne facem demni prin activitatea noastră de îndeplinirea
idealurilor celor mai înalte și mai dezinteresate pe care le poate avea socie
tatea, avem convingerea că veți ține seama de aceste recomandări și veți
căuta să le îndepliniți într-o muncă plină de roade pentru poporul nos tru
care nu va întîrzia să ne răspundă prin iubirea sa”.
4. Sarcini în domeniul învălămîntului și al cercetării științifice. Metode

de cercetare
Potrivit programului schițat de G. Vâlsan, etnografii români trebuiau
să-și intensifice activitatea în domeniul cercetării științifice. El atrăgea atenția
încă din 1911 că o întîrziere a studiilor curat etnografice a fost și pînă atunci
o mare pierdere. ,,De acum înainte ar fi un dezastru. Casă, port, ocupații,
obiceiuri, superstiții, mentalitate, se prefac cu astfel de iuțeală, încît, pentru
multe nu ne rămîne acum decît să culegem amintirea spuselor bătrînilor”.
O preocupare, în continuare, numai pentru poezia populară, pentru basme
și ghicitori, pentru ștergare, oprege, străchini și furci crestate, „atunci ce
se numește cultura populară în ținutul nostru va dispărea în mare parte
fără să se fi studiat” (0 șt. nouă, p. 36). O cunoaștere cu adevărat științi
fică a poporului nostru ar avea urmări pozitive în multe domenii de activi

tate practică.
Vâlsan era convins că una dintre cauzele principale pentru care s-a
ajuns la starea prezentă mai sus, este și faptul că etnografia nu se preda
în învățămîntul nostru de nici un fel. Sarcina imediată, trasată profesorului
G. Vâlsan în 1919 chiar prin actul de numire, a fost de a reorganiza învăță
mîntul geografiei la Universitatea din Cluj. Cum se știe, el a reușit ca din
primii ani să imprime geografiei un caracter științific. Cu ocazia studierii
situației învățămîntului geografic în școlile de toate gradele, el s-a oprit
și la necesitatea învățămîntului etnografiei românești, problemă de care
s-a ocupat de altfel încă din 1911. în timp ce școala ne învață să cunoaștem
trecutul poporului — ce a murit, ne învață să cunoaștem limba și pămîntul
poporului, deci după legi și regulamente este în primul rînd națională, școala,
în nici o clasă nu ne învață să cunoaștem națiunea, însuși poporul român
și neamurile care trăiesc alături de el. „Care obiect și în ce școală românea
scă, de la cele primare pînă la universitate, se întreba Vâlsan, tratează despre
viața actuală a poporului românesc ? Copilul aude veșnic vorbe mari de
„națiune”, „iubire de neam” și le repetă pe dinafară, întărindu-se în credința
că acestea sînt niște peceți oficiale”. G. Vâlsan atingea în conferința sa
de acum peste o jumătate de veac, o problemă așa de actuală și astăzi, aceea
a formării conștiinței naționale : „Spre a putea iubi un neam, fie chiar al
tău, trebuie să-1 cunoști”. Etnografia, alături de istorie și de geografie,
este un mijloc de educație națională — și aceasta, spunea el, îi dă cea mai
înaltă valoare". . . „O serioasă conștiință națională40 ca și o cultură națio
nală la noi poate porni numai de la o mai deplină și mai exactă cunoaștere
a poporului românesc”. Dacă în fața omului de știință-etnograf stau sarcini
10 Ce înseamnă conștiința națională și problemele legate de existența și manifestările

ei la români au format obiectul lecției inaugurale a cursului de geografie la Universitatea
din Cluj rostită la 19 noiembrie 1919. Vezi G. Vâlsan, Conștiință națională și geografie.
București, 1921, 23 p. Extras din „Convorbiri literare", București, 1921, an 53, p. 1 — 23;
ulterior a fost reprodusă de prof. C. Iencica în revista învățătorilor clujeni „Satul și școala”,
Cluj, 1937, an. VI, nr. 7—8, p. 193 — 207 și extras, Cluj, 1937, 51 p., cu un portret și o
prefață de C. Iencica, formînd nr. 6 din Biblioteca învățătorilor. — Această lucrare pune
multe probleme, unele deosebit de actuale. Vâlsan a reluat aici și a încercat să lămurească,
la nivelul condițiilor și a cunoștințelor vremii cînd le rostea, noțiuni ca „națiune", „con
știință”, „subconștiință", „conștiința națională” — privite evolutiv. A vorbit despre influența
limitată a mediului geografic („favorabilă" sau „stînjenitoare") ; a stăruit asupra factorului
cultural („voit”) în prefacerea, modelarea, răspîndirea și intensificarea conștiinței; dacă este
nevoie de o conștință națională ; cum a căpătat poporul nostru această conștiință ; influența
limbii comune, contribuția cărturarilor, începînd cu cronicarii și sfîrșind cu ziarul și cartea
actuală ; influențe geografice : rîurile însoțite de drumuri umblate, păsurile numeroase, Dună
rea — cale de transport și de pescuit, muntele cu păstorii săi, mișcările de populație sînt
probleme importante și pentru etnografie, care, afirma Vâlsan, „sînt numai indicațiuni care
au nevoie de adîncire". Pagini întregi sînt dedicate răspunsului la întrebarea: „Ce înseamnă
a fi român ?" Ele pot fi reproduse în orice antologie de genul volumului Cîntare României,
1965. . .. Aici reținem doar fraza : „Și mai ales a fi român înseamnă a avea credință că toate
însușirile bune ale neamului nostru, pe care le putem arăta cu cinste oricui, nu au
avut încă răgazul să se desfășoare în deplinătatea lor, dar că în numele lor, avem dreptul
să cerem libertatea de a le duce la desvăvîrșire, nu numai pentru gloria noastră, ci pentru
binele lumii întregi”. G. Vâlsan, Conștiința națională..., l.c., 1937, extras, p. 28.
468 Teodor Onișor
ca : o clară cunoaștere și caracterizare a unui popor, o adîncire a originilor

sale ș.a., în grija educatorului intră ceva mai mult : convingerea că printr-o
muncă științifică disciplinată și inteligent popularizată servești poporului
tău, îl înveți să cunoască masa întreagă și unitară a întregului popor, „uni
tatea care nu e dată prea multor popoare pe pămînt” — și să-1 facă să simtă
că fiecare individ trăiește în acea colectivitate, în acel suflet imens și omogen
(p. 27—29). De aceea, plecînd de la aceste idei, profesorul Tiberiu Morariu
afirma : „Imperativul dezvoltării acestei științe la noi este categoric”,
ceea ce reliefează și Vâlsan prin cuvintele : „O întîrziere a studiilor curat
etnografice a fost și pînă acum o mare pierdere. De acum înainte ar fi un
dezastru. . . ”41.
Față de această situație pare cu totul firească afirmația lui Vâlsan că
„oricui trebuie să-i pară uimitor faptul că nu ne gîndim serios la lucrul
acesta. Nu ne cunoaștem pe noi”42. Ce măsuri prevedea el pentru a ieși din
impas ? în primul rînd el vedea un mare cîștig pentru învățămîntul mediu
dacă chiar cu sacrificarea unor ore de la alte discipline, care în general
repetă materia în cursul superior, s-ar adăuga în clasele superioare geogra
fia umană și etnografia, sau numai etnografia, urmată de geografia econo
mică și geografia României. Pentru învățămîntul universitar el a introdus
efectiv în regulamentul facultății de științe din Cluj, pentru prima dată
la noi, predarea etnografiei la secția de geografie-istorie. Studenții care
urmau geografia în legătură cu literele, trebuiau să asculte cîte un an cursu
rile de preistorie, istoria antică, istoria universală, toponimia și sociologia,
și cîte doi ani istoria românilor și etnografia. Aceasta din urmă era pro
vizoriu trecută la facultatea de litere, dar, afirma Vâlsan, ea trebuie să facă
parte din secția geografică a facultății de științe. Importanța ce i-a acordat
etnografiei rezultă și din faptul că a pus-o, ca timp de pregătire, alături
de istoria patriei43. în noiembrie 1925, deci înainte de a-și începe activitatea
41 Cf. T. Morariu, G. Vâlsan — un mare geograf român. București, 1956, p. 27.

— Tot G. Vâlsan atrage atenția asupra unor împrejurări cînd studiile etnografice și geogra
fice au devenit necesare. Au fost momente în istorie care s-au răzbunat pe lipsa de cunoaș
tere a unor regiuni, probleme etc. Toată lumea știe că în simulacrul de pace cu germanii
din 1918 n-am știut să apărăm dreptul nostru asupra Dobrogei. Tot așa ani fost surprinși
nepregătiți cu prilejul realipirii Dobrogei în 1878. Au rămas clasice cuvintele lui Mihail Ko-
gălniceanu, spuse în Cameră: „Domnilor, nenorocirea cea mai mare este că deși Dobrogea
o avem de mai bine de un an de zile, nici presa, nici particularii, nici Dv., nu v-ați ocupat
să cunoașteți această țară. Din toți Dv. nu știu dacă sînt patru care cunosc Dobrogea”.
— ,,Această ,,cea mai mare nenorocire”, afirma Vâlsan în 1919, durează pînă astăzi pentru
toată țara. Nici presa, nici parlamentarii, — nici particularii — afară de foarte rare excepții
— nu au căutat să o îndrepte — și nici statul". (G. Vâlsan, Const, naț. l.c., p. 46 — 47,
nota).
în prezentarea pe care Vâlsan însuși o făcea în 1916 conferinței sale Datoriile noastre
etnografice scria: ,,Se arată considerația de care se bucură etnografia în alte țări și puțina
atenție care i s-a dat la noi pînă acum. Se insistă asupra importanței speciale pe care această
știință o are îndeosebi pentru noi, atît în cunoașterea românilor din țară și din statele vecine
cit și la lămurirea problemelor obscure cu privire la școală, unde se dau noțiuni despre
pămîntul, limba și istoria neamului românesc, nu se dă nicăieri noțiunea despre însuși neamul
românesc. G. V â 1 s a n, ' Memoriu de titluri și lucrări, București, 1916, p. 6.
43 G. Vâlsan, învățămîntul geografic la Universitatea din Cluj, „Lucr. Instit. geogr.
al Univ. din Cluj", 1922, vol. I, p. 341—343. — în legătură cu locul etnografiei în învăță-
catedra de etnografie de la Facultatea de litere (lecția inaugurală a prof.

R. Vuia s-a ținut la 9 noiembrie 1926), G. Vâlsan cerea consiliului facul
tății să înființeze, în cadrul Institutului de geografie, încă două conferințe,
una de cartografie și alta de geografie umană cu etnografie, motivînd că
pe lîngă faptul că se va da o mai serioasă pregătire studenților, va fi atrasă
și etnografia în cercul de influență al facultății de științe.
Spre deosebire de multe școli etnografice străine, care includ această
știință în antropologie sau sociologie, ori o consideră ca o disciplină auxili
ară a altor științe, G. Vâlsan considera etnografia ca o știință independentă,
cu domeniu propriu de cercetare și cu metode de lucru adecvate. Această
concepție și atitudine a școlii clujene de etnografie a avut un rol pozitiv
în dezvoltarea etnografiei românești4445. Ca orice știință modernă, și etnografia
are strînse legături și sfere de întîlnire cu alte științe, se sprijină pe ele, ia
lămuriri și puncte de vedere, precum și unele subiecte pe care le dezvoltă
după cerințele ei. Deși G. Vâlsan reclamă, ca și colaboratorul său R. Vuia,
o mai mare apropiere între etnografie și geografie, totuși nu ajunge la ideea
integrării etnografiei în geografie, cum au făcut alți geografi străini și români.
Se pare că concepția lui se apropie de clasificarea lineară a științelor, după
care etnografia, alături de geografia economică, aparține subgrupei știin
țelor care fac trecerea între științele sociale și științele naturale46. Atît etno
grafia cît și geografia umană se ocupă de om, prima — ca știință a neamu
rilor și a varietăților de neamuri — se deosebește de a doua, care privește
omenirea doar ca aglomerări în legătură cu mediul geografic, iar de neamuri
se ocupă doar cînd aduc un aspect particular de aglomerare sau raporturi
noi între grupările omenești (p. 32).
Necesitatea apropierii etnografiei de geografie o arată și folosirea unor
metode comune de cercetare pe teren, problemă asupra căreia Vâlsan a revenit
de mai multe ori. El s-a declarat categoric împotriva științei făcute din birou,
subliniind că etnografia, spre deosebire, de exemplu, de filologie, este mai
puțin o știință de texte și mai mult o știință de otseivație și de analiză în
mijlocul naturii, în casa țăranului, în viața lui de toate zilele cu îndeletni
cirile și datinile urmărite pas cu pas. Etnografia, susținea el, dacă vrea să
pătrundă viața popoarelor, să surprindă caracterele adînci etnice ale aces
tora, cu alte cuvinte, dacă vrea să devină o știință adevărată, trebuie să
rămînă în primul rînd nu o știință de cărți, ci o știință de observație în mijlo-
mîntul superior merită să fie reținute și preocupările lui Vasile Pârvan, care tot în 1919,
sub forma unor „statute" și „principii” de organizare, propunea înființarea de „colegii"
(vreo 30) și „institute" pentru cercetări științifice. Alături de institutele de arheologie, is
torie, filologie, estetică socială și altele, el prevedea înființarea a două institute de geografie :
un institut „geografic-morfolcgic" și unul „geografic-uman, etnografic și etnologic". Vezi
V. P â r v a n, Universitatea națională a Daciei superioare. Păreri propuse Marelui Sfat Național
al Românilor din Ardeal, Banat, și Țara Ungurească. Tipărit mai întîi în rev. „Luceafărul",
București, martie 1919, apoi, sub titlul Universitatea din Cluj și institutele ei, de O. Ghifcu.
Cluj, 1922. Ediție nouă, Cluj, Tip. „Ardealul", 1928, in-16°, p. 17.
44 I. Vlăduțiu, Orientarea. . ., l.c., p. 47.
45 M. Kedrov, Despre clasificarea științelor. „Probleme de filozofie", Moscova, 1957..
Apud I. Ș a n d r u, Geografia economică. Obiect, metodă, istoric, „Natura, Seria geogr.-geologie",
1964, nr. 2, p. 8.
470 Teodor Onișor
cui naturii46, o știință descriptivă și explicativă de tipul geografiei umane,

cu mai tot cortegiul de accesorii ale acesteia : excursii pe teren, campanii
în regiuni tipice, schițe și desenuri, instrumente (aparat fotografic, cinema
tograf, fonograf ș.a), material concret adunat cu discernămînt etc. Un etno
graf înarmat cu temeinice cunoștințe geografice va avea de cîștigat în lăr
gimea de vederi în contactul cu realitatea complexă a vieții unui neam și
nu va cădea într-o specializare îngustă, unilaterală. G. Vâlsan ne asigura
că etnografia noastră, alături de geografie nu va deveni geografie, dar va
fi mai ferită de un amestec prea mare cu folclorul și arta populară, de care
trebuie hotărît despărțită dacă dorim să fie o știință fecundă și să nu mai
vegeteze. Folclorul și arta populară au o mare valoare pentru cunoașterea
poporului, dar ele urmăresc doar partea estetică a producției populare.
Etnograful însă nu se poate opri numai la demonstrarea simțului de frumos
al poporului, ,,el trebuie să caute caracteristicile vieții sufletului popular,
de orice natură ar fi ele. De atîtea ori lucruri pe care le disprețuim pentru
modestia sau urîțenia lor, pot fi rămășițe venerabile ale unei culturi stră
vechi” (p. 34—36).
Cu scopul de a scoate în evidență folosul practic al etnografiei la noi,
Vâlsan indica utilizarea metodei comparative. Cunoașterea vieții altor popoare
poate deștepta multe gînduri și poate da naștere la unele comparații utile47.
Dar cultura noastră populară, studiată de etnografie, nu se poate compara
cu cea a popoarelor din Europa Apuseană. Aceasta pentru că în Apus cul
tura pornită de la „cei de sus”, a covîrșit cultura populară, „iar poporul
s-a mărginit să imite ce vedea la mai marii lui”. De aici a izvorît teoria că
arta populară ar fi un fel de degenerare a artei burgheze. însă această teorie
nu se potrivește la toate popoarele și etnograful Forrer, citat de Vâlsan,
care a formulat-o a dat dovadă că nu a cunoscut popoarele din răsăritul
46 S. Mehedinți, care s-a ocupat o viață întreagă de problema importanței metodelor
de cercetare în geografie și etnografie, a revenit adesea asupra lor, uneori cu referiri speciale
la etnografie. Astfel, în lucrarea Metoda și metodica, disertația inaugurală a celui din urmă
an de curs universitar (1937 — 38), arăta că etnografia se afla la acea dată cam acolo unde
erau botanica înainte de Linné sau geografia pînă în secolul trecut: „Material — destul,
probleme speciale — destule în studiu, dar cercetarea sistematică de muncă destul de disci
plinată, nu". Aiurea deci trebuie să fi stat cauza neizbînzii : în însăși lipsa de înțelegere a
metodei studiului de care era vorba. — Ce înseamnă, la urma urmei, o metodă ? Ce se
înțelegea, de pildă, prin „a cugeta după metoda geografilor”? (S. Mehedinți, Metoda
și metodica, „Cercetări și studii geografice”, seria II, vol. I, 1937 — 1938, București, 1941,
p. 5 — 6; și în S. Mehedinți, Opere complete. Vol. I. Partea I. Introducere în geografie.
București, 1943, p. 239).
47 Ca un document prețios despre felul cum vedea Vâlsan problema studierii compara
tive a etnografiei unei așezări cu populație mixtă, cităm cîteva rînduri dintr-o scrisoare din
1921 către folcloristul N. I. Dumitrașcu, stabilit pentru un timp în comuna Șercaia de lîngă
Făgăraș; „Mă bucur că vă aflați într-o localitate unde Vă puteți ocupa mult de literatura
populară și poate chiar de etnografie. Să nu Vă demoralizeze faptul că sînteți într-un tîrg
de sași. Și aici Veți găsi lucruri importante de urmărit. în primul rînd este demn de studiat
tocmai contactul între aceste două neamuri : sași și români. Ce părere au unii despre alții,
care biruie în lupta pentru viață, cum se influențează reciproc, ce material lingvistic au
împrumutat, ce literatură populară, obiceiuri, port, fel de a clădi, de a cultiva, meserii etc. ?
O mulțime de întrebări foarte importante și pentru folclor și pentru etnografie. Nimeni
nu s-a gîndit serios la ele și nu le-a studiat adîncit”. (N. I. Dumitrașcu, G. Vâlsan
în scrisori... l.c„ p. 10).
Europei. Ce artă burgheză putea imita țăranul român, se întreba Vâlsan,

