TEXT PENTRU LECTURĂ

- Claude LEVI-STRAUSS: „Este important, într-adevăr, să ne pătrundem de la început de acest

adevăr: antropologia nu se deosebeşte de celelalte ştiinţe umaniste şi sociale printr-un subiect de
studii care i-ar fi propriu. Istoria ar fi vrut ca ea să înceapă prin a se interesa de societăţile zise
„sălbatice” sau „primitive”... Acest interes este împărtăşit şi de alte discipline şi anume
demografia, psihologia socială, ştiinţa politică şi dreptul. Pe de altă parte asistăm la fenomenul
curios că antropologia se dezvoltă, în timp ce aceste societăţi tind să dispară sau, cel puţin, să-şi
piardă caracterele distinctive. Aceasta înseamnă că antropologia nu este legată în mod absolut de
topoarele de piatră, de totemism, de poligamie. De altfel, ea a demonstrat-o clar în cursul
ultimilor ani, când unii antropologi au început să se îndrepte spre studiul societăţilor zise
„civilizate”. Ce este atunci antropologia? Să ne mărginim pt. moment a spune că ea derivă dintr-
o anumită concepţie despre lume sau dintr-o modalitate originală de a pune probleme,
descoperite, şi una, şi cealaltă, cu ocazia studiului fenomenelor sociale, nu neapărat mai simple
(cum se crede atât de frecvent) decât acelea ce au loc în societatea din care face parte
observatorul, dar care, din cauza marilor descoperiri pe care le prezintă în raport cu acestea din
urmă, scot în evidenţă anumite proprietăţi generale ale vieţii sociale, care devin obiectul
antropologului...
În ţările anglo-saxone, antropologia vizează o cunoaştere globală a omului, cuprinzând
subiectul în toată extinderea sa istorică şi geografică, aspirând la o cunoaştere aplicabilă
ansamblului dezvoltării umane de la, să spunem, hominizi până la rasele moderne şi căutând să
ajungă la concluzii, pozitive sau negative, valabile, însă, pt. toate societăţile umane, de la marele
oraş modern până la cel mai mic trib melanezian ...
Dacă vrem să rămânem la sensul însuşi al cuvintelor „cultural” şi „social”, deosebirea nu este
prea mare. Noţiunea de cultură este de origine engleză, fiindcă lui TYLOR îi datorăm de a fi
definit-o pt. prima oară ca „acel tot complex care include cunoaştere, credinţă, artă, moravuri,
lege, tradiţie şi alte câteva aptitudini şi obişnuinţe dobândite de om ca membru al societăţii”. Ea
se referă, aşadar, la deosebirile caracteristice existente între om şi animal, dând astfel naştere
unei opoziţii, rămasă de atunci clasică, între natură şi cultură...”