„Nu ştiu dacă mai e pe lume vreo ţară al cărei pitoresc să se oglindească aşa de limpede şi de puternic în

opera unui artist; ceea ce pot spune e că Grigorescu, înfăţişând cum a înfăţişat, pe pânzele lui, podoabele
şi sufletul patriei noastre, a făcut cu aceasta neamului nostru unul dintre acele preţioase daruri care iau
loc între puterile active ale unei naţiuni” – Alexandru Vlahuţă despre Nicolae Grigorescu

Nicolae Grigorescu, considerat fondatorul picturii moderne, s-a născut în 15 mai 1838 în satul Pitaru,
județul Dâmbovița, fiind al șaselea copil în familia lui Ion și a Ruxandrei Grigorescu.

La vârsta de 10 ani intră ca ucenic în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, unde deprinde
meșteșugul zugrăvirii de icoane.

La doar 15 ani pictează icoane pentru Biserica din Băicoi și Mănăstirea Căldărușani.

„Grigorescu, a slujit pictura și, prin aceasta, neamul său, cu pasiunea și dăruirea celui ce simte că are
vocația întemeietorului. (...) Prin generozitatea temelor și căldura tandră a fiecărui tablou, Grigorescu
căuta de fapt calea cea mai directă spre oameni; era un artist sensibil, animat de cele mai pure și
înflăcărate sentimente, trăind deseori satisfacția de a-și fi înțeles semenii și a fi înțeles de ei”.(Valentin
Ciucă, Pe urmele lui Grigorescu, 1987)

„Fiecare generație privește pe artist într-un anumit fel și își face despre opera lui o anumită părere:
fiecare epocă va avea un Grigorescu al ei și același Grigorescu rând pe rând va fi un altul”. ( Virgil Cioflec,
Album Grigorescu, 1925)