Acvacultură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acvacultura este o ramură a agriculturii ce are ca scop creșterea de

animale și plante acvatice în vederea comercializării.[1]

Cuprins
Tipuri de acvacultură
Metode de producție
Istoric
Impact ecologic
Acvacultura în România
Note
Vezi și
Legături externe
Bibliografie
Ferma Delta Pride Catfish,
Mississippi, SUA

T
de Agricultură

ac

Portal Agricultură

v ·d ·m (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Format:Sidebar_with_collapsible_lists&action=edit)

Acvacultura cuprinde mai multe subramuri:

piscicultura (creșterea peștilor),

conchilicultura (creșterea scoicilor); cele mai cunoscute sunt:
ostreicultura (creșterea stridiilor),
 perlicultura (creșterea stridiilor perlifere),
miticultura (creșterea midiilor),
creșterea crustaceelor (creveți, crabi, raci),
algocultura (creșterea algelor).

Metode de producție
Există de asemenea numeroase metode de producție utilizate în acvacultură: intensivă, extensivă, în mediu
natural sau în bazine, în apă dulce sau apă sărată (maricultură), în sisteme de curgere continuă sau de
recirculare, tradițională sau modernă, clasică sau organică, în spații închise sau în spații deschise, etc.[2]

Istoric
Acvacultura a fost dezvoltată cu mult timp în urmă, primele atestări privind creșterea peștelui apar în China
și Japonia. Chinezul Fan Li scrie în anul 473 î.Hr, primul „Tratat de Piscicultură”. Chinezii introduceau în
heleștee pentru îngrășat, peștii prinși din cursurile naturale de apă.
În Europa, surse documentare atestă că originea pisciculturii datează din epoca romană și este în legatură cu
propagarea creștinismului, în scopul respectării preceptelor religioase privind regimul alimentar.
Comunitățile monahale au avut un rol important în dezvoltarea pisciculturii. În Rusia, primele heleștee cu
cegă s-au construit în secolul al XIII-lea la mănăstirea Serghiev, iar în secolele XV și XVI se constituie mari
crescătorii de pește.
La începutul sec. al XIX-lea crescătoriile iau forma actuală, cele mai mari crescătorii aflându-se în
Germania, Cehoslovacia, Rusia și Polonia. În a doua jumătate a sec. XX, piscicultura are un ritm de
dezvoltare mare datorită noilor metode de intensificare a producției industriale.

Acvacultura este o nouă activitate în Canada, începând cu anul 1970.

Impact ecologic

Acvacultura în România
Primele documente privind piscicultura pe teritoriul românesc, datează din anul 1169 în Transilvania, 1247
în Muntenia și 1421 în Moldova și se referă la existența a numeroase iazuri și râmnice și la peștii care le
populau. De asemenea, sunt numeroase referiri la pescuit și piscicultură în documentele oficiale din secolele
XV-XIX pe teritoriul actual al României.

Note
1. ^ dexonline.ro/definitie/acvacultură (http://dexonline.ro/definitie/acvacultur%C4%83)
2. ^ ec.europa.eu - Metode de producție utilizate în acvacultură (http://ec.europa.eu/fisheries/cf
p/aquaculture/aquaculture_methods/index_ro.htm)

Vezi și
Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură
Flota științifică și de pescuit a României
Maricultură
 Piscicultură
Stațiunea Biologică Marină Agigea

Legături externe
Revista Ferma - articole-acvacultură (http://www.revista-ferma.ro/articole-acvacultura/)
Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (http://www.anpa.ro/)
Ghid pentru o acvacultură sustenabilă (http://www.haki.hu/tartalom/SUSTAIN0906/SustainA
qua%20handbook_RO.pdf)
Fisheries and aquaculture in Europe magazine (http://ec.europa.eu/fisheries/documentation/
magazine/index_en.htm) en
Observatorul pieței europene de produse din pescuit și acvacultură (EUMOFA (http://ec.euro
pa.eu/fisheries/market-observatory)) en

Bibliografie

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Acvacultură&oldid=12668785

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 martie 2019, ora 19:56.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.