cînd o „artă orășenească” propriu-zisă n-a existat la noi nici o dată, iar boie
rimea a fost întîi o țărănime mai cu stare, care, mai tîrziu, s-a îmbrăcat cu
haine de împrumut (ungurești sau leșești, turcești, grecești ori franțuzești
— după împrejurări). Cultura noastră veche și originală este deci a poporului,
nu a celor de sus, ca în Occident48. Vâlsan nu exclude existența unei culturi
orășenești, cunoscînd originea rurală a majorității muncitorilor noștri. Dar
adevărata cultură (în 1912 scria literatură) sănătoasă la noi s-a făcut de
către țărani orășeniți, pe temeiul poeziilor și povestirilor populare, apoi tot
așa și adevărata noastră artă va avea la bază cultura populară, doinele,
horele și cîntecele, săpăturile în lemn, rîurile de pe cămăși și întreaga mani
festare artistică-populară (p. 25)49.
Folosirea comparației este însă indicată, după părerea lui Vâlsan, în
studierea popoarelor mai apropiate de noi, a celor din cercul de cultură sud-
oriental al Europei50. Inițiativa unor cercetări de etnografie comparată
în această parte a Europei ni se oferă nouă în mod necesar fiindcă nici un
alt popor nu are poziția noastră centrală favorabilă, numărul nostru, con
tactul variat și direct cu malorușii și slavii din sud, cu ungurii și tătarii,
chiar cu grecii veniți la noi în țară. Este adevărat, spunea G. Vâlsan, că
astfel de studii comparative au încercat să facă pe vremuri germanii, austrie
cii, rușii, ungurii și slavii de sud, dar au ajuns la rezultate slabe deoarece
erau străini, excentrici și studiau ținuturile noastre ca pe ceva exotic. Etno
grafia este „o știință care presupune un contact foarte intim și necontenit
cu popoarele studiate” (p. 38—39). Chiar unii cercetători din însuși cercul
nostru de cultură, au alunecat pe pante greșite, ca naționalism, părtinire
etc. Vâlsan afirma că activitatea noastră etnografică poate fi mai ferită
de aceste ispite, întrucît „pericolul unui naționalism exagerat nu intră în
firea noastră”, iar latinismul nostru nu mai este de mult un exces. Această
însușire merită accentuată, căci în zona în care trăim „orice încercare de a
îndulci raporturile naționale trebuie ajutată”. Dacă istoria, prin studiul
48 Vezi și cele spuse de R. Vuia în lecția sa din noiembrie 1926 în legătură cu discuțiile
privitoare la originea poeziei populare, unde arată părerea lui Naumann care susținea că
numai o parte a poeziei populare este de origine cu adevărat populară și a aparținut unui
avut cultural comun (Gemeinschaftsgit), sau unui substrat primitiv comun (primitive Gemeins-
chaftkultur), iar restul ar fi un strat suprapus, luat din poezia cultă (gesunkenes kulturgut).
Și Vuia arăta că, dimpotrivă, la noi se poate vorbi despre o influență inversă, a civilizației
populare asupra celei culte, dînd naștere chiar la un curent cultural, cel poporanist. (R. V u i a.
Etnografie..., l.c., p. 25 — 26).
49 în legătură cu raporturile dintre „etnografie” și „.cultural” reținem și părerile lui
V. Pârvan, care opunea pur și simplu cele două noțiuni pe care le consideră ca „două lumi
diferite” între care nu există și nici nu poate exista punte de trecere. V. Pârvan, Datoria
vieții noastre. Lecție de deschidere a cursurilor de Istoria antică și de Istoria artelor, ținute
în semestrul de iarnă 1919 —1920 1a Universitatea din Cluj, — citită în ziua de 3 noiembrie
1919. Publicată în V. Pârvan, Universitatea națională a Daciei superioare și Datoria vieții
noastre, cu o prefață de O. Ghibu, Cluj, Edit. „Ardealul”, 1928, p. 64 — 66.
59 Vâlsan folosește termenul de „cerc de cultură" în sensul de zonă sau grupă de
popoare din această parte a Europei, din sud-estul ei și nicidecum în acela al teoriei „cer
curilor culturale”, sau al „zonelor culturale” a lui Graebner și a altor etnografi burghezi,
după care unele popoare nu au cultura lor proprie, ci o primesc de împrumut. Vezi pentru
această teoriei. Vlăduțiu, Orientarea..., l.c., p. 48.
472 Teodor Onișor
raporturilor dintre state poate atinge unele susceptibilități naționale, în

schimb etnografia și geografia umană pot găsi puncte de contact între popoa
rele sud-estului european ; subiectele etnografice și cele geografice ies din
sfera susceptibilităților,.. . ,,viața maselor etnice are alte norme decît cele
pe care vor să le impună naționaliștii sau vizionarii politici” (p. 39—40).
Vâlsan nu înlătura dintre metodele de cercetare discuțiile contradictorii,
științifice, cu privire la caracterizarea diversității anumitor aspecte etnice.
Aceste discuții pot constitui un stimulent în aflarea adevărului și un mijloc
de a înlătura unele greșeli care pot face rău numai pentru motivul că nu sînt
suficient lămurite. Excluderea sentimentalismului și căutarea de baze de
discuție comune, precizarea problemelor spinoase prin fapte și date exacte
și controlabile, fac posibilă înțelegerea și liniștea dintre popoare. Origine,
trecut, vechime, fapte mari, sînt lucruri pe care nu trebuie să le uite un popor,
dar acestea, ca „elemente interne”, nu trebuie să fie întrebuințate ca arme
împotriva altui popor. Iată cum vedea el problema națională: „Toate
neamurile sînt nobile și demne să trăiască”, dar nu li se poate permite ca
pe temeiul faptelor trecutului sau al prezentului, să batjocorească și jignea
scă, să urască sau să înăbușe alte popoare. De asemenea este o copilărie
uneori nu fără urmări, „a grada valoarea popoarelor, a pune pe unele în
frunte și a le decreta menite să fie stăpîne, iar pe altele în coadă și a le arăta
capabile numai la slugărie”. în fața omului de știință „popoarele sînt simple
unități egale. Fiecare are latura sa interesantă și de multe ori un crîmpei
risipit de popor prezintă, din unele puncte de vedere, mai mult interes
decît un popor puternic și mare, cu mai multe coroane și cu aparat reprezen
tativ impresionant”51* .
Am mai amintit despre un alt „gînd scump” al lui G. Vâlsan acela
de a întocmi și publica monografii de sate, orașe și mai ales de mici regii.ni,
privite în întregul lor, geografic și etnografic. în afară de introducerea
citată scrisă cu ocazia inaugurării Bibliotecii Secțiunii geografico-etnogra-
fice a Astrei (1927), Vâlsan s-a ocupat mai pe larg de această problemă
fundamentală în partea finală a conferinței sale ținută în martie 1929 la
Institutul social român din București despre Cercetările sociologice primte
din punct de vedere geografic™. El se baza pe o îndelungată experiență mono
grafică personală, întrucît a lucrat pe teren, cum însuși afirma, încă din
1910, cu prilejul cercetării românilor din Serbia, la care s-a adăugat activi
tatea de îndrumare a numeroși candidați la examenul de licență, care au
51 G. Vâlsan, O știință nouă. . ., l.c., p. 40 — 41. — în ce privește raporturile dintre

popoare Vâlsan spunea în 1919 că nici ,,Rumänien über Alles”..., dar „nici tembelismul
care își bate joc, prin nesimțirea sa, de darurile reale ale unui neam"... „Nu mîndria și
fanfaronada vorbelor atît de răsunătoare fiindcă sînt goale, ci încadrarea temeinică în ce e
bun, puternic și trainic, încredere care ajunge la jertfa de sine. Nu postulatul : între toate
popoarele, cel mai dăruit de Dumnezeu e poporul românesc. Nu ne vom socoti nici drept cei
mai de seamă intre vecinii noștri dar hotărit nici cei din urmă".... „Postulatul nostru va
fi : între toate popoarele care ne înconjoară, in condițiile în care am trăit și trăim, noi
avem calitățile noastre care ne permit să stăm cu fruntea sus și să trăim viața cu cinste".
(G. Vâlsan, Conștiință națională..., l.c., p. 49 — 50).
42 Publicată postum în „Bulet. Soc. geogr. române", București, 1936, vol. DV, p.
1-20.
întocmit, sub conducerea lui și a colaboratorilor, vreo 60 de astfel de mono

grafii publicabile, dintre care zece au fost tipărite, iar două dezvoltate și
prezentate ca teze de doctorat.
Cît privește obiectul cercetărilor monografice, dacă ar fi să alegem
între un sat, oraș sau regiune, Vâlsan era de părerea că atenția trebuie în
dreptată mai ales asupra studiului unor mici regiuni care să cuprindă mai
multe sate, sau un oraș cu grupul de sate legat de el, aceasta pentru că un
sat sau un oraș nu trăiesc singure, ci sînt legate atît de ținutul cît și de gru
pările omenești vecine. Numai studiul unei regiuni unitare din punct de
vedere geografic (regiuni naturale), sau din punct de vedere etnic, social,
economic, îți permit explicarea unor lucruri pe care, rămînînd la cercetarea
unei singure grupe de așezări încă nu le poți bănui. Monografia unei sin
gure localități, deși lasă impresia unei lucrări complete, ea este doar o adu
nare de material, un capitol al unei monografii regionale. Abia în cadrul
acesteia se poate pune problema comparării materialului, a datelor referi
toare la mai multe sate. Vâlsan recomanda folosirea metodei selective, în
sensul adîncirii studiului unui număr redus de comune, întrucît o mare
parte din caractere sînt identice ; adevărata cercetare ar consta în urmă
rirea diferențelor, a variațiilor de aspecte, legate de motive geografice, etnice,
sociale sau economice. în acest fel, pe încetul ,,se definește întreaga regiune
și se deschid probleme uneori deosebit de interesante”. Concepută astfel
o monografie permite nu numai aflarea unor aspecte nebănuite, dar și „ur
mărirea extensiunii, repartizării fenomenelor, delimitarea lor cartografică,
aflarea centrelor, propagarea sau regresiunea fenomenelor, insulele izolate,
soluțiunile de continuitate, încrucișările de influențe, o mulțime de aspecte
de care nu se poate vorbi în cazul monografiei unei singure comune”53.
Dar cine să întocmească aceste monografii ? înainte de a răspunde la
această întrebare este necesar să arătăm că Vâlsan distinge două feluri
de cercetări pe teren : cercetarea didactică și cercetarea științifică. Prima,
cum rezultă din numirea ei, avea ca scop formarea deprinderilor de cercetare,
a acumulării an de an a unei experiențe pe care o va utiliza în adevărata
cercetare științifică. La cercetarea didactică participă profesorul însoțit
de cît mai mulți studenți ; ea durează cîteva zile, în care se străbate o regiune
și se arată cum se face exploatarea ei, punîndu-se greutate nu pe valoarea
materialului, ci pe felul cum trebuie adunat acest material. Această lec
ție practică trebuie precedată de o pregătire prealabilă de cabinet, respectiv
de seminar, în care toți participanții, în vederea formării unei icoane aproxi
mative a regiunii, studiază hărțile și literatura științifică existentă. în ex
cursia didactică se arată diferențele dintre rezultatele obținute în cabinet
și cele întîlnite pe teren ; se insistă asupra elementelor care nu apar prin
munca de cabinet, asupra unor nuanțe locale, asupra felului cum se iau
informațiile de la locul muncii ș.a.
Cercetarea științifică, spunea Vâlsan, se face numai de către studenții
înaintați, absolvenți sau doctoranzi. Această cercetare nu se mai face în
53 G. Vâlsan, Cercetările sociologice privite din punct de vedere geografic, ,,B. Soc.
GeogrV, 1936, LV, p. 20.
474 Teodor Onișor
grup numeros : două, trei persoane, dar obișnuit cercetătorul singur, însoțit
pentru controlul unor constatări excepționale de un cadru didactic. Astfel
de cercetări durează una, două sau trei luni, cu reveniri ulterioare dacă este
nevoie.
Vâlsan mărturisea că se teme de cercetarea științifică făcută în grup
prea mare, indiferent cît ar dura (o săptămînă, două, sau o lună) și mai
ales într-o regiune necunoscută cercetătorilor. După părerea lui, cele mai
bune rezultate în astfel de cercetări le-ar obține cei născuți în regiunea
cercetată, sau cei care au trăit mai mult timp în ea, ori să fie o persoană
cunoscută și apreciată de localnici. Cînd petreci ani de zile într-un ținut,
chiar fără gînduri de a-1 studia, „aduni în suflet în mod inconștient o expe
riență, păstrezi icoane și stări sufletești, te adaptezi ținutului în așa fel că
mai tîrziu, cînd vii armat cu cunoștințele necesare, toate amintirile vechi
sînt ca niște prieteni buni sfătuitori, arătîndu-ți calea de urinat spre a ajunge
la descoperirea adevărului”51. Ideal ar fi, susținea Vâlsan, ca intelectualii
localnici (căci în orice colț de pămînt românesc trebuie să se găsească „un
om luminat”, „să încerce a desprinde din necunoscut felul deosebit de
viață al ținutului lor”, cu condiția să fie bine pregătiți în vederea unor
astfel de cercetări. Că este posibil acest lucru o dovedesc acei „cursiști”,
preoți și învățători care în 1919 și 1920, urmînd doar cursurile și seminariile
a două luni de vară, au reușit, cîțiva dintre ei, să întocmească monografii
excelente. Astfel de lucrări pot constitui începutul — care e mai mult decît
nimic — și care pot servi ca bază pentru studii mai bune și mai adîncite.
Vâlsan afirma că o astfel de lucrare nu poate fi decît colectivă, în sensul
că numărul regiunilor cercetate monografic încetul cu încetul se va înmulți,
lipsurile se vor împlini. După propria lui mărturisire, el prețuia, mai presus
decît orice, astfel de cercetări la fața locului, „singurele în stare să ne dea
adevărurile, acum abia întrezărite, asupra pămîntului și poporului românesc”
. . „O icoană credincioasă a pămîntului și poporului României în această
epocă, va fi un document unic, pentru care cercetătorii viitorului ne vor fi
recunoscători, cum noi sîntem recunoscători unui Cantemir că ne-a păstrat
imaginea unui colț de țară, acum două sute de ani”.Dar nu numai viitorul
va folosi, ci și prezentul, căci nu ne cunoaștem țara decît din manuale
de școală sau din impresiile de călătorie ale cîtorva scriitori și învățați.
„Adevărata cunoaștere însă nu va veni decît atunci cînd oameni pricepuți
ai fiecărei regiuni se vor apuca să descrie cu băgare de seamă și dragoste
micul lor ținut” . . . „Aceștia singuri, urmînd un plan unitar, vor putea da
temelia sănătoasă pentru o adevărată știință a țării și a poporului nostru”* 55.
Ca urmare a acestei concepții G. Vâlsan a acordat toată viața o atenție
deosebită studiului monografic, complex, al pămîntului și poporului român.
Putem afirma că încă din primii ani de activitate științifică el și-a propus
să studieze, temeinic și multilateral, întreg spațiul ocupat de poporul nostru.
Majoritatea lucrărilor sale, inclusiv numeroasele conferințe, s-au axat pe
o idee principală : punerea în lumină a celor două mari „individualități
64 Ibid, p. 16-17.
55 G. Vâlsan, Prefață la nr. 1 al Bibliotecii Secț. geogr.-etnogr., p. 3.
geografice” ale pămîntului și poporului românesc : Carpații și Dunărea,

(la care uneori mai adăuga și o a treia : Marea Neagră). Dacă sănătatea îi
permitea el trebuia să realizeze o amplă monografie geografică și etnogra
fică a României. Acest lucru rezultă limpede dintr-o mențiune din 1911
a colegului și colaboratorului său apropiat din tinerețe, filologul G. Giuglea
care, prezentînd primele rezultate ale excursiilor făcute împreună în regiu
nea Porților de Fier ale Dunării, scria că planul lor era să întreprindă o
investigație lingvistică-geografică ce trebuia să ducă la rezultatul etnografic
de a cunoaște prin mijloace complexe știința unui popor. într-o notă pre
cizează : „sperăm că astfel de cercetări vor fi întreprinse pe toată întinderea
teritoriului locuit de români”56. Tot acolo aflăm și problemele pe care și
le-au propus să le urmărească : „Am voit să studiem pămîntul, așezările
omenești, port, obiceiuri etc., precum și în ce chip se reflectă toate acestea
în limbă, avînd fiecare din noi în deosebită privire partea care este mai
accesibilă pregătirii sale speciale”. Pe lîngă acestea mai adaugă că trebuie
luat în seamă și ceea ce ar putea oferi istoria, precizînd că atunci cînd e
vorba de populație, „după ce îi arăți întinderea, trebuie să te ocupi imediat
de vechimea ei”. G. Giuglea mai preciza că întreg materialul cules în pri
mele excursii îl vor folosi la un studiu mai întins, pentru care sperau să
poată cerceta și restul teritoriului locuit de români în sudul Dunării57.
O problemă pe care o considerau importantă pentru cercetările etno
grafice era aceea a influențelor reciproce dintre popoare. în această privință
G. Giuglea și G. Vâlsan afirmau că de cel mai mare interes în studiile
etnografice și folclorice sînt ținuturile mărginașe ale pămîntului românesc,
„într-acolo ar trebui să se îndrepte cercetătorii cît mai în grabă și cît mai
asiduu”58.
Ce și cît a realizat G. Vâlsan și colaboratorii lui din acest vast program
de lucru vom arăta în volumul următor al „Anuarului”.
Teodor Onișor
D’ACTIVITÉ ETHNOGRAPHIQUE DE GEORGES VÂLSAN

