REFERAT

Tema: Primul ajutor

medical ”Caz de
traumatism”

Elaborat: Stratulat Valentina

Primul ajutor - se referă la îngrijirea medicală imediată (prin manevre simple și accesibile)
pe care o persoană o poate acorda altei persoane care este rănită, bolnavă sau a cărei viață îi este
pusă în pericol, până la momentul în care este disponibil ajutorul medical de specialitate. Pentru
situații minore primul ajutor poate fi suficient dacă este acordat la momentul corespunzător, dar
și în modul corespunzător, însă pentru condiții medicale de o gravitate semnificativă primul
ajutor este doar baza salvării vieții pacientului, intervenția medicală promptă fiind imperios
necesară. 

Trauma, face referire la o situație care se întâmplă într-un timp foarte scurt și care lezează
integritatea fizică a unui individ sau îi pune în pericol viața. Există traume minore (cum ar fi o
tăietură superficială a tegumentului sau o entorsă) și traume majore (hemoragie, fractură mielică,
etc.). Trauma poate avea caracter diferit, în funcție de tipul agresiunii care poate fi fizică,
chimică sau chiar psihologică.

Primul ajutor în traumă constă în acordarea unei îngrijiri medicale de bază, cu manopere simple
și echipamente la îndemâna oricui, tehnicile având caracterul că pot fi realizate cu minimum de
cunoștințe și efort de către orice persoană fără pregătire medicală. Există 3 elemente cheie ale
primului ajutor:

 Conservarea vieții - scopul oricărui act medical este ocrotirea vieții pacientului și
scăderea șanselor apariției morții

 Prevenirea altor injurii - un alt scop al primului ajutor este prevenirea degenerării a stării
de sănătate a individului, care poate consta, spre exemplu, în aplicarea unui garou în
cazul unei hemoragii pentru a preveni șocul hemoragic sau înlăturarea agentului
agresogen care a provocat lezarea fizică a unei persoane

 Promovarea recuperării - promovarea recuperării începe chiar din momentul acordării

primului ajutor și poate evolua chiar spre tratarea injuriei, dacă aceasta are caracter
minor.

-1-

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE TRAUMATIZM

   Entorsa este o leziune traumatică cauzată de o mișcare forțată într-o articulație, cu întinderea
bruscă a țesuturilor și ligamentelor. Caracteristic entorselor este faptul că oasele care formează
articulația rămân în poziție normală și nu suferă rupturi.

Primul ajutor: Se aplică comprese locale (cu apă rece sau gheață) sau un bandaj provizoriu.

   Entorsa este o leziune traumatică cauzată de o mișcare forțată într-o articulație, cu întinderea

bruscă a țesuturilor și ligamentelor. Caracteristic entorselor este faptul că oasele care formează
articulația rămân în poziție normală și nu suferă rupturi.Primul ajutor: Se aplică comprese
locale (cu apă rece sau gheață) sau un bandaj provizoriu.

   Luxația reprezintă o deplasare a extremităților osoase care alcătuiesc o articulație. Cele mai

frecvente luxații apar în regiunea articulației umărului și a cotului.

Primul ajutor: Se imobilizează membrul în poziția în care a fost adus de traumatism, cu bandaj
moale sau cu atele.

   Fractura este o întrerupere totală sau parțială a continuității unui os, apărută în urma unui
traumatism.

Primul ajutor:

   În cazul fracturii brațului, antebrațului și mâinii se aplică o imobilizare a fracturii cu atele
improvizate din lemn sau rulou improvizat. După ce membrul a fost imobilizat cu ajutorul
atelelor, se fixează segmentul fracturat de torace cu ajutorul unei eșarfe.

   Traumatismul coloanei vertebrale și bazinului

Bolnavul nu trebuie mișcat, cu ajutorul mâinilor i se va fixa capul în poziție neutră până la
sosirea echipei de asistență medicală urgentă.

   În caz de fracturi, entorse a membrelor inferioare: se realizează o imobilizare improvizată

cu două atele din lemn aplicate lateral intern și extern, care vor trece de genunchi și de gleznă
(Fig.1) sau se vor fixa picior de picior ambele picioare, cu tifon sau cu o eșarfă.(Fig.2) În caz de
entorsă a gleznei, imobilizarea se face cu o fașă elastică. (Fig.3)

   Traumatismul cranio-cerebral apăre în urma impactului capului cu un plan dur. Principalele

simptome sunt amețeala, greața, voma, durerile de cap sau pierderea cunoștinței.  traumatismul
cranio-cerebral  poate fi închis sau deschis.

Primul ajutor:
  Dacă conștiința este păstrată, pacientul va fi poziționat culcat, cu ridicarea capului la 10-
15°. Va fi monitorizată starea de conștiință;
 Dacă pacientul a pierdut conștiința va fi pus în poziție laterală de siguranță;
 Dacă este vizibilă plaga contuză care sângerează, local se va aplica un pansament
compresiv aseptic.

Traumatismele rezultate după un accident auto

Accidentele auto reprezintă o realitate, mai ales la noi în țară, de aceea este foarte important ca
fiecare persoană să cunoască cum să acorde primul ajutor.

 primul pas este asigurarea zonei. Dacă zona este sigură pentru salvator se poate trece la
pasul 2;

 dacă mai sunt și alte persoane în afara salvatorului, acestea vor fi rugate să apeleze
numărul de urgență 112, salvatorul ocupându-se mai întâi de salvarea vieții victimei și
apoi de apelarea numărului de urgență în cazul în care nu mai sunt alți și alți oameni care
pot apela numărul de urgență;

 persoanele care strigă sau fac diverse zgomote pot respira, deci ele nu reprezintă o
prioritate. Prioritari sunt oamenii care nu fac nicio mișcare și care nu scot niciun zgomot.

 este important de reținut faptul că victima nu trebuie scoasă din mașină decât dacă există
un pericol iminent de explozie, extragerea victimei din mașină putând cauza fracturi ale
coloanei vertebrale și ale măduvei spinării care pot conduce la deces;

 de asemenea, este important ca salvatorii să acorde primul ajutor sub îndrumarea celor de
la serviciul de urgență și, dacă nu este posibilă începerea manevrelor de resuscitare
cardiopulmonară, să se înceapă oprirea hemoragiilor sau îngrijirea celorlalte leziuni.

TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR

Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă

şi corect executată. Această acţiune se va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel

încât capul, gâtul şi trunchiul victimei să fie menţinute, pe cât posibil, în acelaşi plan. Numai în

acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia altora.

Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:

• dezangajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se menţină în acelaşi

plan;

• manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului;

• victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale;

• poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat primul

ajutor la locul accidentului;

• capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare;

• poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală;

• şoferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor bruşte.

Poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şi rănile existente:

• poziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise);

• pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, care vor fi

ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari);

• pe spate (stop cardio-respirator);

• şezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar);

• semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este conştientă);

• lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală);

• orizontal, pe o parte (fractură craniană);

• pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală);

• pe spate (fractură de coloană vertebrală).