Gheorghe Ș incai a tră it în ,,Epoca luminilor’’, a luminat mintea şi inima copiilor româ ni din peste 300 de şcoli.

lluminismul Şcolii Ardelene, sub a că rui mentalitate şi-a manifestat constant dorinţa de a aduce un suflu nou în şcolile
româ neşti, nu doar prin crearea de noi instituţii, ci şi prin impunerea, înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, au
constituit pentru Gheorghe Şincai coordonate esențiale. Elevii acestei ţă rii și întregul nostru popor citește şi scrie cu
caracterele limbii latine, în primul râ nd datorită lui Gheorghe Ş incai, dar și mentorilor Şcolii Ardelene. Un om cu o
profundă viziune asupra viitorului acestei naţiuni, care a că utat seva ei, în care să clă dească altare de credinţă , simboluri
pentru un popor ce a simţit tot timpul respiraţia imperiilor în jurul să u. În acest sens, prin afirmarea limbii româ ne ca
descendentă a limbii latine, a demonstrat faptul că suntem o insulă de latinitate în mijlocul unor imperii înfometate.
Că utâ nd emanciparea prin cultură Gheorghe Ş incai a devenit omul simbol, omul temelie a atâ tor şcoli româ neşti din
Ardeal. Datorită lui şi a muncii asidue pe care a depus-o într-o perioadă în care nu existau mijloace adecvate de a stră bate
ţara în lung şi-n lat, Şincai a luat la pas Ardealul poposind în locuri dragi lui. Unde popasul a fost mai lung şi a gă sit mă car
o să mâ nţă a emancipă rii naţionale încolţită , a apă rut o şcoală nouă .
Prin urmare, pe lâ ngă munca de cercetă tor, a depus o muncă asiduă de luminare a maselor, astfel că , în anul 1784 a
fost numit director al școlilor româ nești unite din întreaga Transilvanie. A depus o muncă elaborată asupra literelor, dar a
creat şi cadrul instituţional prin care mulţi alţii să se bucure de această deschidere. În scopuri didactice a tradus și
elaborat manuale didactice fundamentale pentru elevi, a tipă rit prima gramatică a limbii româ ne, „Elementa linguae daco
romanae sive valachice”, apă rută la Viena în anul 1780.
Opera sa majoră este celebra lucrare „Hronica româ nilor și a mai multor neamuri”, care depă șind experiența
istoriografiei umaniste, dar plecâ nd de la ea, autorul are în vedere un plan amplu și complet: istoria româ nilor din spațiul
intra și extracarpatic, corelată istoriei sud-est europene, începâ nd cu anul 86 pâ nă în zilele sale. În ciuda formei analistice,
de tip medieval, Hronica aduce un spirit militant, modern, înscriindu-se în perimetrul istoriografiei luministe. Ea poate fi
considerată o lucrare de specialitate, o lucrare strâ ns ancorată în curentul de idei al timpului, servind celor mai
impetuoase aspirații naționale și sociale formulate de mișcarea de redeșteptare națională din Transilvania.
Viața lui Ș incai apare închinată unei singure cauze: aceea a neamului să u nedreptă țit. Eroică și curată , ea se înscrie
în cultura româ nă în râ ndul marilor simboluri.