(Résumé
De professeur Georges Vâlsan (1885—1935) a été une des personnali

tés importantes de la culture et de la science roumaine. Il est considéré
comme l’un des organisateurs de notre enseignement géographique moderne
■et l’un des fondateurs de l’ethnographie roumaine. Il s’est formé à l’école
56 Ideea o găsim și la S. Mehedinți, Activitatea Societății geografice, în „B.Soc.geogr”.,
1912, voi. 33, p. 13.
57 G. Giuglea, Românii din Serbia, „Anuar de geogr. și antropogeogr.”, 1910 — 1911,
vol. II, p. 203.
68 G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia. Culegere de literatură populară
București, 1913, p. 379.
476 Teodor Onișor
du professeur Simion Mehedinți de Bucarest, de F. von Luschan de Berlin

et d’Emmanuel de Martonne de Paris. De cette période il nous a laissé la
conférence „Nos devoirs ethnographiques” tenue en 1911 à Berlin, une vraie
plaidoirie pour l’impulsion des recherches ethnographiques roumaines,
comme les résultats de quelques uniques recherches ethnographique à
Craina Serbiei, en Moldavie et en Maramureș. Pour ses mérites scientifiques
dans le domaine géographique qu’ethnographique, il a été élu en 1920 mem
bre actif de l’Académie Roumaine.
Après le déménagement, en 1919, à l’Université de Cluj, G. Vâlsan
a continué à s’occuper de nombreux problèmes ethnographiques. Premiè-
ment il a accordé l’attention à l’enseignement ethnographique plaidant
pour l’introduction de celui-ci dans les Lycées et dans les universités, à
côté de la géographie. Conforme au programme esquissé encore dans la
conférence cité en 1911, les ethnographes roumaines devaient s’intensifier
l’activité et dans le domain des la recherche scientiphique. Il affirmait que
le retard des études ethnographiques a été jusqu’à ce temps-là, aussi une
grande perte, et ,,il sera dorénavant un désastre”.
G. Vâlsan a lutté, dans les conditions existantes dans la période d’en
tre les deux guerres mondiales, pour la fondation et le développement des
„Musée Ethnographique de la Transylvanie” de Cluj, à côté d'autres inte
llectuels roumains avancés. Dans le but d’aider et d’appuyer ce musée
on a fondé la „Société ethnographique roumaine” (1923) sous la présidence
de G. Vâlsan où il a déroulé une activité d’organisation et scientifique
différente. De son nom est lié aussi l’activité de la „Section géographique
et ethnographique”de l’ancienne et connue Association culturele des Rouma
ins de Transylvanie „Astra”, élu en 1925 comme président. G. Vâlsan a
activé, soutenant de nombreuses conférences et communications scientifi
ques non seulement dans le cadre de ces deux sociétés mais aussi dans le
cadre de celles là organisées par le „Musée de la langue roumaine” du pro
fesseur S. Pușcariu, par l’Extensicn universitaire” de Cluj, par la Société
de sciences de Cluj dirigée par le savant Emile Racoviță etc.
A la différence de quelques écoles ethnographiques qui englobent cette
science dans l'anthropologie ou sociologie, ou ils la considèrent comme une
discipline auxiliaire d’autres sciences, G. Vâlsan militait pour un ethno
graphie indépendente, à un domain propre de recherche et aux vraies mé
thodes de travail adéquates. L’apprcchement de l’enthnographie à la géo
graphie, conforme à sa conception, à son collaborateur R. Vuia et d’autres,
le permet d’employer aussi quelques méthodes communes de recherchement
sur terrain. L’ethncgraphie, â la différence par exemple de philologie, est
moins une science de textes et plus une science d’observation et d’analyse
au milieu de la nature, de la maison du paysan, la vie de tous les jours.
Dans le but de mettre en évidence l’utilité pratique de l’ethnographie chez
nous, il indiquait l’emploi de la méthode comparative, de celle monographi
que etc.
G. Vâlsan a accordé une attention importante à quelques problèmes-
de toponymie, aussi, de géographie et ethnographie historique, de littérature
populaire et de folklore.
Virgil Florea
FOLCLORISTUL ENEA HODOȘ (1858—1945)
în anii de refugiu ai Universi

tății clujene, Ion Breazu, unul dintre
•distinșii ei slujitori de atunci, îl cu
noștea, la Sibiu, pe folcloristul Enea
Hodoș. Bătrîn acum, purtînd pe ume
rii săi gîrbovi povara unei îndelungate
trude intelectuale, folcloristul semă
na, la cei mai bine de 80 de ani ai
săi, ,,cu un vraci oriental, șchiop, spîn,
cu fața zdremțuită de sbîrcituri,
îngropat între vrafuri uriașe de cărți
prăfuite, uitat parcă și de Dumnezeu
și de oameni, stăpînit însă de o cal
mă și discretă resemnare în fața nemi
loasei curgeri a timpului”* 1. Silit, o-
dinioară, să părăsească „un apostolat
[. .. ] drag și o catedră din care și-a
făcut un adevărat cult” — cum carac
teriza unul dintre foștii săi elevi2 ca
riera dăscălească prestată de folclorist
la Preparandia din Caransebeș —,
Enea Hodoș refuza acum, parcă în com
pensație, să se retragă din redacția „Telegrafului român”, pe care o servea,
în ciuda vîrstei înaintate, cu o pilduitoare tragere de inimă.
* Fotografie păstrată la Biblioteca Academiei R.S.R., Cabinetul de stampe.
1 I. Breazu, Turgheniev la românii din Ardeal, în Studii literare, IV, Cluj, 1948, p. 201.
2 P. J u ni a n c a, Enea Hodoș. Amintiri (în manuscris).
478 Virgil Flor ea
Se izolase, credincios condeiului său, într-o încăpere sărăcăcioasă,

alta decît cea care servea, obișnuit, de redacție3, rămînînd ceea ce, de fapt,
fusese întreaga lui viață : „un însingurat în accepțiunea severă a cuvîntu-
lui”, căruia „nu i-a plăcut niciodată să se amestece printre cei ce trudesc
pe aceleași șantiere intelectuale cu dînsul, cu toate că inima sa, ce se desco
pere arareori și numai cîtorva privilegiați — este de o vigoare surprinză
toare pentru vîrstă venerabilă pe care s-a învrednicit a o ajunge”456. Trăia
modest, împresurat de griji și privațiuni materiale8, de care — pare-se
— n-a dus nicicînd lipsă, așteptînd zile mai bune. Nu i-a fost dat să le
trăiască din cauza trecerii sale, în 25 iulie 1945, la cele veșnice. Academia
Română, al cărei membru corespondent fusese, Institutul de Istorie
națională al Universității Ardealului, redacția „Telegrafului român”,
precum și unul dintre foștii săi elevi, i-au adus folcloristului un ultim și
binemeritat omagiu®.
*
Născut la 31 decembrie 1858 în localitatea Roșia din Munții Apuseni,
Enea Hodoș provenea dintr-o familie cu vechi tradiții cărturărești. Hodoșeș-
tii dăduseră Ardealului, în decursul timpului, numeroși preoți, o adevărată
dinastie7, preoția fiind, multă vreme în Transilvania, unicul teren de muncă
intelectuală pentru cărturarii care nu-și renegau neamul...”8. Doar doi
dintre feciorii popii Vasile din Band, bunicul viitorului folclorist, au încăl
cat, cu premeditare, legile nescrise ale tradiției familiale, orientîndu-se
înspre studiile de drept, de care românii transilvăneni aveau, pe atunci,
atîta nevoie. Primul, Zachei Hodoș, a murit de tînăr, încă în vremea studii
lor juridice de la Cluj (1847)9. Al doilea, Iosif, frate geamăn cu Zachei,
avea să devină una din cele mai luminoase figuri de luptători ai Transilva
niei secolului trecut, îndeplinind, la vîrstă de numai 19 ani, funcția de
secretar al adunării de pe Cîmpia Libertății și pe aceea de viceprefect de
legiune în timpul revoluției de la 1848. Mai tîrziu, după temeinice studii
la universitățile din Viena și Padua, în urma cărora a dobîndit titlul de
„doctor în drepturi”, Iosif Hodoș a fost ales vicecomite al Zarandului,
membru fondator al Academiei Române, președinte al Societății pentru
fond de teatru român, secretar al doilea al Astrei, funcții care i-au dat
3 Ibid.
4 Gr. T. Marcu, Enea Hodos [...].' Cercetări [...], în „Revista teologică”, XXXIV
(1944), nr. 7-8, p. 358.
5 Informația o deținem de la P. Jumanca (Ibid.), fost elev al lui Hodoș și apoi vrednic
inspector de școli.
6 Cf. Gr. T. Marcu, [Enea Hodoș. Necrolog], în „Revista teologică", XXXV (1945),
nr. 9—10, p. 423; A. Moaca, Prof. Enea Hodoș (1858—1945), în „Foaia diecezană”, LXI
(1946), nr. 5-6, p. 2-4.
7 Cf. E. Hodoș, O viață de luptă, suferință și nădejde. înseninări biografice, Sibiu,
f.a., p. 6-7.
8 Ibid., p. 7.
8 Ibid.
Folcloristul Enea Hodoș 479
adesea prilejul să se remarce nu numai ca un bun organizator10, ci și ca un

om de aleasă și întinsă cultură11.
Din căsătoria sa cu Ana, fiica uriașului Popa Balint12 din Roșia
Abrudului, fost și el, la 1848, prefect de legiune, au rezultat opt copii.
Trei dintre ei — Nerva, unul din întemeietorii bibliografiei românești,
Alexandru, scriitor și traducător, cunoscut sub pseudonimul Ion Gorun,
și Enea — aveau să constituie, cu timpul, o veritabilă „dinastie de
cărturari ardeleni de rasă”13. Munca devotată și neobosită a tatălui,
educația aleasă pe care au primit-o în familie, iar mai apoi în școlile frecven
tate, și-au lăsat pecetea asupra fiilor lui Hodoș, dîndu-și concursul la for
marea unor personalități armonioase, în măsură să răspundă trebuințelor
culturale ale timpului lor.
Exemplul lui Enea este, credem, cît se poate de elocvent. Și-a petrecut
anii de școală în orășelele Roșia Montană, Baia de Criș și Brad, iar mai
apoi la liceele din Brașov și Blaj1415. Duîndu-și, în 1877, bacalaureatul, va
pleca, pentru desăvîrșirea studiilor, la universitățile din Viena și Budapesta,
beneficiind de o bursă din partea Societății „Transilvania” din București,
fondată de Al. Papiu Ilarian. Studiază la început medicina, pe care va
abandona-o însă din cauza unor „împrejurări familiale neprielnice”16,
aplecîndu-se apoi, cu toată seriozitatea, asupra studiilor de filozofie și litere.
Atît la Viena, cît și la Budapesta, tînărul Hodoș va găsi de cuviință să par
ticipe la activitățile organizate de studenții români din cele două capitale.
Ea Viena de pildă, ia parte, în 1877, la o întrunire a acestora, menită să
desemneze noul comitet al Societății Academice „România Jună”, obli-
gîndu-se totodată ca, împreună cu ceilalți membri, „să compună fiecare
cîte o temă de pe cîmpul literaturii”16. Iar la Budapesta, unde a fost membru
al Societății de lectură „Petru Maior”17, s-a remarcat cu lucrarea Elemente
maghiare în limba română, distinsă cu un premiu „la concursul premiilor
anuale acordate de universitate studenților de la diferitele facultăți”18.
întors în țară, „cu absolutor de la facultatea filosofică”, Enea Hodoș
se dedică învățămîntului, pe care-1 va servi, cu pricepere și devotament,
timp de aproape două decenii, fiind „unul din cei mai străluciți profesori
ai Ardealului de dinainte de Unire”19. După o scută perioadă petrecută
la Sibiu (1886—1889), cînd funcționează ca învățător la Școala civilă de
10 Cf. I. Breazu, Iosif Hodoș, în „Transilvania", 72 (1941), nr. 8, p. 570.
11 Cf. G. Baritiu, Momente din viata lui dr. Iosif Hodos, în „Observatorul”, IV
(1881), nr. 70 (p. 281^-282), 71 (p. 285-286), 72 (p. 289-290) și 73 (p. 293-294) ; E. Ho
doș, Ibid., pass. ; I. Breazu, Ibid., pass.
12 Cf. E. Hodoș, Simeon Balint [...], Sibiu, f.a. („Biblioteca noastră”, nr. 58).
13 I. Breazu, Iosif Hodoș, în „Transilvania”, 72 (1941), nr. 7, p. 511.
14 în reconstituirea biografiei lui Enea Hodoș, ne-am servit, în special, de o autobio
grafie a folcloristului (cf. Autobiografie, în E. Hodoș, Literatura zilei. Articole diverse,
Sibiu, f.a., p. 162-177).
15 A. Moaca, Ibid., p. 2.
46 E. Hodoș, Autobiografie, p. 165—168.
17 Cf. D. Stoica, Viața societății ,,Petru Maior” din anul 1871 pînă în zilele noastre,
în Almanachul societății de lectură Petru Maior, Budapesta, 1901, p. 28.
18 E. Hodoș, Autobiografie, p. 168.
19 I. Breazu, Iosif Hodoș, p. 573.
480 Virgil Flor ea
de fete a Asociațiunii, trece la Institutul pedagogic din Caransebeș, unde

va fi profesor, la început provizoriu (1889—1894) și apoi titular (1894-
1905), de limba și literatura română20.
După o susținută activitate didactică, științifică și literară desfășurată
aici, Enea Hodoș se decide să plece din Caransebeș, încheindu-și, prematur,
cariera dăscălească, pentru care dovedise o certă și autentică vocație. Se
pare, însă, că nu Hodoș era cel care trebuia să hotărască plecarea sau
rămînerea sa, în continuare, la Caransebeș. Să încercăm dar a lămuri acest
moment obscur, insuficient clarificat, al biografiei sale.
Folcloristul n-a insistat niciodată asupra împrejurărilor care l-au
determinat să plece din Caransebeș, mulțumindu-se doar să consemneze
laconic : „după 16 ani de profesorat [...], în anul 1905 am cerut, din motive
de sănătate, pensionarea”21. în realitate, lucrurile stăteau cu totul altfel.
Căci, după cum reiese din mărturiile, publicate22 sau manuscrise23, ale
contemporanilor săi, folcloristul fusese silit să plece, din cauza neînțelegeri
lor sale cu „unii consistorialnici de la cîrma eparhiei”2425.
Stabilit la Sibiu, Enea Hodoș va lucra în redacția „Telegrafului român”,
încredințîndu-i-se „redactarea părții informative și revizuirea corespon
dențelor trimise spre publicare de către colaboratorii externi” ai ziaru
lui26. Va rămîne aici pînă la sfîrșitul vieții, cu excepția cîtorva luni
din anii 1919—1920, cînd Consistorul arhidiecezan din Sibiu îl trimitea, ca
director provizoriu, să organizeze școala normală din Sighetul Marmatiei26
*
Atît la Caransebeș, cît și la Sibiu, Eneâ Hodoș a desfășurat o activitate
bogată și multilaterală. Ca profesor, a dobîndit un binemeritat prestigiu,
rezultat nu numai din prelegerile ținute la cursurile teologic și pedagogic
ale Preparandiei, ci și din calitatea sa de autor al mai multor manuale
didactice. Acestea, apărute în 2—6 ediții, erau foarte răspîndite odinioară27,
făcînd bune servicii învățămîntului românesc, „folosirea în școală a manua
lelor manuscrise fiind oprită”28, pe atunci, de autorități.
Paralel cu activitatea didactică, Enea Hodoș a abordat aproape întrea
ga sferă a preocupărilor culturale, cîștigîndu-și merite însemnate. Ca tra
ducător, a contribuit la popularizarea literaturilor străine prin izbutite
transpuneri (unele din original) în românește, atenția sa îndreptîndu-se,
cu predilecție, asupra lui Turgheniev29. Ca lingvist, l-au preocupat proble-
20 Cf. E. Hodoș, Autobiografie, p. 168 — 169.
21 Ibid., p. 169.
22 Cf. Romul Ciorogariu [...] către E. Hodoș [...], în vol. E. Hodoș, Scrisori,
Sibiu, f.a., p. 81—83; A. Moaca, Ibid., p. 3 — 4.
23 Cf. P. Juin an c a, Ibid.
24 A. Moaca, Ibid., p. 3.
25 Gr. T. M a r c u, Enea Hodoș [...1: Cercetări [...], p. 359.
26 Cf. E. Hodoș, Autobiografie, p. 174—177.
27 Cf. O. Gliib u. Chestiunea manualelor în școalele noastre secundare, in „Transilvania”,
LXIV (1913), p. 115 — 154. Cf. și E. Hodoș, Autobiografie, p. 169.
28 E. Hodoș, Ibid.
29 Cf. I. Breazu, Turgheniev la românii din Ardeal, p. 200 — 203.
mele de ortografie30, dialectologie31 și lexicografie românească32. Ca scrii

tor, a îmbogățit literatura transilvăneană cu cele zece Schițe umoristice33,
care i-au atras ostilitatea unor prelați bănățeni. Ca răspînditor al culturii
în masele largi, a înființat și a condus, în calitate de director, o bibliotecă
populară, „Biblioteca noastră”, din care au ieșit aproape 100 de numere,
cu bun material literar, istoric, pedagogic etc. Ca evocator, călăuzindu-
-se după principiul că „pentru a privi bine înainte, e nevoie neapărată
să ne întoarcem privirile înapoi”, a înfățișat „viața și lucrarea” unor luptători
naționali34, le-a publicat corespondența35, dîndu-ne și „o lucrare de evocare
— pe temeiuri documentare arhivistice — a unor episoade, pînă la dînsul
lacunar tratate, din trecutul pe cît de măreț pe-atît de zbuciumat al școale-
lor confesionale ortodoxe de dincoace de munți”36. în fine, ca,, harnic și
priceput folclorist”37, Enea Hodoș a cules, personal și, mai ales, prin inter
mediari, un bogat material de literatură populară, publicat în ziare sau
reviste, în manuale și mai ales în colecții separate, însoțindu-1, foarte adesea,
de considerațiile sale pertinente38.
*
Ca folclorist, Enea Hodoș a debutat, se pare, în 1888, cînd a publicat
în „Tribuna” de la Sibiu două snoave populare39. Dar interesul său pentru
folclor se conturase mult mai înainte, prin influența conjugată a mai
multor factori.
Familia folcloristului, prin cîțiva dintre membrii ei marcanți, a mani
festat interes pentru patrimoniul spiritual popular, exemplul tatălui și al
bunicului răsfrîngîndu-se pozitiv asupra lui Enea. Tatăl său fusese, încă
în 1846, coautor al unei colecții de proverbe românești40, printre cele dintîi
întocmite la noi, făcută, probabil, sub influența foștilor săi profesori de la
Blaj, Timotei Cipariu și Simion Bărnuțiu, publicată în revista manus-
crisă „Diorile pentru minte și inimă”, organul publicistic al societății de
lectură a studenților români din Cluj. A mai publicat, tot acolo, o cimilitură
„înfățișată sub forma poeziei culte”, la care „nu se putea ajunge însă
30 Cf. E. Hodoș, D’ale ortografiei românești, în „Foaia diecezană", VI (1891), nr. 7.

