Desi nu inteleg ce vrea sa insinueze doctorul Hannibal, citindu-l pe Pitagora intr-o asemenea situatie, urc

scarile in goana dupa el si dupa ceilalti eroi care lansasera disperatul semnal de alarma.

Camera inginerului se afla la etaj, peste drum de a mea.

Dinauntru razbat niste strigate inspaimintatoare. Doctorul frineaza brusc. Nesemnalizind intentia de
oprire, conform celor mai elementare reguli de circulatie rutiera, se produce un tragic telescopaj.

Nu s-ar fi petrecut nimic grav, daca m-as fi aflat eu in fata. Insa inginerul se propteste in spatele
doctorului, Finichi se lipeste de Gaterek, iar eu dau peste tustrei, avariindu-i serios. Dupa cum era si de
asteptat, Siegfried Gaterek si Finichi scapa usor, aplatizindu-se nitel. Cel mai mult sufera doctorul
Hannibal.

Presat de trupurile celor indesati intre mine si el, plus greutatea subsemnatului, este nevoit sa se
reazeme de usa. Sa se reazeme e un fel de-a vorbi. Pentru ca, de fapt, pocneste usa, cu fruntea, cu nasul
si cu pieptul. Impactul da nastere unui zgomot absolut insolit. Suna surd, infundat. Ca atunci cind
framinta si batea tanti Ralita coca pentru cozonacii de Craciun.

Usa se deschide de la sine. Iar doctorul Bila, proiectat de masa celor din spate, se azvirle ca un disperat
in bratele lui Lucky-Lucky. Neasteptindu-se la atita iubire, solistul de muzica pop emite un „hic!”, cu-o
octava mai sus decit ar fi normal.

Mor! Nu ma lasati sa mor! – striga in continuare actrita, zvircolindu-se.

Doctorul Certega izbuteste sa se extraga din salbatica imbratisare a solistului. Mai inainte de-a acorda
vreo atentie muribundei, porneste sa-si frece frenetic capul, nasul si celelalte accesorii, cu-o frecventa
rar intilnita.

Impreuna cu inginerul si cu Finichi asistam inmarmuriti la exhibitiile doctorului, pe de o parte, si la

baletul pupezei, pe de alta. Spectaculoase, si unele si celelalte.
Intensitatea urletelor sporeste. Cu cit Bila isi frictioneaza mai rapid cucuiele, cu atit actrita racneste mai
puternic:

Nene Bila, nu ma lasa sa mor. Mor, nene Zighi!

Nu-mi dau seama pe ce se bazeaza actrita lansind afirmatii atit de peremptorii, dar ma ingrijoreaza
ritmul si amplitudinea miscarilor pe care le executa sub pled. Orice om normal, intreprinzind o gama atit
de variata si spasmodica de zvircoliri de brate, miini si picioare, ar risca sa repauzeze instantaneu, prin
cel mai clasic stop cardiac.

Actrita, neincetind o clipa sa urle, sa tipe si sa racneasca, se zbate, se zvirle de la un capat la celalalt al
patului, se da cu capul de perna, sfisie cu miinile cearsaful, musca din pled de-i ies toate scamele, bate
cu picioarele in tablia patului. Ma rog, intr-un cuvant, se poate spune ca executa un numar de acrobatie,
la orizontala, din cele mai dificultoase.

Nemaiasteptind diagnosticul doctorului Hannibal, il stabilesc singur. In ciuda posibilitatilor mele

modeste, sint convins c-asist la o criza de isterie vulgara.

Brusc, strigatele inceteaza. Actrita se potoleste deodata, intepenind ca un bustean. Apoi porneste sa se
jaluiasca in soapta, rostind o sumedenie de cuvinte (mai mult sau mai putin coerentE).

De ce ma lasi sa mor, nene Zighi? Nu vezi ca-mi dau ultima suflare?

Lucky se apropie temator, de pat. Schiteaza gestul de a-i oferi un pahar cu apa, dar actrita, dupa ce i-l ia
din mina, i-l azvirle in fata. Solistul pop se scutura ca un pudel, stropindu-ne pe toti cei din jur.

Doctorul se uita la Lucky si-l intreaba curios:

Cum s-a declansat criza?

Care criza, nene doctore? Nu vezi ca moare?

Moare pe dracu! Am mai vazut eu istericale dintr-astea!

Auzind neasteptatul diagnostic, Gilly porneste din nou sa urle:

Mor, nene Bila. Fa-mi ceva! Nu ma lasa!

Apoi, interpretind dupa cum se si cuvenea rezerva doctorului, schimba adresa vaietelor:

Nene Zighi, nene Zighi! Si se duce averea de ripa. Nu vezi ca mor? Cine o sa te mai mosteneasca? Are sa-
ti pape banii ascunsi Mamarita. Asa-ti trebuie, daca i-ai pitit, de nu-i mai gaseste nici dracul barem
acuma, inaintea mortii, spune-mi unde i-ai pus, ca sa mor impacata!

Inginerul Gaterek, care in tipul acesta asteptase flegmatic sfirsitul spectacolului, se apropie de Gilly, se
uita la ea indelung si rosteste cu glasul hiriit, sunind a doaga sparta:

Fii pe pace. Poti sa mori linistita. Banii nu mai exista. I-am transformat in briliante, in rubine si alte pietre
pretioase. Iar cutia, in care erau ascunse nestematele, daca vrei sa stii, afla ca mi-a disparut. Insa cine
mi-a luat-o, s-a inselat. N-are s-o poata deschide niciodata Iar cheita o port legata la git Asa ca, asta-i
situatia. Dac-ai vrut sa stii unde-s banii, ti-am spus Deci, daca deocamdata n-ai alte planuri mai presante,
nu te chinui chiar in halul asta, fara sa te mai zbantui atit

Actrita incaseaza raspunsul, provocat inabil, intr-un chip cu totul neasteptat.

Sare din pat drept in papuci (cred ca-s ai inginerului, deoarece arata a fi, cel putin, masura 48), fara sa
tina seama ca este doar intr-o camasa de noapte, excesiv de transparenta. Cu parul vilvoi, pocindu-si
gura la fiecare vorba scirnava pe care o sloboade, porneste sa urle indecent:

Nefericitule! Va sa zica asa asta vrei, sa mor cit mai degraba Sa ramii cu banii, sa-i papi mai departe cu
Mamarita! Sa va faceti de cap, arieratilor! Iar doctorul Bila sa va indoape, pina o sa plesniti, cu bucatele
cele mai alese. Si eu, cu nenorocitul asta de cintaret, sa n-am un banut al meu, sa murim de foame si de
mizerie Uiti ca sintem doi? Ca Lucky trebuie sa-si continue studiile, sa-si cumpere un magnetofon mai
bun, sa impinga parale in stinga si-n dreapta ca sa poata da cite un concert pagubos?
Nemaiasteptind cuvenita replica din partea inginerului, Gilly se napusteste asupra guristului si-l insfaca
de gulerul camasii, scuturindu-l de-i curge matreata din pletele soioase. Il zgiltiie, pina ce marele solist
de muzica pop incepe sa gingaveasca: