Morarul – poveste veche 

romaneasca
Publicat pe iunie 4, 2013 de casadincopac

Era odata un morar ce facea pentru sine o turta

mare cat roata de moara si tot nu se satura. Iata ca vine si Adam intr-o zi cu doi snopi de
grau. Ii pune in cos, scoate faina si da si morarului partea sa. Morarul se apuca sa faca
turta. „Sa-mi dai si mie o bucatica, mosule!”, spune Adam. „Da, de unde t-oi da, daca
mie singur nu-mi ajunge?!” „Ii vedea ca-ti ajunge”, spune Adam. Apoi, cand a fost turta
gata, Adam a luat-o si a impartit-o in multe bucatele si a dat la toti oamenii care erau la
moara cate o bucatica. Mananca morarul bucatica lui, se satura si tot ii mai ramane.
„Cum se face asta, ca eu mancam inainte toata turta si tot nu-mi ajungea?”, intreba
morarul. „Pentru ca mancai singur, zice Adam. Dar, iata, daca dai si altuia, vezi ca te
saturi?”.
Si cine va spune povestea aceasta,
La anul, la luna, la saptamana,
Il va lua Dumnezeu de mana dreapta
Si-l va duce pe cararea dreapta.
La mese intinse,
La faclii aprinse,
La cuvinte bune,
La pahare pline.
Si cine va sti-o
Si nu v-a spune-o
Il va lua de mana stanga
Si-l va duce pe cararea stramba.
Prin mese stranse
Si faclii stinse.
Din povestile culese de Elena Niculita Voronca.

Citit cu folos!