31 Cf. E. Hodoș, Prefață la Poezii poporale din Bănat, I, Caransebeș, 1892, p. 3 —13 ;
în loc de prefață. Răspuns d-lui Dr. G. Weigand, în vol. Cîntece bănățene, Caransebeș, 1898
(„Biblioteca noastră", nr. 11 — 12), p. 5 — 28.
32 Cf. E. Hodoș, Mic dicționar [•••], ed. I-a, Sibiu, f.a.
33 Caransebeș, [1897].
34 Cf. E. H o d o ș, Simeon Balint [...]; O viață de luptă [...].
35 Cf. E. Hodoș, Din corespondența lui Simeon Bărnuțiu și a contemporanilor săi,
Sibiu, 1944 și, parțial, Scrisori [...].
38 Cf. Gr. T. Marc u, Ibid., p. 358.
37 I. B r e a z u, Iosif Hodoș, p. 573.
38 De acestea ne-am ocupat în lucrarea Enea Hodoș și problemele de teoria folclorului
(în manuscris).
39 Cf. Țiganul cioban și Țiganul vițel, „din popor", în „Tribuna", V (1888), nr. 140,
p. 556-557.’
40 Cf. V. N e t e a , Primele colecții de proverbe românești publicate, în voi. Studii de
folclor și literatură, București, E.P.L., 1967, p. 401—437.

482 Virgil Flor ea
decît prin cunoașterea cimiliturilor populare”41. A mai notat, de asemenea,

pe niște file ale unui manuscris, cîteva poezii populare, precum și versifi
cări proprii în manieră folclorică42. Iar bunicul dispre mamă al lui Enea,
vestitul Popa Balint, a contat și el, la un moment dat, ca folclorist, con
tribuind cu un important articol despre jocul călușarilor43.
Ceea ce însă l-a impresionat puternic pe viitorul folclorist, influențîndu-1
în privința apropierii sale de literatura populară, fusese, ca și în cazul lui
Andrei Bîrseanu4445 , culegerea lui Vasile Alecsandri, care îi era cunoscută
încă de prin 186746.
Mai apoi, în perioada studiilor de la Brașov, Blaj și Budapesta, intere
sul pentru folclor al lui Enea Hodoș s-a rotunjit considerabil. Ea Brașov,
profesorul Al. Lapedatu, un „mare admirator al cîntecului popular”, des
pre care Hodoș avea să scrie că i-a întărit „imaginea primă, deșteptată pentru
frumusețile din poezia poporului”46, reușise să creeze, printre elevii liceului,
o atmosferă favorabilă folclorului. Astfel că, publicația manuscrisă redac
tată de „studenții” clasei a V-a gimnaziale, „Conversațiuni. Jurnal literar”,
a înserat în paginile ei, îndată după plecarea lui Hodoș la Blaj, o culegere
de cîntece și strigături, adunate de Augustin Bunea din Vadul Făgărașu
lui, după ce acestea fuseseră citite, în prealabil, la una din ședințele socie
tății de lectură47. Asemenea culegeri întocmea, tot pe atunci, și Andrei
Bîrseanu48, ceea ce face într-adevăr plauzibilă ipoteza, fondată pe o măr
turisire de mai tîrziu a aceluiași Bîrseanu, că, îndemnați de Lapedatu,
elevii săi au realizat „o considerabilă culegere de folclor, despre a cărei
soartă, din păcate, nu mai știm astăzi nimic”49. N-ar fi exclus ca cele două
culegeri, întocmite de Bunea și Bîrseanu, să fi făcut parte integrantă din
însăși această presupusă colecție inițiată de Al. Lapedatu.
La Blaj, unde Hodoș venea să-și facă ultimele două clase de liceu,
prețuirea și culegerea folclorului erau la loc de cinste. Fără a putea participa
el însuși cu culegeri — acțiunea lui I. Micu-Moldovan de a culege, prin
elevi, literatură populară, își trăia, pe atunci, ultimele ei momente — ,
Enea Hodoș a reținut inițiativa inimosului Moldovănuț, al cărui exemplu,
„vrednic de toată lauda”, l-a și urmat mai tîrziu. De la el și de la Al.
Lapedatu a deprins Hodoș, ca și alți viitori folcloriști trecuți prin școlile
Brașovului și Blajului, metoda de culegere prin intermediul elevilor, „ridi
cată de Ioan Micu-Moldovanu la rangul unui adevărat principiu metodo
41 Ibid., p. 437, nota 35.

42 Cf. Bibi. Acad. R.S.R., Fondul I. Hodoș, Ms. nr. 4760, filele 1-6.
43 Cf. S. B a 1 i n t h, Jocul și versul Călușerilor, în „Familia", XV (1879), nr. 19, p. 128.
44 Cf. I. B r e a z u, Vasile Alecsandri și Andrei Bîrseanu, în „Transilvania", 72 (1941),
nr. 1, p. 48.
45 E. Hodoș, Din activitatea mea de folclorist, în „Anuarul Arhivei de folclor”, VII
(1945), p. 123.
46 Ibid.
Cf. V. F lorea , Augustin Bunea, culegător de poezii populare, în „Revista de etno
grafie și folclor", 12 (1967), nr. 1, p. 61 — 73.
48 Cf. I. Breaz u, Ibid., p. 48.
48 A. F o c h i, Studiu introductiv la loan Urban-Jarnik și Andrei Bîrseanu, Doine și
strigături din Ardeal. Ediție definitivă [...], București, Edit. Acad. R.S.R., 1968, p. 30.
logic în folcloristică...”50. Iar volumul de Doine și strigături din Ardeal,

în care I. Urban-Jarnik și Andrei Bîrseanu publicau o parte din marea
culegere blăjeană de folclor, dăruit lui Hodoș de profesorul budapestan
Carol Torma, filoromân și membru al Academiei Române, i-a „slujit
mai tîrziu ca îndemn de urmat, cu atît mai vîrtos că această culegere era
opera fostului meu profesor Ion Micu-Moldovan de la Blaj”51.
La Budapesta, tinerii români aflați la studii, organizați în Societatea
de lectură „Petru Maior”, al cărei membru a fost și Enea Hodoș, aveau
și ei preocupări folclorice. Lucrul nu va suprinde pe nimeni, de vreme ce
aceștia proveneau, într-o bună măsură, din înseși școlile Brașovului și
Blajului. în plus, departe de casă, studenții români din capitala Ungariei
încercau să-și asigure o cît mai autentică atmosferă românească, apelînd,
între altele, la folclor, în cunoașterea și culegerea căruia se inițiaseră încă
mai înainte. Așa că, dizertațiile pe teme folclorice pe care le susțineau
la ședințele societății de lectură, ca și materialele de literatură populară
înserate în organul publicistic al acesteia, revista manuscrisă „Rosa cu
ghimpi”, nu erau de loc întîmplătoare. Hodoș va fi avut de profitat, cu
siguranță, de această împrejurare, care trebuie să fi contribuit și ea la
întreținerea interesului său pentru folclor.
De cules însă, se pare că n-a cules nici pe cînd era elev la Brașov sau
Blaj, nici pe cînd, ca student, se afla la Budapesta. Folcloristul nici nu
menționează, de altfel, că ar fi întocmit vreo culegere de folclor înainte de
așezarea sa la Caransebeș, cele două snoave populare, publicate în 1888, de
care se pare că nici nu-și mai amintea, constituind cazuri sporadice și
oarecum întîmplătoare. N-avem, deci, nici un temei să presupunem că,
elev sau student fiind, Hodoș ar fi contribuit cu culegeri folclorice. Explicația
trebuie căutată, credem, în orientarea folcloristului, la acea dată, către alte
preocupări intelectuale. Dacă la Brașov nu știm cu ce se va fi îndeletnicit,
la Blaj, unde venea pe cînd culegerea lui I. Micu-Moldovan era pe încheiate,
folcloristul prefera să facă traduceri din literatura universală, publicate
în revista manuscrisă a liceului52. Dacă ar fi întocmit și culegeri folclorice,
le-ar fi publicat, desigur, în aceeași revistă, așa cum au și procedat vreo
cîtiva dintre colegii săi53. în fine, la Budapesta Enea Hodoș era preocupat
de probleme de limbă, întocmind și o lucrare pe care universitatea o găsea
vrednică de a fi premiată54. Cu culegeri folclorice nu se va fi ocupat însă
nici acum. Căci nici revista manuscrisă „Rosa cu ghimpi”, atîta cît se
păstrează, nici publicațiile imprimate ale societății și nici arhiva acesteia,
consultată integral de noi, nu pomenesc nimic de vreo eventuală culegere
folclorică, din acei ani, a lui Enea Hodoș.
Așa că adevărata carieră folcloristică a lui Enea Hodoș va începe
odată cu așezarea sa, ca profesor, la Caransebeș. Acum, dorind să cunoască
50 Ibid., p. 11.
51 E. Hodoș, Din activitatea mea de folclorist, p. 123 — 124.
62 Cf. „Filomela. Foaie beletristică-științifică" din 1876—1877, în care Hodoș a publicat
nuvela Cine ar fi crezut (după V.C.).
63 Vasile Iosof, P. Văleanu, loan Brinzeu și Leo Buzdugu, octavani.
64 Cf. E. Hodoș, Autobiografie, p. 168.
484 Virgil Florea
„mai de aproape lumea sufletească a satului românesc”, se hotărăște să

urmeze „neapărat exemplul, vrednic de laudă, al profesorului de la Blaj
în materie de folclor, Ion Micu-Moldovanu”55.
începe culegerile prin 189056, „în împrejurări cînd știința folclorului
era încă departe de propășirea înfăptuită la noi în timpurile mai nouă”57,
întîmpinînd numeroase dificultăți, care l-au și determinat să culeagă „mai rar
personal, și, mai des, prin mijlocirea elevilor și elevelor, precum și a unor
membri din corpul didactic bănățean”58.
Nu știm în ce măsură Hodoș va fi intuit și preîntâmpinat deficiențele
metodei de culegere prin preparanzi. Cert este că acest principiu metodolo
gic, instaurat de I. Micu-Moldovan, și-a dovedit și de această dată utilitatea.
Astfel că, la scurtă vreme după ce a început să-l aplice, Hodoș se afla în
posesia unui bogat material folcloric, despre care vorbea încă în 1891, cînd,
referindu-se la procesul de degradare a literaturii populare, exemplifica,
între altele, cu cîteva texte din „mulțimea considerabilă de cîntece poporale
[.. . ] ce mi s-au pus de curînd la dispoziție ca adunate din comunele înve
cinate Caransebeșului”59.
La numai un an după aceea, apărea și cel dintîi volum de Poezii
poporale din Bănat60, în care folcloristul dădea la iveală 600 de cîntece și
strigături, cifră considerabilă dacă ne gîndim că, pînă atunci, lirica bănă
țeană nu se prea bucurase de atenția culegătorilor. Și apoi, cele 600 de texte
alcătuiau — se preciza în prefață — numai o parte, cea care corespundea
principiilor — poetic și lingvistic — de selecție preconizate de folclorist,
din materialul colecționat de preparanzi, evaluat, în întregime, la „mai
mult de două mii de cîntece lirice sau epice”61. Deși pusă la cale de el însuși,
Enea Hodoș găsea de cuviință să precizeze că „meritul acestei colecțiuni
de cîntece bănățene” este al „colectanților”, adică al unei părți „din tineri
mea Institutului pedagogic-teologic din Caransebeș”, care, în vacanțele din
anii 1889—1892, a adunat, din „mai multe comune din Bănatul timișan”,
„un număr considerabil” de cîntece populare, „auzite pe-acasă de la țărance,
de la țărani, de la militari, și cîteva puține din gura lăutarilor”62.
Dincolo de aceste amănunte din biografia colecției, prefața mai cuprin
de o prezentare a graiului bănățean, însoțită de „cîteva probe de cîntece
bănățene scrise așa cum se zic”, un comentariu asupra particularităților
tematice ale materialelor volumului, o înșiruire a cîtorva din „frumusețile
lor poetice mai marcate”, precum și un inventar al epitetelor, culese și
din alte colecții, care învederează „frumusețea de femeie și de bărbat”.
Nu știm ce efecte scontase folcloristul cu publicarea volumului. E sigur
însă că, odată apărut, acesta a fost primit de către public „cu un interes
65 E. Hodoș, Din activitatea mea de folclorist, p. 124.
56 Ibid. Mai înainte, Enea Hodoș fixa ca dată a începerii culegerilor anul 1889. (Cf.
E. Hod oș , Prefață la Poezii poporale din Bănat, I, p. 1).
58 Ibid.
59 E. Hodoș, Din popor, în „Foaia diecezană", VI (1891), nr. 16.
90 Caransebeș, Editor Enea Hodoș, 1892.
61 E. Hodoș, Prefață la Poezii poporale din Bănat, I, p. 1.
62 Ibid.
neașteptat”. Astfel că: „persoane private: învățători, preoți, cîțiva advocați

și alți domni s-au grăbit a-1 procura și, întrucîtva, a-1 răspîndi în cercul
cunoștinței lor”63. Din păcate însă, acest interes „nu s-a întins asupra
nici uneia (s.a.) din corporațiunile culturale române cîte le avem dincoace
și dincolo de munți”64, cărora Hodoș le atribuia un rol însemnat în culegerea
și editarea folclorului65.
Presa, în schimb, s-a interesat îndeaproape de colecția lui Hodoș,
chiar dacă recenziile pe care le cunoaștem n-au apărut cu promptitudinea
cuvenită. De remarcat, însă, atitudinea aproape în întregime favorabilă a
tuturor recenzenților.
V. Braniște, întîiul dintre aceștia66, aprecia colecția pentru valoarea
ei artistică, dar și pentru prefață, însemnarea particularităților fonetice și
morfologice ale subdialectului bănățean părîndu-i-se „mai ales pentru
știință de mare importanță”. Regreta însă că „la descrierea sunetelor
particulare bănățene” n-a fost utilizat „alfabetul folcloristic”, observînd,
cu totul întemeiat, că „cu literele folosite de noi în limba română este cu
neputință a descrie acele sunete particulare”. Dincolo de acest neajuns,
recenzentul considera că „volumul prim este garanța succesului volumului
al doilea”, a cărui „primire [...] favorabilă îi [era] asigurată” încă de
atunci.
Litzica s-a ocupat și el, încă și mai pe larg, de colecția lui Hodoș67,
socotind că, în afară de o „diviziune greșită și [o] dispozițiune nesistema
tică a materialului colecțiunea e de mare valoare ; poeziile sînt culese
chiar așa cum se rostesc ; mai la fiecare ni se arată variantele cunoscute
de la noi ori de peste Carpați ; la începutul colecțiunii e o prefață destul
de lungă asupra spiritului și limbei românilor din Banat”.
Iar pentru I. Calomfirescu68, „colecțiunea lui Hodoș este [...] cea
dintîi de asemenea cuprins în Banat”, valoroasă și prin încercarea de a fi
„întrucîtva [în prefață — n.n.] dialectală”, ca și prin indicarea variantelor
textelor. îi imputa însă folcloristului că n-a deosebit „poeziile după genul
lor, d.e. doinele de o parte și strigăturile de alta”, recunoscînd, în același
timp, dificultatea unei atari operații, pe care „n-au putut-o învinge nici
Jarnik-Bîrseanu în edițiunea lor de doine și strigături”.
încă și mai mult trebuie să-1 fi bucurat pe Hodoș aprecierile unor
specialiști reputați, ca acelea venite din partea savantului Hasdeu sau a
distinsului filolog ceh I. Urban-Jarnik.
Ocupîndu-se de Românii bănățeni din punctul de vedere al conservatis-
•• E. Hodoș. Prefață la Poezii poporale din Bănat, II, Balade, Sibiu, Editura „Asocia-
țiunii”, 1906 (Biblioteca poporală a „Asociațiunii", nr. 25), p. 3.
“ Ibid.
66 Cf. art. Din popor.
,s Cf. V. Braniște, Poezii poporale din Bănat. (Dare de seamă), în „Dreptatea",
I (1894), nr. 47.
•’ Cf. Ditzica, Două colectiuni nouă de cîntece poporane, în „Revista nouă”, VII
(1894), nr. 1, p. 36-40.
’• Cf. [I. C a 1 o m f i r e s c u], Dări de seamă, în „Tribuna", XII (1895), nr. 57, p.227.
486 Virgil Florea
mului dialectal și teritorial

* 9, Hașdeu opinia că „tot ce s-a scris pînă acum
mai nou, mai temeinic și mai ne-ncurcat asupra foneticei și morfologiei
subdialectului bănățenesc, se datorează d-lui Enea Hodoș [...], astfel
că noi nu avem decît a reproduce aci literalmente cuvintele acestui june
folclorist ...”.
Ea fel de măgulitoare erau și cuvintele lui I. Urban-Jarnik dintr-o
scrisoare de mulțumire, pînă de curînd inedită69 70, pe care profesorul filoro-
mân i-o adresa lui Enea Hodoș, în urma amabilului gest al acestuia de
a-i fi trimis colecția. I-a atras luarea aminte pertinența unor soluții
de ordin tehnic (notarea variantelor și numerotarea versurilor) în editarea
textelor populare, ca și atenția acordată lexicului regional71.
Ca și manualele sale didactice mai tîrziu, colecția lui Enea Hodoș
a trecut prin dezbaterile Academiei Române, în urma prezentării ei „la
concursurile premiilor anuale din 1894 ...,”72. Secătuit financiar din
cauza apariției, în editură proprie, a acestui prim volum al colecției,
folcloristul solicită Academiei „un ajutor în bani pentru a putea
continua această publicațiune”73. Recomandată spre cercetare Secți
unii literare, colecția se bucură de aprecierile favorabile ale raportorului
D. C. Ollănescu, care și propunea să i se acorde folcloristului „un ajutor
pentru mai departe tipărire, fie acel ajutor sub orice formă și condițiune
va chibzui Academia, în măsura resurselor sale bănești”74.|
„Forma” și „condițiunea” ajutorului vor fi stabilite tot de către Secți
unea literară care, într-o ședință de sub președinția lui Titu Maiorescu,
„opinează ca Academia să cumpere d-lui colector 200 exemplare (a 3 lei
exemplarul) din publicațiunea sa, ceea ce ar reveni la o îndemnisare pentru
cheltuielile de tipar în sumă de E[ei] 600; asemenea să i se cumpere 200
exemplare [din] vol[umul] II, ce se va publica”75.
Dezbătută în plen, propunerea Secțiunii literare întîmpină opoziția lui
N. Quintescu, care aprecia că „majoritatea Secțiunei cere prea mult”,
propunînd „a se cumpăra 100 exemplare numai din volumul I apărut"76.
Conciliant, D. Sturza, secretarul general de atunci al Academiei Române,
sugerează recomandarea propunerii Comisiunii financiare, care urma să
decidă în ce măsură mijloacele Academiei permiteau premierea colecției
lui Hodoș77.
69 Cf. „Analele Academiei Române”. Seria II, t. XVIII, 1895 — 1896. Memoriile Sec
țiunii literare, București, 1897, p. 19.
70 Cf. V. Florea, O scrisoare inedită a lui I. Urban-Jarnik către Enea Hodoș, în
„Steaua”, XXI (1970), nr. 9, p. 118-119.
71 Cf. și a doua scrisoare, la fel de interesantă, a aceluiași, datată 20 mai 1894, în E. Ho
doș, Scrisori, p. 77—79.
72 „Analele Academiei Române”. Seria II, t. XVI, 1893—1894. Partea administrativă
și dezbaterile, București, 1894, p. 37.
72 Ibid.
74 Ibid., p. 275.
75 Ibid., p. 272.
74 Ibid., p. 242.
” Ibid.
După cît se pare, „mijloacele” de care dispunea Academia erau, la

acea dată, destul de modeste și e foarte probabil că Hodoș nu va fi beneficiat
de nici un fel de ajutor. Cu atît mai mult, cu cît, în 1905, el însuși nota, cu
amărăciune, că volumul său de lirică bănățeană n-a stîrnit interesul „nici
uneia (s.a) din corporațiunile culturale române cîte le avem dincoace și
dincolo de munți”, motiv pentru care,,publicațiunea s-a întrerupt”78, colec
țiile sale de balade și descîntece fiind editate mult mai tîrziu.
Pînă atunci, însă, Enea Hodoș a făcut alte bune servicii folcloristicii
românești. Reeditarea, într-o publicație separată79, a capitolului Cătănești
din culegerea de la 1892 este urmată de apariția, în colecția „Bibliotecii
noastre” de sub însăși direcția folcloristului, a volumașelor Cîntece bănă
țene. Cu un răspuns d-lui Dr. G. Weigand80 și Cîntece cătănești81, amîndouă
favorabil apreciate de Ilarie Chendi8283 , precum și a unei antologii de Lite
ratură poporală aleasă din diferite colecțiuni88. Iar periodicelor le încredin
țează, spre publicare, o bună parte din materialul său folcloric inedit,
cum ar fi aproape jumătate din materia viitorului volum de balade84* .
Cu o asemenea activitate, hotărîrea Academiei Române de a-1 chema
pe Hodoș în sînul său, ca membru corespondent la Secțiunea literară, nu
va fi apărut nicidecum fortuită. întîmplată concomitent cu a părintelui
bucovinean Dimitrie Dan, și el tot folclorist, alegerea lui Hodoș avea loc
în urma asentimentului Secțiunii literare, care, într-o ședință prezidată
de Titu Maiorescu, hotăra, în baza raportului favorabil al lui Ion Bianu,
să recomande propunerea plenului academic86. Alegerea propriu-zisă se în-
tîmpla în 23 martie 1904. Raportorul, același Bianu, sublinia meritelé
însemnate ale activității lui Enea Hodoș, mai insistent reliefate fiind „limba
curată românească [. . . . ] a tuturor publicațiilor sale”, „claritatea expunerii”,
ca „întîie însușire” a Manualului de istoria literaturii române, serviciile
aduse „răspîndirii și cultivării limbii romîne”, precum și activitatea sa
editorială, scriitoricească și folcloristică, concretizată, aceasta din urmă,
în cele patru culegeri apărute pînă atunci, dintre care cea din 1892 era
considerată „una din cele mai bune edițiuni critice de texte populare ro
mâne”86. Supusă aprobării, propunerea întrunește două treimi din totalul
voturilor (din cei 23 de votanți, 17 s-au pronunțat pentru, 5 contra,
iar unul, B. P. Hașdeu, s-a abținut delà vot), astfel că „Enea Hodoș este
proclamat membru corespondent al Academiei la Secțiunea literară”87.
78 E. Hodoș, Prefață la Poezii poporale din Bănat, II, Balade, p. 3.

78 Cf. E. Hodoș, Cîntece cătănești, Caransebeș, Editor E. Hodoș, [1893].
80 Caransebeș, 1898 („Biblioteca noastră”, nr. 11 — 12).
81 Caransebeș, 1898 („Biblioteca noastră", nr. 13).
82 Cf. I. Ch[endi], Cîntece bănățene de Enea Hodoș, in „Tribuna poporului”, II
(1898), nr. 101, p. 494; Cîntece cătănești, Ibid., nr. 118, p. 578 — 579.
83 Caransebeș, [1901] („Biblioteca noastră”, nr. 42).
84 O bibliografie completă a materialelor folclorice tipărite de Enea Hodoș în perio
dice vom întocmi cu un alt prilej.
86 Cf. „Analele Academiei Române”, Seria II, t. XXVI, 1903 — 1904. Partea adminis
trativă și dezbaterile, București, 1904, p. 228 — 229.
88 Ibid., p. 196-198.
87 Ibid., p. 198.
•488 Virgil Flor ea
Cea mai înaltă instituție a țării recunoaște astfel prestigiul și utilitatea

prestațiilor neîntrerupte ale lui Enea Hodoș, puse în slujba școlii și cultu
rii românești. Iar Hodoș va fi uitat vechile nemulțumiri provocate de
candidarea, fără succes, la mai multe din premiile acordate de Academie,
trăind, în sfîrșit, satisfacția recunoașterii, în incinta aceluiași for, a străda
niilor sale pentru înaintarea culturală a neamului. în schimb, clericii bănă
țeni aveau acum un motiv în plus să-l prigonească pe Hodoș, care a și părăsit,
curînd după aceea, Caransebeșul.
După stabilirea lui Enea Hodoș la Sibiu, ponderea preocupărilor sale
folcloristice scade din ce în ce mai mult. Erau de vină nu numai copleșitoare
le obligații redacționale, ci și pierderea colaboratorilor săi elevi, cu spriji
nul cărora adunase, odinioară, un bogat material folcloric. Astfel că, însuși
folcloristul recunoștea, mai tîrziu, că „după plecarea din Caransebeș (1905),
n-am mai făcut culegeri”, ocupîndu-se, după acea dată, doar de „cîntece-
[le] populare trimise de pe front”, dintre care unele au și fost publicate
„ca documente grăitoare din războiul de la 1914—1918”88. Cît privește
celelalte texte populare date la iveală, după 1905, în periodicele timpului,
ele fuseseră adunate tot la Caransebeș, ca și acelea din viitoarele volume
de balade și descîntece, publicate, mai tîrziu, „cu bunăvoința și cu mijloace
le materiale ale „Asociațiunii”.
Cu „Astra”, al cărei membru fusese89, Enea Hodoș nu a avut numai
legături moștenite, ci și raporturi directe, din care s-a născut o intimă și
fericită colaborare. Apreciind ca pozitiv programul „Asociațiunii” de cu
legere a folclorului transilvănean, Enea Hodoș saluta inițiativa acesteia
de a fi organizat „un concurs literar, unde în special se vorbește [...]
despre culegere de poezii poporale, basme etc.”, atribuindu-i, totodată,
și sarcina de a se îngriji, alături de alte corporațiuni literare, de „publica
rea în volume a poeziilor adunate deja, dar risipite prin ziare și reviste”90,
idee ce trebuie consemnată în ordinea preocupărilor pentru corpusul folclo
rului românesc. De asemenea, răspunzînd acțiunilor culturale și științifice
preconizate de „Astra”, folcloristul va accepta propunerea Secțiunii literare
de a întocmi Dicționarul neologismelor și provincialismelor limbii literare
*
românești 1 și se va însărcina cu elaborarea unui Dicționar etnografic
* 2,
din păcate nerealizat, după ce, mai înainte, oferea, spre a fi publicate în
Editura „Asociațiunii”, volumele sale de balade și descîntece.
Baladele, despre care folcloristul spunea, încă în 1892, că „pot forma
un material pentru vol. II“93, fuseseră culese deodată cu cîntecele lirice.
De apărut, n-au apărut însă decît mult mai tîrziu, din cauză că Enea Hodoș
nu dispunea de mijloace, iar „curporațiunile culturale” nu i-au oferit spri

89 Cf. „Transilvania", XXXIX (1908), nr. 2, p. 52.
90 Cf. art. Din popor.
91 Cf. „Transilvania", XEIV (1913), nr. 4 —5, p. 362. E vorba de Mic dicționar [. . .
tipărit însă abia în 1929.
92 Cf. „Transilvania", 55 (1924), nr. 10-11, p. 483.
93 Cf. Prefață la Poezii poporale din Bănat, I, p. 19.
jinul necesar. Astfel că editarea volumului de balade se înfăptuia abia în

1906, după ce folcloristul se stabilise la Sibiu, fiind tipărit „cu bunăvoința
și cu mijloacele materiale ale „Asociațiunii”94. Tranzacțiile cu ,,Astra”
fuseseră însă perfectate mai înainte, pe cînd folcloristul se mai găsea la
Caransebeș, de vreme ce o publicație timișoreană dădea cele dintîi detalii
privind tipărirea baladelor încă în iulie 190595.
în adevăr, colecția apărea nu mult după aceea, fără a fi cunoscut
ecoul pe care-1 stîrnise, odinioară, volumul de lirică. Presa nu se grăbește
s-o comenteze, mărginindu-se doar să-i consemneze apariția în laconice
notițe bibliografice. Numai Ilarie Chendi se referea, într-un articol de cu
totul alte intenții, la această colecție, si-1 cosidera pe autorul ei drept
„unul dintre folcloriștii cei mai de seamă”96. Cam la atîta se reduce, după
cîte știm, interesul suscitat în presă de culegerea de balade a lui Hodoș,
lucru cu totul de mirare dacă avem în vedere valoarea ei într-adevăr ridi
cată, atît la nivelul materiei propriu-zise, din care „jumătate apare acum
întîia oară”, cît și la acela al prefeței, interesantă prin precizările metodo
logice ale folcloristului, prin comentariile sale privind terminologia, origi
nea și circulația baladei bănățene, precum și prin informațiile referitoare
la ocaziile mai favorabile recitativului epic în partea de vest a țării.
în fine, la data apariției baladelor, Enea Hodoș anunța că „un al
treilea volum al poeziilor populare, descîntece culese în Banat, e aproape
gata și așteaptă publicarea”97. De altfel, volumul fusese pregătit pentru
tipar tot pe cînd focloristul se mai găsea la Caransebeș, după cum o dovedesc
indicațiile de la sfîrșitul prefeței : „Caransebeș, în iunie 1905”.
Prezentat, pentru tipărire, „Asociațiunii”, volumul este discutat,
mai întîi, la Secțiunea literară a acesteia. Raportor fusese desemnat Andrei
Bîrseanu, care exprima o atitudine total favorabilă colecției lui Hodoș.
I-au reținut atenția caracterul ei organizat și sistematic, indicarea practi
cilor însoțitoare ale descîntecelor, notarea detaliilor de culegere mai impor
tante (informatori, localități, culegători), explicarea „expresiunilor mai
necunoscute”, precum și relevarea unor „asemănări între piesele din aceas
tă colecțiune și între cele cuprinse în alte colecțiuni similare”. De aceea,
apreciind că „întreagă colecțiunea, ca toate lucrările de acest fel ale d-lui
Enea Hodoș, e făcută cu toată conștiinciozitatea și priceperea recunoscută
din toate părțile față cu colecțiunile sale anterioare” și că aceasta prezintă
„un interes deosebit pentru cunoașterea obiceiurilor poporului nostru
și a graiului bănățenesc”, o recomandă „cu toată căldura în atențiunea
onor, ședințe plenare, propunînd editarea ei din partea „Asociațiunii”9899 .
Dezbătută în ședința plenară a secțiilor științifice-literare, propunerea
94 Cf. Prefață la Poezii poporale din Bănat, II, Balade, p. 3.

96 Cf. Colecție de balade poporale din Bănat, în „Dreptatea poporului”, II (1905),
nr. 27, p. 3.
99 Cf. II. Chendi, Un ,,tezaur” al poeziei populare, în „Prezentul”, II (1906), nr.
391.
’’ Cf. Prefață la Poezii poporale din Bănat, II, Balade, p. 8.
99 Cf. „Transilvania”, XXXIX (1908), nr. 2, p. 135.
490 Virgil Flor ea
„se primește”99, astfel că Hodoș putea anunța, în 190899 100, că volumul

său de descîntece se afla sub presă. A apărut, însă, numai în 1912101, după
ce, în prealabil, cele 114 descîntece fuseseră tipărite în „Transilvania”102,
organul publicistic al „Asociațiunii”.
Cu volumul de Descîntece, Enea Hodoș sfîrșea seria Poeziilor poporale
din Bănat, pe care o începuse înainte cu 20 de ani. Dar activitatea sa
folcloristică nu era încă definitiv încheiată. Căci, la vreo doi ani după edi
tarea descîntecelor, folcloristul dădea și un volum de proză populară,
Frumoasa din nor și alte povești103, publicat în „ediție proprie”, împreju
rare ce stîrnea mirarea și nedumerirea unui recenzent : „Un singur lucru
ne miră : că d-1 Hodoș are neobicinuitul curaj să scoată în ediție proprie
o carte ca aceasta, cînd în Ardeal se găsesc așa de puțini oameni, cari cetesc
și mai puțini, cari și cumpără cărți”104.
Prin proveniența materialului, volumul acesta reprezenta, cel puțin
în parte, tot rezultatul șederii folcloristului la Caransebeș, subiectele unora
dintre povești fiind auzite „din gura poporului bănățean”. Altele, în schimb,
fuseseră auzite pe meleagurile originare ale folcloristului, informatoare
fiind însăși bunica sa dinspre mamă, Carolina Balint din Roșia Abrudului105.
Se pare că nici acest volum n-a mai cunoscut succesul pe care-1 repur
tase, mai înainte, volumul de lirică al lui Enea Hodoș. Presa abia dacă-i
semnala apariția, iar recenzia lui A. Banciu, unica pe care o cunoaștem,
era de proporții reduse și se menținea în limitele unor aprecieri generale.
Folcloristul, considerat un urmaș al lui I. Pop-Reteganul și I. T. Mera,
era apreciat pentru știința sa de a „păstra nota graiului poporal”, ceea
ce făcea ca volumul să poată „ține pasul cu publicațiile similare din Ro
mânia”. Iar în ceea ce privește valoarea intrinsecă a colecției, A. Banciu
se mulțumea doar să remarce că „dacă poveștile [...] vor părea multora
cunoscute, deoarece motivele din care se țes ele revin în atîtea alte povești,
mulți cititori vor descoperi cu surprindere ici-colo motive nouă sau varia-
țiuni, cari interesează totdeauna pe cel ce se apropie cu dragostea cuvenită
de bogata noastră literatură poporală”106.
99 Ibid., p. 121.
100 Cf. E. H o d o ș, Manual de limba română. Elemente de istoria literaturii, Ediție nouă
Caransebeș, 1908 (la sfîrșit).
101 Cf. E. Hodoș, Poezii poporale din Bănat, III, Descîntece, Sibiu, Editura ,,Asocia
țiunii'', 1912.
102 Cf. E. Hodoș, Descîntece din Bănat, în „Transilvania”. XLII (1911), nr. 2 (p.
121 — 135), 3 (p. 248-264) și 5-6 (p. 699-738).
103 După cum reiese din recenzia lui A. Banciu (cf. „Transilvania”, XLV (1914),
nr. 4, p. 153), volumul a fost editat tot la Sibiu, fără însă a se face vreo mențiune în privința
anului de apariție. Cum recenzia lui Banciu datează din 1914, e foarte probabil că Frumoasa
din nor și alte povești a fost tipărit în același an sau cu 1 —2 ani mai înainte. Noi n-am putut
vedea această primă ediție a volumului, la bibliotecile pe care le-am putut cerceta păstrîn-
du-se doar cea din 1927, apărută la Oravița.
104 Cf. A. Banciu, Ibid.
105 Cf. E. H o d o ș, Frumoasa din nor și alte povești, Oravița, Ediția autorului, 1927
p. 196.
106 A. Banciu, Ibid.
Cu Frumoasa din nor și alte povești, cariera folcloristică a lui Enea

Hodoș se apropia de sfîrșit. Căci, făcînd abstracție de cele cîteva materiale
folclorice încredințate, între 1918—1921, periodicelor sibiene, Hodoș n-a
mai publicat, după aceea, decît două volumașe 107 cu poezii populare care
îi fuseseră trimise de pe front. Ele întregeau bilanțul activității de folclo
rist a lui Enea Hodoș, un bilanț rodnic, concretizat în numeroase colecții
de literatură populară, a căror cuprindere într-o nouă ediție, aflată în lucru
va contribui, credem, la scoaterea lui Hodoș din uitare. S-ar recunoaște
astfel bunele servicii făcute folcloristicii românești de acest dascăl modest
și laborios, pornit să depășească dificultățile întâmpinate în culegerea și
editarea folclorului, „muncă plăcută, dar împreunată cu felurite greutăți
și neajunsuri”108.
LE FOLKLORISTE ENEA HODOȘ ( 1858-1945)

Résumé
Enea Hodoș, l’un des plus importants folkloristes roumains de la fin

du XlX-ème siècle et de la première partie du XX-ème, est né le 31 dé
cembre 1858 dans le village de Roșia (région des Montagnes de l’Ouest)
d’une famille aux vieilles traditions de culture.
Il fit ses études à Roșia, Baia de Criș, Brad, Brașov et à Blaj. En 1877,
après son baccalauréat, il partit, en vue d'accomplir ses études, pour
Vienne et Budapest, où il étudia la médecine, puis la philosophie et les le
ttres, faisant preuve, dès cette époque-là, de belles aptitudes pour le tra
vail de recherche.
De retour dans son pays, Enea Hodoș fut d’abord instituteur à Sibiu,
puis professeur de langue et littérature roumaine à l’institut pédagogique
de Caransebeș. Après 1905, quand il revint à Sibiu, il travailla dans la
rédaction du journal „Le Télégraphe roumain”.
À Sibiu, de même qu’à Caransebeș, Enea Hodoș déploya une riche
activité et se fit de beaux mérites. Comme professeur, il se fit remarquer
par des cours de haute tenue, de même que par la rédaction de valeureux
manuels didactiques. Comme traducteur, il a transposé en roumain de
nombreux écrits des littératures étrangères ; son attention se dirigea, parti
culièrement, sur Tourgueniev. Comme linguiste, il se préoccupa des problè
mes d’orthografie, de dialectologie et de lexicographie roumaine. Comme
écrivain, il a enrichi la littérature de la Transylvanie par son recueil d’Es-
quisses humoristiques (1897). Comme propagateur de la culture, il a fondé
io? Frunzulițe din război. Versuri din Ardeal și Bucovina, vol. I—II, Sibiu, Editura pro
prie, f.a. („Biblioteca noastră", nr. 56).
1,8 E. H o d o ș, Din activitatea mea de folclorist, p. 125
492 Virgil Florea
et dirigé „Notre bibliothèque” qui édita environ 100 numéros, contenant

un bon matériel littéraire, historique, pédagogique etc. Comme évocateur,
il s’occupa de la vie et de l’activité de quelques combattants nationaux
et publia aussi un ouvrage sur le passé des écoles confessionnelles orthodoxes
de la Transylvanie. Comme „folkloriste appliqué et versé” il a recueilli,
par l’intermédiaire des élèves, mais personnellement aussi, un riche matériel
de littérature populaire, publié dans les périodiques de l’époque et, surtout,
dans des recueils séparés {Poésies populaires de Bănat, 1892, Chants mili
taires, 1893, Chansons de Bănat, 1898, Chants militaires, 1898, Littérature
populaire extraite de plusieurs collections, 1901, Poésies populaires de Bănat,
vol. II, Ballades, 1906, Poésies populaires de Bănat, vol. III, Chants
magiques, 1912, La Belle de la nuage et autres contes, 1914, Feuillettes
de la guerre, 1918).
Comme une appreciation de ses grands mérites, Enea Hodoș fut élu,
en 1904, membre correspondant de l’Académie Roumaine.
Il mourut le 25 juillet 1945, à l’âge de 87 ans.
493
Viorel Cioti
VALORIFICAREA CREAȚIILOR ARTISTICE POPULARE

PRIN COOPERAȚIA MEȘTEȘUGĂREASCĂ CLUJEANĂ
Izvorîte din filonul adine al unor ocupații străvechi, meșteșugurile

artistice din mediul sătesc au cunoscut o largă răspîndire în cuprinsul
Transilvaniei, îndeosebi în zonele mai înalte, sărace în resurse agricole
unde, prin valorificarea materiilor prime ca : lemn, argilă, lînă, piele etc.,
s-a creat o importantă sursă complimentară de venit.
Privit evolutiv, procesul de cristalizare și specializare a îndeletni
cirilor artistice s-a desfășurat în funcție de cerințele și posibilitățile vieții
economice ale fiecărei regiuni în parte, de împrejurările istorice și mediul
geografic deosebit în care acestea s-au dezvoltat. Varietatea ocupațiilor
și diferențierilor de prelucrare și decorare se explică tocmai prin prisma
acestor particularități caracteristice tuturor domeniilor de manifestare
a creațiilor artistice populare.
Prin producția de bunuri utilitar — estetice, în cadrul industriei casnice
țărănești, realizată individual sau în grup, s-a urmărit să se satisfacă nevo
ile zilnice sau ocazionale ale gospodăriilor, ceea ce a făcut ca în procesul
de înfrumusețare și înnobilare a produsului să se creeze adevărate capo
dopere ale genului artistic popular. Ca atare, procesul de creație n-a cons
tituit un scop în sine, ci un proces conștient de gîndire și pasiune creatoare,
în care talentul, iscusința și sensibilitatea artistică s-au etalat deopotrivă
de armonios și unitar.
Literalmente, arta meșteșugărească s-a răspîndit pe ramuri, în cadrul
unor zone bine delimitate, cu materiale și tehnici de execuție proprii fie
căreia. Analizînd paralel răspîndirea bunurilor producției meșteșugărești,
se va putea observa că acest proces a avut loc zonal sau interzonal, după
cum și cerințele erau locale sau generale.
Din prima grupă, a produselor răspîndite zonal fac parte : țesăturile
de interior, broderiile, portul popular, piesele din lemn, ouăle încondeiate,
măștile etc., destinate a satisface nevoile ocazionale ale fiecărei gospodării
și executate în cadrul lor și nicidecum de-a fi valorificate pe piață, așa îneît
se producea în serii mici și numai pentru uz personal.
494 Viorel Cioti
în ceea ce privește a doua grupă de produse, în care intră produsele

ceramice, icoanele pe lemn și sticlă, xilogravurile etc., ele s-au extins pe arii
mai întinse, datorită posibilităților limitate de execuție, materia primă
necesară (glazuri, sticlă, hîrtie), fiind în trecut un articol răspîndit sporadic,
deficitar și greu de procurat.)
în afară de meșteșugurile obișnuite și de veche tradiție, au apărut în
timp și meșteșugurile menite să satisfacă cerințele estetice și ale vieții spiri
tuale, ceea ce a determinat pe alocuri apariția și dezvoltarea unor noi ge
nuri artistice, cum au fost : pictura pe sticlă, xilogravura etc. Deși împru
mutate ca gen de execuție, noile îndeletniciri au fost însușite prin spiritul
propriu fiecărui artist, modelele realizate purtînd amprenta unei note per
sonale, pline de prospețime și originalitate. Este o dovadă în plus a geniului
creator popular, capabil să furnizeze în orice domeniu creații artistice cu
adevărat remarcabile.
Pornindu-se de la resursele inepuizabile oferite de generosul tezaur
artistic popular, de la faptul că arta populară românească este o artă vie,
cooperația meșteșugărească — una din instituțiile de bază chemată să-și
aducă aportul în procesul de valorificare — a încercat, și în mare măsură
a reușit, să antreneze în procesul de producție cele mai de seamă domenii
de manifestare ale artei populare românești.
Prin profilul său, această instituție urmărește să dezvolte frumoasele
tradiții ale meșteșugului popular în epoca contemporană, să etaleze și să
popularizeze varietatea și bogăția creațiilor artistice din orice domeniu.
Pornind de la specificul creației zonale sau locale s-a urmărit să se lanseze
în producția de serie piesele de bază ale fiecărei ramuri artistice identificate
pe teren sau în colecțiile muzeelor de specialitate. întreaga gamă realizată
pe grupe de produse, pentru fiecare fază în parte, constituie fondul de
bază al fiecărei unități cooperatiste, față de care de la an la an, se manifestă
un interes mereu crescînd, atît din partea beneficiarilor interni cît și ex
terni.
Pentru realizarea în serie a acestor produse au fost depistați și atrași
cei mai iscusiți meșteșugari din zonele și centrele respective, asigurîndu-se
astfel nu numai autenticitatea produsului, dar și a execuției.
Bogăția tezaurului artistic local, persistența meșteșugului tradițional
precum și posibilitățile multiple de valorificare a creațiilor artistice din
fiecare zonă, au creat premise favorabile ca în urmă cu trei ani, o dată cu
înființarea cooperativei Arta Decorativă Cluj, să se treacă la acțiunea de
valorificare a celor mai reprezentative domenii de manifestare artistică
din zonele centrale și nordice ale Transilvaniei.
Acțiunea de valorificare a meșteșugurilor artistice de veche tradiție
din aceste locuri, desfășurată pe baza unui plan concret de documentare,
a urmărit evidențierea și cunoașterea specificului regional, pentru ca apoi,
în funcție de aprecierea rețelei de desfacere, să se treacă la producerea lăr
gită a acestor produse în circuitul local și național.
Pentru crearea condițiilor optime de asimilare și desfacere permanentă
a creațiilor artistice din aceste zone, s-au analizat, pe baza deplasărilor
documentare pe teren, posibilitățile de execuție, în serie mare sau mică,
Valorificarea creațiilor populare 495
ținîndu-se seama în acest sens de materialul, tehnica de lucru folosită și

mîna de lucru calificată pentru fiecare ramură artistică în parte.
Pe baza acestui studiu s-a trecut la opera de valorificare a următoare
lor domenii ale artei populare românești și anume :
1. Valorificarea creațiilor artistice din ramura țesăturilor și broderiilor ;
2. Valorificarea pieselor de port popular ;
3. Valorificarea creațiilor artistice de lemn din Munții Apuseni ;
4. Valorificarea picturii populare pe sticlă de la Nicula.
1. Valorificarea creațiilor artistice din

ramura țesăturilor și broderiilor
Din creația artistică populară, grupa cea mai numeroasă și variată,

cu funcții multiple în cadrul gospodăriei țărănești, o constituie fără îndoială
grupa țesăturilor și broderiilor.
Confecționate din materiale diferite: lînă, cînepă, bumbac etc., țesăturile
de casă au cunoscut o largă răspîndire și înflorire în cuprinsul Transilvaniei,
dezvoltarea lor fiind nemijlocit legată de evoluția interiorului și modului
de împodobire a acestuia.
Din numeroasa grupă a țesăturilor au fost alese spre valorificare piesele
ornamentale folosite la aranjarea interiorului și cele legate de anumite
sărbători.
Din grupa aceasta, bogat reprezentată, fac parte : pernele, ștergarele,
șervețelele, fețele de masă etc. Prin sistemul de ornamentare și modul de
aranjare, țesăturile de interior oglindesc specificul fiecărei zone. ->
în zonele centrale și nordice transilvănene, împodobirea interioarelor
este una din trăsăturile generale ale caselor. Ca și în alte părți, se împodo
bește mai ales „casa dinainte” care capătă un caracter festiv și o notă caldă
de intimitate.
Aceleași obiecte decorative sînt dispuse în aceeași formă, iar în cadrul
acestora ștergarele sau „tindeiele” joacă un rol de frunte.
în general, materialul folosit pentru confecționarea pieselor de inte
rior este bumbacul mercerizat 27/2.
în ceea ce privește tehnica de lucru, țesăturile de pînză sînt țesute
de obicei în două sau patru ițe, anumite porțiuni decorate diferențiindu-se
de cîmpul țesăturii potrivit tehnicii folosite.
Principalele tehnici de ornamentare folosite în aceste zone sînt alesul
și brodatul.
De obicei alesul în război a fost larg răspîndit, fiind elementul tehnic
esențial în sistemul de decorare a țesăturilor transilvănene. Toate piesele
vechi depistate pe teren sau în colecțiile Muzeului etnografic al Transil
vaniei sînt ornamentate prin tehnica alesului, la dezvoltarea sa contribuind
din plin folosirea pe scară largă a bumbacului.
Procedeele de ales sînt multiple și determină felul țesăturii de fond
care poate fi în două sau în patru ițe, adică țesături alese peste fire și țesă-
496 Viorel Cioti
turi alese printre fire. Dintre acestea, alesul printre fire este cel mai vechi
și mai reprezentativ procedeu tehnic întîlnit în zonele amintite, cîmpul
ales fiind țesut în „lătunoi”, adică firele urzelei sînt ridicate cîte două în
rost, ceea ce face băteala să acopere complet urzeala1.
Trebuie subliniat că atît materialul cît și tehnica de ales au contribuit
din plin la stabilirea unui mod propriu de ornamentare, caracteristic fie
cărei zone.
Așa după cum s-a arătat mai sus, ștergarele constituie grupa carac
teristică și cea mai numeroasă din ramura țesăturilor. Prinse în cuie, dea
supra blidelor sau icoanelor, „tindeiele” — cum le spun localnicii — sînt
foarte variate sub aspectul cromaticii și motivisticii.
Decorul ornamental constă, la ștergarele mai vechi din simple benzi
numite vîrste, rezultate direct din bătaie și au rolul de a decora cîmpul
alb al piesei. Culorile de bază ale vîrstelor din aceste zone sînt roșu cu negru
sau roșu cu albastru.
în evoluția decorativă a pieselor textile se poate urmări cu multă
ușurință procesul de trecere de la elementul simplu ornamental spre cel
complex, desfășurat treptat, în raport cu însușirea și stăpînirea tot mai
perfectă a multiplelor mijloace combinative de ales. Așa au apărut vîrstele
asociate cu șiruri de zimți, realizate succesiv prin bătaia unui fir alb cu
unul negru. Zimții sînt dispuși fie pe conturul vîrstei, fie pe centrul ei.
Prin această asociere dintre vîrste și zimți se obține un plus de efect orna
mental, caracteristic tuturor ștergarelor din aceste zone.
Pe valea Someșului, un element decorativ simplu rezultat direct din
ales, este așa numita broscuță. înșirate la distanțe egale, broscuțele alese
din fire albastre sau roșii, sînt dispuse fie pe mijlocul vîrstei, fie pe marginea
ei, înviorînd astfel cîmpul ornamental.
în general, sistemul de ornamentare al țesăturilor de interior în toate
aceste zone se caracterizează prin realizarea și completarea continuă a
registrului motivistic cu noi elemente decorative luate din mediul înconju
rător.
într-o primă fază, marea putere de abstractizare a elementului natural
a determinat dezvoltarea motivului geometric în care a predominat ele
mentul romboidal redat în multiple variante, alături de care apar și alte
motive ornamentale ca : crucea, racul, steaua, S-ul, rozeta etc., succedîndu-
se orizontal, pe aceeași linie, sau în trepte paralele. în zona Sălajului aceste
elemente alese discret pe fondul roșu, apar ca motive albe, negre și porto
calii în forme și mărimi diferite, în timp ce pe Valea Bîrgăului apar alese
ceva mai des din fire albastre și portocalii. De altfel coloritul motivistic este
unul din elementele esențiale ale stilului local.
într-o a doua fază în zona Bistrița — Năsăud apar cam de la sfîrșitul
sec. al XIX-lea, unele ștergare în care predomină motivul fitomorf — flori,
ghirlande etc. — mai mult sau mai puțin stilizate, asociate cu motive de
păsări, fiind alese spre valorificare cele mai izbutite.
1 Arta populară românească — Edit. Acad. R.S.R., Buc., 1969, p. 260.

Fig. 1 — Ștergar de pe Valea Bîrgăului.
Tot din aceeași perioadă, în zona de nord a Cîmpiei Transilvaniei,

respectiv la Nicula, au fost depistate cîteva piese textile (ștergare, fețe de
pernă) în care apare motivul antropomorf, frumos stilizat. întreaga compo
ziție decorativă, realizată pe fond negru, redă sugestiv, prin poziția figurilor,
o scenă de mișcare, de joc.
O notă comună valabilă pentru toate ștergarele din zonele amintite
este, fără îndoială, funcția decorativă a pieselor textile, prin care s-a creat
o legătură nemijlocită între modul de ornamentare al țesăturilor și destina
ția lor. Așa se explică trăsătura caracteristică a ștergarelor de perete din
aceste locuri prin care decorul este concentrat la capetele piesei, restul
cîmpului fiind alb.
în procesul de valorificare a țesăturilor autentice s-a ținut seama toc
mai de schimbarea caracterului funcțional al piesei în decorarea interiorului
modern, ceea ce a impus, pentru o mai bună desfacere, eliminarea parțială
sau totală a cîmpului alb, devenit inutil, și extinderea alesăturilor decorative
pe întreaga suprafață a piesei. Cu alte cuvinte s-a trecut de la principiul
simetric tradițional de realizare a compozițiilor decorative la cel de organi
zare ritmică a cîmpului. Prin acest procedeu s-a reușit să se realizeze o gamă
variată și bogată de ștergare, fugătoare, șervețele, fețe de pernă, fețe de
masă etc.
Dimensiunile pieselor țesute au fost stabilite de asemenea în raport
cu destinația și locul pe care-1 ocupă în decorarea căminului. în general
șervețelele au mărimea de 30 X 30 cm, fugătoarele de 35 X 80 cm, iar
ștergarele de 35 X 140 cm.
Pe lîngă grupa țesăturilor de pînză, au fost valorificate cu mult succes
și țesăturile din lînă, îndeosebi traistele, din care s-a realizat pînă în prezent
32 Anusnxî Muzeului etnografie

498 Viorel Cioti
Fig. 2 — Fugător din zona Sălaj.
Fig. 3 — Față de pernă de la Nicula

Traistă de lînă. Fig. 5 — Traiste mici din bumbac.
500 Viorel Cioti
o frumoasă colecție de peste 30 de bucăți din diverse zone. Prin caracterul

practic și estetic traistele au devenit în ambianța citadină contemporană
piese indispensabile solicitate mai ales de tineret. în prezent ele constituie,
în cadrul cooperativei Arta Textilă, unde sînt executate, o grupă cu mare
pondere la export, fiind solicitate în : Japonia, SUA, RFG etc.
Pe lîngă grupa țesăturilor realizate la război, o gamă aparte de produse
o reprezintă broderiile din Valea Călatei, care prin modul de cusătură și
decorare sînt specifice acestei zone. Aparținînd unui anumit grup etnic,
broderiile călățene îndeplinesc în exclusivitate o funcție pur decorativă,
fiind utilizate ca piese de decorare a interiorului. în raport cu această des
tinație s-au creat fețe de masă, fețe de pernă, șervețele etc.
O clasificare a broderiilor de aici s-ar putea face după tehnica de cusut
folosită și anume :
a) cusutul pe scris sau „irâsos” realizat pe o pînză de in ;
b) cusutul ciur realizat pe pînză buziaș.
La ambele grupe de broderii cîmpul decorativ este compus din motive
ornamentale cusute în multiple variante și într-o singură culoare, de pre
ferință roșu, albastru, negru sau verde. Cele mai dese motive întîlnite la
„irâsos”-uri sînt cele florale, iar la cele pe pînză sînt cele cu ciuperci, cu sită
și cruciulițe. La munca de confecționare în serie a broderiilor specifice
din această zonă, s-a apelat la brodezele cele mai iscusite din satele : Bedeci
și Bicălat, în număr de peste 200.
în general, procesul de valorificare a pieselor textile din zonele centrale
și nordice ale Transilvaniei a constituit o acțiune reușită a cooperației
meșteșugărești, produsele fiind tot mai mult solicitate de beneficiarii interni
și externi. Ceea ce însă trebuie relevat cu acest prilej este că întregul proces
a determinat, prin respectarea normelor tradiționale de execuție și orna
mentare, precum și prin antrenarea unui număr tot mai mare de țesătoare
sau brodeze, nașterea unui fenomen local de reconsiderare a valențelor
artistice, concretizat în executarea pentru uz personal a unor asemenea
piese~ decorative.
în felul acesta acțiunea desfășurată cu competență de către cooperația
meșteșugărească se dovedește a avea nu numai o funcție de valorificare
a pieselor textile autentice, dar și o funcție social-estetică deosebit de impor
tantă pentru această perioadă plină de înnoiri care atrage după sine renun
țarea la multe din vechile tehnici de prelucrare a pieselor textile și a modului
de aranjare a acestora.
2. Valorificarea pieselor de port popular

Portul popular reprezintă unul din capitolele cele mai însemnate și
semnificative ale culturii populare românești. Prin funcția lui utilitar-
estetică, costumul țărănesc a cunoscut o mare varietate tipologică, preg
nant manifestată și în zonele central-nordice ale Transilvaniei.
Au fost valorificate integral sau parțial piesele componente ale por
tului popular :
a) mocănesc
b) buciumau
c) năsăudean
d) Valea Bîrgăului
e) zona Mîrgăului
f) zona Alba
g) zona Sălajului.
în structura și evoluția tipurilor de costume din aceste zone se cons
tată o continuă transformare impusă de elementul noului sau influenței
vecine, păstrîndu-se totuși trăsătura esențială a formei tradiționale.
a) Costumul mocănesc, atît cel femeiesc cît și cel bărbătesc, se remarcă
prin piesele vestimentare croite simplu și brodate cu motive ornamentale
de o rară frumusețe.
Costumul femeiesc se compune din : cămașă, zadie, poale, brîu și vestă.
Confecționată din pînză, cămașa mocănească constituie tipul repre
zentativ al cămășii cu ciupag, caracterizată prin existența unei broderii
roșii aplicată pe muchiile încrețiturilor pieptului cămășii2. Broderia este
executată în tehnica cusutului urzit pe crețuri, ca de altfel și brățara dintre
fodori și mînecă.
Zadiile sînt țesute și alese din lînă. Cîmpul de un roșu stins, este tra
versat de vărgi decorative cu motive geometrice în culori frumos armoni
zate.
Vesta mocănească din aceeași zonă se poartă peste cămașă și este des
chisă. Ca și în alte părți, ea este relativ scurtă și brodată cu motive florale.
O notă de efect decorativ o dau ciucurii din față care atîrnă ca niște mici
clopoței.
Costumul bărbătesc este prin însăși linia croiului ceva mai simplu,
rezultatul nemijlocit al activității de toate zilele. Cămașa mocănească
este tipul cămășii cu barburi. Foaia din față prezintă cîte un clin în despică-
tura centrală, iar elementul ornamental are forma literei M3.
O piesă vestimentară reușită, ca și cea femeiască, este vesta, brodată
cu motive florale, iar în partea din față este decorată cu șnur roșu dispus
spiralic. *■
Piesele de îmbrăcăminte mocănești se bucură de buna apreciere din
partea clienților externi, fapt pentru care, la cererea unuia dintre aceștia,
s-au realizat veste pe vîrste, de la 1 an la 14 ani.
b) Din piesele de îmbrăcăminte care compun portul buciumau s-au
valorificat cămașa bărbătească cu pene și forma cojocului brodat în față
cu motive florale.
Din lipsă de. material, forma cojocului buciumau a fost transpusă pe
un material alb (semicamgarn), păstrîndu-se croiul respectiv, clinii laterali
și întreaga broderie, obținînd astfel o piesă vestimentară ușoară și practică.
De altfel, după acest model original s-au conceput și alte modele cu o brode
rie mai aerată și mai ușor de executat.
2 Ibid. p. 300.
3 Ibid., p. 371.
502 Viorel Cioti
c) Piesele frumosului port popular din zona N ăsăudului au fost valori

ficate integral, adică ca un ansamblu compozional, îndeosebi cel femeiesc,
solicitat de numeroasele formații artistice din jud. Cluj și cele limitrofe.
Cămașa femeiască este confecționată din pînză de bumbac, gulerul
fiind ușor încrețit și brodat, iar mîneca pornește din gura gîtului și se ter
mină cu un fodor. Broderia peste cot și la brățară este realizată în motive
geometrice de culoare neagră.
Peste poale, în față și în spate se poartă două zadii țesute din lînă,
în patru ițe, cu vîrste orizontale colorate roșu, negru, verde și portocaliu,
iar în partea de jos se termină cu o alesătură florală, stilizată. Conturul
zadiei este tivit.
d) Din zona învecinată a văii Birgăului s-au valorificat integral piesele
de port, atît pentru femei cît și pentru bărbați. în linii mari, portul de aici
se aseamănă cu cel năsăudean, cu unele deosebiri de detalii motivistice și
cromatice.
Cămășile sînt brodate în tehnica urzitului pe fir prin asocierea punctului
negru cu roșu închis, mîneca cămășii femeiești fiind decorată cu table dis
puse oblic.
Vestele bîrgăunești, transpuse de asemenea pe semicamgarn, reprezintă
tipul vestei descheiate și sînt brodate într-o cromatică asemănătoare celor
de pe cămăși.
e) Din zona Mîrgăului a fost valorificat costumul femeiesc care prezintă
asemănări izbitoare cu cel mocănesc.
Cămașa femeiască este confecționată din pînză și se încadrează în tipul
cămășii cu ciupag realizat prin cusutul urzit pe crețuri.
f) Din zona Alba s-a ales cămașa femeiască, o cămașă cu gîtul ușor
încrețit încheiat cu un guleraș mărunt brodat. Mînecile pornesc direct din
gura gîtului și sînt brodate cu pui peste cot.
g) Din zona Sălajului au fost valorificate atît cămașa femeiască cît
și cea bărbătească.
Cămașa femeiască sălăjană este tipul cămășii cu guleraș simplu, brodat
cu motive geometrice. Pe mîneca care pornește din gîtul cămășii, se des
fășoară, ca un rîu, o broderie florală în care elementele componente reali
zate în roșu, negru și alb alternează ritmic. De o parte și de alta a despică-
turii centrale se repetă aceeași broderie.
Cămașa bărbătească din Sălaj este prevăzută în față cu o despicătură
centrală care se încheie la mai mulți nasturi. De o parte și alta a gurii cămășii
sînt cîte două tighele verticale terminate jos într-o panglică de pînză apli
cată orizontal. Broderia realizată în motive florale monocrome (de pre
ferință galben) sau policrome (galben, negru și alb) se desfășoară atît pe
piept cît și pe guler, mînecă și manșete.
Valorificarea pieselor de port popular constituie un proces complex
de cercetare și documentare pe teren în vederea cunoașterii, alegerii și
lansării în producția de serie a formei celei mai reușite, specifice stilului
Fig. 6 — Vestă bărbătească de la Bîrgău.
local. Prin respectarea și aplicarea unor criterii riguros științifice, procesul

de selecție și popularizare a frumoaselor costume sau piese de port de către
cooperația meșteșugărească clujeană reprezintă un act social — cultural
de perpetuare și regenerare a unor meșteșuguri artistice cu vechi tradiții
pe aceste meleaguri și cu adinei semnificații în cultura noastră populară.
Prin respectarea materialului folosit, a tehnicii de execuție și decorație,
precum și a funcției respective, cooperația meșteșugărească a pornit de la
necesitatea stringentă de evidențiere a elementelor și formelor autentice
adoptate și practicate cu multă rigoare de-a lungul vremurilor.
O dată cu schimbarea și însușirea unui nou mod de viață în mediul
rural, s-au realizat și o serie de transformări în structura creației populare
tradiționale. Formele devenite desuete sînt, treptat, înlocuite cu altele noi
care afectează atît tehnica realizării unor produse (materii prime noi, colo-
ranți etc.) cît și funcția lor. în acest context și ținînd seama și de inte
resul mereu crescînd pentru asemenea produse, venit dinafara lumii satului,
cooperația meșteșugărească a început să acorde o atenție deosebită valori
504 Viorel Cioti
ficării și adaptării la cerințele actuale a formelor tradiționale, adică folo

sirea creațiilor artistice populare ca izvor de inspirație pentru confecționa
rea unor piese noi, de o înaltă ținută artistică.
în acest sens au fost concepute, pornindu-se de la piesele de port popular,
o serie de confecții artizanale în care au fost valorificate două elemente
esențiale — croiul tradițional și tehnica decorării lor. Pentru a fi însă prac
tice și moderne, aceste confecții au fost executate pe materiale ușoare :
extrahart, pînză albită, semicamgarn, aba etc. — și adaptate la liniile modei
actuale. Așa de pildă după cămășile din zonele amintite s-au realizat, prin
prelungirea lor, frumoase rochii din extrahart, iar pentru copii de vîrstă
preșcolară s-a creat o bogată colecție de modele inspirate din elementele
decorative ale pieselor de port popular.
3. Valorificarea creațiilor artistice în lemn din Munții Apuseni

în privința valorificării creațiilor artistice din lemn, cooperativa Arta
Decorativă din Cluj s-a orientat în primul rînd spre zona Munților Apuseni,
regiune cu vechi tradiții în arta prelucrării lemnului.
în acest proces de specializare s-a ajuns pe parcurs, meșteșugul prelu
crării lemnului fiind o artă care se însușește la o vîrstă timpurie și se trans
mite din tată-n fiu. Substratul acestei arte constă nu numai în munca de
confecționare și finisare a lemnului, dar și în știința alegerii esenței, vîrstei,
mărimii și grosimii trunchiului.
în trecut vasele de lemn constituiau un articol deosebit de căutat atît
la oraș cît și la sat, unde erau desfăcute de producătorii direcți sau de mij
locitori. De aici un interminabil peregrinaj care înainte de război atingea :
Budapesta, Viena și Belgradul.
Pentru valorificarea întregii tipologii a vaselor de lemn s-a luat legătura
cu cei mai iscusiți meșteri din comunele : Avram Iancu, Vidra-Ponorel,
Vidra-Haiducești, Vidra-Gligorești, Gîrba și Neagra.
în industria casnică din aceste comune și sate, meșterii lemnari sînt
specializați pe categorii, grupa cu cea mai mare pondere fiind a ciubărarilor
și cercuitorilor, numiți văsari. Alături de aceștia mai erau : șindrilarii, ro
tarii, spătarii (confecționau spete pentru război) și tîmplarii.
Dintre toate produsele executate de acești meșteri au fost orientate
spre valorificarea formelor, considerate mai ușor accesibile desfacerii pe
piață, criteriul de selecție fiind cel al formelor, dimensiunilor, destinației
și finisării estetice a obiectelor.
în tipologia vaselor pe categorii se constată existența următoarelor
forme principale :
1. Tulnic mic, mare
2. Ciubăraș-șuștar 11 0 7 cm
)> >> 13 0 9 cm
16 0 12 cm
,, ferăți 18 0 14 cm
,, ghenți 21 0 18 cm
,, cupă 26 0 22 cm
Donițe — zdrăngănă 10 0 5 cm
„ felnic 13 0 8 cm
„ fel de cupă 13 0 10 cm
,, rînghișe 21 0 14 cm
Șuștar roșcă 9 0 9 cm
ciubăraș roșcă 10 0 12 cm
ferăți roșcă 11 0 14 cm
Solnițe
Fig. 7 — Vase moțești pirogravate.
Ceea ce trebuie subliniat în legătură cu confecționarea acestor produse

este existența unei diviziuni casnice care, în general, constă în prelucrarea
și lucrul la scaunul de văsărit a produsului de către bărbați și la arderea
sau „împistrarea cu pene” a acestuia de către femei.
Ornamentația vaselor de lemn realizată prin tehnica pirogravurii este
deosebit de bogată și variată, ea fiind diferită de la o categorie de vas la
alta, de la o dimensiune la alta. Fiecare meșter dispunea de un registru
motivistic propriu, pe care-1 aplica cu multă siguranță și pricepere pe supra
fața vasului, realizînd un decor original de o mare frumusețe.
Dacă în trecut văsarii își desfăceau marfa prin tîrguri și satele de la
cîmpie, iar pe banii cîștigați își cumpărau cele necesare traiului, un asemenea
506 Viorel Cioti
voiaj prin țară durînd 4—6 săptămîni, astăzi întreaga activitate se desfă
șoară la domiciliu.
Produsele executate de văsarii moți sînt exportate în mii de bucăți
în : Olanda, Danemarca, S.U.A. etc.
4. Valorificarea picturii pe sticlă de la Nicula

Arta zugrăvelii pe sticlă vădește fără îndoială una din manifestările
cele mai originale și interesante ale meșteșugului artistic transilvănean,
apariția sa fiind nemijlocit legată de numele satului Nicula.
Din datele culese pînă-n prezent și confirmate de mărturiile documen
tare și orale, reiese că în trecut la Nicula s-ar fi pictat aproape în fiecare
casă oferind, așa după cum remarcă I. Mușlea, rara particularitate a unui
sat de pictori4. Pictau atît bărbații cît și femeile, al căror nume în majori
tatea cazurilor nu ni s-au păstrat. Acest fapt se datorează fie lipsei cunoștin
ței de carte, fie spațiului redus al icoanei, fie obiceiului iconografilor creștini
care nu-și menționau numele5* .
Cercetările efectuate pe această linie au identificat totuși numele unor
meșteri pricepuți în arta picturii pe sticlă din sec. XIX8, iar la începutul
sec. XX — familia Feur, Anica Pop și Maria Chifor. Marea artă a acestor
iconari, care constă în tehnica execuției, a originalității și viziunilor artistice,
a simțului cromatic deosebit și a decorativismului compoziției, au trezit încă
în cursul veacului trecut interesul specialiștilor, ceea ce a dus treptat la
apariția unor studii prețioase privind problematica acestui meșteșug.
Izolat și conturat de noile cromolitografii de la începutul sec. XX,
mai ieftine și mai facile sub toate aspectele, meșteșugul zugrăvelii pe sticlă
a devenit tot mai puțin rentabil, ceea ce i-a determinat pe mulți iconari
să abandoneze practicarea acestei îndeletniciri tradiționale și să se dedice
unor ocupații cu totul străine de munca și talentul lor.
Dată fiind valoarea artistică deosebită a acestor icoane, a aprecierii
de care se bucură, precum și a posibilităților de desfacere, în iarna anului
1967 s-a luat inițiativa identificării unui meșter iconar de la Nicula în vede,
rea regenerării acestui meșteșug. Prin cercetările efectuate la fața locului
s-a aflat de existența bătrînului pictor Feur Gheorghe, descendent direct
al familiei de zugravi Feur. Din cele relatate de dînsul, reiese că arta picturii
pe sticlă și-a însușit-o de la părinții săi, Ștefan și Maria. A început să picteze
de la vîrsta de 18 ani, folosindu-se aproximativ de 30 de izvoare (tipare),
multe dintre ele moștenite de la bunicul său Gheorghe Feur, pictor renumit,
în ultimii 20 de ani meșteșugul îl practicase sporadic sau aproape de
loc.
4 I. Mușlea, Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania, in.

„Steaua” nr. 11, 1969, p. 25.
5 I. A. Popescu, Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula, Edit. Tineretului, p. 41.
8 Ibid., p. 43
Pentru a ne putea picta cîteva icoane s-au pregătit trei tipare cu teme
reprezentative pentru iconografia niculeană. Așa s-a început, după o lungă
întrerupere, prin acest pictor bătrîn, întregul proces de zugrăvire a icoanelor
pe sticlă de la Nicula, începînd cu faza de procurare a uneltelor și a sticlei,
prepararea vopselelor și nuanțelor coloristice și continuînd cu „scrierea”
figurilor și vopsirea lor. Primele exemplare au fost, după cum era de altfel
și firesc, mai puțin reușite sub aspectul realizării lor artistice și tematice,
dar prin cîteva linii ale compoziției și unele tonuri cromatice se dezvă
luiau repere prețioase pentru o reușită ulterioară la care de altfel s-a și
ajuns prin repetarea zilnică a exercițiului și o supraveghere perma
nentă.
în prezent, pe lîngă cele trei izvoare amintite, pictorul Feur mai utili
zează și altele.
O caracteristică a acestor icoane este că ele, ca și cele din trecut, repre
zintă subiecte exclusiv religioase.
Cu toată dimensiunea lor relativ mică și uniformă, icoanele pictate de
Feur impresionează prin desenul stîngaci și chiar naiv al personajelor,
prin compoziția redusă și sugestivă a scenelor, prin cromatica estompată
realizată cu tonuri calde, armonioase.
Acestea sînt suficiente motive pentru a considera regenerarea icoanelor
de la Nicula, în care s-a impregnat adînc forța măiestriei și simțului pentru
frumos al creatorului popular, ca una din împlinirile fericite ale cerințelor
spirituale de astăzi.
*
Acțiunea de valorificare a creațiilor artistice populare întreprinsă de

cooperația meșteșugărească clujeană are o semnificație deosebită pentru
întregul proces cultural contemporan. Prin efortul și cercetările continue
depuse în vederea identificării, pe teren sau în muzee, a celor mai de seamă
realizări din principalele domenii de manifestare ale artei tradiționale,
precum și depistarea celor mai iscusiți meșteșugari pentru lansarea în pro
ducție de serie a acestor produse, se reflectă grija și înalta responsabilitate
a noii societăți pentru păstrarea și continuarea unor străvechi îndeletni
ciri.
Imensa bogăție și diversitate a tezaurului artistic popular a trezit
un ecou nebănuit, dar atît de dorit, în rîndul iubitorilor de frumos din
țară și de peste hotare, ceea ce explică succesul deplin obținut într-un timp
relativ scurt în acțiunea de valorificare desfășurată de către cooperativele
profilate : Arta Textilă, Arta Decorativă la Cluj și coop. Munca din Hue
din.
Viabilitatea artei noastre populare a devenit un fapt cert, așa după
cum de altfel a fost de la începuturile sale. Ancorată adînc în circuitul
larg al vieții contemporane, această artă și-a asigurat supraviețuirea bine
meritată, întrezărindu-se de pe acuma noi și multiple posibilități de afir
mare viitoare.
508 Viorel Cioti
Viorel Cioti
DIE VERWENDUNG DER VOLKSKUNST IM RAHMEN DER GENO

SSENSCHAFT FÜR KUNSTGEWERBE AUS CDUJ
Zusammenfassung
Die Volkskunst im handwerklichen Bereich wurde in der Vergangen

heit auf dem Lande mehr denn je gepflegt, besonders in höher gelegenen
Gebieten, wo die Landwirtschaft weniger eintrug und die Verwertung
von Holz, Tonerde, Wolle, Leder u.a. Rohstoffen eine zusätzliche Einnah
mequelle für die Bevölkerung bedeutete.
Im handwerklichen Bereich hat die Verzierung der Erzeugnisse von
jeher eine Rolle gespielt, denn äusser der Zweckgebundenheit und dem Nutz
wert gewann das Produkt im Handel auf grund seines Kunstwertes an Bedeu
tung.
Neben den überlieferten bildeten sich im Laufe der Zeit auch neue
Gewerbeformen heraus, die den ästhetischen und intelektuellen Ansprüchen
Genüge taten, wie etwa die Hinterglasmalerei, xylographie u.a. entstanden
sind.
In Vergangenheit und Gegenwart wurden die volkskundlichen Erzeug
nisse von Kunstliebhabern des In- und Auslandes bewundert und geschätzt,
so dass die Bewahrung und ^Verwertung überlieferter Gegenstände unter
den gegenwärtigen kulturellen Bedingungen besonders gepflegt wird.
Die Volkskunst verfügt über unerschöpfliche Quellen, und die Hand
werksgenossenschaften aus Cluj haben versucht, grösstenteils mit Erfolg,
die repräsentativsten Handwerke ihrem Gewerbe einzugliedern. Die ethno
graphischen Zonen Zentral — und Nordtranssilvaniens sind vertreten wie
z.B. die Innendekoration desȚSomeschtales und des Arieschtales, Nadelar
beiten des Calata-Tales, Volkstrachten aus Bistritz im Nösnerland, aus
der Mocänime und dem Motzenland, mit Brandmustern verzierter Hausrat
aus den Westkarpaten und anderen Zonen, Hinterglasmalerei aus Nicu-
la u.a.
Für die Serienproduktion wurden geschickte Meister aus den betre
ffenden Gebieten herangezogen, und die Vorlagen stammen entweder un
mittelbar aus dem jeweiligen Gebiet oder aus den Sammlungen des Sie
ben bürgischen Volkskundemuseums in Cluj.
Äusser der Verwendung authentischer Volkskunst sind einige Erzeug
nisse dem Stil der Überlieferung nachgebildet, denn diese sind auf dem Markt
des In- und Auslandes sehr gefragt.
In einer verhältnismässig kurzen Zeitspanne haben die beiden Hand
werksgenossenschaften Arta Textilă und Arta Decorativă sich gut eingear
beitet, so dass ihrer Tätigkeit eine gute Zukunft vorausgesagt werden
kann.
Verzeichnis des Abildungen
Fig. 1 — Handtuch aus dem Tal des Bîrgău

Fig. 2 — Läufer aus dem Gebiet Sălaj
Fig. 3 — Kissenbezug aus Nicula
Fig. 4 — Kleine Baumwollbeutel (rum. traista)
Fig. 5 — Wollbeutel
Fig. 6 — Männerweste aus Bîrgău
Fig. 7 — Motzengefässe mit Brandmustern
511
CUPRINSUL
ANUARUL MUZEULUI ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI

PE ANII 1968 - 1970
Teodor Onișor și Viorica Pascu, Din realizările științifice ale etnografilor clujeni în
ultimul sfert de veac............................................................................................... 3
Pompei Mureșanu — Romulus Oșianu, Contribuții la studiul așezărilor și construcțiilor
țărănești din Depresiunea Călățele........................................................................ 31
loan Toșa, Contribuții la cunoașterea așezărilor și a arhitecturii populare din zona
Dealurilor Clujului...................................................................................................... 59
Dumitru Irimieș, Bisericile de lemn din Stolna și Finișel.............................................. 93
Viorica Păscu, Organizarea interiorului popular năsăudean.......................................... 107
Leontin Ghergariu, Ocupații anexă ale populației din Sălaj în trecut.......................... 161
Kôs Kăroly, Colecția de furci de tors a Muzeului etnografic al Transilvaniei . . . 185
Aurelia Tița, Portul popular românesc din Depresiunea Călățele.................................. 225
Maria Bocșe, Contribuții la studiul opregului bănățean................................................. 243
Ion Taloș, Obiceiuri privitoare la seceriș . . ......................................................... 2£L
Nicolae Bot, Cînepă în credințele și practicele magice românești .............................. 279
Nicolae Dunăre, Elemente de cultură populară spirituală în practicarea unor ocu
pații la români.......................................................................................................... 323
Traian Mirza, Cîntecul ceremonial al clăcii de tors din partea de nord a Munților
Apuseni..................................................................................................................... 337
Ovidiu Bîrlea, Cîntecele rituale funebre din ținutul Pădurenilor (Hunedoara) .... 361
Emil Petruțiu, O ceată de călușari din Cîmpia Transilvaniei ...................................... 409
Hanni Market, Snoave populare românești la sașii din Păuca...................................... 419
Almdsi Istvăn, Considerații preliminare asupra sistematizării arhivei de muzică populară 437
Teodor Onișor, Activitatea etnografică a lui George Vâlsan ...................................... 449
Virgil Florea, Folcloristul Enea Hodoș (1858—1945)..................................................... 477
Viorel Cioti, Valorificarea creațiilor artistice populare prin cooperația meșteșugărească
clujeană........................................................ 493
SOMMAIRE
L’ANNUAIRE DU MUSÉE ETNOGRAPHIQUE DE TRANSYLVANIE

1968 - 1970
Teodor Onișor et Viorica Pascu, Des réalisations scientiphiques des ethnographes de

Cluj dans le dernier quart du siècle .................................................................... 3
Pompei Mureșanu — Romulus Oșianu, Contributions à l'étude des habitats ruralles
et des constructions paysannes de Dépression de Călățele.................................. 31
Ioan Toșa, Contributions à la connaissance des habitats ruralles de la zone des collines
de Cluj......................................................................................................................... 59
Dumitru Irimieș, Des églises en bois de Stolna et L'inișel j .......................................... 93
Viorica Pascu, D'organisation de l'intérieur populaire de la région de Năsăud . . . 107
Leontin Gherghariu, Occupations-anexe de la population de Sălaj dans le passé ... 161
Kôs Kâroly, Da collection de fourches à filer du Musée Ethnographique de Cluj . . 185
Aurelia Tița De costume populaire roumain de la Dépression de Călățele............... 225
Maria Bocșe, Contributions à l'étude du tablier de la région de Banat ................... 243
Ion Taloș, Coutumes concernant la moisson.................................................................... 261
Nicolae Bot, De chanvre dans les fois et les pratiques magiques roumaines............... 279
Nicolae Dunăre, Eléments de culture populaire spirituelle dans la pratique de quel
ques occupations chez les Roumains.................................................................... 323
Traian Mîrza, Da chanson cérémonielle de la filanderie de la partie du nord des
Carpathes Occidentaux ........................................................................................... 337
Ovidiu Bîrlea, Des chansons rituelles funèbres de la contrée de Pădureni(Hunedoara) 361
Emil Petruțiu, Un groupe de „călușari" (danseurs qui exécutent un dans populaire
roumaine qui porte le meme nom) de Cîmpia Transilvaniei.............................. 409
Hanni Market, Petits récits populaires roumains aux „Sași” (les allemands de Transyl
vanie) de Păuca.......................................................................................................... 419
Almăși Istvàn, Considérations préliminaires sur la systématisation de l'archive de
musique populaire ................................................................................................... 437
Teodor Onișor, D'activité ethnographique de Georges Vâlsan ...................................... 449
Virgil Florea, De folkloriste Enea Hodoș (1858—1945)................................................. 477
Viorel Cioti, Da mise en valeur des créations artistiques populaires par la coopération
des artisans de Cluj ............................................................................................... 493

515
INHALT
JAHRBUCH DES SIEBENBÜRGISCHEN VOLKSKUNDEMUSEUMS

FÜR DIE JAHRE 1968 - 1970
Teodor Onișor und Viorica Pascu, Wissenschaftliche Errungenschaften der Ethnogra
phen aus Cluj im letzten Vierteljahrhundert ..................................................... 3
Pompei Mureșanu und Romulus Oșianu, Beiträge zum Studium der bäuerlichen Siedlungen
und Bauten aus der Călățele-Senke .................................................................... 31
Ioan Toșa, Beiträge zur Erforschung der Siedlungen und der Volksarchitektur auf dem
Gebiet der Clujer Berge........................................................................................... 59
Dumitru Irimieș, Die Holzkirchen von Stolna und Finișel .......................................... 93
Viorica Pascu, Die volkstümliche Inneneinrichtung im Gebiet von Năsăud............... 107
Leontin Ghergariu, Nebenbeschäftigungen der Bevölkerung des Gebietes Sălaj in der
Vergangenheit .......................................................................................................... 161
Kos Karoly, Die Spinnrockensammlung des Siebenbürgischen Volkskundemuseums 185
Aurelia Tila, Die rumänische Volkstracht aus der Călățele-Senke .............................. 225
Maria Bocșe, Beiträge zur Erforschung des Banater „Opreg"...................................... 243
Ion Taloș, Erntebräuche. Aus den Beständen der Arhiva de Folklor Cluj................... 261
Nicolae Bot, Der Hanf im rumänischen Volksglauben und in magischen Handlungen 279
Nicolae Dunăre, Elemente geistigen Volksgüter in der Ausübung einiger Beschäfti
gungen bei den Rumänen........................................................................................ 323
Traian Mirza, Das zeremonielle Lied der „Claca de tors" (Spinndienst) im nördlichen
Teil des Westgebirges ........................................................................................... 337
Ovidiu Birlea, Die rituellen Totenlieder im Gebiet Pădureni (Hunedoara)................... 369
Emil Petruțiu, Ein Kaluscher-Bund des Siebenbürgischen Hochlandes....................... 409
Hanni Markei, Rumänische Volksschwänke bei den Sachsen von Törnen (Păuca) 419
Almäsi Istvan, Erwägungen zur Systhematisierung von Volksliedweisen im Rahmen
eines Archivs.............................................................................................................. 437
Teodor Onișor, Die ethnographische Tätigkeit George Vâlsans...................................... 449
Virgil Florea, Der Folklorist Enea Hodoș (1858—1945).................................................. 477
Viorel Cioti, Die Verwertung der Volkskunst im Rahmen der Genossenschaft für
Kunstgewerbe aus Cluj ........................................................................................... 493
ERATĂ
Pagina Rîndul în loc de Se va citi
61 21 de sus nu sînt pomenite. nu sînt pomenite (v. ta

belul satelor cu nota 17
la p. 62).
82 perioadăse se în perioadă se înmulțesc

3 de sus mulțesc
137 2 de sus înfundate înfundat
159 8 de pos Do, D„
176 2 de jos Honaotul Horoatu
219 3 de jos erbreitung Verbreitung
285 3 de jos ușlea 54 I. Mușlea
309 10 de sus cruețe curețe
323 4 de sus practicarea ocupațiilor ocupațiile
369 7 de sus Luna Lunca
479 17 de jos scută scurtă

Bcucluj - FP - 452622 - 1971 Cantari Funebre

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bcucluj - FP - 452622 - 1971 Cantari Funebre

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANUARUL

DIN REALIZĂRILE ȘTIINȚIFICE ALE ETNOGRAFILOR

încercările de periodizare a cercetărilor în domeniul etnografiei ro­

1 Cf. Ovidiu Bârlea, Academia Română și cultura populară, în „Revista de

nească din Ardeal în perioada interbelică au fost prezentate de I. Mușlea2,

Republicii Socialiste România, iar altele de Consiliul Culturii și Educației

Această afirmație este adeverită prin numeroasele publicații periodice,

’ A se vedea și Paul Petrescu, Cercetarea științifică și activitatea muzeografică în

din Cluj în ansamblu, etapele lui de dezvoltare, modul de organizare, de

Din vastul domeniu al acțiunii contemporane de valorificare a etno­

cietăți etnografice române, înființată la Cluj în anul 1923 și condusă, pînă

A. LUCRĂRI GENERALE DE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR.

I. Probleme teoretice ale etnografiei și folclorului. Principii. Metode

B. CULTURA POPULARĂ MATERIALĂ

I. Lucrări cu caracter general privitoare la cultura materială.

C. CULTURA POPULARĂ SPIRITUALĂ.

I. Studii de sinteză cu privire la cultura spirituală.

III. Folclorul obiceiurilor populare.

D. ACȚIUNI DE VALORIFICARE A ETNOGRAFIEI ȘI

lației rurale și muncitorești pentru evitarea rupturii dintre împru­

E. ETNOGRAFIA, FOLCLORISTICA ȘI MUZEOLOGIA ÎN ALTE

* Publicațiile fără indicarea locului au apărut la București.

A. LUCRĂRI GENERALE LE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR

I. PROBLEME TEORETICE ALE ETNOGRAFIEI ȘI FOLCLORULUI.

II. ISTORIA ETNOGRAFIEI ȘI A FOLCLORISTICII

Cercetăton-etnografi, folcloriști și muzeografi.

Participări la manifestări științifice interne și externe

III. MUZEOLOGIE ETNOGRAFICĂ

2 — Anuarul Muzeului etnografic

CULTURA MATERIALĂ POPULARĂ

III. OCUPAȚII SĂTEȘTI ȘI UNELTE DE LUCRU

Agricultura. Zdrobirea semințelor.

153. BUTURĂ, V., Die Siebenbürgischen Turbinenmühlen. „Ethnograpliica”, Brno, 1959,

Creșterea animalelor. Păstorit

IV. INDUSTRIA SI ARTA PLASTICĂ POPULARĂ. TEHNOLOGIE SI MEȘTEȘUGURI

Lucrări în lemn. Arhitectură populară

Pietrărit. Minerit. Fierărit.

Pictură pe lemn și sticlă. Zugravi. Xilogravuri.

V FORME POPULARE DE SCHIMB. TÎRGURI

VI HRANA ȘI ALIMENTAȚIA POPULARĂ

CULTURA POPULARĂ SPIRITUALĂ

I-II, ȘTIINȚA POPULARĂ. CUNOȘTINȚE ȘI CREDINȚE. ETNOBOTANICA

III. FOLCLORUL OBICEIURILOR POPULARE

Obiceiuri legate de ciclul vieții omenești

Obiceiuri legate de ciclul anului etnografic și obiceiuri neperiodice.

Obiceiuri sociale și juridice.

IV. FOLCLORUL PROPRIU-ZIS

D. ACȚIUNI DE VALORIFICARE A ETNOGRAFIEI ȘI

E. etnografia, folcloristica ȘI MUZEOLO­

INDICE ALFABETIC DE NUME DE PERSOANE

Alinași Istvan 11 Irimie Cornel 126

Teodor Onișor et Viorica Pascu

DES REALISATIONS SCIENTIPHIQUES DES ETNHOGRAPHES DE

Le but du succinte étude introductive et de la bibliographie qu l’accom­

CONTRIBUȚII LA STUDIUL AȘEZĂRILOR

Regiunea cunoscută în literatura geografică de specialitate sub numele

Fiind o regiune de contact, Depresiunea Călățele a fost locuită din

Anul primei men­

n. Enumerăm în ordine alfabetică descoperirile arheologice efectuate pînă în anul 1952

Anul primei men­

Pornind de la premisele economice, condiționate de interacțiunea factori­

I3. I. Couea, Geografia satului românesc. Așezare, formă, structură în „Sociologie

3 ■— Anuarul Muzeului etnografic

încercările de periodizare a cercetărilor în domeniul etnografiei ro

Din vastul domeniu al acțiunii contemporane de valorificare a etno

lației rurale și muncitorești pentru evitarea rupturii dintre împru

E. etnografia, folcloristica ȘI MUZEOLO

Le but du succinte étude introductive et de la bibliographie qu l’accom

Anul primei men

Anul primei men

Pornind de la premisele economice, condiționate de interacțiunea factori

30 Este neîndoielnic faptul că Arhidiaconatul și-a derivat numele de la organizația româ

Statistica Recensămîntul Recensămîntul gene

care conturează marginea opusă. Acolo unde configurația terenului îngus

grajdul în partea opusă, pentru a putea supraveghea în permanență anima

fi ferită de scurgerile din grămezile de gunoi. Peste piatra clădită în pere

The Călățele Depression is named in the historical records and litera

of the Apuseni Carpathians, Călata Basin is characterized by settle